REALITATEA

ILUSTRATĂ . y / ' "

UN S i l V E R A U

CURE MO ESTE

VÄZUT D lC & r DE

21 mi PE ANP c ifa tu l P a r l a m e n t u l u i la T o k io

Ei îl văd numai de 21 o ii i>pe an, cu ocazia marilor săr- J¡bători rituale. , i

Trăeşte ca o fiinţă divină, (ţla trecerea căreia orice mori- ijtor se prosternă. Fiecare con- ^

(Continuare în vag- *>) (i

P r in ţu l A kâhito , m o ş t e - n ite r u l T r o n u lu i

S T Ă P Â N U L P Ă C I I S I AL R Ă Z B O I U L U I= 3 Un foarte interesant reportaj din viaţa împăratului dinspre Soare răsare

'APTELEm i L E i

SUF1ETËLE Ci LOR UCÎŞS DS DOCTORI

m ă r e a ţ a f a p t ă a o c a r m u i RII ROMÂNEŞTI

Fiecare inimă de Român a tre ­buit să tresalte, când a cetit în zia­re că guvernul Ţării Româneşti a trim es 60 de vagoane de hrană pentru copiii Franţei. Românca fără seamăn, care este Principesa Alexandrina Cantacuzino, a fost însărcinată să ducă acest dar co­piilor Franţei. Nimenea ira era mai potrivit.

Este o faptă nespus de mişcă­toare ce, în aceste vrem uri grele pentru toată lumea când fiecare se gândeşte mai întâi la strâm torarea lui, tu să te gândeşti încă şi la lip­surile şi la nevoile ailtara. Cui îi va fi venit aceasta în minte, fie d-lui Mareşal Antanescu, fie Prin­cipesei Camtacuzino, le face mare cinste că au fost cuprinşi de o ase­menea simţire înaltă. Poporul ro­mânesc este la un gând cu dom­niile lor, fiindcă toţi suntem îndu­reraţi de amărăciunile Franţei, care este sora noastră m ult pre­ţuită.

Noi ne-am îm părtăşit atât de m ult în trecut din vredniciile e l Acuma, dacă putem faoe ceva pen­tru a o mângâia în durerile ei, este din partea noastră o faptă de m are cinste

Es<te o faptă de culme creşti­nească aţi aduce am inte de cel în nevoie. Am mai făcut noi alta nu de mult: am trim es in dar Greciei m ulte vagoane de grâne, pentru a o ajuta în lipsurile ei. Foarte vred­nică faptă şi aiceasta, caro se va însemna cu mare cinste între fap­tele poporului românesc.

Să însemnăm aceste vrednicii ale noastre şi să ne fericim cu ele!

n.HENRY CU IGREC ORI CU I ?

Toate »surele noasifcre cu data de 14 lan. a. c.'cuprindeau ştirea des­pre moartea lui Hear y Catargi, fostul mareşal al Palatului. Dax toate au dat numele de Henry ou igrec. Apoi oare aşa se scrie? In dicţionarul Larousse găseşti, la partea istorică, o mulţime de o- braze din istoria Franţei, purtând numele <4e Henri. Pe niicHinuü însă mi-1 vezi scris cu y. Toţi sunt Heran, şi nu Henry.

Numele acesta se găseşte şi la Nemţi, dar şi ei îl au scris tot cu i: Heinrich. Numai Englejii îl scriu cu y. Atunci, dacă un Român poar­tă aoest nume străin, ce zor are să-l scrie ca Englejii şi nu ca Fran- cejdi, oa Nemţii ori ca Italienii (En­rico) ?

De unde că ziarele noastre au écris acest nume cu y? Toate îl a- veau la fel, parcă ar fi fost vor­bite.

Apoi oare nu ştia nimenea că franţuzeşte, de unde luăm noi ase­menea nume, se scrie cu i şi nu cu y?

Vor spune că aşa li s’a comuni­cat acest nume.

O fi. Dar oare eu trebuie să mă iau după toate câte fac alţii? Ce zor am eu »să mă ţin ca orbul de gard de greşelile altora? Numele nu se sorie aşa, şi atunci fug de un scris care nu este cel drept.

Va spune cineva că fiecare îşi scrie numele cum vrea?

Să zicem şi noi aşa, dar acesta nu este un nume de familie, ci e numele obişnuit ai calendarului. Apoi dacă Francejii mu scriu Henry, de ce să mă încăpăţânez eu să scriu cum nu trebue?

Arhlm. SCRIBAN

De când există ştiinţa m edicala s’au făcut glume asupra doclonlor. ]n China circulă, de asemeni, o su ­m ă de anecdote care de care mai spirituală, d in tre ca ri cea mai sucu­lentă pa re să fie aceasta:

Fiica îm păratu lu i se îm bolnăvise grav şi se dete însă rc inare unui m an ­darin să caute pentru dânsa un me­dic. M andarinul acesta avea da ut de a vedea ceea ce pentru obişnuitul m urito r, cu cele cinci sim ţuri ale sale, era invizibil. El se duse la doc­torul cel m ai vestit.^ spre a-i încre­dinţa sarcina de a v indeca pe p r in ­ţesă. Cum calcă însă pe pragul casei doctorului, fu silit să se dea înapoi, căci omulţime imensă de suflete se îngrăm ădeau la uşă.

__Cine sunteţi voi şl ce căutaţiaci? — le în trebă m andarinul.

— Noi suntem sufletele acelora pe cari acest doctor celebru le-a expe­d ia t în tr ’o lume presupusă mai b u ­nă, şi stăm aci ghem uite ca să p re ­venim pe a i;il să nu intre. Nimeni însă nu ţine seamă de noi.

Fireşte, m andarinu l nu m ai apelă la concursul acestui doctor celebru şi se înd rep tă spre altul m ai puţin r e p u ta t D ar şi aci se îmbulzeau în p rag nenum ărate suflete pe cari doc­torul acesta le trim isese pe lumea cealaltă: negreşit m ai puţine ca ia

m edicul cel mai celebru, totuşi destui de multe ca m andarinu l să şovăie de a se ad resa acestui doctor.

Şi, astfel, m andarinu l cel care ve­dea ceeace nu vedem noi, colindă d in m edic in medic, din profesor in profesor, din docent în docent, dar p retu tindeni se Îm piedica de suile- tele lie cari doctorii aceştia Je omo- rîseră 'Aproape să dispereze de mi­siunea sa. >

In cele din urmă, zări, în t r ’o uliţă depărlată, tăcută, o firm ă: „Doctor Iang-Ceai-Kfeng”. In pragul acestei case nu sta pitit decât un singur su­flet. Se holărî, deci, să cheme pe a- cest m edic la prinţesă, care fu ch ia r vindecată. După restab ilirea desă­vârşită a pacientei, neînsc *atul doctor se adresă m andarinului:

__ O, tu, în ţeleptule în tre în elep-ţi! Cum se face că, fiind în joc viaţa atât de p reţioasă a prinţesei, nu te-al adresat corifeilor oraşului, unui p ro ­fesor renum it, ci mie, care, totuşi, >uni p roaspăt în această c a r ie ră 9

Atunci m andarinu l îi povesti pă ­ţania cu sufletele din pragul caselor doctorilor celebri, şi încheiă : _

— Aşa fiind nu m ă pot nici eu dum iri, doctore Iang-Geal_Keng, ouam că la uşa ta sta p itit num ai un sin ­gur suflet?

— Foarte simnlu, — îi explică me- dieul, — eu m’am stabilit nb'a ieri.

U n s f a t u i i l

U n delicvent, acuzat de furt, apa­re în faţa tribunalului- corecţional din Chicago, fără a fi asistat de avo­cat. P reşedintele, zărind în sală un avocat, i se adresează, rugându-1 să se retragă în tr ’o încăpere vecină, îm ­preună cu acuzatul, spre a-i da sfa­tu rile pe care le va socoti utile ace­stuia. D upă douăzeci de minute avo­catul se în toarse singur în sala de şedinţe.

— U nde este acuzatul? în trebăpreşedintele.

— A fugit, răspunse avocatul.__ D-l preşedinte m ’a însărc inat

să-i dau sfaturile pe care le voiu so­coti m ai bune în interesul acuzatului. Curm acesta mi-a m ărtu ris it că e în ­tr ’adevăr vinovat, am socotit că sfa­tul cel mai util pe care i-1 pot da e să speie putina. Acuzatul fiind de a- ceeaşi părere cu mine şi-a luat tă l­păşiţa !

I n s u le le pluiitOiKffcA m erican ii se gândesc serios Ia

p lanurlie lor în legătură cu insulele plutitoare pe Atlantic, ceea ce a r pe r ­m ite o rganizarea comercială ;< unei [inii aeriene Pari,s-Ne\v-York T ra v e r ­sarea a r dura numai- douăzeci si pa­tru de ore. F iecare insulă va fi în­zestrată cu un hotel confortabil, va fi pusă stub com anda unui căpitan, cu un personal de 2— 300 o meni, şi va fi echipată în aşa mod încât va îngădui avioanelor să aterizeze ch iar în timp de furtună. S’a şi votat un credit de 25 milioane pentru începe­rea lucrărilo r

V â r s ta r e g i lo r A n g l ie i

Numai cinci m onarh i englezi au trecut de vâista de 68 ani: regina Victoria, George III, cari a tinseră 82 ani, George II (77 ani). W illiam IV (72 ani) şi Elisabeta (70 ani).

P u r ic i c o n s id e r a ţ i c ă lă to r i c la n d e s t in i

Ia tă ceva, în sfârşit, care iese cu toiul din comun.

Fap tu l s’a în tâm plat la L ondra u n ­de a debarcat, acum câtva timp, c ir ­cul am erican Schumann- Unul din num erele acestui c irc este constituit de o trupă de... purici savanţi.

P en tru ca ei să se poată h răn i din. plin în cursul traversării Oceanului, m anagerul lor îi instalase pe spina­rea unor... câini terriers.

D ar com pania căreia aparţinea va ­sul „City of F lin t” , susţine că este vorba aci de anim ale dresate şi că, în consecin'ă, sunt oblígale să-şi p lă ­tească voiajul.

Afacerea va veni în curând î n f a ţ a tribunalului, care va decide dacă cei 476 puric i ce form ează mica trupă, pol fi consideraţi pasageri plătitori.

C ei m a i m ic i o a m e n i d in lu m e

Cea m ai m ică rasă de oameni din lume e Akka din pădurile Con g oului belgian. Au sta tu ra copiilor de zece ani, stom acul foarte proem inent, spa­tele încovoiat, astfel că trupul lor formează litera S, braţe extrem de lungi, picioare scurte, curbate înăun ­tru, capu l acoperit cu pă r negru, lâ- nos, fata de culoare galbenă închisă, nasiiil turtit, fălci proeminente, buze foarte groase, în tr ’un cuvânt: în fă ţi­şare de maimuţe. Stomacul balonat

nu e o însuşire a rasei ci se datore- şte h rane i nesănătoase ce-o înghit în cantitate mare. Aceşti p itici sunt foarte curajoşi şi v ânează elefantul şi cel mai p rim ejd ios şarpe, şarpelepvthon. luând parte la vanăţoare şi femei. Faţă de străini sunt timizi şi retraşi. Trăiesc în colibe mici, făcute din crengi şi frunze, aşezate în cerc şi având o bucătărie com ună la m ij­loc.

■ESSO

D O A M N A

C ere ţi ia fie­care 1 şi 15 ale fiecăru i luni la to ţ i chioşcarii şi depozitarii

de ziare

MARIANAE S T E R E V I S T A CARE ÎM P L IN E Ş T E T O A T E D O R I N Ţ E L E D-VOASTRA DE

F R U M U S E Ţ E , M O D Ă ,

GOSPODĂRIE SS L I T E R A T U R Ă

MARIANA2 8 P A S I N I - - 68 L E 1

G an d h i c o m u n is t?

„Mahatma Gandhi a devenit co­munist?*, iată titlul unui articol apă ­ru t de curând pe prim a pagină a zia< ru lu i Times of India. Căci M ahatm a a proclamat, cu p rile ju l unui im por­tant discurs, că salvarea Indiei este_ subordonată dispariţie i religiei şi cred in ţe i în Dumnezeu.

Cu câteva zile m ai înainte, tre ­când p rin P and ichéry (colonie fran_ ceză), el făcu o apologie entuziastă a revoluţiei franceze, dec larând că princip iile acesteia se aseam ănă cu acelea care-1 conduc în cam pania sa p en tru egalitatea socială. După cum deducem , aceste declaraţii nu sunt deloc făcute ca să am elioreze re la ­ţiile în tre M ahatm a şi regele Angliei care este, totodată, şeful b isericii en-

1 gleze.

P it ic i i s e a g i tă261 pitici a,u form at o societata

pen tru a obţine favoarea dé a catâr tCTÎ cu ju m ăta te de preţ pe c;,tea ferată, cu tram vaie, autobuze; d« asemenea de a p lă ti num ai o jw- m ă tite de bilet la teatre, cinem ato­grafe, p retextând s ta tu ra l»r m ică. S’a h o tă rît ca p iticii să fie convo­ca ţi anul viitor spre a se decide a- supra drepturilor lor în to a tă lía- mea.

B ifo fio tecă ... d e ju c ă r i i

La New-York S’a deschis o bl'if tecă“ — b a i să-i zicem aşa! — de jucării Instructive p en trtu copiii săraci. Biblioteca îşi propune să fan-

; prum ute zilnic fiecărui copil câte oI a ltă jucărie e desinfectată , îna in te ¡ de-a se da copilului, care cap ă tă iaII acelaşi timp şi lămuriri asupra ei.

© L © Y I T U E À

FIE T E A T R U © © ©

Subcomisarul Serin dela circ. 69-a se apropiă de oglin- jioara spânzurată în pere­

tele pleşuv al camerei comisaria­tului- îşi potrivi şapca într’o par­te şi-şi peria mustaţa în furculiţă. Apoi plecă dela birou şi începu să se plimbe, cu paşi legănaţi, plin de simţământul de bucurie pe care ţi-1 dă o după-amiază fără serviciu şi de cel ai importantei persoanei sale.

Fixa, cu priviri pătrunzătoare, medinetele şi vânzătoarele cari veneau la lucru. Un lucrător, ca­re. cu toate că era abia amiaza, era gata beat, îi ieşi în cale. Co­misarul avea un chef grozav sa se răstească la ei, dar se stăpâni. Nu era de recoltat glorie dm- tr’asta. N’avca decât s’o facă primul poliţist dela coltul stră­zii.

Coti deci pe Rue d’Amsterdam, când făcu, speriat, un pas înapoi- căci două automobile enorme ve­neau în goana mare spre el.

După o secundă se opriră a- mândouă în fata unei case mari. Cât ai clipi din ochi se strânse o grămadă de lume împrejur.

Comisarului i se păru prea mult asta. Aversiunea instincti­v i a poliţistului pentru grupări de mulţime, dorinţa de a da o poruncă sau de a interzice ceva, precum şi o curiozitate neobiş­nuita. îi purtară paşii într’acolo.

Abia sosise, când un domn e-

legant îşi făcu loc prin mulţime, salută politicos

pe comisar si-i dădu o cartă de vizită.

— Domnule comisar, zise ei, suntem pe punctul de a filma o scenă. V'am fi extrem de recu­noscători dacă ne-ati da con­cursul dv.

Făcu un gest cu mâna si se strecură prin mulţimea ce staţio­na, compactă. în jurul maşinilor.

Elegantul' reprezentant al com­paniei de filme lămuri:

— Să vedeţi, domnule coplsai, e vorba de un film politist, aşa ceva à la Sherlock Holmes, În­ţelegeţi?

Comisarul aruncă o privire pe carta de vizită:

— A! Sunteţi delà casa Picot '& Fils O cunosc, fireşte!

Domnul cel elegant se înclină:— Aşa dar, ideea e următoa­

rea domnule comisar: un ban­

cher care vine spre prăvălia lui, e atacat de banditi si jefuit. Ban­diţii izbutesc să scape şi nu pot fi prinşi, cu toate sforţările în­cordate aie detectivilor. Suntem la partea întâi!

