Stiluri de conducere

Stilul de conducere reprezinta un anumit mod de exeutie a functiei de manager.Caracterizat printr-un ansamblu de aptitudini si metode de lucru adoptate, cu deosebire prin trasaturi spcifice ale relatiilor cu subalternii, precum si cu mediul extern. In aprecierea unui anumit stil de conduere, rolul essential in ceea ce priveste imaginea managerului il are sistemul de relatii interumane si ca atare in sens larg, stilul de conducere poate fii definit ca felul de a lucre cu oamenii.

Dupa Rensis Likert exista mai multe stiluri de conducere:

Stilul autoritar-opresiv este cel în care variabila dominant este supunerea;liderul poate avea o competenţă professionala scăzută în ce priveşte domeniul respectiv. Acest stil este marcat de lipsa de incredere a conducerii in capacitatea de munca si in disponibilitatea pentru efort si performanta a subalternilor.

Autoritatea nu se deleagă, structura managerilor de linie e reprezentată de un cerc de şefi de department obedienţi Foloseşte motivatorii extrinseci, este inflexibil în legătură cu programul şi cu alte detalii, şi aplică sancţiuni dure(cum ar fi concedierea), în mod arbitrar.

Stilul autoritar-obiectiv este cel în care variabila dominantă este competenţa; Liderul care adoptă acest stil este excesiv de raţional, lipsindu-idisponibilitatea pentru contacteumane, care evaluează rezultatele în mod obiectiv si organizează cu o precizie reproşabilă procesul de producţie.

Acest tip de lider se implică extrem de mult în producţie (şi implicit în organizaţie) şi de aceeanu deleagă autoritatea.Din punct de vedere informal, se situează la o oarecare distanţă de colectiv(o viziune asupra angajaţilor ca fiind instrumente docile şi neproblematice). Acest stil acorda mai multa incredere in subalterni

Stilul democrat-consultativ are ca variabilă dominantă relaţiile umane.În acest caz funcţia de conducere se îmbină cufuncţia de execuţie; consultărilecu membrii grupului de muncă sunt periodice şi sistematice(deşi sunt numa iconsultări oficiale, tip şedinţă)

Sunt folosiţi motivatoriide ambele categorii (extrinseci şi intriseci),iar autoritatea se leagă într-un mod binereglementat.Este un lider preponderent raţional, care însă nu pune accentual pe coeziunea grupului de muncă. Acest stil se caracterizeaza printr-o mare incredere in subaltern si invers

Stilul democrat-participativ are ca variabilădominantă ataşamentul faţă de organizaţie.

Liderul e mai curând un mediator-organizator al grupului de muncă şi al procesului de discuţie⁄decizie;de fapt,echipa de lucru este cea care ia decizia,în problemele care o privesc.

Între cele două tipuri de structuri (formală şiinformală), predomină structura informal ;liderul intervine când apar conflicte, pentruaplanarea lor.Se folosescmotivatorii intrinseci, iar cei care greşesc sunt ajutaţi de membrii grupului de muncă să se corecteze.Autoritatea se deleagă adesea, nu într-un mod riguros stabilit. Acest stil este organizat prin grupuri de munca integrate ierarhic. Fiecare colectiv raspunzind de activitatea sa in fata unui singur cadru de conducere, situat pe un nivel ierarhic superior si de la care primeste ordinile

In prezent stilurile de conducere se impart inte-o clasificare realizata doar din 3 componente:

stilul de conducere autoritar stilul de conducere democratic stilul de conducere permisiv

Asemanari si deosebiri in cazul celor trei stiluri. Pe termen scurt, productivitatea în cazul stilului deconducere autoritar şi democratic este

comparabilă şi se situează la un nivel ridicat, pe când în cazul stilului permisiv productivitatea este scăzută;

satisfacţia angajaţilor este mai ridicată în cazul stilului democratic, angajaţii fiind mai prietenoşi şi mai orientaţi spre grup

în cazul stilului de conducereautoritar , se înregistrează un potenţial conflictual ridicat în colectivul de lucru şi o agresivitate disimulată din cauza frustrării angajaţilor

eficienţa stilului autoritar se menţine numai dacă e corelată cu un control strict; atunci când liderul autoritar părăseşte locul de muncă,lucrul încetează, ceea ce nu s-a întâmplat cu grupurile experimentale conduse democratic sau laissez-faire

Clasificarea stilurilor de conducere in conceptia lui Douglas McGregor

Teoria X se centreaza pe ideia ca omului ii displace ,trebuind a fi constrins pentru a si indeplini sarcinile prin intermediul normelor de munca,a unui control permanent si prin aplicarea de sanctiuni.

Teoria Y se axeaza pe urmatoarea: efortul intelectual si fizic este firesc natural precum jocul si adihna. munca poate reprezenta pentru oameni un mijloc de afirmare personala capacitatea de a inova,de a crea si de a avea idei este foarte larg raspindita trebuind doar a

fi stimulata si incurajata. Teoria Z se considera a fi cea mai evaluata si moderna forma de organizare si de

conducere.Conform acestei teorii stilurile de conducere vor fi de tip retea. Retelele sint formate din indivizi, grupuri ,colectivitati umane care comunica eficient impartasind idei, informatii si solutii.