BEATRICE T.ITARU

STIBORDONATE CAIJZALE INTRODUSE PRIN

QUOD, QUIA(cRITERrr DE CLASTTTCARE)

1. Subordonatele cauzale inhoduse prin quod qi quia sunt clasificate ingramaticile limbii latine, in general, dupd doud criterii. Cel dintii, de ordinformal, constituit de modul propozifei subordonate, opereazd dihotomia intrecatzale cu predicatul la modul indicativ, ca mod al realitSlii, qi cauzale cupredicatul la modul conjunctiv, ca mod al subiectivitl{ii (datorat tangen{elor custilul indirect) sau al nonrealiEtii (in cazul cauzelor respinse). Cel6lalt, mai pufinmen[ionat, se refer6 la con{inut. Discutarea ins6 a subordonatelor cauzale dinpunctul de vedere al con{inutului se rezumd, in general, la enunfarea unorsubcategorii (de regul[ treir: cauzd efectivd, motiv, explica{ie). Nu suntexplicitate, in continuare, hds[turile pe baza cdrora au fost operate acestedistincfii, iar exemplele sunt prezentate tot in clasificarea de ordin formal (independenfE de modul predicatlrlui) qi nu inft-una determinati de apartenenfa lorla weuna din speciile de confinut enumerate. Aceastl parlial5 lipsd decontinuitate infre o clasificare teoreticd preliminar6 qi modul de prezentare amaterialului faptic are doud explicalii. Mai int6i, int-o clasificare dupd continut,pe ldng6 procedeele de ordin sintactic, se cer asociate qi considerente de ordinlexico-semantic. Lipsa unor mlrci sintactice pentru con{inut genereAre,, h rlndulei, dificultatea sau, adesea, imposibilitatea de a defini in chip univoc con{inutulmultor subordonate cauzale.

ln studiul de fap, intenr$ondm o ldrgire a analizei subordonatelor cauzale inraport cu cele doud criterii numite mai sus (anume: modul - ca marcd a

caracterului real, respectiv nonreal al determindrii cauzale - gi confinutul) qi,totodatI, adlugarea unor criterii suplimentare: raportul temporal al procesului

' A. Ernout qi F. Thomas, Syntaxe latine, 1953, p, 348, prezinti opozilia cauzi efectivi (/acuuse ef/ective)/cauzi respinsd. (une raison laquelle on pounait penser, mais qr'(), repoussecomme n'ltant pus.lbndte). Leumann, Hofmann, Szantyr, LuteinLsche Grammalik, Miinchcn,1965, p. 514,vrtilizeazl pentru aceste subordonate denurnirea de &aasu les und explicutive.t Satzes.

DAL:OROMANIA serie noud, I, 1996-1997, Clu.j-Nupo<'u, p. 353-362

354 BEATRTcE tArnnu

din Ts (= termenul subordonat) fa15 de cel din Tr (= termenul regent), felulac{iunii predicatului din Ts (Aktionsart), caracterul unic sau multiplu al

determinErii caazale, tangenfe cu alte func{ii. Nu le vom supune disculiei, de

reguld, pe toate in cazul fiecdrui exemplu utilizat, ci ne vom limita la relevarea

cdte unei tres6turi pe care textul respectiv o expriml in mod pregnant.

2. Admiterea sau respingerea existen{ei unei legdturi cu con{inut cauzal inheceea ce se exprim6 in cadrul celor doi.termeni ai relafiei sintactice este

condilionatd de raportarea acestora la doud puncte de vedere (care pot ficoincidente sau se pot disocia): opinia locutorului, respectiv opinia alteipersoane dec0t locutorul.

