1

STEVE BERRY

MOŞTENIREAMOŞTENIREA TEMPLIERILORTEMPLIERILOR

Seria Cotton Malone 01

Traducere: GINA FRÂNCU.2007

2

Steve BerryThe Templar Legacy.

ISBN 973-576-900-XEditura RAO

2007

3

Steve Berry este avocat şi, deşi nu mai practic avocatura,ă este implicat în politica locală din Georgia. Interesul s uă pentru istorie l-a îndemnat spre cariera de scriitor. A debutat în

2003 cu thrillerul Camera de chihlimbar, care a devenit imediat un bestseller în Statele Unite. Urm toarele sale c r i –ă ă ţ Profe ia familiei Romanov,ţ Al treilea secret, Moştenirea templierilor, Conexiunea Alexandria – au urcat rapid în topurile întocmite de USA Today, Publisher’s Weekly, The New York Times.

4

Pentru Elizabeth, întotdeauna.

5

Mul umiriţ

Am fost norocos. Aceeaşi echip care mi-a editat cel dintâiă roman, Camera de chihlimbar, în 2003, a r mas neschimbat .ă ă Pu ini scriitori se pot bucura de o asemenea favoare. Prinţ urmare, înc o dat , nenum rate mul umiri pentru fiecare, înă ă ă ţ ordine. Mai întâi, pentru Pam Ahearn, agentul meu, care a crezut de la bun început în proiect. În continuare, pentru oamenii minuna i de la Random House: Gina Centrello, un editorţ extraordinar; Mark Tavani, un redactor mult prea în elept pentruţ vârsta pe care-o are (şi un prieten grozav, de asemenea); Ingrid Powell, pe care te po i baza oricând; Cindy Murray, care se ridicţ ă la un nivel foarte înalt atunci când e vorba s m fac s dauă ă ă ă bine în fa a presei (ceea ce constituie o piatr de încercare în şiţ ă pentru sine); Kim Hovey, care sondeaz pia a cu precizia unuiă ţ chirurg; Beck Stvan, talentatul artist r spunz tor pentru copertaă ă minunat ; Laura Jorstad, un redactor cu ochi de vultur, care mă ă men ine pe drumul corect; Crystal Velasquez, directorul deţ produc ie, care dirijeaz zilnic toate opera iunile pe f gaşulţ ă ţ ă potrivit; Carole Lowenstein, care a f cut înc o dat ca paginileă ă ă s str luceasc ; şi, în cele din urm , tuturor celor care s-auă ă ă ă ocupat de promovare şi de vânz ri: absolut nimic nu s-ar fiă izbutit f r eforturile lor de un nivel superior.ă ă

O mul umire special pentru una dintre „fete”, Daivaţ ă Woodworth, care i-a d ruit numele lui Cotton Malone. Dar nu potă s le uit pe celelalte dou „fete” ale mele, Nancy Pridgen şi Frană ă Downing. Inspira ia d ruit de toate trei st ruie în mintea mea înţ ă ă ă fiecare zi.

Ca o not personal : fiica mea Elizabeth (care creşte atât deă ă repede) mi-a adus zi de zi bucurie, fa de toate încerc rile şiţă ă necazurile de care am avut parte pân la finalizarea acestei c r i.ă ă ţ Ea e, cu adev rat, o comoar .ă ă

Cartea aceasta e pentru ea.Întotdeauna.

6

Iisus a spus: „Cunoaşte ceea ce ai în fa a ochilor, iar ceea ce- iţ ţ este ascuns î i va deveni limpede. Fiindc nimic din ceea ce esteţ ă ascuns nu va r mâne nedezv luit”.ă ă

EVANGHELIA DUP TOMA.Ă

„Ne-a servit de minune, mitul acesta al lui Hristos.”PAPA LEON AL X-LEA.

7

Prolog

PARIS, FRAN A.ŢIANUARIE 1308.

Jacques de Molay îşi dorea moartea, ştiind c de sc pare nu vaă ă mai avea parte vreodat . Era cel de-al dou zeci şi doilea maestruă ă al Cavalerilor S raci ai lui Hristos şi ai Templului lui Solomon, ună ordin religios care d inuia de dou sute de ani sub pav zaă ă ă Domnului. Numai c , în ultimele trei luni, el, la fel ca şi cinci miiă dintre fra ii s i, fusese prizonier al lui Filip al IV-lea, regeleţ ă Fran ei.ţ

— Te vei ridica, porunci Guillaume Imbert, din pragul uşii.De Molay r mase întins pe pat.ă— Eşti insolent, pân şi în fa a propriei mor i, constat Imbert.ă ţ ţ ă— Arogan a e cam tot ceea ce mi-a mai r mas.ţ ăImbert era o fiin diabolic , cu o fa de cal care, dup cumţă ă ţă ă

observase de Molay, p rea la fel de impasibil ca o statuie. Eraă ă marele inchizitor al Fran ei şi confesorul personal al lui Filip al IV-ţlea, ceea ce însemna c avea în puterea sa urechile regelui. Cuă toate acestea, de Molay se întrebase de multe ori ce anume, în afara durerii, putea s -i mai procure pl cere sufletuluiă ă dominicanului. În schimb, ştia ce putea s -l irite.ă

— N-o s fac nimic din tot ceea ce vrei.ă— Deja ai f cut mai multe decât î i imaginezi.ă ţEra purul adev r, iar de Molay, înc o dat , îşi deplânseă ă ă

sl biciunea. Torturile suferite din partea lui Imbert, după ă arestarea din ziua de 13 octombrie, fuseser brutale, iar mul iă ţ dintre fra i m rturisiser c-ar fi comis f r delegi. De Molay seţ ă ă ă ă chirci amintindu-şi de propriile m rturisiri: cum c to i cei careă ă ţ erau primi i în rândurile ordinului se lep dau de Iisus Hristos şiţ ă scuipau pe Cruce, ca semn de dispre fa de El. De Molay chiarţ ţă se înjosise într-atât, încât scrisese o scrisoare, cerându-le fra ilorţ s i s m rturiseasc aidoma lui, o parte considerabil dintreă ă ă ă ă aceştia supunându-se.

Dar, cu numai câteva zile mai devreme, soli din partea Sanctit ii Sale Clement al V-lea ajunseser în sfârşit la Paris.ăţ ă

8

Despre Clement se ştia c e marioneta lui Filip, motiv pentruă care de Molay adusese cu el, cu o var în urm , în Fran a, floriniă ă ţ din aur şi doisprezece cai de povar înc rca i cu lingouri dină ă ţ argint. În cazul în care lucrurile aveau s se înr ut easc , baniiă ă ăţ ă aceştia ar fi fost folosi i pentru cump rarea favorurilor regelui.ţ ă Cu toate acestea, îl subestimase pe Filip. Regele nu mai tânjea dup un tribut par ial. El îşi dorea tot ceea ce se afla în posesiaă ţ ordinului. Prin urmare, se ticluiser acuza ii de erezie şi mii deă ţ templieri fuseser aresta i într-o singur zi. În fa a solilor papei,ă ţ ă ţ de Molay dezv luise torturile la care fusese supus şi-şi renegaseă în mod public m rturisirile, despre care ştia bine c ar fi atrasă ă represalii asupr -i. Prin urmare, zise:ă

— Îmi închipui c Filip îşi face griji acum, ca nu cumva papaă chiar s aib şira spin rii.ă ă ă

— Nu e în elept s -l insul i pe cel care te ine-n captivitate, îiţ ă ţ ţ atrase aten ia Imbert.ţ

— Şi cam ce-ar fi în elept s fac?ţ ă— S te supui în fa a voin ei noastre.ă ţ ţ— Şi atunci, cum aş putea s dau seam în fa a Dumnezeuluiă ă ţ

meu?— Dumnezeul t u aşteapt de la tine, ca şi de la to i ceilal iă ă ţ ţ

templieri, s r spunzi.ă ăImbert vorbea cu tonul lui aspru obişnuit, care nu tr da niciă

urm de emo ie.ă ţDe Molay nu mai dorea s -l contrazic . În ultimele trei luni,ă ă

îndurase interogatorii nesfârşite şi fusese privat de somn. Fusese pus în fiare, cu t lpile unse cu gr sime şi inute aproape deă ă ţ fl c ri, cu trupul întins pe gr tarul de tortur . Fusese chiar silit să ă ă ă ă asiste atunci când temnicerii be i îi torturaser pe ceilal iţ ă ţ templieri, cea mai mare parte a acestora fiind doar fermieri, c rturari, func ionari, meşteşugari, navigatori, clerici. Se ruşinaă ţ de ceea ce fusese deja for at s spun şi nu era câtuşi de pu inţ ă ă ţ dispus s mearg mai departe. Se întinse pe spate pe patulă ă împu it, sperând c temnicerul s u va pleca.ţ ă ă

Imbert f cu un semn şi dou g rzi se strecurar prin cadrulă ă ă ă uşii, smucindu-l pe de Molay în picioare.

— Aduce i-l, le porunci Imbert.ţDe Molay era prizonier la închisoarea Temple din Paris din luna

octombrie a anului precedent. Temni a înalt , cu cele patruţ ă turnule e în col uri, fusese un sediu al templierilor, un centruţ ţ financiar, nefiind prev zut cu vreo camer pentru tortur .ă ă ă ă

9

Imbert o improvizase, transformând capela într-un loc al unor chinuri de neînchipuit, unul pe care de Molay îl vizitase adesea în decursul ultimelor trei luni.

De Molay se pomeni târât în untrul capelei şi dus în mijloculă podelei în carouri albe şi negre. Numeroşi fra i fuseser primi i înţ ă ţ rândurile ordinului, sub acest tavan pres rat cu stele.ă

— Mi s-a spus, rosti Imbert, c locul acesta este cel în care seă desf şurau cele mai secrete dintre ceremoniile voastre.ă

Francezul, înveşmântat într-o mantie neagr , se îndrept cuă ă paşi an oşi c tre una dintre laturile lungii înc peri, în apropiereaţ ţ ă ă unui potir sculptat pe care de Molay îl cunoştea prea bine.

— Am studiat con inutul vasului acestuia. În el se afl unţ ă craniu omenesc, dou femururi şi un giulgiu alb. Ciudat, nu?ă

N-avea de gând s -i r spund . În schimb, se gândi la cuvinteleă ă ă pe care le rostea fiecare aspirant, atunci când era primit în rândurile ordinului. „Voi îndura tot ceea ce-l va fi pe plac lui Dumnezeu.”

— Mul i dintre fra ii t i ne-au m rturisit la ce foloseauţ ţ ă ă obiectele acestea. Imbert cl tin din cap. Într-atât deă ă dezgust tor a ajuns ordinul vostru.ă

Îndurase destul.— Noi r spundem numai în fa a papei, ca slujitori ai slujitoruluiă ţ

lui Dumnezeu. Numai El are c derea s ne judece.ă ă— Papa al t u e supus al seniorului şi st pânului meu. El n-o să ă ă

te salveze.Era cât se poate de adev rat. Solii papei îi d duser limpedeă ă ă

de în eles c aveau s transmit renegarea m rturisirilor lui deţ ă ă ă ă Molay, dar şi c se îndoiau de faptul c aceasta va aduce vreoă ă schimbare în ceea ce privea soarta templierului.

— Dezbr ca i-l, ordon Imbert.ă ţ ăC maşa pe care-o purta înc din ziua arest rii sale îi fuă ă ă

sfâşiat pe trup. Nu-i p rea neap rat r u s-o vad distrus ,ă ă ă ă ă ă fiindc pânza murdar duhnea a fecale şi a urin . Dar Legea îiă ă ă interzicea oric ruia dintre fra i s -şi expun trupul; ştia că ţ ă ă ă Inchizi ia prefera ca victimele ei s fie despuiate – lipsite deţ ă orgoliu – aşa c -şi impuse s nu se împotriveasc gestuluiă ă ă insult tor al lui Imbert. Trupul s u, în vârst de cincizeci şi şaseă ă ă de ani, înc avea o aparen m rea . La fel ca to i ceilal i fra iă ţă ă ţă ţ ţ ţ cavaleri, se îngrijise de propria persoan . Îşi îndrept spinarea,ă ă adunându-şi întreaga demnitate şi întrebând calm:

— De ce trebuie s fiu umilit?ă

10

— La ce te referi?Întrebarea con inea în ea o doz de neîncredere.ţ ă— Aceast înc pere era un l caş de cult; cu toate acestea, mă ă ă ă

despoi şi te holbezi la goliciunea mea, ştiind bine c fra ii seă ţ încrunt în fa a unor asemenea expuneri.ă ţ

Imbert îşi desf cu veşmintele la piept, c ut cu mâna, apoiă ă ă scoase o fâşie lung de pânz esut în diagonal .ă ă ţ ă ă

— Zece acuza ii au fost ridicate împotriva scumpului t u ordin.ţ ăDe Molay le cunoştea pe toate. Mergeau de la negarea

Scripturilor pân la închinarea la idoli, de la f ptuirea unor acteă ă imorale pân la tolerarea homosexualit ii.ă ăţ

— Cea care m îngrijoreaz în cea mai mare m sur , continuă ă ă ă ă Imbert, este cerin a voastr ca fiecare dintre fra i s se lepedeţ ă ţ ă de Domnul nostru Hristos şi s scuipe şi s calce în picioareă ă adev rata Cruce. Unul dintre fra ii t i ne-a m rturisit chiar că ţ ă ă ă vreo câ iva s-au pişat pe imaginea de pe Cruce a Domnuluiţ nostru Hristos. E adev rat?ă

— Întreab -l pe fratele acela.ă— Din nefericire, n-a supravie uit încerc rilor.ţ ăDe Molay nu r spunse.ă— Regele meu şi Sanctitatea Sa au fost mult mai tulbura i deţ

aceast acuza ie decât de celelalte. Cu siguran , ca om n scută ţ ţă ă în cadrul Bisericii, î i dai seama în ce m sur au fost mânia i deţ ă ă ţ lep darea voastr de Iisus, ca Mântuitor al nostru!ă ă

— Prefer s r spund numai în fa a papei.ă ă ţImbert f cu un semn şi cele dou g rzi închiser cu zgomotă ă ă ă

dou verigi late peste încheieturile mâinilor lui de Molay, apoi seă traser înapoi şi-i întinser bra ele într-o parte şi-n cealalt , cuă ă ţ ă prea pu in mil fa de muşchii s i zdrobi i. Imbert scoase laţ ă ă ţă ă ţ iveal , de sub mantia sa, un bici cu multe cozi. Vârfurile acestoraă se ciocnir între ele, iar de Molay constat c fiecare dintreă ă ă curele avea la cap t câte un os.ă

Imbert şfichiui cu biciul peste bra ele întinse şi peste spateleţ dezgolit ale lui de Molay. Durerea îi izbucni prin tot trupul, apoi se mai domoli, l sând în urm o usturime care n-avea de gând să ă ă dispar . Înainte s aib timp carnea s -şi revin , asupra ei seă ă ă ă ă ab tu o alt lovitur , apoi o alta. De Molay n-ar fi vrut s -i ofereă ă ă ă lui Imbert nici o urm de satisfac ie, dar durerea îl copleşi şiă ţ scoase un ip t de agonie.ţ ă

— N-o s - i mai ba i joc de Inchizi ie, îi atrase aten ia Imbert.ă ţ ţ ţ ţDe Molay îşi adun sim irile. Se ruşina pentru faptul c ipase.ă ţ ă ţ

11

Privi în ochii alunecoşi ai inchizitorului, aşteptând ceea ce avea s urmeze.ă

Imbert îi întoarse privirea, sfid tor.ă— Te-ai lep dat de Mântuitorul nostru, spunând c era doar ună ă

om ca to i oamenii şi nu Fiul lui Dumnezeu? Ai pâng ritţ ă adev rata Cruce? Foarte bine. O s vezi ce înseamn s înduriă ă ă ă crucea.

Biciul lui se n pusti din nou pe spinare, pe fese, pe picioare.ă Sângele âşnea pe m sur ce vârfurile din os atingeau pielea.ţ ă ă

Întreaga lume p rea c se clatin .ă ă ăImbert se opri din biciuit.— Încorona i-l pe maestru, ip el.ţ ţ ăDe Molay îşi în l capul şi se str dui s -şi concentrezeă ţă ă ă

privirea. Z ri ceea ce p rea s fie o bucat circular de fieră ă ă ă ă negru. De marginile acesteia erau prinse piroane, cu vârfurile îndoite în jos, spre interior.

Imbert se apropie.— S vezi ce-a îndurat Domnul nostru. Domnul Iisus Hristos,ă

de care tu şi cu fra ii t i v-a i lep dat.ţ ă ţ ăCoroana îi fu potrivit pe craniu şi ap sat cu putere.ă ă ă

Piroanele îi str punser pielea capului, iar sângele âşni din r ni,ă ă ţ ă mânjindu-i coama de p r unsuros.ă

Imbert îşi azvârli biciul deoparte.— Aduce i-l.ţDe Molay se trezi târât de-a lungul capelei, spre o uş înaltă ă

din lemn care odinioar ducea c tre apartamentul s u particular.ă ă ă Aduser un taburet şi-l ridicar peste acesta. Unul dintre solda iă ă ţ îl inu drept, în timp ce cel lalt aştepta, preg tit pentruţ ă ă eventualitatea în care ar fi opus vreo rezisten , numai c el eraţă ă prea sl bit ca s se mai zbat .ă ă ă

Îi desf cur c tuşele.ă ă ăImbert îi întinse trei piroane celeilalte g rzi.ă— Bra ul drept sus, porunci Imbert, aşa cum am stabilit.ţBra ul îi fu întins deasupra capului. Soldatul se apropie şi deţ

Molay z ri barosul.ăŞi în elese ceea ce aveau de gând s fac .ţ ă ăBunule Dumnezeu!Sim i o mân înşf cându-i încheietura, apoi vârful unui pironţ ă ă

ap sându-i carnea asudat . V zu barosul dându-se înapoi, după ă ă ă care auzi metalul ciocnindu-se de metal.

Pironul îi str punse încheietura, f cându-l s urle de durere.ă ă ă

12

— Ai nimerit peste vreo ven ? îă l întreb Imbert pe gardian.ă— Nici vorb de-aşa ceva.ă— Bine. Nu trebuie s sângereze de moarte.ăÎn vremea când era un frate mai tân r, de Molay luptase înă

ara Sfânt , atunci când ordinul d duse ultima sa b t lie, laŢ ă ă ă ă Acra. Îşi aminti de senza ia prin care trecuse atunci când lamaţ unei spade îi p trunsese în carne. Adânc . Grea. St ruitoare.ă ă ă Totuşi, un piron înfipt în încheietur era ceva mai r u.ă ă

Bra ul stâng îi fu smucit în sus şi un alt piron i se înfipse prinţ carne în încheietur . Îşi muşc limba str duindu-se s seă ă ă ă st pâneasc , dar agonia îi descleşt din ii. Sângele îi umplu gura,ă ă ă ţ f cându-l s -l înghit .ă ă ă

Imbert izbi taburetul cu piciorul, astfel încât întreaga greutate a trupului înalt de peste un metru şi optzeci de centimetri al lui de Molay ajunse s fie suportat doar de încheieturile sale, peă ă m sur ce unghiul format de bra ul stâng îl presa pe cel drept,ă ă ţ aproape f cându-l s se rup . Ceva i se înfipse în um r şi durereaă ă ă ă îi n p di creierul.ă ă

Unul dintre solda i îi ridic piciorul drept, examinându-iţ ă carnea. Se pare c Imbert avusese grij s aleag acele puncteă ă ă ă în care s fie înfipte cuiele, astfel încât acolo s se afle cât maiă ă pu ine vase de sânge. Piciorul stâng îi fu apoi tras în spatele celuiţ drept, ambele fiind pironite de uş cu un singur cui.ă

De Molay ajunsese mai presus de ipete.ţImbert îşi examin opera.ă— Pu in sânge. Bine lucrat.ţF cu un pas înapoi.ă— Tot ceea ce a îndurat Domnul şi Mântuitorul nostru vei

îndura şi tu. Cu o singur deosebire.ăAcum, de Molay în elegea de ce aleseser uşa. Imbert împinseţ ă

uşor lemnul, f cându-l s se roteasc pe balamale, deschizândă ă ă uşa şi apoi trântind-o, astfel încât s se închid .ă ă

Trupul lui de Molay fu aruncat într-o parte, apoi în alta, leg nându-se pe articula iile dislocate ale umerilor, rotindu-se înă ţ jurul piroanelor. Nu-şi imaginase vreodat c-ar putea existaă agonia prin care trecea.

— Ca şi tortura, spuse Imbert. Unde durerea poate s fieă aplicat în trepte. Acesta e, de asemenea, un element care ineă ţ de st pânire. Pot s te las s atârni. Pot s te leag n de colo-ă ă ă ă ăcolo. Sau pot s te fac s tr ieşti iar ce s-a petrecut acum, ceeaă ă ă ce este mai r u decât orice.ă

13

Lumea înconjur toare pâlpâia, tot ap rând şi disp rând, iar elă ă ă abia dac mai putea s respire. Crampele îi cuprinseser to iă ă ă ţ muşchii. Inima-i b tea cu s lb ticie. Sudoarea îi curgea prin to iă ă ă ţ porii şi se sim ea ca şi cum ar fi avut temperatur , trupul fiindu-iţ ă o vâlv taie mugind .ă ă

— Acum î i mai ba i joc de Inchizi ie? îl întreb Imbert.ţ ţ ţ ăAr fi vrut s -i r spund lui Imbert c ura Biserica pentru ceeaă ă ă ă

ce f cea. Un pap nevolnic, controlat de un monarh francez falit,ă ă care, cine ştie cum, izbutise s r stoarne cele mai mariă ă organiza ii religioase pe care le cunoscuse vreodat omenirea.ţ ă Cincisprezece mii de fra i împr ştia i de-a lungul şi de-a latulţ ă ţ Europei. Nou mii de domenii. Un grup de fra i care odinioară ţ ă st pânise peste ara Sfânt , întinzându-şi domina ia de-a lungulă Ţ ă ţ a dou sute de ani. Cavalerii S raci ai lui Hristos şi ai Templuluiă ă lui Solomon reprezentau chintesen a a tot ceea ce era mai bun.ţ Dar izbânda lor hr nise invidia şi, în calitate de maestru, ar fiă trebuit s -şi dea seama de implica iile furtunilor politice care seă ţ stârniser în jurul lor. S fie mai pu in rigid, mai docil, nu atât deă ă ţ deschis. Slav Cerului, anticipase câte ceva din ceea ce seă întâmplase deja şi-şi luase m surile de precau ie. Filip al IV-lea n-ă ţavea s vad niciodat un gram din aurul şi din argintulă ă ă templierilor.

Şi, cu atât mai pu in, avea s vad comoara cea mai mareţ ă ă dintre toate.

Aşa c de Molay îşi mobiliz ultimele r m şi e de energie şi-şiă ă ă ă ţ în l fruntea. Imbert, mai mult ca sigur, crezu c avea de gândă ţă ă s vorbeasc , aşa c se apropie.ă ă ă

— Fii blestemat, s te înghit iadul, îi şopti de Molay. Fiiă ă blestemat, împreun cu to i cei care- i servesc cauzaă ţ ţ diavoleasc !ă

B rbia i se pr buşi din nou pe piept. Îl auzi pe Imbert urlându-ă ăşi poruncile ca uşa s fie din nou leg nat , numai c durerea eraă ă ă ă atât de intens şi i se strecura în creier din atâtea direc ii, încâtă ţ abia dac mai sim ea ceva.ă ţ

Fu dus jos. Nu ştia cât timp st tuse atârnat, dar relaxarea deă care aveau parte membrele sale r m sese neobservat ,ă ă ă deoarece muşchii îi amor iser de mult vreme. Îl târâser cevaţ ă ă ă vreme şi apoi îşi d duse seama c se afla în propria celul . Ceiă ă ă care-l ineau în captivitate îl întinser pe saltea şi, în timp ceţ ă trupul s u se înfunda între faldurile moi, o duhoare cunoscut îiă ă

14

invad n rile. Îşi sim i capul ridicat pe o pern şi bra ele întinseă ă ţ ă ţ într-o parte şi-n cealalt .ă

— Mi s-a spus, rosti liniştit Imbert, c atunci când e primită câte-un nou frate în rândurile ordinului vostru, aspirantul e înf şurat, în jurul umerilor, cu un giulgiu din pânz . Ceva care să ă ă simbolizeze moartea, apoi renaşterea într-o nou via , înă ţă calitate de templier. Şi tu, de asemenea, vei avea parte de aceast onoare. Am aşternut sub tine giulgiul pe care l-am g sită ă în cuf rul din capel .ă ă

Imbert se întinse şi înf şur pânza esut pân în jurulă ă ţ ă ă picioarelor lui de Molay, de-a lungul trupului umed al acestuia. Privirea îi era acum umbrit de bucata de pânz . Mi s-a spus că ă ă era folosit de ordin în ara Sfânt , dup care a fost adus aici şiŢ ă ă înf şurat în jurul fiec ruia dintre noii adep i din Paris. Acum, aiă ă ţ ren scut, îl batjocori Imbert. R mâi aici s zaci şi s meditezi laă ă ă ă p catele tale. O s m -ntorc.ă ă ă

De Molay era prea sl bit ca s -i mai r spund . Ştia c Imbert,ă ă ă ă ă dup toate probabilit ile, d duse ordin s nu fie ucis, dar, înă ăţ ă ă acelaşi timp, îşi d dea seama de faptul c nim nui n-avea s -iă ă ă ă pese de el. Prin urmare, r mase nemişcat. Amor eala se risipea,ă ţ l sând locul unei cumplite agonii. Inima înc i se zb tea, iară ă ă trupul lui asuda în cantit i însp imânt toare. Îşi spuse sieşi căţ ă ă ă trebuie s se linişteasc şi s -şi aduc în minte gânduri pl cute.ă ă ă ă ă Unul care-i tot venea în minte era referitor la ceea ce-şi doreau s ştie cei care-l ineau în captivitate, mai presus de orice. El eraă ţ singurul om în via care cunoştea r spunsul. Aşa se proceda înţă ă cadrul ordinului. Fiecare dintre Maeştri îi transmitea secretul celui care-l urma, în aşa fel încât numai urmaşul putea s -lă cunoasc . Din nefericire, din cauza arest rii lui neaşteptate şi aă ă extermin rii ordinului, transmiterea, de data aceasta, urma s fieă ă dus la îndeplinire pe o alt cale. N-avea de gând s îi permit luiă ă ă ă Filip sau Bisericii s izbândeasc . Vor afla din ceea ce ştie numaiă ă ceea ce va vrea el ca ei s afle. Ce spunea Psalmul? „Limba taă minciuni ticlui-va, ca o lam ascu it , împr ştiind înşel ciunea.”ă ţ ă ă ă

Dar, apoi, un alt pasaj din Biblie îi r s ri în minte, unul înă ă m sur s -i aduc alinare sufletului s u chinuit. Aşa c , z cândă ă ă ă ă ă ă înf şurat în giulgiul s u, cu trupul şiroind sânge şi sudoare, seă ă gândi la Deuteronom.

„L sa i-m singur, astfel încât s -i pot distruge.”ă ţ ă ă

15

PARTEA ÎNTÂI.

1

COPENHAGA, DANEMARCA.JOI, 22 IUNIE, ÎN PREZENT.ORA 2.50 DUP -AMIAZA.Ă

Cotton Malone observ cu itul în acelaşi timp în care-oă ţ observ pe Stephanie Nelle. St tea la o mas de pe terasa de laă ă ă Cafe Nikolai, sim indu-se confortabil într-un scaun alb dinţ împletitur . Dup -amiaza însorit era pl cut , iar Hojbro Plads,ă ă ă ă ă populara pia et danez care se întindea în fa a lui, gemea deţ ă ă ţ lume. Cafeneaua îşi desf şura obişnuita ei activitate energic –ă ă „febril ”, ar fi fost cuvântul potrivit – şi, de vreo jum tate de or ,ă ă ă el o tot aştepta pe Stephanie.

Era o femeie m run ic , la vreo şaizeci de ani, cu toate că ţ ă ă niciodat nu-şi m rturisise vârsta, iar dosarele personale aleă ă Departamentului de Justi ie, pe care Malone le v zuse la unţ ă moment dat, con ineau doar un şov ielnic N/Aţ ă 1 în spa iulţ rezervat datei naşterii sale. P rul ei negru era str b tut de valuriă ă ă argintii, iar în ochii c prui i se oglindeau atât privirea plin deă ă compasiune a unui liberal, cât şi scânteierea fioroas a unuiă acuzator. Doi preşedin i încercaser s-o conving s accepteţ ă ă ă func ia de procuror general, dar ea respinsese ambele oferte. Unţ anumit procuror general se str duise din greu s fac demersuriă ă ă pentru concedierea ei – mai ales atunci când fusese desemnată de FBI s -l investigheze tocmai pe el – dar Casa Alb respinseseă ă întru totul ideea, din moment ce, printre altele, Stephanie Nelle era de o onestitate scrupuloas .ă

Prin contrast, b rbatul cu cu itul era scund şi îndesat, cuă ţ

1 Prescurtare uzual în cadrul statisticilor, de la ă Not available (informa ie care nu e disponibil ), sau ţ ă No answer (f r r spuns), (n.tr.).ă ă ă

16

tr s turi ascu ite şi p rul tuns periu . Un aspect de om h ituit îiă ă ţ ă ţă ă umbrea chipul de est-european – o impresie de nefericire care-l îngrijora pe Malone mai mult decât lama sclipitoare – şi era îmbr cat neglijent, în pantaloni din denim şi o geac sângerie.ă ă

Malone se ridic de pe scaun, dar îşi men inu privirea a intită ţ ţ ă asupra lui Stephanie.

Se gândi s-o strige, ca un avertisment, dar ea era prea departe, iar în jurul lor era mult prea mult zgomot. Pentru o clip ,ă n-o mai v zu, din cauza uneia dintre acele sculpturi modernisteă care împestri au Hojbro Plads, în cazul acesta fiind vorba despreţ o femeie obscen de obez , care z cea, goal , pe burt , cu feseleă ă ă ă ei mult prea evidente rotunjite ca piscurile muntoase în b taiaă vântului. În clipa în care Stephanie ap ru, de partea cealalt aă ă siluetei din bronz, b rbatul cu cu itul se apropiase, iar Malone îlă ţ privi cum reteza o cureluş de pe um rul ei stâng, f când să ă ă ă cad geanta din piele, apoi cum o îmbrâncea pe Stephanie spreă dalele din piatr .ă

O femeie scoase un ip t şi panica izbucni la vederea ho uluiţ ă ţ de poşete agitând un cu it prin aer.ţ

Geac Roşie se n pusti înainte, cu geanta lui Stephanie înă ă mân , îmbrâncindu-i pe oamenii care-i st teau în cale. Câ iva seă ă ţ traser înd r t. Ho ul coti spre stânga, pe dup o alt sculptură ă ă ţ ă ă ă din bronz, izbutind pân la urm s-o rup la fug . Drumul luiă ă ă ă p rea s duc spre Kobmagergade, o alee rezervat pietoniloră ă ă ă care şerpuia spre nord, pornind din Hojbro Plads şi p trunzândă adânc în cartierul comercial al oraşului.

Malone âşni de la mas , hot rât s -i taie calea atacatoruluiţ ă ă ă înainte ca el s treac de col , numai c un grup de biciclete îiă ă ţ ă bloc trecerea. Evit bicicletele şi sprint înainte, ocolind oă ă ă fântân înainte s -şi înşface prada.ă ă

Se izbir de piatra masiv , Geac Roşie suportând în cea maiă ă ă mare m sur impactul, iar Malone observ imediat faptul că ă ă ă adversarul s u era destul de musculos. Geac Roşie, neintimidată ă de atac, se rostogoli o dat , apoi îşi repezi un genunchi înă stomacul lui Malone.

Acesta îşi pierdu brusc r suflarea.ăGeac Roşie âşni în picioare şi porni în goan spreă ţ ă

Kobmagergade.Malone se ridic şi el, dar în clipa imediat urm toare se chirciă ă

şi trase câteva guri firave de aer.Fir-ar s fie! Nu mai avea antrenament.ă

17

Îşi reveni şi-şi continu urm rirea, prada lui având acum ună ă avans de vreo cincisprezece metri. Malone nu v zuse cu itul peă ţ timpul înc ier rii lor, dar în timp ce se opintea pe strad printreă ă ă magazine, observ c b rbatul înc inea strâns geanta din piele.ă ă ă ă ţ Sim ea c -i arde pieptul, dar se apropia de int .ţ ă ţ ă

Geac Roşie smulse un c rucior cu flori din mâinile unuiă ă b trân sfrijit, unul dintre multele astfel de c rucioare careă ă m rgineau pe de-o parte şi pe cealalt atât Hojbro Plads, cât şiă ă Kobmagergade. Malone nu putea s -i sufere pe vânz toriiă ă ambulan i, care aveau o pl cere deosebit s -i blocheze luiţ ă ă ă intrarea în libr rie, mai ales în zilele de sâmb t . Geac Roşieă ă ă ă împinse cu putere c ruciorul pe pavaj, în direc ia lui Malone.ă ţ Acesta nu putea s lase c ruciorul în voia lui: erau prea mul iă ă ţ oameni pe strad , inclusiv copii, aşa c âşni înainte, îl prinse şi-lă ă ţ învârti pu in, ca s -l opreasc .ţ ă ă

Arunc o privire în spate şi-o z ri pe Stephanie, dup col , peă ă ă ţ Kobmagergade, împreun cu un poli ist. Erau la o distan camă ţ ţă cât o jum tate de teren de fotbal, aşa c nu mai era timp deă ă aşteptat.

