I. OBIECTIVUL / OBIECTIVELE ARTICOLULUI

Obiectivul prezentului articol a fost de a evalua generalizabilitatea unor caracteristici

ale comportamentului strângerii de mână în timp şi de gen; de a testa unele ipoteze cu privire

la relaţiile dintre dimensiunile strângerii de mână, personalitatea şi gen; şi de a evalua relaţia

dintre dimensiunile strângerii de mânaă şi impresiile iniţiale formate despre străini.

II. PARTEA TEORETICĂ

Strângerile de mână ale oamenilor sunt găndite pentru a reflecta personalitatea lor şi

influenţează primele noastre impresii pe care le formăm despre ei.

Strângerea de mână este un comporatament comun de salut, fiind adesea una dintre

primele observaţii pe care le fac indivizii unii despre alţii la o întalnire. Astfel, aceasta este

vazută ca o bază pentru unele dintre impresiile iniţiale pentru care o face o persoană despre o

altă persoană.

Deşi strângerile de mână sunt în mod anecdotic crezute a comunica informaţii despre

personalitatea unui individ, puţine cercetări sistematice au fost făcute cu privire la relaţia

dintre strângerea de mână şi personalitate.

Strângerea de mână a fost de-a lugul istoriei mai frecventă în rândul persoanelor de

gen masculin decât în rândul persoanelor de gen feminin sau între barbaţi şi femei. Se cunosc

puţine lucruri despre diferenţele de gen în caracteristicile strângerii de mână sau cum poate fi

implicat un anumit gen în relaţiile dintre personalitate, impresii iniţiale şi strângerea de mână.

Caracteristicile strângerii de mână

Strângerile de mână pot diferi într-o varietate de moduri. Există o vastă literatură

despre acestea în cărţi de renume ( de exemplu Post,1934; Reid, 1955; Vanderbilt, 1957) care

se referă la un număr de dimensiuni în care strângerile de mână diferă, cum ar fi neputiincios

faţă de ferm, uscat faţă de lipicios sau cald faţă de rece. De asemenea, sunt menţionate

caracteristici cum ar fi contactul cu ochii ţi textura pielii.

În literatura de specialitate singura menşiune serioasă a caracteristicilor strângerii de

mână poate fi gasită în lucrarea clasică de Allport şi Vernon (1933, p.34) privind mişcările

expresive. Autorii vorbesc pe scurt de diferenţele individuale în dimensiunile de rezistenţă,

durată, vigoare şi aderenţă, precum şi diferenţele în care mâna este oferită.

Cărţi de renume au accentuat în mod clar o diferenţă de gen în strângerea de mână

( exemplu Vanderbilt, 1657) în care cei de gen masculin sunt de aşteptat să-şi agite mai

frecvent mâinile decât genul feminin.

Strângerea de mână şi personalitatea

Există o credinţă larg raspandită că o strângere de mână a unui individ dezvăluie multe

despre personalitatea respectivei persoane. Vanderbilt (1957) a sugerat proprietăţile trăsăturii-

similare a unei strângere de mână şi relaţia acesteia cu personalitatea : “ O strângere de mână

este la fel de mult o parte din personalitate ca modul de mers pe jos, şi, deşi putem modifica şi

îmbunătăţi o strângere de mână slabă dacă cineva solicită atenţia noastră, ea va continua în

mod obişnuit să fie ca noi, asigurată sau timidă, caldă sau rece!” Nu sunt destul de

convingătoare predicţiile despre relaţia dintre caracteristicile strângerii de mână şi trăsăurile

de personalitate făcute de anumiţi experţi cu privire la eticheta strângerii de mână.

O căutare mai atentă în literatură a dezvăluit numai trei articole, toate studii efectuate

în Suedia de către acelaşi autor, care adresa în mod empiric relaţia dintre trăsăturile de

personalitate şi caracteristicile strângerii de mână.