Considerarea sau nu a procesului exprimat in Ts drept determinant cauzalreal al celui exprimat in Tr se repercuteazl asupra celui dintdi, adicd a Ts-ului,in felul urmitor:

2.l.incazul legdturii cauzale considerate de locutor ca fiind real6, predicatul

Ts-ului se afl6, de regulS, la modul indicativ. Caracterul real al procesuluiindicat de acest mod se extinde gi asupra verbului din Tr, fie cd acesta este

afirmat sau negat:Pet., 1: Ego ideo adulescentulos existimo in scholis stultissimos fieri, quia

nihil ex iis, quae in usu habemas, aut audiunt, aut vident.Tac., Hist,2,6: 1...1 et Caecinae haud alienus, quod ordines in Germania

duxerat.Observa{ie:Drept predicat al unei subordonate care exprimd o circumstangi cauzald

consideratd ca reali poate figura qi modul conjunctiv atunci c6nd circumstangarespectiv6 este valabili sau importanti, in primul rind, in opinia altei persoane

decAt locutorul:Tac., Hist.,3,50: Undecine legio sese adiunxerat, initio cunctata, quod

defuisset.Conjunctivul nu are dec0t rolul de a marca tangenta cu vorbirea indirecti

(stricto sau largo sensu), faptul ci se reproduce opinia altei persoane decdtlocutorul. Pentru caracterul real al Ts-ului nu existi, in aceste situalii, marcdsintactici. Acest carabter poate fi: (a) dedus dintr-un context, mai larg sau maireshins, din cuprinsul cEruia rezulti realitatea acliunii exprimate ilrin conjunctivin propozifia subordonatS; sau (b) dezambiguizat prin mijloace lexicale in insugicadrul enunlului, ca in fraza:

Cic., Iasc., 5,36: Aristides nonne ob eam causem patria expulsus esl,quod praeter modum iustus esset?

unde caractenrl real al determinirii cauzale rezulti din selectarea de citre locutoralui nonne, care implici un rispuns afirmativ,

Atitudinea locutorului fata de opinia persoanei al c6rei enun! il reproduce se

dezambiguizeazL, de asemenea, tot pe baza unui context mai extins ori prinmijloace de ordin sintactic sau lexical din Ts sau Tr. Locutorul poate accepta

punctul de vedere exprimat sau se poate distanp de el. Gradul acestei distan[driimplic6 diferenfe, in sensul cd ea poate fi:

CAUZALE INTRODUSE PRIN QUQD, QUIA 3s5

(a) parliald:Cic,, O1f.,2,22: laudat Panaetius Africanum quod fuerit abstinens. euidni

laudet? sed in illo alia maiora. Laus abstinentiae non hominis est solum sedetiam temporum illorum.

unde locutorul aprobd atitudinea laudativd a celuilalt (indiciu: interoga[ia careexclude orice contraargumente fap de aceaste atitudine), dar considerd cdaceasta ar merita sd invoce justificbri cu mult mai insemnate decdt cea de fatd.

(b) restrictivd:Cic., Off.,2,l7: Phalernus Demetrius, qui Periclem, [...] vituperat, quod

tantam pecuniam in praeclara illa Propylea conieceril. [...]. Tota igitur taliumlargitionum genere viliosa est, temporibus necessqria.

Prin aceste aprecieri, locutorul restrAnge caracterul general al blamuluiformulat de Demetrius, admilind necositatea ac{iunii din Ts pentru anumitesitua{ii, inhe care qi cea in disculie (indiciu: atributele praeclara illa).

(c) totald, care implicd dezaprobarea punctului de vedere al altei persoane:Mart., 10,70: quod mihi vix unus toto liber exeat anno,

desidiae tibi sarr, docte Potite reus.

Id., I 2,26: esse tibi videor desidiosus eques,

quod non a prima discurram luce per Urbemet referam lassus basia mille domum.

Dezacordul locutorului este marcat sintactic prin fibi,dativus iudicantis care

limiteazd valabilitatea celor invocate in Ts doar la punctul de vedere alpersoanei^care le aduce in discu[ie.

