STILURI DE CONDUCERE SI TIPURI DE MANAGERI

Student: Balan Stefan

Prof. Coordantor: Daniel Uritu

STILURI DE MANAGEMENT Si TIPURI DE MANAGERI

Definitie.   Stilul de management exprima modalitatile in care managerii isi exercita atributiile ce le revin in planificarea, organizarea, antrenarea si coordonarea activitatii fiind definit in principal de atitudinea fata de subordonati. Stilul de management reflecta modul in care un manager gandeste si actioneaza.

            Stilul de management rezulta din imbinarea a doua atitudini fundamentale:

1. responsabilitatea   fata de misiunea si obiectivele firmei, reflectata prin preocuparea pentru implementarea strategiilor si indeplinirea in cele mai bune conditii a atributelor proprii, prin in teresul fata de eficienta si dorinta de a obtine rezultate de performanta;

2. cooperarea manager-salariati   exprimata prin preocuparea pentru rezultatele globale ale firmei, interesul fata de relatiile umane si problemele cu care este confruntat, precum si tendinta de a asigura colaborarea intre compartimentele structurate.

            Criterii unidimensionale de structurare a stilurilor de management: atitudinea fata de responsabilitate si autoritatea exercitata de manager.

Pe baza atitudinii fata de responsabilitate, principalele stiluri de management sunt: stilul repulsiv, stilul dominant si stilul indiferent.

1. Stilul repulsiv   – corespunde persoanelor care refuza promovarea in functii de conducere. Acesti manageri au in general complexe de inferioritate, o redusa incredere in fortele proprii si prin urmare dorinta expresa de a evita responsabilitatile. Manifestand un respect exagerat pentru independenta celorlalti, acesti manageri vor adopta decizii mai putin eficiente.

2. Stilul dominant   – acesti manageri sunt in general persoane dinamice, active, dornice de a ocupa pozitii cat mai inalte si de a se impune cu orice pret. In caz de esec, acesti manageri vor cauta explicatii exterioare persoanei lor, plasand responsabilitatea in sarcina subalternilor. Evitarea recunoasterii propriei responsabilitati in caz de esec, determina formarea unei imagini deformate asupra realitatii din partea acestor manageri, si in concluzie reduce sansele fundamentarii unor decizii riguroase.

3. Stilul indiferent corespunde persoanelor care nu manifesta in mod direct un interes deosebit fata de evolutia in ierarhia firmei, dar odata promovate in functii de conducere pot deveni eficienti, datorita ponderatiei si straduintei in indeplinirea atributiilor de conducere, precum si responsabilitatii vis-a-vis de parteneri si colaboratori. Datorita faptului ca au capacitatea de a-si forma o imagine realista despre sine si despre ceilalti, acesti manageri iau decizii bune.

            In functie de autoritatea exercitata de manageri, gruparea stilurilor de manageri include trei categorii: autoritari, democrati si permisivi.

1. Stilul autoritar – propriu acelor manageri care refuza orice sugestie din partea subalternilor. Acesti manageri sunt preocupati de realizarea atributiilor, de controlul modului in care se executa sarcinile repartizate. De regula un astfel de stil, declanseaza rezistenta neexprimata a subalternilor, determina aparitia apatiei si micsorarea interesului subordonatilor din punct de vedere profesional ca urmare a tendintelor de exagerare a atitudinii critice de sus in jos. De aceea de regula in lipsa managerului, randamentul grupului scade.

2. Stilul democratic   – se caracterizeaza prin capacitatea de a antrena subalternii in realizarea obiectivelor firmei, in repartizarea sarcinilor; ca urmare randamentul grupului este acelasi chiar si in absenta managerului.

3. Stilul permisiv – specific managerilor care evita orice interventie in conducerea si organizarea grupului datorita faptului ca prefera organizarea si conducerea spontana.

            Sistemele multidimensionale permit gruparea stilurilor de management in functie de aria deciziilor si informatiile disponibile; interesul pentru oameni si rezultate; interesul pentru oameni, rezultate si eficienta; valoarea profesionala si modul de manifestare in relatiile interumane; atitudinea fata de sarcinile profesionale, relatii interumane, satisfacerea intereselor personale, cooperare s.a comportamentul si atitudinea managerilor.

            Teoria tridimensionala a stilurilor de management a fost dezvoltata de W. Reddin. In functie de interesul pentru oameni, rezultate si eficienta, rezulta 8 tipuri distincte de manageri.

1.Altruistul     manifesta un deosebit interes pentru oameni, neglijand rezultatele si eficienta. Desi acest gen favorizeaza o atmosfera de colaborare, lipsa exigentei conduce la un randament scazut si la o lipsa de organizare. Acest gen de regula nu rezolva situatiile ci cauta doar sa le calmeze, lasand ca aspectele critice sa fie rezolvate prin trecerea timpului, de la sine.

2. Delasatorul   (evazivul) – nu manifesta interes pentru nici una intre cele 3 variabile, de aceea este tipul cel mai ineficient de manager. Acest manager reduce si randamentul celorlalti prin atitudinea sa.

