7/24/2019 Sticletele

1/1

Sticletele

de Mihail Sadoveanu

A fost odat, de mult, o iarn grozav pe la noi.

Psrile, nfrico ate, s-au strns sub streaina bisericii. eniser acolo toate

locuitoarele vailor si mun ilor, neamurile de la cmpii i de la balt, cntre ii cei mrun i din

dumbrvi.

- !rebuie sa furm oleac de foc din cer, altfel pierim, spuse pa"ura, mprteasa cea

btn de la munte.- #n elept cuvnt, Mria !a$ ip neamul pasresc.

- S vedem cine va aduce o raz$ %u nu pot lsa lumea fr stapnire, zise pa"ura.- %u sunt btn$ croncni corbul.- S se duc una dintre psrile mrunte i sprintene$ hotr mprteasa.- &oi nu avem putere$ tim numai s cntm, zise cinteza.- Auzi necuviint$- Auzi la itate$ strigara psrile mari.- &u v supra i, m duc eu, zise sticletele, cel mai mic i cel mai sfios.

Sticletele a plecat fluturnd din aripioare spre cerul senin.

A mersa a mult vreme pn cnd a intrat in vrte"ul soarelui. 'u cea din urm

sfor are, se avnt i prinse o raz.

Aproape orbit, cu penele prlite, se rostogole te ndrt spre pmnt cu soarele n cioc.

'nd sticletele a"unse pe pmnt, cele dinti fluor ridicau cupele din frunzele moarte

i-l salutau.

'o ofana vzu goliciunea sticletelui i rse.

- (ra ilor si surioarelor$ zise botgrosul. S-l a"utam, sracul$- S-l mbracm, ciripir toate.

(iecare i dadu o pan. )e atunci are sticletele fes purpuriu i hinu a din buc i.

***

Alt legend spune c el ar fi ncercat s scoat coroana de spini de pe capul lui +sus

ristos i ghimpii i-ar fi rnit capul, care, de atunci are culoarea sngelui.