2. 2. In cazul legbturii cauzale respinse, predicatul Ts-ului se afld, inmajoritatea cazurilor, la modul conjunctiv, care func[ioneuzd ca mod relafional,marcand respingerea in calitate de cauzl a stErii sau ac[iunii din Ts. Respingerea

poate fi:2.2. l.Implicit6: locutorul considerd ca nefondatd gi ca atare neadmisibild

o cauzd posibill in realitpte, dar necorespunzbtoare in conexiunea respectivd,

fafd de care se constitue intr-un pretext, invocat pentru a masca o cauzd

adevdrat5, Aceasta din unnd poate fi subin(eleasl sau exprimatd de context:Caes.,8.G., 5,6,3: itle omnibus primo precibus petere contendit ut in Gallia

relinqueretur, [,..J quod insuetus navigandi mare tirneret f...].Contextul mai larg precizeazdcauza adevdratd: ftica de moarte:

Postea quam id obslinate sibi negari vidit omnt spe impetrandi adempta.

principes Galliqe sollicitare | . , .l cepit I dicens I id bsse consilium Caesqris utquos in conspectu Galliae interficere vereretur hos omni in Brilanniantraductos necare!.

Aceasta neputind fi"re,cunoscutd in mod deschis de cdtre personaj, el invocdo altd circumstanld posibild: frica de mare, care, Iuatd in considerare, ar putea,

in opinia lui, sd impiedice plecarea in Gallia, cu temutele ei consecinte.

356 BEATRICE TATARU

2.2.2.ExplicitS: " :-'

2.2.2.1. Caaza nu este valabilE (reald) in conexiunea respectivi:Liv., 38,33,1 l: la Lacedaemoniorum exulibusl praetor vim arcilerst non

quia salvos vellet [eos] sed quia perire indicta causa nolebat.

2.2.2.2. Cauzaeste nesemnificatiVd sau chiar absurdd: :

Cic., Or., 3,14; Nemo oratorem umquam admiratus est quod latineloqueretur.

Observalii:(l) Tipurile de cavzi respinsl de sub 2. 2. 2. 1. gi 2.2.2.2. presupun qi

negarea efechrlui in regentl (al cirei predipat sti, totdeauna, la forma negativi)gi, totodatii, exprimarca cauzei acceptate lntr-o altE cauzald, subordonati, larflndul ei, unei.alte regente al cirei predicat (de regulE acelaqi verb) esteafirinativ. Cele doui regente se afli intr-un raport de coordonare adversativi:

Cic.,Tusc., 23,56: Pugiles in iactandis caestibus ingemiseunt. Non[ingemiscuntfiiod doleant, r€d [ingemisanntl quod omne corpus interdituf.

NotS: Diferenta dinhe rcgenta negativi a unei subordonate ceexprimi o cauzi acceplati qi regenta unei, calzale ce exprimi o cauz6respinsi este marcati prin topic6, in sensul ci:

(a) in cazul celei dintiii, nega{ia nu poate sA stea inainteasubordonatei sau a corelativului ei. Astfel, un text ca:[...] et Caecinaehaud alienus I eral ] quod in Germania ordines duxerat (Tac., Hist., 2,6) nu poate fi convertit in. Caecinae leratl alienus non lidetl quod inGermania oidines duxerat, frri ca din aceasta si nu rezulte un sens cutotul contrar celui initial.

(b) o subordonati ce exprimi o cauzi respinsi nu poate sta niciodatiinaintea regentei ei, fird a deveni o cauzi acceptati, al cdrei efect estenegativ qi chiar absurd: Quod doleant in iactandis caestibus pugiles mningemiscunt.

(2) Predicatul unei subordonate ce exprimd o cauzi rcspinsi poate sta !i ldmodul indicativ cdnd se insistii asupra caracterului real al faptului exprirnat deaceasta:

Cic., Leg.,2,3 I : [...] neque veno hoc, quia sum ipse augur. ita scntio [...].ln virtutea acestui caracter real, o astfefde caizitpoate-avea, alituri de un

efect respins, gi unul admis:Mart., 1,6 : Quod tam grande sophos clamat tibi turma togatanon tu, Ponpei ldisertus esl coena diserta lest'l na. .. l

3. o clasificare a subo-rdonatelor catzale,bazatape continut,,poate avea capunct de plecare constatarea cd circumstanfele exprimate de acestea nu inhd inmod identic in rela{ie cu continutul din Tr, chiar dac6 au aceea$i marcdsintacticS. Compardnd, de exemplu: .