Un studiu ( Astroem, Thorell, Holmlund si d’Elia, 1993) a fost limitat la 29 de pacienţi

internaţi psihiatric, astfel încât generalitatea sa este oarecum restricşionată.

Un al doilea studiu ( Astroem, 1994) s-a concentrat asupra adulţilor normali şi a inclus

25 de barbaşi şi 25 de femei. Aceştia au fost evaluaţi de un singur evaluator de gen masculin.

Strângerile de mână au fost evaluate pe patru dimensiuni : temperatură, uscăciune, rezistenţă

şi coerenţa de aderenţă. Vigoarea a fost evaluată cu un dinamometru de mână, iar contactul cu

ochii de un evaluator independent. Multe dintre variabilele de personalitate au fost evaluate

folosind un Inventar de Personalitate Suedez. Rezultatele studiului au sugerat că temperatura a

fost legată de dominaţia raţională la femei, iar uscăciunea a fost legată de sociabilitate la

barbaţi. Cele mai consistente constatări au fost cele pentru puterea strângerii de mână,

asociată în mod pozitiv cu agresivitate, dominare, manifestare şi dominaţie raţională şi

asociată în mod negativ cu sociabilitatea şi apărarea statutului. Astroem a concluzionat că

acest studiu este primul care susţine unele teze asupra faptului că o strângere de mână oferă

informaţii despre caracter.

Studiul final ( Astroem si Thorell, 1996) nu a evaluat în mod direct relaţiile dintre

strângerea de mână şi personalitate, dar a fost bazat pe interviuri cu 47 de persoane ( terapeuţi,

cleric şi vânzatori de automobile). Concluzia la care au ajuns autorii a fost aceea că

implicaţiile handshaker-ilor experimentaţi au fost în concordanţă cu constatările empirice din

studiile anterioare.

Strângerea de mână şi primele impresii

Se crede, în general, că strângerea de mâăa constitue o componenta importantă a

primei impresii pe care o persoana o formează despre un alt individ. Acest aspect este

evidenţiat de un număr mare de seminarii de formare profesională şi de afaceri, făcând o bună

publicitate strângerii de mână incluzând-o ca componentă în programa lor. Însă lipsesc cu

desăvârşire studii empirice a relaţiei dintre caracteristicile strângerii de mână şi impresia

iniţială sau evaluarea unei persoane.

În anumite situaţii o strângere de mână oferă o iniţiere, adică proba comportamentului

standardizat pe care o persoană se aşteaptă să o primescă de la cineva întâlnit pentru prima

dată. Există în memoria unui individ un set de observaţii ale strângerilor de mână faţă de care

noi strângeri de mână pot fi evaluate şi comparate. În general, aceasta produce un impact

asupra primei impresii. Chiar dacă studii recente nu au inclus o strângere de mână în

repertoriul lor de indicii comportamentale, relaţia dintre indicii comportamentale specifice şi

implicaţiile de personalitate rămâne o ipoteză netestată.

Studiul prezent

Studiul a fost conceput pentru a soluţiona unele dintre limitările cercetării anterioare şi

a fost ghidat de consistente convingeri, netestate, despre strângerea de mână găsite în

literatura etichetei strângerii de mână. Au fost selectate opt caracteristici ale acesteia şi

anume : uscăciune, temperatură, textură, rezistenţă, vigoare, complet de prindere, durată şi

contactul cu ochii. S-au selectat, de asemenea, nouă dimensiuni de personalitate: factorii Big

Five de extraversiune, consimţământ, nevroză şi deschiderea pentru a experimenta,

conştiinciozitate, timiditate, expresivitate emoţională, afectul pozitiv şi afectul negativ.