Comisarul privea cu interes. La marginea străzii sta­ţiona un automobil mare,

roşu. Şoferul avea un sac în cap şi era legat de volan cu nişte cu­rele din strânsoarea cărora încer­ca zadarnic să se libereze. In ma­şină, trântit peste banchetă, era un domn mai în vârstă, căruia actorii cari jucau rolurile band; ţiior îi legaseră o pânză neagră pe obraz. Un bandit ţinea mâinile individului, în timp ce un altul îi lua ceasornicul şi portvizitul.

De cealaltă parte a străzii se aflau doi operatori cu aparatele de filmat şi învârteau de zor ma­nivelele.

In dosul automobilului roşu era un alt automobil, cenuşiu, al câ­nii şofer oprise maşina dea- curmezişui şi. cu mâinile pe vo­lan. urmărea scena.

Comisarul Serin dădu din cap.— Tiii! ce realist jucau artiştii

ăşîia! Tocmai reuşise domnul în vârstă din automobilul roşu să-şi degajeze mâinile, când unul din bandiţi îi trase un pumn care-i luă piuitul.

Reprezentantul' cel elegant fă­cu observaţia :

— Aşa-i că lucrează bine oa­menii noştri? Ce joc minunat şi natural! De altfel suntem aproa­pe gata. Băgaţi de seamă, acum banditul ia o servietă. Asta e pie­sa principală a atacului, căci con­ţine o sută de mii de franci!

Comisarul râse:— Sunteţi grozavi! Ce vine a-

cum?— Am să vă arat numaidecât

domnule comisar. Daca aveţi bu­nătatea. împrăştiaţi puţin publi­cul', ca să avem mal mult loc!

Comisarul dădu din cap şi se îndreptă spre mulţime.

— înapoi! Faceţi loc! le stri­gă celor din fată. cari se retrase­ră încet, lăsând drum la mijloc.

In aceeaşi clipă domnul ele­gant cu cilindru făcu un semn. cârâitul aparatelor de filmat a- rnuti. maşina cenuşie veni mai a- proape, actorii, operatorii şi dom­nul ce! elegant săriră în ea şi. cu o smucitură puternică, automo- biluf o luă razna, pe cărarea fă-

cută de oamenii cari se retrăse- seră ca să facă loc. Si în norui gros ieşit din eşapamentul maşi­nii. se mai văzu doar pălăria re­prezentantului care saiuta politi­cos pe comisar, apoi sunetul ră­guşit al claxonului ocoli colţul, şi se făcu linişte.

Comisarul se uita mirat după

maşină. încotro goneau ci- nematografiştii ca nebunii?

D^r cealaltă maşină maj era aici. Şoferul se mai sbătea în legătu­rile lui, iar din interiorul maşinii se auzeau oftatul domnului m vârstă.

Comsarul Serin se apropiă în­cet de maşină. Vroia tocmai să spună:

— Poţi să te desfaci. Oamenii dumitale au plecat.

...Când se dădu speriat înapoi.Doamne, indivizii aceia lipsiţi

de consideraţie îi legaseră pânza aşa de tare împreiurul capului, încât fata lui se învineţise de tot.

Se aplecă şi-i ajută să se ridi­ce. apoi îi desleía pânza.

Domnui în vârstă dădea dispe­rat din mâini şl din picioare, dar nu putu să scoată niciun sunet şi căzu înapoi pe banchetă.

NUVELĂ PO L IŢ IST A P E

Câţiva oameni deslegau în a- cest timp pe şofer şi-i scoteau sacul din cap. Şi el se roşise de tot şi gâfâia.

In fine, domnul în vârstă, ca- re-şi recăpătase vocea, strigă:

— Ajutor! Hoţii! Puneţi mâna pe ei!

— Ci linişteşte-te odată, scena s’a filmat!

Dar bătrânul striga desnădăj* duit:

— Scena? Ah, pungaşii! M’au atacat! Aveam o sută de mii a© franci la mine, din chirii! Ceasul meu! Servieta mea!

Comisarul păfl.

Atunci se amestecă şi şofe­

rul care. între timp, se desmeticise sî căruia m-

tâmplarea prin care trecuse îi luă orice respect faţă de autoritate:

— Omule! Comisarule! Ne-au luat tot! Tot! Ziua ’n amiaza ma­re! Si politia stă si se uită, ba mai dă aiutor bandiţilor!...

Domnuf în vârstă continua

cu tânguirile în privinţa servietei cu bani. încet, în­

cet, subcomisarul îşi dădu seamă ce făcuse...

Simţi că-i vine leşin- căută un sprijin şi nimeri claxonul auto­mobilului care. sub mâna lui, tipa răguşit şi strident. întocmai ca( acela af celuilalt automobil, care, în clipa aceea, ducea pe bandiţi departe, cu viteză nebună...

MARTIN PÄOSKAUER

FEMEIA TIG A3 EA SI AUTOMOBILULJ p e n t T U

O gazetă de sport, pune acea stă gravă problemă : poate fuma o femee» ia volanul unui automo­bil ?

Nu este vorba de a determina œa drept legal, ci o chestiune de convenienţă şi de eleganţă. In consecinţă, răspundem in felul următor : O femee poate fuma la volan, dacă moda o permite. Moda determină ceeace este ele­gant şi convenabil. Moda justifi­că cele mai mari orori. Să presu­punem că Moda a decretat (de către o doamnă calificată să lan­seze moda) fumatul cu pipa, la volan : imediat pipa devine o ustensilă convenabilă şi un acce­soriu elegant.

Unul din confraţii noştri, (Sta­bileşte o distincţie subtilă :

Dacă femeea se află la volanul «nul automobil cu conducere in­terioară, poate fuma. căci o fe­mee are dreptul la ea In casă ; dar dacă conduce un torpedo, fe­meea este In stradă şl moda n’a permis încă femeilor fumatul pe stradă.

Dar problema se mai poate pune şi altminteri : când o doam­nă se află ia volanul unui auto­mobil, poate ea, vrea ea, are ea dreptul, de a fi considerată o „doamnă“ ? Sau poate exact dm . potrivă, nu are decât ambiţia legitimă, derivată din faptul că a obţinut un permis de conducere, să fie clasată printre şoferi, care rant fiinţe asexuate, cu reflexe mecanice, făcând parte dintr’un organism metalic. Ort fumul de ţigară, este pentru şofer cecace este uleiul pentsru motor.

Când şoferul unui taxi, se În­crucişează cu un automobil con­dus de o femee, murmură inva­riabil o formulă liturgică ce con­stitue un fei de excomunicare, din ea se poate descifra acest cu­vânt final : ciorapi ! pronunţat cu vigoare. Formula ' se poate recon­stitui în felul acesta : — „Mal bine ai cârpi ciorapi” Căci o cu­rioasă prejudecată — pe care şo- farii moderni de taxiuri, au moş­tenit-o dela anticii birjari ai tră- surior. datează tocmai de pe vre­mea Penelopei ei îşi imaginează că femeile de azi cârpesc ciorapii bărbaţilor lor.

Femeea dela volan, are dreptul— un drept decretat de modă — să răspundă cu o înjurătură. Dar dacă privim chestiunea din punct de vedere practic şl nu estetic, domnul care ia loc într’un auto­mobil. alături de o doamnă care conduce maşina, nu numai că tre­bue să li dea voe să fumeze dar trebue chiar s’o încurajeze. O ţi­gară este indisnensobllă în con­versaţie. O fem°e care fumează, vorbeşte mai nut'n : în consecin­ţă. ea est,° mai at°mtă la serrma- lcl° d*3 onr'rp. în. Indicaţiile apari­ţii or d» circulo «<» şj la respecta­r e <îOT)<nilnf rrniC.

fyvvnfvn*« îir 1*>n <?/■*»<«_fSHIo rfa £$trrw8rt f*fl,că ţ)Tîn fiaAsr» lim« c^*n o 18*i*H cuf.ieyţi'H t.ufni'rwpeirrr,-*->* nutomobifëîe contra accî-(ţivnfi*1nr t

TVir r*r>rl yroTvi 5 for tn-Ţ trm fr'-rr' '>'**'1 1 m ?s

V*.*—tr fţ V'Y*8 *■ '1 *-*• nb*r%« o-'iibatarii sî chiar bărbaţii însurat*

Nu este însă suficient să al o femee : trebue să ştii cum să te serveşti de ea. O eroare comună tuturor automobiliştilor, consistă în a Instala femeia alături de ei. Ori cel care conduce maşina tre­buie să albă grije de ulei, de b?n_ ztnă, de apă. trebue să fie atent să nu calce pietonii, să se cioc­nească de alte veh’cule şi în nlus. să facă o conversaţie vie si amu­zantă cu doamna de lânsră el. Ceeace trebuie să recunoaştem este excesiv !

Cel mai bun lucru pentru un şofer avizat. e«te să-şi pn^ă fe­mela la volan dună c“ 0 făcut_o în prea’ab’l să irn^oze decondus m a^ni fie eh’ar w in co. rr'sry>n(5oTită Rşte ştiut ţwrn că la

rrt cn "l^ ge^st^l SCftlI. m i "o Va-fr»*. absolut nimănui, brevetul dejşrv

Femeile an mari norţfn i a manevra .«1 nFntm toate c*”e°¡ni ca ty>on «ă ene*T'rr"r.a r»e ’ni ’rn’i lor fcflnrl o f rm »e e 1«» v o ­lan 1nfr>5 în oot'H'''4’ c i CU CU af,or>ti< S1 da'»’? îsidă r v itiră o«tnn 'vaW. rollc"'H'0 că c;triiT<»î)cv«îţ si /»fltnva rwrft',1'*i ni-

(ip chifti T)1.«*e1 rrX'r spito a m e n i) . Dar m ei nu căo f o r n o a lq Till r i« * * n<r>1 O

p f« T n o îfH o ţ D ,m TV>tr’,ira 1?Sr!ţ t r i .

(?oi'>i* că a t i TPmqrcot c* an+n_ rmhf]Pio su n t to a te or^va^’t» în fp tă . cu O opîirdS rr’n car« <?«vrxfia eterii»,. po^al’U Si cor» ţi f»s tji cal». D01* c*torv’0fă gfvIVjiil ţsi ynrfn în <y*nri«*5 rv-A-

lui 1"<tHllo^ ^ " • ’*” 1perfo tm ¡S0*0T a^e^t. far** r ’' vv'^r,°

irrm^rl. Par c*rv1pet.o n f °Tn°a nror* r>A^*8C’yinl cn to c*-7*r\-p®. o tiM

T^^ăneCă r « n * r r ! î_n + n V'-'-’ă0-1 ti /<9 1 ţi rtT"3’*'* n» n-5*?Tv%+ »n fte+fol r>o fmr>--r'lT'-ro-rr>. PflP^ 'in r*rvp ''0 '5’ă cu m ” l t sS '^ ^ e Tnfta volanul, îş i. ia geanta (pe care

te-ai aşezat d-t^) îşi scoate pu­driera, puful, creionul de buze şi rimmel-ul. In timpul ăsta, un ca­mion ca.re vine din direcţie in ­versă are tot timpul să vă stri­vească pe amândoi. Dacă acest accident nu se produce, amorul d-tale propriu are dece să fie sa­tisfăcut

Dacă eşti trecut de o anumită vârstă şi femeia dela volan este tânără şi drăguţă, d-tale îţi adre­sează şoferii pe care îi întâlneşti în drum, toate complimentele.

Dar dacă eşti tânăr şi bine fă­cut şi doamna dela volan cam tre. cută şi voluminoasă, tot d-tale ţi se adresează şoferii pe care li În­tâlneşti în drum...

Şi în ambele cazuri, eşti în a- vantaj pentrucă realizezi o seri­oasă economie de conversaţie cu vecina d-tale. O femee la volan, vorbeşte mult mai puţin decât una care stă lângă un bărbat care se află la volan. Si în plus. ea ţine mici discursuri tehnice care nu cer răspuns. De pildă, spune : ,,E In carburator” sau îţi trece în re­vistă toate automobilele pe care le vede cu mărcile lor : „Uite un Renault”. Sau : „Uite un Hinpa- no”. D-ta dai din cap aprobator şi continui să-ţi fumezi ţigara.

Doa,mnele care practică auto­mobilul au deobicei o mare slă­biciune pentru hanuri şi câr­ciumi ; când trec prin faţa unui astfel de stabiliment spun cu can­doare : Ce loc pitoresc ! Dacă eşti d-ta la volan te faci că nu auzi şi treci mai departe Dar dacă doamna conduce automobilul, înainte de a fi apucat să-ţi dai consimţământul, a şi frânat brusc.

Automobilele conduse de femei nu sunt puse la adăpost de pene, ciocniri sau alte stricăciuni, ea toate celelalte automobile.

Vă sfătuesc să nu vă aşezaţi pe marginea trotuarului pentru a vă citi gazeta. în timp ce doamna în­cearcă să scoată musca înecata în carburator sau să demonteze o roată, pentrucă de cel puţin trei­zeci de ori doamna vă va gratula cu epitetul de idiot şi de cincizeci de ori, trecătorii vă vor taxa de nesimţitor.

Vă sfătuiesc ca atât timp cât durează reparaţia, să faceţi o plimbare pe câmp sau prin sat ; aceasta depinde de locul pe care s’a oprit maşina. In acest timp, doamna nu va găsi masca înecată în carburator şi nici nu va izbuti să înşurubeze roata, dar cu pre­cizie se va întâmpla următorul lucru : automobiliştii care trec pe drum si care v’ar fi lăsat fără în­doială, să vă căzniţi singur să re­paraţi maşina dacă aţi fi avut im­prudenţa să faceţi un asemenea gest. nu vor întârzia să se dea jos din automobilele lor. văzând o femee singură In mijlocul drumu­lui, in pană de maşină Aşa că, după un sfert de oră când reve­niţi din plimbare, găsiţi maşina pusă perfect la punct de către unul sau mal mulţi domni ama­bili.

Dar nu întârziaţi mai mult de un sfert dj oră. Am văzut turişti care dună o obs^nţă de douăzeci de m'nute, în circumstanţele pe care le_am Judecat, nu au mai păs’t nici automobilul nici fe­meia,

O eroarep s i h o l o g i c ă

Atât penim romancieri, cât şt peniru autorii dramatici, ps’boioîg» feminină, es^e arta aparenţelor. Apár­rentele şi femeile sunt în^e ă oare — a lua aparcnţe’e drept reaîi ăţî, în* sarruma a pretinde că femeile nu mint: ceea ce este exact d-mpotrivă.

La teatru, ca şi iw ’un roman, ve­deţi o doamnă cu doi bărbaţi, in mod succesiv. Ea 1 se aidresuază primului domn cu „scumpul meu”. II îmbrăţi­şează şi îi spunt: .,ie iubesc’”. Celui de al doilea d orn , i se adresează cu ..dragă” m aniU Vă faţă de el o vîe antipa ie şi prin toată a-5‘ud‘nea el exprimă profundul desgust care ÎJ inspiră accsl individ.

In felul acesta, publicul este aver­tizat că primul domn esfe lu b iu i doamnei şi că cel de al doilea este soţul doamnei.

Dar In viaţă, lucrurile »s petrec exact contrariu... O femee repetă u= nui bărbat: „Te iubesc” de diminea­ţă până scara; şi repetă altui băr­bat: „Mă desguş i” d‘? dtmincaţa pâ­nă seara. Nu vă lăsaţi înşelaţi de a- parenţe: nu pe primul ii iubeşte, ci pe cel de al doilea.

Fără efori, ö femee poate fi în mod constant, foarte drăguţă cu un băr­bat care ii este perf c! in d 'fe r 'n t şl care. in consecinţă nu îi turbură nici sufletul, nici nervii, nici restul.

E a este foarte drăguţă pentrucă are tot interesul să fie cl^ătniţâ sau pur şi s l ”plu, din lene Şi fap ’-ul că nu îşi iubeşle în n i e ’iti *el ^acest prieten, principalul factor al d ’scor- dîeî adică gelozia nu poa‘e s rîca o armonie care nu es'e stabilită pe iluzii — ceeace este primejdios — c.i pe o absenţă ? real” ăţilor, ceeace constitue o bază aproape solidă.

