Stiinta si creatiunea literala I. Fundalul ºtiinþei moderne Din experienþa vieþii de toate zilele ºtim cã tot ce se întâmplã în lumea noastrã are o cauzã. Casele nu se construiesc singure ºi nici vieþuitoarele nu apar pe pãmânt nostru în mod spontan. Planuri mici sau mari apar mai întâi în mintea oamenilor ºi izbutesc, datoritã unei planificãri anterioare corecte ºi îngrijite. Tot mai mult înþelegem cã pentru fiecare efect existã o cauzã. Cele ce se întâmplã cu natura neînsufleþitã sunt în acord cu anumite cãi fixe ºi determinate. Obiectele lipsite de un suport cad întotdeauna spre centrul pãmântului, iar apa tinde întotdeauna sã ajungã la niveluri tot mai aproape de centrul pãmântului. Merele cad, iar picãturile de ploaie cad ºi ele, iar fluviile curg spre mare. Sarcinile electrice de acelaºi sens se resping, iar sarcinile de sens contrariu se atrag, iar noi suntem înspãimântaþi de scânteierea orbitoare a fulgerului. Întotdeauna, când sunt încãlzite brusc, particulele de gaze îºi sporesc activitatea ºi chiar ferestrele noastre vibreazã la zgomotul tunetului. Particulele substanþelor libere, care se pot miºca, se amestecã întotdeauna cu particulele libere ale altor substanþe, iar mireasma delicatã a brânduºei ºi a iasomiei ne vine pe aripile aerului liniºtit de searã. Când existã condiþiile corespunzãtoare, oxigenul se combinã cu anumite substanþe pentru a produce apã ºi bioxid de carbon, cu o degajare însoþitoare de energie. ªi priviþi, cea mai mare minune a pãmântului nostru este organismul capabil de a sintetiza substanþe organice complexe, de a-ºi construi propria protoplasmã, de a-ºi flexiona muºchii ºi de a-ºi transmite impulsurile nervoase: omul viu, activ. Totuºi, nu cu mult înainte de secolul al XVII-lea oamenii credeau cã procesele vitale din organismul plantelor ºi al animalelor erau cu neputinþã de a fi studiate, ºi nici mãcar de a începe sã fie înþelese, deoarece, se zicea cã aceste procese erau sãvârºite prin acþiuni directe ºi personale a lui Dumnezeu, aplicate pe cãi imposibil de înþeles de cãtre om. În acest sens, digestia ºi utilizarea alimentelor în organismul nostru, circulaþia sângelui ºi toate celelalte procese organice erau considerate ca fiind miraculoase, adicã, realizate de Creator pe cãi ce nu erau supuse studiului de laborator, întrucât forþele la lucru nu erau forþe naturale. Cu alte cuvinte, se susþinea cã Creatorul era o fiinþã care alegea sã-ªi realizeze acþiunile în lumea însufleþitã ºi, din acest motiv, ºi în lumea neînsufleþitã, în mod magic. Pãrerea comunã a lumii civilizate era cã creºtinii nobili nu ar trebui sã cerceteze deasupra lucrurilor naturii ºi îndeosebi nu ar trebui sã cerceteze corpurile ºi procesele vitale ale animalelor. O astfel de cercetare era consideratã ca fiind vulgarã. Astãzi este de neînþeles pentru noi ca o fiinþã care a fost descrisã în Geneza ca fiind aºezatã ca rege peste întregul pãmânt sã nu studieze procesele fizico-chimice ºi biologice ale domeniului sãu.

De fapt, chiar felul acesta de studiu a fost încurajat de Creator când, în a ºasea zi a sãptãmânii creaþiunii, a adus animalele terestre din grãdina Eden înaintea lui Adam, pentru ca Adam sã le cerceteze ºi se le dea nume. Ne minunãm cum citeau oamenii dintr-o epocã (anterioarã) texte biblice cum ar fi Iov 12,7-10, unde omului i se dã îndemnul direct de a cerceta animalele pãmântului ºi tainele vieþii lor. Totuºi, chiar dacã un nume rãu era ataºat cercetãrii ºtiinþifice, mai ales în domeniul zoologic, câþiva bãrbaþi curajoºi au studiat procesele vieþii animalelor. Descoperirea cea mai de seamã a anatomistului ºi medicului englez William Harvey (1578-1657) ilustreazã descoperirile acelor câþiva bãrbaþi care de timpuriu au fãcut o lucrare de pionierat în studierea proceselor vitale la animale. Cu toate cã era un om evlavios ºi supus bisericii, Harvey nu era mulþumit cu explicaþia misticã a proceselor vitale, care era prezentatã de obicei în marile universitãþi, controlate de bisericã, ale timpului sãu. Dupã un studiu atent ºi îndelungat, în 1628, el a fost în stare sã demonstreze circulaþia sângelui la om. Pânã la demonstraþia lui, se presupunea cã modul în care circulã sângele nu va înþeles niciodatã, deoarece se credea cã Dumnezeu, pe o cale misterioasã, îi conferea sângelui puteri, printr-un act special, personal ºi de neînþeles. Dar în studiul pe care l-a întreprins asupra proceselor vitale, William Harvey a folosit o metodã nouã, în care a procedat cu fenomenele vitale în acelaºi fel în care oamenii de ºtiinþã procedau cu problemele de chimie ºi fizicã. Explicaþia pe care a dat-o el legilor fizice în studiul circulaþiei sângelui a fost rãsplãtitã prin descoperirea faptului cã aceastã circulaþie putea fi înþeleasã în termenii proceselor mecanice. El a înþeles cã sângele era doar un lichid care se afla într-un sistem închis de tuburi prin care circula într-o singurã direcþie datoritã contractãrii inimii ºi miºcãrii valvelor. Cu alte cuvinte, miºcarea se conforma legilor simple ale hidrostaticii. Pentru noi, cei din zilele de acum, este greu sã ne dãm seama ce efect grozav a avut aceastã simplã demonstraþie asupra minþii oamenilor din 1628. Drept urmare a acestei descoperiri ºi altor descoperiri asemãnãtoare, pãrerea pe care oamenii o avuseserã cu privire la viaþã în perioada Evului Mediu s-a prãbuºit cu mult zgomot. Lucru uimitor, chiar unii dintre oamenii care consideraserã cã fenomenele vitale erau acte speciale ºi personale ale lui Dumnezeu au început sã sarã în cealaltã extremã, considerând cã procesele vitale erau doar niºte fenomene pur mecanice, care nu depindeau în nici un fel de o Fiinþã Supremã. Cu alte cuvinte, atâta vreme cât un proces era tainic ºi de neînþeles, era fãcut cu puterea lui Dumnezeu, dar îndatã ce s-a aflat cã este sãvârºit pe o cale ordonatã ºi raþionalã, prin legile fizicii ºi ale chimiei, s-a concluzionat cã Dumnezeu nu avea nimic de a face cu el! Se pare cã oamenii nu erau în stare sã înþeleagã cã Dumnezeu este o fiinþã raþionalã, care a creat o lume ce putea fi înþeleasã. Desigur, ar fi fost ceva înspãimântãtor ºi întristãtor atât pentru evlaviosul biolog William Harvey, cât ºi pentru modestul ºi foarte religiosul fizician Sir Isaac Newton (1642-1727), nãscut numai cu 15 ani înainte de moartea lui Harvey, dacã li s-ar fi spus cã descoperirile lor, deschizãtoare de drumuri în ce priveºte acþiunea legilor naturale în lumea noastrã biologicã, ar fi fost exploatate în generaþiile de mai târziu ca dovadã cã nu

este nevoie de nici un Dumnezeu în universul nostru, deoarece procesele fizico-chimice sunt destul de satisfãcãtoare fãrã de interpunerea supranaturalului. Totuºi, paginile istoriei descoperã cã ateii au început sã aparã pretutindeni, pe mãsurã ce s-a demonstrat tot mai mult cã procesele vitale ar rezulta din operaþiunea legilor fizico-chimice în corpurile plantelor ºi a animalelor. Mult prea mulþi oameni de ºtiinþã care i-au urmat pe astronomii Johannes Kepler (1571-1630) ºi Isaac Newton nu au studiat cu atitudinea reverenþioasã care a caracterizat lucrarea acestor doi creaþioniºti. Când studiau legile naturii, Kepler ºi Newton considerau cã studiazã gândurile lui Dumnezeu. Dar mulþi oameni de ºtiinþã de mai târziu, fixându-ºi atenþia întru totul asupra proceselor naturale, au declarat cã aceste procese fãceau sã nu fie necesar un Creator ºi un Susþinãtor. Omul de ºtiinþã evlavios se apropie de naturã cu smerenie ºi, dacã are succes în înþelegerea unora dintre enigmele ei impunãtoare, în general numite miracole, simte o solemnã bucurie cã a avut parte de descoperirea unora dintre detaliile metodelor lui Dumnezeu de susþinere a pãmântului nostru. Omul de ºtiinþã neevlavios nu face altceva decât sã-ºi hrãneascã eul, atunci când se ocupã de descoperiri. Pe mãsurã ce are tot mai mult succes, eul sãu se îngâmfã pânã la înãlþimi de necuprins, pânã când, în cele din urmã, trage concluzia cã nu este nici nevoie ºi nici loc pentru un Creator. El proclamã cu tãrie cã nu s-a realizat nici un progres în ºtiinþã, pânã ce nu s-a renunþat la orice idee biblicã despre un Creator ºi Susþinãtor ºi pânã când locul lor nu a fost luat de concepþiile de mecanicism ºi evoluþie. Pretinzând lucrul acesta, el considerã cã acele concepþii prezentate de Biblie reprezintã opiniile bisericii medievale, deoarece se referã întotdeauna la credinþa în creaþiune ca fiind o pãrere medievalã. Este adevãrat cã biserica romano-catolicã, autoritatea care avea control asupra învãþãmântului, asupra detaliilor vieþii ºi, uimitor, asupra unei mari pãrþi a gândirii oamenilor în cursul Evului Mediu, era creaþionistã în filosofie ºi susþinea cã Biblia era materia care se preda în marile universitãþi ale vremii. Totuºi, istoria nu spune cã ºtiinþa predatã de bisericã în decursul acelei perioade era ºtiinþa filosofului grec Aristotel (384-322 î.Hr.). Inteligenþa divinã, pe care Aristotel a inventat-o pentru a face cu putinþã presupunerea legii pe temeiul unor argumente pur speculative, nu era Dumnezeul Genezei. Aºa s-a ajuns ca, în decursul Evului Mediu, Biserica Catolicã sã lase impresia cã era creaþionistã ºi campioanã a învãþãturilor literale ale Genezei, în timp ce, prin teoriile lui Aristotel, care de fapt erau preamãrite de Augustin ºi Thomas Aquinas, aceastã bisericã promulga diferite pãreri filosofice evoluþioniste. Orice istorie modernã a dezvoltãrii gândirii evoluþioniste se bazeazã pe Aristotel, Augustin ºi pe Aquinas ca fiind între primii evoluþioniºti. Pentru scolastica acelor zile, animalele pe jumãtate fabuloase umblau pe pãmânt, sãvârºind cele mai fanteziste lucruri, iar plantele, pietrele preþioase ºi altele de acest fel posedau proprietãþi mistice. Oamenii învãþaþi medievali nu se adresau naturii, ci cãutau fãrã încetare prin volumele strãvechi pentru a-ºi scoate de acolo informaþiile ºtiinþifice. Nu mai este nevoie sã spunem cã creaþionismul ridicol al scolasticilor nu era creaþionismul prezentat de Scripturã.