-.-t.trr:evidentci non, liquod(gaia),respectivsedgi quod(quia).facpartedinpropoziliidiferite. In consecinp, ele nu pot fi considerate inhoducand impreunio propozilie, asa cumreiese din afirma{ia ce se gEsegte la A. Ernput qi F, Thomas, Sy4tgle lp|iye, p. 34g:,,.Particulidrement fri4uent est non qaod (ou non quia,) +tabj. I:..l,t Io cause efeaii qTantdnoncdc ensaite par sd quod (quia) * ind."

CAUZALE TNTRODUSE P\lN QUOD. gUIA 357

Pet., l: Et ego ideo adulescentulos existino in scholis stuhissimos fieri quianihil ex iis quae in usu habemas aut audiunt aut vident.

cuCic., Att.,3,3: Cum tibi gratias agam qurod me vivere coegisti.,

se poate constata cd, in cazul primului, legitura dinfre circumstanfa cauzal6 qi

confinutul ei din Tr este mai pronuntati (determinantul igi implicd in modnecesar determinatul: non audiunt-stultissimos jieri),in timp ce, in cazul celuide-al doilea citaq legdtura lor este mai la;rd gi, intr-o mare m6surd, la latitudineavorbitorului. Sesizarea unor astfel de diferen{e ridici problema stabilirii unorrepere in dependen{5 de care ele pot fi definite. ln chsificarea pe care opropunem avem in vedere in primul rind doud criterii: primul, de ordinprincipal, gi anume rolul qi gradul de implicare a locutorului in funclionarearelaliei cu conlinut cavzal, celdlalt, subsidiar, vizdnd posibile compatibilitd[isemantice inte termeni, servind in mod accidental la sublinierea unor trdsdturiale subcategoriilor stabilite in baza celui dintAi criteriu.

in trnclie de cel dint6i se poate opera o biparti{ie intre:3. 1. O cauzalitate cu caracter inerent sau necesar:

,, , , Curt., 7 ,10l. Hic IOrus Art$) quia limum vetnt nrbidus semper et insalubrisesl [...].

Tac., Hist,3,6: Quas fepistulasj quia occultare nequibat pro contionerecitavit.

Ea se caracterizeazl prin urmdtoarele hisituri: implicare minimi aIocutorului, cdruia ii revine doar rolul de a constata existen{a obiectivd a relalieidintre o cauzr gi un efect, alEturi de un raport de simetrie sau echivalenfE intretermenii relafiei, cauza materializ6ndu-se in efect ca o notr (limus - turbidus)

sau ca actiune necesari (nequibat occaltare - pro contione recitavit),''1.2. o cauzalitate de ordin explicativ gi argumentativ in cadrul cdreia suntcuprinse urm[toarele tipuri de circrrmstante cauzale:

3.2.l, Explica$a, care se constituie inh-o informalie din partea locutorului,fEri de care nu ar putea fi infeleasE o anumitii afirmalie. Rolul locutorului esteacela de a comunica cunoqtin[e pe care presupune cE receptorul nu le deline:

Curt., 4,9: Itaque a celeritare qua ailutt Tigri nomen est inditum quiaPersica linqua Tigrim sagittam appelant.

Ea poate avea un caracter aparent redundant, ca in texful urmdtor:Curt., 6,9: Arbitas quoque mea quod sine liberis sum, spernitur.

Redundan{a (generat6 de impresia cd subordonata nu aduce nici un plus deinformalie fap de c€ea ce se afirmd in regenti) este doar par[ialr, infucdt sensulcelor doi termeni nu prezintd o sinonimie totat6. Explicafia aduce o precizare a

sensului cuvtntului orbitas, distinge, inhe altele, orbitas puerorum fa{d deorbitas parentum sau orbitas uxoris,

358 BEATRICE TATARU

3. 2. 2. Argumentul sau considerentul, care func{ioneazd pe baza unei

conexiuni logice stabilite de locutor in susfinerea unei opinii sau afirma{ii:Tac., Hist, 5, : Multi coniectant lillius templi patronusf Aesculapium esse

quod [illic] medeatur aegris corporibus.