D ar dimpotrivă o femee care îu- beşie cu pasiune un bărbat, este faţă de acest bărbat în tr 'o std^t de perpe­tuă irita ţie . In âi pentrr.că esie su- parată pe ea însăşi că îl iubeşte, a« poi pentrucă şi a făcu', d -spre bărba­tul iubit un ideal pe care el il des. minte în fieca-e ciipă. cu fiecare vorbă şi cu fiecare gest; apoi pen- tru -ă dragostea esfe în tu ră parte ge­lozie şi pentrucă gelozia este în to t- eeauna o furie mai mult sau mai pu- ţ i r bine d*~ muln’ă si în tine. pen- trucâ a iu b 't înseamană a suferi st suferinţa chiar la m artirii cel mal răbdători duce la reacţii fatale.

Oricine as.’eaptă rrult dela omul pe care îl îub"s‘e $î exigenţele tra ­duse prin decepţii ce nu produc obo­seală. fac din dragoste un t>. de des- p ’Sf pasiona t. De aceea i^ treile sunt sincere câ rd spun ,.scumpul mer.” bărbatului pen*re care au o tsnd ră Indiferentă în ‘imp ce îl fac excroc, b ru tă canalie (vocabularul variază, e în funcţia de educaţie) pe cel căruia îi} s-Tnt sclave revoltate.

Romancierul sau dramaturgul care se va pricepe să exploateze abil a- cens'ă form u'ă ( -rv e ’l ' mimai la sfârşitul piese! sau a cărţîî adevăra­tele sentimente ale eroinei care în cudsul actiutieî a tm r'at masca vie­ţii) va s*ârnî discuţia arzătoare.

■Rsrbn*;: vor spi^ie: . este de fals! Cât es‘e de ar»îfic1al! Căcî bărbaţii, cari sunt nîste n -tv î în dra- poste. iudecă femeile d’jpă eî încisi s ei spun tot c<» gândesc din natv*tat e sî cred ceeace li se spune din îngâm­fare.

Dnr fem eîiţ vor i: C £ t este de adevărat. Căci femeile «unt îr g r ij t tor de leale, în duplic ¡ta* ea lor!

M asca d e op.

L a masca de ou se între­buinţează tot oul. Gălbe­nuşul nu conţine numai

materii hrănitoare ci şi coleste­rina lecitină şi foarte puţin pu­cioasă. Pe baza colesterinei pe care o conţine, această mască poate fi înglobată printre măş­tile de vitamine. Se scoate foarte uşor de pe obraz

Noutăţile mc de ii£ Un lan ţ care form ează un

colier gros: ochiurile lan ţu lu i sun t perle m ici din porcelan aib. Foarte decorativ pe un corsaj sim plu , din m ătase neagră.

® D istinsă şi elegantă, o p-asf. de ţinu t părul, ea reţeaua luciniA In ochiuri m ari, îm podobită cu m inuscu le paiete negre.

La 6 rochie de seară, constituieo fericită complecta re.

9 A m uzant şi orig inal cordon: pe o panglică din gros-grain m a ­rón, tubu l de sticlă al u n u i ter m om etru este ju m ă ta te alb, ju ­m ă ta te ro?u Cifrele care n id ică gradele su n t brodate.

# Cercei im enşi de au r, In for­m a de rândunică , sau de floere

M asca d e g ă lb e n u ş de ou

S ä se amestece încet gălbe­nuşul de ou cu untdelemn— ce se va turpa picătură

cu picătură, ca la maioneză — până când devine de grosimea a- cesteia. Se maj adaugă un vârf de cuţit de borax si câteva pică­turi de zaamă de lămâie Se unge obrazul cu această comiroziţie. după ce s ’a uscat mai rămâne pe obraz vreo 15 minute se spală apoi repede sau se ia jos cu un şervet. La sfârşit — ca de obi- ceiu — vine aplicatul unei creme hrănitoare

B a că vă s c u la ţ i fără d isp o z iţ ie ş i cu p le o a p e le ş i cu fa ţa

u m fla te .

P uteţi înlătura această ne­plăcere aplicând o mască din cartofi cruzi raşi iată

cum veţi proceda : daţi un csrtof crud prin răzâtoarea de legume şi întindeţi pasta pe o foaie de vată hidrofilă sau tifon. O aplicaţi pe ochi decă pleoapele sunt um­flate şi pe toată fata numai când se simte nevoia Staţi lungită pe sDate şi ţineţi masca aorox'mativ 20 de minute apoi spălaţi fata cu apă limpede Aoeastă mască nu numai că desnmflă pleoan«te dar este excelentă pentru ochi

1. Cazaca d in crepe sa tin ne ­gru, lucra tă toată cu benţi în ­guste din crepe sa tin alb, fu*ta la rg ă şi lungă, din crepe sa tinalb.

2 Rochie din voii a lb ; mftneci- le croite odată cu spatele, su n i din voii cyclamen.

3. F u sta din tuol bleu toresqoisc. Cazaca din ta ffe tas în aceiaşi cu­loare. Centura din taffetas galbe­nă ,

4. Rochie din triple voii ro* fané.

5. P este o rochie foarte sim plă din m ătase neagră, această haină de seară, din m ătase g rea albă cu dungi negre.

6. G raţioasă Şi elegantă rochie din tuel roşu flame.

7. Rochie de se a ră din lamA im prim at.

8. T inereasca rochie din taffe­ta s neagră, cu corsaju l garnisit cu gu ipură .

9. Rochie com binată din taffetas cu lungi — aib cu negru — şi din tuli negru.

Câte ceva despre politeţă

Să adm item — nu-i a ş a ? — că politeţa a fost inven ta tă num ai ca să facă m ai plăcute rela ţiiie d in tre oam eni: de aceia, oricine tră ieşte în societate, are datoria de a-şi da toa tă osteneala să în ­veţe cum trebuie să se poarte spre a nu jigni pe cei cu care a u de a face

Ceeace unii izbutesc nu m a i cu un bun sim ţ n a tu ra l, alţii trebu ­ie să înveţe Şi nu e greu de in- v ă ţa t de pildă, să fi exact a tunci când eşti aş tep ta t la un dejun , nu e greu să-ti înch ipu i că nepune- tua iita tea ta nu num ai că poate fi lua tă drept o lipsă de respect fotă de gazdă, d a r poate ind ispu ­ne, punând-o în situa ţia de a tre ­bui s& schim be m enu-ul (« m t raâacftri care trebuie s i fie ft«r

vite de înda tă ce sun t luate d« pe m aşină) şi de a cere mereu scuze celorlalţi invitaţi, obligaţi să rabde de foame pân ă la sosi» rea ta.

Ia r nu e p rea greu să Înţelegi că la un teatru eşti datoarea s l vii din tim p: este o m are nepo- lite ţă să începi să-ti cauţi locul p rin întunerec, făcând c o n v e r s tie cu p lasatoru l. In tim p ce acto­rii de pe scenă, se căznesc să r»- căştige a ten ţia spectatorilor de­ran ja ţi de tine.

Când ai o în tâ ln ire cu cinevt, fii exactă: gândeşte-te că spre Ä pu tea fi punctuală , persoana eu care te în tâ lneşti, şi-a întrerupt poate lucrul, a lu a t un vehicul, • r e n u n ţa t !& un spectacol, la O vi* « i t i

Un ziar străin a deschis printre ce­titorii lui o anchetă al că 'jl subiect— la prima vedere — poats surprinde: F em eile trebuie s i se ocupe de ches­tiunile băneşti?

Ne putem întreba dacă femeia tre­buie să fumeze, dacă are <du nu drep­tul să voteze; ne putem in'reba daci femeia trebue să-l urmeze oriunde pe bărbatul ei. aşa cum ne re on.andă o- fiţerul Stării Civile, la căsătcrîe. Dar chestiunea bănească nu rebuia pusă ea fiind rezolvată dela început, din clipa în care au existat biui.

Banii sunt indispensab H în război, în politică. în artă- în drugoste. Fe­meile nu sunt amestecate — e drept— întotdeauna în războî şî în politici dar în dragoste şi în artă colaborarea

A flaţi ca...O Nn trebuie să vă emoţioneze

nici să vă m ăgulească orice com­pliment. De m ulte ori, cel mai frumos compliment ascunde o Uo. nie.

• Un căţel — fie e l cât de „in­teligent” şi dc fermecător — nu p’ace la toată lame-a, deaceia niai neţţlijaţi-1 când aveţi m usaîiii.

O O mână e frumoasă numai câ«d a inpnstă.

® Rujul de buze este respin­gător când este şters pe jnmăta- te, întins i>e dinţi, san pesie con- turi’l qurii.

® Fardul întrebuinţat la lam i­na de zi - t e alts nuanţe la lum i­na IŞramii.

# Cioranii prea snb!iri snnt pentru nicioareîe cu pielea fru- MimsÄ si fără păr.

© Râsul S fomolos e vulg-ar. Râde# cn măsură.

cu ele este foarte pretiuasă. Nici nu mai vorbesc de acele câteva mici ne- cesităţi curente, ca hrana, locuinţa, îmbrăcămintea* probleme ce nu se por soluţiona decât prin bani ş; pe care femeia deşi este alcătuită dintr’o ar­gilă mai fină. dintr’o esenţă n.ai puţin materială ca bărbn'ul. nu le pot re- zotya fără ajutorul banilor.

Singură femeia deci — precum sin­gur bărbatul, trebu:e să se ccupe ds chestiunea bănească. Fcnrte adesea, ea este chîar obligată să se rreocup;.

Dar când un bărbat si când o femee sunt uniţi prin legăturile :ăsă!oriei sau ch’ar altminteri, se produce o divi­ziune a muncii.

Bărbatul trebuie să ae ccupe de bani, pentru a-i câş'iga.

Femeia trebue să se ocupe de bani pentru a cbelt-jj ceeace câvigă băr­batul. Un bărbat înţe’ep. fi» că es'e li'cră'or, funcţionar sau ren’ier. în credinţează toată leafa n'ves^ei lui.

In felul acesia, bărbatul înţelept, se foloseşte d; unicul m jloc de face nevasla înţe’eap ă pr'n principiul res­ponsabilităţii. Dacă fem:t i, c* n cauzi lipsei ei de experienţă, la începutul unei căsn'cii, observă la cinsprezfec“ ale lunei că a cheltuit preş mult şi c5 a rămas fără nici un ban t’ebuie să găsească posîb;)ilăţ'le de a în'reţine casa până la sfârşitul lunei si le gă­seşte întoîdeauna datoriis prodigioa­sei rap'riilăţi de acomod irr pe care carac‘erîzează femeia. D ici dinpo trivă. bărbatul ţine banii f'meia are tot (impui impres:a că e-’e proastă, că i se dă prea puţin si că soţul chel­tuieşte pentru plăcerile si nevoite proprii, prea mult. Ori. în interesul disciplinei conjugale este preferabil ca bărbatul să facă femeiei scene pentru ris'pă excesivă.

Şi apoi, femeia are un siir.t prac t ic mult m ai de^voKat decât bă rba tu l: e i s t ie şî che!¡ trasca şi să se toc­m ească sî să-şi dea S fa tm de valoarea lu c ru r i lo r mai Mne deci* el?

dvs. o amnă! — »<>*« «•»-*

Chestiuni băneşti

= Sfaturi cosmetice

S

(Urmare d n vag• 1)

sU 'er a l său ş i-ar face m ai degrabă hara-kiri decât să-i trădeze cel m ai m ic gând alsău.

U n sin gu r lucru este ştiu t t!e toţi: îm p ă ra tu l iu b eşte p asea şî d em n ita tea poporu­lu i său,CUM TRĂEŞTE ÎM PĂRATULL a ora 8 d im ineaţa , Ma­

jestatea Sa se scoală . In tim p ce se bărbie*

reşte ş i se îm bracă, n u stă n im en i în jurul său .

La ora 7, ia cu îm p ărătea ­sa un „breakfast”. La şapte si jum ătate, îş i prim eşte co-

Ciăciir-ea b ă n c ii n a ţ io n a le

pii, cari v in să-i dea bună- ziua. Sunt patru: două fete, de 15 ş i 12 ani, T aka şi Tern, a rm ate de prinţul m oştenitor A kihito , care are 7 a n i U l­tim u l v lă sta r im p eria l are a- bia patru ani, a şa că îm p ă ­ra tu l este acela care se duce să-l vadă.

La ora 8, H iro-H ito intră în cab inetu l său. u n d e tim p do două ore, c ite ş te ziarele d in în treaga lum e. La ora 10, dejunează. Joacă u n ceas golf, ca partenerii al căror

ja tp o n eze la T o k io

dresează u n raport M ajestăţii Sale, vorbeşte u n e i au torităţi caro are dreptu l să cu n oas­că to tu l”.

La ora 7 şi ju m ătate sea ­ra, ia m a sa cu a u g u sta sa fa ­m ilie. N ic i u n in v ita t d in a- fară. Iar în an tu raju l său , n ic i u n alb.

■ \ poi, odată m a sa term i­n ată , Ium :na d in cabi­n e tu l im p eria l se a-

prind e d in nou.Majestatea Sa Hîro-Hito

lucrează sau meditează.«

n u m e nu-1 cu n o a şte n im en i.Abia la 11.30, încep e lucrul

ad evărat şi care se term ină la 7 şi ju m ă ta te seara. îm p ă ­ratu l aruncă o privire în sp len d id u l m icroscop de pe m asa sa de lucru — cel m ai p utern ic m*'croscop d in lum e — Pe care-1 în treb u in ţează pentru cercetările sa le b iolo ­g ice — m area p a s;u n e a v ’e- ţ i i sale. A poi se dedică s tu ­d ierii rapoartelor ce i s e pre­zentă. M ajestatea Sa cere a- su pra tu turor s u b r e te lo r a- bordate, cea m ai m are exac­tita te ş i ob iectiv itate. Ordine­le sa le sună astfe l: „C'ne a-

JubiE eu

— Am fost aseară la Opsră — se reprezenta „Nunta de argint a lui Figaro”.

— „Nunta lui Figaro” se nu­meşte.

— Dar pe program scria : ..pen­tru a douăzeci şi cincea oară”.

— Domnule comisar colo afară la colţul străzii stau doi indivizi cu revolverele întinse şi opresc tre­cătorii.

— Iţi mulţumesc că m ’ai pre­venit, tocmai vroiam să ies.

I n s c r i p ţ i e p e u n m o r m â n t:

Aici odihneşte soţia mea.Pace ei şi mie I

S o l i i ţ îa— Locuinţele din construcţiile

noui sunt calculate la centimetru. Odăile sunt mici, plafoanele foa. se, — dar altminteri e loc peritru toate.

— Dar prăfuitorul unde-l pui ? întreabă doamna Greculescu pe prietena ei.

— N’avem nevoie de prăfuitor.— Dar cel puţin pentru şters

praful din tavan.— Când vrem să ştergem de

praf tavanul soţul meu citeşte un roman criminal şi atunci pă­rul făcându-i-se măciucă, începe să ne plimbe prin odaie încoace şi ’ncolo.

U n c s n d a m n a S c o n ş t i in c io s

— Eşti condamnat la moarte şi la 100 000 de iei despăgubiri!...

— Eu sunt un om cinstit... Nu vreau să fiu executat înainte de a fi vu tut nlăti despăgubirea ne_ vestei bietei mele victime!...

#

La Distrătescu vine in vizită un amic şi ştergăndu-si năduşeala, zice :

— Cald e afară !— Lasă-l să intre! răspunde Di­

strătescu.

U n s ă r u t im p r u d e n t

Un tânăr se află Intr’un com­partim ent de tren, singur cu o doamnă foarte ispititoare. Dela plecarea trenului, el stă cu privi­rea adâncită într’un ziar.

Deodată, se ridică şi-şi îmbră­ţişează vecina de bancă cu o înm verşunare nestăpânită.