Un obiectiv major a fost evaluarea coerenţei strângerii de mână a unui individ.Situaţia

în acest studiu a fost limitată la străinii care au participat la experiment, evaluându-se

sistematic generalizabilitatea strângerilor de mână pe parcursul proiectării 2 ( ori : în a saluta

şi a-i multumi participantului la sfârsştul experimentului) x 2 ( genul : codificatori ai

strângerilor de mână barbaţi sau femei) x 2 ( codificatori individuali în cadrul fiecărui gen).

Fiecare strângere de mână a participantului a fost evaluată de opt ori în timpul întregului

studiu.

Un al doilea obiectiv l-a constituit descrierea oricărei diferenţe dintre femei şi barbaţi

în caracteristicile strângerii de mână. În cazul femilor strângerea de mână a fost mai puţin

puternică, mai puţin energică, de scurtă durată şi o putere de prindere mai scăzută. În cazul

barbaţilor textura strângerii de mână a fost mai dură decât a femeilor, în schimb acestea au

avut mai multe contacte cu ochii.

Un al treilea obiectiv a fost de a evalua relaţia dintre caracteristicile de personalitate şi

caracteristicile strângerilor de mână. S-a constatat, pe baza descoperirilor lui Astroem, că

relaţiile dintre aceste caracteristici diferă atât pentru femei cât şi pentru barbaţi. S-a evaluat,

de asemenea, relaţia dintre strângerea de mână şi personalitate dupa controlul statistic pentru

gen.

Scopul final a fost evaluarea relaţiei dintre caracteristicile strângerii de mână a unei

persoane şi impresiile iniţiale care o persoană le face asupra altora. Pentru obţinerea impresiei

iniţiale, fiecare codificator de strângere de mână a fost rugat să evalueze participantul pe scale

care corespund celor nouă variabile de personalitate. A fost de aşteptat ca strângerile de mână

mai puternice, mai durabile, uscate, mai viguroase,cu o aderenţa completă şi mai multe

contacte cu ochii să conducă la o impresie favorabilă.

III. METODĂ

Participanţi

Au participat 112 studenţi din care 48 de gen masculin şi 64 de feminin. Li s-au oferit

credite pentru a participa la acest sudiu.

Evaluatori

Patru studenţi avansaţi la psihologie ( 2 bărbaţi şi 2 femei ) au fost selectaţi şi instruiţi

ca fiind codificatori în strângeri de mână. Codificatorii sunt ultimii patru autori ai acestui

articol. Ei s-au concentrat la dezvoltarea acordului cu privire la codificarea caracteristicilor

strângerilor de mână şi la efectuarea cercetării. Au avut loc discuţii detaliate numai după ce

datele au fost colectate. Aceştia nu au fost implicaţi în obţinerea datelor şi au fost surprinşi de

scorurile participanţilor cu privire la măsurile de auto-report de personalitate.

Măsuri

Evaluările strângerilor de mână. Evaluatorii au apreciat cele 8 caracteristici ale

strângerii de mână pe o scară de 5 puncte dupa cum urmează: completitudinea de aderenţă

( 1= foarte incompletă, 5=foarte completă), temperatura (1=rece, 5=cald), uscăciune

( 1=umed, 5= uscat), vigoare (1=scăzută,5=ridicată), textură(1=moale, 5=brută), contactul cu

ochii (1=niciuna, 5= directă).

Evaluările personalităţii. Codificatorii strângerilor de mână au făcut evaluări globale

pe o scală cu 5 puncte a personalităţii fiecărui participant pe 8 dimensiuni. Cinci dintre

dimensiuni au reprezentat Big Five-ul, o dimensiune a intersat afectul general (1=negativ,

5=pozitiv), o dimensiune a interest timiditatea şi o dimensiune finală a interest expresivitatea

emţională (1=necalificaţi, 5=calificaţi).

Inventarul Big Five 44 (BFI-44). BFI-44 este un inventar auto-report cu 44 de itemi

realizat pentru a evalua factorii de personalitate Big Five : 8 itemi evaluează extraversiunea,

9 itemi evaluează consimţământul, 9 itemi evaluează conştiinciozitatea, 8 itemi evaluează

nevroza şi 10 itemi evaluează deschiderea pentru experienţă.

