Universitatea Valahia din TargovisteFacultatea de Inginerie a Mediului si Stiinta AlimentelorReferat la Psihologia Educatiei

StudentMocanu Bianca Maria

Anul Universitar 2015-2016

Cuprins:

I. Caracteristici ale invatarii scolareII. Tipuri si forme de invatareIII. Stiluri cognitiveIV. Diferente individuale in invatareV. Strategii si tehnici de invatare eficienta.

entru psihologia educatiei, analiza mecanismelor invatarii si a conditiilor in care se produce invatarea sunt repere de maxima importanta. in calitatea ei de stiinta-resursa pentru practica

educatiei, psihologia educatiei trebuie sa poata descrie, explica si prevedea anumite conduite de invatare ale elevului. De asemenea, ea trebuie sa poata preciza in ce conditii apar dificultatile de invatare si cum pot fi ele depasite.

P Realitatea complexa a situatiilor de invatare face imposibila gasirea unor retete universal valabile care sa poata fi aplicate de profesori cu sanse garantate de succes. in acelasi timp, dincolo de variabilitatea concreta a situatiilor de invatare, putem identifica o serie de elemente, de conditii in care invatarea se deruleaza si care pot servi drept cadru de analiza pentru situatiile cu care ne confruntam.

tunci cand vorbim despre invatare, suntem mereu tentati sa o raportam la fiinta umana. invatarea nu este insa un fenomen exclusiv uman. Ea se regaseste si in conduita animalelor si, in

general, in intreaga lume vie, impletindu-se strans cu un alt fenomen, anume cel de adaptare.

A Unii autori chiar definesc invatarea ca fiind un proces de adaptare a organismului la mediu. invatarea este raspandita in intreaga lume vie, dar sfera, continutul, complexitatea si, mai ales, semnificatia ei pentru organism depind de treapta de evolutie pe care se afla organismele care sunt supuse invatarii. Problematica invatarii este abordata de mai multe discipline: pe de o parte, biologia si biochimia, care sunt preocupate de determinarea mecanismelor neurofizio-logice ale invatarii, iar pe de alta parte, psihologia, pedagogia, sociologia, epistemologia, care sunt preocupate de dimensiunea individuala si sociala a invatarii, de conditiile in care se produce invatarea, de optimizarea invatarii scolare.

atorita punctelor de vedere diferite din care a fost cercetata invatarea, definitiile date conceptului de invataresunt numeroase. Astfel, psihologul rus A.N. Leontiev (1903-1979) defineste

invatarea drept „procesul dobandirii experientei individuale de comportare”.Pentru A. Clausse (Clausse, 1967), invatarea este „o modificare in comportament, realizata prin solutionarea unei probleme care pune individul in relatie cu mediu”', iar pentru psihologul Robert Gagne invatarea reprezinta„acea modificare a dispozitiei sau a capacitatii umane care poate fi mentinuta si care nu poate fi atribuita procesului de crestere”.

D

ivelurile, formele si tipurile de invatare s-au relevat  in contextul  analizei congruentei multitudinii de date  particulare, culese  experimental in studiul invatarii.

Contradictia, altfel inexplicabila, intre rezultatele unor cercetari, recunoscute ca riguroase si obiective, nu mai este contradictie daca se accepta ca  modelele experimentale aveau in vedere nu un singur obiect (INVATAREA) ci forme si niveluri diferite defunctionare a acestui “obiect”.

NTipur i de invatare

1.Invatarea didactica (se obtine in cadrul exclusiv al scolii) si invatarea sociala (realizata si in cadrul scolii dar si in afara ei)

2.Invatarea din propria experienta si invatarea din experienta altora

Forme ale invatarii

1. Dupa continutul celor invatate: invatare perceptiva, verbala, conceptuala, motorie.

2. Dupa modul de operare cu stimulii: invatare prin discriminare, prin repetare, prin asociere, prin transfer, prin generalizare.