Doamna, înmărmurită, excla­mă cu glas în tre tă ia t:

— Dar bine... domnule... E ne- demn din partea d-tale să...

Ţănărul, cu m utra îm pietrită , îşi priveşte interlocutoarea, scoate capul pe fereastră se uită cu a- ten ţie în urma trenului, avoi se aşează la loc spunând pe un ton în care ss citea mult respect :

— Vă rog să m ă iertaţi doam . nă ! Am crezut că treceam prin- tr’un tunel ! ,

Şi tânărul luă din nou ziarul in mână spre a-şi continua lectura.

In tr e d a lo r a ic i

_ Spui că-ţi dator esc 100 lei.Nu-mi amintesc. Când m i.ai îm­prumutat aceşti bani ?

— Intr’o zi când erai beat.— Hm, da, mi-aduc aminte. Dar

ţi i-am res titu if— Când ?— Intr’ozi când erai şi tu beat.

Om p r a c t ic

— Acum că m i.ai dat inelul de logodnă înapoi, îmi poţi spune numele şi adresa rivalului meu.

— Doamne ! nu cumva ai de gând să faci vreo nenorocire?

— Nu, aş vrea numai să-i vând inelul f

— Nu găsiţi că soţia mea cântă minunat ?

— Aţi spus ceva ?— Da am întrebat dacă nu

sunteţi de părere că soţia mea are o voce superbă?

_ lartă .m ă, domnule, dar nupot înţelege un cuvânt din ce spui, a tâ ta tim p cât trebue să aud sbieretele astea groaznice.

Pe lângă altele era şi dan­sator. Dar nu poţi trăi cu asta. La urma urmei, nu

ee reduce totul la m âncare şi dormit. Şi nu era un gigolo din aceea care se aşează la o masă pusă special pentru ei şi pe care îi ospătează patronul lbcalului pe socoteala lui. Era dansator profesionist, dar venea şi pleca după placul lui, comanda masa ¡cea mai bună şi nu bea decât şampanie. încrederea Şi devo­tamentul chelnerilor le întreţinea cu bacşişuri grase.

— Stimată doamnă, şopti el la ultimul lango. Ştiu o afacere bună pentru soţul dumneavoa­stră.

Ea se uită în gol, indiferentă şi distrată. Atunci, el începu să vorbească despre ea. Despre ro­chiile ei, bijuteriile ei, parfumul e i , umerii ei...

— Spuneai adineauri de o afa­cere?

— Da. Aş vrea să vând o perlă de preţ.

“ Şi sioţul meu nu ştie că dan­sez aici.

— Asta n ’o ştiu niciodată soţii ale căror neveste sunt aici pen­tru cură. Şi nicăieri în lume nu Se danesază mai mult oa aici, nu se flirtează mai intens. Iar dacă d-voastră, doamnă, care aveţi ochii atât de...

— Ce valoare are perla? îl în­trerupse ea.

— Zece mii de franci, j — Pot s’o văd?

— Dacă îmi permiteţi să iau loc la masa dumneavoastră...?

Tangoul se terminase. Ii săru­tă mâna, discret, înainte de a-i

da drumul, apoi o conduse la masa ei.

— Permiţeti? întrebă el.— Poftim.

Se aşeză şi scoase din taba­chera lui de aur un inel îngust, tot de aur, pe care

,se afla fixată 0 perlă, de o fru­museţe de ne descris: cenuşie în­chis, cu un fel de luciu m a t Pă­reai că trăieşte, că respiră.

— Nu mă pricep la perle, zise ea, dar găsesc preţul prea mare.

— Valoarea acestei perle e de zece mii de franci, sumă pe care aş putea s’o capăt oricând dela orice giuvaergiu. Pentru dum­neavoastră, o las la două mii.

— De ce? Dacă orice giuvaèr- giu ţLar da zece mii?

El îşi aprinse o ţigară.— Stimată doamnă, zise încet

şi rar, privind-o adânc în ochi. Aş putea să vă spun că sunt un admirator al dumneavoastră şi că vă rog să primiţi această per­lă în dar din partea mea. Ştiu că în felul acesta v’aş jigni. Dar aş mai putea "Spune o mie de lalte lucruri, cari se pot crede mai uşor, cu toate că sunt neadevă­rate. Vreau însă să vă spun ade­vărul. Perla aceasta n ’o pot vin­de unui bijutier.

— Dcce?— Pentrucă am furat-o.— Ai fura to?— Da. Acum cinci ani. Lai un

banchet. Ia New York. S’a aflat şi am trebuit să fug. Nu existau dovezi împotriva mea, dar bănu­iala era îndreptată asupra-mi. Vedeţi, aşa dar, doamnă, că am toate motivele să nu încerc să vând perla în mod oficial.

V ă a p ă r ă d e r ă c e a lă ¡ n f (o m a f ie d e g â t ş i g r ip ă 1CHINISOLFABRIK, A. O.

— Aş putea să te denunţ nu­maidecât.

— Ştiu, d-nă, dar n ’aim altă soluţie, îmi trebue de urgenţă două mii de franci, iar dumnea­voastră sunteţi singurul om în care am încredere.

De ce tocmai eus?— Pentrucă vă...Ea tresări. întinse mâna.— Ei?...Atunci, el îi luă m âna şi o du­

se la buze.— Pentrucă vă iuebsc.

Soţul o aştepta la gară. Tre­nul sosi.

— Vii cu două săptămâni mai de vreme decât aveai de gând?

— N’am mai avut bani.*—' Păi ţi-am expediat fcelegra

fie încă două mii de franci?— Totuşi, zise ea, puţin în*

errrcafă. N’ai idee ce scumpi au fost doctorii şi medicamentele.

Ajunseră acasă. După vechiul lui obiceiu, îi descheiă mânuşile, şi., zări inelul cu perla cenuşie.

t— Ce e asta? sări eLt—* Qare?•— Perla asta...

A, da, întoarse ea repede vorba. Un fleac. Am găsit inelul pe promenadă. E o imitaţie reu­şită, dar fără nicio valoare. Aşa mi s’a spus la Biroul obiectelor găsite.

— Nu-i adevărat, începu să_i vie soţului o bănuială. Perla e veritabilă şi preţuieşte cel puţin şase mii de franci. Cine {La dat inelul ?

— Ai uitat, mi se pare, că sunt soţia ta, îşi smulse ea, ofensată, mâna, şi ieîi repede din odaie.

D upă o săptămână căută zadarnici inelul peste to t

— Ştiu sigur că l-am pus aseară pe etajeră.

Fia ta în casă privea inocet— Nu Lai văzut azi dimi­

neaţă? "— Nu, con iţă.Uşa ce da afară se deschise,

Soţul intră.■— Cauţi inelul? zise el serios,

i Da.— Uite-L Eu Lam hiatEa se întoarse spre servitoţapmf*-> Lasă,ne singurî.Fata ieşi din odaie.— Am fost cu inelul la giu­

vaergiu, zise soţul, calm. Am ce. rut să-l preţuiască.

Ea păli.— Şi?., abia putu să înireb*v

cu jum ătate glas.El se apropiă de ea şi-i zise:•— Iartă-mă, draga mea, că

m ’am purtat aşa cu tine. Te_am bănuit de geaba. Inelul e într’a- devăr o imitaţie, reuîită .da* fără nicio valoare. Ï-

de JO HAHNS ROSLER

>

— C e mai e » o u prin gazete ?* D'iM t (M' • . .

HUMOR

stăzi am iost la al cincilea doctor de urechi şi pentru a cincea oară mi s’a dat

acelaş sfat: sa mă uit mai mult în gura decât în ochii acelora ce-mi vorbesc. Să prind a înţele­ge cuvintele după mişcările buze­lor. Ce vrea să însemne sfatul de a interverti simţurile meie, învă­ţând a auzi cu ochii, decât con­vingerea medicilor că în curând voi surzi cu totul?

OM de-aş fi fost măcar încă de pe atunci atât de greu de ureche! Cu cât i-ar fi fost mai comod Le- niei să mă mintă şi să mă înşele!

#■Când cineva îmi vorbeşte prea

încet, devin nerăbdător, şi dacă mi se vorbeşte tare o iau în nume de rău.

*Se împlineşte aproape o jumă­

tate de an de când n’am mai vă­zut-o pe Stefania. Ne trimeteam cărţi, ea mie eu ei, pretext pen­tru schimb de mici răvaşe. Căci de citit nu-i lăsa răgaz truda grea ce o are cu bărbatu-său. Ce mult îi apreciez voinţa de a-şi îndeplini până la capăt datoria către bărbatul ei bolnav. Nu în­drăznesc să-i dau a înţelege că de câteva luni am de furcă cu au­zul meu. Poate că tot se va găsi un leac?

*Eri am spus prietenului meu

Magnus că am de gând ca de în­dată ce mi se va accentua surze­nia, să mă retrag din cercul în care mi-era drag până acum să viu, şi să discut. Magnus mi-a strigat în ureche că niciodată n’o să mă lase să plec din mijlocul lor, că eu eram elementul în ju­rul cărora s’au grupat, ş’a cărui maturitate de judecată aplanase adesea în ei germenii îndoielilor şi nemulţumirilor de viaţă. Că mă iubeau prea mult ca să se poată lipsi de mine. şi ce înseam­nă prietenie dacă n’ar ajuta la purtarea poverilor? Ar fi trebuit să mă simt mişcat de această de­claraţie. dar nu eram. Ciudat: nu erâm mişcat pentrucă sforţarea lui Magnus de a vorbi tare prea îmi părea neestetică şi lipsită de căldură, iar dacă n’ar fi ţipat la mine, nici n’aş fi putut să-l aud. Ei dar nu trebue doară să cântă­rim atâta forţele sau piano vor­birii, ci cinţinutul ei. Şi totuşi? Oare vorba nu o fi şi mai mult înrudită cu muzica decât ne în­chipuim atunci când auzim nor- Inal? Caracterul unei melodii e hotărît doar nu numai de seria tonurilor ci şi de tăria tonurilor. Magnus a vrut desigur cum e mai bine şi e sincer cu mine. De

ce n’ar fi. Doar ţine la m i n f ]

când l-am scăpat acum c i timp, pentru a doua oară, de $ tărel. Magnus mi-a declarat:< semenea momente te leagă t< tru totdeauna! <

* 1

Ce ciudat îţi pare, când dil în zi mai mult, ţi se estompei marile zgomote ale Capit| Aşa de voalată mi se părea I vremuri gălăgia lumei când | gea şî resimţeam cu un fel del1 curie farmecul sunetelor dotri te de zăpadă.

Eri s’au împlinit doi ani când am văzut-o pentru pii oară pe Ştefania. Ea a apărui orizontul meu, depărtată şi I moaşă ca o privelişte spre I înaintezi, şi-ţi creşte venind s. rine. Aproape nici nu resimţe' fatalitatea tragică ce o lega un bărbat bolnav. Acea ferii luminoasă: noi suntem! — ii

NUVL

ID A B

ne-am găsit! — noi trebue să* aparţinem cândva! — ne înc zea cu totul. Şi ce frumoasă es > siguranţa nerostită de care s; tem pătrunşi. Ne iubim, avem! terea să tăcem si să aşteptăm»

Mi s’a întâmplat ceva foaţ penibil. Şedeam fa cafenea: N; nus, Wingen- ceilalţi şi eu. D cutam cu glas tare valoarea d noui lucrări pe care tocmai o | zusem la teatru. Eu o citişi înainte şi puteam de aceea, săj măresc cu plăcere nestânjel desfăşurarea reprezentaţiei şi iau parte acum la desbafere dreptul unui om stăpân de toi: simţurile safe. Cred că cercul nj s’a obişnuit să vorbească tarei dragul meu, şi lumea de alar­se uita într’una înspre maţ noastră. Dela lucrare trecurăra[ autor. Se cunosc unele complic ţii în viaţa lui cari sperie pe bt tă-verzi, dar care pentru noi veau un deosebit interes psih! gic. „Ştiţi...” începu Magnus.

G L A S U8

porniră a vorbi de chestiune cu glasul încet. Vedeam după ges­turi si după expresii că se aprin­deau. Am observat deasemenea ¡tă treceau dela chestiunea perso­nală la generalizare, dela exem­plu la etică. Fui cuprins de ne­răbdarea spiritului vioi. căruia îi piace să ia parte la discuţie, să a- târne în cumpănă, poate chiar,

.să spuie cuvântul hotărâtor. în­trebai despre ce vorbeau. Cu un gest de nerăbdare ml-aii făcut

ţsemn să tac. Magnus scutură [scurt din cap. cum far. cei mari fată de un copil' săcâitor. înţele­sei: subiectul convorbirii nu se potrivea să-mi fie strigat în u- reche într’un local public. îmi vor spune după "aceea? O discu­ţie şi după aceea? Nu e ca şi când ti s’ar descrie un tablou, o pri­velişte pe care nu o poţi vedea cu proprii tăi ochi? O plăcere din mâna altuia nu-i plăcere. Nu lat fără să spun ceva şi am ple­cat.

D E

DYEDI P M

Ştefania trebue să sufere mult. Rândurile ei de azi sunt aseme­nea unui ţipăt. Niciodată nu în- drăsnisem să ne spunem atâtea despre noi, ca ea în scrisoarea de azi. Fireşte, toate indirect, — sub pretextul analizării unor eroi

romane. Ce femee! Atât de dorită de fericire şi atât de feri- citoare în acelas timp cum n’am mai văzut alta. Iubirea, pentru ea, este iubire numai atunci când două fiinţe se contopesc în totali­tatea lor: nici un gând fără îm­părtăşire, nici o senzaţie^ fără împărtăşire. Vioiciunea scântee- toare a spiritului ei pretinde de la bărbat un neîncetat ecou. Su­prema ei bucurie era un duel scă­părător de cuvinte. Picul meu de :a?erimă de spirit o încânta. As­tăzi îmi mărturiseşte că duce do­rul conversaţiei mele. O, mult a- dorata mea, cum te voi despăgu­bi odată pentru toate suferinţele căsniciei tale., doar va veni tim­pul când va fi voie să vorbesc. Nicio clipă nu resimt ca o josni­

cie sau ca o scădere, de a spera moartea cuiva care o aşteaptă dornic el însuşi ca pe o mântuire.

#Toate sunetele mecanice îmi

sunt mult mai perceptibile decât vocile omeneşti. Fată de acestea mi-e urechea aproape cu totul to­cită.

#Magnus şi Wingen rri'au vizi­

tat. Au venit ca, sub pretext de a se scuza, să-mi facă reproşuri pentru incidentul dela cafenea si pentru izolarea în care mă ţi­neam de atunci. Am devenit prea susceptibil şi dacă nu vreau să mă schimb n’o să mai fie chip s’o ducem aşa mai departe. O. în clipa aceea mi-era asa de fin au­zul — sau poate-văzui — sau alt simt, care nu are nume; simţeam câ tonul lor devenise altul fată de mine. înainte, eu eram condu­cătorul lor; ascultau de mine cu veneraţie ca de un apostol. Tre- bue să abdic de acum dela simţi- mântul personalităţii mele ? De- venit-am un om de rangul al doi­lea pentrucă-mi lipseşte un simţ?

Această întâmplare Jmi redeş­teptă amintirea întregèi mele pă­ţanii penibile cu Leni. Nu mă so­coteam un om fără de valoare şi iată că aflu într’un mod neînd-oel- nic, prin dovezi de fapte reale, că Leni urmărise doar banii mei şi că mă’nşefa cu seninătate. îmi fu atunci ca şi când aş fi trecut din­tr’o grădină înflorită într’un pu­stiu. Totul în mine şi în juru-mi era mort. Sfârşitul unei iubiri este decisiv pentru dispoziţia sufle­tească ce-i urmează. Nu purtam doliu în suflet; nu mă gândeam la Leni cu durere. Fără duioşie, va sa zică un teren neprielnic pentru noi însământări de impre­sii. Dispreţ rece, aspru, neted, fi­resc. Tot ce mai aveam în mine ca avânt tineresc şi temperament a rămas în stare de părăginire. Timp de zece ani.