O apreciere criticã a înaintãrii ºtiinþei de la sfãrâmarea dominaþiei scolasticii va arãta cã ºtiinþa a avansat nu din cauza, ci în ciuda acceptãrii generale a filosofiei evoluþioniste. Evoluþia organicã n-a fost niciodatã verificatã prin vreo demonstraþie de laborator. Ea este ºi astãzi tot atât de departe de domeniul faptelor confirmate, cum a fost ºi în secolul al ºaselea dinaintea erei noastre, când filosoful grec Anaximandru i-a prezentat lumii prima idee despre dezvoltarea organismelor complexe din forme mai simple. Totuºi, mii de oameni de ºtiinþã din domeniul biologiei au folosit cantitãþi uriaºe de timp ºi de energie, cãutând sã armonizeze faptele naturale din lumea vie, cu cerinþele concepþiei evoluþioniste. Dacã toatã aceastã munca rãu aplicatã ar fi fost îndreptatã la soluþionarea mecanismului proceselor naturale, ºtiinþele naturii de astãzi ar fi mult avansate pe calea progresului ºtiinþific. În spatele istoriei creaþiunii se aflã marele adevãr cu privire la un Dumnezeu Atotputernic. Când citim primele capitole din Geneza, suntem impresionaþi cel mai mult de afirmaþia cã totul a ajuns la existenþã ºi a fost modelat dupã un chip cel puþin foarte apropiat de cel pe care îl avem în prezent, prin cuvântul rostit de Dumnezeu. Într-adevãr, istoria creaþiunii este de necrezut, dacã nu credem mai întâi într-un Dumnezeu Atotputernic. Din fericire, omul nu are nevoie sã cheltuiascã mulþi ani în studii avansate pentru a decide dacã existã sau nu un asemenea Dumnezeu. Pretutindeni în jurul nostru sunt dovezi cã lumea este opera unei Fiinþe Supreme. Este adevãrat cã dovada aceasta nu ne va impresiona, decât dacã ne îngãduim sã fim fiinþele raþionale care suntem capabile sã fim. În rândurile urmãtoare, citate din poemul Peter Bell, William Wordworth, ni se vorbeºte despre un om care privea, dar vedea prea puþin: "Zadarnic, ani ºi ani de-avânt Natura l-a tot lãmurit Brânduºa cu podoaba sa O floare pentru el era; O floare, ºi atât." II. Dumnezeu ºi legea naturalã Crearea pãmântului nostru a început cu crearea materiei. În ce priveºte natura materiei, oamenii de ºtiinþã au fãcut unele descoperiri remarcabile în ultima vreme. Sir Isaac Newton considera cã structura materiei consta din particule care erau solide ºi aveau masã. Iar fizicienii secolului al XIX-lea au ajuns plini de mulþumire de sine când au

filozofat asupra atomilor în termenii preconcepþiilor astronomiei newtoniene. Cu toate cã pentru Newton ultima bazã care susþinea mecanica nu era mecanica însãºi, pentru fizicienii care au venit dupã el, dovada disponibilã cu privire la structura atomicã pãrea ca fiind simplã ºi numai mecanicã, indiferent dacã era consideratã în termenii trecutului, ai prezentului sau ai viitorului. Ei considerau cã nu este nevoie sã includã o putere supranaturalã într-o astfel de structurã atomicã. Apoi, a venit dovada lui J.C. Maxwell cã lumina este o radiaþie electromagneticã. De asemenea, identificarea corpusculilor lui J.J. Thompson cu electronii lui H.A. Lorentz ºi ai lui J. Larmon a transformat materia în electricitate. Fãrã îndoialã, lumea devenea mai puþin inteligibilã. În 1925, Werner Heisenberg a lansat o nouã teorie a cuantelor de energie bazatã numai pe ce se poate observa, adicã, pe radiaþia absorbitã ºi emisã de atom. Rezultatul demonstraþiilor lui este teoria în prezent acceptatã a structurii ondulatorii atomului. Tot ce poate spune astãzi fizicianul modern despre atom este cã fiecare particulã fundamentalã de materie este doar o grupã de rezultate care pornesc dintr-un centru. Cu privire la ceea ce existã în centru, sau despre mediul care poartã undele nu ºtim nimic. De asemenea, se pare cã existã o limitã fundamentalã cu privire la acurateþea cunoaºterii posibile a acestor sisteme ondulatorii care constituie electronii. Când calculãm poziþia exactã a unui electron, viteza lui devine incertã. Când calculãm viteza lui exactã, nu putem specifica poziþia lui. Aici pare a fi o imposibilitate ultimã a cunoaºterii exacte, o nedeterminare fundamentalã peste care nu putem trece. Aºadar, materia care pãrea atât de cunoscutã, rezistentã ºi eternã în lucrãrile secolului al XIX-lea a devenit incredibil de complexã. Ea dispare sub formã de radiaþii, chiar din soarele nostru, în cantitatea de 250 de milioane de tone pe minut. Acum este raþional a spune cã limitele ultime ale calibrului nostru mental prezent nu sunt prea extinse ºi cã omul de ºtiinþã nu poate merge mai departe în explicarea structurii atomului. Omul de ºtiinþa, foarte mulþumit de sine în trecut, stã acum fãrã grai într-un un punct de unde începe sã vadã cã tocmai drumul strãbãtut de fizicianul mecanicist duce în cele din urmã înapoi la marele fapt fundamental al unui Creator ºi Susþinãtor al universului nostru, înapoi la Marele EU SUNT care a creat atomul din lucruri care nu se vãd ºi care face posibilã existenþa continuã a materiei numai prin acþiunea de o clipã cu clipã a puterii Sale. "Prin credinþã pricepem cã lumea a fost fãcutã prin Cuvântul lui Dumnezeu, aºa cã tot ce se vede n-a fost fãcut din lucruri care se vãd" (Evrei 11,3) Una dintre învãþãturile cele mai clare ºi mai importante ale capitolelor 1 ºi 2 din Geneza este cã Dumnezeu ºi natura nu sunt una ºi aceeaºi, Geneza lãmureºte faptul cã Dumnezeu exista dinainte de sãptãmâna creaþiunii ºi cã atunci când privim asupra formelor naturii, nu privim la Dumnezeu, ci la opera mâinilor Sale. În acelaºi fel, osmoza, atracþia sau respingerea sarcinilor electrice, gravitaþia, schimburile chimice ºi aºa mai departe sunt numai aspecte ale puterii lui Dumnezeu. Nu este altã concluzie de tras în domeniul bunului simþ. Cu cât studiem mai în amãnunt aceastã mãrturie a naturii, cu atât mai clar