Scala Afectului Pozitiv şi Negativ (PANAS). Constă în 20 de adjective evaluate pe o

scară de 5 puncte,variind de la 1 (foarte puţin/deloc) la 5 ( extreme), în ceea ce priveşte modul

în care o persoană se simte. Cadre variate de timp pot fi folosite pentru evaluări. În acest

studiu, participanţii au fost rugaţi să evalueze cum “se simt în general”. 10 dintre itemi se

adresează Afectului Pozitiv şi 10 itemi Afectului Negativ. Cele 2 scale sunt relativ

independente.

Scala Obrazului revizuit şi timiditatea buss (RCBS). RCBS-ul este o scală cu 13 itemi

care vizează timiditatea.

Testul de comunicare afectivă (ACT). Este o scală cu 13 itemi dezvoltată de

Friedman, Prince, Riggio şi DiMatteo (1980) pentru a evalua expresivitatea emoţională

nonverbală.

Formarea evaluatorilor

Înaintea începerii studiului, cei 4 evaluatori au primit o lună de formare şi de practică

în tremuratul mâinilor şi evaluarea strângerilor de mână. În sesiunea iniţială de instruire,

evaluatorii au practicat oferirea mâinilor lor într-o forma neutră pentru a iniţia o strângere de

mână.

Urmatoarea fază a intruirii a fost înţelegerea celor 8 dimensiuni care au fost incluse în

studiu şi atingerea acordului cu privire la aceste dimensiuni pe strângerile de mână ce au

variat.

În sesiunea de instruire finală evaluarile strângerii de mână au fost obţinute 20 de

practici individuale.

În schimb evaluatorii nu au primit o pregatire specială pentru evaluările personalităţii

altele decât cele spuse.

Procedura

Participantii au fost selectati de la cursuri introductive de psihologie pentru un studiu

intitulat “Chestionare de Personalitate”. Au obtinut una din cele trei credite pentru participare.

Ei au fost programati in grupuri de 4 persoane si au fost rugati sa se duca intr-o camera in care

sa astepte toti participantii. Cand acestia ajungeau, ei au fost intampinati de un evaluator

oferindu-le cate o foaie pe care aparea descrierea experimentului.

Participanţii au mers apoi intr-o camera experimentală, care a constat dintr-o sală mare

centrală şi camere mai mici de-a lungul laturili sale. Fiecare din cei patru evaluatori stătea

lângă una din camerele mai mici, şi participanţii au fost direcţionate către unul dintre ei ,care

coincidea primei litere din lista data.

Fiecare experimentator a intampinat un participant prin a-i termura mana ei sau lui si

apoi au rugat participantul sa se duca intr-o camera mica, sa se aseze la un birou si sa

completeze unul din cele patru chestionare de personalitate. In acest timp, experimentatorii au

evaluat strangerile de mana la cele 8 dimensiunisi impresiile de personalitate. Cand un

participant termina completarea chestionarului, experimentatorul ii multumea, ii strangea

mana din nou si era trimis in camera mare unde ii astepta si pe ceilalti sa termine.

Experimentatorul evalua apoi strangerile de mana pe toate cele 8 scale. Dupa ce participantii

terminau primul chestionar, au fost trimisi la al doilea experimentator de pe lista. S-a repeatat

procesul pana cand fiecare participant a avut strangeri de mana de 2 ori cu toti cei 4

experimentatori si au completat cele 4 chestionare.