Şi atunci o văzui pe Ştefania.Incidente, ca acele de acum

câteva săptămâni la cafenea, au devenit acum aproape zifnice. In certul prietenilor mei sunt a cinj cea roată la căruţă. Se întâmplă uneori ca unul, dintr’un simţi- mânt de milă sau din considera­ţie să-mi striee în ureche: ..Vor­bim despre Max Klinger” — „E vorba de Stirner' — „Magnus a făcut o glumă admirabilă” . — „Fritz şi Wingen se ceartă în chestia doctrinei lui Monroe” — şi al'tele. Eu zâmbesc mereu după a- ceasta. Pe cât cred, acest recu­noscător zâmbet-chitanţă face o

(Continuare tn pag. 10)

M A R E

ELI. — Ş t i i ia c e n u l y â n d e s c a c u m ? E a . — P o r c u l e , s ă - t i f i e r u ş i n e ! . . .

H U M O R

E a . — Adio, micule, mă duc să-fi incases pensia.

D i r e c t o r u l . — Domnule Popescu, te rotj să f e porţi frumos cu subalternii, că nu eşti director aici...

Impresie prostească. Şi chiar e prostesc. Dece-mi strigă îti ure­che? Dece mă prefac că le mul­ţumesc? Preau să joc pe mulţu- mitul? Sau pe neschimbatul spirit activ de mat ’nainte? Probabil. Sî 'totuşi, încep să-mi devină atât de indiferente — atât de secun­dare — toate, în afară de una: Ştefania !

*ÎTrei rânduri grăbite din par-

te-i îmi poruncesc să nu mai tri­mit cărţi. Se apropie sfârşitul^— poate încă două-trei săptămâni, înţeleg că Ştefania nu mai vrea sä stea. în săptămânile astea, în legătură cu mine, nici măcar prin nevinovatul1 schimb de cărţi.

*Ca să-mi stăpânesc emoţia

m ’am dus să fac o plimbare în »,parcul englez”. Seara de Mai în- fcepea să întretească depărtările si adâncimile cu întuneric albăs- itrui. O boare albastră plutea pes­te straturi. Neagră şi albastră şi- potea apa liniştită în albia ei. Co­loanele albe ale templului grecesc se reliefau tăcute pe fondul verde închis. Cerul nu mai avea sclipiri ;§i nici culoare, dar stătea atât de sus si de uşor deasupra mea tă-mi era ca şi când aş fi păşit cu o neobişnuită libertate trufaşă sub bolta lui. Sau poate mi-era aşa de bine pentrucă orice viată tăcea ? Nici un om. Şi deci nici ţun sutiet ce ar fi putut să mă su- jjpere, ca cineva ce ar cere zadar- pnic intrarea !a o poartă încuiată. i Ne înţelegeam de minune: pa-

Scea mută a serii şi eu, cel surd.1 i #’* Simt venind marea singurătate fee ma încercuieşte în mijlocul ,vieţel sgomotoase. Uneori un simtimânt ciudat îmi întinde tot trupul. — mi e ca şi când m’aş înălţa — ca şi când mi-aş lărgi pieptul — o mândrie amară mă fericeşte. De acum încolo nu voi

' fl decât spectator şi critic. Nu mai joc împreună cu alţii şi pre­simt că, stând deoparte, voi privi

; la multe comedii.; i #■ 1 h !A murit. Am afiat-o prin ziar ca orice străin. Şi doară e mortul meu! Voi aştepta până după în­mormântare ca să mă duc la ea.L i ( ■&

i Am trecut prin cel mai grozav ■ceas ai vieţii mele. Am fost la ea! Când am văzut-o — palidă, vădit istovită de aproape un an de truzi şi de biruiri de sine, în ro­chia cernită care-i smerea fru­museţea luminoasă — fui năpădit

: de o milă atât de violentă că-mi trebui toată puterea ca să înnă- bus strigătul iubirii mele. Şi dân­sa abia se stăpâni. Apoi. după minute de emoţie mută, buimăci­tă, începu să-mi vorbească: încet printre lacrimi... poată povestea martiriului ei şi a datorie împli­nite... poate erau şi gingaşe mâr- iturisiri printre ele» dintre acele ce trebuesc prinse cu auzul fin Intre cuvinte... poate comunicări importante despre viitorul ei, .’despre testamentul bărbatului, 'despre dorinţa tătălui ei,... nu ştiu nimic. N’auzeam nimic. Nu înţelegeam un cuvânt. Sudoarea

‘'de pe fruntea mea — bătăile înă- , ¡buşite ale inimii mele înspăimân- ifote, 1— asta simţeam, asta au-

< MtMh , Altfel nimic decât un

U N U ! S U R D(Urinare din pag. 9)

murmur... şi acolo unde poate că aştepta dela mine o exclamaţie, o vorbă caldă, înţelegătoare, mângâietoare, am rămas mut — mut până la sfârşit.

O femee. o femee adânc iubită îmi deschidea sufletul, iar eu să-i fi tăiat vorba: „Mai tare, te rog, — am surzit de tot aproape, de când nu ne-am văzut”.

Există imposibilităţi. Aceasta era una din ele. Ce să fac? Ce trebue — ce pot să fac?!..,

#

M’am hotărât şi i-am scris. A- cum îmi ştie soarta. Nn se alege parcă §i a ei? Tremur, punân- du-mi această întrebare.

A

Magnus a fost la-mine. Sora lui vrea să studieze medicina la Zu­rich şi-i lipsesc mijloacele. Mi-a scrie pe o hârtie, ce-1 aducea la mine. Poate că a făcut-o din cau­za menajerei meie care deretica tocmai alături dormitorul, l-am dat lui Magnus banii, dar i-am dat în silă. Pentrucă Magnus, cântăret la operă, câştigă cu o- norariile lui bune- aproape tot a- tât, sau poate chiar mai mult de­cât venitul averii mele. Dar ei, crescut într’o familie foarte mo­destă, are acum cerinti de lux, de parvenit. Cu ocazia asta m’am gândit la hotarele datoriilor prie­teniei. De fapt datoria mea ar fi fost să spun nu, şi să-i demon­strez unde-1 duce traiul său risi­pitor. Dar pentru multe tempera­mente este mai uşor a da decât a predica morală. Poate că am dat tocmai pentrucă n’aş fi vrut să dau. Căci trebue să mă gândesc de-acum şi la mine: dacă mă căsătoresc până într’un an... Dar... se cade oare, ca eu, a- proape surd cu desăvârşire, să îndrăznesc să mă ofer unei femei? Tncmai ei, care şi în prima căsă torie a mai fost înlănţuită de un infirm? Numai din firea ei pot să mai culeg speranţe sau trebue să mă aştept la tot ce e mai rău.

Mă primi ca pe lin mosafir a cărui apariţie ne stinghereşte.

pentrucă a venit iprea devreme. Nlinişte era în obrazul ei, — du­rere.

Convorbirea noastră fu un chin. Cum ar fi putut fi altfel. Cele cm '¿orbeam. spuse pe tonul înălţat necesar pentrucă eu să aud, trebue să fi răzbit până la servitoarea din bucătărie.

Dela o vreme, par’că am fi stat goi în piaţă cu gândurile noastre.

Nu mai am dreptul de proprie­tate al cuvintelor mele... nu mai poate exista pentru mine secret în convorbire.

Trebue să priccp odată lucrul acesta. Şi tot aşa, că nu mai pot aduce vorba nici odată despre iubire...

Nu poti striga unui bărbat în ureche: Te iubesc! Nici o femee n’ar putea s’o facă, sau ar fi o femee prea din topor.

Aşa ceva trebue să fie o şoaptă — un murmur tainic — un fior.

¥Castitatea gândirii noastre este

mai mare decât ne-o închipuim. Trebue ca cineva să surzească pentru a putea înţelege cât de pu­ţine dintre gândurile noastre su­portă cuvinte pronunţate tare.

Suntem obişnuiţi să cruţăm o- chiuf oamenilor; nu umblăm pe stradă goi, sau ridicol de împo- poţonaţi.

Si urechea e obişnuită cu ase­menea cruţări — abia acum îmi dau seama

%

Ştefania se simte jenată fată de mine. O înţeleg. Ce-i poate fi un bărbat cu care nu poate îm­părtăşi nimic din bogăţiile vieţii spirituale şi sentimentale, cu ca­re nu poate vorbi nici măcar des­pre dragoste. Femeile trebue să poată vorbi despre iubirea lor ca să se simtă fericite. Fericirea mută nu ajunge decât bărbatului. Sufăr. Sufăr peste măsura dată omului.

★Nu mai există decât o cale:

fuga.Trebue s’o eliberez pe Ştefa­

nia.EZX2

A A P Ă R U T

Cea m ai p lăcută revistă pentru copii şi tineret, care publică săptăm âna! povestiri d istractive, fabule , hum or, desen e şi versuri

ale cititorilor

ZIARUL COPIILORO publicaţie neîntrecută în acest gen care stârneşte a d m i r a ţ i a tu tu ror acelora care o c i t e s c

p a g i n » 25 L F I

încotro, încotro? La marea mugi toare, hohotitoare, tunătoa­re?... Aş înebuni că nu-i mai aud glasul. Nu, mă duc în Alpi. în lu­mea aceea mută, înălţătoare- a gheţarilor, în marea tăcere a ză­pezilor veşnice, îmi va fi mai bl- ne. Acolo mi-e locul, — surdul ce sunt — în mijlocul tăcerii mă­reţe.

*Ei îmi spun să nu pot călători

singur, că e periculos pentru un surd. Wingen se vâră în mine să mă conducă; mai degrabă l-aş lua pe Magnus, e de un caracter mai nesigur, dar mai interesanfi şi cred că mi-e mai devotat

*Magnus nu e de găsit de câteva

zile. Prietenii zâmbesc. Asa dar, iar o aventură. Ferice de cine poate fi uşuratec... eu sunt greoi.

* ■Vorbeam despre finanţele lui

Magnus Şi ca să-i scuze veşnica încurcătură. Winger îmi strigă o poveste în urechi: Magnus face mari sacrificii pentru familia lut,* printre altele, o ţine pe soră-sa ia Zuerich ca să studieze medici­na. marile cheltuieli îl apasă greu... Magnus... sora? Sora care trăeşte acolo din banii mei?! Şi de aşa ceva e în stare un om ca­re a fost prietenul meu?! Sä mintă în halul ăsta!... Să se lau­de fără scrupul cu sarcina pe ca­re a trecut-o pe spinarea altuia? Asta a putut s’o facă Magnus? M’a trecut o groază fierbinte, a- poi veni un sentiment ciudat co- tropindu-mă ca o favă: sub stra­tul acesta apăsător, cenuşiu, nu creşte nimic: nici durere, nici er- tare.

¥

Nici vorbă că Wingen a venit cu mine ca să văd, în sfârşti, Alpii, fără să-l coste ceva. Ce al­ta l-ar atrage spre mine — sur- dul! De cum vom fi sosit la Tra- foi, îl trimit îndărăt ! Vreau să fiu singur şi să gândesc! La eai Trebue să fiu drept faţă de eaf Nu se cade să mă îndoesc de dra­gostea ei, deşi a trebuit să renun­ţăm. Sunt un invalid. Fie ochiui, sau urechea, fie plămânii sau sto­macul' — în fond. numai forma poverii este alta. Cum se poate să-i impun o nouă cruce ei. care a mai purtat pe umeri una atât de grea?

Trenul trecea înălţimile ameţi­toare dela Stilf. Era insuportabil cum mă înşfăca Wingen la tot momentul de braţ şi-mi urla; „Ce frumos!’” Am închis ochii $î am spus că mă durea capul. Şi atunci am observat deodată că-mi auziaim vocei mai slabă ca înainte; e ca si când s’ar scu­funda în mine. Oare am ajuns sa vorbesc aşa de încet, cum obiş- nuesc surzii? Dar nu vreau să-î arăt lui Wingen atâta intimitate Ca să-l întreb. -t

Acum ştiu unde a dispărut Magnus. Era la dânsa! Am citit asta — şi mai trăesc. Wingen îmi întinse o scrisoare dela Mag­nus. Erau cuvinte în ea care mă biciuiră ca nişte flăcări: pasiune elementară, bruscă, neaşteptată — deplină înţelegere spirituală —*

i (Contmuare In pag.

i o

i

o oi m

C* e pomeni mergând, pe aleea / S cu copacii arginţii de să­

mânţă africană, dincolo de cele din urmă pâlcuri de case ale oraşului, fără să-şi dea seama ce a făcut-o să se apropie atât de mult de locuinţa tânărului ei prie­ten. El niciodată nu a îndrăznit să-i spue: „Veniţi pe la mine! . dar ea ştia că o vizită a ei ar ti fost ca un licăr de lumină în via­ţa lui obscură, tristă şi pustie, to­tuşi atât de plină de ardoare. Fiindcă ştia bine că o iubea, aşa cum la douăzeci şi doi de ani iu­beşti o femee de patruzeci- o iu­bea aşa cum un băiat sărac şl urât, născut poet şi care, ca să poată trăi. dădea lecţii, ajunge să iubească o femee frumoasă, bo­gată, inteligentă si simţitoare.

Ii fusese adus în salonul ei a- nul trecut de către un muzician prieten, care-1 târîse cu sila. De tânărul ăsta îmbrăcat prost, tip lipsit de orice atracţie şi cu pă­rul ca Ciufulici cel din poveste, ce sta stingher roşind la tot mo­mentul. nescoţând o vorbă. Mai veni. din politeţă: dc data aceas-» ta era şi bărbatul ei. Acesta îi privi, om de lume şi de afaceri bancare, cu un ochi de cunoscă-' tor de oameni ; si a doua zi îi spu- se ei: „Amicul tău cel nou cu un-g.iiile mâncate”. Ei. dar în seara când prietenul muzician veni ia­răşi cu tânărul la dânşii, arăta altfel. Acum frizerul îi mai în­dreptase şi pomădase părul, chi­purile: dar acesta, rebel, s:a tot teDuşe în sus. ca la o pa'ată. E- rau multe persoane în salon a- tunci şi bietul băiat se simţea atât de mult umilit că o pusese în îi>- curcătură prin prezenţa lui. încât în momentul când trebuia să ple­ce — şi de jenă fu printre ultimii— ea simţi nevoia să-i zică: ..Mai vino, dar pe cinci, la ceaiu: o să f;m numai între noi”. Si a re­venit: purta acum haine nouă. Au ramas singuri. Atunci ea îşi întări imoresia ce i-o făcuse de!a înce­put. că avea un suflet luminos. Ii deveni in urmă confidentă, sfătrn- tonrea şi inspiratoarea lui.

Soţul nu se arăta de fel gelos de băiatul cela urât şi prost îm­brăcat: şi mai puţin gelos încă decât pe alţi amici ai casei: şi nici n’avea sens la urma urmei, judecând după aparenţă. El era un bărbat chipeş, bine făcut, ele­gant. plin de sănătate, cu o minte care funcţiona minunat. Doar că luciditatea si siguranţa în sine care-1 caracteriza, mai răsvrătea parca îmnotriva felului său de a nu considera cum se cuvine sen- sib:!it?tile şi delicateţele ei sufle­teşti. Dar, apoi, tot calmul acesta

N U V E I ÁI N E D I T Ă

D E

B R U N O

CSCGGNANi

â

limpede al lui o biruia. De altmin­teri ea avea încredinţarea din in­stinct, ca în viata soţului său nna când n’a intrat vre-o femee, de- când s’au luat.