înþelegem existenþa ºi desãvârºirea ei ca lucrare a mâinilor Sale ºi recunoaºtem urmele paºilor Celui care a fãcut pãmântul pentru binele ºi plãcerea omului. Ateul refuzã sã accepte o altã putere în naturã în afarã de forþa naturalã. El insistã cã acela care susþine cã toatã materia ºi forþa au apãrut printr-un miracol se afundã în chip de deznãdãjduit în speculaþie filosoficã. Este adevãrat cã omul trebuie sã pãrãseascã domeniul ºtiinþei aºa cum este ea definitã astãzi pentru a invoca miracole, deoarece ºtiinþa ia în consideraþie numai fenomenele naturale. Dar ateul trebuie sã recunoascã faptul cã pentru a desfiinþa miraculosul, trebuie sã facã natura ºi legea naturalã sã se nascã din ea însãºi. Totuºi, chiar prin acest act, el distruge natura ºi legea naturalã, punând în sarcina ei proprietãþi pe care astãzi ºtiinþa le tãgãduieºte cu emfazã. O credinþã care într-un moment admite o lege fizicã ºi neschimbãtoare ºi în momentul urmãtor o tãgãduieºte cere mai multã credinþã decât primirea declaraþiei clare a Genezei cã "la început Dumnezeu a creat". ªtiinþa se poate limita justificabil la lucrurile pur naturale, dar oamenii de ºtiinþã, evident, nu pot invoca naturalul când explicã originile. Refuzând supranaturalul, îºi taie în mod automat orice posibilitate de a avea o înþelegere raþionalã a începuturilor. Naturalul pur nu poate explica originea ºi funcþionarea cu succes a organelor complexe ºi frumos echilibrate, de exemplu, a ochiului omenesc. Nici nu este corespunzãtoare ca o explicare a originii corelaþiilor ºi intercorelaþiilor fiziologice între diferitele organe ºi funcþiuni ale corpului, care sunt realizate printr-un sistem complicat de mesageri chimici ºi stimuli nervoºi. Fie cã studiem complexitatea biologiei ºi rãmânem înmãrmuriþi în faþa vastei armonii dintre lucrurile vii ºi interdependenþa tuturor lucrurilor vii, fie ne îndreptãm atenþia la formele mai simple, simþim imediat completa nepotrivire a legii naturale ºi a întâmplãrii oarbe ca primã ºi continuatoare cauzã. Ceea ce pentru Peter Bell era doar o brânduºã galbenã devine în faþa ochilor noºtri studioºi un laborator foarte complicat ºi meticulos în care lucreazã aceleaºi forþe care fac posibil acel puls al vieþii de jur împrejurul globului nostru. Ne uitãm la mica brânduºã galbenã ºi suntem în stare sã-l ajutãm mai bine pe fratele nostru în problemele care îl tulburã pentru a supravieþui în epoca noastrã zbuciumatã de pãcat. Avem nevoie doar sã observãm formele cele mai simple ale vieþii din jurul nostru pentru a descoperi miraculoasa unitate a lumii noastre vii. Numai Dumnezeu putea face o floricicã galbenã de brânduºã sã aibã succes în destinul ei. Fãrã îndoialã cã aceastã drãgãlaºã entitate n-a ajuns la existenþa armonioasã dinãuntru ºi dinafarã prin lucrarea simplei întâmplãri, într-un haos turbulent nãscut ºi dezvoltat din sine ºi prin sine. Floarea simplã de brânduºã, deplina ei compatibilitate cu mediul înconjurãtor ºi frumoasa graþie a soiului ei spune inimii înþelegãtoare cã Dumnezeu trãieºte, iubeºte ºi Se îngrijeºte! "Cine nu vede în toate acestea dovada cã mâna Domnului a fãcut asemenea lucruri? El þine în mânã viaþa a tot ce trãieºte, viaþa oricãrui trup omenesc" (Iov 12,9.10).

III. Zilele sãptãmânii creaþiunii Este adevãrat cã mulþi evoluþioniºti din zilele noastre recunosc un Dumnezeu care a fãcut universul ºi menþine clipã de clipã prin puterea Sa. Dar ei adaugã de îndatã: "Dumnezeu a realizat creaþiunea îndrumând procesele evoluþioniste pânã când, în cele din urmã, prin lungi perioade ale timpului geologic - "zilele" sãptãmânii creaþiunii - a produs pe pãmânt multele forme de plante ºi animale pe care le vedem azi." Drept pentru care, ei cred cã omul este descendentul formelor inferioare de animale. Ei gândesc cã au armonizat "ºtiinþa" ºi Biblia, privind "zilele" creaþiunii ca perioade lungi de timp. Dar au fost ele lungi perioade geologice de timp, sau au fost perioade de 24 de ore? Citind descrierea creaþiunii din Geneza, aºa cum este tradusã în versiunea englezã KJ, gãsim cuvântul "zi", tradus din cuvântul yom, folosit în trei feluri deosebite. În Geneza 1,5 gãsim cã partea luminatã a acestor pãrþi ale sãptãmânii creaþiunii a fost numitã "zi". Tot în Geneza 1,5 observãm cã acelaºi nume a fost folosit pentru a cuprinde atât partea luminatã cât ºi cea întunecatã a acestor pãrþi. Apoi în Geneza 2,4 gãsim termenul yom sau "zi" folosit pentru a include toate cele ºapte zile ale sãptãmânii creaþiunii. Acelaºi cuvânt yom apare destul de des în alte pãrþi în textul ebraic al Vechiului Testament. Un cercetãtor al Bibliei spune cã în versiunea englezã KJ yom este folosit de 1181 de ori ca "zi", de 67 de ori ca "timp", de 30 de ori ca "astãzi", de 18 ori ca "veºnic", de 10 ori ca "fãrã încetare", de 6 ori ca "vârstã", de 4 ori ca "viaþã" ºi de 2 ori ca "perpetuu". Aceastã multiplicitate de sensuri în folosirea cuvântului yom i-a determinat pe unii cercetãtori biblici sã tragã concluzia cã nu existã nici o cale de a stabili cât de lungã se vrea a fi înþeleasã perioada de timp din descrierea creaþiunii din Geneza, în momentul în care se afirmã cã seara ºi dimineaþa erau o "zi". Totuºi, situaþia nu este nicidecum atât de neclarã. O cercetare îngrijitã a manuscriselor biblice descoperã faptul cã în orice împrejurare în care yom este însoþit de un numãr definit folosit ca adjectiv, se indicã o zi de douãzeci ºi patru de ore. Gãsim cã acesta este cazul fie cã este a doua yom a sãrbãtorii, a treia yom a cãlãtoriei, a ºasea yom a sãptãmânii, a ºaptesprezecea yom a lunii ºi aºa mai departe. Aplicând aceastã întrebuinþare la problema ce ne stã în faþã, gãsim cã se foloseºte un numãr definit pe lângã fiecare din aceste perioade de timp, de la ziua întâi, pânã la a ºaptea inclusiv, de exemplu "ziua întâi" (Geneza 1,5), "ziua a ºasea" (v.31). Acest fapt ne lasã cu o singurã concluzie validã: zilele creaþiunii au fost zile solare de 24 de ore. Din punctul de vedere al întrebuinþãrii în limba ebraicã nu este absolut nici o

justificare pentru susþinerea evoluþionismului teist cã zilele sãptãmânii creaþiunii au fost perioade de timp geologic, fiecare de câte 20 de milioane de ani sau mai mult. Un alt lucru important pe care trebuie sã-l pãstrãm în minte atunci când cãutãm sã precizãm lungimea zilelor sãptãmânii creaþiunii este mãrturia scriitorilor dicþionarelor ebraice cunoscute, de exemplu, cel al lui Buhl, al lui Koenig ºi al lui Brown, Driver ºi Briggs, cu privire la înþelesul lui yom când este folosit pentru a indica zilele sãptãmânii creaþiunii. Aceste surse nu ºtiu nimic despre noþiunea cã yom înseamnã o perioadã nedefinitã de timp. August Dillmann, în lucrarea lui Die Genesis, face urmãtoarea remarcã: "Raþionamentele prezentate de scriitori vechi ºi moderni pentru a face ca aceste zile sã fie perioade mai lungi de timp sunt necorespunzãtoare". John Skinner, în lucrarea International Critical Commentary (Geneza) spune: "Interpretarea lui yom ca eon, o resursã favoritã a celor care armonizeazã ºtiinþa ºi revelaþia, este opusã sensului clar al pasajului ºi nu are nici o bazã de garanþie în uzul ebraic" (vol. 1, p. 21). O altã cheie pentru lungimea acestor zile, care nu trebuie sã fie trecutã cu vederea, este faptul cã ultimele trei erau clar controlate de soare ºi toate trei sunt descrise în aceiaºi termeni folosiþi pentru a indica natura ºi durata zilelor anterioare. Cercetãtorul atent va vedea în faptul acesta o dovadã cã zilele sãptãmânii creaþiunii sunt la fel în lungime ºi în naturã ºi au fost zilele obiºnuite de 24 de ore pe care le experimentãm ºi noi acum. De asemenea, cuvintele folosite în naraþiune indicã scurtimea timpului de care este vorba. În cazul luminii este folosit un imperativ viguros al verbului hayah, "a deveni, a se face". "Sã se facã luminã!" ªi raportul este "ªi s-a fãcut luminã." A fost un rãspuns instantaneu la poruncã. În a treia zi a fost o poruncã datã pãmântului care spunea literal: "Pãmântule, fã sã încolþeascã lãstari!" ªi raportul aratã cã imediat pãmântul a fãcut sã "aparã" plante. În ce priveºte animalele de apã, porunca a fost: "Apã, miºunã de miºunãtoare!" iar rezultatul, dupã câte se pare imediat, a fost cã au apãrut formele zburãtoare ºi animalele de apã în toatã diversitatea lor de modele. În ziua a ºasea, porunca a fost: "Pãmântule, fã sã aparã tot felul de animale de uscat!" ªi imediat s-au arãtat tot felul de animale de uscat. În zadar cautã cercetãtorul prin raport sã vadã vreo indicaþie a amestecului unor vaste întinderi de timp. Însã istoria simplã este cã, instantaneu, dupã poruncã, plantele au apãrut în toatã diversitatea lor, de la pomul în floare, pânã la cele mai modeste plante, iar animalele au apãrut în toate tipurile lor fundamentale într-o clipã. O altã dovadã internã pentru literalitatea acestor zile este furnizatã de faptul cã fiecare zi se terminã cu expresia: "A fost searã... a fost dimineaþã." Fiecare zi a constat din douã pãrþi aproape egale, partea întunecatã ºi partea luminatã. Este imposibil de a împãca faptul acesta cã fiecare perioadã a sãptãmânii creaþiunii a fost divizatã într-o jumãtate de luminã ºi jumãtate de întuneric, cu ideea cã fiecare din aceste perioade era în lungime de milioane de ani. Aceastã desemnare a zilelor este în exactã conformitate cu metoda de înregistrare a timpului în perioada mozaicã. Seara ºi dimineaþa constituia o perioadã de 24 de ore. Dacã afirmãm cã fiecare zi a sãptãmânii creaþiunii a fost o perioadã geologicã, începând din a treia zi, cãdem în dificultatea de a explica cum puteau plantele verzi sã