Malone se n pusti mai departe, întrebându-se încotro avea deă gând s se îndrepte ho ul. Poate c avea undeva l sat ună ţ ă ă vehicul, sau îl aştepta un şofer acolo unde Kobmagergade d deaă într-o alt pia aglomerat din Copenhaga, Hauser Plads. Speraă ţă ă s nu fie cazul. În locul acela era o aglomera ie de coşmar,ă ţ dincolo de re eaua de alei pietonale care formau Mecca tuturorţ cump r torilor, cunoscut sub numele de Stroget. Coapsele îlă ă ă dureau în urma acestui efort neaşteptat, muşchii s i abiaă amintindu-şi de zilele petrecute în marin şi la Departamentul deă Justi ie. Dup un an de rezerv voluntar , era clar c actuala saţ ă ă ă ă condi ie fizic nu l-ar fi impresionat câtuşi de pu in pe fostul s uţ ă ţ ă angajator.

În fa , se contura Round Tower, cuib rit cu hot râre lângţă ă ă ă biserica Trinity, ca un termos legat de un coşule pentru picnic.ţ Solida cl dire de form cilindric se în l a pe nou etaje. Regeleă ă ă ă ţ ă Christian al IV-lea al Danemarcei îl ridicase în anul 1642, iar simbolul domniei lui – un 4 aurit îmbr işat de un C – sclipea peăţ sumbra fa ad din c r mid . Cinci str zi se intersectau în locul înţ ă ă ă ă ă care se afla Round Tower, iar Geac Roşie putea s-o aleag peă ă oricare dintre ele, încercând s scape.ă

Ap rur şi maşinile de poli ie.ă ă ţUna dintre ele se opri, cu pneurile scrâşnind pe asfalt, la sud

18

de Round Tower. O alta veni din dep rtare, pe Kobmagergade,ă blocând orice cale de sc pare spre nord. Geac Roşie era acumă ă izolat, în pia a ce se întindea în jurul turnului. Prada lui şov i,ţ ă p rând s analizeze situa ia, apoi o rupse la fug spre dreapta,ă ă ţ ă disp rând în Round Tower.ă

Ce tot f cea nebunul sta? Nu exista nici o ieşire, în afaraă ă porticului de la parter. Dar poate c Geac Roşie nu ştia asta.ă ă

Malone alerg spre intrare. Îl cunoştea pe omul de la casa deă bilete. Norvegianul îşi petrecuse multe ore în libr ria lui Malone,ă literatura englez fiind pasiunea lui.ă

— Arne, unde s-a dus omul la? îă l întreb el în danez ,ă ă încercând s -şi recapete r suflarea.ă ă

— A fugit pe-aici f r s pl teasc .ă ă ă ă ă— Mai e cineva?— A urcat o pereche de b trâni acum pu in timp.ă ţNu existau nici sc ri, nici ascensor care s duc spre vârf. Înă ă ă

loc de aşa ceva, o potec în spiral îşi croia drum în sus, fiindă ă conceput ini ial astfel încât voluminoasele instrumenteă ţ astronomice ale secolului al XVII-lea s poat fi transportate peă ă ro i. Ghidurile turistice locale povesteau c , odinioar , Petru celţ ă ă Mare al Rusiei trecuse pe-aici c lare, urmat de împ r teasa lui,ă ă ă în tr sur .ă ă

Malone auzi un zgomot de paşi care-şi r spândea ecourile deă la nivelul de deasupra. Cl tin din cap, cu gândul la ceea ce-lă ă aştepta.

— Spune-le poli iştilor c suntem sus.ţ ăPorni în goan .ăLa jum tatea pantei primei spirale, trecu pe lâng o uş careă ă ă

ducea în Sala Mare. Uşa din sticl era încuiat , iar luminile,ă ă stinse. Ferestrele duble, ornamentate, se înşirau de-a lungul pere ilor exteriori ai turnului, dar fiecare dintre ele era z brelit .ţ ă ă Se opri din nou s asculte şi auzi iar şi zgomot de paşi în fug ,ă ă ă deasupra.

Îşi continu drumul, r suflând din ce în ce mai slab şi maiă ă greu. Încetini pasul în clipa în care trecu pe sub un echer medieval, folosit pentru trasarea h r ilor astronomice, fixat susă ţ pe perete. Ştia c ieşirea spre terasa cl dirii era la doar câ ivaă ă ţ metri distan , pe la ultima cotitur a rampei.ţă ă

Nu mai auzi zgomot de paşi.Se strecur înainte şi p şi prin arcad . Un observator de formă ă ă ă

octogonal – nu din vremea regelui Christian, ci de o origine maiă

19

recent – se în l a în mijloc, înconjurat de o teras întins .ă ă ţ ă ăÎn stânga lui, un gard decorativ din fier împrejmuia

observatorul, singura sa intrare fiind ferecat cu lan uri. Laă ţ dreapta, o re ea complicat de z brele din fier m rginea cealaltţ ă ă ă ă muchie a turnului. Dincolo de grilajul scund, se întindeau acoperişurile oraşului, din igl roşie şi cu fleşe verzi.ţ ă

D du roat platformei şi g si un b rbat mai în vârst , z cândă ă ă ă ă ă întins cu fa a în jos. Lâng trupul lui, Geac Roşie st tea înţ ă ă ă picioare, cu un cu it la gâtul unei b trâne şi cu bra ul înl n uindu-ţ ă ţ ă ţi pieptul. Femeia p rea c vrea s ipe, dar frica îi în buşiseă ă ă ţ ă vocea.

— Sta i potolit , o sf tui Malone, în danez .ţ ă ă ăÎl examin pe Geac Roşie. Aceeaşi privire h ituit se citea înă ă ă ă

ochii lui întuneca i, aproape funebri. Pic turile de sudoare îiţ ă scânteiau în lumina str lucitoare a soarelui. Totul îi d dea deă ă în eles lui Malone c nu era cazul s mai fac vreun pas.ţ ă ă ă Zgomotele de paşi venind de jos semnalau faptul c poli iştiiă ţ aveau s ajung în câteva clipe.ă ă

— Ce-ar fi s te linişteşti? îă ntreb el, încercând s deschid oă ă ă conversa ie în limba englez .ţ ă

Observ c b rbatul în elesese, dar cu itul r mase la locul lui.ă ă ă ţ ţ ă Privirea lui Geac Roşie continu s r t ceasc gr bit , ba spreă ă ă ă ă ă ă ă cer, în sus, ba înapoi. P rea nesigur pe sine, ceea ce-l îngrijora şiă mai mult pe Malone. Persoanele disperate recurg adesea la gesturi disperate.

— Las cu itul jos. Vine poli ia. N-ai pe unde s scapi.ă ţ ţ ăZgomotul de paşi de dedesubt se auzea tot mai tare.— Poli iştii sunt aici.ţGeac Roşie f cu câ iva paşi înapoi, spre grilajul din fier, dară ă ţ

nu-şi sl bi strânsoarea asupra b trânei. Malone sim i c r cealaă ă ţ ă ă de o el a unui ultimatum l-ar putea sili s fac o alegere, aşa c -iţ ă ă ă atrase din nou aten ia.ţ

— N-ai pe unde s scapi.ăGeac Roşie îşi încleşt şi mai tare strânsoarea, apoi se traseă ă

înapoi, împleticindu-se, ajungând s se sprijine cu totul de grilajulă exterior care-i venea pân la brâu, dincolo de el şi de ostatica luiă nemaifiind decât aerul.

Expresia panicat îi disp ru din ochi şi deodat calmul seă ă ă aşternu asupra b rbatului. O împinse în fa pe b trân , iară ţă ă ă Malone o prinse înainte s -şi piard de tot echilibrul. Geac Roşieă ă ă îşi f cu semnul crucii şi, cu geanta lui Stephanie în mân , seă ă

20

r suci peste grilaj, r cni un cuvânt – ă ă beauseant2 – apoi îşi t ieă beregata cu cu itul şi trupul se pr buşi spre caldarâm.ţ ă

Femeia începu s urle, în timp ce poli iştii d deau buzna prină ţ ă portic.

Malone îi d du drumul şi se repezi spre balustrad .ă ăGeac Roşie z cea pe pietrele pavajului, la vreo treizeci deă ă

metri mai jos.Se întoarse şi-şi ridic privirea spre cer; dincolo de catargulă

din vârful observatorului, Dannebrog-ul danez – drapelul cu o cruce alb pe fundal roşu – atârna parc f r vlag pe cerulă ă ă ă ă liniştit.

La ce s-o fi uitat omul acela? Şi de ce-o fi s rit?ăPrivi din nou int în jos şi-o z ri pe Stephanie f cându-şi drumţ ă ă ă

cu coatele prin mul imea din ce în ce mai numeroas . Geanta eiţ ă din piele z cea la câ iva metri distan de cadavru, aşa c o priviă ţ ţă ă cum o ridic de pe pavaj, topindu-se apoi în mul ime. O urm riă ţ ă cu privirea pe m sur ce se strecura printre oameni şi seă ă îndep rta, f r s priveasc înapoi, pe una dintre str zile careă ă ă ă ă ă porneau de lâng Round Tower, ducând spre aglomerata Stroget.ă

Cl tin din cap v zând retragerea ei gr bit şi bomb ni:ă ă ă ă ă ă— Ce mama dracului?

2 Numele purtat de steagul cu dungi albe şi negre al templierilor (n.tr.).

21

2

Stephanie se sim ea zguduit . Dup dou zeci şi şase de ani înţ ă ă ă care lucrase pentru Departamentul de Justi ie, ultimiiţ cincisprezece la Magellan Billet3, înv ase c tot ceea ce st teaăţ ă ă pe patru picioare, avea tromp şi mirosea a alune, se numeaă elefant. N-avea nevoie s aib şi o pl cu atârnat pe piept.ă ă ă ţă ă Ceea ce însemna c b rbatul cu geac roşie nu era un ho deă ă ă ţ gen i.ţ

Era, cu siguran , altceva.ţăIar asta însemna c altcineva ştia cu ce se ocup ea.ă ăV zuse cum ho ul se pr buşea din turn… era prima dat cândă ţ ă ă

vedea cu ochii ei moartea. Atâ ia ani îi auzise pe agen ii eiţ ţ vorbind despre ea, dar o pr pastie uriaş se aşternea întreă ă lectura unui raport şi priveliştea mor ii cuiva. Trupul se izbise deţ pietrele pavajului cu un bubuit dezgust tor. S fi s rit din proprieă ă ă ini iativ ? Sau l-o fi obligat cumva Malone? O fi avut loc o lupt ?ţ ă ă O fi vorbit, înainte s sar ?ă ă

Ea venise cu un anumit scop în Danemarca şi se hot râse,ă dac tot era acolo, s -l viziteze pe Malone. Cu ani în urm , elă ă ă fusese una dintre primele dou sprezece persoane din careă trebuia s aleag pentru Magellan Billet. Îl cunoscuse pe tat l luiă ă ă Malone şi urm rise ascensiunea sigur a fiului, bucurându-se s -lă ă ă primeasc atunci când el îi acceptase oferta şi se mutase de laă compartimentul juridic al marinei la Departamentul de Justi ie.ţ Cu timpul, Malone ajunsese s devin cel mai bun agent al ei, iară ă Stephanie se întristase atunci când el se hot râse, cu un an înă urm , s se retrag .ă ă ă

Nu-l mai v zuse de-atunci, cu toate c vorbiser la telefon deă ă ă câteva ori. Atunci când se lansase în urm rirea ho ului,ă ţ observase c trupul lui înalt îşi men inuse musculatura, iar p rulă ţ ă îi r m sese des şi ondulat, cu aceeaşi uşoar nuan cafenie,ă ă ă ţă asem n toare cu cea a pietrelor vechi care alc tuiau cl dirile dină ă ă ă preajma ei. În cei doisprezece ani în care lucrase pentru ea, Malone fusese întotdeauna deschis şi independent, ceea ce f ceaă din el un bun agent operativ – unul în care putea s aibă ă

3 Organiza ie federal antiterorist fictiv , cu sediul în oraşul Atlanta,ţ ă ă ă din statul american Georgia (n.tr.).

22

încredere – dar, pe lâng asta, mai era vorba şi despre un anumită sentiment. În realitate, el îi fusese mai mult decât un angajat.

Îi era prieten.Dar asta nu însemna c -şi dorea ca el s se amestece înă ă

treburile ei.S -l urm reasc pe b rbatul cu geac roşie era ceva tipică ă ă ă ă

pentru Malone, dar însemna în acelaşi timp şi o problem . Dac -lă ă vizita acum, ar fi urmat anumite întreb ri, unele la care ea n-ăavea de gând s r spund .ă ă ă

Întâlnirea cu un vechi prieten trebuia s fie amânat pentru oă ă alt ocazie.ă

*Malone ieşi din Round Tower şi porni dup Stephanie. În clipaă

în care p r sea terasa turnului, o echip de medici de ambulană ă ă ţă se îngrijea de cuplul în vârst . B trânul era în stare de şoc caă ă urmare a unei lovituri primite la cap, dar avea s -şi revin .ă ă Femeia fusese cuprins de isterie, iar el îl auzise pe unul dintreă medici c trebuia transportat de urgen la ambulan a careă ă ţă ţ aştepta.

Trupul lui Geac Roşie z cea înc pe pavaj, acoperit cu ună ă ă cearşaf de un galben pal, iar poli iştii se ocupau s -i dea la oţ ă parte din drum pe curioşi. Croindu-şi drum prin mul ime, Maloneţ privi cum cearşaful e ridicat, iar fotograful poli iei îşi îndeplineşteţ misiunea. Era limpede c ho ul îşi t iase beregata. Cu itulă ţ ă ţ însângerat z cea la câ iva metri distan de bra ul contorsionată ţ ţă ţ într-o pozi ie nefireasc . Sângele cursese din t ietura de la gât,ţ ă ă întinzându-se pe pavaj într-o b ltoac întunecat . Craniul eraă ă ă sf râmat, pieptul zdrobit, picioarele r sucite, de parc n-ar fiă ă ă avut oase. Poli iştii îi ceruser lui Malone s nu plece: aveauţ ă ă nevoie de o declara ie din partea lui, dar, în clipa aceea, elţ trebuia s-o g seasc pe Stephanie.ă ă

Ieşi din adun tura de casc -gur şi-şi în l privirea spre cerulă ă ă ă ţă serii, pe care un soare târziu str lucea cu o m re ie risipitoare.ă ă ţ Nici un nor nu se z rea prin apropiere. Putea s fie o seară ă ă excelent în care s priveşti stelele, dar nimeni n-avea să ă ă viziteze observatorul din vârful turnului. Nu. Era închis în seara aceea, fiindc un b rbat se aruncase de-acolo şi murise.ă ă

Şi ce era cu b rbatul acela?ăÎn gândurile lui Malone era un amestec de curiozitate şi de

nelinişte. Ştia foarte bine c-ar fi trebuit s se întoarc la libr riaă ă ă lui şi s uite tot ceea ce era legat de Stephanie Nelle şi ceea ceă

23

f cea ea, orice-ar fi fost. Treburile ei nu mai erau şi ale lui. Dară ştia la fel de bine c aşa ceva n-avea s se-ntâmple.ă ă

Ceva nu se lega, iar asta nu era bine.O descoperi pe Stephanie la vreo cincizeci de metri în fa , peţă

Vestergade, una dintre acele str du e lungi care împ ienjenescă ţ ă cartierul comercial din Copenhaga. Mersul îi era sprinten, gr bit;ă brusc, coti la dreapta şi disp ru într-una dintre cl diri.ă ă

Gr bi pasul şi ajunse la HANSEN’S ANTIKVARIAT, o libr rie ală ă c rei proprietar era unul dintre cei câ iva locuitori ai oraşuluiă ţ care nu-i oferiser o primire c lduroas lui Malone. Lui Peteră ă ă Hansen nu-i pl ceau str inii, în mod special americanii, ba chiară ă încercase s împiedice p trunderea lui Malone în Asocia iaă ă ţ Anticarilor Danezi. Din fericire, antipatia lui Hansen nu se dovedise contagioas .ă

Vechile instincte ieşeau la iveal , sim minte şi intui ii careă ţă ţ z cuser adormite înc de la retragerea lui, petrecut cu un ană ă ă ă în urm . Senza ii care nu-i erau pe plac. Şi totuşi, ele întotdeaunaă ţ îl ajutaser s mearg înainte.ă ă ă

Se opri brusc în fa a intr rii principale şi o z ri în untru peţ ă ă ă Stephanie, stând de vorb cu Hansen. Apoi, cei doi se retraseră ă ceva mai încolo în magazin, care ocupa întregul parter al unei cl diri cu trei niveluri. Cunoştea dispunerea interiorului, fiindcă ă studiase cu un an în urm toate libr riile din Copenhaga.ă ă Aproape toate erau ca un testament al acurate ei nordice, c r ileţ ă ţ fiind aşezate în func ie de subiect şi aranjate cu grij în rafturi.ţ ă Cu toate acestea, Hansen era mai dezordonat. Anticariatul s uă era un amestec eclectic de vechi şi nou, în special nou, fiindc nuă era omul care s pl teasc bani grei pentru achizi ii de laă ă ă ţ particulari.

Malone se strecur în spa iul slab luminat, sperând c nici unulă ţ ă dintre angaja i nu-şi va aminti de numele lui. Cinase de câtevaţ ori cu directoarea magazinului lui Hansen, ocazie cu care aflase c nu era tocmai o persoan preferat de acesta. Spre noroculă ă ă s u, ea nu era pe-acolo şi numai vreo zece persoane examinauă rafturile. Se îndrept în grab spre partea din spate, unde, dină ă câte ştia el, erau nenum rate cotloane, fiecare dintre ele fiindă în esat cu rafturi. Nu se sim ea deloc în largul lui s se afle aici;ţ ţ ă la urma urmei, Stephanie doar îl sunase şi-i spusese c-o s fieă prin oraş timp de câteva ore şi c voia s -l salute; dar asta seă ă întâmplase înainte de povestea cu Geac Roşie. Iar el era ală naibii de curios s afle pentru ce murise omul la.ă ă

24

Nu trebuia s fie surprins de comportamentul lui Stephanie. Eaă întotdeauna îşi p strase toate problemele pentru sine, câteodată ă mult prea în secret, ceea ce deseori ducea la ciocniri. Una era să fii în siguran într-un birou din Atlanta şi s lucrezi la unţă ă computer, dar cu totul altceva s lucrezi pe teren. Deciziile buneă nu se pot lua niciodat în lipsa unor informa ii pe m sur .ă ţ ă ă

Îi descoperi pe Stephanie şi pe Hansen într-un fel de alcov f ră ă ferestre, care-i servea lui Hansen drept birou. Malone fusese o dat în vizit pe-acolo, atunci când încercase s seă ă ă împrieteneasc , la început, cu idiotul la. Hansen era un tip cuă ă pieptul masiv şi cu un nas lung care atârna deasupra unei must i cenuşii. Malone se plas în spatele unui şir de rafturiăţ ă supraînc rcate şi înşf c un volum, pref cându-se c citeşte.ă ă ă ă ă

— De ce-a i b tut atâta drum pentru asta? întreba Hansen, cuţ ă vocea lui puternic , hârâit .ă ă

— Sunte i familiarizat cu licita iile de la Roskilde?ţ ţEra ceva tipic pentru Stephanie, s r spund la o întrebare deă ă ă

care n-avea chef printr-o alt întrebare.ă— Particip deseori. Se vând o gr mad de c r i.ă ă ă ţMalone, la rândul lui, era familiarizat cu aceste licita ii.ţ

Roskilde se afla la o jum tate de or de Copenhaga, spre vest.ă ă Anticarii din oraş se strângeau acolo, o dat la trei luni, pentruă licita ii la care se adunau cump r tori din toat Europa. La douţ ă ă ă ă luni dup ce-şi deschisese magazinul, Malone câştigase aproapeă dou sute de mii de euro acolo, de pe urma a patru c r i pe careă ă ţ izbutise s le g seasc la o licita ie obscur a unei propriet i dină ă ă ţ ă ăţ Republica Ceh . Fondurile acestea îi asiguraser tranzi ia de laă ă ţ postura de func ionar salariat al guvernului la cea deţ întreprinz tor mult mai pu in stresat. Dar, în acelaşi timp,ă ţ n scuser gelozii, iar Peter Hansen nu-şi ascunsese invidia.ă ă

— Am nevoie numai de cartea aceea despre care am vorbit. În seara asta. A i spus c n-o s fie nici o problem s-o cump ra i,ţ ă ă ă ă ţ zise Stephanie, pe tonul cuiva obişnuit s dea ordine.ă

Hansen chicoti.— Americanii… To i sunte i la fel. Lumea se învârteşte în jurulţ ţ

vostru.— So ul meu mi-a zis c sunte i omul capabil s g seasc şiţ ă ţ ă ă ă

ceea ce e de neg sit. Cartea pe care-o vreau eu a fost dejaă g sit . Am nevoie doar s fie cump rat .ă ă ă ă ă

— Şi va apar ine persoanei care liciteaz cel mai mult.ţ ăMalone tres ri. Stephanie n-avea habar pe ce teritoriuă

25

primejdios se avântase. Cea dintâi regul a unei tocmeli era să ă nu dezv lui niciodat cât de mult î i doreşti un lucru.ă ă ţ

— E o carte oarecare, de care nu-i pas nim nui, replic ea.ă ă ă— Dar se pare c dumneavoastr v pas , ceea ce înseamnă ă ă ă ă

c-ar putea s mai existe şi al ii.ă ţ— Haide i s ne asigur m c noi vom licita cel mai mult.ţ ă ă ă— Dar ce-are cartea asta, de e atât de important ? N-am auzită

niciodat de ea. Autorul e necunoscut.ă— Pune i sub semnul întreb rii motivele so ului meu?ţ ă ţ— Ce-nseamn asta?ă— Nu-i treaba dumneavoastr . Face i rost de carte şi-o s vă ţ ă ă

pl tesc comisionul, aşa cum ne-am în eles.ă ţ— Dar de ce n-o cump ra i dumneavoastr înşiv ?ă ţ ă ă— N-am de gând s -mi explic motivele.ă— So ul dumneavoastr a fost cu mult mai cumsecade.ţ ă— A murit.Cu toate c în aceast declara ie nu era nici urm de emo ie,ă ă ţ ă ţ

urm o perioad de t cere.ă ă ă— O s mergem spre Roskilde împreun ? se interes Hansen,ă ă ă

p rând s fi în eles faptul c n-avea s mai poat afla nimic de laă ă ţ ă ă ă ea.

— Ne întâlnim acolo.— Abia aştept.Stephanie ieşi gr bit din birou, iar Malone se chirci şi maiă ă

mult în firida lui, întorcându-şi fa a în timp ce ea trecea pe lângţ ă el. Auzi trântindu-se uşa de la biroul lui Hansen şi profit deă ocazie, gr bindu-se spre ieşirea din fa .ă ţă

Stephanie ieşi din pr v lia întunecoas şi coti la stânga.ă ă ă Malone aştept , apoi se strecur pe urmele ei, privindu-şi fostaă ă şef cum îşi croieşte drum printre muşteriii de dup -amiaz ,ă ă ă înapoi spre Round Tower.

R mase pu in în urm , apoi porni dup ea.ă ţ ă ăStephanie nu-şi întoarse capul nici m car o dat . P rea s nu-ă ă ă ă

şi închipuie c s-ar putea interesa cineva de ceea ce f cea. Cuă ă toate acestea, ar fi trebuit s -şi închipuie, mai ales dup ceea ceă ă se întâmplase cu Geac Roşie. Chiar se întreb de ce-şi l saseă ă ă garda jos. Lucru sigur, nu era bun de agent de teren, dar nici nuă era proast .ă

Ajungând la Round Tower, în loc s coteasc la dreapta şi să ă ă mearg spre Hojbro Plads, unde se afla libr ria lui Malone, inuă ă ţ drumul drept. Dup alte trei cvartale, disp ru în Hotelulă ă

26

d’Angleterre.O privi intrând.Se sim i lezat de faptul c avea de gând s cumpere o carteţ ă ă

din Danemarca, f r s -i cear lui sprijinul. Era limpede c nuă ă ă ă ă voia s -l implice. De fapt, dup ceea ce se întâmplase la Roundă ă Tower, p rea c nici m car nu mai vrea s stea de vorb cu el.ă ă ă ă ă

Arunc o privire spre ceas. Era trecut de patru şi jum tate.ă ă Licita ia începea la şase seara, iar pân la Roskilde f ceai oţ ă ă jum tate de or cu maşina. El n-avusese de gând s participe.ă ă ă Catalogul care-i fusese trimis cu câteva s pt mâni în urm nuă ă ă con inea nimic demn de interes. Dar acum era cu totul altceva.ţ Stephanie se purta ciudat, chiar şi pentru ea. Şi o voce familiar ,ă venind din adâncurile propriei min i, una care-l ajutase s -şiţ ă p streze via a timp de doisprezece ani, cât lucrase în echipaă ţ operativ guvernamental , îi şopti c ea urma s aib nevoie deă ă ă ă ă el.

27

3

ABA IA DES FONTAINES.ŢPIRINEII FRANCEZI.ORA 5 DUP -AMIAZA.Ă

Seneşalul îngenunche lâng pat, c utând s -şi aline maestrulă ă ă muribund. Timp de mai multe s pt mâni, se tot rugase s nuă ă ă vin clipa aceasta. Dar curând, dup ce condusese cuă ă în elepciune ordinul vreme de dou zeci şi opt de ani, b trânulţ ă ă care z cea pe pat avea s ob in binemeritata pace şi s li seă ă ţ ă ă al ture, în Ceruri, predecesorilor s i. Din nefericire pentruă ă seneşal, tumultul lumii materiale avea s continue, perspectivă ă care-l însp imânta.ă

Înc perea era spa ioas , b trânele ziduri din piatr şi lemnă ţ ă ă ă fiind lipsite de urmele dec derii, doar grinzile din lemn de pin aleă tavanului ajungând s fie înnegrite de trecerea timpului. Oă singur fereastr , ca un ochi sumbru, str pungea pereteleă ă ă exterior, încadrând splendoarea unei cascade umbrite de un munte cenuşiu şi sterp. Amurgul, din ce în ce mai pronun at,ţ îngroşa ungherele camerei.

Seneşalul îi apuc mâna b trânului. Era rece şi umed laă ă ă atingere.

— M pute i auzi, Maestre? îă ţ ntreb el, în francez .ă ăOchii istovi i se deschiser .ţ ă— Nu m-am dus, înc . Dar curând…ăÎi auzise şi pe al ii, în ultimele lor clipe de via , rostind astfelţ ţă

de declara ii, ceea ce-l f cea s se întrebe dac trupul, pur şiţ ă ă ă simplu, îşi epuiza resursele, r mânând f r energia necesară ă ă ă pl mânilor ca s respire, sau a inimii, ca s bat , moarteaă ă ă ă triumfând pân la urm acolo unde via a fusese, odinioar ,ă ă ţ ă înfloritoare. Apuc mai strâns mâna b trânului.ă ă

— O s -mi lipsi i.ă ţUn zâmbet ap ru pe buzele sub iate.ă ţ— M-ai slujit bine, aşa cum ştiam c-o s-o faci. Tocmai de aceea

te-am şi ales.— O s avem parte de multe conflicte în zilele care vor urma.ă— Eşti preg tit. Am avut grij de asta.ă ăEl era seneşalul, cel de-al doilea la comand dup maestru. Seă ă

28

ridicase repede în rang, prea repede dup p rerea unora şiă ă numai fermitatea cu care condusese maestrul inuse în frâuţ nemul umirile. Dar moartea urma s -şi reclame curând drepturileţ ă asupra protectorului s u şi se temea c avea s urmeze o revoltă ă ă ă deschis .ă

— Nu exist nici o garan ie c voi fi urmaşul vostru.ă ţ ă— Te subestimezi.— Respect puterea adversarilor noştri.T cerea se aşternu asupra lor, permi ându-le ciocârliilor şiă ţ

mierlelor de dincolo de fereastr s -şi anun e prezen a. Privi înă ă ţ ţ jos, spre st pânul s u. B trânul era îmbr cat cu un halat azuriu,ă ă ă ă pres rat cu stele aurii. Cu toate c tr s turile fe ei îi fuseseră ă ă ă ţ ă ascu ite de apropierea mor ii, se întrevedea înc o urm deţ ţ ă ă vigoare în trupul usc iv al b trânului. Barba sur atârna, lungăţ ă ă ă şi nepiept nat , mâinile şi picioarele îi erau chircite din cauzaă ă artritei, dar ochii continuau s arunce scântei. Ştia c dou zeci şiă ă ă opt de ani de conducere îl înv aser multe pe b trânulăţ ă ă r zboinic. Probabil c lec ia cea mai important fusese despreă ă ţ ă cum s afişezi, chiar şi în fa a mor ii, o masc de convenien .ă ţ ţ ă ţă

Medicul confirmase existen a cancerului cu mai multe luni înţ urm . Aşa cum cerea Legea, bolii i s-a permis s -şi urmezeă ă cursul, consecin ele fireşti ale ac iunii Divine fiind acceptate. Miiţ ţ de fra i, de-a lungul secolelor, suferiser acelaşi sfârşit, ceea ceţ ă f cea de neînchipuit ca tocmai maestrul s le întineze tradi ia.ă ă ţ

— Mi-aş dori s simt mirosul apei, şopti b trânul.ă ăSeneşalul arunc o privire spre fereastr . Obloanele dină ă

secolul al şaisprezecelea fur date în l turi, permi ând mirosuluiă ă ţ dulceag de piatr umed şi de ierburi înverzite s i se strecoareă ă ă în n ri. Apa din dep rtare urla pe o tonalitate bolborosit deă ă ă tenor.

— Camera dumneavoastr ofer locul perfect de întâlnire.ă ă— E unul dintre motivele pentru care am vrut s fiu maestru.ăZâmbi, ştiind c b trânului îi pl cea s glumeasc . Citiseă ă ă ă ă

Cronicile şi ştia c mentorul s u îşi des vârşise ascensiunea prină ă ă faptul c fusese capabil s se aga e de fiecare întors tur deă ă ţ ă ă situa ie norocoas cu abilitatea unui geniu. Mandatul s u fuseseţ ă ă unul al p cii, dar toate acestea aveau s se schimbe, curând.ă ă

— Ar trebui s m rog pentru sufletul dumneavoastr , ziseă ă ă seneşalul.

— E timp pentru asta, mai târziu. În loc de aşa ceva, ar trebui s te preg teşti.ă ă

29

— Pentru ce?— Pentru conclav. Strânge voturi. Fii gata. Nu le permite

duşmanilor s se regrupeze. Aminteşte- i de tot ce te-am înv at.ă ţ ăţVocea r guşit era întret iat de momente de sl biciune, dară ă ă ă ă

exista o anumit fermitate în tonul ei.ă— Nu ştiu sigur dac vreau s fiu maestru.ă ă— Ba da.Prietenul s u îl cunoştea bine. Modestia îi cerea s şov ie să ă ă ă

primeasc mantia, dar îşi dorea mai mult decât orice altceva peă lume s fie urm torul maestru.ă ă

Sim i cum mâna inut într-a lui tremur . B trânul avu nevoieţ ţ ă ă ă de câteva respira ii firave ca s -şi recapete fermitatea.ţ ă

— Am preg tit mesajul. E aici, pe birou.ăŞtia c studierea testamentului c dea în sarcina celui care vaă ă

deveni urm torul maestru.ă— Datoria trebuie dus la îndeplinire, rosti maestrul. Aşa cumă

s-a f cut înc de la începuturi.ă ăSeneşalul nu dorea s aud vorbindu-se despre datorie. Pe el îlă ă

preocupau mai mult sentimentele. Privi de jur împrejurul înc perii, în care se aflau doar un pat, un ă prie-dieu4 pus fa -nţă fa cu un crucifix din lemn, trei scaune împodobite doar cu câte-ţăo veche pern tapisat , un birou pentru scris, precum şi două ă ă statui antice din marmur , plasate în nişele pere ilor. Fusese oă ţ vreme când înc perea era plin de mobilier englezesc, tapiseriiă ă din piele din Spania, por elanuri din Delft. Numai c temeritateaţ ă fusese de mult vreme epurat din personalitatea ordinului.ă ă

Ca şi din a lui.B trânul horc i, încercând s ia o gur de aer.ă ă ă ăEl îşi coborî privirea spre b rbatul care z cea cuprins deă ă

somnolen a agitat a bolii. Maestrul îşi rec p t suflarea, clipi deţ ă ă ă ă câteva ori, apoi zise:

— Nu înc , prietene. Dar… curând.ă

4 Sc unel pentru rug ciuni - în limba francez , în original (n.tr.).ă ă ă30

4

ROSKILDE.ORA 6.15 DUP -AMIAZA.Ă

Malone aştept s înceap licita ia, înainte s se strecoare înă ă ă ţ ă sal . Modul de organizare îi era cunoscut şi ştia c licita iile nuă ă ţ aveau s înceap înainte de ora şase şi jum tate, fiindcă ă ă ă trebuiau s se desf şoare opera iunile preliminare, cuă ă ţ înregistrarea cump r torilor şi contractele vânz torilor, careă ă ă trebuiau s fie verificate în prealabil, înainte ca banii s înceapă ă ă s treac dintr-o mân în alta.ă ă ă

Roskilde era un or şel vechi, cuib rit lâng un fiord sub ire, cuă ă ă ţ ap s rat . Întemeiat de vikingi, jucase rolul de capital aă ă ă ă Danemarcei pân în secolul al XV-lea, dar emana în continuare oă gra ie regeasc . Licita ia se inea în centrul comercial al oraşului,ţ ă ţ ţ în apropiere de Domkirke, într-o cl dire de lâng Skomagergade,ă ă unde odinioar predominaser cizmarii. Vânzarea c r ilor era oă ă ă ţ form de art în Danemarca. Exista o anume apreciere pe plană ă na ional pentru cuvântul scris, una pe care Malone, bibliofil de-oţ via , ajunsese s-o admire. De unde c r ile fuseser , odat , doarţă ă ţ ă ă o pasiune, un mod de distragere de la tensiunile riscantei sale cariere, acum ajunseser s fie via a lui.ă ă ţ

Descoperindu-i pe Peter Hansen şi pe Stephanie undeva în fa , r mase în spatele s lii, dincolo de unul dintre stâlpii dinţă ă ă piatr care sprijineau tavanul boltit. N-avea de gând s liciteze,ă ă aşa c n-avea importan dac adjudec torul putea sau nu s -lă ţă ă ă ă vad .ă

C r ile ap reau şi disp reau, unele dintre ele în schimbul unoră ţ ă ă sume respectabile de coroane. La un moment dat, îl observ peă Peter Hansen âşnind în sus, atunci când se prezent urm torulţ ă ă obiect.