3. Dupa modul de organizare al informatiilor: invatare algoritmica,euristica,

programata, creatoare.

4. Dupa nivelul activitatii psihice la care se realizeaza actiunea invatarii:latenta; spontana -neintentionata; hipnotica; constienta; inteligenta; prin  descoperire, creatoare, inventiva.

5. Dupa modul de administrare a situatiilor de invatare: algoritmica;euristica, algoritmica; euristica; prin modelare si analogie; prin creatie.

6. Dupa procesele psihice angajate in actul invatarii: senzoriala; cognitiv-mentala,bazata pe impuls emotional.

Niveluri ale invatarii

1. Nivelul invatarii constiente.

2. Nivelul invatarii neconstientizate.

tilul de invatare, care se refera la stilul  cognitiv al unui individ  legatura dintre cunoastere si personalitate) intr-un context educational, indica modul in care el abordeaza informatiile noi.S

Caracteristicile multor stiluri cognitive tind ori spre abordarea analitica ori spre cea holistica atunci cand este vorba de procesarea informatiilor noi. De aceea stilul cognitiv de invatare si personalitatea individului afecteaza direct strategiile de invatare utilizate. Toti avem propriul stil de a invata. Fiecare student invat dupa propriile sale reguli. Conform unor cercetari, studentii ar putea avea rezultate mai bune daca si-ar schimba obiceiurile de a invata si s-ar conduce de stilul care li se potriveste cel mai bine. Stilul de invatare reprezinta modalitatea preferata de receptare, prelucrare, stocare si reactualizare a informatiei si se formeaza prin educatie. Se diferentiaza stiluri de invatare dupa:1. componenta genetica implicata exista patru stiluri de invatare principale:

auditiv, vizual, tactil si kinestezic;

2. emisfera cerebrala activata predominant in invatare se diferentiaza doua stiluri cognitive: stilul global (dominanta dreapta) si stilul analitic sau secvential (dominanta stanga).

Caracteristici ale comportamentului de invatare

Stilul auditiv invata din explicatiile profesorului; verbalizeaza actiunea intreprinsa pentru a invata; este eficient in discutiile de grup.

Stilul vizual este important sa vada textul scris; invata pe baza de ilustratii, harti, imagini, diagrame; recitirea/rescrierea materialului sunt metodele de fixare.

Stilul tactil are nevoie sa se implice fizic in activitatea de invatare; se exprima folosind miscarea mâinilor si comunicarea 

nonverbala.

Stilul kinestezic invata din situatiile in care poate sa experimenteze; lipsa de activitate determina agitatie, fiind etichetat 

drept copil cu tulburari de comportament.

        Stilul de invatare nu este unic pentru o persoana. Se poseda mai multe stiluri, dar de obicei predomina unul singur. Si stilul predominant nu este pentru toata viata, el se poate schimba de aceea este bine de a cunoaste toate stilurile de invatare si in dependenta de acestea de a forma deprinderi de lucru. 

unoasterea diferentelor individuale ale populatiei de scolari, este necesara pentru consolidare succeselor, pentru intelegerea cauzelor reale ale esecurilor elevilor si pentru consolidarea

procesului instructiv- educativ, pentru ca intr-un fel procedeaza un scolar care are o fire docila , fiind receptiv si cumintindu- se, atunci când este atentionat in fata clasei, fata de un altul,orgolios, care daca este mustrat in fata colegilor devine agresiv, sfideaza, fiind dominat de vanitate. Astfel, pentru profesor este foarte important sa-si proiecteze, desfasoare si evalueze interventia instructiv- educativa in functie de fiecare componenta din structura personalitatii elevilor, precum temperamentul, aptitudinile, caracterul, stima de sine.