trãiascã în decursul jumãtãþii întunecate a zilei menþionate în ultimul paragraf. Presupusele perioade geologice variau în lungime de la 20 la 100 de milioane de ani fiecare. Declaraþia Genezei aratã cã fiecare zi constã dintr-o searã ºi o dimineaþã, deci, dacã zilele acestea erau perioade geologice, ar fi cel puþin 10 milioane de ani de întuneric care ar veni asupra aceste plante dupã prima lor zi pe pãmânt. Potrivit cu Raportul Divin, plantele acestea au rezistat în toatã diversitatea, complexitatea ºi perfecþiunea lor, fiecare reproducându-se dupã soiul sãu. Sã ne închipuim atunci cã 10 milioane de ani de întuneric se abat asupra lor. Cât din acea plãcutã verdeaþã ar mai rãmâne pânã la apariþia luminii celei de-a patra zile? Plantele verzi sunt cu totul neînstare sã se menþinã vii în întuneric continuu. În decurs de zile, hrana din corpurile lor este consumatã ºi moartea urmeazã repede din cauza inabilitãþii de a obþine hranã din sol. Pigmentul clorofilian, de însemnãtate vitalã în ce priveºte fabricarea hranei de cãtre plantele verzi, s-ar descompune repede din lipsa luminii ºi, cel puþin dupã ce câteva luni din aceste 10 milioane de ani de întuneric, ar fi murit orice plantã verde. Desigur, faptul cã plantele verzi au apãrut în a treia zi ºi au trãit tot timpul prin sãptãmâna creaþiunii, furnizând hranã pentru animale, aratã din nou cã aceste zile au fost literale, solare. O altã dovadã internã cã aceste zile erau zile solare este furnizatã de declaraþia cã în a treia zi toate felurile de plante care fac flori au apãrut pe pãmânt o datã cu formele mai simple. Acelaºi raport declarã cã primele animale nu au fost fãcute înainte de ziua a cincia, ºi totuºi este chestiune de observaþie obiºnuitã cã un mare numãr de plante care înfloresc sunt cu totul dependente de insecte în ce priveºte transportul polenului. Pe vremea când trifoiul roºu a fost introdus în Australia, pe continentul acela nu erau bondari. A crescut un trifoi foarte frumos din sãmânþa importatã din Anglia, însã când plantatorii au cãutat seminþe în gãmãliile trifoiului, nu au gãsit niciuna. Plantele din sãmânþa importatã au murit dupã al doilea an, ºi nici una nu a trãit mai mult de câþiva ani. Plantatorii aceºtia ºi-au rezolvat problema în cele din urmã importând bondari. Îndatã ce aceºti bondari au lucrat în ogoare, a fost belºug de seminþe pentru a înlocui acele plante care mureau de bãtrâneþe. Aceastã interdependenþã generalã din naturã dintre plantele purtãtoare de flori ºi animale a existat evident de la sãptãmâna creaþiunii, ºi din nou se descoperã faptul cã zilele acestei sãptãmâni au fost zile de 24 de ore. Dacã ar fi fost perioade geologice, toate acele plante care erau dependente de animale ar fi dispãrut de pe pãmânt cu milioane de ani înainte ca sã fi apãrut polenizatorii. ªi iarãºi, dacã aceste zile ar fi fost perioade geologice, atunci omul ar fi fost creat în a ºasea perioadã de felul acesta. Chiar dacã ar fi pãcãtuit ºi ar fi murit chiar în prima zi dupã sãptãmâna creaþiunii, el ar fi trãit în decursul perioadei a ºaptea, ºi în felul acesta ar fi fost

în vârstã de cel puþin 10 milioane de ani. Dar raportul din Geneza 5,5 spune cã Adam a trãit 930 de ani. Ca o indicaþie finalã cã aceste zile au fost zile literale este porunca Sabatului. Raportul spune cã în perioada a ºaptea a sãptãmânii creaþiunii Creatorul S-a odihnit ºi apoi a binecuvântat ziua ºi a pus-o deoparte ca un memorial sacru al lucrãrii celorlalte ºase zile. Deºi autorul Genezei nu spune cã ziua a ºaptea a fost demarcatã de searã ºi de dimineaþã, totuºi durata ei este clar arãtatã de folosirea cuvintelor "ziua a ºaptea", care, potrivit cu felul ebraic de folosire a cuvântului yom cu un numãr definit aºa cum a fost arãtat mai sus, se referã la o zi solarã. Dacã primele zile ar fi fost perioade geologice ºi ziua a ºaptea ar fi fost o zi solarã, dupã cum Însuºi Dumnezeu afirmã în Levitic 23,32 cã este, Creatorul i-ar fi poruncit omului sã facã lucrul cel mai lipsit de logicã de a þine o zi de 24 de ore ca monument memorial al perioadelor mult mai lungi decât 24 de ore (vezi Exod 20,11). Declaraþia din porunca a patra este cã "în ºase zile Domnul a fãcut cerul ºi pãmântul, marea ºi tot ce este în ele ºi S-a odihnit în ziua a ºaptea". Frumoasa armonie ºi consecvenþã a unui Sabat de 24 de ore pentru a comemora o perioadã de 24 de ore literale, ziua a ºaptea a sãptãmânii creaþiunii, sunt distruse dacã spunem cã zilele acestei sãptãmâni nu erau zile de 24 de ore. Baza vitalã a poruncii a patra este integritatea ºi întregimea împlinirii sarcinii creatoare a lui Dumnezeu într-o sãptãmânã. Se pare cã, dacã intenþionãm sã acceptãm raportul creaþiunii din Geneza, va trebui sã vedem creaþia ca un act miraculos al lui Dumnezeu, îndeplinit în ºase zile literale. IV. Examinarea "dovezilor" evoluþiei organice Acum sã ne îndreptãm atenþia pe scurt cãtre acele domenii de dovezi din care evoluþioniºtii extrag "dovezile" lor cele mai bune cã organismele s-au dezvoltat de la simplu la complex, printr-un proces îndelungat de evoluþie. Domeniile acestea sunt variaþia, asemãnarea structuralã, structurile vestigiale, biochimia, distribuþia geograficã ºi succesiunea geologicã. Un studiu asupra gradului pânã la care plantele ºi animalele pot sã varieze este foarte interesant. În general, capacitatea de a da naºtere la variaþii o au toate organismele. Plantele ºi animalele noastre domestice au fost foarte mult exploatate în aceastã capacitate, ca în cazul multor varietãþi de grâu ºi a peste 200 de soiuri de câini, care se deosebesc între ele tot atât de mult ca ºi câinele pechinez ºi câinele lup.

Mazãrea dulce exista pe la anul 1700 într-o singurã formã, dar astãzi gãsim cã existã peste 500 de varietãþi numai din forma Spencer, sau încreþitã. Evoluþioniºtii umplu mari pãrþi din manualele lor cu rapoarte despre aceste varietãþi, declarând cã aceasta este o dovadã de evoluþie. Totuºi, ei dau greº în chip curios în a recunoaºte faptul cã o simplã sporire a numãrului de soiuri în cuprinsul unui tip fundamental nu este evoluþie, deoarece evoluþia, aºa cum o definesc ei, este apariþia unor tipuri fundamentale noi. În toate aceste cazuri, câinii, de exemplu, sunt tot câini, iar mazãrea dulce este tot mazãre dulce. Cu cât se duce mai departe lucrarea aceasta de producere de varietãþi, cu atât mai clar, fãrã sã-ºi dea seama, evoluþioniºtii demonstreazã adevãrul susþinerii Genezei cã fiecare tip fundamental se reproduce dupã tipul sãu. Dovada realã este împlinirea evoluþiei. Asemãnarea structuralã apare pe scarã largã în naturã. Ea este ilustratã prin faptul cã piciorul dinainte al calului, al porcului ºi al pisicii, aripa pãsãrii, înotãtoarele balenei ºi braþul omului, toate conþin oasele humerus, radius ºi ulna. Pentru evoluþionist, aceasta este o bunã dovadã cã aceste forme derivã dintr-un strãmoº comun ºi sunt, prin urmare, rude de sânge. Dar el trece cu vederea posibilitatea la fel de legitimã ca aceastã similitudine, care trece prin anumite grupe, nu este decât o indicaþie a faptului cã toate sunt opera unui singur Creator care a dat forma membrelor acestor grupuri, potrivit cu anumite forme structurale fundamentale. Un astfel de plan este cu siguranþã de aºteptat acolo unde este amestecat un lucrãtor omniscient. Expresia structurii vestigiale se referã la pãrþi ale anatomiei unui animal care, în aparenþã, sunt fãrã de folos pentru el. Lucrul acesta s-ar putea ilustra la om prin apendice ºi prin anumiþi muºchi ai capului nostru, despre care evoluþioniºtii spun sã sunt rãmãºiþe de muºchi care erau bine dezvoltaþi la strãmoºii noºtri ºi care-i ajutau sã-ºi miºte urechile. Orice s-ar zice, lista aceasta de structuri vestigiale este o coloanã interesantã ºi impresionantã care, cu câþiva ani înainte era mult mai lungã decât astãzi ºi includea organe ca tiroida, despre care astãzi ºtim cã este extrem de importantã ºi necesarã pentru corpul nostru. Pentru a fi cu totul vestigial, un organ trebuie sã fie dovedit ca fiind lipsit de orice funcþie, atât la embrion, cât ºi la adult. Dacã aceastã punere la probã este aplicatã, rãmân pe listã numai câteva structuri, iar dacã aceste câteva organe care rãmân trebuie sã constituie dovada pentru evoluþie, aºa cum se susþine cã o fac, trebuie sã se dovedeascã faptul cã au fost capabile, atunci când funcþionau, de a forma un tip de organism fundamental diferit. De fapt, aceste structuri vestigiale nu dovedesc nimic în direcþia evoluþiei, deoarece dacã fiecare din aceste structuri vestigiale ar fi fost pe deplin dezvoltatã, nu ar face altceva decât ar spori complexitatea ºi capacitãþile organismului, o situaþie care ar putea tot aºa de bine sã indice adaptãri create. O altã "dovadã" prezentatã de evoluþioniºti este similaritatea chimicã a sângelui ce apare la animale care sunt aproape asemãnãtoare din punct de vedere al structurii corpului. Pentru a ilustra, anumite teste aratã cã sângele ºarpelui ºi al ºopârlei este aproape asemãnãtor în anumiþi constituenþi chimici, dupã cum este adevãrat cu privire la acela al