— Pierres Gravees du Languedoc (Pietrele gravate din Languedoc), de Eugene Stüblein. Copyright 1887, anunţă adjudec torul. O poveste local , destul de comun pentru acelă ă ă timp, tip rit în doar câteva sute de exemplare. Face parte dintr-ă ăo proprietate pe care am achizi ionat-o recent. Cartea este de oţ calitate foarte bun , legat în piele, f r zgârieturi, cu câtevaă ă ă ă planşe extraordinare, una dintre ele fiind reprodus în catalog.ă

31

Nu este ceva cu care s ne fi b tut capul, în mod obişnuit, numaiă ă c volumul este încânt tor, aşa c am considerat c poate să ă ă ă ă trezeasc un oarecare interes. Face i oferta de deschidere, vă ţ ă rog.

Trei oferte se auzir repede, toate la nivel sc zut, ultima fiindă ă de patru sute de coroane. Malone f cu un calcul. Şaizeci deă dolari. Hansen ridic apoi la opt sute. Nu se mai auzir alte oferteă ă din partea poten ialilor cump r tori, pân când unul dintreţ ă ă ă împuternici ii care ineau leg tura prin telefon cu cei care nuţ ţ ă putuser s participe personal anun o ofert de o mie deă ă ţă ă coroane.

Hansen p ru tulburat de aceast concuren neaşteptat , maiă ă ţă ă ales una venit din partea unui licitator aflat la distan , aşa c -şiă ţă ă ridic licita ia la o mie cincizeci de coroane. Omul de la telefonă ţ ripost cu dou mii. Un al treilea licitator intr în b t lie.ă ă ă ă ă Strig tele continuar , pân când licita ia se avânt la nou miiă ă ă ţ ă ă de coroane. Înc un minut de licita ii intense se încheie cu ofertaă ţ lui Hansen, de dou zeci şi patru de mii de coroane.ă

Mai mult de patru mii de dolari.Malone ştia c Stephanie avea salariu de bugetar, undeva peă

la nivelul de şaptezeci-optzeci de mii de dolari pe an. So ul îiţ murise cu câ iva ani în urm şi-i l sase moştenire unele bunuri,ţ ă ă dar nu era bogat şi în nici un caz nu era colec ionar de c r i,ă ţ ă ă ţ aşa c se întreb de ce-ar fi fost dispus s pl teasc atât deă ă ă ă ă ă mult pentru un obscur jurnal de c l torie. Oamenii îi aduceau aşaă ă ceva în pr v lia lui cu l zile, multe dintre volume fiind din secolulă ă ă al XlX-lea sau de la începutul celui al XX-lea, vremuri în care povestirile personale despre locuri îndep rtate erau la mod .ă ă Multe dintre ele se avântau într-o literatur bombastic , fiind, înă ă cel mai bun caz, f r valoare.ă ă

Aceasta îns p rea s constituie, evident, o excep ie.ă ă ă ţ— Cincizeci de mii de coroane, anun împuternicitul omuluiţă

de la telefon.Mai mult decât dublu fa de ultima ofert a lui Hansen.ţă ăCapetele se întoarser , iar Malone se retrase în spateleă

stâlpului, în timp ce Stephanie se r sucea, s dea cu ochii deă ă reprezentantul celui de la telefon. Malone arunc o privire peă lâng stâlp, observând cum Stephanie şi Hansen discut între ei,ă ă apoi îşi întorc aten ia spre adjudec tor. Trecur câteva clipe deţ ă ă t cere, timp în care Hansen p rea s -şi analizeze urm toareaă ă ă ă mutare, dar era clar c impulsurile îi veneau de la Stephanie.ă

32

Ea cl tin din cap.ă ă— Obiectul îi este vândut licitatorului de la telefon pentru

suma de cincizeci de mii de coroane.Adjudec torul extrase cartea de pe standul de expunere şiă

anun o pauz de cincisprezece minute. Malone în elese c , deţă ă ţ ă fapt, reprezentan ii casei de licita ii inten ionau s arunce oţ ţ ţ ă privire pe Pierres Gravees du Languedoc, s vad ce-o f cea să ă ă ă valoreze mai mult de opt mii de dolari. Ştia c negustorii de laă Roskilde erau vicleni şi nu obişnuiau s lase comorile s treacă ă ă pe lâng ei. Dar, dup cum se p rea, de aceast dat aşa seă ă ă ă ă întâmplase.

Continu s îmbr işeze stâlpul, în timp ce Stephanie şiă ă ăţ Hansen nu se îndep rtar de la locurile lor. Numeroase chipuriă ă familiare împânzeau holul, iar el spera ca nimeni s nu seă trezeasc s -l strige pe nume. Mul i leneveau pe lâng col ulă ă ţ ă ţ opus, aşteptând s se serveasc r coritoarele. Observ doiă ă ă ă b rba i apropiindu-se de Stephanie şi prezentându-se. Ambiiă ţ erau îndesa i, cu p rul tuns scurt, îmbr ca i în pantaloni deţ ă ă ţ bumbac şi tricouri, pe sub haine largi din piele t b cit . În timpă ă ă ce unul din ei se apleca s -i strâng mâna lui Stephanie, Maloneă ă observ umfl tura caracteristic a unei arme cuib rite înă ă ă ă apropierea coloanei vertebrale.

Dup câteva schimburi de replici, b rba ii se retraser .ă ă ţ ă Conversa ia p ruse s fie prietenoas şi, în timp ce Hansen seţ ă ă ă îngr m dea s bea o bere pe gratis, Stephanie se apropie deă ă ă unul dintre func ionari, discut cu el pre de câteva clipe, dupţ ă ţ ă care ieşi din hol pe o uş l turalnic .ă ă ă

Malone se îndrept iute spre acelaşi func ionar, pe numele s uă ţ ă Gregos, un danez sl b nog pe care-l cunoştea bine.ă ă

— Cotton, ce pl cere s te v d!ă ă ă— Mereu în c utare de chilipiruri.ăGregos zâmbi.— Cam greu de g sit aşa ceva pe-aici.ă— Se pare c ultimul obiect a fost chiar o lovitur .ă ă— Credeam c-o s-aduc , poate, cinci sute de coroane. Dară

cinci mii? Incredibil.— Ai vreo idee de ce?Gregos cl tin din cap.ă ă— M dep şeşte.ă ăMalone f cu un gest spre uşa l turalnic .ă ă ă— Femeia cu care-ai vorbit adineauri… încotro se ducea?

33

Func ionarul îi arunc o privire de cunosc tor.ţ ă ă— Te intereseaz tipa?ă— Nu aşa cum crezi tu. Dar m intereseaz .ă ăMalone era unul dintre privilegia ii casei de licita ii de când, cuţ ţ

câteva luni în urm , când îi ajutase pe cei de-acolo s -l g sească ă ă ă pe un vânz tor n b d ios care le oferise trei volume din Janeă ă ă ă Eyre, cam de prin 1847, despre care se aflase ulterior c erauă furate. Atunci când poli ia confiscase c r ile de la noulţ ă ţ cump r tor, casa de licita ii fusese obligat s returneze baniiă ă ţ ă ă pân la ultima coroan , fiindc vânz torul deja încasase ceculă ă ă ă emis. F cându-le o favoare, Malone îl descoperise pe individ înă Anglia şi recuperase banii. Ca urmare a acestui fapt, îşi f cuse înă noua lui ar câ iva prieteni care-i purtau recunoştin .ţ ă ţ ţă

— M-a întrebat despre Domkirke, pe unde se afl . În modă special, despre capela lui Christian al IV-lea.

— i-a spus şi de ce?ŢGregos scutur din cap.ă— Numai c-avea de gând s-o ia pe jos într-acolo.Îşi întinse mâna şi i-o strânse pe cea a danezului. În palm ,ă

avea o bancnot împ turit de o mie de coroane. V zu c Gregosă ă ă ă ă apreciase darul şi strecurase, cu un gest neglijent, banii în buzunar. Micile aten ii erau întâmpinate cu încrunt ri la casa deţ ă licita ii.ţ

— Înc un lucru, continu el. Cine-a fost tipul de la telefon,ă ă care-a f cut licita ia maxim pentru cartea aia?ă ţ ă

— Dup cum ştii şi tu, Cotton, aceast informa ie este strictă ă ţ confiden ial .ţ ă

— Dup cum ştii ă şi tu, nu pot s suf r regulamentele. Îl cunoscă ă pe cel care-a licitat?

— E proprietarul cl dirii pe care-ai închiriat-o, în Copenhaga.ăSchi un fel de zâmbet. Henrik Thorvaldsen. Ar fi trebuit s -şiţă ă

dea seama.Licita ia urma s se reia. În timp ce cump r torii îşi ocupau dinţ ă ă ă

nou locurile, el îşi croi drum spre ieşire, observând c Peteră Hansen se aşezase. Ajungând afar , se pomeni p şind prin aerulă ă rece al unei seri daneze, în care, chiar dac era ora opt, cerul deă var înc se mai vedea luminat de dungi purpurii palide, venindă ă dinspre soarele care apunea alene. La câteva str zi mai încolo,ă se z rea catedrala din c r mid roşie, Domkirke, acolo unde regiiă ă ă ă danezi fuseser înmormânta i înc din secolul al XIII-lea.ă ţ ă

Ce-o fi f când Stephanie acolo?ă

34

Tocmai se preg tea s se îndrepte în acea direc ie, când doiă ă ţ b rba i se apropiar de el. Unul din ei îi împinse cu putere cevaă ţ ă în spinare.

— Sta i cuminte, domnule Malone, sau v împuşc aici, pe loc,ţ ă îi şopti o voce la ureche.

Privi repede în stânga şi-n dreapta.Cei doi b rba i care discutaser pe hol cu Stephanie îl flancauă ţ ă

acum. Şi, în tr s turile lor, descoperi aceeaşi privire neliniştit peă ă ă care-o v zuse, cu câteva ore mai înainte, pe chipul lui Geacă ă Roşie.

35

5

Stephanie intr în Domkirke. Tipul de la casa de licita ii îiă ţ spusese c era uşor s dea de cl dire şi avusese dreptate.ă ă ă Monstruosul edificiu din c r mid , mult prea mare pentru oraşulă ă ă care-l înconjura, domina cerul amurgului.

În interiorul cl dirii monumentale descoperi mai multe anexe,ă capele şi porticuri, toate acoperite de un tavan înalt, boltit şi prev zute cu ferestre înalte cu vitralii care confereau ziduriloră str vechi o aparen celest . Putea s -şi dea seama de faptul c ,ă ţă ă ă ă în prezent, catedrala nu mai era una catolic – luteran , după ă ă decora iuni, dac nu se înşela – cu o arhitectur care l sa s seţ ă ă ă ă întrevad un aspect fran uzesc distinct.ă ţ

Era furioas pentru faptul c pierduse cartea. Se gândise c n-ă ă ăavea s se vând cu mai mult de trei mii de coroane, ceea ceă ă însemna vreo cincizeci de dolari, sau cam aşa ceva. În loc de asta, cine ştie ce cump r tor anonim pl tise mai mult de opt miiă ă ă de dolari pentru o povestire anodin despre sudul Fran ei, scrisă ţ ă cu mai bine de o sut de ani în urm .ă ă

Înc o dat , cineva era la curent cu afacerile ei. S fi fostă ă ă persoana care-o aştepta? Cei doi b rba i care se apropiaser deă ţ ă ea, dup licita ie, îi spuseser c totul îi va fi explicat dac doară ţ ă ă ă îşi va da osteneala s fac o plimbare pân la catedral şi va g siă ă ă ă ă acolo capela lui Christian al IV-lea. Ea fusese de p rere c oă ă astfel de excursie era prosteasc , dar mai avea de ales? Avea laă dispozi ie un timp foarte scurt, în care trebuia s fac multe.ţ ă ă

Se ghid dup instruc iunile pe care le primise şi ocoliă ă ţ vestibulul. În naosul din dreapta ei, în fa a altarului principal, seţ oficia un serviciu religios. Vreo cincizeci de persoane îngenuncheaser în strane. Muzica provenit de la o org r sunaă ă ă ă în incint , r spândindu-şi vibra iile metalice. G si capela luiă ă ţ ă Christian al IV-lea şi p trunse în ea trecând de un grilaj complicată din fier.

O aştepta un b rbat scund, cu un smoc de p r cenuşiu pleoştită ă pe craniu, pe care-l acoperea ca o basc . Avea o fa col uroas ,ă ţă ţ ă b rbierit la sânge şi purta pantaloni din bumbac de culoareă ă deschis şi o c maş descheiat la gât. O hain din piele îiă ă ă ă ă acoperea torsul îndesat şi, pe m sur ce se apropia de el,ă ă Stephanie observ c ochii lui întuneca i ad posteau o privire peă ă ţ ă

36

care imediat o calific drept rece şi b nuitoare. Poate c şi el îiă ă ă sesizase neliniştea, fiindc expresia îi deveni mai blând şi-iă ă arunc un rânjet dezarmant.ă

— Doamn Nelle, îmi face o deosebit pl cere s v întâlnesc.ă ă ă ă ă— De unde şti i cine sunt?ţ— Cunosc foarte bine lucr rile so ului dumneavoastr . A fostă ţ ă

un mare erudit în câteva domenii care m interesau.ă— Care anume? So ul meu se ocupa de multe subiecte.ţ— Rennes-le-Château este cel care m intereseaz înă ă

principal. Lucrarea lui despre aşa-numitul secret care înv luieă oraşul cu pricina şi împrejurimile sale.

— Nu cumva sunte i chiar persoana care tocmai a licitat pesteţ mine?

B rbatul îşi ridic bra ele, într-un gest batjocoritor de predare.ă ă ţ— Nu eu, tocmai acesta fiind motivul pentru care am vrut să

vorbesc cu dumneavoastr . Am avut un împuternicit la licita ie,ă ţ dar – la fel ca şi dumneavoastr , sunt convins – am fost şocat deă pre ul la care-a fost adjudecat .ţ ă

Sim ind nevoia unui r gaz pentru gândire, ea se apuc sţ ă ă ă hoin reasc în jurul mormântului regal. Picturile murale deă ă dimensiuni monstruoase, care d deau de la distan o aparenă ţă ţă de realitate, acopereau pere ii orbitori din marmur . Cinci sicrieţ ă ornamentate umpleau centrul înc perii, sub o bolt enorm .ă ă ă

B rbatul f cu un gest spre sicrie.ă ă— Christian al IV-lea e considerat cel mai mare dintre monarhii

Danemarcei. La fel ca Henric al VIII-lea în Anglia, Francisc al Il-lea în Fran a sau Petru cel Mare în Rusia, a schimbat ara în modţ ţ fundamental. Influen a lui se vede pretutindeni.ţ

Stephanie nu era interesat de o lec ie de istorie.ă ţ— Ce vre i, de fapt?ţ— Da i-mi voie s v ar t ceva.ţ ă ă ăSe îndrept spre grilajul metalic de la intrarea în capel . Ea îlă ă

urm .ă— Legenda spune c diavolul însuşi a schi at gravurile astea.ă ţ

Lucr tura e extraordinar . Înf işeaz monogramele regelui şiă ă ăţ ă reginei, precum şi o mul ime de creaturi fabuloase. Dar privi iţ ţ mai îndeaproape baza.

Stephanie z ri câteva cuvinte gravate în metalul decorativ.ă— Aici scrie, îi spuse el, Caspar Fincke bin ich genannt, dieser

Arbeit binn ich bekannt. Caspar Fincke mie mi se spune, stuiă lucru-i datorez al meu renume.

37

Stephanie se întoarse cu fa a spre el.ţ— Unde vre i s-ajunge i?ţ ţ— În Copenhaga, deasupra lui Round Tower, pe marginea lui,

exist un alt grilaj din fier. Tot Fincke l-a gravat şi pe acela. L-aă f cut scund, astfel încât ochiul omenesc s poat z riă ă ă ă acoperişurile oraşului, dar, în acelaşi timp, s se şi poat s ri cuă ă ă uşurin de-acolo.ţă

Ea pricepu substratul.— Tipul care-a s rit azi lucra pentru dumneavoastr ?ă ăEl încuviin cu un semn din cap.ţă— De ce-a murit?— Cavalerii lui Hristos lupt în numele Domnului, f r teama c-ă ă ă

ar p c tui m cel rindu-şi inamicii sau c şi-ar primejdui propriaă ă ă ă ă via .ţă

— Şi-a luat singur via a.ţ— Atunci când moartea trebuie dat , nu-i nici o crim în asta,ă ă

ci e mult fal .ă ă— Nu şti i s r spunde i la o întrebare.ţ ă ă ţB rbatul zâmbi.ă— Doar îl citam pe un mare teolog, care-a scris toate acestea

acum opt sute de ani. Sfântul Bernard din Clairvaux.— Cine sunte i dumneavoastr ?ţ ă— De ce nu mi-a i spune Bernard?ţ— Şi ce vre i?ţ— Dou lucruri. Mai întâi, cartea pe care amândoi am pierdut-ă

o la licita ie. Dar recunosc c dumneavoastr n-o pute i procura.ţ ă ă ţ Pe cel de-al doilea, îl ave i. V-a fost trimis acum o lun .ţ ă

Stephanie îşi men inu o expresie impasibil . Într-adev r,ţ ă ă acesta era omul care-i cunoştea afacerile.

— Şi care-ar fi acela?— A, e un test… O modalitate prin care vre i s -mi evalua iţ ă ţ

credibilitatea… E-n regul . Pachetul care v-a fost trimis con ineaă ţ un jurnal care odinioar i-a apar inut so ului dumneavoastr . Ună ţ ţ ă caiet de noti e personale pe care l-a inut pân la moartea saţ ţ ă prematur . Am trecut proba?ă

Ea nu-i r spunse.ă— Am nevoie de jurnalul acela.— De ce e atât de important?— Mul i spuneau despre so ul dumneavoastr c-ar fi ciudat.ţ ţ ă

Diferit. Alt genera ie. Comunitatea academic îl lua în derâdere,ă ţ ă iar presa îl lua în b şc lie. Dar, dup p rerea mea, era un omă ă ă ă

38

str lucit. Putea s vad lucruri pe care al ii nu le-ar fi observată ă ă ţ niciodat . Uita i-v numai la ceea ce a reuşit: a fost la origineaă ţ ă acestei întregi atrac ii la mod , cu Rennes-le-Château; cartea luiţ ă a fost cea dintâi care a atras aten ia lumii întregi asupraţ minunilor din acele locuri. A vândut cinci milioane de exemplare în toat lumea. E chiar o reuşit .ă ă

— So ul meu a vândut multe c r i.ţ ă ţ— Paisprezece titluri, dac nu m -nşel, dar nici unul dintre eleă ă

n-a fost la în l imea celei dintâi, ă ţ Comoara din Rennes-le-Château. Mul umit lui, la ora actual exist sute de volumeţ ă ă ă publicate despre subiectul acesta.

— Şi ce v face s crede i c jurnalul so ului meu e la mine?ă ă ţ ă ţ— Ştim la fel de bine amândoi c ar fi fost acum în posesiaă

mea, dac nu s-ar fi amestecat un individ pe nume Cottonă Malone. Din câte ştiu, odinioar a lucrat pentru dumneavoastr .ă ă

— Şi ce f cea?ăB rbatul p ru s în eleag faptul c ea îl provoca înă ă ă ţ ă ă

continuare.— Sunte i unul dintre profesioniştii Departamentului de Justi ieţ ţ

al Statelor Unite şi conduce i o unitate cunoscut sub numele deţ ă Magellan Billet. Doisprezece avoca i, fiecare dintre ei selec ionatţ ţ în mod special de dumneavoastr , lucreaz sub conducerea şiă ă îndrumarea dumneavoastr nemijlocit la, s le zicem aşa,ă ă ă anumite afaceri sensibile. Cotton Malone a lucrat timp de mai mul i ani pentru dumneavoastr . Numai c anul trecut s-a retras,ţ ă ă iar acum e proprietarul unei libr rii din Copenhaga. Dac n-ar fiă ă fost nefericita ac iune a angajatului meu, a i fi savurat un prânzţ ţ frugal al turi de domnul Malone, v-a i fi luat r mas-bun de la el,ă ţ ă apoi a i fi venit încoace, la licita ie, care constituia adev ratulţ ţ ă scop al venirii dumneavoastr în Danemarca.ă

Era timpul s renun e la pref c torii.ă ţ ă ă— Pentru cine lucra i?ţ— Pentru mine însumi.— M cam îndoiesc.ă— De ce-a i face una ca asta?ţ— Datorit anilor de experien .ă ţăEl zâmbi iar şi, ceea ce-o enerv .ă ă— Caie elul, v rog.ţ ă— Nu e la mine. Dup tot ceea ce s-a întâmplat azi, amă

considerat c trebuie s fie p strat într-un loc mai sigur.ă ă ă— E la Peter Hansen?

39

Ea nu-i r spunse.ă— Nu. Presupun c n-ave i de gând s recunoaşte i nimic.ă ţ ă ţ— Cred c discu ia noastr s-a sfârşit.ă ţ ăSe întoarse spre poarta deschis şi se gr bi s ias prin ea. Înă ă ă ă

dreapta ei, în spate, spre intr rile principale, z ri al i doi b rba iă ă ţ ă ţ cu p rul tuns scurt; nu erau aceiaşi de la casa de licita ii, dar îşiă ţ d du imediat seama sub comanda cui se aflau.ă

Arunc o privire în spate, spre b rbatul al c rui nume nu eraă ă ă Bernard.

— La fel ca şi asociatul meu, mai devreme, la Round Tower, nu ave i unde s v duce i.ţ ă ă ţ

— Du-te-n m -ta!ăSe r suci pe c lcâie spre stânga şi se gr bi s traverseze înă ă ă ă

grab catedrala.ă

40

6

Malone cânt ri situa ia. Se afla într-un loc circulat, lâng oă ţ ă strad aglomerat . Oamenii tot veneau şi plecau de la casa deă ă licita ii, în timp ce al ii aşteptau ca angaja ii s le aducţ ţ ţ ă ă automobilele din parcarea al turat . Era limpede c faptul c-oă ă ă supraveghease pe Stephanie nu trecuse neobservat, de aceea se mustr în sinea lui, învinuindu-se c nu se mişcase mai repede.ă ă Cu toate acestea, ajunse la concluzia c , în ciuda amenin rilor,ă ţă cei doi b rba i care-l încadrau de-o parte şi de cealalt n-ar fiă ţ ă riscat s se expun . Era doar re inut, nu eliminat. Probabil că ă ţ ă sarcina lor era s asigure timpul necesar pentru ca orice s-ar fiă întâmplat la catedral cu Stephanie s nu poat fi împiedicat.ă ă ă

Ceea ce însemna c el trebuia s ac ioneze.ă ă ţUrm ri cum din ce în ce mai mul i proprietari de libr rii ieşeauă ţ ă

în valuri din casa de licita ii. Unul dintre ei, un danez burduh nos,ţ ă avea o libr rie în Stroget, în apropierea magazinului lui Peteră Hansen. Aştept ca un angajat s -i aduc maşina acestuia.ă ă ă

— Vagn! îl strig Malone, îndep rtându-se de arma care-lă ă împungea în spinare.

Prietenul s u îşi auzi numele şi se întoarse.ă— Cotton, ce mai faci? Îi r spunse acesta, în danez .ă ăMalone se îndrept cu un mers nep s tor spre maşin ,ă ă ă ă

întorcându-şi privirea la timp cât s -l vad pe b rbatul tuns scurtă ă ă cum îşi ascunde la iu eal arma sub hain . Îl prinsese pe piciorţ ă ă greşit, ceea ce-i confirma gândurile din urm cu câteva clipe.ă B ie ii ştia erau nişte amatori. Era gata s pun pariu c niciă ţ ă ă ă ă m car nu în elegeau daneza.ă ţ

— Pot s te deranjez cu rug mintea s m duci pân laă ă ă ă ă Copenhaga? îl întreb el pe Vagn.ă

— Sigur. E loc. Hai sus.Se urc pe locul din dreapta al banchetei din spate.ă— Mul umesc. Persoana care m-a adus o s mai piard timpulţ ă ă

pe-aici şi eu trebuie s ajung acas .ă ăÎn timp ce trântea portiera automobilului, le f cu un semn cuă

mâna pe fereastr celor doi, pe chipurile c rora se aşternuse oă ă expresie de nedumerire, v zând c maşina porneşte.ă ă

— Nimic interesant pentru tine, ast zi? îl întreb Vagn.ă ăSe întoarse c tre şofer.ă

41

— Absolut nimic.— Nici pentru mine. Ne-am hot rât s plec m şi s lu m cinaă ă ă ă ă

mai devreme.Malone arunc o privire spre femeia de lâng el. Un alt b rbată ă ă

st tea pe locul din fa . Nu-i cunoştea pe nici unul din ei, aşa că ţă ă se prezent . Automobilul îşi croi încetişor drumul spre ieşirea dină labirintul înghesuit al str du elor din Roskilde, îndreptându-seă ţ spre autostrada care ducea c tre Copenhaga.ă

Observ cu coada ochiului fleşele gemene şi acoperişul dină alam al catedralei.ă

— Vagn, po i s m laşi aici? Trebuie s dau o mic rait ,ţ ă ă ă ă ă pu in vreme.ţ ă

— Eşti sigur?— Tocmai mi-am amintit c trebuie s rezolv ceva.ă ă

*Stephanie trecu paralel cu naosul şi se afund şi mai mult înă

catedral . Dincolo de masivii stâlpi care se în l au în dreapta ei,ă ă ţ slujba religioas se oficia în continuare. Tocurile ei joaseă

c neau pe lespezile din piatr , dar era singura care putea auziţă ă ă zgomotul, gra ie orgii bubuitoare. Culoarul pe care mergeaţ ocolea altarul principal, dup care o serie de ziduri şi deă monumente desp r eau galeria de stran .ă ţ ă

Privi repede în spatele ei şi-l z ri pe b rbatul care-şi spuneaă ă Bernard op ind dup ea, dar ceilal i doi indivizi nu se vedeau peţ ă ă ţ nic ieri. Îşi d du seama de faptul c foarte curând avea s seă ă ă ă îndrepte chiar spre intrarea principal a bisericii, numai c deă ă cealalt parte a cl dirii. Pentru prima dat , în elese riscurile laă ă ă ţ care se supuneau agen ii ei. Ea nu lucrase niciodat pe teren –ţ ă asta nu f cea parte din îndatoririle ei – numai c aceasta nu eraă ă o misiune oficial . Era ceva personal şi, din punct de vedereă formal, ea se afla în concediu. Nimeni nu ştia c venise înă Danemarca; nimeni, cu excep ia lui Cotton Malone. Şi, judecândţ dup situa ia dificil în care ajunsese, acest anonimat devenise oă ţ ă problem .ă

D du roat galeriei.ă ăUrm ritorul ei p stra o distan discret în urm , fiind convinsă ă ţă ă ă

de faptul c n-avea cum s -i scape. Stephanie coborî o scar dină ă ă piatr , care ducea spre o alt capel l turalnic , iar atunci îi z ri,ă ă ă ă ă ă la vreo cincisprezece metri în fa a ei, pe ceilal i doi b rba i,ţ ţ ă ţ ap rând în vestibulul din spate şi barându-i trecerea. În spateleă ei, Bernard continua s înainteze, hot rât. În stânga ei era o altă ă ă

42

înc pere funerar , cunoscut sub numele de Capela Magilor.ă ă ăD du buzna în untru.ă ăDou morminte din marmur se aflau între zidurile cuă ă

decora iuni str lucitoare, ambele amintindu-i de templeleţ ă romane. Se retrase spre cel mai îndep rtat dintre ele. Apoi, oă groaz s lbatic , ira ional , o cuprinse, pe m sur ce-şi d deaă ă ă ţ ă ă ă ă seama de gravitatea situa iei.ţ

Era prins în capcan .ă ă*

Malone alerg spre catedral şi intr pe uşile din fa . Înă ă ă ţă dreapta, z ri doi b rba i – mici şi îndesa i, tunşi scurt, îmbr ca iă ă ţ ţ ă ţ în haine civile – asem n tori cu cei doi de care tocmai sc pase,ă ă ă în fa a casei de licita ii. Se hot rî s nu rişte şi-şi c ut într-unţ ţ ă ă ă ă buzunar interior al hainei pistolul Beretta automat, arma standard a agen ilor de la Magellan Billet. I se permisese s -şiţ ă p streze arma atunci când se retr sese şi izbutise s-o strecoareă ă în Danemarca; aici, portul de arm nu era permis de lege.ă

Strânse patul armei în palm , puse degetul pe tr gaci şi-oă ă scoase din hain , ascunzând-o lâng coaps . Nu mai inuse oă ă ă ţ arm în mân de mai mult de un an. Era o senza ie pe care-oă ă ţ considera ca f când parte din trecut, una c reia nu-i sim iseă ă ţ lipsa. Numai c b rbatul care nu ezitase s se sinucid îiă ă ă ă atr sese aten ia, aşa c venise preg tit. Aşa trebuia să ţ ă ă ă procedeze un bun agent, dar era şi unul dintre motivele pentru care izbutise s -şi salveze câ iva prieteni, în loc s fie el însuşiă ţ ă târât în cotloanele vreunei biserici.