IV. REZULTATELE STATISTICE SI INTERPRETAREA PSIHOLOGICA

Generalizabilitatea evaluarilor strangerii de mana

Cele opt evaluari de pe fiecare dimensiune reprezinta o strangere de mana de tip 2

(Timp de: 2 ori) x 2 (gen: codificator masculin sau feminin ) x 2 (Codificatori individuali: 2

din fiecare sex). Tabel 1 prezintă coeficienţii generalizabilitatii (coeficientul alfa) pentru cele

opt scale de-a lungul celor 8 evaluari. Mijloacele şi standardulul abaterilor pentru cele opt

evaluari sunt, de asemenea, prezentate. Astfel cum s-a indicat în Tabelul 1, evaluarile

strângerii de mână au fost în general uniforme pe întreg timp, de gen, şi coders individuale.

Corelatii dintre dimensiunile strangerii de mana

Tabelul 2 prezintă corelaţii între media celor opt evaluări pentru cele opt dimensiuni

ale strangerii de mana. Cum se poate observa în Tabelul 2, există corelaţii substanţiale între

unele dintre dimensiuni. În special, dimensiunile de durata, contact vizual, complet de

prindere, puterea, şi vigoarea care sunt corelate pozitiv. S-a creat o variabilă compozit pentru

media de evaluare a celor cinci variabile şi se refera la variabilă ca compozitul strângerii de

mână. Coeficientul alfa pentru acest compozit este 0.88. Restul analizelor raportate aici s-au

bazat pe acest material compozit. Analizele dimensiunilor individuale ale strangerilor de

mana sunt disponibile de la William F. Chaplin.

Diferenţele între femei şi bărbaţi in strangerea de mana

Pentru a evalua diferenţele de gen în handshaking s-a luat in considera genul

participantului, sexul codificatorului şi interacţiunea lor într-o analiză 2 x 2 mixte de

varianţie. Cele două niveluri de evaluări ale codificatorilor au fost media celor patrue valuari

făcute de cele două femei şi media celor patru evaluari făcute de cele doi coficatori de sex

masculin pe strangerea de mana ferma compozit. S-a găsit un principal efect pentru sexul

participantantului, F (L, 110) = 43.2, BVM = 0,95, r =0.53 şi un efect principal pentru genul

codificatorului, F (L, 110) = 21.5, BVM-0.26, dar nici o interacţiune. Pparticipanţii de gen

masculin au avut un scor mai mare pe strangere de mana ferma compozit (M = 3.50, SD =

0,67) decât participanţii de sex feminin (M = 2.60, SD = 0,70). De asemenea,

codificatorii de sex masculin au avut o impresie mai pozitiva ale strângerilor de mână primite

(M =- 3.10, SD = 1.00) decât a făcut codificatorii de sex feminin (M - 2.80, SD = 0,76).

Strangerea de mana si personalitatea

Corelatii între scale de personalitate şi dimensiunile strangerii de mana . Tabelul 3 prezintă

corelaţii simple între scalele de personalitate şi strângerea de mână ferma compozit. Aceste

corelaţii sugerează că indivizii ale căror strângerilor de mână sunt mai ferme (de exemplu, au

o aderenţă mai completă, sunt mai puternici, mai energici, mai de lungă durată, şi asociate cu

contactul cu ochii mai mult) sunt mai extravertiti şi deschisi catre experienţă şi sunt mai puţin

nevrotici si timizi.

Efectul de control pentru femei şi bărbaţi privind personalitatea relaţiei strangerii de mana.

S-a evaluat , de asemenea, dacă asociaţiile între strangerea de mana ferma compozit şi de

personalitate ar putea fi atribuită influenţei mutuale de gen de pe ambele variabile. Astfel, s-a

calculat corelaţiile parţiale între strângerea de mână ferma compozit si personalitate dupa

controlarea pentru sex. Corelaţia parţială între strângere de mână ferma compozit şi

extraversine este mai mare (0.31 vs 0.19), după ce genul a fost controlatat pentru aceasta.