3. Autocratul   – acorda importanta indeplinirii sarcinilor, neglijand relatiile umane si preocuparea pentru eficienta. Are incredere redusa in oameni, considerand ca acestia au dezinteres pentru munca  si ca urmare ei trebuie controlati, dirijati si amenintati cu sanctiuni in cazul in care nu-si indeplinesc obligatiile. De regula este impotriva initiativelor personale, considerand ca subalternii trebuie sa-si asculte orbeste seful; mai mult opiniile contrare sunt considerate de acest tip de manager ca o lezare a autoritatii sale. Acest manager este neeficient reusind sa realizeze fie o disciplina de tip ,,cazon’’, fie dezinteresul total al salariatilor.

4.Ezitantul    in aplicarea ideilor si in luarea deciziilor. Acest tip de manager recunoaste necesitatea preocuparilor pentru indeplinirea responsabilitatilor si a celor privind relatiile  in cadrul firmei; totusi, atitudinea sa il face sa ia decizii numai pe baza unor evenimente recente sau sub presiunea faptelor, evitand solutionarea problemelor pe termen lung. Acest tip de manager face deseori compromisuri, incercand sa nu dea satisfactie celor care i-ar putea influenta cariera, creand un climat de incertitudine si fiind neeficient.

5.Promotorul   - are incredere maxima in toata lumea, stimuleaza si dezvolta relatiile umane precum si calitatile personale ale subordonatilor. Este eficient, favorizand cooperarea intre subordonati si stimuland salariatii in obtinerea unor rezultate peste posibilitatile lor.

6.Birocratul    - nu este interesat de munca sa si nici de relatiile cu cei din jurul sau. Este eficient deoarece respecta ordinile, regulamentele si normele, pe care le considera ca dogme. Acest tip de manager este subordonat regulamentelor si practicilor din perioadele trecute si nu are incredere in proiectele pe termen lung. El nu are idei si nici nu urmareste dezvoltarea ideilor si a relatiilor umane in cadrul grupului.

7. Autocratul consecvent - este tipul de manager care are incredere numai in propriile posibilitati si metode. Este preocupat de indeplinirea sarcinilor si de realizarea unei eficiente maxime. Ii face pe oameni sa-l asculte si obtine ceea ce vrea . Are ambitii, cunoaste bine normele si metodele aplicate in cadrul firmei; este la curent cu noutatile, este eficace; realizeaza un randament personal ridicat, insa nu stie sa obtina maximul de la subordonati.

8. Realizatorul sau adevaratul manager -> acorda atentie laturilor principale ale activitatii firmei, indeplinirii responsabilitatilor, dezvoltarii relatiilor umane si manifesta interes pentru cresterea continua a eficientei economice. Considera ca, managerul are rolul de a organiza cat mai bine activitatea colaboratorilor, stabileste standarde ridicate, pretinzand de la fiecare colaborator un randament maxim dar diferentiat in raport cu posibilitatea fiecaruia; stimuleaza interesul colaboratorilor pentru gasirea solutiilor de rezolvare a problemelor. Realizarea unui climat favorabil, colaboratorii simtindu-se responsabili atat pentru succese cat si pentru eventualele esecuri.

Adoptarea unui anumit stil de management este rezultanta actiunii unui numar mare de factori intre care se detaseaza:

      Calitatile, caracteristicile si structura psihica a managerilor

Un bun manager trebuie sa fie permanent informat asupra problemelor firmei, sa se orienteze asupra domeniilor esentiale, prioritare, sa fie preocupat de asigurarea motivatiei acestora, sa-i antreneze cu actiuni de inovare continua, sa fie eficient sa sesizeze rapid abaterile si sa le corecteze.

Evaluarea stilurilor de management

            O modalitate de studiere o constituie studiul eficacitatii leadership-ului si a performantelor firmei.

Leadership-ul = abilitatea unui manager de a obtine implicarea efectiva a unor persoane in implementarea unui anumit curs de actiune

            La baza leadership-ului sta spiritul de echipa care este rezultatul integrarii a 4 procese:

- construirea increderii persoanelor implicate

- stabilirea unei misiuni si a unor scopuri clare la care adera persoanele

- derularea de procese decizionale partiipative

- motivarea puternica, individuala si de grup pentru a contribui la realizarea telurilor comune.

            O definitie care evidentiaza mai mult rolul spiritului de echipa , fundament al leadership-ului este data de Jaques Clement:

Leadership-ul = procesul prin care o persoana stabileste un scop sau o directie pentru una sau mai multe persoane si-i determina sa actioneze impreuna cu comperenta si deplina dedicare in vederea realizarii lor.

            Nu se poate accepta ideea unei suprapuneri dintre management si leadership. Leadership-ul se ocupa cu stabilirea viziunii, a directiilor de actiune si a principalelor abordari umane, in timp ce managementul are ca obiect de activitate operationalizarea acestora in mod eficient. Leadership-ul este doar a componenta managementului ce vizeaza doar o parte din dimensiunea umana a managementului, respectiv pe cea care se ocupa cu latura de implicare sau de antrenarea unui grup de persoane de catre leader.

            Conform unor specialisti americani, nu se poate discuta despre leader in sine, ci de leader managerial, leader politic,s.a