Cei doi b rba i st teau cu spatele la el, cu armele ascunse şiă ţ ă mâinile goale. Muzica tun toare de org îi acoperi zgomotulă ă paşilor în timp ce se apropia. Ajunse în spatele lor şi zise:

— Agitat sear , b ie i.ă ă ă ţAmândoi se întoarser , iar el îşi scoase arma la iveal cu ună ă

gest fulger tor.ă— Haide i s ne p str m în limitele polite ii!ţ ă ă ă ţPeste um rul unuia din cei doi b rba i îl z ri pe un altul, laă ă ţ ă

vreo treizeci de metri dincolo de transept, îndreptându-se ca din întâmplare spre ei. Observ c b rbatul acela îşi strecuraseă ă ă mâna pe sub haina din piele. Malone nu aştept s vad ce aveaă ă ă s urmeze, plonjând spre stânga, într-un rând liber de strane. Ună pocnet r sun pe deasupra muzicii de org şi un glon se înfipseă ă ă ţ în lemnul stranei din fa a lui.ţ

Îi z ri pe ceilal i doi indivizi luându-şi armele.ă ţ

43

Din pozi ia sa pieziş , trase de dou ori. Împuşc turileţ ă ă ă explodar prin catedral , sfâşiind parc fundalul muzical. Unulă ă ă din indivizi se pr buşi, iar cel lalt o rupse la fug . Malone se l să ă ă ă ă în genunchi şi auzi alte trei pocnete. Se azvârli din nou pe burt ,ă în timp ce alte gloan e nimereau în lemnul de lâng el.ţ ă

Mai trase dou împuşc turi în direc ia pistolarului r mas.ă ă ţ ăOrga se opri.Oamenii îşi d dur seama de ceea ce se întâmpla. Mul imeaă ă ţ

începu s se reverse din stranele în spatele c rora se ascundeaă ă Malone, c utând s se pun la ad post, ieşind prin uşile dină ă ă ă spate. Malone se folosi de z p ceala general şi arunc o privireă ă ă ă pe deasupra stranei, z rindu-l pe b rbatul îmbr cat cu haina dină ă ă piele stând în apropierea intr rii uneia dintre capelele l turalnice.ă ă

— Stephanie, strig el încercând s acopere vacarmul.ă ăNici un r spuns.ă— Stephanie! Sunt eu, Cotton! Spune-mi dac eşti bine!ăTot nici un r spuns.ăSe târî pe burt înainte, g si transeptul din partea opus , apoiă ă ă

se ridic în picioare. Culoarul din fa a lui d dea roat bisericii,ă ţ ă ă ducând spre partea cealalt . Stâlpii afla i de-o parte şi deă ţ cealalt aveau s fac dificil orice încercare de a trage asupraă ă ă ă lui, iar apoi spa iul rezervat corului l-ar fi ad postit pe de-a-ţ ăntregul, aşa c porni în goan într-acolo.ă ă

*Stephanie îl auzise pe Malone strigându-i numele. Slavă

Domnului c el nu era în stare s nu se amestece în treburileă ă altora. Înc era în Capela Magilor, ascunzându-se în spatele unuiă mormânt din marmur neagr . Auzise împuşc turile şi în eleseseă ă ă ţ c Malone f cea tot ceea ce-i st tea în puteri, numai c era înă ă ă ă inferioritate numeric , de cel pu in trei contra unul. Ar fi vrut s -iă ţ ă vin în ajutor, dar cu ce-ar fi putut ea s -i fie de folos? N-aveaă ă nici o arm asupra ei. Cel pu in, ar fi trebuit s -l anun e c eraă ţ ă ţ ă teaf r . Dar, înainte s -i poat r spunde, printr-un alt grilajă ă ă ă ă complicat care d dea spre biseric , îl observ pe Bernard, cuă ă ă pistolul în mân .ă

Frica îi amor i to i muşchii şi i se ag de creier, într-o panicţ ţ ăţă ă neobişnuit pentru ea.ă

Bernard p trunse în capel .ă ă*

Malone ocoli locul destinat corului. Oamenii înc se n pusteauă ă s ias din biseric , sco ând strig te surescitate, isterice. În modă ă ă ţ ă

44

sigur, cineva chemase poli ia. Trebuia doar s -i in pe loc peţ ă ţ ă atacatori pân când aveau s apar ajutoarele.ă ă ă

Ocoli galeria şi-l z ri pe unul din b rba ii asupra c rora tr seseă ă ţ ă ă ajutându-l pe cel lalt s ias pe una dintre uşile din spate. Dară ă ă cel care pornise atacul nu se vedea pe nic ieri.ă

Asta-l îngrijora.Îşi încetini pasul şi-şi preg ti arma.ă

*Stephanie se încord . Bernard era la doar vreo şase metriă

dep rtare.ă— Ştiu c sunte i aici, rosti el, cu o voce profund , gutural .ă ţ ă ă

Salvatorul dumneavoastr şi-a f cut apari ia, aşa c nu mai amă ă ţ ă timp s m târguiesc. Şti i ce vreau. O s ne mai întâlnim.ă ă ţ ă

Perspectiva nu era deloc atr g toare.ă ă— Nici so ul dumneavoastr n-a fost în eleg tor. I s-a f cut oţ ă ţ ă ă

ofert similar acum unsprezece ani pentru jurnal şi-a refuzat.ă ăSe sim i stârnit de cuvintele lui. Ştia c-ar fi trebuit s p strezeţ ă ă ă

t cerea, dar n-avea cum s-o fac . Nu acum.ă ă— Ce ştii tu despre so ul meu?ţ— Destule. Haide i s-o l s m aşa, pentru moment.ţ ă ăÎl auzi îndep rtându-se.ă

*Malone îl z ri pe Hain din Piele ieşind dintr-una dintreă ă

capelele l turalnice.ă— Stai! strig el.ăB rbatul se r suci pe c lcâie şi-şi ridic arma.ă ă ă ăMalone se arunc spre o scar ducând c tre o alt înc pereă ă ă ă ă

care se prelungea spre exteriorul catedralei, rostogolindu-se în jos pe vreo şase trepte din piatr .ă

Trei gloan e plesnir pere ii de deasupra lui.ţ ă ţMalone urc în goan înapoi, preg tit s riposteze cu foc, dară ă ă ă

Hain din Piele era deja la vreo treizeci de metri distan ,ă ţă alergând spre vestibulul din spate şi întorcându-se spre cealaltă parte a bisericii.

Malone se ridic în picioare şi porni repede înainte.ă— Stephanie! strig el.ă— Aici, Cotton.Îşi z ri fosta şef ap rând din partea cealalt a capelei. Veneaă ă ă ă

spre el, cu o expresie împietrit pe chipul s u calm. De-afar seă ă ă auzeau sirenele.

— Î i propun s-o ştergem de-aici, zise el. O s se lase c-oţ ă

45

gr mad de întreb ri şi presimt c n-o s vrei s r spunzi la niciă ă ă ă ă ă ă una dintre ele.

— Ai dreptate, r spunse ea, trecând uşor pe lâng el.ă ăMalone tocmai se preg tea s -i propun s se foloseasc deă ă ă ă ă

una dintre celelalte ieşiri, când uşile principale se deschiser cuă putere şi poli iştii înarma i roir în untru. El înc avea arma înţ ţ ă ă ă mân , aşa c -l descoperir imediat.ă ă ă

Picioarele se în epenir şi armele automate se ridicar .ţ ă ăEl şi Stephanie încremenir pe loc.ă— Hen til den landskab! Nu! se auzi comanda. La p mânt!ă

Acum!— Ce vor de la noi? întreb Stephanie.ăMalone îşi l s arma s cad şi-şi îndoi genunchii.ă ă ă ă— Nimic bun.

46

7

Raymond de Roquefort st tea în afara catedralei, dincolo deă cercul de curioşi, privind scena care înc nu se încheiase. El şi ceiă doi acoli i ai s i se topiser în p ienjenişul de umbre l sat deţ ă ă ă ă copacii groşi care se în l au în pia eta din fa a catedralei.ă ţ ţ ţ Izbutise s se strecoare pe o uş lateral şi s se îndep rtezeă ă ă ă ă chiar în clipa în care poli iştii d deau n val pe uşile din fa .ţ ă ă ă ţă Nimeni nu p ruse s -l fi observat. Reprezentan ii autorit iloră ă ţ ăţ urmau, deocamdat , s -şi concentreze aten ia asupra luiă ă ţ Stephanie Nelle şi a lui Cotton Malone. Avea s mai treac oă ă vreme pân când martorii s -i descrie pe ceilal i b rba i înarma i.ă ă ţ ă ţ ţ Genul acesta de situa ii îi era familiar şi ştia cât de avantajos eraţ s - i p strezi calmul. Prin urmare, îşi impuse s se linişteasc .ă ţ ă ă ă Oamenii s i trebuiau s ştie c avea situa ia sub control.ă ă ă ţ

Fa ada catedralei din c r mid era m turat de luminiţ ă ă ă ă ă intermitente roşii şi albe. Tot mai mul i poli işti soseau la fa aţ ţ ţ locului, iar el se minun , întrebându-se cum se f cea c un or şelă ă ă ă de dimensiunile acestui Roskilde dispunea de atâtea for e deţ ap rare a legii. Mul imea se aduna râuri-râuri dinspre pia aă ţ ţ principal din apropiere. Întreaga scen se transforma cuă ă rapiditate într-un haos. Ceea ce era perfect. Întotdeauna îşi g sise o uimitoare libertate de mişcare prin haos, atunci când elă era cel care-l controla.

Se întoarse spre cei doi care-l înso iser în biseric .ţ ă ă— Sunte i r ni i? iţ ă ţ se adres celui care fusese împuşcat.ăIndividul îşi desf cu haina şi-i ar t modul în care-şiă ă ă

îndeplinise misiunea vesta lui antiglon .ţ— Doar o vân taie.ăÎi z ri ieşind din mul ime pe ceilal i doi acoli i, pe cei pe care-iă ţ ţ ţ

trimisese la licita ie. Aceştia îi transmiseser prin sta iile radio cţ ă ţ ă Stephanie Nelle nu izbândise în cadrul licita iei. În consecin , leţ ţă ordonase s-o trimit într-acolo. Crezuse, probabil, c avea s seă ă ă lase intimidat , dar str daniile lui se soldaser cu un eşec. Maiă ă ă r u, atr sese într-o mare m sur aten ia asupra lui. Numai că ă ă ă ţ ă aceasta i se datorase lui Cotton Malone. Oamenii lui îl descoperiser pe Malone la licita ie, aşa c le d duse instruc iuniă ţ ă ă ţ s -l re in acolo, în timp ce el avea s discute cu Stephanieă ţ ă ă Nelle. Dup cum se p rea şi aceast încercare eşuase.ă ă ă

47

Cei doi se apropiar de el, iar unul din ei zise:ă— L-am pierdut pe Malone.— L-am g sit eu.ă— E plin de şmecherii. Are tupeu.Ştia c era adev rat. Se informase despre Cotton Malone după ă ă

ce aflase c Stephanie Nelle urma s vin în Danemarca s -lă ă ă ă viziteze. Şi, din moment ce Malone avea s fac parte dină ă planurile ei, oricare ar fi fost acestea, îşi pusese în gând s afleă tot ceea ce se putea.

Numele s u adev rat era Harold Earl Malone. Avea patruzeciă ă şi şase de ani şi se n scuse în statul american Georgia. Mama saă era de loc din Georgia, iar tat l, militar de carier , absolviseă ă Annapolis şi se ridicase pân la rangul de comandant de navă ă înainte ca submarinul s u s se scufunde, pe când Malone aveaă ă zece ani.

Fiul mersese pe acelaşi drum ca tat l s u, urmând cursurileă ă Academiei Navale şi absolvind printre primii trei din promo ia lui.ţ Fusese admis la şcoala de zbor, ob inând pân la urm noteţ ă ă suficient de mari încât s aleag pilotajul pe avioane de lupt .ă ă ă Apoi, lucru interesant, la jum tatea drumului, îşi c utase brusc oă ă alt carier şi fusese admis la Facultatea de Drept a Universit iiă ă ăţ Georgetown, ob inându-şi licen a în Drept în timp ce se afla laţ ţ Pentagon. Dup absolvire, fusese transferat la JAGă 5, unde îşi petrecuse nou ani ca avocat. Cu treisprezece ani în urm ,ă ă fusese transferat la Departamentul de Justi ie, la nou-formatulţ Magellan Billet al Stephanie Nelle. R m sese acolo pân anulă ă ă trecut, trecând prematur în rezerv din func ia de comandantă ţ plin.

În ceea ce priveşte via a personal , Malone era divor at, iarţ ă ţ fiul s u, în vârst de paisprezece ani, locuia împreun cu fostaă ă ă so ie, în Georgia. Imediat dup trecerea în rezerv , Maloneţ ă ă p r sise America şi se mutase în Copenhaga. Era bibliofil convinsă ă şi catolic botezat, dar nu se constatase c-ar fi prea zelos în ceea ce priveşte religia. Vorbea destul de fluent vreo câteva limbi, nu manifesta dependen e sau fobii şi era predispus la oţ automotiva ie dus pân la extrem şi la o d ruire obsesiv . Deţ ă ă ă ă

5 Judge Advocate General's Corps reprezint Departamentul juridic ală oric reia dintre for ele armate ale SUA şi este îns rcinat cu ap rareaă ţ ă ă sau acuzarea în cazul înc lc rii legii militare, aşa cum este prev zut înă ă ă Codul Justi iei Militare. (n.tr.).ţ

48

asemenea, avea o memorie eidetică6. Una peste alta, era exact genul de om pe care de Roquefort l-ar fi vrut mai degrabă angajat în serviciul lui, decât în al adversarilor s i.ă

Iar ultimele minute care trecuser îi dovediser juste eaă ă ţ acestei judec i.ăţ

Faptul c era unul contra trei nu p ruse s -l stinghereasc peă ă ă ă Malone, mai ales atunci când se gândise c Stephanie Nelle ar fiă putut s se afle în primejdie.ă

Mai devreme, tân rul acolit al lui de Roquefort d duse dovadă ă ă de loialitate şi, de asemenea, de curaj, cu toate c ac ionaseă ţ pripit furându-i geanta lui Stephanie Nelle. Ar fi trebuit s aştepteă pân ă după întâlnirea ei cu Cotton Malone, atunci când avea s seă întoarc la hotel, singur şi vulnerabil . Poate c el încercase să ă ă ă ă se fac remarcat, cunoscând importan a acordat misiunii. Poateă ţ ă fusese, pur şi simplu, vorba despre ner bdare. Dar, în clipa înă care-a fost încol it în Round Tower, tân rul alesese, în modţ ă corect, moartea în locul captivit ii. Era p cat, dar aşa seăţ ă desf şura procesul de instruire. Cei care demonstrau c dispună ă de inteligen şi de îndemânare se ridicau. To i ceilal i erauţă ţ ţ elimina i.ţ

Se întoarse spre unul din acoli ii s i, unul dintre cei careţ ă fuseser la casa de licita ii şi-l întreb : Ai aflat cine-a fost cel careă ţ ă a licitat mai mult pentru cartea aia?

Tân rul f cu un semn de încuviin are din cap.ă ă ţ— M-a costat o mie de coroane s -l mituiesc pe func ionar.ă ţPre ul sl biciunii nu prezenta interes pentru el.ţ ă— Numele?— Henrik Thorvaldsen.Telefonul din buzunarul lui începu s vibreze. Adjunctul s u laă ă

comand ştia c era ocupat, ceea ce însemna c era vorbaă ă ă despre un apel important. Deschise clapeta telefonului.

— Clipa se apropie, îi rosti vocea la ureche.— Cât e de aproape?— În urm toarele câteva ore.ăEra un bonus neaşteptat.— Am o misiune pentru tine, spuse el la telefon. E un tip,

Henrik Thorvaldsen. Un danez înst rit, locuieşte în Copenhaga, înă partea din nord. Ştiu câte ceva despre el, dar am nevoie de

6 Form specific a memoriei vizuale, care const în reprezentareaă ă ă cu o mare acuitate a unor obiecte v zute anterior (ca şi cum acestea ară fi prezente). (n.tr.).

49

informa ii complete în ceea ce-l priveşte, într-o or . Sun -mţ ă ă ă atunci când o s ai totul.ă

Închise telefonul şi se întoarse spre angaja ii s i.ţ ă— Trebuie s ne întoarcem acas . Dar, înainte de asta, maiă ă

sunt dou sarcini de îndeplinit.ă

50

8

Malone şi Stephanie fur duşi la o sec ie de poli ie de laă ţ ţ periferia or şelului Roskilde. ă Nici unul din ei nu scoase vreo vorb pe drum, din moment ce amândoi ştiau suficient de multeă încât s -şi in gura. Malone în elesese pe deplin faptul că ţ ă ţ ă prezen a lui Stephanie în Danemarca nu avea nimic de-a face cuţ Magellan Billet. Stephanie nu f cea niciodat munc de teren. Eaă ă ă reprezenta vârful triunghiului: în Atlanta, toat lumea îi d dea eiă ă socoteal . Şi, pe de alt parte, atunci când îl sunase, s pt mânaă ă ă ă trecut , spunându-i c vrea s treac pe-acolo şi s -l salute,ă ă ă ă ă d duse limpede de în eles c avea de gând s vin în Europa înă ţ ă ă ă vacan . „Ce mai vacan ”, se gândi el, în clipa în care fur l sa iţă ţă ă ă ţ singuri într-o înc pere f r ferestre, puternic luminat .ă ă ă ă

— A, apropo, cafeaua a fost minunat la Cafe Nikolai, zise el.ă Am mai stat şi-am b ut-o şi pe a ta. Fireşte, asta a fost dup ce l-ă ăam urm rit pe individ pân în vârful Round Tower şi l-am privită ă cum sare de-acolo.

Ea nu spuse nimic.— Am izbutit s te z resc când i-ai înşf cat geanta de peă ă ţ ă

strad . S-a întâmplat cumva s observi c lâng ea z cea un omă ă ă ă ă mort? Poate c nu. P reai s te cam gr beşti.ă ă ă ă

— Ajunge, Cotton, replic ea, pe un ton care-i era foarteă cunoscut.

— Acum nu mai sunt în subordinea ta.— Şi-atunci, ce cau i aici?ţ— Mi-am pus şi eu aceeaşi întrebare, în catedral , dară

gloan ele mi-au distras aten ia.ţ ţÎnainte ca ea s mai poat spune ceva, uşa se deschise şi ună ă

b rbat înalt, cu p rul blond-roşcat şi ochii c prui, sp l ci i, intr .ă ă ă ă ă ţ ă Era inspectorul de poli ie din Roskilde care-i adusese acolo de laţ catedral şi inea în mân Beretta lui Malone.ă ţ ă

— Am sunat acolo unde mi-a i cerut, i se adres el luiţ ă Stephanie. Ambasada american v-a confirmat identitatea şiă pozi ia de la Departamentul de Justi ie. Acum aştept ordine de laţ ţ centru, ca s ştiu ce s fac.ă ă

Se întoarse.— Cu dumneavoastr , domnule Malone, e o cu totul altă ă

problem . Ave i o viz de reziden temporar în Danemarca, înă ţ ă ţă ă 51

calitate de comerciant. Îi ar t arma. Legile noastre nu permită ă portul de arm , ca s nu mai vorbim despre folosirea ei înă ă catedrala noastr na ional , o cl dire din patrimoniul mondial,ă ţ ă ă nici mai mult, nici mai pu in.ţ

— Îmi place s încalc numai legile cele mai importante,ă r spunse Cotton, nevrând s -i dea celuilalt impresia c poate s -lă ă ă ă ia tare.

— Sunt mare amator de umor, domnule Malone. Numai c aiciă este vorba despre o problem serioas . Nu pentru mine, ciă ă pentru dumneavoastr .ă

— V-au pomenit cumva martorii despre faptul c mai erau şiă al i trei tipi şi c ei ar fi tras primii?ţ ă

— Avem unele descrieri. Dar e pu in probabil s mai fie prinţ ă preajm la ora asta. În schimb, dumneavoastr sunte i chiar aici.ă ă ţ

— Domnule inspector, interveni Stephanie. Situa ia creat s-aţ ă petrecut din cauza mea, nu a domnului Malone. Îi arunc oă privire. Domnul Malone a lucrat într-o vreme pentru mine şi a considerat c aş avea nevoie de ajutorul lui.ă

— Vre i s spune i c nu s-ar fi ajuns la împuşc turi dac n-arţ ă ţ ă ă ă fi avut loc interven ia domnului Malone?ţ

— Nicidecum. Numai c situa ia a sc pat de sub control, dară ţ ă aceasta n-a fost din vina domnului Malone.

Inspectorul îi cânt ri afirma ia cu o evident neîncredere.ă ţ ă Malone se întreba ce-avea de gând Stephanie s fac . Minciunileă ă nu erau punctul ei forte, dar se hot rî s n-o contrazic de faă ă ă ţă cu inspectorul.

— V-a i aflat în catedral într-o misiune oficial din parteaţ ă ă guvernului Statelor Unite? O întreb inspectorul.ă

— La asta nu pot s v r spund. În elege i de ce.ă ă ă ţ ţ— Func ia dumneavoastr implic anumite activit i despreţ ă ă ăţ

care nu se poate discuta? Aveam impresia c sunte i un om ală ţ legii.

— Aşa şi e. Dar unitatea mea e implicat în mod obişnuit înă investiga ii care in de siguran a na ional . De fapt, este motivulţ ţ ţ ţ ă principal pentru care exist m.ă

Inspectorul nu p ru impresionat.ă— Ce treab ave i în Danemarca, doamn Nelle?ă ţ ă— Am venit s -l vizitez pe domnul Malone. Nu l-am mai v zută ă

de mai mult de un an.— Acesta a fost singurul dumneavoastr scop?ă— De ce nu aştepta i ordinele de la centru?ţ

52

— E o minune faptul c n-a fost nimeni r nit în debandada aia.ă ă S-au înregistrat daune în ceea ce priveşte câteva monumente sfinte, dar nu şi r niri.ă

— L-am împuşcat pe unul dintre pistolari, interveni Malone.— Dac l-a i nimerit, înseamn c n-a sângerat.ă ţ ă ăAsta însemna c atacatorii erau dota i cu veste antiglon .ă ţ ţ

Echipa venise acolo preg tit , dar pentru ce?ă ă— Cât ave i de gând s r mâne i în Danemarca? O întrebţ ă ă ţ ă

inspectorul pe Stephanie.— Plec mâine.Uşa se deschise şi un ofi er îmbr cat în uniform îi întinseţ ă ă

inspectorului o hârtie. Acesta o citi, apoi spuse:— Se pare c ave i prieteni foarte bine plasa i, doamn Nelle.ă ţ ţ ă

Superiorii mei spun c trebuie s v las s pleca i şi s nu v pună ă ă ă ţ ă ă nici un fel de întreb ri.ă

Stephanie se îndrept spre uş .ă ăMalone se ridic , la rândul lui.ă— E vorba şi despre mine în hârtia aia?— Trebuie s v eliberez şi pe dumneavoastr , de asemenea.ă ă ăMalone se întinse dup arm . Inspectorul îl opri.ă ă— N-am primit instruc iuni şi s v returnez arma.ţ ă ăSe hot rî s nu se certe cu el. Putea s rezolve problema astaă ă ă

mai târziu. În momentul de fa , trebuia s stea de vorb cuţă ă ă Stephanie.

Se gr bi şi o prinse din urm afar .ă ă ăEa se r suci pe c lcâie şi-l înfrunt , cu tr s turile împietrite.ă ă ă ă ă— Cotton, apreciez ceea ce ai f cut în catedral . Dar ascult -ă ă ă

m şi vreau s m ascul i cu aten ie: nu te amesteca în treburileă ă ă ţ ţ mele.

— Habar n-ai ce faci. În catedral te-ai b gat cu capul înainte,ă ă f r nici o preg tire. Tipii ia trei voiau s te ucid .ă ă ă ă ă ă

— Atunci, de ce n-au f cut-o? Au avut destule ocazii înainte să ă apari tu.

— Ceea ce ridic şi mai multe semne de întrebare.ă— N-ai destul treab la libr ria ta?ă ă ă— Ba bine c nu.ă— Atunci, vezi- i de treaba ta. Atunci când ai plecat, anulţ

trecut, ai spus clar c te-ai s turat s se tot trag în tine. Dacă ă ă ă ă nu m -nşel, ai spus c noul t u binef c tor danez i-a oferit via aă ă ă ă ă ţ ţ pe care i-ai dorit-o întotdeauna. Aşa c , du-te şi bucur -te de ea.ţ ă ă

— Tu eşti cea care m-a sunat s -mi spun c vine în vizit .ă ă ă ă

53

— Ceea ce a fost o idee proast .ă— Ala de azi n-a fost ho de gen i.ţ ţ— Nu te b ga în asta.ă— Mi-eşti datoare. i-am salvat pielea.Ţ— Nimeni nu i-a cerut s faci asta.ţ ă— Stephanie…— D -o dracului, Cotton! N-am de gând s - i mai spun o dat .ă ă ţ ă

Dac-o ii tot aşa, n-o s am de-ales şi-o s trebuiasc s iauţ ă ă ă ă m suri.ă

De data aceasta, el fu cel care se încord .ă— Şi ce-ai de gând s faci?ă— Nu numai prietenul t u danez are leg turi. Şi eu pot să ă ă

aranjez unele lucruri.— D -i b taie, o îndemn el, sim ind cum se înfurie.ă ă ă ţNumai c ea nu-i r spunse. În loc de asta, porni ca o furtun .ă ă ăÎl b tu gândul s se duc dup ea şi s termine ceea ceă ă ă ă ă

începuse, dar ajunse la concluzia c ea avea dreptate. Asta nu-lă privea câtuşi de pu in. Şi avusese parte de suficiente necazuriţ pentru o singur sear .ă ă

Era timpul s mearg acas .ă ă ă

54

9

COPENHAGA.ORA 10.30 SEARA.

De Roquefort se apropie de libr rie. Strada din fa a acesteia,ă ţ rezervat pietonilor, era pustie. Majoritatea cafenelelor şiă restaurantelor din cartier erau la câteva str zi distan , parteaă ţă aceasta din Stroget fiind închis toat noaptea. Dup rezolvareaă ă ă celor dou probleme care-i mai r m seser , avea de gând să ă ă ă ă p r seasc Danemarca. Descrierea lui fizic , al turi de cea aă ă ă ă ă înso itorilor s i, fusese între timp, dup toate probabilit ile,ţ ă ă ăţ ob inut de la martorii din catedral . Prin urmare, era foarteţ ă ă important s nu mai z boveasc mai mult decât era necesar.ă ă ă

Şi-i adusese cu el din Roskilde pe to i cei patru subordona i aiţ ţ s i şi pl nuise s supravegheze fiecare am nunt al ac iunii lor.ă ă ă ă ţ Fuseser destule improviza ii pentru o singur zi, care-lă ţ ă costaser via a unuia dintre oamenii s i, ceva mai devreme, laă ţ ă Round Tower. Nu voia s mai piard un altul. Doi dintre oameniiă ă s i fuseser deja în recunoaştere în spatele libr riei. Ceilal i doiă ă ă ţ aşteptau, preg ti i, lâng el. La etajul de sus al cl dirii, seă ţ ă ă vedeau luminile aprinse.

Bun.El şi proprietarul trebuiau s stea de vorb .ă ă

*Malone îşi lu o cutie de Pepsi Light din frigider şi coborî patruă

rânduri de sc ri, pân la parter. Libr ria lui ocupa întregul imobil,ă ă ă primul etaj fiind rezervat c r ilor şi clien ilor, urm toarele două ţ ţ ă ă servind drept depozite, iar în cel de-al patrulea se afla un mic apartament pe care el îl numea „acas ”.ă

Ajunsese s se obişnuiasc în timp cu spa iul locuibilă ă ţ înghesuit, pl cându-i mai mult decât uriaşa cas de aproapeă ă dou sute de metri p tra i al c rui proprietar fusese odat înă ă ţ ă ă nordul Atlantei. Vânzarea ei, cu un an în urm , pentru un pic maiă mult de trei sute de mii de dolari, îi adusese un câştig net de şaizeci de mii de dolari pe care putea s -i învesteasc în noua saă ă via , cea pe care i-o oferise, aşa cum îl zeflemisise mai devremeţă Stephanie, noul s u binef c tor daneză ă ă , un omule ciudat peţ

55

numele s u Henrik Thorvaldsen.ăUn str in în urm cu paisprezece luni, acum cel mai bună ă

prieten al lui.Se sim iser lega i înc de la început, cel mai vârstnic z rindţ ă ţ ă ă

în persoana celui mai tân r ceva – ce anume, Malone n-a ştiută niciodat , dar ceva – şi prima lor întâlnire, în Atlanta, într-o seară ă ploioas de joi, le pecetluise amândurora viitorul. Stephanieă insistase ca el s -şi ia o lun liber dup ce procesul celor treiă ă ă ă acuza i din Mexico City – care implicase contrabandţ ă interna ional cu droguri şi o asasinare în stil mafiot a unuiţ ă supraveghetor DEA7, întâmplarea f când ca el s fie unul dintreă ă prietenii personali ai preşedintelui Statelor Unite – avusese ca rezultat un carnagiu. Întorcându-se la tribunal, în timpul unei pauze pentru prânz, Malone fusese prins într-un schimb de focuri soldat cu un asasinat, fapt întru totul nelegat de proces, dară ă una pe care el încercase s-o împiedice. Se întorsese acas cu oă ran de glon la um rul stâng. Rezultatul final al înc ier riiă ţ ă ă ă armate fusese: şapte mor i, nou r ni i, unul dintre mor i fiind unţ ă ă ţ ţ tân r diplomat danez numit Cai Thorvaldsen. Am venit să ă vorbesc cu dumneavoastr personal, îi spusese Henrikă Thorvaldsen.

St teau pe scaune, în biroul lui Malone. Îl durea um rul caă ă dracu’. Nu se deranjase s -l întrebe pe Thorvaldsen cum de îlă g sise sau cum se f cea c b trânul ştia c el în elegea daneza.ă ă ă ă ă ţ

— Fiul meu mi-a fost foarte drag, îi spusese Thorvaldsen. Atunci când a intrat în corpul nostru diplomatic eram în al nou lea cer. A cerut s fie trimis în misiune în Mexico City. Studiaă ă istoria aztecilor. Într-o zi ar fi putut s devin un membru distinsă ă al Parlamentului. Un om de stat.

Vârtejul primelor impresii se înv lm şea în mintea lui Malone.ă ă Thorvaldsen era, mai mult ca sigur, de obârşie înalt , dac ineaă ă ţ seama de aerul de distinc ie pe care-l emana, în acelaşi timpţ elegant şi dezinvolt. Numai c sofisticarea era într-un contrastă izbitor cu trupul s u diform, cu şira spin rii gheboşat într-oă ă ă grotesc şi exagerat în epenire, în forma unei egrete. O faă ă ţ ţă t b cit d dea de în eles c trecuse printr-o via marcat deă ă ă ă ţ ă ţă ă imposibilitatea op iunilor, ridurile p rând mai degrab cr p turiţ ă ă ă ă adânci, cu laba-gâştei întinzându-şi ghearele, cu pete provenite

7 Drug Enforcement Association, agen ie a guvernului Statelor Uniteţ ale Americii, înfiin at în anul 1970 în colaborare cu FBI şi avînd ca scopţ ă împiedicarea consumului şi a traficului de droguri (n. tr.).

56

de la ficat şi vinişoare înfurcate, br zdându-i bra ele şi palmele.ă ţ P rul de culoarea cositorului era des şi stufos, asortat cuă sprâncenele, smocuri de un argintiu decolorat care-l f ceau peă b trân s par neliniştit. Numai în ochii lui se întrez rea patima.ă ă ă ă Albaştri-gri, ciudat de clarv z tori, unul din ei p tat de cataractă ă ă ă în form de stea.ă

— Am venit aici s -l cunosc pe omul care l-a împuşcat peă asasinul fiului meu.

— De ce? îl întrebase.— S -i mul umesc.ă ţ— Putea i s da i un telefon.ţ ă ţ— Prefer s stau fa -n fa cu interlocutorul.ă ţă ţă— În clipa asta, aş prefera s fiu l sat în pace.ă ă— Am în eles c era cât pe-aci s fi i ucis.ţ ă ă ţRidicase din umeri.— Şi c renun a i la serviciu. C v da i demisia din func ie şiă ţ ţ ă ă ţ ţ

c trece i în rezerv din milit rie.ă ţ ă ă— Şti i al dracului de multe.ţ— Cunoaşterea este cel mai mare dintre luxuri.Nu se l sase impresionat.ă— V mul umesc pentru palma prieteneasc pe spinare. Am oă ţ ă

gaur în um r care-mi palpit . Prin urmare, din moment ce v-a iă ă ă ţ transmis mesajul de pace, sunte i amabil s m l sa i?ţ ă ă ă ţ

Thorvaldsen nu se clintise de pe canapea. Pur şi simplu, îşi plimba privirea de jur împrejurul biroului şi a înc periloră al turate, vizibile datorit unui hol boltit. Absolut to i pere ii erauă ă ţ ţ c ptuşi i cu c r i. Întreaga cas nu p rea s fie altceva decât ună ţ ă ţ ă ă ă ad post pentru rafturi.ă

— Şi mie-mi plac, spusese oaspetele. Şi casa mea e plin deă c r i. Le-am colec ionat întreaga via .ă ţ ţ ţă

Putea s simt c omul acesta, trecut de şaizeci de ani, eraă ă ă priceput la tactici grandioase. Observase, atunci când îi deschisese uşa, c venise cu o limuzin . Prin urmare, îşi dorea să ă ă afle mai multe.

— De unde şti i c în eleg daneza?ţ ă ţ— Vorbi i câteva limbi str ine. Am fost mândru s aflu c şiţ ă ă ă

limba mea matern este una dintre ele.ăNu era un r spuns, dar oare aştepta cu adev rat unul?ă ă— Memoria dumneavoastr eidetic trebuie s fie oă ă ă

binecuvântare. A mea s-a cam dus, cu vârsta. Nu-mi prea mai amintesc multe.

57

Malone se cam îndoia de aceast afirma ie.ă ţ— Ce vre i de la mine?ţ— V-a i gândit la viitor?ţF cu un semn cu mâna de-a lungul înc perii.ă ă— M-am gândit s -mi deschid un anticariat. Am destule deă

vândut.— Excelent idee. Am unul de vânzare, dac v este pe plac.ă ă ăSe hot râse s intre în joc. Ce mama dracului! Dar exista cevaă ă

în lumini ele st ruitoare din ochii b trânului care-i spunea cţ ă ă ă vizitatorul s u nu glumea.ă

Palmele aspre c utar printr-un buzunar al hainei de laă ă costum, iar Thorvaldsen depuse o carte de vizit pe canapea.ă

— Num rul meu personal de telefon. Dac sunte i interesat,ă ă ţ suna i-m .ţ ă

B trânul se ridic .ă ă— Ce v face s crede i c-aş fi interesat?ă ă ţ— Sunte i, domnule Malone.ţÎi displ cuse siguran a b trânului, mai ales c avea dreptate.ă ţ ă ă

Thorvaldsen pornise, târşâindu-şi picioarele, spre uşa din fa .ţă— Unde-i libr ria asta? Întreb el, certându-se în gând pentruă ă

faptul c -şi d dea la iveal interesul.ă ă ă— În Copenhaga. Unde altundeva?Îşi aminti c aşteptase trei zile înainte s -l sune. Perspectivaă ă

de a tr i în Europa îl tentase întotdeauna. S fi ştiut Thorvaldsenă ă şi asta? Nu crezuse niciodat c-ar fi posibil s tr iasc pesteă ă ă ă ocean. Era func ionar guvernamental. N scut şi crescut înţ ă America. Dar asta fusese înainte de Mexico City. Înainte de faza cu şapte mor i şi nou r ni i.ţ ă ă ţ

Înc mai vedea chipul so iei sale, înstr inat, a doua zi dup ceă ţ ă ă sunase la Copenhaga.

— Sunt de acord. Am stat destul desp r i i. Cotton, e timpul să ţ ţ ă divor m.ţă

Declara ia fusese rostit cu nonşalan a avocatului din ea.ţ ă ţ— Mai e şi altceva? o întrebase el, nep s tor.ă ă— Nu c-ar avea vreo importan , dar mai e. Ce naiba, Cotton,ţă

am stat desp r i i cinci ani! Sunt convins c nu te-ai c lug rit înă ţ ţ ă ă ă ă vremea asta.