Acest lucru a fost valabil şi pentru exprimarea emotionala (0.31 vs 0.16) şi pentru timiditate

(35 vs -. -. 29). Relaţia dintre nevroza şi strângerea de mână ferma compozit a fost redusă

după partajarea afară între femei şi bărbaţi (12 vs -. -. 24). Pentru deschiderea de a

experimenta, a ramas, în esenţă, neschimbata (0.19 vs 0.20).

Efect de moderare de gen al participantului asupra personalităţii relaţiei strangerii de mana.

S-a considerat, de asemenea, posibilitatea ca relaţia dintre caracteristicile de personalitate şi

strangerea de mana ar fi diferita pentru bărbaţi şi femei. S-a evaluat moderarea efectului de

gen cu privire la relaţia personalitate-strangere de mana prin utilizarea analizei de regresie

ierarhică pentru a evalua contribuţia produsului patajat de gen x strangere de mana ferma (cu

genul şi strangerea de mana ferma controlate) de a prezice fiecare dintre cele nouă variabile

de personalitate. S-a găsit o moderare semnificativa a efectului de gen cu privire la relaţia

între ferma strângere de mână compozit şi deschiderea de a experimenta (corespondenţă semi-

parţiale= 0.18), R (108) = 2.18, p - 0.031. O parcelă a liniei de regresie pentru estimarea

deschiderea spre experienţa de la strângere de mână ferma compozit separata pentru bărbaţi şi

femei, a indicat faptul că femeile care au avut o strângere de mână fermă au fost mai deschise

faţă de experienţă (coeficient de regresie = 0.32). Pentru barbati, a existat o puţină legătură cu

strângere de mână a lor şi modul în care au fost deschise ( coeficient de regresie = 06) .

Strangerea de mana si primele impresii

În plus faţă de evaluarea caracteristicilor strangerii de mana a participanţilor, experimentatorii

au evaluat, de asemenea, personalitatea fiecărui participant la cele opt dimensiuni care

corespundeau scalei de personalitate pe care participantul a completat-o. Codificatorii au

expus un termen rezonabil intre gradul de coerenţă în evaluarea personalitatii lor la toti cei

peste 112 participanţi (versiunile alfa au avut un coeficient variat .37 la .65, şi toate evaluările

corecte ale codificatorilor au fost pozitive). S-a constatat că evaluarea totala a personalitatii

codificatorilor "pe cele opt scale au fost corelate în mod substanţial (toate corelaţii au fost

pozitive şi variate de la .21 la .92).

Dacă un participant a făcut o impresie bună, tendinţa experimentatorului a fost de a fi evaluat

mai mare pe extraversiune, conştiinciozitate, agreabilitate, stabilitate emotionala,

deschidere, expresie emoţională, outgoingness (opusul timiditatii). O impresie proastă a fost

tendinţa de a obţine evaluări mai mici de pe aceste dimensiuni. Astfel,s-a ales pentru a forma

un compozit al evaluarilor celor 8 tipuri de personalitate ceea ce s-a numit primua impresia

compozit. Coeficientul alfa pentru aceasta prima impresie compozit a celor opt scale de

personalitate a fost 0.92.

Aceasta este, în esenţă compozitul necorelat cu sexul participantului

(R - 0.05). Cu toate acestea, a fost corelată cu mai multe Balante de tip auto-raport de

personalitate; în mod special, extraversiune (r = 0.35), expresivitate emoţională (r = 0.37) şi

timiditate (r = -. 36). Interesant este, de asemenea, ca s-a constatat că nu exista o interactiune

intre deschiderea de gen şi estimarea primei impresii compozit.Pentru a interpreta această

interacţiune s-a examinat relaţia dintre deschidere şi prima impresie separat pentru bărbaţi şi

femei. Pentru femei deschiderea este pozitiv legata de prima impresie (coeficient de regresie=

0.26), R (62) = 1.82, p = 0.07, în timp ce pentru bărbaţi deschiderea este negativ legata de

prima impresie, deşi acest lucru este mai slab(coeficientul de regresie = -. 22), R (46) - -1.30,p

- 0.20. Astfel, femeile care sunt mai deschise tind a face o mai favorabila impresia, în timp

ce bărbaţii mai deschisi tind a face o impresie uşor mai săraca. Corelaţia între prima impresie

compozit şi strângere de mână ferma compozit este 0.56. Această relaţie este în concordanţă

din eşantionul total pentru participanţi, bărbaţi şi femei luati în considerare separat.