cimpanzeului ºi al omului. Dovedeºte faptul acesta, de exemplu, cã omul ºi cimpanzeul au un strãmoº comun? Este de ajuns aici a spune cã omul ºi cimpanzeul consumã aproape aceleaºi elemente nutritive de bazã ºi au multe substanþe chimice identice în corpurile lor, o susþinere care se poate cu privire la om ºi la bou sau la oricare alt animal vertebrat. Toate animalele consumã aproape aceleaºi elemente ºi protoplasma lor este, în general, foarte asemãnãtoare. Constituþia ºi structura specificã a unui animal este determinatã de calitãþile chimice ale genelor lui. Cu cât genele sau unitãþile ereditare a douã animale diferite sunt mai asemãnãtoare, cu atât ºi anatomia lor este mai asemãnãtoare. Va fi evident pentru cercetãtorul atent cã situaþia aceasta va exista tot atât de real dacã animalele au fost create dupã felul lor, ca ºi când ar fi evoluat, ºi din cauza acestui fapt dovada din biochimie este la fel de capabilã de a fi interpretatã cel puþin în douã feluri diferite. Evoluþionistul pune în circulaþie un mare volum de dovezi din distribuþia geograficã, fapt care demonstreazã dincolo de orice îndoialã cã atunci când indivizi ai celor mai multe feluri de animale se rãspândesc pe pãmânt ºi ajung sã fie izolaþi ici ºi colo, o grupã de altã grupã, reprezentanþii din aceste zone, izolate, prin procese naturale de schimbare, ajung sã difere mai mult sau mai puþin în mod superficial de reprezentanþii din oricare altã zonã. Pentru a demonstra, vulpea roºie din America de Nord este reprezentatã de nouã grupe rãspândite pe continent, fiecare grupã fiind destul de izolatã de oricare altã grupã ºi s-a dat un nume de specie deosebit membrilor fiecãrei grupe. Evoluþionistul, cu miliarde de ani la dispoziþia sa, susþine cã în acest mozaic al distribuþiei plantelor ºi animalelor, are o dovadã realã cã organismele se schimbã în noi tipuri de bazã. Totuºi, dovada realã merge aici numai atât de departe pânã dovedeºte cã se dezvoltã noi soiuri sau varietãþi, dar în acelaºi timp dovada aceasta aratã cã tot ce poate realiza aceastã izolare ºi variaþie sunt numai varietãþi ale aceluiaºi tip de bazã care era deja existent. De exemplu, cele nouã specii de vulpi deja menþionate sunt încã, fãrã îndoialã, ºi pe bunã dreptate, vulpi roºii ale aceluiaºi tip fundamental care mai demult a strãbãtut Strâmtoarea Bering mergând în America. Evoluþionistului îi lipseºte o explicaþie ºtiinþificã a originii acestor tipuri fundamentale, dar istoria Genezei, a potopului lui Noe, cu dispersarea finalã a tuturor animalelor terestre pornind de la munþii Ararat, furnizeazã o explicaþie completã a situaþiei prezente în distribuþia geograficã. Evoluþionistul considerã cã "dovada" cea mai limpede a sa cu privire la faptul cã formele simple s-au dezvoltat în altele complexe reiese din raportul fosilelor. Dar când cineva studiazã raportul acesta, este uimit sã afle cã vârsta oricãrui strat de roci este estimatã dupã fosilele pe care le cuprinde mai degrabã decât dupã poziþia lui fizicã în relaþiile cu alte straturi.

Dacã fosilele sunt folosite pentru a determina vârsta rocilor, nu ne putem întoarce pentru a folosi rocile spre a spune vârsta fosilelor. Nici o dovadã realã a dezvoltãrii simplului în complex nu s-a gãsit în roci. Forme care par asemãnãtoare sunt alcãtuite în mod artificial în serii evoluþioniste prin asamblarea specimenelor din zone vast separate, între care nu se poate determina ºtiinþific secvenþa în timp. Deplina lipsã printre fosile a formelor intermediare între trepte le face sã fie tot atât de ineficiente în demonstrarea evoluþiei ca ºi formele vii cu discontinuitatea lor tranºantã. Faptul acesta, unit cu extrema artificialã practicatã în asamblarea datelor geologice invalideazã în chip desãvârºit dovada. Numai acela care este vândut cu trup ºi suflet evoluþionismului poate concepe cã evidenþa fosilelor constituie o probã pentru evoluþie. Un astfel de individ acoperã marile goluri din raport cu un act de credinþã evoluþionistã. V. Doctrina evoluþionistã - o credinþã pentru cei creduli Grupele de dovezi la care s-a fãcut referire în paragrafele precedente constituie toate dovezile pe care evoluþioniºtii le prezintã pentru a-ºi sprijini credinþa în evoluþie. Pentru ei lucrul acesta apare atât de concludent, încât îi face chiar sã punã la îndoialã inteligenþa oricui nu poate sã înþeleagã punctul lor de vedere. Dar cercetãtorul nepãrtinitor va observa de îndatã cã aici avem de-a face cu o extremã sãrãcie de dovezi demonstrabile. Dovada cã apa cautã propriul nivel sau cã viaþa derivã numai din viaþã este demonstrabilã, dar dovadã pentru evoluþie nu existã. În acelaºi timp, creaþionistul trebuie sã recunoascã faptul cã adevãrul cu privire la istoria creaþiunii din Geneza la fel nu este demonstrabil. În alte cuvinte, nici evoluþia, nici creaþiunea nu pot fi demonstrate în laborator. Nu existã nici o explicaþie ºtiinþificã a originilor. Astfel, devine corect sã vorbim despre doctrina evoluþiei sau doctrina creaþiunii speciale, deoarece ºi una ºi cealaltã sunt acceptate în acelaºi fel, iar omul decide cãrui grup religios i se va alãtura. Aºa cum stau lucrurile acum, evoluþionismul ºi creaþionismul sunt credinþe la care aderenþii sunt câºtigaþi prin persuasiune ºi nu prin probe de laborator. Toate volumele de dovezi naturale ce stau la îndemânã ºi care sunt în curs de a fi alcãtuite aratã doar cã plantele ºi animalele variazã mai mult sau mai puþin pe mãsurã ce veacurile trec, dar nu aratã cã tipuri fundamentale noi apar sau au apãrut din tipurile fundamentale mai simple. Acest fapt îl lasã pe evoluþionist în înfãþiºarea de fiu al credinþei. Când este constrâns, va admite cã nu are dovada de laborator cã pe pãmânt apar noi tipuri fundamentale. Dar se va grãbi sã explice faptul cã au trecut douã miliarde de ani de când a început evoluþia