— Ai dreptate. A venit vremea.— Chiar ai de gând s te retragi din marin ?ă ă— Am şi f cut-o. Practic, ieri.ăEa cl tinase din cap, aşa cum proceda atunci când Gary aveaă

58

nevoie de sfaturi materne.— O s fii vreodat satisf cut? Marina, apoi şcoala de zbor,ă ă ă

Facultatea de Drept, JAG, Billet. Şi-acum, retragerea subit . Ceă urmeaz ?ă

Lui nu-i pl cuse niciodat tonul ei condescendent.ă ă— M mut în Danemarca.ăPe chipul so iei sale nu se întrez rise nimic. Putea la fel deţ ă

bine s -i spun c se mut pe Lun .ă ă ă ă ă— Ce cau i, de fapt?ţ— M-am s turat s se trag în mine.ă ă ă— De când? Î i place la nebunie în Billet.ţ— E timpul s m maturizez.ă ăEa zâmbise.— Şi ai impresia c mutarea în Danemarca va duce laă

îndeplinire un asemenea miracol?N-avea nici o inten ie s -şi explice planurile. Ei nu-i p sa. Niciţ ă ă

nu şi-ar fi dorit s -i pese.ă— Cu Gary vreau s stau de vorb .ă ă— Pentru ce?— Vreau s ştiu dac e de acord cu asta.ă ă— De când a început s te intereseze ce gândeşte el?ă— El e motivul pentru care am ieşit din asta. Am vrut ca el să

aib un tat prin preajm …ă ă ă— Astea-s rahaturi, Cotton. Ai ieşit pentru tine însu i. Nu-lţ

folosi pe el ca o scuz . Orice i-ai pus în minte, e pentru tine, nuă ţ pentru el.

— N-am nevoie s -mi spui tu ce am în minte.ă— Atunci, cine s - i spun ? Am fost c s tori i mult vreme.ă ţ ă ă ă ţ ă

Crezi c-a fost uşor s te tot aştept s vii de dracu’ ştie unde? Să ă ă m întreb tot timpul dac nu cumva o s te-aduc într-un sac?ă ă ă ă Am pl tit pentru asta, Cotton. Şi Gary a pl tit. Dar b iatul ine laă ă ă ţ tine. Nu, te ador , necondi ionat. Ştim amândoi la fel de bine ce-ă ţar zice, din moment ce are capul mai bine prins pe umeri decât tine. Dac ne gândim la toate eşecurile noastre comune, putemă s spunem c el e o reuşit .ă ă ă

Înc o dat , avea dreptate.ă ă— Ia ascult , Cotton. Motivul pentru care vrei s te mu iă ă ţ

dincolo de ocean te priveşte. Dar, dac asta te face fericit, f -o.ă ă Numai s nu-l foloseşti pe Gary ca pe o scuz . Ultimul lucru deă ă care-ar avea el nevoie ar fi un p rinte nemul umit, care s -ă ţ ăncerce s se revanşeze pentru propria copil rie nefericit .ă ă ă

59

— Î i face pl cere s m insul i?ţ ă ă ă ţ— Nu chiar. Dar adev rul trebuie s fie spus, iar tu ştii asta.ă ăPrivi de jur împrejurul s u, în libr ria întunecat . Nu ob inuseă ă ă ţ

vreodat ceva bun gândindu-se la Pam. Ostilitatea ei împotrivaă lui avea r d cini adânci, care datau din urm cu cincisprezeceă ă ă ani, din vremea în care el era un tip cam nes buit. Nu-i fuseseă credincios, iar ea ştia asta. Merseser la un consilier marital şiă izbutiser s -şi salveze c snicia, dar un deceniu mai târziu, seă ă ă întorsese acas dintr-o misiune şi n-o mai g sise. Îşi închiriase oă ă cas în partea cealalt din Atlanta, pentru ea şi pentru Gary,ă ă luându-şi doar strictul necesar. Printr-un bile el, îi aducea laţ cunoştin noua ei adres şi faptul c , de-acum, c snicia lor seţă ă ă ă sfârşise. Pragmatic şi rece, sta era stilul lui Pam. Lucruă interesant totuşi, nu se gândise la un divor imediat. În loc deţ asta, pur şi simplu tr iser desp r i i, r mânând c s tori i dină ă ă ţ ţ ă ă ă ţ punct de vedere oficial, discutând între ei numai atunci când era necesar, pentru binele lui Gary.

Dar, pân la urm , venise şi timpul pentru o decizie: unaă ă definitiv .ă

În consecin , el renun ase la slujba lui, îşi refuzase misiunile,ţă ţ îşi încheiase c snicia, îşi vânduse casa şi p r sise America, toateă ă ă acestea de-a lungul unei interminabile, îngrozitoare, singuratice, epuizante, dar satisf c toare s pt mâni.ă ă ă ă

Se uit la ceas. Chiar era timpul s -i trimit un e-mail lui Gary.ă ă ă ineau leg tura cel pu in o dat pe zi, iar acum, în Atlanta, eraŢ ă ţ ă

înc sear târziu. Fiul s u trebuia s vin în Copenhaga peste treiă ă ă ă ă s pt mâni, s -şi petreac o lun întreag împreun cu el. Acelaşiă ă ă ă ă ă ă lucru se întâmplase şi cu o var în urm , iar el abia aştepta s -şiă ă ă petreac împreun acest timp.ă ă

Confruntarea pe care-o avusese cu Stephanie înc -l maiă sâcâia. Observase naivit i precum a ei la agen i care, deşi erauăţ ţ conştien i de riscurile la care se supuneau, pur şi simplu nu leţ b gau în seam . Ce-i spusese ea întotdeauna? „Zi-o, f -o,ă ă ă proclam-o, strig-o, dar niciodat , absolut niciodat , s nu crezi înă ă ă rahaturile pe care le spui.” Un sfat bun, dup care ea îns şi ar fiă ă putut s se ghideze. Ea n-avea habar de ceea ce f cea. Dar, laă ă urma urmei, el avea? Femeile nu constituiau punctul lui forte. Cu toate c -şi petrecuse o jum tate din via al turi de Pam,ă ă ţă ă niciodat nu-şi g sise timpul necesar încât s-o cunoasc . Atunci,ă ă ă cum ar fi putut s-o în eleag pe Stephanie? Mai bine s-ar ineţ ă ţ departe de treburile ei. La urma urmei, despre via a ei era vorba.ţ

60

Dar mai era ceva care-l sâcâia.În vremea când avea doisprezece ani, aflase c se n scuse cuă ă

o memorie eidetic . Nu una fotografic , aşa cum preferau s-oă ă portretizeze c r ile şi filmele, ci o excelent rememorare aă ţ ă detaliilor pe care cei mai mul i dintre oameni le uit . În modţ ă sigur, asta-l ajutase la înv at, iar deprinderea limbilor str ineăţ ă fusese ceva simplu, dar faptul de a încerca s extrag un singură ă am nunt dintre atâtea ar fi putut, în timp, s -i dea b t i serioaseă ă ă ă de cap.

Ca şi acum.De Roquefort trase z vorul uşii de la intrare şi p trunse înă ă

libr rie. Doi dintre oamenii s i îl urmar în untru. Ceilal i doiă ă ă ă ţ fuseser posta i afar , s supravegheze strada.ă ţ ă ă

Se strecurar pe lâng rafturile întunecate spre partea dină ă spate a parterului înghesuit, dup care urcar sc rile înguste.ă ă ă Nici un zgomot nu le tr d prezen a. Ajuns la etajul de sus, deă ă ţ Roquefort p şi printr-o uş deschis într-un apartament luminat.ă ă ă Peter Hansen st tea confortabil într-un fotoliu, citind, cu o bereă pe masa de lâng el şi o igar arzând în scrumier .ă ţ ă ă

Surprinderea se întip ri pe chipul librarului.ă— Ce c uta i aici? îă ţ ntreb Hansen, în francez .ă ă— Am avut o în elegere.ţ— S-a licitat peste noi. Ce puteam s fac?ă— Mi-ai spus c n-o s fie nici o problem .ă ă ăOamenii s i se îndreptar c tre partea cea mai îndep rtat aă ă ă ă ă

înc perii, în apropierea ferestrelor. El r mase în pragul uşii.ă ă— Cartea a fost vândut cu cincizeci de mii de coroane. Ună

pre scandalos, se justific Hansen.ţ ă— Cine te-a întrecut la licita ie?ţ— Casa de licita ii nu e dispus s ofere o asemeneaţ ă ă

informa ie.ţ

61

10

De Roquefort se întreb dac Hansen îl credea într-atât deă ă prost.

— Te-am pl tit s te asiguri c Stephanie Nelle va cump raă ă ă ă cartea.

— Şi am încercat. Dar nimeni nu mi-a spus c s-ar putea vindeă cartea la un asemenea pre . Am continuat s licitez, dar ea mi-aţ ă f cut semn s m opresc. Era i dispus s pl ti i mai mult decâtă ă ă ţ ă ă ţ cincizeci de mii de coroane?

— Aş fi pl tit oricât ar fi fost necesar.ă— Dar n-a i fost acolo, iar ea n-a fost atât de hot rât .ţ ă ăHansen p rea s se fi liniştit, surprinderea de la început fiindă ă

înlocuit de o îngâmfare pe care lui de Roquefort îi era greu s-oă ignore, în ciuda oric rui efort.ă

— Şi, la urma urmei, ce-are cartea asta atât de valoros?De Roquefort examin înc perea strâmt , care duhnea aă ă ă

alcool şi a nicotin . Sute de c r i z ceau împr ştiate printre stiveă ă ţ ă ă de ziare şi reviste. Se întreb cum ar putea cineva s tr iască ă ă ă într-o asemenea dezordine.

— Tu s -mi spui.ăHansen ridic din umeri.ă— N-am nici cea mai vag idee. Ea n-a vrut s -mi spun de ceă ă ă

şi-o dorea.R bdarea lui de Roquefort se apropia de limit .ă ă— Ştiu cine te-a întrecut la licita ie.ţ— Cum?— Dup cum bine ştii, func ionarii de la licita ie au pre ul lor.ă ţ ţ ţ

Doamna Nelle te-a contactat s ac ionezi ca agent al ei. Iar euă ţ te-am contactat ca s m asigur c ea va ob ine cartea, astfelă ă ă ţ încât s pot s -mi fac o copie înainte ca tu s i-o dai. Pe urm , aiă ă ă ă aranjat s apar un licitator la telefon.ă ă

Hansen zâmbi.— V-a luat mult pân s v imagina i una ca asta.ă ă ă ţ— De fapt, mi-a luat doar câteva clipe, din clipa în care am

avut informa ia.ţ— Din moment ce acum sunt în posesia c r ii şi Stephanieă ţ

Nelle a ieşit din schem , la ce v-ar folosi s-o ave i?ă ţDe Roquefort ştia deja încotro avea s se îndrepte discu ia.ă ţ

62

— De fapt, întrebarea este: cât de mult valoreaz pentru tineă cartea?

— Pentru mine nu înseamn nimic.ăF cu un semn şi cei doi acoli i ai s i îl înşf car pe Hansen deă ţ ă ă ă

bra e. De Roquefort repezi un pumn în abdomenul librarului.ţHansen scuip un jet de aer, apoi se pr buşi în fa , r mânândă ă ţă ă

sus inut pe vertical doar de membrele sale.ţ ă— Am vrut ca Stephanie Nelle s aib cartea, dup ce-aş fiă ă ă

f cut o copie, zise de Roquefort. Pentru asta te-am pl tit. Nuă ă pentru altceva. Pentru o vreme, mi-ai fost de folos. Acum nu mai e cazul.

— Dar eu… am… cartea…Ridic din umeri.ă— Min i. Ştiu precis unde e cartea acum.ţHansen scutur din cap.ă— N-o s . Pune i mâna pe ea.ă ţ— Greşeşti. De fapt, va fi ceva foarte uşor de rezolvat.

*Malone aprinse lumina în sec iunea de istorie. C r i de toateţ ă ţ

formele şi de toate m rimile şi culorile umpleau rafturile negreă l cuite. Dar era un anumit volum de care-şi amintea, de vreoă câteva s pt mâni. Îl cump rase, împreun cu alte istorii de laă ă ă ă mijlocul secolului al XX-lea, de la un italian care era de p rere că ă marfa lui valora cu mult mai mult decât era Malone dispus să pl teasc . Majoritatea vânz torilor nu în elegeau faptul că ă ă ţ ă valoarea depindea de dorin , de raritate şi de unicitate.ţă Vechimea nu era neap rat important din moment ce, la fel ca şiă ă în secolul al XX-lea, întotdeauna s-au tip rit tot felul de porc rii.ă ă

Îşi aminti c vânduse câteva dintre c r ile italianului, dară ă ţ spera c m car una dintre ele mai era pe-acolo. Nu-şi amintea caă ă ea s fi p r sit magazinul, cu toate c era posibil s-o fi vândută ă ă ă vreunul dintre angaja ii lui. Din fericire, cartea r m sese peţ ă ă rândul al doilea de sus, exact acolo unde-o aşezase dintru început.

Coperta, legat în pânz , nu era protejat de vreo învelitoare,ă ă ă fapt pentru care, deşi odat fusese de un verde intens, acum seă decolorase pân la nuan a cojii de l mâie. Paginile ei erau sub iriă ţ ă ţ ca foi ele din m tase, cu marginile poleite, pres rate cu gravuri.ţ ă ă Titlul înc era vizibil, scris cu litere aurii, neregulate.ă

Cavalerii Templului lui Solomon.Anul apari iei era trecut ca fiind 1922 şi, atunci când v zuseţ ă

63

pentru prima dat cartea, Malone devenise interesat de ea,ă templierii constituind un subiect despre care citise prea pu ineţ pân atunci. Ştia c ei nu fuseser deloc nişte c lug ri, ci maiă ă ă ă ă degrab r zboinici în numele religiei: un fel de unitate specială ă ă armat spiritualizat . Dar imaginea mai degrab simplist peă ă ă ă care şi-o f urise în leg tur cu ei îi înf işa ca pe nişte b rba iă ă ă ăţ ă ţ înveşmânta i în alb, arborând elegante cruci roşii. Un stereotipţ de la Hollywood, fireşte. Şi-şi aminti de fascina ia pe care-oţ resim ise atunci când frunz rise volumul.ţ ă

Lu cartea cu el şi se îndrept spre unul dintre fotoliile careă ă împânzeau magazinul, se cuib ri în el şi începu s citeasc . Cuă ă ă timpul, începu s i se contureze în minte o imagine general .ă ă

Prin Anul Domnului 1118, creştinii puseser din nou st pânireă ă pe ara Sfânt . Prima Cruciad avusese un succes r sun tor. Şi,Ţ ă ă ă ă cu toate c musulmanii fuseser înfrân i, p mânturile loră ă ţ ă fuseser confiscate, oraşele ocupate, ei nu se supuseser întruă ă totul. Dimpotriv , r m seser la hotarele noului regat întemeiată ă ă ă de creştini, provocându-le distrugeri tuturor celor care se aventurau în ara Sfânt .Ţ ă

Pelerinajul în siguran spre oraşele sfinte constituia unulţă dintre motivele pentru care se puseser la cale cruciadele, iară taxele pe drumuri însemnau principala surs de venituri pentruă nou-întemeiatul regat creştin al Ierusalimului. Pelerinii intrau în valuri zi de zi în ara Sfânt , venind de unii singuri, în cupluri, înŢ ă grupuri sau uneori în veritabile comunit i dezr d cinate. Dinăţ ă ă nefericire, drumurile de intrare şi de ieşire nu erau sigure. Musulmanii st teau la pând , bandi ii bântuiau nestingheri i, baă ă ţ ţ chiar şi solda ii creştini reprezentau o amenin are, din momentţ ţ ce jaful însemna, pentru ei, o surs fireasc de aprovizionare.ă ă

Aşa se f cuse c , atunci când un cavaler venit din regiuneaă ă Champagne, Hugues de Payens, întemeiase o nou mişcare înă care erau cuprinşi el şi al i opt, un ordin monahal de fra iţ ţ lupt tori al c rui scop era s le ofere drumuri sigure pelerinilor,ă ă ă ideea fusese primit cu o aprobare aproape unanim . Baldwin ală ă Il-lea, care cârmuia Ierusalimul, i-a oferit noului ordin ad post înă moscheea Al-Aqsa, un loc despre care creştinii credeau c-ar fi fost odinioar Templul lui Solomon, aşa c noul ordin şi-a luată ă numele de la sediul s u: Cavalerii S raci ai lui Hristos şi aiă ă Templului lui Solomon din Ierusalim.

La început, fr ia era redus din punct de vedere numeric.ăţ ă

64

Fiecare dintre cavaleri depunea jur minte de s r cie, castitate şiă ă ă supunere. Nu aveau nici un fel de avere, ca indivizi. Toate bunurile lor p mânteşti intrau în posesia ordinului. Tr iau înă ă comun şi mâncau în t cere. Îşi tundeau p rul, dar îşi l sauă ă ă b rbile s creasc . Hrana şi veşmintele erau procurate din milaă ă ă altora, iar Sfântul Augustin le era modelul vie ii monahale.ţ Însemnul ordinului avea o simbolistic deosebit : doi cavaleri,ă ă c l rind un singur cal, o aluzie limpede la vremurile în careă ă cavalerii nu-şi permiteau s aib fiecare calul propriu.ă ă

Un ordin religios alc tuit din lupt tori nu însemna, potrivită ă concep iilor medievale, o contradic ie. Dimpotriv , noul ordinţ ţ ă întrunea, în egal m sur , fervoarea religioas şi dib cia într-aleă ă ă ă ă r zboiului. Întemeierea lui rezolva, de asemenea, o altă ă problem , aceea a ap r torilor, deşi pân atunci existaseră ă ă ă ă întotdeauna lupt tori încerca i.ă ţ

Prin 1128, fr ia îşi m rise deja efectivul, g sindu-şi sprijinăţ ă ă politic printre cei puternici. Principi şi prela i din Europa leţ donaser p mânturi, bani şi materiale. Pân la urm , papaă ă ă ă recunoscuse ordinul, aşa c , foarte curând, cavalerii templieriă deveniser unica armat stabil din ara Sfânt .ă ă ă Ţ ă

Se conduceau dup un Regulament strict, alc tuit din 686 deă ă legi. Vân toarea era interzis . Nu li se permiteau jocurile deă ă noroc, nego ul sau specula iile. Vorbele lor trebuiau s fieţ ţ ă cump tate şi lipsite de veselie. Podoabele le erau interzise cuă des vârşire. Dormeau cu luminile aprinse, înveşmânta i înă ţ c m şi, veste şi pantaloni, preg ti i pentru lupt .ă ă ă ţ ă

Maestrul era conduc torul lor absolut. Dup el veneauă ă seneşalii, care jucau rolul de adjunc i şi de sfetnici. Mareşaliiţ comandau armatele pe timpul b t liilor. Servientes, în latin ,ă ă ă sergents, în francez , erau meşteşugarii, lucr torii şi scutieriiă ă afla i în slujba fra ilor cavaleri, cei care formau osatura ordinului.ţ ţ Conform unei bule papale, emise în 1148, fiecare dintre cavaleri trebuia s poarte o emblem constând într-o cruce de culoareă ă roşie, cu toate bra ele egale, l ite la capete, pe o mantie alb .ţ ăţ ă Templierii au constituit cea dintâi armat regular , disciplinat şiă ă ă echipat , dup vremea romanilor. Fra ii cavaleri aveau să ă ţ ă participe la toate cruciadele urm toare, fiind primii arunca i înă ţ focul luptei, ultimii care se retr geau şi cei niciodată ă r scump ra i. Credeau c serviciile pe care le aduceau ordinuluiă ă ţ ă aveau s le netezeasc drumul spre rai şi, de-a lungul a două ă ă secole de r zboaie permanente, vreo dou zeci de mii deă ă

65

templieri au devenit martiri murind în b t lii.ă ăÎn anul 1139, o alt bul papal a plasat ordinul sub controlulă ă ă

exclusiv al papei, ceea ce-i permitea s -şi desf şoareă ă nestingherit opera iunile pe toate teritoriile creştin t ii, f rţ ă ăţ ă ă vreo îngr dire din partea monarhilor. Era un fapt f r precedentă ă ă şi, pe m sur ce ordinul dobândea putere politic şi economic ,ă ă ă ă acumula o avu ie imens . Regii şi patriarhii le l sau sumeţ ă ă importante prin testament. Baronii şi negustorii beneficiau de împrumuturi în schimbul promisiunii c , la moartea lor, casele,ă p mânturile, viile şi gr dinile pe care le de ineau aveau să ă ţ ă treac în st pânirea ordinului. Pelerinilor li se asigura transportulă ă spre şi dinspre ara Sfânt , în schimbul unor dona ii generoase.Ţ ă ţ Pe la începutul secolului al XIV-lea, templierii rivalizau cu genovezii, cu lombarzii şi chiar şi cu evreii, ca de in tori deţ ă moned . Regii Fran ei şi ai Angliei îşi p strau tezaurele înă ţ ă criptele ordinului. Pân şi musulmanii îşi depozitau averile la ei.ă

Templul din Paris al ordinului devenise centrul pie ei monetareţ a lumii. Încetul cu încetul, organiza ia avea s se transforme într-ţ ăun complex financiar şi militar, în acelaşi timp autofinan at şiţ autocontrolat. Pân la urm , propriet ile templierilor, vreo nouă ă ăţ ă mii de moşii, au fost scutite întru totul de taxe, iar această pozi ie singular a condus la apari ia unor conflicte cu clerulţ ă ţ local, de vreme ce bisericile strângeau cureaua, iar posesiunile templierilor prosperau. Rivalitatea cu alte ordine, în special cu cel al Cavalerilor Ospitalieri, avea doar darul de a spori tensiunile.

În timpul secolelor al XII-lea şi al XIII-lea, st pânirea asupraă rii Sfinte avea s treac , rând pe rând, de la creştini la arabi şiţă ă ă

invers. Ascensiunea lui Saladin, ca suveran al musulmanilor, le-a adus arabilor primul mare conduc tor de oşti, astfel încâtă Ierusalimul creştin a c zut, pân la urm , în 1187. În haosul careă ă ă a urmat, templierii şi-au restrâns activit ile în Acra, o fort reaăţ ă ţă înt rit din apropierea rmului mediteranean. În secolul care aă ă ţă urmat, aceste afaceri au început s lâncezeasc în ara Sfânt ,ă ă Ţ ă dar au înflorit în Europa, unde templierii s-au stabilit într-o întins re ea de biserici, aba ii şi moşii. Atunci când Acra a c zut,ă ţ ţ ă în anul 1291, ordinul şi-a pierdut atât cea din urm baz din araă ă Ţ Sfânt , cât şi însuşi scopul pentru care exista.ă

Propria predilec ie pentru secrete, care la început îl f cuse sţ ă ă fie deosebit, pân la urm a ajuns s încurajeze ponegrirea lui. Înă ă ă anul 1307, punând ochii pe vastele posesiuni ale templierilor,

66

Filip al IV-lea al Fran ei i-a arestat pe mul i dintre fra ii cavaleri.ţ ţ ţ Al i monarhi i-au urmat exemplul. Au urmat şapte ani de acuza iiţ ţ şi de procese. Papa Clement al V-lea a dizolvat în mod oficial ordinul în anul 1312. Lovitura decisiv a venit pe data de 18ă martie 1314, atunci când cel din urm maestru, Jacques deă Molay, a fost ars pe rug.

Malone continu s citeasc . Ceva îl sâcâia înc , undeva înă ă ă ă mintea lui: un lucru pe care-l citise atunci când frunz rise pentruă prima dat cartea, cu câteva s pt mâni înainte. R sfoindă ă ă ă paginile, citise cum, înainte de suprimarea sa din 1307, membrii ordinului deveniser exper i în comer ul maritim, în dezvoltareaă ţ ţ propriet ilor, în creşterea animalelor, în agricultur şi, cel maiăţ ă important dintre toate, în finan e. Atunci când Bisericaţ interzisese experimentele ştiin ifice, templierii înv aser de laţ ăţ ă duşmanii lor, arabii, a c ror cultur încuraja gândireaă ă independent . De asemenea, templierii îşi puseser la loc sigur,ă ă aşa cum şi b ncile moderne îşi stocheaz averile prin atâteaă ă taini e, o cantitate impresionant de valori. Era citat chiar şi unţ ă poem medieval fran uzesc care descria în mod corespunz torţ ă bog iile excesive ale templierilor şi dispari ia lor subit :ăţ ţ ă

Ai Templului Maeştri, cu to i de sânge fra i ţ ţdin plin îndestula i şi înc rca i ţ ă ţ

cu aur şi argint şi bog ii.ăţCine-or fi ei? Cum de or fi ajuns la st zenit?ă

Cine-ar avea putere într-atât, încât nici unul n-a-ndr znit ăun câtuşi de pu in din bog ia lor s ia, nimeni n-a cutezat: ţ ăţ ăde-a pururi cump rând, dar niciodat s şi scoat la mezat.ă ă ă ă

Istoria nu fusese prea blând cu ordinul. Cu toate că ă subjugaser imagina ia poe ilor şi-a cronicarilor – cavaleriiă ţ ţ Graalului din Parsival erau templieri, dup cum tot templieri erauă şi demonicii antieroi din Ivanhoe – pe m sur ce cruciadeleă ă c p taser eticheta de agresiune imperialist a europenilor,ă ă ă ă templierii deveniser parte integrant a fanatismului lor brutal.ă ă

Malone continu s parcurg cartea, pân când d du, înă ă ă ă ă sfârşit, peste pasajul care-i r m sese în minte înc de la primaă ă ă sa lectur . Ştia c trebuie s fie acolo. Memoria nu-l înşelaseă ă ă niciodat . Se povestea cum, pe câmpul de b t lie, templieriiă ă ă scoteau la iveal întotdeauna un stindard împ r it în dou : oă ă ţ ă

67

parte neagr , reprezentând p catul pe care fra ii cavaleri îlă ă ţ l saser în urm , iar cealalt alb , simbolizând noua lor via dină ă ă ă ă ţă cadrul ordinului. Pe drapel scria ceva în limba francez . Înă traducere, însemna o stare de m re ie, de nobilitate şi deă ţ seme ie. Termenul era, de asemenea, folosit şi ca strig t deţ ă lupt pentru membrii ordinului.ă

Beauseant. Fii m re .ă ţExact cuvântul pe care Geac Roşie îl rostise, în timp ce seă

arunca de pe Round Tower.Ce se-ntâmpla?Tot felul de explica ii mai vechi i se înv lm şeau în minte.ţ ă ă

Sentimente despre care credea c-au fost în buşite în anul deă dup retragerea sa. Bunii agen i erau, în egal m sur , curioşi şiă ţ ă ă ă precau i. Dac l sau deoparte vreunul dintre aceste atribute, înţ ă ă mod inevitabil se întrez rea ceva: ceva cu un poten ială ţ dezastruos. F cuse aceast greşeal odat , cu mul i ani înainte,ă ă ă ă ţ într-una dintre primele sale misiuni, iar impetuozitatea sa f cuseă ca unul dintre agen ii angaja i s -şi piard via a. N-a fost ultimaţ ţ ă ă ţ persoan de a c rei ucidere se sim ea r spunz tor, dar a fost ceaă ă ţ ă ă dintâi şi niciodat n-avea s uite neglijen a de care d duseă ă ţ ă dovad .ă

Stephanie intrase într-o încurc tur . N-avea nici o îndoial . Îiă ă ă poruncise s nu se amestece în treburile ei, aşa c n-ar fi avută ă nici un rost s mai discute cu ea. Dar poate c Peter Hansen ar fiă ă în m sur s -i ofere anumite informa ii.ă ă ă ţ

Arunc o privire spre ceas. Era târziu, dar Hansen eraă cunoscut ca fiind o pas re de noapte, aşa c trebuia s fie încă ă ă ă treaz. Dac nu, îl trezea el.ă

Arunc deoparte cartea şi se îndrept spre uş .ă ă ă

68

11

— Unde-i jurnalul lui Lars Nelle? întreb de Roquefort.ăAflat înc în strânsoarea celor doi, Peter Hansen se holb la el.ă ă

Ştia c Hansen fusese, odinioar , îndeaproape legat de Larsă ă Nelle. Atunci când aflase c Stephanie Nelle avea s vin înă ă ă Danemarca, s participe la licita ia de la Roskilde, presupuseseă ţ c -l va c uta pe Peter Hansen. Iat de ce începuse cu negustorulă ă ă de c r i.ă ţ

— Mai mult ca sigur, Stephanie Nelle i-a pomenit despreţ jurnalul so ului ei, nu?ţ

Hansen scutur din cap.ă— Nimic. Absolut nimic.— În timp ce Lars Nelle tr ia, i-a pomenit ceva despre faptulă ţ

c inea un jurnal?ă ţ— Niciodat .ă— Î i dai seama în ce situa ie te afli? Nimic din ceea ce-amţ ţ

vrut s se-ntâmple nu s-a-ntâmplat şi, ceea ce e şi mai r u, m-aiă ă înşelat.

— Ştiu c Lars lua noti e cu meticulozitate, rosti Hansen şiă ţ resemnarea se sim ea din plin în vocea lui.ţ

— Mai spune-mi.Hansen p ru s împietreasc .ă ă ă— Numai atunci când o s fiu liber.ăDe Roquefort îi permise nebunului s fac o mutareă ă

victorioas . Un gest de-al lui şi cei doi b rba i îşi sl biră ă ţ ă ă strânsoarea. Hansen se repezi şi d du pe gât o înghi itură ţ ă zdrav n de bere, apoi trânti halba pe mas .ă ă ă

— Lars a scris o gr mad de c r i despre Rennes-le-Château.ă ă ă ţ Toate chestiile astea despre pergamente pierdute, geometrii ascunse şi şarade, care fac vânz ri serioase. Hansen p ru s -şiă ă ă recapete st pânirea de sine. S-a referit la toate comorile pe careă şi le putea închipui. Aurul vizigo ilor, bog iile templierilor, pr zileţ ăţ ă catarilor. „Ia un fir şi ese o p tur ”, asta obişnuia el s zic .ţ ă ă ă ă

De Roquefort ştia totul despre Rennes-le-Château, un mic c tun din sudul Fran ei care exista înc din vremea romanilor. Ună ţ ă preot, în ultima parte a secolului al XIX-lea, cheltuise sume enorme de bani pentru restaurarea bisericii locale. Câteva decenii mai târziu, ap ruse zvonul cum c preotul finan aseă ă ţ

69

ornamentarea bisericii cu ajutorul unei imense comori pe care-o descoperise. Lars Nelle aflase despre acest loc uluitor cu treizeci de ani în urm şi scrisese o carte despre legenda local , carteă ă care devenise un bestseller interna ional.ţ

— Aşadar, spune-mi ce-a notat el în jurnalul sta, îi ceru luiă Hansen. Ceva informa ii diferite fa de materialul publicat?ţ ţă

— V-am mai spus, nu ştiu nimic despre vreun jurnal. Hansen înşf c halba şi savur înc o înghi itur . Dar, cunoscându-l peă ă ă ă ţ ă Lars, m îndoiesc c i-ar fi comunicat lumii totul în c r ile astea.ă ă ă ţ

— Şi ce anume a inut ascuns?ţUn zâmbet viclean se ivi pe buzele danezului.— Ca şi cum n-a i şti deja. Dar, v asigur, n-am nici o ideeţ ă

despre asta. Eu ştiu doar ceea ce am citit în c r ile lui Lars.ă ţ— N-aş presupune nimic, dac-aş fi în locul t u.ăHansen p ru dezorientat.ă— Aşa c , spune-mi, ce-ar putea s fie atât de important laă ă

cartea din seara asta? Nici m car nu e despre Rennes-le-ăChâteau.

— E cheia pentru tot.— Cum ar putea s fie o carte despre nimic, veche de mai bineă

de o sut şi cincizeci de ani, cheia pentru ceva?ă— De multe ori, cele mai simple dintre lucruri sunt şi cele mai

importante.Hansen se întinse s -şi ia igara.ă ţ— Lars era un tip ciudat. Niciodat n-am putut s -l descifrez.ă ă

Era obsedat de toat chestia asta, cu Rennes. Era îndr gostit deă ă locul la. Chiar şi-a cump rat o cas acolo. Am fost şi eu o dată ă ă ă acolo. Jalnic.

— A afirmat cumva Lars c-ar fi descoperit ceva?Hansen îl cânt ri din nou cu o privire b nuitoare.ă ă— Cum ar fi…?— Nu face pe prostul. Nu sunt în dispozi ia necesar s te potţ ă ă

suporta.— Şti i ceva, altfel n-a i fi aici.ţ ţHansen se aplec s -şi lase igara la loc în scrumier . Numaiă ă ţ ă

c mâna lui îşi continu mişcarea, ajungând exact la un sertară ă deschis al mesei de al turi, dup care o arm ieşi la iveal . Unulă ă ă ă dintre oamenii lui de Roquefort izbi cu piciorul pistolul din mâna negustorului de c r i.ă ţ

— Asta a fost o prostie, zise de Roquefort.— Du-te dracu’, scuip Hansen, frecându-şi mâna lovit .ă ă

70

Sta ia de emisie ag at de haina lui de Roquefort îi p c ni înţ ăţ ă ă ă ureche şi o voce rosti: „Se apropie un tip”. Urm o pauz . „Eă ă Malone. Vine direct spre magazin.”

