STILURI DE CONDUCERE IN ORGANIZATIE
-
Upload
alexandra-monica -
Category
Documents
-
view
247 -
download
3
Transcript of STILURI DE CONDUCERE IN ORGANIZATIE
STILURI DE CONDUCERE IN ORGANIZATIECea mai larg cunoscuta impartire a stilurilor de conducere apartine lui K. Lewin sicuprinde:a)Stilul autocratic ± in care conducatorul ia singur majoritatea covarsitoare a deciziilor,determina in amanunt activitatea subordonatilor, le fixeaza sarcinile de munca si metodele delucru. Stilul este eficace, dar genereaza tensiuni, frustrari, nemultumiri, apatie si chiar rezistentadin partea subordonatilor. Este indicat in situatiile de criza, incordate, in care timpul, calitatea sifondurile banesti angajate sunt factorii determinanti;b)Stilul democratic ± in care conducatorul isi implica larg subordonatii individual sau in grup,in fixarea obiectivelor de atins, stabilirea strategiilor de urmat, evaluarea performantelorrealizate. Stilul este eficace, asigura stabilirea unor relatii de buna colaborare leader ±subordonati si a unui climat socioafectiv placut, precum si independenta de actiune a membrilorgrupului;c)Stilul´laissez-faire´ -in care conducatorul lasa subordonatilor sai intreaga libertate dedecizie si de actiune, le furnizeaza unele informatii suplimentare si nu se intereseaza dedesfasurarea activitatii acestora. Stilul conduce la inregistrarea unei eficiente regresive aactivitatii grupului (din cauza faptului ca se lucreaza la intamplare, fara angajarea profunda inmunca a subordonatilor) si favorizeaza, la inceput, instalarea unei atmosfere destinse de lucru.Un leader nu practica in exclusivitate un singur stil de conducere si ca nici un stil nu este potrivitpentru toate situatiile cu care se confrunta un conducator. in consecinta, cea mai realista abordarea stilului de conducere consta in considerarea acestuia ca fiind dependent de situatia in care seexercita, de personalitatea conducatorului si de capacitatea subordonatilor sai, ceea ce vadetermina acelasi leader sa utilizeze diferite stiluri de conducere.
Dupã modul de luare a deciziilor, a devenit clasicã, clasificarea facutã de Kurt
Lewin icolaboratorii sãi. Aceastã clasificare contureazã trei tipuri de stiluri de
conducere: autoritar,democratic i liberal.Stilul de conducere autoritar sau autocratic se caracterizeazã prin centralizarea
autoritã ii; preponderen a deciziilor unipersonale; accent pe autoritatea formalã;
personalulorganiza iei este vãzut doar ca executant, dreptul de decizie i control
avându-l numaimanagerul; întreaga activitate de management este axatã pe sarcini,
subordona ilor nu li seexplicã obiectivele generale ci li se cere executarea întocmai a
hotãrârilor luate; corec iaabaterilor de la deciziile luate se face prin sanc iuni;
subordona ii sunt aprecia i ca fiind lipsi i despirit creator, trebuind în permanen ã
sã fie îndruma i, controla i, constran i; subordona ii sunt aspru critica i dar nu
se admit aprecierile critice ale acestora; rela iile interumane sunt apreciateca fiind mai pu in importante sau sunt ignorate. [3]
Acest stil de conducere poate duce la insatisfac ie la nivelul subordona ilor i chiar
la rezultatenegative în activitate: delãsare, randament scãzut, nemul umiri, frustrãri,
ostilitate i chiaragresivitate i pãrãsirea organiza iei. Stilul democratic se caracterizeazã prin încrederea deplinã a mangerului în subordona i;
este stimulatã formularea de sugestii, propuneri de cãtre subordona i; este apreciatã i
stimulatãcapacitatea creativã a subordona ilor; este încurajatã participarea
subordona ilor nu numai laîndeplinirea sarcinilor ci i la luarea deciziilor; în
antrenarea personalului la luarea deciziilor irealizarea acestora sunt folosite
motiva iile, convingerile i recompensele; este încurajatãcomunicarea pe verticalã i
pe orizontalã între angaja i, compartimente i niveluri ierarhice; sepune accent pe
rela iile interumane i pe asigurarea unui climat de muncã agreabil; managerul
sebazeazã nu numai pe autoritatea formalã, de status ci i pe autoritatea personalã,
dobânditã;subordona ii sunt informa i asupra obiectivelor organiza iei i sunt
consulta i în problemele deperspectivã; se folose te pe larg delegarea de autoritate i
rãspundere; se urmãre te valorificareacompeten elor subordona ilor i se
favorizeazã dezvoltarea personalitã ii acestora. Exercitareastilului de conducere
democratic asigurã o satisfac ie mare în muncã i contribuie la cre tereainteresului
subordona ilor pentru realizarea sarcinilor. Pentru ca stilul de conducere democraticsã
fie eficient este necesar ca subordona ii sã aibã deprinderi de conducere colectivã, sã
aibã unnivel ridicat de competen ã i responsabilitate. Stilul liber, pe care unii autori nici nu-l considerã propriu-zis un stil, se caracterizeazã
prin lipsa totalã de participare a managerilor la activitate, conducãtorullãsând
subordona ilor sãiîntreaga libertate de decizie i de ac iune, furnizeazã anumite
informa ii suplimentare i nu seintereseazã de derularea activitã ii, de i la început
favorizeazã instalarea unei atmosfere destinse.Acest stil reprezintã extrema opusã a
stilului autocratic.[4] Stilul genereazã o eficien ã scãzutãdeoarece în cadrul grupului se
lucreazã fãrã angajare profundã în muncã i la întâmplare.Rezultatele practicãrii unui
asemenea stil sunt dezordinea i anarhia.