Tipul de cauzalitzte exemplificat prin citatul de mai sus reface in sens invers

o relafie cauzald de ordin efectiv, in sensul cd efecnrl inilial al unei circumstan{e

cu caractcr inerent este convertit de c6tre locutor inh-un considercnt, respectiv,

argument inbazacdruia el formuleazd qi susline o opinie, exprimatd, dc reguld,

prin Tr, un verbum sentiendi sau iudicandi, care este determinat, la r6ndul sdu,

de un complement direct (Ac.+ inf., propozilie completivd etc.) care reprezintS,

de fapt, cauza ini,tiall:

f Az|lcauzd efectivl -* efect

FAZAIIopinie/convingere +* considerenVargument

(exprimatd prin vb. sent.* obiect) formulat de locutorlquod est Aesculapius patronus illius templi medetur illic aegris corporibus.quod medeatur illic aegris corporibus coniectant Aesculapium patronum

templi esse.

4. Raportul temporal al unei cauzale faF de regenta ei poate fi:4. 1. Anterioritate. Sunt reprezentate ambele tipuri diferen(iate pe baza

extensiei segmentului temporal ce separ[ cei doi termeni ai relaliei:

4. 1. 1. Anterioritate la o anume distanld:' Suet., 3,6: [...] a M. Gallio senatore adoptatus, hereditate adita, mox nomine

abstinuit quod Gallius adversarum Augusto partium fuerat.

Suplimentar fald de opozilia intre timpurile predicatelor, o anterioritate la

mare distantb poate fi precizatA pe cale lexicalI prin prezenla in cadrul

subordonatei a unui adverb al cirui sens indicd un trecut foarte indepirtat:Tac, Hist.,5,4: Sue abstinent memoria cladis quod ipsos scabies quondam

turpaverat cui id animal obnoxium.

4. 1. 2. Anterioritate imediatS:Petr., 139: His auditis confestim exit et eo celerius [exif] quod nondum

videbat Gitona.

Succesiunea strinsd in timp a celor doud acfiuni, exprimatE deja in contextul

frazei de adverbul confestim, este precizati, aproape tautologic, gi in cadrul

Tr-ului cauzalei prin eo celerius, care indicd modul precipitat in care survine

ac{iunea verbului.Observalie:Prezen{a ca predicat in cadrul Ts-ului a unui verb la un timp care prin

orientare fa$ de timpul verbului predicatului Tr-ului se situeazi prospectiv poate

crea impresia unui raport de posterioritate:

CAUZALE TNTRODUSE PRIN guoD. QULA 359

Ov., Rem. Am.,619: fNel conponere comas quiasis venturus ad illam.T'.c, Hist.,l,20:[...] ac tamen grande gaudium quod tam pauperes forent

quibus donasset Nero quam quibus abstulisset.D_9 fapl posterioritatea este aparenti, intrucit ac{iunea Ts-urui se

actualizeazi anterior fap de cea din Tr, fie ca inten{ie, fie ca presupunere.4.' 2., simultaneitate. Agceptarea acestui raport t.d;;;i u'ruuoroonu.trt.

cavzale pare sr implice o conhadictie cu o logic6 a realitEqii, din punctul devedere al cdreia olcauzd ftebuie in'mod obHlatoriu se-qi'pieceadd in timpefectul. Anterioritatea ini{iah insd nu poate exclude, uneori, ;i coexisten{a, chiarqi cu statut de cauz5, a unui proces cu efectul siu. pe de alt6 parte, efectul poatesd succeadi cauzei la un interval de timp atit de redus, inc6t acesta rdmaneinsesizabil.

Simultaneitateaeste ilusffatii in cele dou6 ipostaze ale sale:4- 2- t. Par,tial6, prezentE, de regul6, atunii cind acliunea din Ts are un

caracter durativ, iar cea din Tr unul momentan:Tac.,Ann.,4,28: Qui taedio curarum et qutapeficulum pro exitio habeban'

morten in se festinavit.4.2.2. Totali, prezenta atunci c6nd ambele acgiuni sunt durativc pe un

acelaqi interval de timp:curt., 7,4: Interdiu invia est regio quia nec vestigium quod sequantur

inveniunt et nitor siderum caligine abscondihr.