Nu era ceva neaşteptat, dar poate c venise clipa s i seă ă transmit lui Malone un mesaj limpede din care s în eleag că ă ţ ă ă nu era treaba lui. Le atrase aten ia celor doi subordona i ai s i.ţ ţ ă Aceştia înaintar şi-l prinser din nou pe Hansen de bra e.ă ă ţ

— Înşel ciunea are un pre , rosti de Roquefort.ă ţ— Cine dracu’ eşti?— Cineva cu care n-ar fi trebuit s te joci. De Roquefort f cuă ă

semnul crucii. Domnul s fie cu tine.ă*

Malone v zu lumin la ferestrele de la etajul al treilea. Stradaă ă din fa a libr riei lui Hansen era goal . Doar câteva automobileţ ă ă parcate m rgineau pavajul întunecat, dar ştia c toate acesteaă ă urmau s dispar diminea , atunci când cump r torii aveau să ă ţă ă ă ă invadeze înc o dat aceast por iune pietonal din ă ă ă ţ ă Stroget.

Ce spusese Stephanie mai devreme, atunci când fusese în pr v lia lui Hansen? „So ul meu mi-a zis c sunte i omul capabilă ă ţ ă ţ s g seasc şi ceea ce e de neg sit.” Prin urmare, dup toateă ă ă ă ă aparen ele, Peter Hansen îl cunoscuse bine pe Lars Nelle, iarţ aceast veche leg tur ar fi explicat de ce Stephanie apelaseă ă ă mai degrab la Hansen decât s -l caute pe el. Dar asta nuă ă r spundea şi la celelalte numeroase întreb ri pe care le mai aveaă ă Malone.

Malone nu-l cunoscuse niciodat pe Lars Nelle. Acesta muriseă cam la un an dup ce Malone intrase în Magellan Billet, într-oă vreme în care el şi Stephanie abia începeau s se cunoasc maiă ă bine. Dup aceea îns , citise toate c r ile lui Nelle, careă ă ă ţ constituiau o mixtur de fapte istorice, întâmpl ri, ipoteze şiă ă coinciden e uimitoare. Lars era adeptul unei teorii a conspira ieiţ ţ interna ionale, conform c reia acea regiune din sudul Fran eiţ ă ţ cunoscut sub numele de Languedoc ad postea cine ştie ceă ă mare comoar . Ceea ce era, par ial, de în eles. Regiunea fuseseă ţ ţ mult vreme un inut al trubadurilor, un loc al castelelor şi ală ţ cruciadelor, unde ap ruse pentru prima dat legenda Sfântuluiă ă Graal. Din nefericire, lucr rile lui Lars Nelle nu generaser vreoă ă dezbatere ştiin ific serioas . În loc de aşa ceva, teoriile saleţ ă ă stârniser doar interesul unor scriitori modernişti şi al unoră produc tori independen i de film, care dezvoltaser premiseleă ţ ă ini iale, ajungând pân la urm s propun teorii care tratau deţ ă ă ă ă

71

la prezen a extratereştrilor pân la jafurile romanilor, ba chiarţ ă pân la îns şi esen a ascuns a creştinismului. Fireşte c nimică ă ţ ă ă din toate acestea nu fusese vreodat dovedit sau descoperit. Cuă toate acestea, Malone era convins de faptul c industria turistică ă francez era îndr gostit de asemenea specula ii.ă ă ă ţ

Cartea pe care Stephanie încercase s-o cumpere la licita ia deţ la Roskilde era intitulat ă Pierres Gravees du Languedoc. Pietrele gravate din Languedoc. Un titlu ciudat, despre un subiect şi mai ciudat. Ce relevan putea s aib ? Ştia c Stephanie nu seţă ă ă ă l sase niciodat impresionat de lucr rile so ului ei. Această ă ă ă ţ ă contradic ie fusese problema principal în c snicia lor şi pân laţ ă ă ă urm dusese la o desp r ire de dimensiuni continentale: Larsă ă ţ locuia în Fran a, ea, în America. Prin urmare, ce c uta ea înţ ă Danemarca, la unsprezece ani dup moartea lui? Şi de ceă încercau ceilal i s se amestece în treburile ei, mergând chiarţ ă pân la sacrificiul vie ii?ă ţ

Îşi continu mersul, încercând s -şi pun gândurile în ordine.ă ă ă Ştia c Peter Hansen n-avea s se bucure s -l vad , aşa c -şiă ă ă ă ă propuse s -şi aleag vorbele cu grij . Trebuia s -l conving peă ă ă ă ă idiotul la şi s scoat de la el tot ceea ce putea. Era dispus s şiă ă ă ă pl teasc pentru asta, dac-ar fi fost nevoit.ă ă

Ceva âşni de la unul dintre etajele superioare ale cl dirii luiţ ă Hansen.

Privi int în sus, urm rind cum un trup era aruncat cu capulţ ă ă înainte, r sucindu-se prin aer pe la semiîn l ime, apoiă ă ţ pr buşindu-se pe capota unei maşini parcate.ă

Se repezi într-acolo şi-l recunoscu pe Peter Hansen. Îi verifică pulsul. Slab.

Uimitor lucru, Hansen deschise ochii.— M auzi? îă l întreb el pe Hansen.ăNici un r spuns.ăCeva şuier prin apropierea capului s u, iar pieptul lui Hansenă ă

zvâcni înainte. Înc un şuierat şi craniul se sf râm , sânge şiă ă ă buc i de carne împroşcându-i haina.ăţ

Se r suci pe c lcâie.ă ăLa fereastra spart de la cel de-al treilea etaj deasupra lui seă

afla un b rbat cu o arm . Acelaşi b rbat îmbr cat în hain dină ă ă ă ă piele care pornise seria de împuşc turi din catedral : cel care oă ă atacase pe Stephanie. În clipa în care acesta se preg tea să ă inteasc din nou, Malone se arunc la ad postul automobilului.ţ ă ă ă

Şi mai multe gloan e se ab tur în direc ia lui, ca o ploaie.ţ ă ă ţ

72

Zgomotul fiec reia dintre împuşc turi era înfundat, r sunândă ă ă ca o b taie din palme. O arm cu surdin . Un alt glon bâzâi peă ă ă ţ deasupra capotei, pe lâng Hansen. Un altul sf râm parbrizul.ă ă ă

— Domnule Malone! Afacerea asta nu te priveşte, strigă b rbatul de sus.ă

— Acum m priveşte.ăN-avea de gând s stea pe loc şi s discute subiectul. Seă ă

ghemui cât putea de mult şi-şi croi drum de-a lungul str zii,ă folosindu-se de maşinile parcate în chip de scut.

Alte şi alte împuşc turi, ca şi cum ar fi pocnit nişte perne,ă încercar s se strecoare prin metal şi prin sticl .ă ă ă

Ajungând cu vreo dou zeci de metri mai încolo, arunc oă ă privire înapoi. Chipul disp ruse de la fereastr . Se ridic înă ă ă picioare şi începu s alerge, cotind dup primul col . Apoi, trecuă ă ţ de altul, încercând s se foloseasc de labirintul de str zi, astfelă ă ă încât s pun cât mai multe cl diri între el şi urm ritorii s i.ă ă ă ă ă Sângele-i zvâcnea în tâmple. Inima-i bubuia. Fir-ar al dracului! Intrase din nou în joc.

Se opri pentru o clip şi trase aerul rece în piept.ăZgomotul de paşi alergând se apropia din spate. Se întrebă

dac urm ritorii lui ştiau s se descurce prin Stroget. Era nevoită ă ă s presupun c da. Trecu de un alt col şi se trezi înconjurat deă ă ă ţ tot mai multe pr v lii întunecate. Sim i cum i se strângeă ă ţ stomacul. Începea s nu mai aib de unde s aleag . În fa a luiă ă ă ă ţ se afla una dintre multele pie e deschise ale cartierului, cu oţ fântân artezian în mijloc. Toate cafenelele din acest perimetruă ă erau închise noaptea. Nu se vedea nimeni. Aici, ascunz torileă erau extrem de pu ine. Dincolo de întinderea pustie, se ridica oţ biseric . O lic rire slab se z rea clar prin vitraliile întunecate.ă ă ă ă Vara, bisericile din Copenhaga r mâneau deschise pân laă ă miezul nop ii. Avea nevoie de un loc în care s se ascund , celţ ă ă pu in pentru o vreme. Aşa c goni spre porticul ei din marmur .ţ ă ă

Uşa cenuşie se deschise cu un clinchet. O împinse în fa , apoiţă o închise uşurel, sperând c urm ritorii s i n-au observat nimic.ă ă ă

Mai multe l mpi aprinse, fixate din loc în loc, luminauă interiorul pustiu. Un altar impun tor şi mai multe statui sculptateă aruncau umbre fantomatice prin atmosfera ap s toare. Bâjbâiă ă prin întuneric spre altar şi descoperi o scar şi o palid lic rireă ă ă dedesubt. Se îndrept spre ea şi coborî, cuprins de un vală înghe at de îngrijorare.ţ

O poart din fier, la poalele sc rii, se deschidea spre un spa iuă ă ţ

73

întins cât pentru trei naosuri, cu un tavan scund, boltit. Două sarcofage din piatr , acoperite cu lespezi imense din granită cioplit tronau în mijloc. Singura lumini care sfâşia întunericulţă provenea de la o micu candel din chihlimbar, de lâng un micţă ă ă altar. P rea s fie un loc bun în care s se ad posteasc pentru oă ă ă ă ă vreme. Nu putea s se întoarc la magazinul lui. Ei ştiau maiă ă mult ca sigur unde locuia. Se for s -şi p streze calmul, darţă ă ă vremelnica sa uşurare fu risipit de zgomotul unei uşiă deschizându-se deasupra. Îşi ridic privirea spre tavanul boltit,ă care nu era mai înalt de un metru deasupra creştetului s u.ă

Dou perechi de picioare se auzir p şind pe podeaua deă ă ă deasupra.

Se adânci şi mai mult printre umbre. Creierul îi era cuprins de un sentiment cunoscut de panic , pe care-l suprim cu un impulsă ă de autocontrol. Avea nevoie de ceva cu care s se apere, aşa că ă se apuc s caute prin întuneric. Într-o absid , la vreo şase metriă ă ă mai în fa , descoperi un sfeşnic din fier.ţă

Se târî într-acolo.Ornamentul avea cam un metru şi jum tate în l ime, dină ă ţ

mijlocul lui în l ându-se, groas cam de zece centimetri, oă ţ ă lumânare din cear . D du deoparte lumânarea şi cercetă ă ă postamentul metalic. Era masiv. Cu sfeşnicul în mâini, p şi înă vârful picioarelor de-a lungul criptei şi-şi ocup o pozi ie deă ţ ap rare, în spatele uneia dintre coloanele din piatr .ă ă

Cineva începu s coboare treptele.ăÎşi încord privirea, scrutând întunericul, dincolo de morminte,ă

trupul fiindu-i înc rcat de o energie care întotdeauna, în trecut, îiă limpezise gândurile.

La picioarele sc rii, ap ru silueta unui b rbat. Purta cu el oă ă ă arm , cu un amortizor montat la cap tul evii, vizibil chiar şi înă ă ţ umbr . Malone strânse mai tare suportul metalic şi-şi ridică ă bra ul. B rbatul se îndrepta spre el. Muşchii i se încordar .ţ ă ă Num r în gând pân la cinci, strânse din din i, apoi repeziă ă ă ţ sfeşnicul şi-l izbi pe cel lalt drept în piept, propulsându-i umbraă în spate, pe unul dintre monumentele funerare.

Arunc deoparte fierul şi-şi balans pumnul spre falcaă ă individului. Pistolul zbur în l turi, z ng nind pe podea.ă ă ă ă

Atacatorul se pr buşi.ăC ut arma, în timp ce se auzea un alt zgomot de paşiă ă

p trunzând gr bi i în cript . G si pistolul şi-şi încleşt palma peă ă ţ ă ă ă tocul acestuia.

74

Dou împuşc turi pornir spre el.ă ă ăPraful se ridic de pe podea ca un nor de z pad , în clipa înă ă ă

care gloan ele atinser piatra. Se arunc spre cel mai apropiatţ ă ă stâlp şi trase. Riposta lui înfundat trimise un glon prină ţ întuneric, care ricoş din peretele opus.ă

Cel de-al doilea atacator îşi opri înaintarea şi-şi ocup o pozi ieă ţ în spatele celui mai îndep rtat mormânt.ă

Acum, era prins între dou focuri.ăÎntre el şi singura cale de ieşire se afla un b rbat înarmat.ă

Primul dintre urm ritori începea s -şi revin , încercând s seă ă ă ă ridice în picioare, gemând în urma loviturilor primite. Malone era înarmat, dar şansele sale nu erau prea grozave.

Privi atent prin înc perea slab luminat şi se preg ti pentruă ă ă lupt .ă

B rbatul care se ridica de pe podea se pr buşi, deodat , laă ă ă loc.

Trecur câteva secunde.ăT cere.ăZgomotul unei perechi de picioare r sun de deasupra. Apoi,ă ă

uşa bisericii se deschise şi se închise. Nu f cu nici o mişcare.ă Liniştea asta era descurajant . Privirea lui scrut întunericul. Niciă ă o mişcare, pe nic ieri.ă

Se hot rî s rişte şi se strecur înainte.ă ă ăCel dintâi atacator z cea întins pe podea. Cel lalt b rbat era,ă ă ă

de asemenea, întins cu fa a în jos şi nemişcat. Le verific pulsulţ ă amândurora. Se sim ea, dar slab. Atunci, descoperi ceva la ceafaţ unuia dintre ei. Se aplec mai aproape şi scoase de-acolo o mică ă s geat , cu vârful cât un ac de un centimetru şi ceva.ă ă

Salvatorul lui dispunea, probabil, de un echipament sofisticat.Cei doi b rba i care z ceau pe podea acum erau aceiaşi cuă ţ ă

care se întâlnise în fa a casei de licita ii, mai devreme. Dar cine-iţ ţ scosese din lupt ? Se aplec din nou asupra lor şi le lu armele,ă ă ă apoi le cercet veşmintele. Nu aveau nici un fel de act deă identitate. Unul din ei purta o sta ie radio în buzunarul interior alţ hainei. Scoase emi torul, împreun cu casca şi microfonul.ţă ă

— E cineva acolo? rosti el în microfon.— Dar acolo cine-i?— Eşti cel care-a fost şi în catedral ? Cel care l-a ucisă

adineauri pe Peter Hansen?— Corect, pe jum tate.ăÎn elese c n-avea s afle mai mult decât atât pe o cale deţ ă ă

75

comunica ie direct , dar mesajul era limpede.ţ ă— Oamenii t i au fost doborâ i.ă ţ— Tu ai f cut-o?ă— Aş fi vrut eu s m laud cu asta. Cine eşti?ă ă— Nu e un am nunt relevant pentru discu ia noastr .ă ţ ă— De ce era Peter Hansen o piedic pentru tine?ă— Nu pot s -i suport pe cei care m înşal .ă ă ă— E clar. Numai c s-a g sit cineva care s -i ia pe b ie ii ştiaă ă ă ă ţ ă

ai t i prin surprindere. Nu ştiu cine-a f cut-o, dar îmi cam placeă ă de el.

Nici un r spuns. Mai aştept o clip , apoi se preg ti s spună ă ă ă ă ă ceva, când sta ia p c ni.ţ ă ă

— Sper c vei profita de norocul t u şi te vei întoarce laă ă vândutul c r ilor.ă ţ

Apoi cealalt sta ie radio se închise.ă ţ

76

12

ABA IA DES FONTAINES.ŢPIRINEII FRANCEZI.ORA 11.30 SEARA.

Seneşalul se trezi. Se l sase s cad pe un fotoliu de lângă ă ă ă pat. O privire iute aruncat asupra ceasului de pe noptier îlă ă inform c dormea cam de o or . Îşi întoarse privirea spreă ă ă maestrul s u bolnav. Sunetul familiar al respira iei greoaieă ţ disp ruse. În razele str lucitoare care sc ldau aba ia, v zu pâclaă ă ă ţ ă mor ii aşternut peste pupilele b trânului.ţ ă ă

Îi cercet pulsul.ăMaestrul murise.Sim i cum îl p r seşte curajul în timp ce îngenunchea sţ ă ă ă

rosteasc o rug ciune pentru prietenul care-l p r sise. Cancerulă ă ă ă triumfase. B t lia se încheiase. Dar o alt confruntare, de alteă ă ă propor ii, avea s izbucneasc foarte curând. Îl implor peţ ă ă ă Dumnezeu s -i primeasc sufletul b trânului în rai. Nimeni altulă ă ă nu merita mai mult s fie mântuit. Înv ase totul de la maestrulă ăţ s u: eşecurile lui şi solitudinea emo ional îl aruncaser subă ţ ă ă influen a b trânului. Instruirea lui fusese una rapid , iar el seţ ă ă str duise s nu-l dezam geasc niciodat . „Greşelile suntă ă ă ă ă tolerate, atâta vreme cât nu se repet ”, i se spusese; o singură ă dat , fiindc maestrul nu-şi repeta niciodat înv turile.ă ă ă ăţă

Mul i dintre fra i luaser aceast atitudine direct dreptţ ţ ă ă ă arogan . Ceilal i se sim eau ofensa i de ceea ce ei considerau aţă ţ ţ ţ fi o atitudine condescendent . Dar nimeni, niciodat , nu puseseă ă la îndoial autoritatea maestrului. Datoria fiec ruia dintre fra iă ă ţ era s i se supun . Vremea întreb rilor venea doar atunci cândă ă ă era vorba despre alegerea unui alt maestru.

Şi exact asta promitea ziua care avea s urmeze.ăPentru cea de-a şaizeci şi şaptea oar de la întemeiere, careă

data înc din primii ani ai celui de-al XII-lea secol, un alt b rbată ă avea s fie ales ca maestru. Pentru cei şaizeci şi şase de până ă atunci, durata medie de exercitare a acestei demnit i abia dacăţ ă ajunsese la optsprezece ani, contribu iile variind de la inexistentţ la mai presus de compara ii. Cu toate acestea, fiecare serviseţ ordinul pân la moarte. Unii dintre ei chiar muriser în lupt , dară ă ă

77

acum vremea r zboaielor deschise era de mult apus . Expedi iileă ă ţ din ziua de azi erau cu mult mai subtile, pe terenuri moderne de b t lie pe care P rin ii nu şi le-ar fi imaginat vreodat .ă ă ă ţ ă Tribunalele, internetul, c r ile, revistele, ziarele: toate acesteaă ţ erau medii pe care ordinul le cerceta cu regularitate, asigurându-se de faptul c secretele sale nu erau în pericol şi c existen a saă ă ţ r mânea neobservat . Şi fiecare dintre maeştri, indiferent de câtă ă de incapabil ar fi fost, a izbutit s -şi îndeplineasc acest scopă ă deosebit. Numai c seneşalul se temea c urm torul mandată ă ă urma s fie decisiv, într-un alt fel. Se preg tea un r zboi civil,ă ă ă unul pe care b trânul mort din fa a lui îl inuse sub control cu oă ţ ţ iscusin supraomeneasc de a prevedea gândurile inamicului.ţă ă

În t cerea atotcuprinz toare, şipotul de afar i se p rea maiă ă ă ă aproape. Vara, fra ii vizitau adesea cascadele şi savurauţ sc ldatul în apele reci ale lacului, în vreme ce el tânjea după ă asemenea pl ceri, dar ştia c nu va avea prea curând un astfelă ă de r gaz. Se hot râse s nu-i anun e pe fra i despre moarteaă ă ă ţ ţ maestrului pân la slujba de diminea , ceea ce n-avea s seă ţă ă întâmple mai devreme de cinci ore. În vremurile trecute, se strângeau cu to ii imediat dup miezul nop ii pentru utrenie, darţ ă ţ aceast manifestare de credin disp ruse, la fel ca multe dintreă ţă ă reguli. Un program mult mai realist era cel care se urma acum, unul prin care se recunoştea importan a somnului, adaptat maiţ degrab la spiritul practic al secolului al XXI-lea, decât la ală secolului al XIII-lea.

Ştia c nimeni n-ar fi îndr znit s intre în camera maestrului.ă ă ă Numai lui, în calitate de seneşal, i se acordase acest privilegiu, mai ales atunci când conduc torul z cea pe patul de boal . Înă ă ă consecin , se întinse dup cuvertur şi o aşternu peste chipulţă ă ă f r via al b trânului.ă ă ţă ă

Numeroase gânduri îi alergau prin minte, aşa c se lupt să ă ă alunge ispita. Regulamentul, dac nu altceva, îi insuflase sim ulă ţ disciplinei, iar el se mândrea cu faptul c nimeni nu l-a putută acuza vreodat de înc lcarea lui. Dar unii strigau la el acum. Seă ă gândise la ei toat ziua, în timp ce-şi privea prietenul murind.ă Dac moartea l-ar fi cerut pe maestru în timp ce aba ia era înă ţ plin activitate, i-ar fi fost cu neputin s fac tot ceea ce aveaă ţă ă ă acum de gând. Dar, la aceast or , avea puteri depline, iar înă ă func ie de ceea ce s-ar fi întâmplat în ziua urm toare, ar fi avut oţ ă şans unic .ă ă

Prin urmare, se întinse din nou, trase înapoi p tura şi desf cuă ă

78

halatul azuriu, sco ând la iveal pieptul nemişcat al b trânului.ţ ă ă Colanul era acolo, exact în locul în care trebuia s fie, iar el f cuă ă s alunece zalele din aur pe dup cap.ă ă

O cheie din argint se leg na la cap tul lui. Iart -m , şopti, înă ă ă ă timp ce întindea cuvertura la loc.

Se gr bi s traverseze înc perea, pân la un scrină ă ă ă Renaissance, întunecat de nenum rate sigilii. În untru, se afla oă ă cutie din bronz, ornat cu o podoab din argint. Numai seneşalulă ă ştia despre existen a acesteia; îl v zuse pe maestru deschizând-ţ ăo de atâtea ori, cu toate c niciodat nu-i fusese permis s -iă ă ă examineze con inutul. Duse cutia pe birou, vârî cheia înţ încuietoare şi, înc o dat , se rug pentru iertare.ă ă ă

C uta un volum legat în piele pe care maestrul îl de inea deă ţ câ iva ani. Ştia c era p strat în cutia tainic – maestrul îl puseseţ ă ă ă acolo în prezen a lui – dar în clipa în care desf cu capacul,ţ ă observ c în untru nu erau decât un rozariu, câteva hârtii şi oă ă ă c rticic pentru rug ciuni. Nici urm de carte.ă ă ă ă

Temerile lui se transformaser acum în realitate. Ceea ce maiă înainte doar b nuise, acum ştia.ă

Puse la loc cutia secret în scrin şi ieşi din dormitor.ăAba ia era un labirint alc tuit din mai multe aripi supraetajate,ţ ă

fiecare dintre ele fiind ad ugat în alt secol, arhitectura eiă ă contribuind la crearea unui talmeş-balmeş care g zduia, înă prezent, patru sute de fra i. Existau nelipsita capel , un m reţ ă ă ţ corp de chilii, ateliere, birouri, o sal pentru gimnastic , înc periă ă ă comune pentru igien , pentru mâncare şi pentru recreere, o sală ă de întâlnire a canonicilor, o sacristie, un refectoriu, parloare, o infirmerie şi o impresionant bibliotec . Dormitorul maestruluiă ă era situat în acea sec iune construit ini ial în secolul al XV-lea,ţ ă ţ fa -n fa cu stâncile abrupte care dominau cu în l imea lor oţă ţă ă ţ vale îngust . Chiliile fra ilor se aflau în apropiere, iar seneşalulă ţ trecu printr-un portic arcuit care ducea spre vastul spa iu pentruţ dormit, unde luminile ardeau, fiindc Regulamentul interzicea caă înc perea s fie l sat vreodat într-o bezn absolut . Nuă ă ă ă ă ă ă observ nici o mişcare şi nu auzi altceva decât nişte sfor ituriă ă intermitente. Acum câteva secole, la uş ar fi fost postat ună paznic, iar el se întreb dac-ar fi posibil ca obiceiul acesta s fieă ă reînviat în zilele care aveau s urmeze.ă

P şi pe nesim ite prin vastul culoar, urmând covorul sângeriuă ţ care acoperea lespezile aspre. De-o parte şi de cealalt , tablouri,ă statui şi amintiri împr ştiate rememorau trecutul aba iei. Spreă ţ

79

deosebire de celelalte m n stiri din Pirinei, aici nu se petrecuseă ă nici un jaf în timpul Revolu iei Franceze, aşa c atât arta, cât şiţ ă ideile supravie uiser .ţ ă

Ajunse la scara principal şi coborî la parter. Prin mai multeă coridoare boltite, trecu de zonele în care vizitatorii erau instrui iţ în privin a modului de via monahal. Nu erau foarte mul iţ ţă ţ oaspe i, câteva mii în fiecare an, venitul ob inut aducând oţ ţ modest contribu ie suplimentar la bugetul anual de cheltuieliă ţ ă opera ionale, dar erau suficien i vizitatori încât s se ia m suriţ ţ ă ă pentru asigurarea intimit ii fra ilor.ăţ ţ

Intrarea pe care-o c uta se afla la cap tul unui alt coridor deă ă la parter. Uşa, armat cu o re ea de tip medieval din fier, eraă ţ dat de perete, ca întotdeauna.ă

P trunse în bibliotec .ă ăDespre pu ine dintre colec ii se putea spune c n-ar fi fostţ ţ ă

vreodat deranjate; cu toate acestea, nenum ratele volumeă ă care-l înconjurau r m seser neprih nite de-a lungul secolului.ă ă ă ă Pornit doar cu vreo dou zeci de c r i, colec ia sporise prină ă ă ţ ţ dona ii, moşteniri, achizi ii şi, la începuturi, lucr ri ale scribilorţ ţ ă care trudeau zi şi noapte. Subiectele lor variau întotdeauna, cu accent pe teologie, filosofie, logic , istorie, drept, ştiin şiă ţă muzic . Fraza latin gravat în mortarul de deasupra intr riiă ă ă ă principale era foarte potrivit . ă CLAUSTRUM SINE ARMARIO EST QUASI CASTRUM SINE ARMAMENTARIO. „O m n stire f ră ă ă ă bibliotec este ca un castel f r sal de arme.”ă ă ă ă

Se opri şi ascult .ăNu era nimeni prin preajm .ăSiguran a nu era o preocupare în adev ratul sens alţ ă

cuvântului, din moment ce opt secole de respectare a Regulamentului dovedise mult eficien în p zirea colec iilor.ă ţă ă ţ Nici unul dintre fra i n-ar fi cutezat s p trund aici f rţ ă ă ă ă ă permisiune. Numai c el nu era un frate oarecare. El eraă seneşalul. Cel pu in, pentru înc o zi.ţ ă

Îşi continu drumul printre rafturi, c tre partea din spate aă ă masivei înc peri, oprindu-se în fa a unei uşi metalice negre.ă ţ Trecu o cartel din plastic prin dispozitivul fixat pe perete. Numaiă maestrul, mareşalul, bibliotecarul şi el aveau astfel de cartele. Accesul oricui la volumele aflate dincolo nu era ob inut decât cuţ permisiunea explicit a maestrului. Pân şi bibliotecarul eraă ă nevoit s ob in aprobarea înainte de a intra. În untru se aflaă ţ ă ă depozitat o mare varietate de c r i pre ioase, vechi hrisoave,ă ă ţ ţ

80

titluri de proprietate, un registru al membrilor şi, cele mai importante dintre toate, Cronicile, care con ineau o istorieţ narativ a întregii existen e a ordinului. Întocmai cum seă ţ imortalizau prin stenograme realiz rile Parlamentului britanic sauă ale Congresului Statelor Unite, Cronicile detaliau succesele sau eşecurile ordinului. Jurnalele scrise r m seser pentruă ă ă posteritate, multe dintre ele cu copertele sf râmicioase şi cuă leg turi din bronz, fiecare dintre ele ar tând ca un micu cuf r; înă ă ţ ă prezent îns , marea majoritate a datelor era stocat în memoriaă ă computerului, f când ca o c utare electronic prin istoria deă ă ă nou secole a ordinului s devin o opera iune simpl .ă ă ă ţ ă

Intr , trecu printre rafturile slab luminate şi g si codicele laă ă locul în care trebuia s se afle. Micul volum m sura un pic maiă ă mult de cincizeci de centimetri p tra i şi era gros de doiă ţ centimetri şi jum tate. D duse peste el cu doi ani în urm ,ă ă ă paginile fiind legate în coperte din lemn învelite în piele de vi elţ ştan at . Nu era tocmai o carte, ci un str moş de-al ei, ap rut caţ ă ă ă urmare a unui efort timpuriu de a înlocui pergamentele rulate, permi ând ca textul s fie înscris pe ambele p r i ale foii.ţ ă ă ţ

D du deoparte cu grij coperta din fa .ă ă ţăNu exista nici o pagin de titlu, scrierea cursiv în latin fiindă ă ă

încadrat de un chenar luminos, din roşu pal, verde şi auriu.ă Aflase c totul fusese copiat în secolul al XV-lea de unul dintreă scribii de la aba ie. Cele mai multe dintre vechile codice fuseserţ ă sacrificate, pergamentul lor fiind folosit fie pentru legarea altor c r i, fie ca s acopere borcane, fie, pur şi simplu, se aprinseseă ţ ă focul cu ele. Slav Domnului c m car acesta supravie uise.ă ă ă ţ Informa iile pe care le con inea erau nepre uite. Nu vorbise cuţ ţ ţ nimeni despre ceea ce descoperise în cuprinsul codicelui, nici m car cu maestrul; acum, gândindu-se c-ar putea s aib nevoieă ă ă de aceste informa ii şi din moment ce n-avea o alt şans decâtţ ă ă aceasta, îşi strecur cartea între pliurile sutanei.ă

Mai trecu de un culoar şi g si un alt volum sub ire, deă ţ asemenea în manuscris, numai c data din ultima parte aă secolului al XIX-lea. Nu era o carte scris pentru public, ci ună jurnal personal. Şi de aceasta putea s aib nevoie, aşa c şi-oă ă ă strecur , de asemenea, în sutan .ă ă

Apoi, p r si biblioteca, ştiind foarte bine c ora vizitei luiă ă ă fusese înregistrat de computerul care supraveghea siguran aă ţ înc perii. Anumite benzi magnetice fixate în fiecare dintre celeă dou volume urmau s identifice faptul c fuseser luate. Dină ă ă ă

81

moment ce nu exista vreo alt ieşire decât uşa încadrat deă ă senzori, iar scoaterea elementelor de siguran putea sţă ă deterioreze c r ile, n-avea de ales. Putea s spere doar c , înă ţ ă ă tulburarea din zilele care aveau s urmeze, nimeni nu-şi va g siă ă timp s examineze jurnalul de înregistr ri al computerului.ă ă

Regulamentul era limpede.Orice furt din proprietatea ordinului era pedepsit cu

surghiunul.Dar exista o şans , iar el trebuia s profite de ea.ă ă

82

13

ORA 11.50 SEARA.

Malone nu mai risc şi p r si biserica printr-o uş din spate,ă ă ă ă aflat dincolo de sacristie. N-avea de ce s -şi fac griji pentru ceiă ă ă doi atacatori care z ceau f r sim ire. În clipa de fa , trebuia să ă ă ţ ţă ă ajung la Stephanie, fi-i-ar înc p ânarea blestemat . Era clar că ă ăţ ă ă tipul din catedral , cel care-l ucisese pe Peter Hansen, aveaă propriile probleme. Cineva îi scosese din joc cei doi complici. Malone n-avea habar cine sau de ce o f cuse, dar îi eraă recunosc tor, din moment ce i-ar fi fost al naibii de greu s maiă ă scape din acea cript . Se mustr din nou cu asprime pentruă ă faptul c se amestecase în aşa ceva, dar acum era prea târziu s-ăo mai lase balt . Era implicat, fie c -i pl cea, fie c nu.ă ă ă ă

Ieşi din Stroget pe o alee ocolitoare şi, pân la urm , seă ă îndrept spre Kongens Nytorv, o pia aglomerat , tipică ţă ă or şeneasc , încercuit de cl diri seme e. Sim urile îi erau înă ă ă ă ţ ţ alert maxim şi privea permanent în urma sa, dar nu observă ă ă pe nimeni. La aceast or târzie, circula ia din pia era lejer .ă ă ţ ţă ă Nyhavn, aflat imediat dincolo de partea r s ritean a pie ei, cuă ă ă ţ faleza sa plin de case cu fa ade viu colorate, continua să ţ ă supravie uiasc prin localurile de pe chei, cu terase animate deţ ă muzic .ă

Se gr bi pe trotuarul care ducea spre Hotel d’Angleterre.ă Imobilul cu şapte etaje, puternic luminat, era aşezat cu fa a laţ mare şi se întindea cât un întreg cvartal. Eleganta cl dire dataă din secolul al XVIII-lea, iar camerele sale, din câte ştia, g zduiser regi, împ ra i şi preşedin i de state.ă ă ă ţ ţ

P trunse în hol şi trecu de biroul recep iei. O melodie suav seă ţ ă auzea dinspre salonul principal. Câ iva oaspe i nocturni se foiauţ ţ de colo-colo. Un şir de telefoane pentru interior erau aliniate pe o tejghea din marmur , aşa c el se folosi de unul dintre acesteaă ă şi-o sun pe Stephanie Nelle, în camera ei. Soneria se auzi de treiă ori înainte s fie ridicat receptorul.ă

— Trezeşte-te, îi zise el.— Tu chiar stai prost cu auzul, Cotton?Vocea ei înc mai avea acel ton hot rât, întrebuin at şi laă ă ţ

Roskilde.83

— Peter Hansen e mort.Urmar câteva clipe de t cere.ă ă— Sunt la 610.