organicã pe pãmânt, aºa cã, comparativ vorbind, întreaga lungime a istoriei este doar o clipã de timp. El va explica mai departe cã succesiunea vieþii pe pãmântul nostru de la simplu la complex este ca un film de cinematograf, dar lungimea vieþii unui om este atât de scurtã, încât poate face ca observaþiile oamenilor sã fie comparabile cu un singur cadru dintr-o peliculã de film. Nouã ni se pare cã stã pe loc, dar când este vizionat din punct de vedere al întregului timp, ni se spune cã complexul evolueazã din simplu. Evoluþionistul este isteþ în prezenta susþineri fundamentale pentru subiecte care nu pot fi nici probate, nici infirmate în laborator. De fiecare datã când ne gândim la "dovezile" în favoarea evoluþiei, situaþia se prezintã în felul urmãtor. Ne gãsim într-un auditoriu cu faþa la o mare scenã, cu cortina lãsatã. Urmeazã sã vedem piesa intitulatã: "Istoria vieþii ºi pãmântul nostru". Piesa aceasta urmãreºte sã prezinte "dovezi ºtiinþifice" în favoarea evoluþiei. La o margine a scenei stã un evoluþionist care slujeºte în calitate de cititor al manuscrisului. Ni se spune cã viaþa a început cu o singurã picãturã de protoplasmã ºi ilustreazã aceasta arãtând pe un ecran învecinat microproiecþia unui film animat al unei amibe vii. Apoi ne spune cã formele primare ale vieþii au fost de forma aceasta monocelularã ºi ne aratã o varietate de asemenea forme. Apoi ne explicã faptul cã au apãrut treptat forme mai complexe. Cortina se ridicã ºi vedem într-adevãr o mulþime de tipuri simple mai complexe. Cortina se lasã ºi ni se spune cã timpul a trecut ºi procesele naturale au continuat sã acþioneze asupra formelor vii, apãrând forme ºi mai complexe. Cortina se ridicã ºi, din nou, vedem tipuri mai complexe. Cortina cade ºi cititorul ne spune despre alte înaintãri ºi, din nou, când cortina se ridicã, ni se aratã o populaþie ºi mai diversã, ºi mai complexã de animale. Ni se aratã multe cazuri de variaþii în naturã, cum ar fi multele soiuri de câini, cai, vite ºi pisici. ªi lucrurile merg aºa mai departe pânã la sfârºitul "demonstraþiei". Ne-au fost arãtate dovezi reale ale marii diversitãþi de vieþuitoare ºi ale proceselor de variaþie în naturã, dar nu ale schimbãrii faptice de la simplu la complex. Cititorul de manuscris doar susþinea cã o astfel de schimbare a avut loc. Tot ce avem de fãcut pentru a accepta evoluþia este sã credem susþinerea cititorului de manuscris. Piesa s-a terminat ºi, când ne ridicãm sã plecãm, cititorul pãºeºte înainte ºi ne întreabã cum ne-a plãcut demonstraþia convingãtoare despre evoluþie. Suntem constrânºi sã admitem cã încã nu suntem convinºi cã o astfel de dezvoltare de la simplu la complex a avut într-adevãr loc. Cititorul de manuscris este uimit, sentimentele lui sunt rãnite ºi, în confuzia lui, trage concluzia cã unica explicaþie a necredinþei noastre este cã nu suntem destul de inteligenþi pentru a vedea lucrul acesta. Adevãrul este cã, indiferent dacã aceastã diversitate de forme a apãrut prin evoluþie sau printr-o creaþiune specialã, trebuie sã rãmânã întotdeauna o credinþã religioasã, care se bazeazã pe dovezi persuasive, deoarece demonstraþia de laborator a oricãreia dintre cele douã este imposibilã. VI. Dovezi în favoarea doctrinei creaþiunii

Ne întoarcem de la "dovada" în favoarea evoluþiei, care este atât de nesatisfãcãtoare, ºi cãutãm în naturã adevãrata dovadã care ne va îndruma în decizia noastrã cu privire la origine. Cercetând cu atenþie toatã înfãþiºarea naturi vii, gãsim cã un fapt foarte evident este acela al diversitãþii organice. Dar un fapt aproape tot atât de izbitor ca însãºi aceastã diversitate este discontinuitatea acestei variaþii la organisme. Adunând toate fiinþele vii cu putinþã, observãm deodatã cã variaþia observatã nu formeazã nici un fel de distribuþie continuã. Dimpotrivã, se gãsesc o mulþime de grupe separate ºi disjuncte. Lumea vie nu este unica serie fiinþe în care oricare doi indivizi nu par a fi legaþi printr-o linie neîntreruptã de trepte intermediare, ci mai degrabã un ºir de grupe separate mai mult sau mai puþin distincte între care intermediarii lipsesc sau sunt foarte rari. În felul acesta caii, bovinele, oile, porcii, trandafirii, petuniile ºi floarea-soarelui apar fiecare într-o deosebire categoricã de celelalte forme. Ce influenþã are aceastã situaþie realã asupra teoriei evoluþiei? Ei bine, atât de realã este aceastã discontinuitate a tipurilor fundamentale încât toþi evoluþioniºtii bine informaþi recunosc cã evoluþia nu poate fi demonstratã la plantele ºi animalele vii. Profesorii de licee ca autorii de texte cu privire la ºtiinþa ºi biologia generalã, care sunt puþin informaþi, ca mulþi autori specializaþi vorbesc cu îndrãznealã despre evoluþie ca despre un fapt demonstrat. Totuºi, atunci când auzi sau citeºti asemenea susþineri seci poþi sã fii sigur cã acea persoanã nu are o adevãratã înþelegere a originilor. Evoluþioniºtii care sunt într-adevãr în posesia tuturor faptelor ºtiinþifice vor admite fãrã reþineri cã evoluþia nu poate fi demonstratã acum. Ca exemplu cu privire la pãrerea unui evoluþionist bine informat, iatã urmãtoarele propoziþii dintr-o scrisoare primitã de la unul dintre cei mai cunoscuþi conducãtori ai gândirii evoluþioniste de azi, într-o dezbatere prin corespondenþã care a avut loc acum câþiva ani. Explicaþia lui este urmãtoarea: "Când cineva zice cã evoluþia este precisã ºi dincolo de orice îndoialã rezonabilã, nu vrea sã spunã cã el a vãzut-o sau cã o poate reproduce în eprubetã. Dar aceasta este o dovadã de care scãpaþi prin afirmaþia cã nu este decât o schimbare care are loc doar în cuprinsul unui "soi". Ceea ce cãutaþi dumneavoastrã este, evident, dovada acelui fenomen numit cu un termen aproximativ nefericit "macroevoluþie". Ei bine, acesta este un proces care se petrece în timpul geologic: prin urmare, ca oricare alt proces istoric uman sau firesc, poate fi dovedit sau infirmat numai prin deducþia din dovezile existente". Esenþial, aceeaºi recunoaºtere a fost fãcutã cu câþiva ani în urmã de vestitul evoluþionist ºi întemeietor al geneticii morganiene, Thomas Hunt Morgan, în cartea lui Evoluþie ºi Adaptare: "În decursul istoriei umane, nu cunoaºtem nici o singurã ocazie a transformãrii unei specii (tip fundamental) în alta.... Se poate pretinde cã teoria descendenþei are lipsuri chiar

în ce priveºte elementul esenþial de care are nevoie pentru a pune teoria aceasta pe o bazã ºtiinþificã. Lucrul acesta trebuie sã fie recunoscut" (p.43). Se poate repeta, chiar pe temeiul celor admise de evoluþioniºti, cã doctrina evoluþiei nu poate fi demonstratã ºtiinþific. Numai persoanele insuficient informate vor cãuta sã copleºeascã pe cineva cu susþineri cã evoluþia este un fapt ºtiinþific demonstrat. Discontinuitatea clar demarcatã între grupele formelor vii face cu totul imposibilã confirmarea doctrinei evoluþiei în lumea vie. Cu cât studiem mai atent ºi mai bine rezultatele variaþiei ºi ale hibridizãrii, cu atât mai clar devine faptul cã plantele ºi animalele vii existã în grupuri sau tipuri fundamentale distincte, care sunt separate unele de altele, nu printr-o serie de forme gradate care constituie inele de legãturã, ci printr-un abis fãrã de punte de trecere, care niciodatã nu este trecut nici natural, nici artificial. În ciuda multor false povestiri, vrând sã arate contrariul, toate dovezile ºtiinþifice aratã cã hibridizarea nu poate sã desfiinþeze aceastã discontinuitate fundamentalã lãuntricã, care delimiteazã diversele forme fundamentale ale naturii vii. În mod firesc, se iveºte întrebarea: Dacã evoluþioniºti informaþi admit cã nu existã probã realã pentru evoluþie printre formele vii, unde merg ei pentru a gãsi probe mai bune? Vestitul evoluþionist, în scrisoarea citatã mai înainte, afirma cã proba cea mai bunã care se poate obþine se gãseºte în fosile. El s-a grãbit sã adauge cã nu era un paleontolog (specialist în fosile), ci prietenul sãu doctor G.G. Simpson, de la Muzeul American, explicase lucrul acesta spre deplina sa satisfacþie într-o carte nouã intitulatã Tempo and Mode in Evolution. Am obþinut un exemplar al acestei cãrþi ºi l-am studiat cu atenþie. Închipuiþi-vã uimirea mea cu privire la satisfacþia prietenului meu evoluþionist cu privire la probele pentru evoluþie din raportul fosilelor, când am citit urmãtoarea declaraþie fãcutã de aceastã persoanã a cãrei autoritate este pretutindeni recunoscutã: "Realitatea faptelor este cã multe specii ºi genuri, de fapt majoritatea, apar brusc în raportul (fosil), diferenþiindu-se precis ºi în multe feluri de oricare grupã de mai înainte ºi cã aceastã evidenþã de discontinuitate devine tot mai comunã, cu cât nivelul este mai înalt, pânã când ajunge universalã în ce priveºte ordinele ºi treptele mai înalte.... "Înfãþiºarea raportului sugereazã astfel, în realitate, o discontinuitate normalã la toate nivelurile, mai ales la nivelurile înalte. Alþii trec complet cu vederea dovada aceasta ºi susþin cã întreruperile acestea nici nu probeazã, nici nu sugereazã cã este vreun mod normal de evoluþie, altul decât acela vãzut în grupele care evolueazã continuu ºi care sunt din abundenþã raportate. Aceastã problemã esenþial paleontologicã este, de asemenea, de interes crucial pentru toþi biologii ºi, întrucât existã un astfel de conflict de opinie, neopaleontologii pot alege fie sã creadã autoritatea care este de acord cu prejudecãþile lor, fie sã nege dovada ca fiind fãrã de valoare" (p. 99). Aici ne este zugrãvit acelaºi tablou care se gãseºte printre formele vii, o mare variaþie în cuprinsul multor grupe, dar o precisã discontinuitate între grupe. În aparenþã, prietenul