.5. .Felul- acliunii (Ahionsart). in stabilirea felului unei actiuni (alsubordona0elor cauzale in cantl de fa-td), are importan[d

'opoziiia

iterativinonitelativ, intrucdt, indiferent de fehf ei (durativimomentan), oriceac{iune'poate fi conceputii ca repetatii in timp sau ca av6nd loc o singurd datd.

5. 1. Iterativ. Itera{ia poate fi ledat5 lexical prin sensul unor cuvinte dinsubordonati sau regentil, sens care inglobeazd ideea de repetivitate:

Ci9, Tusc., 4,40: Ambulabar noctu in publico Themistocles quia somnumcapere non posset.

Ea poate fi precizatil ca manifestdndu-se la un interval:(a) regulat:

curt., 7,5: Nocturnum iter tolerabile videbatur quiarore et matutino frigorecorpora levabantur,

Nu se exclude, in contextul de fa{i, qi o anumitdlinearitate in timp a acliunii,redatii, morfologic, prin imperfect.

(b) aproximativ:

, Tac., Ann., l,4l: [....1 quem militari vocabulo Catigutam appelabant quiaplerumque ad concilianda vulgi studia eo tegmine pedum inauiUarur.

5. 2. Noniterativ.5. 2. 1. Durativ:

Mart., 6,40: Quod semper casiaque cinamoque olesrides nos nil olentes.

360 BEATRICE TATARU

Curt.. 7., l0 Hic foxus riw-sl quia limum vehit turbidus semper el insalubris

esl.

5.2.2. Momentan:Tbc., Hisr.,3,25: eo noltabilior caedes futt, .quia

filius, patrem interfecit.

v"'iififf ?"::H.:fi ilI#"Jl:T:"tl:lf J:.11I*"#f ,l;lx;iunui ver6ldurativi inspre

"iitor, i.spe"tiu inspre trecut) foarte ajroape

*1".Tii,:"::',;:';';;:,ri:T:ff;:I"i"*,admodum,aerae

*"1::IT'Hl'\tr:,:\:i:;r"::,'";Yii,*,rexi,rquod

nondum videbat Gitona- **6. Criteriul unicitdtii sau multiplicitelii. in dependenli de num5rul

determinlrilor cauzale ce stau la baza unui efect, pot fi departajate doud

categorii: determinant cauzal unic gi determinant cauzal conjugat cu unul sau

mai mulli determinanli av6nd aceeaEi funcfie sintactic5.

6. 1. Determinantul cauzal unic reprezint6 acea circumstanf5 cauzal

exprimatd ca fiind singura ce determind un efect (rezultat) care, in afara acliuniiei, nu s-ar putea produce sub influenla oriciror al{i factori. Caracterul unicitaral acestei specii de determinant cunoa$te doud modalitEgi de exprimare:

6. 1. l. Exprimare la nivel sintactic, care se realizeazd prin subordonarea

propoziliei cauzale la o propozilie circumstanliald restrictivd de exceplig3 care

implicl unicitatea. Producerea aceluiaEi efect (rezultat) este respinsi in raport cu

oricare alli factori, fie in cadrul subordonatei de excepfie, fie in propoziliaregente:

Curt., 4,1 l: Matrem, coniugem liberosque eins, nisi quod sine illo sunt,

captos esse non sensi!.Suet., 4,35: Ptolemaeum [...] non alia de c usu repente percussit, quam

quod edente ss munus ingressum spectacula convertisie hominum oculosfulgore purpurae abollae animadvertit.

6.1.2. Exprimare la nivel lexical, care se realizeazdprin prezenla, in cadrulTr-ului, a unui antecedent, adjectiv sau adverb, cu sens de unicitate:

Curt., 3,5:[...f laxataque [esse] vr.s morbi ad hoc solum videbatur, quiamagnitudinem mali [aeger] sentiebat.