*Intr în camer , g sind-o pe Stephanie îmbr cat cu un halată ă ă ă ă

purtând emblema hotelului. Îi povesti tot ceea ce se întâmplase, iar ea îl ascult în t cere, la fel ca în trecut, atunci când îi d deaă ă ă raportul. Numai c , acum, tr s turile ei ostenite îi l sar impresiaă ă ă ă ă unei capitul ri, ceea ce spera s semnifice o schimbare deă ă atitudine.

— Acum ai de gând s m laşi s te-ajut? o întreb el.ă ă ă ăÎl privi cu nişte ochi care, aşa cum Malone observase adesea,

îşi schimbau nuan ele pe m sur ce i se modifica dispozi ia. Într-ţ ă ă ţun anume fel, îi amintea de mama lui, cu toate c Stephanie eraă mai în vârst decât el cu doar doisprezece ani, sau cam aşaă ceva. Mânia ei de mai devreme nu era deloc nepotrivit cuă personajul. Lui Stephanie nu-i pl cea s fac greşeli şi detesta să ă ă ă i se atrag aten ia asupra lor. Talentul ei nu se manifesta înă ţ culegerea informa iilor, ci în analizarea şi evaluarea lor; era oţ organizatoare meticuloas , care urzea şi pl nuia cu viclenia unuiă ă leopard. O v zuse de atâtea ori luând decizii dificile f r urm deă ă ă ă ezitare – atât preşedin ii, cât şi cei care îndepliniser func ia deţ ă ţ procuror general se bazau pe mintea ei limpede – încât acum se mira de încurc tura în care se afla şi de efectele pe care aceastaă le avea asupra judec ii ei, atât de s n toase în mod obişnuit.ăţ ă ă

— Eu i-am f cut s se duc la Hansen, murmur ea. Înă ă ă ă catedral , nu l-am contrazis atunci când a presupus c jurnalulă ă lui Lars ar putea s fie la Hansen.ă

Îi povesti întreaga conversa ie.ţ— Descrie-mi-l.Dup ce ea îl descrise, Malone coment :ă ă— E unul şi acelaşi: cel care a început schimbul de focuri şi cel

care l-a ucis pe Hansen.— Tipul care a s rit din Round Tower lucra pentru el. A vrut s -ă ă

mi fure geanta, fiindc jurnalul lui Lars era în untru.ă ă— Apoi s-a dus la licita ie, ştiind c-o s fii acolo. Cine mai ştiaţ ă

c-o s te duci?ă— Numai Hansen. Cei de la birou nu ştiu decât c sunt înă

vacan . Am telefonul mobil la mine, dar am l sat vorb s nuţă ă ă ă m deranjeze decât în cazul unei urgen e catastrofale.ă ţ

— De unde-ai aflat despre licita ie?ţ

84

— Am primit acum trei s pt mâni un pachet purtând ştampilaă ă poştei din Avignon, din Fran a. În el se aflau un bile el şi jurnalulţ ţ lui Lars. F cu o scurt pauz . Nu mai v zusem carnetul la deă ă ă ă ă mul i ani.ţ

El ştia c în mod obişnuit ar fi fost un subiect tabu. Lars Nelleă se sinucisese cu unsprezece ani în urm , fiind g sit spânzurată ă într-un pod din sudul Fran ei, cu un bile el în buzunar pe careţ ţ scria doar: „Adio, Stephanie”. Din partea unui savant care scrisese atâtea c r i, o form de adresare atât de simplist p reaă ţ ă ă ă aproape o insult . Cu toate c era desp r it de so ul ei de multă ă ă ţ ă ţ ă vreme, Stephanie primise greu pierderea, iar Malone îşi amintea cât de dificile fuseser lunile care urmaser . Nu vorbiseră ă ă niciodat despre moartea lui Lars, iar numai faptul c eaă ă pomenea acum despre acest subiect era deja ceva ieşit din comun.

— Despre ce era jurnalul?— Lars era fascinat de secretele de la Rennes-le-Château.— Ştiu. I-am citit c r ile.ă ţ— Nu mi-ai mai pomenit niciodat despre asta.ă— Nu m-ai întrebat niciodat .ăEa p ru s -i observe iritarea. Se întâmplaser atâtea şi niciă ă ă

unul din ei n-avea vreme pentru flec reli.ă— Lars a dezvoltat o veritabil teorie public despre ce-ară ă

putea s fie – sau s nu fie – ascuns la Rennes-le-Château şi înă ă împrejurimi, îi explic ea. Dar multe dintre gândurile personale şiă le-a p strat doar în jurnal, pe care l-a inut întotdeauna la el.ă ţ Dup ce-a murit, am crezut c-a r mas la Mark.ă ă

Alt subiect delicat. Mark Nelle fusese un istoric specializat în Evul Mediu şi educat la Oxford, care predase apoi la Universitatea din Toulouse, din sudul Fran ei. Cu cinci ani înţ urm , se pierduse prin Pirinei. Avalanş . Trupul nu-i fusese g sită ă ă niciodat . Malone ştia c întreaga tragedie fusese accentuat deă ă ă faptul c Stephanie şi fiul ei nu fuseser prea apropia i.ă ă ţ Existaser multe neîn elegeri în familia Nelle, dar asta nu-l priveaă ţ pe el câtuşi de pu in.ţ

— Jurnalul sta blestemat e ca o fantom care-a venit s mă ă ă ă bântuie, continu ea. Asta a fost. Era scris de mâna lui Lars.ă Biletul m informa despre licita ie şi despre faptul c-o s seă ţ ă g seasc şi cartea aia. Mi-am amintit c Lars vorbea despre ea,ă ă ă existau referiri şi în jurnal, aşa c-am venit s-o cump r.ă

— Şi nu i-a r sunat alarma în minte?ţ ă

85

— De ce? So ul meu nu se amestecase niciodat în problemeţ ă care erau de domeniul meu. Treaba lui era doar o cercetare inofensiv a unor lucruri care nu exist . De unde era s ştiu c-ară ă ă putea s fie amesteca i indivizi dispuşi s ucid ?ă ţ ă ă

— Întâmplarea cu tipul care a s rit din Round Tower a fostă destul de clar . Ar fi trebuit s vii la mine de atunci.ă ă

— Trebuie s fac asta singur .ă ă— S faci ce?ă— Nu ştiu, Cotton.— De ce e cartea asta atât de important ? Am aflat la licita ieă ţ

c e doar o relatare nondescriptiv , lipsit de orice importan .ă ă ă ţă Chiar au fost şoca i c s-a vândut atât de scump.ţ ă

— Habar n-am! exasperarea îi revenise în voce. Pe cinstite, habar n-am. Acum dou s pt mâni st team şi citeam jurnalul luiă ă ă ă Lars şi. Trebuie s spun c-am început s m simt fascinat . Mi-eă ă ă ă ruşine s recunosc, dar n-am citit nici una dintre c r ile lui, până ă ţ ă s pt mâna trecut . Şi, atunci când am f cut-o, am început s mă ă ă ă ă ă simt îngrozitor din cauza atitudinii pe care-am avut-o fa de el.ţă Unsprezece ani î i deschid o cu totul alt perspectiv .ţ ă ă

— Şi-acum, ce-ai de gând s faci?ăStephanie cl tin din cap.ă ă— Nu ştiu. Doar s cump r cartea. S-o citesc şi s v d ce s-oă ă ă ă

întâmpla mai departe. În timp ce eram aici, mi-a trecut prin gând s m duc în Fran a şi s -mi petrec câteva zile în casa lui Lars. N-ă ă ţ ăam mai fost pe-acolo de ceva vreme.

P rea c încearc s fac pace cu demonii care-o bântuiau,ă ă ă ă ă dar aici era vorba despre o realitate care trebuia luat în seam .ă ă

— Ai nevoie de ajutor, Stephanie. Se întâmpl mult mai multeă pe-aici, iar asta-i o chestie pentru care am destul experienă ţă încât s m descurc.ă ă

— Nu trebuie s - i vezi de libr rie?ă ţ ă— Angaja ii mei pot s se descurce şi f r mine câteva zile.ţ ă ă ăEa şov i, p rând s cânt reasc oferta.ă ă ă ă ă— Ai fost cel mai bun dintre to i cei cu care-am lucratţ

vreodat . Înc sunt sup rat pe tine pentru c-ai plecat.ă ă ă ă— Trebuia s fac ceea ce aveam de f cut.ă ăStephanie cl tin din cap.ă ă— S -l laşi pe Henrik Thorvaldsen s te r peasc . Ofens şiă ă ă ă ă

ultraj.Anul trecut, atunci când se retr sese şi-i spusese c avea deă ă

gând s se mute la Copenhaga, ea p ruse c se bucur pentruă ă ă ă

86

el, dar asta numai pân când aflase despre implicarea luiă Thorvaldsen. Tipic pentru ea, nu-i explicase nimic, iar el ştia c n-ăare rost s-o mai întrebe.

— Mai am ceva veşti proaste pentru tine, continu el. Ştii cineă te-a b tut la licita ie, pentru cartea aia? Cine era cel de laă ţ telefon? Era Henrik.

Ea îi arunc o privire dispre uitoare.ă ţ— Era mân -n mân cu Peter Hansen, mai zise el.ă ă— Ce te-a f cut s ajungi la concluzia asta?ă ăÎi povesti despre ceea ce aflase la licita ie şi despre cuvinteleţ

tipului cu care vorbise prin radio: „Nu pot s -i suport pe cei careă m înşal ”. Dup toate aparen ele, Hansen jucase pe două ă ă ţ ă fronturi şi câştigase al treilea.

— Aşteapt -m afar , îi ceru ea.ă ă ă— Asta-i şi motivul pentru care am venit. Tu şi Henrik trebuie

s sta i de vorb . Dar e necesar s plec m de-aici cu multă ţ ă ă ă ă precau ie. Tipii ia ar putea s mai fie pe-afar .ţ ă ă ă

— O s m îmbrac.ă ăMalone se îndrept spre uş .ă ă— Unde-i jurnalul lui Lars?Ea îi ar t spre seif.ă ă— Ia-l cu tine.— Crezi c e o mişcare prudent ?ă ă— Poli iştii o s descopere cadavrul lui Hansen. N-o s le iaţ ă ă

mult s trag o linie între dou puncte. Trebuie s fim gata să ă ă ă ă disp rem.ă

— Pot s m descurc cu poli ia.ă ă ţSe întoarse cu fa a spre ea.ţ— Cei din Washington te-au scos pe r spunderea lor de laă

Roskilde pentru c habar n-aveau ce ai de gând. În clipa asta,ă sunt convins c s-a g sit cineva de la Departamentul de Justi ieă ă ţ care s încerce s afle. ie nu- i place s i se pun întreb ri, dară ă Ţ ţ ă ţ ă ă nu po i s -i spui procurorului general s se duc dracului, dac teţ ă ă ă ă sun . Înc nu-mi dau seama sigur de ceea ce faci, dar un lucruă ă ştiu şi-anume c nu vrei s vorbeşti despre asta. În consecin ,ă ă ţă f - i bagajul.ă ţ

— Nu cred c am dus dorul arogan ei tale.ă ţ— Iar lipsa personalit ii tale ca o raz de soare mi-a l satăţ ă ă

via a incomplet , de asemenea. N-ai putea ca m car o dat înţ ă ă ă via s faci şi ceea ce- i cer eu? E şi-aşa destul de greu sţă ă ţ ă ac ionezi pe teren, chiar şi f r comportamentul t u prostesc.ţ ă ă ă

87

— N-am nevoie s mi se aduc aminte de treaba asta.ă ă— Sunt convins.Şi ieşi din camer .ă

88

14

VINERI, 23 IUNIE.ORA 1.30 DIMINEA A.Ţ

Malone şi Stephanie ieşir din Copenhaga pe Autostrada 152.ă Cu toate c avusese ocazia s conduc de la Rio de Janeiro până ă ă ă la Petropolis sau de-a lungul litoralului, de la Napoli pân laă Amalfi, Malone considera c drumul care ducea spre nord, c treă ă Helsingor, de-a lungul rmului stâncos al estului Danemarcei,ţă era de departe cel mai încânt tor dintre cele de pe malul m rii.ă ă Satele de pescari, p durile de fagi, vilele de vacan şi întindereaă ţă sur a acestui oresund lipsit de maree, toate acestea la un locă alc tuiau un peisaj de o splendoare f r vârst .ă ă ă ă

Vremea era una caracteristic . Pic turile de ploaie stropeauă ă parbrizul, împr ştiate de un vânt puternic. Trecând de una dintreă cele mai mici sta iuni maritime, închis pe timpul nop ii,ţ ă ţ autostrada p trundea într-o întindere împ durit . Dup ce intră ă ă ă ă pe o poart deschis , dincolo de dou c su e albe, Malone îşiă ă ă ă ţ continu drumul pe o alee ierboas şi parc într-o curte pavată ă ă ă cu pietriş. Casa din spatele acesteia reprezenta un exemplu autentic de arhitectur baroc danez : alc tuit din trei niveluri,ă ă ă ă ă construit din c r mid combinat cu gresie şi având în vârf ună ă ă ă ă acoperiş din alam , curbat gra ios. Una dintre aripile cl diriiă ţ ă d dea spre interiorul insulei, iar cealalt avea fa ada spre mare.ă ă ţ

Îi cunoştea istoria. Numit Christiangate, casa fuseseă construit cu trei sute de ani înainte de un Thorvaldsen iste ,ă ţ care transformase multe tone de turb f r valoare înă ă ă combustibil pentru fabricarea por elanului. În secolul al XIX-lea,ţ regina danez proclamase fabrica de sticl rie drept furnizoră ă oficial regal, iar Adelgate Glasvaerker, cu simbolul ei distinctiv, cele dou cercuri cu o linie între ele, era în continuare cea dintâiă în Danemarca şi în întreaga Europ . Şeful actual al acesteiă companii era patriarhul familiei, Henrik Thorvaldsen.

Uşa conacului fu deschis de un majordom care nu se ar tă ă ă deloc surprins s -i vad . Lucru interesant, dac inem seama deă ă ă ţ faptul c era trecut de miezul nop ii şi c Thorvaldsen tr iaă ţ ă ă singur cuc. Fur conduşi într-un salon cu grinzi din lemn deă stejar, cu armuri şi portrete pictate în ulei, demonstrând

89

apartenen a la o obârşie nobil . O mas lung domina vastulţ ă ă ă salon; era veche de patru sute de ani – îşi amintea Malone c -lă auzise odat pe Thorvaldsen spunând – lemnul ei întunecat deă ar ar reflectând un lustru provenit din secolele de folosinţ ţă intens . Thorvaldsen st tea la unul din capete, în fa a lui fiindă ă ţ aşezate o pr jitur cu portocale şi un samovar aburind.ă ă

— V rog, intra i. Sta i jos.ă ţ ţThorvaldsen se ridic de pe scaun, dup toate aparen ele cuă ă ţ

mare efort, schi ând un zâmbet. Silueta lui gârbovit de artritţ ă ă nu mai m sura, ca în l ime, mai mult de un metru şi vreo şaizeciă ă ţ şi cinci de centimetri, ghebul din spinare fiind cu greu ascuns de pliurile unui pulover din lân norvegian , cu câteva numere maiă ă mare. Malone observ o scânteiere în ochii de un cenuşiu-ădeschis. Prietenul lui punea ceva la cale. N-avea nici o îndoial înă leg tur cu asta.ă ă

Malone ar t spre pr jitur .ă ă ă ă— Erai atât de sigur c-o s venim încât ne-ai f cut şi pr jitur ?ă ă ă ă— Nu eram sigur c-o s ajunge i amândoi pân-aici, dar ştiamă ţ

c-o s-o face i.ţ— Cum vine asta?— Din moment ce am aflat c-a i fost la licita ie, am ştiut c eraţ ţ ă

doar o chestiune de timp pân s descoperi i c eu sunt implicat.ă ă ţ ăStephanie f cu un pas în fa .ă ţă— Eu vreau cartea mea.Thorvaldsen o cânt ri cu o privire intens .ă ă— Nici un salut? „M bucur s v cunosc”, ceva? Doar „euă ă ă

vreau cartea mea”?— Nu-mi place de dumneavoastr .ăThorvaldsen se aşez la loc pe scaunul lui din capul mesei.ă

Malone ajunse la concluzia c pr jitura arat bine, aşa c seă ă ă ă aşez şi-şi t ie o felie.ă ă

— Nu v place de mine? ră epet Thorvaldsen. Ciudat lucru,ă dac ne gândim c nu ne-am cunoscut niciodat .ă ă ă

— Ştiu destule despre dumneavoastr .ă— Asta s -nsemne c la Magellan Billet exist un dosar despreă ă ă

mine?— Numele dumneavoastr apare în tot felul de locuri ciudate.ă

Noi spunem c-a i fi o „persoan interna ional de interes”.ţ ă ţ ăChipul lui Thorvaldsen se strâmb , ca şi cum ar fi suferit cineă

ştie ce chinuri ale agoniei.— Poate m crede i vreun terorist sau un criminal.ă ţ

90

— Şi ce anume dintre aceştia sunte i?ţDanezul o privi, în chip de r spuns, cu o subit curiozitate.ă ă— Mi s-a spus c-a i poseda geniu în conceperea unor fapteţ

m re e şi perseveren a de a le vedea duse la îndeplinire. Ciudată ţ ţ lucru, cu toate aceste calit i, a i dat greş într-un mod atât deăţ ţ strig tor la cer în calitate de so ie şi de mam .ă ţ ă

Stephanie se ar t instantaneu indignat .ă ă ă— Nu şti i nimic despre mine.ţ— Ştiu c n-a i locuit împreun cu Lars vreme de mul i aniă ţ ă ţ

înainte ca el s moar . Ştiu c între dumneavoastr şi el existauă ă ă ă foarte multe diferen e. Ştiu c fiul dumneavoastr v era ca unţ ă ă ă str in.ă

Un val de furie îi n v li în obraji lui Stephanie.ă ă— Du-te dracului!Thorvaldsen p ru nedumerit de riposta ei.ă— N-ai dreptate, Stephanie.— În leg tur cu ce?ă ă— Cu o mul ime de lucruri. Şi e timpul s afli adev rul.ţ ă ă

*De Roquefort g si conacul exact acolo unde-l dirijaseă

informa ia cerut . Din clipa în care aflase cine colaborase cuţ ă Peter Hansen la cump rarea c r ii, locotenentul s u avuseseă ă ţ ă nevoie de doar o jum tate de or pân s alc tuiasc dosarul.ă ă ă ă ă ă Acum, privea int c tre m rea a locuin a celui care licitaseţ ă ă ă ţ ţă pentru carte pân la cap t – despre Henrik Thorvaldsen eraă ă vorba – şi totul p rea s capete sens.ă ă

Thorvaldsen era unul dintre cei mai boga i cet eni dinţ ăţ Danemarca, r d cinile familiei sale ajungând pân -n vremeaă ă ă vikingilor. Grupurile sale de holdinguri aveau o anvergură impresionant . Pe lâng Adelgate Glasvaerker, avea ac iuni laă ă ţ b nci din Anglia, la mine din Polonia, la uzine din Germania şi laă companii de transport europene. Pe un continent în care s aiă bani însemna averi de miliarde, Thorvaldsen se situa în fruntea majorit ii listelor de oameni boga i. Era un personaj ciudat, unăţ ţ introvertit care se aventura dincolo de hotarele propriet ii saleăţ numai din an în Paşte. Contribu iile lui în scopuri caritabileţ deveniser proverbiale, mai ales în beneficiul supravie uitoriloră ţ Holocaustului, al organiza iilor anticomuniste şi al organiza iilorţ ţ medicale interna ionale.ţ

Era în vârst de şaizeci şi doi de ani şi se afla în rela iiă ţ apropiate cu familia regal danez , în special cu regina. So ia şiă ă ţ

91

fiul s u muriser , ea din cauza unui cancer, iar b iatul, împuşcată ă ă cu ceva mai mult de un an în urm , în timp ce lucra pentruă ambasada danez din Mexico City. Cel care-l doborâse pe unulă dintre asasini era un agent-avocat american, pe numele s uă Cotton Malone. Exista pân şi o leg tur cu Lars Nelle, cu toateă ă ă c nu era una favorabil , din moment ce lui Thorvaldsen i seă ă atribuiau anumite comentarii publice deloc m gulitoareă referitoare la cercet rile lui Nelle. Un incident nepl cut, întâmplată ă în urm cu cincisprezece ani la biblioteca Sainte-Genevieve dină Paris, unde cei doi se angrenaser într-un schimb aprins deă replici, relatat pe larg în presa francez . Toate acestea puteau să ă explice motivul pentru care Henrik Thorvaldsen fusese interesat de oferta lui Peter Hansen, dar nu întru totul.

El avea nevoie s ştie totul.ăBriza învior toare a oceanului biciuia întunecatul 0resund, iară

ploaia se potolise, transformându-se într-o burni . Doi dintreţă acoli ii s i îi st teau al turi. Ceilal i doi aşteptau în maşin – careţ ă ă ă ţ ă fusese parcat dincolo de grani ele propriet ii – înc ame i i deă ţ ăţ ă ţ ţ drogul, naiba ştie care, inoculat prin s ge ile ab tute asupra lor.ă ţ ă La rândul lui, era înc nedumerit, neştiind cine s fi fost persoanaă ă care se amestecase. Nu sim ise c-ar fi supravegheat, nici o clipţ ă din întreaga zi, dar era clar c -i urm rise cineva mişc rile. Cinevaă ă ă atât de sofisticat încât îşi permitea s foloseasc s ge iă ă ă ţ tranchilizante.

Dar lucrurile trebuiau rezolvate în ordine. Înaint prin curteaă plin de noroi, spre un gard viu aflat în fa a elegantului imobil.ă ţ Luminile erau aprinse într-o înc pere de la parter, care, pe timpă de zi, oferea o privelişte spectaculoas asupra m rii. Nu observă ă ă nici paznici, nici câini, nici sisteme de alarm . Fapt curios, dar nuă surprinz tor.ă

Se apropie de fereastra luminat . Observase un automobilă parcat pe alee şi tocmai se întreba dac norocul avea s -şiă ă întoarc fa a şi spre el. Privi cu grij în untru şi-i z ri peă ţ ă ă ă Stephanie Nelle şi pe Cotton Malone discutând cu un b rbat maiă în vârst .ă

Zâmbi. Într-adev r, norocul îşi întorcea fa a spre el.ă ţF cu un semn şi unul dintre oamenii lui scoase la iveal oă ă

geant din material sintetic. Desf cu fermoarul buzunarului şiă ă scoase de-acolo un microfon. Îi fix cu grij partea învelit înă ă ă cauciuc de cerceveaua umed a ferestrei. Receptorul de ultimă ă genera ie din geant putea s capteze acum fiecare cuvin el.ţ ă ă ţ

92

Îşi strecur un difuzor minuscul în ureche.ăÎnainte s -i ucid , trebuia s -i asculte.ă ă ă

*— De ce nu stai jos? o întreb Thorvaldsen.ă— Sunte i foarte amabil, ţ Herr Thorvaldsen, dar prefer s stauă

în picioare, puse lucrurile la punct Stephanie, pe un ton sfid tor.ăThorvaldsen se întinse dup cafea şi-şi umplu ceaşca.ă— i-aş propune s -mi spui oricum, numai „Ţ ă herr” nu. L s josă ă

samovarul. Detest orice lucru care-mi aduce aminte, fie şi vag, de germani.

Malone o urm rea pe Stephanie cum preia controlul asupraă discu iei. Mai mult ca sigur, dac el era o „persoan de interes”ţ ă ă pentru Magellan Billet, ea ştia c bunicul, unchii, m tuşile şi veriiă ă lui Thorvaldsen c zuser cu to ii victime ale ocupa iei naziste dină ă ţ ţ Danemarca. Chiar şi aşa, se aştepta ca ea s -şi continue atacul,ă dar, în loc de asta, observ c tr s turile lui Stephanie seă ă ă ă îmblânzir .ă

— Bine, atunci, Henrik.Thorvaldsen l s s -i cad o buc ic de zah r în ceaşc .ă ă ă ă ăţ ă ă ă— Mali ia dumitale s-a notat. Amestec zah rul din ceaşc .ţ ă ă ă

Am înv at, cu mult vreme în urm , c toate lucrurile pot fi puseăţ ă ă ă la punct la o ceaşc de cafea. Oricine e dispus s - i povestească ă ţ ă mult mai multe despre via a personal dup o ceaşc bun deţ ă ă ă ă cafea, decât dup o sticl mare de şampanie sau dup un litru deă ă ă vin de Porto.

Malone ştia c Thorvaldsen obişnuia s -şi am gească ă ă ă interlocutorul cu tot felul de aiureli, cât timp cânt rea situa ia.ă ţ B trânul sorbi din ceaşca aburind .ă ă

— Dup cum spuneam, Stephanie, a venit timpul s afliă ă adev rul.ă

Ea se apropie de mas şi se aşez fa -n fa cu Malone.ă ă ţă ţă— Atunci, în orice caz, trebuie s -mi infirmi toate ideileă

preconcepute despre dumneata.— Şi cam care-ar fi astea?— Aş putea s tot enum r o vreme. Iat ideile principale.ă ă ă

Acum trei ani, ai avut leg turi cu o organiza ie care se ocupa cuă ţ furtul de obiecte de art , având contacte cu o mişcare radicală ă din Israel. Anul trecut, te-ai amestecat în alegerile generale din Germania, sponsorizându-i ilegal pe unii dintre candida i. Totuşi,ţ dintr-un motiv sau din altul, atât germanii, cât şi israelienii au hot rât s nu te pun sub acuzare.ă ă ă

93

Thorvaldsen f cu un gest ner bd tor de încuviin are.ă ă ă ţ— Vinovat în ambele cazuri. „Contactele cu o mişcare radicală

din Israel”, aşa cum le-ai numit, sunt colonişti care nu accept caă un guvern israelian corupt s le vând casele pe nimic. Ca s -iă ă ă ajut m în cauza lor, le-am furnizat fonduri din partea unor arabiă boga i, care se ocupau cu traficul obiectelor de art furate.ţ ă Obiectele erau pur şi simplu furate de la ho i. Poate c înţ ă dosarele voastre s-a notat şi c obiectele le erau înapoiateă proprietarilor.

— În schimbul unui comision.— Pe care l-ar fi perceput oricare detectiv particular

specializat în art . Noi doar am canalizat banii ob inu i c treă ţ ţ ă cauze mult mai demne. Mi s-a p rut c e un anumit act deă ă dreptate în asta. Şi cu alegerile din Germania? I-am finan at peţ câ iva candida i care înfruntau o opozi ie aprig din parteaţ ţ ţ ă dreptei radicale. Cu ajutorul meu, au câştigat cu to ii. Nu v d niciţ ă un motiv pentru care s l s m fascismul s câştige teren.ă ă ă ă Dumneata vezi?

— Ceea ce-ai f cut a fost ilegal şi a provocat o mul ime deă ţ probleme.

— Ceea ce-am f cut a fost s rezolv o problem . Iar asta e cuă ă ă mult mai mult decât au f cut americanii.ă

Stephanie nu p ru impresionat .ă ă— De ce te amesteci în treburile mele?— Cum adic , în treburile dumitale?ă— Este vorba despre munca so ului meu.ţChipul lui Thorvaldsen se împietri.— Nu-mi amintesc ca dumneata s fi manifestat vreun interesă

fa de munca lui Lars, cât timp a fost în via .ţă ţăMalone sesiz cuvintele cheie „nu-mi amintesc”. Ceea ceă

semnifica un înalt grad de cunoaştere în ceea ce-l privea pe Lars Nelle. Deloc caracteristic pentru ea, Stephanie p rea s nu fiă ă auzit.

— N-am de gând s discut despre via a mea personal . Spune-ă ţ ămi doar de ce-ai cump rat cartea aia, ast -sear .ă ă ă

— Peter Hansen m-a informat c eşti interesat . Deă ă asemenea, mi-a spus c şi altcineva îşi dorea ca dumneata să ă ob ii cartea. Dar nu înainte ca individul respectiv s -şi fac oţ ă ă copie. I-a pl tit un comision lui Hansen, ca s se asigure c aşaă ă ă se va întâmpla.

— i-a spus despre cine era vorba? întreb ea.Ţ ă

94

Thorvaldsen scutur din cap.ă— Hansen e mort, interveni Malone.— Nimic surprinz tor.ăÎn vocea lui Thorvaldsen nu era nici o urm de emo ie.ă ţMalone îi povesti ceea ce se întâmplase.— Hansen era lacom, zise danezul. Credea c volumul e deă

mare valoare, aşa c mi-a cerut s -l cump r în secret, astfelă ă ă încât el s i-l ofere celuilalt tip, dar la un pre mai mare.ă ţ

— Lucru cu care ai fost de acord, aşa mânat de imbolduri umanitare, cum eşti.

Stephanie nu p rea s vrea s -l sl beasc din corzi.ă ă ă ă ă— Eu şi Hansen am f cut multe afaceri împreun . El mi-a spusă ă

despre ce era vorba şi eu m-am oferit s -l ajut. M îngrijoraă ă gândul c s-ar fi putut duce, pur şi simplu, altundeva, unde să ă g seasc un cump r tor anonim. Şi eu doream s am cartea, aşaă ă ă ă ă c am fost de acord cu condi iile lui, dar n-aveam câtuşi de pu ină ţ ţ de gând s las cartea în mâinile lui Hansen.ă

— Doar nu crezi cu toat seriozitatea.ă— Cum e pr jitura? să e interes Thorvaldsen.ăMalone în elese c prietenul s u încerca s preia controlulţ ă ă ă

asupra discu iei.ţ— Excelent , r spunse el cu gura plin .ă ă ă— Treci la subiect, ceru Stephanie. Adev rul acela pe careă

trebuie s -l aflu.ă— Eu şi so ul dumitale am fost prieteni apropia i.ţ ţChipul lui Stephanie se întunec şi în ochi îi ap ru o umbr deă ă ă

dezgust.— Lars nu mi-a pomenit niciodat despre asta.ă— Dac lu m în considerare rela ia voastr încordat , e lesneă ă ţ ă ă

de în eles. Dar, chiar şi-aşa, la fel ca în profesiunea dumitale şi înţ a lui existau secrete.

Malone îşi termin de mâncat bucata de pr jitur şi o urm riă ă ă ă pe Stephanie, cum se gândea la ceea ce, în mod clar, nu credea.

— Eşti un mincinos, declar ea pân la urm .ă ă ă— Pot s - i ar t coresponden a care dovedeşte ceea ce spun.ă ţ ă ţ

Eu şi Lars comunicam frecvent. Rela ia noastr era una deţ ă colaborare. Eu i-am finan at cercet rile în faza ini ial şi l-amţ ă ţ ă ajutat s ias din încurc turi, atunci când a fost cazul. Eu i-amă ă ă pl tit casa din Rennes-le-Château. Îi împ rt şeam pasiunea şi amă ă ă fost bucuros s -l pot g zdui.ă ă

— Care pasiune? întreb ea.ă

95

Thorvaldsen o m sur cu o privire inexpresiv .ă ă ă— Ştii atât de pu ine despre el. Cât de mult trebuie s teţ ă

chinuiasc remuşc rile…ă ă— Nu simt nevoia s fiu analizat .ă ă— Chiar aşa? Ai venit în Danemarca s cumperi o carte despreă

care nu ştii nimic, legat de munca unui om care-a murit acumă mai bine de un deceniu. Şi spui c n-ai remuşc ri?ă ă

— Ascult , m gar f arnic, vreau cartea aia!ă ă ăţ— Mai întâi trebuie s ascul i ceea ce am eu de spus.ă ţ— Gr beşte-te!ă— Prima carte a lui Lars a avut un succes r sun tor. Câtevaă ă

milioane de exemplare vândute în toat lumea, cu toate c aă ă avut vânz ri destul de modeste în America. Urm toarele n-auă ă mai fost atât de bine primite, dar s-au vândut… suficient încât s -i finan eze aventurile. Lars era de p rere c un punct deă ţ ă ă vedere contrar ar fi putut sprijini popularizarea legendei despre Rennes. În consecin , i-am finan at pe câ iva autori care au scrisţă ţ ţ c r i critice la adresa lui Lars, c r i care-i analizau concluziileă ţ ă ţ despre Rennes şi-i subliniau erorile. O carte conducea spre o alta şi aşa mai departe. Unele bune, altele proaste. Eu însumi chiar, am f cut odat unele remarci publice prea pu in m gulitoareă ă ţ ă despre Lars. Şi foarte curând, aşa cum îşi dorea, s-a n scut ună curent.