meu alesese "sã creadã autoritatea care este de acord" cu felul sãu de a o privi, dar eu în mod firesc m-am agãþat de faptul discontinuitãþii printre fosile ºi i-am scris din nou, întrebându-l cum putea fi satisfãcut cu dovada care proba ºtiinþific cã aceeaºi discontinuitate o gãsim printre formele vii, aºa cum apãrea la organismele care trãiserã în trecut. Cu toate cã rãspunsese prompt la toate celelalte scrisori, dupã ºapte ani încã mai aºtept rãspunsul sãu la aceastã întrebare. De asemenea, este important pentru noi sã observãm cã cea mai bunã "dovadã" ºtiinþificã a evoluþiei, pe care Simpson o putea da la ivealã din fosile, era un depozit din Anglia în grosime de vreo 16 metri în care amonitul pãrea sã fie mai mare mai aproape de partea de sus a sedimentului decât de partea de jos. Firesc, mintea nepãrtinitoare poate sã vadã cã lucrul acesta nu este o adevãratã evoluþie, ci numai o variaþie în cadrul unui tip fundamental, un tip care începe ºi sfârºeºte cu amonitul. În general, paleontologii admit cã straturile de roci sunt datate prin fosilele pe care le conþin. Lipsa completã (ºi completã înseamnã cã nu este nici o excepþie) a unei serii evoluþioniste de straturi de roci nederanjate face sã fie absolut fãrã nici o valoare ºtiinþificã seria de cai, cãmile ºi elefanþi care sunt adunaþi din multe locuri de pe faþa pãmântului ºi aranjaþi în mod artificial în muzeele noastre pentru a-i convinge pe cei neiniþiaþi cã evoluþia a avut loc. Oasele acestea reprezintã animale reale care au trãit pe vremuri, dar aranjamentele de la simplu la complex sunt artificiale reflectând filozofia evoluþionistã. Paleontologii informaþi vor recunoaºte aceasta. La pagina 13 din Tempo and Mode in Evolution, Simpson zice: "Proba obiºnuitã a continuitãþii sedimentãrii este continuitatea faunei (animalã), ºi apoi determinarea proporþiei evoluþiei relativ la unitãþile sedimentare este fãrã valoare". Pentru a fi convins de evoluþie dintr-un studiu al fosilelor, cineva trebuie sã fie foarte credul ºi, în al doilea rând, cineva trebuie sã aibã un învãþãtor evoluþionist care poate sã ofere în mod artificial multele verigi de legãturã ce lipsesc pretutindeni printre tipurile fosile discontinue. Atunci când cercetãtorul atent urmãreºte toate dovezile pentru origine, el vede cã actuala discontinuitate la plante ºi animale, fosile ºi vii, cu absoluta lipsã de forme intermediare între tipurile fundamentale, plaseazã în realitate evoluþionismul nu numai în situaþia de a fi lipsit de o dovadã realã pentru a-l confirma, ci ºi într-o directã disarmonie cu toate dovezile ºtiinþifice, adicã demonstrative, cu privire la origine. Pe de altã parte, declaraþiile Genezei, cã plantele ºi animalele au fost nu numai create dupã soiul lor, dar ºi constituite în aºa fel încât sã rodeascã numai dupã tipurile lor fundamentale caracteristice, gãsesc confirmare în dovezile ºtiinþifice corespunzãtoare de azi. Atât raportul fosil, cât ºi formele vii mãrturisesc cã nici nu a fost ºi nici nu este dezvoltare de la formele simple la cele complexe de viaþã. Evoluþionistul se agaþã de teoria aceasta printr-un anumit fel de "credinþã", care îl face în stare sã creadã ceva ce se opune dovezilor naturale. Pentru aceia care iau seama la discontinuitatea realã din naturã, la acceptarea adevãrului istoriei originilor din Geneza,

este nevoie de prea puþinã credinþã. Deºi admitem liber cã creaþiunea specialã nu poate fi demonstratã în laborator, totuºi aranjamentul ºi realizarea din lumea organicã sunt în completã armonie cu o asemenea origine ºi mãrturisesc incontestabil în favoarea ei. Dupã ce cercetãtorul naturii a decis sã accepte evidenþele naturale dupã valoarea lor nominalã ºi, în felul acesta, ajunge sã creadã în creaþiunea specialã, problema urmãtoare ce i se înfãþiºeazã este dacã sã accepte potopul lui Noe aºa cum este descris în Geneza, sau sã rãmânã la o credinþã în uniformitarianism pentru a explica starea prezentã a suprafeþei pãmântului. Uniformitarianismul, doctrina care stã la baza evoluþionismului, învaþã cã nu numai suprafaþa pãmântului nostru, ci chiar întreaga lui masã a fost prelucratã de acþiunea forþelor naturale. Evoluþionismul teist, de exemplu, susþine cã suprafaþa pãmântului nostru este aºa, din cauza folosirii de cãtre Dumnezeu a forþelor pur-naturale acþionând într-un mod pur-natural. Cu alte cuvinte, el nu acceptã spusele Genezei cu privire la potopul lui Noe. Evoluþionistul teist nu vede fosilele ca pe rãmãºiþe de organisme îngropate într-un potop universal cu cel puþin 44 de secole mai înainte, ci drept plante ºi animale, care în decursul a milioane de ani au fost îngropate prin acþiunea forþelor naturale aºa cum le cunoaºtem azi. Aceasta înseamnã, pentru el, cã straturile de roci ale pãmântului sunt materiale sedimentare care s-au acumulat în decursul unor perioade geologice de timp, mai lungi sau mai scurte, atunci când o anumitã porþiune a pãmântului a fost acoperitã de apã. Faptul cã forþele naturale ca apa, vântul ºi vremea îºi lasã urmele pe suprafaþa pãmântului suntem cu toþii de acord, dar a fost acþiunea naturalã a acestor forþe cu totul sau chiar în principal responsabilã pentru structurarea înfãþiºãrii pãmântului nostru? (În limitele acestei scurte discuþii, este cu neputinþã sã prezentãm argumentele pro ºi contra ale uniformitarianismului faþã de creaþionism în ce priveºte problemele geologice ale pãmântului nostru. Vezi articolul Dovezi ale unui potop universal pentru o discuþie despre aceastã fazã a subiectului precum ºi despre rãmãºiþele fosilelor. - Editorul. ) VII. Cicatricele pãcatului pe chipul naturii Pentru a putea înþelege clar trecutul ºi a ne pune în legãturã corectã cu prezentul ºi cu viitorul este necesar ca noi sã mergem mai departe decât numai sã acceptãm istoria creaþiunii ºi raportul potopului lui Noe din Geneza. Crearea lumii noastre, cu toate

materialele ei minunate, acþiunea legilor naturale ºi puterea datã pe faþã în pregãtirea unui mediu ideal pentru un om încântat ºi fericit ne descoperã un Dumnezeu al iubirii. Istoria potopului lui Noe cu totala nimicire a celor nelegiuiþi ne zugrãveºte un Dumnezeu al dreptãþii. Dar numai a gândi despre Dumnezeu ca despre Cineva care se manifestã ca un Dumnezeu iubitor ºi just nu explicã natura aºa cum o gãsim noi azi. Poate cã voi putea lãmuri punctul la care doresc sã atrag aici atenþia, reamintind un capitol din copilãria mea. Am avut privilegiul de a creºte într-o familie creºtinã ºi de a participa la o ºcoalã primarã bisericeascã. În educaþia mea primarã s-a stãruit mult asupra faptului cã Dumnezeu era un Dumnezeu al iubirii. El a fãcut lumea noastrã frumoasã ºi a umplut-o cu cele mai minunate lucruri pentru a dovedi iubirea Sa. Ceea ce era accentuat mai mult era starea originarã a lucrurilor, perioada edenicã. De asemenea, era arãtat cât de drepte ºi adevãrate sunt judecãþile Lui. Dar când am crescut, am început sã cercetez mai mult lucrurile din jurul meu ºi am fost ºocat când am vãzut atât de multe dovezi de urã ºi vãrsare de sânge. Cuiburile pãsãrelelor pe care le observam erau în mod obiºnuit jefuite de puii care erau înghiþiþi de un tâlhar crud. ªoricelul de câmp se ascundea cu fricã în vreun smoc de iarbã toatã ziua ºi când se lãsa noaptea se aventura într-o primejdioasã umblare dupã hranã, scãpând de multe ori ca prin urechile acului de pisicile, cucuvelele ºi vulpile gata sã-l înhaþe. Adesea, urmele pe care le vedeam prin zãpadã se terminau cu smocuri de pãr ºi pete de sânge. Micuþele animale pe care noi copiii le îndrãgeam în anii aceia ai copilãriei mureau de vreo moarte nãprasnicã ºi crudã. Cu cât observam mai mult natura din jurul meu, cu atât devenea mai evident cã lumea noastrã este sub stãpânirea colþilor ºi a fãlcilor. Adesea îmi era smulsã din inimã întrebarea: "Unde este acest Dumnezeu al dreptãþii ºi al iubirii?" Pentru a înþelege starea aceasta din lumea noastrã, trebuie sã mergem înapoi la Geneza. Când Adam ºi Eva trãiau în grãdinã, totul în jurul lor reflecta faptul cã Dumnezeu este un Dumnezeu al iubirii. Totul era armonios. Dacã ar fi sã descriem þesãtura vieþii de atunci, am spune cã urzeala consta din întreaga viaþã a plantelor ºi, þesute transversal prin plãcutele fire longitudinale, erau firele bãtãturii, animalele, alcãtuind un model frumos în þesãtura aceea, trãind în armonie paralelã, hrãnindu-se numai cu plante. Binecuvântarea lui Dumnezeu acoperea complet natura. Protecþia Lui era atât de deplinã, încât Satana nu putea sã facã rãu nici chiar unui fir de iarbã din toatã aceastã creaþiune minunatã. Atâta vreme cât omul a urmat sfatul Creatorului, nimicitorul era incapabil de a face lucrare lui rea. Dar când Adam a ales sã nu urmeze sfatul Creatorului Sãu, toate acestea s-au schimbat. Omul a ales în mod deliberat sã aibã un fel de purtare în care Dumnezeu nu îl mai putea proteja nici pe el, nici pãmântul peste care îi dãduse stãpânire. Satana adusese acuzaþia cã Dumnezeu era dictator ºi arbitrar în felul cum administra universul, conducând lucrurile într-un fel mai puþin vrednic de dorit de cum le-ar fi putut conduce Satana. Era lucrul