6. 2. Determinantul .uurul conjugat, reprezentat de acea circumstanli care

nu aclioneazd singular, ci este asociatd cu unul sau mai mulli factori in generarea

unuia gi aceluia;i efect. DupE ponderea in cadrul asocierii, se disting dorrl tipuride determinanli:

3 Pentru acest tip de subordonate, vezi F. Edelstein, Sur la proposition circonstancielled'exception en roumain,in ,.Bulletin de la Socie6 roumaine de linquistique romane", Bucureqti,I 970.

CAUZALE INTRODUSE PRIN QUqD, QUIA

6. 2. 1. Asociat echiponderal, necesar, a cdrui prezen!5 vizeazd calitativconlinutul propoziliei regente :

Tac., Hist., l,l3: [...] et rumoribus nihil.silentio transmittentiura, quia Viniovidua filia, caelebs Olho, gener ac socer destinabantur.

Tac., Hisl;3,8: Hic quia coeptante motu legionurn profugus dein sponteremeaverat locum perfidiae quaesivisse credebatur.

Omiterea uneia dintre cele doue subordonate ar,ambiguiza sau chiar ar alterasensul propozigiei regente.

6.2,2. Asociat cumulat, cu caracter cantitativ fap de acelaqi proces la ungrad superior sau inferior, constituit intr-ul alt Tr. Cealalt[, respectiv celelalte

circumstanle cauzale pot fi:(a) exprimate ca determinante ale aceluiaqi verb, negradat, care se constituie

intr-un alt Tr:Petr., 139: IIis auditis confestim exit et eo celerius [exil] quod nondum

videbat Gitona.Tr-ul determinantului cumulat este, de reguli, omis. Coordonarea este Ia

nivelul celor doul verbe regente qi nu la nivelui determinanfilor cauzali.(b) subinlelese sau exprimate intr-un context mai larg sau mai reshAns:

Tac., Hist.,3,25 : Eo notabilior caedes fuit, quia filius patrem interfecit.

Cumularea poate fi in grad comparativ sau superlativ. In sens:

6.2.2.1. Augmentativ:Tac., Hist., 3,lll. Legiones [..] Aponiua Salurninum [...] eo atrocius

adgrediuntur,quod non, ut prius, labores et opere fessae [erant].Caes.,8.G., 5,45: Quanto erat in dies gravior atque asperior oppugnatio

et maxime quod magna parte militum conlbcta vulneribus res ad paucitatemdefensorum pervenerat, tanlo crebiores litterae nuntiique ad Caesaremmittebantur.

6.2.2- 2. Diminutiv:Curt., 3, 5: Qaae tperfidtal tamen [am'minus in eo invisa esse poterat, quia

nihil ulli nefas tum in interfectorem regis sui videbatur.7. Tangen{e cu alte func{ii. Subordonatele cauzale prezintd tangen{e cu

urmdtoarele func[ii:7. l. Atributivd:

Cic., De O., 1,8: Hoc enim uno praestamus feris,quod inter nos colloquimur.

7.2. Subiectivd:Mart., 7,15: O, bene quod silva colitur Tirynthius ista

et quod amatrices tam prope servat aquas!

7.3. Completivd:Mart., 6,69; Nec miror quod potat aquam tua Bassa, Catule,

miror quod Bassi filia potat aquam.

36r

362 BEATRICE TATARU

8. Din cele prezentate reiese cd sfera modalitdlilor de analizd a cauzalelorpoate deplqi modul de ftatare a acestui tip de subordonate in gramaticile limbiilatine, mai ales sub raportul confinutului.

Modul nu este totdeauna un criteriu suficient in departajarea tipurilor de

cauze ilustrate de materialul,faptic, Oreceptare corecti si integrald a cauzalitiliireclamd o tratare mai detaliatd auilor criterii adoptate in lucrlrile de specialitate

(caracterul admis sau respins al cauzei, specii ale conlinutului), intregirea

acestora prin introducerea unor criterii suplimentare ce vizedz.d raportul

temporal, felul acliunii, caracterul unicitar, respectiv nonunicitar al determindriicauzale ;i totodati, adoptarea unor considerente de ordin topic, lexical sau legate

de analizaunui context mai larg.

U n iv e r s i t a te a,, B a b e.t* B, 0 1y, i "Facultatea cle Litere

Cluj-Napocu, .ttr. Horea, 3 I