C

roblematica diferentelor individuale in invatare a intrat in sfera preocuparilor specialistilor in psihologia educatiei mai ales din ratiuni practice, din nevoia de a elabora si aplica programe de

instruire care sa fie cât mai adecvate ficarui elev in parte si sa permita implicarea fiecarui elev in parte si sa permita implicarea fiecarui elev in experiente de invatare care sa il ajute sa isi realizeze intregul potential de dezvoltare. Principalele diferente individuale in invatare sunt paternurile individuale de crestere si dezvoltare, aptitudinile, inteligenta, creativitatea, strategiile de invatare, stilul cognitiv, stilul de invatare si de studiu al elevilor, autonomia si independenta in invatare si interesele.

P

Din punct de vedere afetctiv, relatiile defectuase dintre parinti si copii au efecte negative- agresivitate, instabilitate, hiperemotivitate, ce se resfrang negativ la nivelul intregii activitati scolare. Armonizarea acestor relatii, o viata de familie echilibrata si afectuasa dezvolta trasaturi de personalitate opuse celor enumerate mai sus- copilul are incredere in fortele proprii, se adapteaza usor vietii scolare si dobândeste un real echilibru emotional        

trategiile de invatare se refera la reguli, principii, proceduri folosite pentru a facilita procesul de invatare, utilizare si redare a materialului invatat. Este foarte important sa realizam/invatam cât

mai devreme importanta identificarii si folosirii diverselor strategii de invatare.

sIn mediul educational strategiile de invatare se refera la comportamente care vizeaza: - recapitularea si invatarea unui material, - folosirea regulata de mnemotehnici. Strategiile de invatare contribuie in mod semnificativ la dezvoltarea capacitatii unui elev de a codifica si extrage informatii. 

Sublinierea si utilizarea unui marker pentru a scoate in evidenta portiuni de text, nu sunt tehnici de invatare eficiente. Unele cercetari indica faptul ca sublinierea ar putea impiedica procesul de invatare, deoarece atrage atentia cititorului si nu ii mai permite acestuia sa faca conexiuni.

Recitirea este considerata o practica de invatare ineficienta Transcrierea si elaborarea de rezumate este o practica

recomandata deoarece ajuta la sintetizearea informatiei.  Impartirea perioadelor de timp dedicate studiului in intervale mai

scurte se pare ca functioneaza mai bine decat un maraton de invatare.

Asimilarea informatiei in ultima clipa ar putea ajuta la trecerea unui examen, de pilda, insa nu este o metoda potrivita pentru cei care doresc sa retina informatiile pe termen lung.

Evaluarea periodica este o alta strategie de invatat care s-a dovedit a fi eficienta. Multi studenti folosesc bucati de hartie pe care isi noteaza ideile importante, iar asta este o forma raspandita de autoevaluare.

Asocierea textului cu imagini Folosirea intrebarilor pe masura ce studiezi Incercarea de a-ti explica informatiile  Asocierile intre cuvinte si imagini

uccesul scolar in sine depinde de o serie de factori, care se interrelationeaza in mare masura:S

strategii de invatare (selectarea informatiilor relevante, stabilirea asocierii dintre informatiile asimilate deja si cele noi, memorare; abilitati de luare de notite; strategii de intelegere a textelor scrise si citite; abilitati de redactare a proiectelor; tehnici de organizare a materialelor; etc.);

motivatie (intrinseca pentru implicarea si perseverenta in activitatile scolare);

gestionarea eficienta a timpului (evaluarea corecta a timpului necesar efectuarii unei sarcini specifice; utilizarea eficienta a timpului alocat efectuarii unei sarcini; planificarea succesiunii de rezolvare a temelor);

managementul eficient al mediului fizic si social (alegerea unui spatiu de invatare cu un numar cât mai mic de distractori, alegerea unui anturaj/prieteni care valorizeaza succesul scolar, etc.);

gestionarea eficienta a starilor afective (de exemplu, anxietatea fata de teste, inducerea emotiilor pozitive functionale – care mentin implicarea in activitatile scolare);

mentinerea unui nivel constant de performante ridicate, prin monitorizarea constienta a proceselor de invatare (abilitati metacognitive).