Apoi era încă ceva care-i unea. Amintiri ce se legau de aceeaş alee umbrită de pomi. de aceleaşi parapete mici de piatră, care e- rau frumoase, negrăit de frumoa­se — atunci: atunci, când sub o- chii lor alerga jucându-se cu cer­cul, sau culegând pentru mama, flori galbene şi Kre de iarbă, mi­cul lor Poldino... Avea atunci cinci ani; şi locul fui preferat era acolo: cum îi străluceau ochişo­rii. cum i se înflăcărau obrajii: „Mamă! mămică!” şi se agăţa de gâtul ei, aducându-i florile, si­lind-o să se aşeze şi ca pe para­pet. Şi o mângâia şi o privea ţin­tă: Mămică! ~Ce frumoasă eşti tu, mămică!”. A murit de angni- nă. Şi când. după câţiva ani, prin iluzia ce ne-o dă firea, au vrut să refacă draga făptură moartă, fe- meea abia a scăpat cu viată, dar fiarele chirurgicale i-au lăsat ste­rilitatea. De aceea primul lor co- pîl le-a rămas şi mai viu. dupăi

aceasta: şi ei şi tatălui, la fel.Acolo la capătul potecii, unde

se vede o uşă mare sinilie, este coridorul vilei celei vechi, neîn­grijită, împărţită în apartamente în care şi băiatul nostru.ocupa o ,.cameră mobilată”.

Ea păşi pe poteca dintre cete două garduri făcute din tulpini de dafini mirositori şi dădu m- tr’un fel de curte-grădină. La stânga. în fata uşii sinilii, o boltă cu stâlpi. Bolta dă impresia de mănăstire. Ochii ei se opresc a- poi, la dreapta, pe bustul ciopâr­tit al nu ştiu cărui porsonaj ce vază, ce sta deasupra unei intrări fără uşă. Se apropie de ea. urcă cele trei scări: o săliţă din care porneşte în stânga, o scară repe- de. Dela o fereastră se revărsau voioase, razele soarelui.

Rămâne un moment ca ametiiă de lumină, când, de sus o uşă se deschide.

Un strigăt, avântul unei per­soane ştiute, care apoi se opreşte, roşeşte, băigue: „Aici, dumnea­voastră?” Ea întinde o mână şi simte că o alta, tremurând o ia pe a ei, două buze stăruie pe ea,

ca şi cum vroiau să-i aşeze un dar înflorit în inimă.

Urcă amândoi scara, fără să vorbească. El deschide drum printr’un coridor şi un salonaş de oameni nevoiaşi, până în odaia lui. Inăuntnu. dânsul se rezemă de o mobilă ca pentru a-şi găsi putere să respire. îndată se gân­di ce să-i ofere: nimic n’avea să-t poată oferi. Ca să-l îmbărbăteze!, ea îi surâde: „Te-am deranjat?’*

Deabia atunci când văzu ochit iui întorşi spre ai ei, în locul răs­punsului cu glas. femeea îşi dadu seama de ceea ce făcuse, urcâncî. de ceeace însemna că se afla a- colo, în odaia lui. Şi faptul mai grav era acela că n’ar fi fost în stare, nici acum când îşi da sea­ma. să fugă.

Se desprinse, cu toate acestea, de ochii lui. privind în jur. Pereţii cu zugrăveală de un albastru spă- fă cit, mobila veche: un pat_ de fier cu cuvertura croşetată, jetul cu pânza ciuruită, scrinul, deasu­pra cu sărăcăcioasa oglindă de toaletq, un dulap plin cu cărţi, mesuta fixată, ca să nu joace, printr’o limbă de încălţat pantofii sub unul din picioare în fata gea­mului, cu tot soiul de cărţi şi foi... Un miros ca de pipă se simţea- dar prin fereastra deschisă şi d«s- părţitura perdelelor scortoas« venea, cu o fâşie de soare, mi­reasma primăverii.

El nu-şi mai lua ochi; depe ea: aspira prin privire, fericirea ce o răspândea dânsa.

— De ce te plângi? Ai aici pa­ce, linişte... Trebuie să se medi­teze bine aici, lăsând iluzile sä sboare, plăcut... Ar fi vrut să-i răspundă că acuma, da. odaia lui era plăcută, era ca nici o alta de dulce, acum că a venit ea... Dar nu zise nimic: îi luă o mână şi voia s’o acopere de sărutări, dar pe ea căzu o lacrimă. Ea nu-şi re­trase mâna- nu şterse lacrima, se mişcă spre fereastră, el dădu să-i strângă cu un braţ talia, dar nu cuteză să o facă. Cine din ei a în­depărtat oare perdeaua? Amân­doi păreau că gândesc la fel, că la fel vor să vadă, să aspire ace- eaş fericitoare frăgezime: se a- flau în acea stare când fiecare din cele două suflete e aşa ee contopit în celălalt. încât alcă- tuesc o singură existenţă.

Triumf de lumină: soarele a a- juns aproarte de asfinţit. In lumi­nozitatea difuză a amurgului, cu­pola Duomului si- întins în depăr­tare, Campo di Marte. Dedesubt, crâmpei de pajişte cu belşug ce margarete; peste drum, zidurue

(Confnuare in pag- 14)

O M IN U N A T Ă POVESTE D i DRAGOSTE AL CĂREI SFÂRŞIT IA

O ÎNTORSĂTURĂ LA CARE NU TE AŞTEPŢI

11

Ciclu i i — Seria 6

npiJRiCONSTANTIN CAYAOGÏÆ

it / mi mMm ¡1_ _;r„.j &13 m□ m mm

4-BmHSfe-3V i i * c15 &P m

IL m mgi - Iiim

fimn 7 mß iitel

8 w A is|LL IF iéÉÊ1i Sim

H iJ t l iC U Ml 1ïcc<UC I d i iu uu iuC il c ull _____- O; 1 ^ u | ; u i a i .te i cuvânt, după cum urmează : 9) Tipul rebelului (od.).

1) Tipul popular al nerodului. Iniţialele primelor cinci cu-2) Porecla ţiganului. 3) Alt tio v¡nte VOr ,ja, un j¡p strângaciu,de nerod u nu se confunda). 4) , t . . , ... , . . .tTip de om poznaş. 5) Tip stupid. iar fina,eIe ultimelor tre. cuvintei&) Tip de borfaş. 7) Un moş care un tip banal.Ta’are ce căuta printre bipezi, dar I—II: Tipul spiritului oriental,

•e»

de BOGDAN TRAIAN.Galatl

In mausoleul naţional.In liniştea neturburată Căzu o frunvzâ de pödb,:Având cod:ta retezată.Şi, aşezându-se poltron,In liniştea ca de mormânt Pe naltul templului fronton.Se transformă ne loc în sfânt.

«9®

ÎNTREBARE ASCUNSA — Criptografie —

de DANA SOIMIJ

(Fraza: 2, 4, 5, 3, 2, 2, 8)

UITE POPA... NU E POPA!de HIDALGO

S’AR ADUCE APA RECE LUI ANTIM P ’ULCICA LELIL Vl'am trezit scriind voroavă Cu un tâlc mai de iznoavă... ia ’n ceteşte-o laolaltă:7isa-i ca oricare altă!Dar, cetind cu luare-amint-,— Intr’altfel croind cuvinte. Insă făr’ să le strici rândul — Vei vedea că-mi fuse gândul Să înscriu în aste sire Şi a lor îndeplinire.

CUVINE INCOMPLECi c (PIEPTENELE)

CONSTANTIN CAYAOGLTJ

REDACTORI :GABRIEL POPESC HIDALGO

CRIPTOGRAFIEde HIDALGO

Eraza: 4. 8, 5 DT • • •

MONOVERBde DANA ŞOIMU

MONOVERBde VASILESCU NICOU

£(4—7)« • »

COPERTA MAGICAde BOGDAN TRAIAN.Galaţl

Opera aceasta, autoarea, pre~ cum şi numele editurii nu sunt decât reflexul anagramatic ? unui autor român si al ultim sr.le opere.

• • •

TELEGRAMAde BOGDAN TRAIA

497 V"o i ft V—

j ----1» *V

Noi dâm un răspims la acea­stă întrebare, de exemplu: fla­căra! Rămâne numai să fie gă­sită întrebarea.

Complectaţi verticalul cu şase cuvinte cu semnificaţiile urmă­toare: 1) Ladă. 2) Defect grav. 3) Pământean. 4) Pocitură. 5) Ascuns. 6) Popas. Orizontal va da numele unui explorator en­glez în Africa

**-*VIETATE/A

de SICA î'liSOSiTlI

Ce ¡rnpärat roman se va trans­forma — conform metatezei — în favoritul împăratului Adrian?

WONOVERBde CIOC ANTIK

(2— 6)

C

, « / ™*- • • • • f • •

. . ' / . ■ / • • • . "Se vor înlocui liniile şi punc­

tele cu litere pentru a forma cu­vinte care sunt alcătuite din ur­mătoarele silabe : Ca. Ca, Chi, Ch’n. Dă, du, F. E, E. (îa. Go In. Lent. Ma. Nă. O. Pie. Pu. Pur, Ră, Re. Ri, Ri. Rin. Ro, Şi, Su, Te, To. Zi.

I) Loc unde se suferă (fior). 2) A consimţi (fără voie). 3) Carac­ter (fig). 4) Vestmânt femeiesc. 5) Mecanism. 6) Lucrarea zida­rului. 7) Foarte avut. 8) Adăpost pentru vite. 9) Tigrul mărilor.

Literele puse în locul punctelor vor da, citite în continuare, un proverb vechi românesc care azi este foarte potrivit

12

MONOVERB■ BOGDAN TRATAN

(2 -8)

C 1 U Í

»»»

MONOVERBde BICA PISOSCJ

(2— 6)

REBOde BICA PISOSCm

(5+3)

OTIJEMÄ REZOLVATĂ— Şaradă —

de DANA ŞOIMI!

Am în fată două vorbe Ce s’au mai utilizat : D^n Dobrogea este una. Următoarea din Banat. Şi mă ’ntreb contradictoriu: Care e mai de folos? ...Ce-am făcut că, pân’la urmă. Un răspuns perfect am scos?

• • •

SCRISOARE CATRE E.„— Şaradă —

da HIDALGO

Te-am aşteptat în holl la Cinema Frumoaso, după cum mi-ai spus,

la şase;Şi, când la... zec£, ultimul plecase, Ţi’nchipui că am zis si eu ceva, Dar nu de rău! O. numai trei

cuvinte,

O constatare cum că n’ai venit! Când colo, laolaltă, a ieşit... ...Exact ce face draga mea când

minte!...

O TÊ

DESPRE M O N O VERBEContinuând seria articolelor despre întâi nu ni se pare monoverb decât

monoverbe, o bine cunoscută revistă prin fapta! că soluţia e o singură vor* din Capitală, vorbeşte In numărul d e bă, când noi am fost obişnuiţi — şiSăptămâna aceasta despre monoverfcul ilustrai, sub semnătura unui prodig co ­laborator şi mai ales, teoretician.

Socot necesară o clasificare a jocu­rilor cu ddlmifarea domeniilor, cu condiţia insă de a nu se abuza, aşa cum fac articolele d-!ul Lucian Cristea

aţa este —- ca moneverbul să presu puie şi o constatare a siiuafiei, a ra­portului din're păr[!!e monoverbutui.

Nişte monoverbe foarte frumoase de acestea, cum Ie dă d. Lucian Cristea drepl „exemplu tipic” le semna un personagiu foarte cunoscut tntr'o pu-

D-sa face o interesantă deosebire ^licafe umoristică, dar acel persona- fnire monoverbele literale şl cele ilus- 8 iu SQ nu^ea d, Goe. trate, alegând drept criteriu condiţia Mor.overbul anagramat ni se pare la tipografică în care apar: dacă se tipă- fel de slab teorcticizai ,căci, pu.in dacă reşte cu literă, fără a se facc clişeu, e citeşti mai atent, vezi că are şi aită des- un monoverb literal; dacă se lucrează legare. Şi atunci, toată truda deslegă- ciişeul, e monoverb ilustrat. Deslegă- toiu ui cade, pe.» rucă el n'a putu! ghici forii, ca să fie edificaţi, n'au decât să care e cuvântul care ¡-a trecut întâi întrebe ia redacţia revistei dacă pen- prin gând d-lui Lucian Cristea. Ca să tru cutare monoverb a fost sau nu ne- fiu mai explicit, voiu da un exemplu, voie de clişeu, ca să se dumirească Presupuneji că aveji în faţă un desen perlcct cu ce monoverb au d e a face. — vă previu că din necesităţi fipogra-

, , . . . „ ,, fice e nevoie de clişeu, deci aveţi de-Suntern de «cord in ce priveşte ti- '. . . . „ . a face cu un monoverb ilustrat — şi in

pograiia, dar n am rezolva» nimic cu .« • i- ¡,„rI acest desen e un fluier pe care e scris

îs a c ci, m mu e ,, dauă un E- Beslegătorul va vedea scris In-« . p . cu | ^ , » e <ta»S. j> „ „ d 'ú c q a c o ,« l -

“ da<S ” M l » » altul nal . . l o , va p .opm .e ÜIntr'o tipografie şi să ne Interesam la ^ ^ ^ g „sj a |,teva Eu(aţa locului asupra naturii unui mono- _ ^ ^ des|egarCr ca

vefb. Separa|ia aceas«a o cşns» er, ^ tocmai ce vreau eu: există în deci, de pură fantezie şl fără me o ve- .

i . . i i . ^=4 j , Moldova un sotu de fluier numit frişcS, radiate, mai ales că pot da exemple. „ . în care in'roducând £ şi anagramand,

« . « i « . I O .™ d . Crî„ w ,1 am ,» p s c la l ,1

L“" “ C, ‘" a' ........................ndlr.Hvul 2 - 7 . Deci « c , « l . CeDar nu sunt de acord cu altele şl vo. ^ afund redac}oru| revistel, când

lltrui asupra lor. yrea ^ j¡e scrupulos şl ştie că desle-Ni se dă „un exemplu tipic de mo- g area monoverbulul era una. Iar aci

noverb ilustrat". E vorba de un rac pe sosc?te a|Ja scare e scris un D şi a cărui deslegare Asupra ce{or|aitcs teluri d e mono-

0 PRECIZARE DES e v ân tu ră d ela u n tim p în co a ce o m u ltip lă no­

m en cla tu ră îa d om en iu l acesta al jocurilor, r e u ş n d să pun ă în încurcătu ră pe desleigătorul d n orice colţ a l ţării ş i să-! u lu ia scă prin m u lţim ea term en lor car® ca u tă să d en u m ească dom en iu l, să=l delim iteze, să-l sep are pe categorii, cap ito le , paragraf-* şi a lineate. E © preocupare de bucătărie m ăruntă aceasta , cu u n o a re ­care rost, dar cu o văd ită lipsă de m etodă.

Mai în tâ i d om en iu l poartă m ai m u lte denum iri: rebusism , e n g m is m , en igm istică , en igm atică , jocuri — în în ţe le su l de cu rent — ş i alte câteva . Iar n o ;, fiind o pagin ă ap rox im ativ recenta, trebu?e să adopfăm u n u l d in aceşti term eni, dacă nu cum va, pe l in ia rev 'ste lor ex isten te , avem şi noi dreptu l să creem o n ouă term i­nologie , care să n© caracterizeze o r ig in a lita tea .şi i n ­ven tiv ita tea .

N u ne e gân d u l la n ic i u n a d in a ceste doua posi* bilităţi, pentrucă, în p r 'm u l rând n u su n îe m de per­fect acord cu n ?ci u n a d n t itu la tu r ile ex is ten te si nu dorim o ce leb rita te în tem e ia tă pe cu v in te n o u i si su ­nătoare.

N oi nu ne încadrăm n îc în n u î curent, deci nu p u r ­tăm n ic io firm ă. A tât n e preocupă, să rid icăm pag m ie d e jocuri dela „R ealita tea I lustra i ă” la în ă lţ ’m ea ce lor ce au fost, acum câţiva ani în urm ă. E v ’dent, nu se poate d in tr’odată ş i n ic i cu m am dori. D ar tim p u l v a arăta că stră d a n iile n o a slre ţ n tesc o perfecţionare a jocurilor ex isten te , o fam iliar izare cu n o u ile procedee do exp resie ş i o recu noaştere dreaptă a m e i. te lor des* legătorilor .