INTERPRETAREA PSIHOLOGICA

S-a constatat ca o strângere de mână a unui individ este stabilă în timp şi consecventă

în gen. De asemenea, s-a constatat ca cinci din cele opt caracteristici ale strangerii de mana au

corelat. Aceste cinci caracteristici (putere, vigoare, durata, contactul cu ochii şi caracterul

complet de aderenta) reprezintă ceea ce literatura de renume a strangerii de mana face referire

si anume la o strangere de mana ferma. Strangerile de mana difera la barbati si femei, astfel ca

la barbatii au fost mai ferme (strangerea de mana ferma compozit).

Strangere de mana a unei persoane este legată de unele aspecte ale sale de

personalitate. Un individ cu o strangere de mana ferma este mai extravertit şi deschis catre

experienţă şi mai puţin nevrotic şi timid. S-a constatat că relaţia generală dintre deschidere şi

o strangere de mana ferma este complicată de un efect de moderare de gen. O strangere de

mana are un impact semnificativ asupra modului în care oamenii tind să evalueze alte

persoane.

În concordanţă cu eticheta şi literatura de afaceri, s-a găsit o legătură substanţială între

caracteristicile care caracterizează o strangere de mana ferma si primul lui codificator de

impresie. Nu s-au gasit diferente substantiale de gen in impresiile formate intre codificatori si

caracteristicile strangerii de mana.

Toate interpretarile s-au realizat in limita acestui studiu. În mod specific, strangerea de

mana a avut loc între străini într-o situaţie în care interacţiunea dintre indivizi a fost de scurtă

durată şi oarecum formala. Codificatorii şi participanţii s-au salutat reciproc într-un context în

care nu exista speranţa că interacţiunea lor a fost începutul unei asocieri de lungă durată.

Astfel, participanţii au fost puţin probabili in a investi să faca o impresie bună şi strângerile de

mână şi felicitările au fost probabil mai mult de mântuială in cazul în care interacţiunile au

avut loc de mai mai multe ori . Rezultatul principal al acestei limitări a fost de a atenua pe

varianţii unele dintre caracteristicile strangerii de mana. Astfel, oricare dintre rezultate ar

putea fi o funcţie in lipsa de variabilitate în strângerile de mână. În ciuda acestei limitări, s-au

găsit o serie de efecte. De asemenea, deşi situaţia experimentală a fost limitata, acesta nu este

o situaţie mai puţin frecventa în care strangerea de mana apare şi în care impresii sunt

formate.

VI. CONCLUZII

Ar fi ceva de o supraestimare in a pretinde că o strângere de mână a unei persoane

oferă o fereastră catre sufletul lui sau ei. Cu toate acestea, s-a găsit că strângerilor de mână

sunt stabile şi coerente în timp şi de gen, cel puţin în limitele acestui studiu. De asemenea,

caracteristicile strangerii de mana sunt legate atât de masurile obiectivului de personalitate cat

şi de impresiile pe care oamenii le formeaza despre anumite persoane.

Având în vedere ceea ce se ştie despre potenţa primelor impresii, ar putea fi o idee

bună să se ţină seama de recomandările facute de experţi privind eticheta strangerii de mana

şi să se încerce să se facă prima strângere de mână mult mai ferma.