acesta adevãrat? Oºtirea universului n-ar fi putut decât sã îºi spunã pãrerea. Nu era decât un singur drum drept ºi eficient prin care Dumnezeu sã convingã universul cã Satana se înºela. Calea aceasta era de a-i da o ocazie sã arate ce fel de conducãtor ar fi el într-adevãr. Neliniºtea ºi truda urmau sã fie soarta omului. Dezamãgirea, durerea, chinul ºi, în cele din urmã, moartea urmau sã fie consecinþele naturale ale felului sãu de purtare. Pe lângã aceasta, "sub blestemul pãcatului toatã natura avea sã dea mãrturie omului despre caracterul ºi rezultatele rebeliunii faþã de Dumnezeu" (PP 59). Este bine sã ne dãm seama de limitele trasate lui Satana ºi puterii sale. Citim: "Prinþul rãului, cu toate cã posedã înþelepciunea ºi puterea unui înger cãzut, nu are putere sã creeze sau sã dea viaþã; acesta este exclusiv prerogativa lui Dumnezeu" (PP 264). Acest fapt ar trebui sã ne mângâie. Putem avea încrederea cã Satana nu va crea vreun monstru precum Frankenstein ca sã ne distrugã. Totuºi, trebuie sã ne aducem aminte cã Satana era îngerul de gradul cel mai înalt ºi cã fusese cel mai puternic înger din ceruri. El poate sãvârºi minuni (1T 302) ºi acþioneazã în accidente ºi nenorociri pe mare ºi pe uscat, în mari conflagraþii, în furtuni îngrozitoare ºi în grindine înspãimântãtoare, în viscole, inundaþii, cicloane, în valuri ale fluxului ºi cutremure. El pricinuieºte foamete ºi împrãºtie germenii bolilor (GC 589, 590). El face vindecãri de bolnavi, atunci când este în avantajul sãu. Satana este o fiinþã cu o mare inteligenþã ºi a studiat secretele laboratoarelor naturii pentru a descoperi cum poate aduce o cât mai mare distrugere ºi moarte. Satana este adevãratul autor al durerilor omeneºti. "El (Dumnezeu), n-a fãcut nici un spin, nici un mãrãcine, nici o buruianã dãunãtoare. Acestea sunt opera lui Satana, rezultatul degenerãrii, introduse de el printre lucrurile preþioase". (6T 186). "Nici o plantã dãunãtoare nu a fost pusã în marea grãdinã a Domnului, dar dupã ce Adam ºi Eva au pãcãtuit au rãsãrit buruieni otrãvitoare.... Buruienele dãunãtoare sunt semãnate de cel rãu. Orice buruianã dãunãtoare vine pe urma semãnãturii lui ºi prin metodele lui ingenioase de hibridizare a stricat pãmântul cu buruieni dãunãtoare" (MS 65,1899). Declaraþiile aceste îl înfãþiºeazã pe Satana ca fiind autorul oricãrei stricãciuni. Iar el a fãcut lucrul acesta prin greºita întrebuinþare a forþelor naturale. Dar el lucreazã în cadrul unor limite. Ca în cazul lui Iov, el lucreazã în naturã numai atât cât îi permite Dumnezeu. În cazul lui Iov, Satana a folosit fiinþe umane pãcãtoase, trãsnetul, vântul ºi în cele din urmã, faþã de Iov personal, bacterii producãtoare de umflãturi ºi o soþie cãzutã în descurajare. Satana este întotdeauna limitat la legile ºi procesele naturale. Dar vasta lui cunoaºtere a legilor naturii îl face în stare sã manipuleze lucrurile în aºa fel încât sã producã o mare deteriorare ºi schimbare de la modul original. În blestemul rostit asupra pãmântului din pricina pãcatului lui Adam ºi al Evei, Dumnezeu a spus cã pãmântul va produce buruieni dãunãtoare: "spini ºi pãlãmidã sã-þi dea" (Geneza 3,18). Multe persoane au tras concluzia de aici cã Dumnezeu a creat plante

dãunãtoare dupã sãptãmâna creaþiunii. Dar am observat din citatele anterioare cã asemenea plante stricãtoare sunt produse de Satana ºi nu printr-un act creator, ci prin greºita întrebuinþare a proceselor naturale. Descoperirilor oamenilor de ºtiinþã cu prilejul studierii proceselor schimbãrilor survenite la plante ºi la animale ne dau o idee de felul cum Satana ar putea realiza aceste schimbãri degenerative. Spre exemplu, s-a vãzut cã este cu putinþã sã fie încruciºate douã soiuri de porumb ºi sã se obþinã un hibrid care produce mai puþin caroten - o sursã de vitamina A - decât fiecare din pãrinþii sãi. Acest fapt ne dã o idee asupra felului în care Satana ar putea produce o deteriorare a conþinutului nutritiv al materialelor noastre alimentare. Suntem lãsaþi aici la bunul lui plac? Nu, Dumnezeu le-a lãsat oamenilor cunoºtinþe cu privire la vitamine care dau capacitatea celor care se informeazã sã-ºi echilibreze dieta. Originea plantelor otrãvitoare a fost citatã mai înainte. Oamenii de ºtiinþã au verificat posibilitatea aceasta, de exemplu, în cazul unor anumite soiuri de omag (mãrul lupului) care nu conþin nici un fel de otravã în sucurile lor, dar când sunt încruciºate dau naºtere la un hibrid care conþine substanþa extrem de otrãvitoare numitã aconit. Încruciºarea unor anumite soiuri de tutun ºi arbore de chininã s-a observat cã sporeºte cantitatea de nicotinã ºi respectiv de chininã. O serie de plante otrãvitoare au fost dezvoltate de Satana, dar ca o contrabalansare în privinþa aceasta, Creatorul iubitor a arãtat omului cum sã foloseascã unele dintre otrãvurile acestea împotriva bolilor ºi molimelor devastatoare. S-a observat cã încruciºarea unor anumite soiuri ale unor animale blânde cum ar fi zebra ºi calul produce dispoziþii irascibile, ceea ce face ca hibridul sã fie incapabil de îmblânzire. Aceasta ne dã o idee asupra metodei prin care vrãºmaºul a putut dezvolta soiuri de ucigaºi de oameni printre animalele mai mari. Natura pe care o vedem azi este în mare mãsurã deosebitã de cea prezentatã lui Adam ºi Eva. Pe mãsurã ce nelegiuirea creºte, binecuvântarea lui Dumnezeu este retrasã din ce în ce mai mult. Lui Satana i se îngãduie sã manipuleze forþele ºi procesele naturale în chip distrugãtor. Dar atunci când observãm natura cu un ochi pãtrunzãtor, tot putem discerne cã Dumnezeu încã se mai îngrijeºte de noi prin dezvoltarea unor agenþi de echilibru ºi descoperindu-le oamenilor studioºi secretelor naturii care pot fi întrebuinþate pentru a contrabalansa nimicirea universalã plãnuitã de Satana. Pentru unii ar pãrea de micã însemnãtate dacã acceptãm evoluþia sau creaþiunea specialã. Totuºi, dovezile ce ne stau în faþã descoperã cã în acestea sunt cuprinse lucruri de cea mai mare însemnãtate. Dacã filozofia evoluþionistã este corectã, omul ºi-a croit drum în sus printr-o succesiune de vietãþi slabe, solzoase ºi pãroase ºi a ajuns la treapta sa superioarã prezentã, ducând mai mult sau mai puþin cu el moºtenirea lui animalicã, totuºi menþinând o înaltã laudã pentru preþioasele lui realizãri ºi o scuzã indulgentã când recade în felurile de viaþã animalicã. Se aratã cã, în lumina trecutului sãu, a sãvârºit o lucrare destul de bunã.

Pe de altã parte, dacã filozofia creaþionistã este corectã, "genealogia neamului nostru... îºi traseazã originea în trecut, nu la un ºir de germeni, moluºte ºi patrupede în dezvoltare, ci la Marele Creator. Deºi modelat din þãrâna pãmântului, Adam era ‚fiul lui Dumnezeu'" (PP 45). Unii au spus în esenþã cã mai bine ar vrea sã fie o maimuþã avansatã decât un om cãzut, dar cu prilejul acestei alegeri, ei trec cu vederea cã Hristos a murit nu pentru a salva un animal nobil, ci pentru a face cu putinþã reaºezarea în locul pierdut printre membrii cãzuþi ai familiei lui Dumnezeu. Poate fi rãscumpãrat numai acel lucru care s-a pierdut. Pentru un om evoluat nu este nici o speranþã sã scape din lanþurile strãmoºilor lui animale. Realizãrile lui viitoare, datoritã naturii trecutului sãu, vor fi limitate. Dar înaintea fiecãrui om cãzut care se pocãieºte ºi primeºte mântuirea fãgãduitã strãluceºte nãdejdea luminoasã a unei desãvârºite reintegrãri în familia lui Dumnezeu. În acceptarea istoriei creaþiunii din Geneza, combinatã cu o înþelegere a controversei care are loc astãzi în naturã între Creator ºi Satana, avem o filozofie care explicã adevãratul înþeles al naturii. În curând, aceastã demonstraþie a dreptei poziþii a lui Dumnezeu ºi a greºitei poziþii a lui Satana se va încheia ºi frumoasa þesãturã a vieþii va da din nou pe faþã doar lucrãrile minunate ale unui Dumnezeu al iubirii.