N u adoptăm titu la lu ra de rebu sism din trei m o­tive: în tâ i, pentrucă a ceasta a ap arţin ut revistei „R e­bus M a g a z in •’ şi s in gu ră e în drept s ’a conţinute; ai d oilea pentrucă reb u s!sm im p lică în ţe le su l de frag ­m en t de dom eniu — rebusul f'ind o sp ec ie a jocurilor__ şi al treilea pentrucă, după cu m am m ai sp us, ¡111

ţ in em să facem un curent slab ci o pagină bună.P reten ţioasă ni s e pare s i term*no!og*a de enig*

m ism , care p resu p un e o şcoală de în a ltă factură. Ori, jocu r ile su n t o preocupare, uneori d istractiv -in te lec- tu a lă , m ai m u lt decât u n curent, care ar n eces ita o doctrină şi un aşa z's idea l R fs « ”n«pm s? en-itm aţtca cu u n caracter de dogm ă, de p ro fesiu n e aproape şi ne ră m ân e acceptab ilă titu la tu ra de en igm istică

A cea sta aro acru l m ai a les de preoctiţiare, îh s e n ­su l de înclinare, pred 'spozîţ e, oarecare artă căci, tre ­buie să recunoaştem , au şi jocurile o arfă a lor.

S e v a zice că n e contrazicem : nu su n tem de acord cu n :c o titu latură şi to tuşi acceptăm una. Să n e lă ­m urim : n ’o acceptăm , ci, d 'n tre ceie^ care circu lă , o gă sim s ’"ngura m a i aproape de v ed er ile n oastre în a-

. cest dom eniu , fi'ntică în n 5ciu n caz, nu vom crea o nouă term in olog ie , ca să m ai creem o confuz'e.

D rei, p reocupărilor e n ’gm istîce , vrem noi să le dam o în su fle ţ ire şi în p a g 'n ile acestea, care an publica i a şa de fru m oase lu cru ri a ltădată. Cu în cetu l vom reuşi, nu n e îndoim . Cu în cetu l şi cu co n cu rsu l colaboratori* lor noştri.

Ş i în fiecare n um ăr, vom v en i cu câ fe o cornolec- tare de ácest fel, în care să lă m u rim direct pe c itito r i asupra gân du r'lor n o a stre şi, m a i cu seam ă, asuprasin teze i gân du rilor a ltora. „ „ „ „ „ „

HIDÀIÆiJ

C u r i e r u l j o c u r i l o re — după cum aii ghicit — drac. lai «cesta e monoverb ilustrai.

BON No. 6Nume.

verbe voiu reveni, după cum, dease- menea, voSu mai stărui şl asupra afir­maţiilor d-lui Lucian Cristea. Mă în­treb numai de ce ia d. Lucian Cristea drept sfânt lot ce vede în publicaţiile străine şi vrea să împământenească a- numite vederi care nu se încadrează perfect şi la noi, şi mai întreb şl con­ducerea paainai dela „Curentul fami­liei", întrucât îşi însuşeşte teoria d-lul Lucian Cristea.

HIDALGO

11. BOGDAN TRAIAN-Galatî: îţimulţumim pentru propunerile tri­mise. din care vor apare cea mai mare parte; însă vom avea pretent'i şi mai mari, nentrucă poţi face jocuri bune. Aşteptăm, ca să ducem împreună cu cola­boratorii noştri, padina Realită­ţii, la înălţimea celei care a fost. 1? CONSTANTIN C A Y ^O C U '-

Glurgîti: Cu excepţia celui numit l0 2 :0 grif multiplu — asupra că­ruia; vom mai reveni, adăogân-

du-i noi explicaţii — toate se vor publica. Aşteptăm si_ rebusuri, monoverbe, critosrrafii. mai ales că stănâniţi vizibil desenul.13. BICA PISOSCHÏ -Craiova: De la un vechiu as al jocurilor, aş­teptăm pe măsura posibilităţilor dumitale $ t ;m că avem să pri­mim, de aceea îţi multunvm de mai înainte. Ne-ar interesa sî câteva rânduri dela dumneata, Dfn propunenle ultime vom pu­blica pe rând.

Í S I a a n u m ite e p o c i dispoz if îa e î nu «este t o c m a i la în ălţ im e. A s e m e n e a (dificultafi se înlătură prin Salipyrin. >... lin cazuri d e dureri, m ig r e n e , gripă, Igj-C Sum atism , Salipyrin are o acfiune.

p r e v e n t iv ă şi curativă.

dh (âtrvri de cap, mcm&z, gripă,SALIPYRIN

E F I C A C E . E F T I N

jjBl farmaciile • Tuburi cu 10 |i 20 fablet#.

MATERNITATEA(Urinare d'n pag. 11)

unei mănăstiri. Trecu ciripind, o rândunică: îşi domoli sboruT* cum fac când sunt aproape de cuib. Dânsa o urmări cu ochii până sus: „Îşi au cuibul sub stra- şina ¿-tale?”. Săgetau, apoi stă­ruiau în aer cu bătăi de aripioare arătându-şi pieptul aib. Şi ea de- asemenea îşi arăta gâtul alb. Dânsul trebui să închidă ochii.

Deodată ea se îndepărta cu ho­tărâre dela geam:

— E târziu. Adio! — Şi dădu să plece. — Acioţ

Dar el o strânse, palid, şl-! căzu în genunchi.

— Ridică-te! Ridică-te! De ce vrei să-mi pară rău că am venit aici? Dar ei îi tremurau genun­chii.

Se ridică, o luă în brate şi o strângea. Femeea simţi o văpae învăluind-o întreagă. De ce a ve­nit? De ce a venit? Ce se petre­cea în ea? Ardoarea aceasta. a~ ceasta dorinţă ce o copleşea şi acum această sfârşeală, această voluptate... I se despletea părut, gata să se resfire pe tot spatele, simţea, fără să vadă. gura lui 'i"tând-o pe a ei* se simţea ce­dând. abandonându-se. Şi într’o supremă răsvrătire împotriva simţurilor e i’ „Mario!”. Puse în acest nume o atât de aprinsă ne­linişte. o spaimă aşa de dezolată, încât el. auzindu-se chemat cum măcar nu îndrăznise să viseze, rămase o clipă locului, ca dinain-

Î N S E M N Ă R I L E Ui SURDcăsătorie după terminarea anului Ue doliu. Wingen strigă la mine dacă mă simt bolnav Iar eu zâm­bii din nou prosteşte şi recunos­cător, cum m’am obişnuit să fac când cineva încearcă binevoitor să spargă cu un sunet omenesc tăcerea moartă din juru-mi.

Şi iar l-am simţit năpădindu- mă: dispreţul rece. aspru, neted, sur, care face inima stearpă... Dispreţul de minciună!

Cum stătuseră oare lucrurile înainte? — ea îmi preţuia vorbi, rea, picul meu de agerime de spirit! Ei. Magnus e un strălucit jongleur de vorbe. Dacă prinde un cuvânt leagă de el o mulţime de asociaţii de idei. Eu nu mai pot prinde nimic, nu mai pot lega nimic — nici în glumă, nici in serios... eu sunt surd.

Sunt singur... în sfârşit. Şi am avut deodată senzaţia că abia astăzi am picat aci. nemijlocit. în munţi, mutat aici ca printr’o mi­nune. E drept că umblă oameni pe aici. dar nu mă supără; eu nu-i aud. Mi-e milă de ei. Sgomotul banal al iumii răsună între ei şi natură. Eu sunt mut si mândru în ea — natura îmi aparţine mai mult decât celorlalţi.

Lumea munţilor se înalţă în­tr’un uriaş semicerc, se liberea-

(Urmare din pag. 10)

ză falnic din verde'e brazii-t şi se ridică spre a mărgini orizon­tul. Peretele gheţarului se des­făşura într’o albeaţă argintie, in­tre şirul stâncilor cioturoase. negricioase- Ce delicat de străve­ziu se conturează linia eternei zăpezi pe fondul albastru al ce­rului. In dreapta si în stânga, sub ea, deoparte şi de alta a piscului de stâncă ce vrea să le stăvilea­scă îndrănet calea. lunecă pe ne­simţite, în linii grandioase şi line, masele uriaşe, greoaie, verzi viorii ale gheţarilor. In pereţii lor s’a înfipt lumina strălucitoare a soarelui. Razele sfredelesc ză­pada. destrămând-o. Pe albul perete în pantă dreaptă apar dâre lungi..- prevestind avalanşe...

Şi adineauri, stând cu ochii ţintă ’n sus. văzui deodată o spulberare albă, un rostogol nă­prasnic, apoi totul trecu si se ri­sipi ca un abur peste noianul de nea... şi eu i-am auzit detunetuJ şi stam covârşit de o spaimă fe­ricită.-. Auzisem? Avalanşa? În­chipuirea mea o auzisem?..,

S’a stricat vremea. Nori cenu­şii de ceată rătăcesc în sbor ne­bun. încercuesc casa si gonesc mal departe, traşi în vale de ae­rul învârteiit. Brazii se înco- voaie-.. şi cum le privesc legăna­tul sveît, mândru, nepăsător al

v â r fu r i lo r , aud ViScolu l . . . îl aud, cum trosnind biciueşte trunchiu­rile şi Se năpusteşte afara din pădure, mugind şi hohotind.

Intervertitu-mi-s’au simţurile ? Aud cumva cu ochii? Toate — toate trăesc — îmi vorbesc.

Soarele râde peste valea bu­rată de ploaie. Izvorul ce ţâşne­şte din ura gheţarului se rosto­goleşte mai sălbatec si mai um­flat ca de obicenr Am urcat, luând muntele ’n piept, până a- colo unde Isvoră cu furie pri­mitivă de sub g iiaţa murdară, tăioasă... cu ochi mari deschişi căutam să pătrund sfredelitor jo­cul nebun al ape ' ,. şi cum tot priveam şl priveam, un sunet prinse a izvorî, a undi, a-mi um­ple urechea, şi crescu-., şi auzii vâjâitul apei, neîncetatul, veşni­cul cântec ai natu;ii.

Sunt beat de ft rcire. Oamenii mi-au amufit. — dar pe ea o aud. ea îmi vorbeşte, marea voce a Naturii!... Ea, care poate orice, să linistească sl ca soptească, să tune si să amenante, ea, care a- tâta are de sp;ir atât de multe, numai una nu, vk ¡odată : — min­ciuna.

Glas mare al Naturii începe-ţi predica de pace- Uite. suftetii-ml deschisu-s’a ţie — şi te ascultă, st te aude! _—¡ r-

tea a ceva prea mare pentru dân- sul.

A fost deajuns clipa ceea. Lă< sată, ea căzu pe fotoliu. Şi atunci, o neaşteptată luciditate i-1 arătă pe acest biet băiat în toată nevol­nicia lui; îl văzu înţepenit întro poziţie ridicola cu un fir de sali­vă la colţul gurei care tremura, cu cravata sucită* aproape ieşită din gulerul scămoşat, îmbrăcaţi caraghios, cu părul sbârlit. Şi când Mario întinse iar mâiniiî| spre ea, exclamă: „Nu! Nu!” Şi închizând ochii o trecu un fior.ţ,

Eî înţelese şi-şi aruncă fata în pat, apăsându-şi-o în pernă şi hu-| hoţind de plâns ca un copil. Şi plânsul deveni convulsiv. Se în- neca plângând. Atunci o oribilă! aducere aminte fulgeră în ea: ai mintirea copilului ei sufocat de; anghină.

— Nu! Aşa nu! — Şi se repezi spre acel care acum nu era decâl[ copilul ei. copilul ei devenit bărj bat şi care suferea acum. aşa cum a suferit atunci. „Aşa nu vreau,; nu!...” şi îl strângea la piept, cui ceafa lui pe pieptul ei: cu mâinile| îi usca ochii* si îl săruta pe pâri

— O, ce bună. ce bună — gel mea el ca un prunc bolnav. Era o mamă. da, nu era decât o tna-j mă atunci... O! ce bună, ce mii n ă !... Doamne! Doamne! Doam-l ne !

Şi într’o fericire de raiu el au-| zea glasul ei. ca graiul unui duhl ceresc, ca o bună-vestire (îi vor-| bea iui oare?) :

— Tu nu ai trebuinţă de mine. Nici nu ţi-aş da nimic: poate căi tu mie; dar pe un pret prea, prea! scump. Dar mâine, dar noi-f mâine?... Uită. Am visat amân­doi: acum visul s’a sfârşit: tre­ble amândoi sr? ne reluăm viata, Şi eu trebuie să rămân pentrir tine o tărie, o lumină: am să sil fiu. în tot ce tu doreşti mai înalt, în tot ce doreşti mai pur, chiar fără să o ştiu eu; dar tu. da, ai: să mă recunoşti atunci mereu. In acest fel mă vei iubi. In acest[ fel e frumos. în acest fel e demn,l

Si pe când ea zicea cele din urmă cuvinte, amândoi încercau o exaltare supraumană — acuma o încerca şi el — o râvnă de divi­nitate. de viaţă în afară de timp. Si deasupra timpului.

La sfârşit, semnă ea îşi aşeză; părul. El. fără putere aproape:

— Pleci ?Pricepeau amândoi că era ul­

tima oară că şe vedeau, că tre­buia să fie ultima oară.

— Nu mă însoţi... rămâi, rămâi F aici. te rog.

El asculta sunetul paşilor ei, I— sta parcă ascultându-sf pulsul ce îl părăsea care se stineea. Şi I când se făcu tăcere — înţelegeai ce era moartea.

Dar pe drum priveliştea copa-; cilor albi si horbota norişorilor dene ceru! înroşit de amure de deasupra SetHenanolului. făcea şi mai dulce în inima femeii pa­cea simţurilor biruite Şi ea mer­gea uşoară, cu hizia- în acele mo­mente. că datoreste această stnre suavă sentimentului maternităţii.

14

* 4

(Umiare dm VaO-

UN S O Tspun drept nu_mi pare râu deloc, Săxi de pe pat, în mijlocul o- mărturisi ea, răsuflând greu. după dft.il şi o sbughi in bucătărie. Seoa- bkiaia aplicată băiatului. ' se o farfurie adâncă din bufet.

Demnul Anatol se abţinu cleJa turnă ghips In ea apă. o amestecă once răspuns. Trecu demn în hali bine ; luă căldarea în cealaltă und? erau puse pe două lăzi, toate mână cu bidineaua şi pomi spre tablourile. abrmitor. Iñ bae era întunerec şi

Alese un peisaj într’o pădure cu el nu mai aprinse lumina : se izbi mai multe nimfe In jurul unui cu căldare^ de un scaun şi jumă_ izvor. ta te din vâr se răsturnă pe jos.

Se întoarse în dormitor, aşternu stropi ndu-i pantalonii. Prima lui un pled peste pat. apoi se şi des- grije fu să se încuie în baie răsu- călţă cind nervos cheia.. Apoi îşi scoase

ïUüorei se întoarse la berea- pantalonii şi într’o ţinută foarte nul cu dulceaţă. sumară începu să spele pe jos

Luă tabloul în braţe, 31 propti pe cu o bucată de sac găsită sub cu- peîiie. şj cu unghia trase o linie vetă. îşi puse apoi halatul şi vru pe locul fixat. Cobori şi îşi luă sin_ să descuie uşa Dar cheia nu se gur ciocanul de pe jos. Se sui iar mai urnea din loc. pe pat dar observă că a uitat cu. Când deodată îşi aduse a- tia ca cuie. minte că l-ar putea auzi Dida care

— • Dă-mj cuiele Tud.orel! po- pentru a ajunge la bae trebuia să runci el treacă prin dormitor.