VI. OBSERVATII STIINTIFICE SI PERSONALE

Rezultatele au relevant o serie de probleme care au fost de o preocupare centrală în

domeniul de personalitate. S-a luat in considerare preocuparea de lungă durată cu privire la

modul în care personalitatea se refera la un comportament (de exemplu, Kenrick & Finanţator,

1988) şi modul în care indivizii isi creeaza impresii despre altii (de exemplu, Kunda &

Thagard, 1996). De asemenea, s-au discutat despre implicatiile acestor rezultate in strategii de

autopromovare pe care femeile le pot folosi in managementul impresiei.

Relaţia dintre personalitate şi comportament. O sursa controversa a fost masura in

care trasaturile de personalitate pot prezice caractersticile comportamentale a unui individ.

Rezultatele au oferit câteva exemple în care se măsoară în linii mari trăsături de personalitate,

cum ar fi extraversiunea, nevroza şi deschiderea, precum şi ca mai multe caracteristici

specifice, cum ar fi timiditatea, sunt predicţii de comportamente ale strangerii de mana. S-au

gasit dovezi ale acestei relaţii trăsătură-comportament după agregarea observaţiilor

comportamentale în cele opt evaluări. Măsurile de comportament au fost obţinute dintr-un set

de codificatori, în timp ce măsurile de personalitate au fost obţinute din partea participanţilor.

Bază pentru concluziile personalitatii şi impresii despre oameni. Mult timp nu a

reprezentat un interes influenta factorilor care stau la baza impresiilor initiale create depre un

individ. În general, aceste impresii sunt considerate a fi influenţate de stereotipuri bazate pe

factori cum ar fi sexul sau varsta, rata de bază de informaţii, convingeri despre corespondenţa

trăsăturii şi atractivitatea fizică, precum şi comportamente specifice pe care le observa.

Rezultatele cu privire la relaţia dintre strangerea de mana şi impresiile codificatorilor

sugerează că indicii comportamentale derivate din strangerea de mana pot avea o influenţă

asupra formării impresiei.

Genul si auto-promovarea. Nu s-a gasit nicio relatie directa intre femei si barbati

asupra primelor impresii create de codificatori. In schimb s-a gasit o interactiune intre gen si

deschiderea catre experienta în legătură cu favorabilitatea impresiilor create de codificatori:

femeile mai deschise sunt percepute mai mult favorabile decât femeile mai puţin deschise, în

timp ce bărbaţii perceputi deschisi sunt mai puţin favorabili decât bărbaţii mai puţin deschisi.

Relaţia de interacţiune între gen si deschiderea la prima impresie ar putea fi mediata prin

fermitatea strângerilor de mână. Femeile care sunt mai liberale, intelectuale, şi deschise la

experienţe noi au o strangere de mana ferma si fac o impresie mai favorabilă decât femeile

care sunt mai puţin deschise şi au o strângere de mână mai puţin fermă. Pentru barbati,

relaţiile dintreaceste variabile sunt substanţial mai slabe, dar în direcţia opusă: bărbaţii care au

o deschis o strângere de mână mai puţin ferma fac o impresie oarecum mai slaba decât

bărbaţii mai puţin deschisi. Femeile au prezentat un comporatment care este mult mai comun

la barbati avand o incredere mult mai mare in ele. O strangere de mana ferma poate fi o forma

de autopromovare in cazul femeilor.

Observatii personale

Chiar daca a o strangere de mana poate furniza informatii despre personalitatea unui

individ, nu intotdeauna inseamna ca acestea sunt si corecte. Uneori strangerea de mana poate

fi interpretata in mod gresit.

Cu toate ca strangerea de mana este o forma masculina de comporatament, aceasta a

inceput sa fie adoptata si in randul femeilor. Barbatii privesc cu suspiciune aceasta forma de

manifestare a sexului opus.

Datele firnizate in acest studiu ne-au ajutat sa intelegem mult mai bine relatia dintre

strangerea de mana, personalitate, gen si primele impresii. Ne-a creat o imagine de ansamblu

favorabila asupra caracteristicilor strangerii de mana si a personalitatii individuale.