Băiatul îi aduse cutia. Există o singură scăpare: săAvea acum tot ce-i trebuia, dar iasă prin ferestruică, pe balconul

SI incomoda tabloul Pusa tabloul de serviciu de acolo pe scară şi pe pat şi în locul sgâriat cu un. de pe scară în curte, ghia bătu cuiul. Dar după prima Domnul Anatol nu mai stătu lovitură de ciocan cuiul se stiâm - mult pe gânduri. Se urcă pe coşul bă. Bine înţeles, vru să-l îndrepte, de rufe, apoi pe pervazul ferestrei.Puse un deget ca să-l susţină şi şi îşi dădu drumul pe balcon. Co_ izbi cu furie. Ciocanul nimeri de_ borî scara, străbătu în goană getul şi nu cuiul. De durere, i-au curtea, binecuvântând camuflajul dat lacrimile, dar n’a scos nici şi urcă pe seara principală, măcar un singur geamăt d,e frică Nu se mai tsmea de Didina : gă- să nu-1 audă Tudorel sau Dida. sise o formulă fericită! Sună lung

— Dă mi cleştele, strigă el. Bă. şi apăsat, ií i pi că după cleşte şi se în- — Cine e ? întrebă nevasta lui toars:* în câteva minute. căreia toată viaţa îi fusese teamă

Domnul Anatol trase cuiul din de hoţi. perete cu o bucată de zid. Privi ' — Eu sunt! Eu, Anatol! , , . .gaura înspăimântat de n’ar veni Dida simţi că i se face rău. Ştia da 111 balconul de serviciu. Iţi dau Ca d văzu în cei 1 pe -,Dida îşi spuse în gând şi bătu i- prea bine că bărbatul ei se află S. .e . , P1v,„ fa ‘ V Vine băiVnimediat un cui alături c a s ă atârne în camera vecină şi cineva — un Baiatui se apropie cu m - s „nrn~1(V,t ^irrita Jot’âtă blestematul de tablou si să noortor un hot desigur se folo- taică-sau : îl asculta atent primi ^ co P c a . .astune zidul stricat. Dar de data sea de numele lui pentru a putea instrucţiunile şi făgădui sa A tu n c iîş i aduse subit amtot«asta nimeri pe semne într’o că. pătrunde în c a s ă .^ a o oră atât ducă la bun sfârşit misiunea în- domnul *rămidă. Cuiul CDunea o rezistenţă de târzie. credmţata. e bai ba tul şi ca poate dispune de»îndăiiită. Trebui în cele din ur- _ /n a to ! . strigă ea fără să se Făcu intocmai cu? H învaţa f ut?.rifca1tea la care 1 da drept S,~ mă Să 1 sroată ■ * , , ' g - a ■ a taică-său : se descălţă. îşi puse tuaţia. legea. etc. etc.

c ¿ ‘r d f mm subtire. Il S , 7 e V ï r e ïl ? r e d “ to «“ *• *" - « * » **MU» OÎV» mal sus. Atârnă satis- ^ P ° ' prm hall fără să-1 simtă maica-sa, meiut ça o statuie? Ma m e ce «a-făcut tabloul; dar rama grea de g u n ta lc i dâ-mi drumul dră deschise binişor uşa şi o sbughi pe tastrofă grozavă s a întampat-?,bronz trase cuiul din perete cu o S S ä C ^ n a M nu mi scărL Pâtrulxse foarte uşor m baie ^ T i obucată foarte mare de zid. şi căzu S c S ^ a ’ M m t T t şi cu ° sihgură miŞcarf fdesc?ie Ne-au călcat hoţii? T e - a Ä Ü. t ™ai cunoşti \ oct a . Am vrut sa ţi usa Nu ge tie prin ce întâmpia_ tramvaiul. A ramas băiatul lep e-

Tudorel ieşi din indiferenţa lui ^umoT ^ re- broasca isi recăpătase între tent? Nimic din toate astea Amsi întoarse capul spre taică.său. f h V S t a Crâmnei timp flexlbilitatea- f ricat ^ Pf ete! El0 « _ r<e_Qi f^ent tăticule 1 Ai dă- Acum abia acum, Dida Clampei Victorios luă căldarea cu bidi- te uiţi aşa la mine? Daca run

dămat tot peretele 'zise el şi iz- souse neaua intr’° mânâ’ farfUf a CU J * ’ 11 f ^ c *biieni în răs — 1 înebumt omule? *i sPuse ghips într’alta şi intră In dormi. Eu apar! Eu sunt stăpân in. casa— Râzi VA un nrost1 Mai bine ^ in culmea indignării; ai dat în tor asta!! M’ai înţeles? Nu vr au

ti ii vedea de lecţii' Steree-o de mintea, copnîor? Doamne fereşte! _ Bravo Tudorîcă bravo Pus- discuţii, nu vreau scandai î,iM b Şi se închină de trei ori, foarte tiule ^ Un geniu! Sunt mândru vreau jsă am linişte în casă. H '-l

Băiatul se posomori Iesi din ea^ c tJ } evlavios. de tin e ! ' înţeles?odaie orivind în ios Anatol radea ta ie şi fals. Tudorel zâmbea măgulit şi în- Dida se lipise de uşe speriat Ï

Anatol rămase singur în faţa ~ Te"a,m S-Deriat> turturico? cântat Anatol portofelul! admirativă în acelaş timp. N -catastrofei: îi venea să urle de e- 11111 i>are rău! Şi iar râdea. _ Uite Tudorel două sute de lei. odată nu îl vorbise aşa bărb 1nervare Luă iar tabloul în braţe Femeia îl privea cu spaimă şi mâine sau poimâine îţi dau şi ei; niciodată nu strigase la c ;ţsi îl puse pe oeretele stricat. II cu scârbă. Ii întoarse spatele în restul, până la cinci sute. ea ridica tonul întotdeauna 1 f*mută în sus, în jos, spre dreapta, cele din urmă şi se întoarse la — păi nu merge aşa, spuse se_ poruncea. Deaceea în dragaste; eispre stânga : ori cum îl aşeza se treburile ei, rios şi ameninţător băiatul. Dă-mi pentru Anatol intra, şi o b. ' iivedeau spărturile din zid. Anatol intră în dormitor, în faţa cinci sute, cum mi-ai promis! parte de dispreţ...

Ideia că dintr’un moment în- peretelui sgâriat şi găurit îşi dădu — Nu fii obraznic! La urma Asum msa îl admira, acum.' útr’alfrul putea să intre soţia lui, îl seama că lăsase în bae găleata şi urmii, dacă nu.ţi convine, ţi-i iau impunea. _paraliza. O clipă. îi trecut prin ghipsul. şi pe ăştia înapoi. Nemulţumitu- Spuse foarte îmi a . ^minte să dispară..', să iasă încet Şi îşi mai dădu seama că nimeni lui. i se ia darul. ţipi draga aşa. oe ţi-am iacu ■prin bae în coridor, apoi în bucă- nu mal putea pătrunde în bae : — Te spun marmi dacă nu-mi —■ Ce mi-ai faci ., asp ^ -tărie şi din bucătărie pe scara de usa era încuiată şi cheia era pe dai cinci sute ! răstit. Despre asta o saserviciu în curte. Dar n ’avea pal. dinăuntru. - Aşa ? Mă ameninţi? Indrăz. mâine. Acum eu vreau să dorm. laton. Paltonul era în hali. — Ce mă fac? Ce mă fac?,. îşi neşti care vasăzică, să-l ame. tabloul de aici. Nu mai am nevoe

Isi muncea creerul să găsească spunea el simţindu-se complect ninţi pe tatăl tău? Şi jap, jap. de nici un tablou. In cas& e g e-o soluţie Si deodată se însenină : pierdut. ' două palme îşi lăsară urmele roşii nice, tablourile simt P f* ib ite .îşi aminti că văzuse în bucătărie Tudorel intră în odaie, mereu pe obrajii lui Tudorel. Copilul Tablourile devm focare de m -o căldare cu var si o pungă cu încruntat şi îşi luă o carte. scoase un răcnet ca din gură de fecţie.ghips, lăsate de zugravi. — Tudorel, Tudorică dragă. îi şarpe, apoi începu să plângă în N’am nevoe de tablouri. Mâine

— Perfect!, îşi spuse el fericit, souse el coi un ton imperativ, îţi hohote, dar fără o lacrimă. să chemi zugravi să repare^ - Prepar pasta astup găurile, dau dau tot ce vrei. tot ce-mi ceri, — Cei, ce s ’a întâmplat, întrebă Acum mă culc i -ta 4 cu bidineaua Şi nu se mai cunoaş- dacă te dai jos pe scara din faţă madam Dida Crâmpei, venind Tudorel să-mi dai banii înapoi, te nimic. şi intri în bae. prin fereastra care spériatâ. Un pol, îţi ajungeII

A U T O R I T A R

N U V E L À H U M O R I S T I C A DE

T A N T I LUCCAciocanul?. întrebă el luând un Doamna Dida trânti feu furie o tablou în' mână. oală de pământ şi exclamă :

__ CautăJU! — Neruşinabuleţ! Se ridicăIn clipa aceia intră pe uşe Tu- brusc de pe taburet şi vru să-i

dorel. cu ghiozdanul sub braţ. smulgă tabloul din mână.— 'sărut mâna mămico, sărut Domnul Crâmpei izbucni ln râs

mâna tăticule! şi sări peste -un scaun ţinând— Unde mi-ai stat până la ora strâns lipit de pieptul lui. trupul

asta, întrebă d.na Crâmpei con- roz al femeiei de pe pânză, tinuând să scoată lucrurile din Doamna Crâmpei, congestionată cufăr, .-¡aï.-.-,- . de furie se repezi după el, dar du_

Tudorel nu răspunse; abil. în- pă primul pas se împiedecă în ­cepu să admire casa: „îmi place tr’un covor făcut sui şi se lungi grozav aici., declară el. ,.Astea mai pe pairchet. cu toate cele nouăzeci zic şi eu că sunt odăi, nu chichi- de kilograme răspândite foarte netele alea din Speranţeii halandala pe formele ei.

_1 Cred şi eu! răspunse domnul Tudorel râdea cu capul ascuns Anatol. Dar maică-ta tot nemul- în palme. Domnul Crâmpei se a- ţumită e; nu vezi e într’una bo- plecă să-şi ridice soţia care îşi sumflată şi încruntată, parcă n ’ar .dădu saama că singura ieşire ono_munci şi pentru confortul ei. rabilă din această situaţie ridicu-

— Am şi eu nervii mei dragă, lă nu poate fi decât un hohot de m’a răpus oboseala! Nu-i nimic. râs.o să treacă. Haide, bate tablou, rile. Dar fii atent să nu spargi zi­dul.

— N’ai nici o grije. foarte îndemânatec.

Şi aşa se aplană conflictul. Domnul Anatol trecu cu tabloul,

cu ciocanul şi cu Tudorel în dor- Eu ' simt- mitor.Caută-mi Şifonierul era tras în mijlocul o-

— Să fim înţeleşi, tablourile le să fie dincolo, bat eu, spuse pentru a zecea oară Băiatul se întoarse în mai puţin de două ore, domnul secunde ou obiectul cerut.Anatol Crâmpei, luându-şi palto. Domnul Anatol Crâmpei, şter- nul cu blană de lutru din cuier. gea de praf un tablou mare care

ciocanul Tudorel, vezi că trebuie dăii, scrinul stătea strâmb, lângăo fereastră, patul era lipit aproape

în câteva de calorifer._Asa rămân mobilele în odaia

asta?. întrebă timid Tudorel.Nu ştiu şi nici nu mai în_

Mai bine ai mai sta pe acasă reprezenta un nud de femee cui- drăznesc să întreb! Las’o pe mai-îi răspunse acru. Didina Crâmpei, cat într’un pat răvăşit,ridicându-şi şuviţa de păr scăpată — Porcăria asta de tablou aidin tuloanul înflorat cu care era putea s ’o desfiinţezi, zise cu unlegată la cap. E uşor să pleci şi profund desgust soţia domnului _________ ____să vii când toată casa e pusă la Crâmpei. Mai mare ruşine... cu Deret^ ^ “lângă"pat, — îşi dădupunct. băiat mare în casă!! Ce exemple cu pârerea Tudorel.

— Ce vrei să fac draga ? Spu_ vrei să ia deasu- — Aşa m’am gândit şi eu. Bravone-mi ce sa fac si fac, răspunse — upereie a.e arta suni aeasu ochitblajin, domnul Anatol. pra moralei, răspunse sentenţios P u iu le . îmi ]place că ai ochi

bufetul mai Anatol. Apoi privind mai deaproa- Domnul Anatol se urcă pe patulmai . . „ _ . . mai prcaspăt înfăţat, cu ghetele pline

de noroi. Sprijini tabloul de pe- È frumuşică bat’o norocul de rete hotărînd locul pa care urma

că-ta să se descurce! Acum. eu am altă treabă : trebue să bat tablou­rile.

— Pe asta cu femeia, pune_l pe

— Uite. să muţi spre stânga şi pianul să-l aduci Pe tabloul, adăugă încet, aici, în locul canapelei ; cana. mult pentru sine : peaua s’o pui în odaia copiilor.m ’am gândit bine : acolo o să stea femeiuşcă! Uite ce coapse dulci să-1 pună. Coborî ţtaând mereu

— - -A-«« /-<- tabloul în mană, facu trei paşimai bine.— Nu mai mut nimic ! De cinci

zile de când ne-am mutat în casa asta, nu faci decât să plimbi lu­crurile dintr’o odaie într’alta. Le.ai schimbat de cincizeci de ori până acum.

— O să le mai schimb de încă cincizeci de ori. dacă o să fie ne- voe ¡!

— N’ai decât ! La revedere. Spune-mi, vrei să_ţi aduc ceva din oraş? Avem de mâncare pentru astă seară ?

— Nu mai veni te rog cu pache- ţeul, că m’am săturat de mezeluri. Astăseară mâncăm un grătar. MLa spus cucoana dela etajul I că este o cârciumă cu nişte fripturi grozave, pe aici prin apropiere.

-— Bine ! La opt viu să vă iau.__Nu înţeleg unde te mal duci

la ora asta ! ?— Dacă vrei să-ţi ajut, stau a-

caaft — răspunse cu un aer foarte resemnat domnul Anatol. Şi îşi desbrăcă îndată paltonul. Unde e

are si ce sâni! Ca nişte pere.

spre uşe. se încruntă şi» spuse cu un aer foarte grav :

— Trebue să-l pun cu cel puţin zece centimetri mai sus. Tu ce zici. Tudorel ?

Băiatul, descoperise pe fundul unui borcan nişte zeamă de dul­ceaţă în care îşi muia metodic şl pe rând degetele; răspunse fără să se uite :

— Da, da, trebuie să-l pui mal sus.

Domnul Anatol se sui din nou pe pat : văzu urmele de noroi lă­sate pe cearceaf şi începu să le şteargă fără succes cu batista. In timpul acesta, ghetele lui, lăsau amprente noi pe cearceaf.

_ Dă-mi ciocanul şi un piron, se adresă lui Tudorel. Sprijini iar tabloul de perete — de data asia cu câţiva centimetri mai sus.

— Àcum e mai bine ?— Da e mult mai bine.— Ar trebui să treci tu în locul

meu şi eu în locul tău ca să-mi dau mai bine seama. Hai Tudorel, lasă dulceaţa şi vino să ţii ta­bloul.

Băiatul îşi şterse mâinile repe­de, pe perdeaua albă şi impecabil scrobită, aşezată doar de un ceas la fereastră şi se urcă pe pat, tot încălţat bine înţeles, cu ghetele mult mai murdare decât ale lui taică său.

— Ţine bine tabloul rezemat de locul ăsta! Să nu-1 mişti nici in sus, nici în jos că mă derutezi!

Sprinten domnul Anatol sări de pe pat şi se duse conştiincios în locul pe care stătuse Tudorel. Dar în clipa aceia, băiatul se prăbuşi în pat cu tablou cu tot. Un picior nimeri în geamul care se sparse în mai multe bucăţi.

— Nenorocitule ! O să te omoa­re maică-ta, şopti îngrozit dom­nul Crâmpei.

Tudorel începu să plângă. De­geaba îi făcea semn-e disperate taică-său să tacă din gură : era prea târziu. In uşă apăruse Duia.

_ Uite în ce hal ai murdăritcearceaful cearceaful curat ca o floare, pus adineaori de mine, pă­cătosule! Nesimţitorule! Şi jap, jap, câteva palme pe obrajii do­lofani ai lui Tudorel.

Laş, domnul Anatol tăcea chitic, neîndrăznind să spună că toată vina era a lui.

— Că s’a spart tabloul să-ţt

(C on tinuare in poo.