Ochii ei aruncau fl c ri.ă ă— Eşti nebun?— Controversele genereaz publicitate. Iar Lars nu scriaă

pentru un public larg, aşa c era nevoit s -şi genereze propriaă ă publicitate. Totuşi, dup o vreme, subiectul a c p tat o viaă ă ă ţă proprie. Rennes-le-Château e destul de popular. S-au f cută reportaje speciale de televiziune, revistele i-au dedicat edi iiţ întregi, iar internetul e plin de site-uri specializate exclusiv în misterele lui. Turismul e sursa num rul unu de venituri a regiunii.ă Mul umit lui Lars, oraşul însuşi a devenit acum o industrie.ţ ă

Malone ştia c ap ruser sute de c r i despre Rennes. Vreoă ă ă ă ţ câteva rafturi din magazinul lui erau pline cu astfel de c r i,ă ţ vândute de cei care le cump raser ini ial. Dar sim ea nevoia să ă ţ ţ ă ştie:

— Henrik, doi oameni au murit azi. Unul s-a aruncat de pe Round Tower şi şi-a t iat beregata în c dere. Cel lalt a fostă ă ă aruncat pe fereastr . Asta nu mai e o chestie de divertisment.ă

— Aş zice c ast zi, la Round Tower, te-ai aflat fa -n fa cuă ă ţă ţă

96

unul dintre fra ii cavaleri templieri.ţ— Într-o situa ie obişnuit , aş zice c eşti nebun, dar individulţ ă ă

a strigat ceva, înainte s sar . ă ă Beauseant.Thorvaldsen încuviin cu un semn din cap.ţă— Strig tul de b t lie al templierilor. Un asemenea cuvântă ă ă

strigat de o mul ime de cavaleri porni i la atac era suficient încâtţ ţ s -i insufle o team paralizant inamicului.ă ă ă

Îşi reaminti de ceea ce citise în carte mai devreme.— Templierii au fost extermina i în 1307. Nu exist nici un felţ ă

de cavaleri.— Nu-i adev rat, Cotton. S-a f cut o încercare de exterminare,ă ă

numai c papa s-a r zgândit. Pergamentul de la Chinon i-aă ă absolvit pe templieri de orice acuza ie de erezie. Clement al V-ţlea a emis el însuşi bula, în secret, în anul 1308. Mult lume aă crezut c documentul s-a pierdut atunci când Napoleon a jefuită Vaticanul, dar a fost redescoperit de curând. Nu. Lars credea că ordinul mai exist , iar eu cred la fel.ă

— Existau multe referiri la templieri în c r ile lui Lars, aprecieă ţ Malone, dar nu-mi amintesc s fi scris vreodat c ei ar maiă ă ă exista, în realitate.

Thorvaldsen încuviin din nou.ţă— A fost ceva inten ionat din partea lui. Reprezentau – şiţ

reprezint – o contradic ie atât de mare. S raci prin jur mânt,ă ţ ă ă dar în acelaşi timp boga i în propriet i şi în cunoştin e.ţ ăţ ţ Introverti i, dar pricepu i în cele lumeşti. C lug ri şi r zboinici.ţ ţ ă ă ă Stereotipul de la Hollywood şi adev ratul templier sunt două ă fiin e diferite. Nu te l sa p c lit de fic iune. Erau o specieţ ă ă ă ţ brutal .ă

Malone nu se l s impresionat.ă ă— Cum ar fi putut s supravie uiasc timp de şapte sute deă ţ ă

ani f r ca nimeni s ştie?ă ă ă— Cum poate s vie uiasc o insect sau un animal înă ţ ă ă

s lb ticie, f r ca nimeni s ştie c exist ? Şi, cu toate acestea,ă ă ă ă ă ă ă în fiecare zi sunt catalogate noi şi noi specii.

„Bun argument”, recunoscu Malone în sinea lui, dar tot nu era convins.

— Şi-atunci, ce-i cu toat povestea asta?ăThorvaldsen se l s pe sp tarul scaunului.ă ă ă— Lars c uta comoara cavalerilor templieri.ă— Ce comoar ?ă— Pe la începutul domniei sale, Filip al IV-lea a devalorizat

97

moneda francez , ca o modalitate de a stimula economia.ă M sura a fost atât de nepopular , încât s-a pus la cale ună ă complot menit s -l asasineze. Atunci, a fugit din palatul lui şi s-aă refugiat la Templul din Paris al ordinului, cerându-le protec ieţ templierilor. Cu ocazia asta, a descoperit bog iile lor. Câ iva aniăţ ţ mai târziu, când c uta cu disperare fonduri, a ticluit un plan prină care s acuze ordinul de erezie. Aduce i-v aminte, tot ceea ceă ţ ă poseda un eretic trecea în proprietatea statului. Cu toate acestea, dup arest rile din 1307, Filip a descoperit c nu numaiă ă ă trezoreria din Paris fusese golit , ci şi toate celelalte trezoreriiă din Fran a ale templierilor. Nu s-a mai g sit vreodat nici unţ ă ă gram din averea templierilor.

— Şi Lars credea c la Rennes-le-Château s-ar g si comoaraă ă asta? întreb Malone.ă

— Nu neap rat acolo, dar pe undeva prin Languedoc, îiă r spunse Henrik. Sunt destule indicii care sprijin o asemeneaă ă concluzie. Numai c templierii au f cut astfel încât locul s fieă ă ă greu de g sit.ă

— Şi-atunci, ce are-a face cartea pe care-ai cump rat-o ast -ă ăsear cu asta? întreb Malone.ă ă

— Eugene Stüblein a fost primar în Fa, un sat din apropiere de Rennes. A avut o educa ie înalt , a fost muzician şi astronomţ ă amator. Mai întâi a scris o carte de c l torii despre regiune, după ă ă care a urmat Pierres Gravees du Languedoc. Pietrele gravate din Languedoc. Un volum neobişnuit, care descrie lespezi de morminte din Rennes şi din împrejurimile lui. Un interes cam ciudat, cu siguran , dar nu unul neobişnuit: sudul Fran ei esteţă ţ celebru pentru mormintele sale unice. În carte exist o schi aă ţă unei lespezi funerare care i-a atras aten ia lui Stüblein. Desenulţ acesta este foarte important, fiindc piatra de mormânt nu maiă exist .ă

— Pot s v d despre ce vorbeşti? ceru Malone.ă ăThorvaldsen se ridic de pe scaun şi se aplec greoi peste oă ă

servant . Se întoarse cu cartea ob inut la licita ie.ă ţ ă ţ— Livrat acum o or .ă ăMalone deschise cartea la o pagin însemnat şi examină ă ă

desenul.

98

— Presupunând c schi a lui Stüblein era una corect , Larsă ţ ă

considera c lespedea funerar era un indiciu pentruă ă descoperirea drumului spre comoar . Lars a c utat cartea timpă ă de mul i ani. Un exemplar trebuia s fie la Paris, fiindcţ ă ă Biblioteca Na ional p streaz câte un exemplar din fiecare carteţ ă ă ă tip rit în Fran a. Dar, deşi în catalog exist , exemplarul lipseşte.ă ă ţ ă

— Lars era singurul are ştia despre existen a c r ii? seţ ă ţ interes Malone.ă

— Habar n-am. Cei mai mul i cred c volumul nu mai exist .ţ ă ă— Şi sta unde-a fost g sit?ă ă— Am vorbit cu proprietarul casei de licita ii. Un inginer de c iţ ă

ferate, care-a construit linia pornind de la Carcassonne spre sud, în Pirinei, a fost cel care-a de inut-o. Inginerul s-a pensionat înţ 1927 şi a murit în 1946. Cartea era în posesia fiicei lui, dar şi ea a murit recent. Nepotul lui a scos-o la licita ie. Inginerul fuseseţ interesat de Languedoc, în special de Rennes şi inea el însuşi unţ inventar al pietrelor de mormânt.

Malone nu era mul umit de aceast explica ie.ţ ă ţ— Şi-atunci, cine-a anun at-o pe Stephanie despre licita ie?ţ ţ— Ei, asta-i întrebarea serii, replic Thorvaldsen.ăMalone se întoarse cu fa a spre Stephanie.ţ— Mai devreme, la hotel, ai spus c-ai primit un bile elţ

împreun cu jurnalul. Îl ai la tine?ăEa c ut prin geant şi scoase de-acolo un carne el zdren uită ă ă ţ ţ

cu coper i din piele. Vârât printre paginile lui, era o foaie deţ ă hârtie de culoare gri, împ turit . Îi întinse hârtia lui Malone, iar elă ă citi din francez .ă

99

Pe data de 22 iunie, la Roskilde, un exemplar din Pierres Gravees du Languedoc va fi scos la licita ie. So ulţ ţ dumneavoastr c uta cartea asta. Iat o ocazie caă ă ă dumneavoastr s izbuti i acolo unde el a eşuat. ă ă ţ Le bon Dieu soit loue!

Malone îşi traduse în gând ultima propozi ie. „L udat fieţ ă numele lui Dumnezeu.” Privi dincolo de mas , la Stephanie.ă

— De unde crezi c-a venit biletul sta?ă— De la unul dintre asocia ii lui Lars. Am crezut pur şi simplu,ţ

c unul dintre prietenii lui voia s am jurnalul şi presupunea c-aşă ă fi interesat de carte.ă

— Dup unsprezece ani?ă— De acord, pare ciudat. Dar acum trei s pt mâni nu prea m-ă ă

am gândit la asta. Aşa cum am spus mai devreme, am crezut întotdeauna c expedi iile lui Lars sunt inofensive.ă ţ

— Şi-atunci, de ce-ai venit? o întreb Thorvaldsen.ă— Dup cum ai spus, Henrik, am remuşc ri.ă ă— Iar eu nu vreau s te chinui mai r u. Nu te cunosc, dar l-amă ă

cunoscut pe Lars. A fost un om bun, iar cercet rile lui au fost, aşaă cum ai spus, inofensive. Dar asta nu le f cea s fie lipsite deă ă importan . Moartea lui m-a întristat. Întotdeauna m-am întrebatţă dac a fost, într-adev r, vorba despre sinucidere.ă ă

— La fel şi eu, recunoscu ea în şoapt . Am încercat s -lă ă învinuiesc pentru tot ca s -mi liniştesc conştiin a, dar în sineaă ţ mea n-am acceptat niciodat ideea c Lars şi-a luat singur via a.ă ă ţ

— Ceea ce explic , mai mult decât orice, motivul pentru careă eşti aici, complet Henrik.ă

Malone îşi d dea seama de faptul c ea se sim ea stingherit ,ă ă ţ ă aşa c -i oferi pretextul pentru a-şi risipi emo ia.ă ţ

— Îmi dai voie s v d jurnalul?ă ăEa îi întinse caietul, iar el frunz ri cele în jur de o sut deă ă

pagini, z rind mul imi de numere, de schi e, de simboluri şi deă ţ ţ pagini scrise de mân . Apoi, examin leg tura cu ochiul format ală ă ă unui bibliofil şi ceva îi atrase aten ia.ţ

— Lipsesc pagini.— Ce vrei s spui?ăÎi ar t muchia de sus.ă ă— Uit -te aici. Priveşte golurile astea micu e.ă ţDesf cu de tot coperta. Un singur fascicul r mase acolo undeă ă

fusese legat la început.

100

— Retezate cu lama. Întotdeauna m uit la asta. Nimic nuă distruge mai r u valoarea unei c r i ca paginile lips .ă ă ţ ă

Examin partea superioar şi cea inferioar şi ajunse laă ă ă concluzia c opt dintre pagini disp ruser .ă ă ă

— N-am observat niciodat , zise ea.ă— Cam multe i-au sc pat.ţ ăO roşea febril îi invad chipul.ţă ă ă— Sunt dispus s recunosc c-am dat-o în bar .ă ă ă— Cotton, interveni Thorvaldsen, toat str dania asta ar puteaă ă

s aib şi o alt semnifica ie. Arhivele templierilor ar putea foarteă ă ă ţ bine s fac parte din oricare descoperire. Arhivele originale aleă ă ordinului erau p strate la Ierusalim, apoi au fost mutate la Acra,ă iar pân la urm au ajuns în Cipru. Istoria spune c , dup anulă ă ă ă 1312, arhivele au trecut în posesia cavalerilor ospitalieri, dar nu exist nici o dovad asupra faptului c asta s-ar fi întâmplat înă ă ă realitate. Imagineaz - i ce ar însemna s localizezi asemeneaă ţ ă scrieri.

— Ar putea s fie cea mai mare descoperire de carte f cută ă ă vreodat .ă

— Manuscrise pe care nu le-a mai v zut nimeni înc dină ă secolul al XIV-lea, multe dintre ele, cu siguran , încţă ă necunoscute.

Perspectiva g sirii unei astfel de ascunz tori, oricât deă ă îndep rtat , merit efortul de explorare.ă ă ă

Malone fu de acord.Thorvaldsen se întoarse spre Stephanie.— Ce p rere ai despre un armisti iu? Pentru Lars. Sunt convinsă ţ

c agen ia voastr colaboreaz cu multe „persoane de interes”ă ţ ă ă atunci când este vorba despre atingerea unui scop în beneficiul reciproc. Ce-ar fi s facem asta şi acum?ă

— Vreau s v d coresponden a dintre dumneata şi Lars.ă ă ţEl încuviin .ţă— O s-o ai.Privirea lui Stephanie o prinse pe cea a lui Malone.— Ai dreptate, Cotton. Chiar am nevoie de ceva ajutor. Îmi cer

scuze pentru tonul de mai devreme. Credeam c pot s fac astaă ă pe cont propriu. Dar, din moment ce suntem atât de buni amici acum, hai s mergem în Fran a şi s vedem ce-o fi în casa luiă ţ ă Lars. N-am mai fost pe-acolo de ceva timp. Mai sunt şi câ ivaţ oameni prin Rennes-le-Château cu care putem s st m de vorb .ă ă ă Oameni care-au lucrat cu Lars. Apoi, o s-avem de unde să

101

pornim.— Te-ai putea întâlni şi cu umbrele care te bântuie, îi zise el.Ea zâmbi.— Norocul meu c te am pe tine.ă— Aş vrea s vin şi eu, interveni Thorvaldsen.ăMalone r mase surprins. Henrik c l torea rareori afar dină ă ă ă

Danemarca.— Şi care-i motivul pentru care ne onorezi cu prezen a ta?ţ— Ştiu câte ceva despre ceea ce c uta Lars. Cunoaşterea astaă

ar putea s se dovedeasc util .ă ă ăMalone ridic din umeri.ă— De acord, din punctul meu de vedere.— E-n regul , Henrik, zise şi Stephanie. Asta o s ne dea timpă ă

s ne cunoaştem reciproc. Se pare c , dup cum spuneai, am deă ă ă înv at câte ceva.ăţ

— Cu to ii avem, Stephanie. Cu to ii avem.ţ ţ*

De Roquefort se sili s se st pâneasc . B nuielile lui erau,ă ă ă ă acum, confirmate. Stephanie Nelle se afla pe drumul jalonat de so ul ei. De asemenea, era şi posesoarea mult râvnitului jurnal,ţ ca şi a exemplarului din Pierres Gravees du Languedoc, poate unicul exemplar care se mai g sea în întreaga lume. Asta eraă problema cu Lars Nelle. Fusese bun. Prea bun. Iar acum v duvaă lui se afla în posesia indiciilor. F cuse o greşeal atunci cândă ă avusese încredere în Peter Hansen. Dar, de data aceasta, abordarea p rea cea potrivit . N-avea s mai repete greşeala.ă ă ă Erau prea multe în joc şi nu mai putea încredin a nici un aspectţ al problemei unei persoane str ine.ă

Continu s -i asculte cum puneau la punct ceea ce urmau să ă ă fac , odat ajunşi la Rennes-le-Château. Malone şi Stephanieă ă aveau s plece într-acolo a doua zi, iar Thorvaldsen trebuia s -iă ă urmeze dup câteva zile. Atunci când consider c auzise destul,ă ă ă de Roquefort desprinse microfonul de pe fereastr şi se retrase,ă împreun cu cei doi oameni ai s i, la ad postul sigur oferit de ună ă ă pâlc des de copaci.

N-aveau s mai fie şi alte ucideri în noaptea asta.ă„Lipsesc pagini.”Ar fi avut nevoie de acele informa ii care lipseau din jurnalulţ

lui Lars. Expeditorul carne elului fusese inteligent. Împ r ireaţ ă ţ pr zii prevenea actele nechibzuite. Era limpede c se g seauă ă ă mult mai multe enigme în acest complicat puzzle, decât ştia el…

102

iar el se juca de-a prinselea.Dar n-avea importan . Atunci când to i juc torii aveau s seţă ţ ă ă

afle în Fran a, putea s se descurce foarte uşor cu ei.ţ ă

103

PARTEA A DOUA.

15

ABA IA DES FONTAINES.ŢORA 8.00 DIMINEA A.Ţ

Seneşalul st tea în picioare în fa a altarului, privind intă ţ ţ ă sicriul din lemn de stejar. Fra ii p trundeau în capel , m rş luindţ ă ă ă ă într-o ordine plin de solemnitate, cu vocile lor sonoreă psalmodind la unison. Melodia era una veche, intonat laă funeraliile tuturor maeştrilor, înc de la Începuturi. Versurile, înă limba latin , vorbeau despre pierdere, mâhnire şi durere. Despreă înnoire n-avea s se discute pân mai târziu, în aceeaşi zi, atunciă ă când conclavul avea s se adune şi s aleag un succesor.ă ă ă Regulamentul era clar. Soarele nu trebuia s apun de dou oriă ă ă f r ca ei s aib un maestru, iar el, în calitate de seneşal,ă ă ă ă trebuia s vegheze la respectarea Regulamentului.ă

Îşi privi fra ii pân când intrar cu to ii şi se aşezar în straneleţ ă ă ţ ă din lemn de stejar lustruit. Fiecare dintre ei era înf şurat într-oă ras cafenie, aspr , gluga acoperindu-i capul, l sând la iveală ă ă ă numai mâinile, împreunate în rug ciune.ă

Biserica avea forma unei cruci latine, cu un singur naos şi dou aripi. Existau pu ine ornamente, nimic din ceea ce-ar fiă ţ putut distrage spiritul de la medita ia asupra misterelor cereşti,ţ dar interiorul era maiestuos, capitelurile şi coloanele degajând o impresionant energie. Fra ii se adunaser pentru prima oară ţ ă ă aici dup Epurarea din 1307, to i cei care izbutiser s scape dină ţ ă ă mâinile lui Filip al IV-lea retr gându-se la ar şi migrând pe furişă ţ ă spre sud. Pân la urm , se întruniser aici, în siguran a oferit deă ă ă ţ ă fort rea a mun ilor, contopindu-se în urzirea unei societ iă ţ ţ ăţ religioase, f când planuri, depunând jur minte, p strândă ă ă amintirea vie.

Închise ochii şi se l s înv luit de muzic . Nu exista nici ună ă ă ă acompaniament de clopo ei, nici de org , nimic. Numai vocileţ ă

104

omeneşti, puternice şi p trunz toare. Sorbi putere din cânteculă ă lor, o elindu-se pentru orele care aveau s urmeze.ţ ă

Psalmul încet . Permise s treac un minut de t cere, apoi seă ă ă ă apropie de sicriu.

— Cel mai sl vit şi respectat maestru al nostru a p r sită ă ă aceast via . El a condus ordinul cu în elepciune şi dreptate,ă ţă ţ urmând Regulamentul, timp de dou zeci şi opt de ani. De-acumă are un loc de cinste în Cronici.

Unul dintre fra i îşi împinse gluga pe spate.ţ— Aici, vreau s contest.ăSeneşalul fu str b tut de un fior. Regulamentul îi acordaă ă

oric ruia dintre fra i dreptul de a contesta. Se aşteptase la oă ţ confruntare, dar mai târziu, în cadrul conclavului, nu în timpul funeraliilor. Se întoarse cu fa a spre primul rând de strane, s -lţ ă înfrunte pe vorbitor.

Raymond de Roquefort.Un b rbat scund şi îndesat, cu un chip lipsit de expresie, oă

personalitate fa de care seneşalul manifestase întotdeaunaţă pruden ; intrase în rândul fra ilor de treizeci de ani şi ajunseseţă ţ pân la rangul de mareşal, ceea ce-l plasa pe cea de-a treiaă pozi ie în ierarhia de comand . La Începuturi, cu secole în urm ,ţ ă ă mareşalul era comandantul militar al ordinului, cel care-i conducea pe cavaleri în b t lie. Acum, era ministrul siguran ei,ă ă ţ îns rcinat s se îngrijeasc de men inerea inviolabilit iiă ă ă ţ ăţ ordinului. De Roquefort de inea aceast func ie de aproape douţ ă ţ ă decenii. Lui – ca şi fra ilor care lucrau sub comanda lui direct – iţ ă se acordase privilegiul de a putea intra şi ieşi din aba ie dupţ ă bunul plac, f r s -i dea socoteal altcuiva decât maestrului, dară ă ă ă mareşalul nu-şi ascunsese niciodat dispre ul pe care-l resim eaă ţ ţ fa de superiorul s u, acum plecat din via a vremelnic .ţă ă ţ ă

— Rosteşte- i contesta ia, îl îndemn seneşalul.ţ ţ ă— Maestrul nostru disp rut a sl bit ordinul. Politica lui a fostă ă

lipsit de curaj. A venit timpul s ne-ndrept m într-o alt direc ie.ă ă ă ă ţTonul cuvintelor lui de Roquefort nu tr da nici o urm deă ă

emo ie, iar seneşalul ştia în ce m sur era capabil mareşalul sţ ă ă ă înfiereze r ul într-o vorbire elocvent . De Roquefort era ună ă fanatic. Oamenii ca el men inuser t ria ordinului vreme deţ ă ă atâtea secole, numai c maestrul atr sese de multe ori aten iaă ă ţ asupra faptului c utilitatea lor p lea. Ceilal i nu erau de acord şiă ă ţ astfel se n scuser dou fac iuni: una sub conducerea lui deă ă ă ţ Roquefort, cealalt avându-l în frunte pe maestru. Cei mai mul iă ţ

105

dintre fra i îşi p straser pentru ei op iunile, aşa cum se obişnuiaţ ă ă ţ în cadrul ordinului. Dar interimatul era o vreme a dezbaterilor. Discu iile libere erau modalitatea prin care colectivul decidea ceţ curs avea s urmeze.ă

— Acesta-i întregul con inut al contest rii pe care o aduci?ţ ă— Prea mult vreme, fra ii au fost excluşi de la procesulă ţ

decizional. Nici n-am fost consulta i, nici sfaturile pe care le-amţ oferit n-au fost urmate.

— Aici nu e o democra ie, se împotrivi seneşalul.ţ— Şi nici n-aş vrea s fie. Dar este o fr ie. Una bazat peă ăţ ă

nevoi comune şi eluri comunitare. Fiecare dintre noi şi-aţ închinat via a şi averea. Nu merit m s fim ignora i.ţ ă ă ţ

Vocea lui de Roquefort avea un ton calculat şi sc zut.ă Seneşalul observ c nimeni dintre ceilal i nu deranjaă ă ţ solemnitatea contest rii şi, pentru o clip , atmosfera deă ă sanctitate care domnise atâta vreme în capel p ru pâng rit .ă ă ă ă Se sim i de parc ar fi fost înconjurat de oameni cu gânduri şiţ ă scopuri diferite de ale lui. Un singur cuvânt îi tot r suna în minte.ă

Revolt .ă— Şi ce ai vrea s facem? îă ntreb seneşalul.ă— Maestrul nostru nu merit s beneficieze de respectulă ă

obişnuit.Îşi p str rigiditatea şi puse întrebarea ritual :ă ă ă— Vrei s ceri un vot?ă— Vreau.Regulamentul impunea s se voteze, atunci când se cereaă

acest lucru, în toate problemele ap rute pe perioadaă interimatului. Neavând maestru, guvernau ca un întreg. Li se adres atunci celorlal i fra i, ale c ror chipuri nu le putea vedea:ă ţ ţ ă

— S ridice mâinile cei care vor s -i nege maestrului nostruă ă locul cuvenit în Cronici.

Câteva bra e se ridicar imediat. Altele şov iau. Le l s laţ ă ă ă ă dispozi ie cele dou minute cerute de Regulament, în careţ ă trebuiau s se hot rasc . Apoi, începu s numere.ă ă ă ă

Dou sute nou zeci şi unu de bra e ar tau spre Cer.ă ă ţ ă— Mai mult decât cele şaptezeci de procente cerute sunt în

favoarea contest rii. Îşi reprim furia. Maestrul nostru va fiă ă contestat în Cronici.

Nu putea s cread c rostise aceste cuvinte. Se ruga caă ă ă b trânul s u prieten s -l ierte pentru asta. Se îndep rt de sicriu,ă ă ă ă ă p şind înapoi spre altar.ă

106

— Din moment ce nu manifesta i respect fa de conduc torulţ ţă ă plecat dintre cei vii, sunte i liberi s pleca i. Pentru cei careţ ă ţ doresc s participe, voi continua în Salonul P rin ilor, peste o or .ă ă ţ ă

Fra ii ieşir în t cere, înşirui i, pân când în untru nu maiţ ă ă ţ ă ă r mase decât de Roquefort. Francezul se apropie de sicriu. Peă chipul s u col uros se citea încrederea.ă ţ

— E pre ul pe care-l pl teşte pentru laşitate.ţ ăNu mai era nevoie s se p streze aparen ele.ă ă ţ— O s regre i ce-ai f cut.ă ţ ă— Elevul se crede deja maestru? Abia aştept conclavul.— O s ne distrugi pe to i.ă ţ— O s aduc reînvierea. Lumea trebuie s cunoasc adev rul.ă ă ă ă

Ceea ce s-a întâmplat în toate secolele trecute a fost o greşeal ,ă iar acum a venit vremea s îndrept m greşeala asta.ă ă

Seneşalul nu era neap rat împotriva acestei concluzii, dară problema era alta.

— Nu era nevoie s -l pâng reşti pe un om cumsecade.ă ă— Cumsecade fa de cine? De tine? Pe mine m-a tratat cuţă

dispre .ţ— Iar asta însemna cu mult mai mult decât meritai.Un rânjet se l i pe chipul palid al lui de Roquefort.ăţ— Protectorul t u nu mai exist . Acum, e doar între noi doi.ă ăAbia aştept înfruntarea. Întocmai ca şi mine. De Roquefort

f cu o pauz . Treizeci la sut din fr ie nu m sprijin , aşa c voiă ă ă ăţ ă ă ă l sa în seama ta şi-a lor s v lua i adio de la maestrul nostru.ă ă ă ţ

Duşmanul s u se întoarse şi ieşi an oş din capel . Seneşalulă ţ ţ ă aştept pân când se închiser uşile, dup care-şi rezem oă ă ă ă ă mân tremur toare de sicriu. Un p ienjeniş de ur , de tr dare şiă ă ă ă ă de fanatism se strângea în jurul lui. Auzi din nou, în minte, cuvintele de ieri ale maestrului s u.ă

„Respect puterea adversarilor noştri.”El tocmai se înfruntase cu adversarul lui şi fusese învins.Ceea ce nu era un semn prevestitor de bine pentru orele care

aveau s urmeze.ă

107

16

RENNES-LE-CHÂTEAU, FRAN A.ŢORA 11.30 DIMINEA A.Ţ

Malone îndrept automobilul închiriat spre est, ieşind de peă autostrada principal , chiar lâng Couiza, pornind pe o pantă ă ă şerpuit . Drumul ascendent le oferea privelişti uluitoare asupraă colinelor roşiatice din împrejurimi, înc rcate de trandafiri v raticiă ă de stânc , lev n ic şi l mâi . Seme ele ruine ale unei fort re e,ă ă ţ ă ă ţă ţ ă ţ cu zidurile sale înnegrite de vreme, se în l au în dep rtare, caă ţ ă nişte degete sub iri. Regiunea, atât cât puteai s vezi cu ochii,ţ ă mustea de romantismul istoriei, de vremurile în care cavalerii puşi pe jefuit âşneau ca vulturii de pe în l imile fortificate, s -şiţ ă ţ ă prade inamicii.

El şi Stephanie plecaser din Copenhaga pe la ora patruă diminea a şi zburaser spre Paris, unde prinseser prima cursţ ă ă ă Air France din ziua aceea spre Toulouse, în sud. O or mai târziu,ă erau deja în maşin , îndreptându-se spre regiunea cunoscut subă ă numele de Languedoc.

Pe drum, Stephanie îi povestise despre c tunul care seă întindea la aproape cinci sute de metri, pe dâmbul sterp pe care tocmai îl urcau. Galii fuseser cei dintâi care populaser colina,ă ă mâna i de perspectiva de a putea z ri întinsa vale a râului Audeţ ă cale de mul i kilometri. Îns doar vizigo ii din secolul al V-leaţ ă ţ fuseser cei care construiser o citadel şi adoptaser vechiulă ă ă ă nume celtic al aşez rii – Rhedae, ceea ce însemna „car” –ă izbutind pân la urm s dezvolte aşezarea şi s-o transformeă ă ă într-un centru comercial. Dou secole mai târziu, atunci cândă vizigo ii fuseser goni i spre sud, în Spania, franciiţ ă ţ transformaser Rhedae într-un oraş regal. Totuşi, prin secolul ală XIII-lea, oraşul intrase în declin, iar spre sfârşitul cruciadei albigenzilor8 – fusese distrus. Locul trecuse, rând pe rând, în

8 Campanie militar desf şurat între anii 1209-1229, îndreptat deă ă ă ă Biserica Romano-Catolic împotriva catarilor din Languedoc, careă îmbinau creştinismul cu elemente gnostice, fiind astfel considera iţ eretici. Catarii mai erau numi i şi albigenzi, dup numele oraşului Albi,ţ ă unul dintre centrele lor importante, (n.tr.).

108

proprietatea mai multor case înst rite, atât din Fran a, cât şi dină ţ Spania, pân la urm ajungând în posesiunea unuia dintreă ă locotenen ii lui Simon de Montfort, care întemeiase o baronie.ţ Familia îşi construise un castel, în jurul c ruia se n scuse un mică ă c tun, iar numele acestuia se transformase, pân la urm , dină ă ă Rhedae în Rennes-le-Château. Descenden ii lor st pâniserţ ă ă asupra inutului şi a oraşului pân în 1781, când cea din urmţ ă ă moştenitoare, Marie d’Hautpoul de Blanchefort, murise.

— Înainte de moartea ei, se spune c ar fi transmis un mareă secret, continuase Stephanie, unul pe care familia ei l-a p strată timp de secole. Nu avea copii, iar so ul murise înaintea ei, aşaţ c , din moment ce nu mai exista nimeni din familie, i-a dest inuită ă secretul confesorului ei, abatele Antoine Bigou, preotul paroh din Rennes.

Acum, în timp ce Malone privea cu aten ie cea din urmţ ă cotitur a îngustului drum, îşi imagina cum ar fi s tr ieşti într-ună ă ă loc atât de îndep rtat. V ile izolate alc tuiau un refugiu perfect,ă ă ă atât pentru fugari, cât şi pentru neobosi ii pelerini. Era lesne deţ în eles de ce regiunea devenise un fel de parc tematic pentru ceiţ cu imagina ie, o Mecca pentru pasiona ii de mistere şi pentruţ ţ adep ii curentului New Age, un loc în care scriitorii cu o viziuneţ deosebit puteau s -şi f ureasc o reputa ie.ă ă ă ă ţ

Aşa cum se întâmplase şi cu Lars Nelle.Oraşul ap ru în raza lor vizual . Încetini automobilul şi-şi f cuă ă ă

loc printr-o poart încadrat de stâlpi din calcar. Un panouă ă avertiza: FOUILLES INTERDITES. „S p turile sunt interzise.”ă ă

— Chiar era cazul s pun un anun în leg tur cu s p turile?ă ă ţ ă ă ă ăStephanie încuviin .ţă— Acum câ iva ani, oamenii r scoleau în disperare râna prinţ ă ţă

fiecare col işor, c utând comoara. Puneau pân şi dinamit .ţ ă ă ă Trebuia s se pun lucrurile la punct.ă ă

Dincolo de poarta oraşului, lumina zilei se estompa. Cl dirileă din calcar erau strânse una-n alta, precum c r ile pe raft, multeă ţ dintre ele cu acoperişul smolit, cu uşi groase şi verande din fier ruginit. O grand rue9 – pietruit şi îngust se ridica într-o scurtă ă ă pant . Oameni cu rucsacuri în spate şi cu ghiduri Michelin verziă înconjurau pere ii pe ambele p r i, mişunând în şir indian înainteţ ă ţ şi-napoi. Malone observ câteva magazine, o libr rie şi ună ă restaurant. Aleile pornind din strada principal duceau spreă grupuri de cl diri, nu prea numeroase. Întregul oraş nu seă

9 „Strada principal ” – în limba francez , în original, (n.tr.).ă ă109

întindea pe o distan mai mare de cinci sute de metri.ţă— Doar vreo sut de oameni tr iesc aici permanent, ziseă ă

Stephanie. În schimb, sunt cincizeci de mii de vizitatori în fiecare an.

— Lars a ob inut ceva efect.ţ— Mai mult decât mi-am dat vreodat seama.ăAr t înainte şi-i ceru s coteasc la dreapta. Trecur încet peă ă ă ă ă

lâng mai multe chioşcuri în care se vindeau rozarii, medalioane,ă fotografii şi suvenire pentru din ce în ce mai mul i vizitatori cuţ camere de filmat şi de fotografiat în mâini.

— Vin încoace, autobuze dup autobuze, explic ea, dorindu-şiă ă s cread imposibilul.ă ă

Urcar o alt pant şi Malone parc automobilul Peugeot pe oă ă ă ă bucat de teren nisipos. Dou autobuze sosiser deja acolo, iară ă ă şoferii se foiau de colo-colo, fumând. Un turn de ap se în l aă ă ţ deoparte, pietrele lui lustruite de vreme fiind împodobite cu un semn zodiacal.

— Mul imea apare devreme, spuse Stephanie, în timp ceţ urcau. Vin cu to ii s vad ceea ce se numeşte ţ ă ă le domaine d’Abbe Sauniere. Domeniul abatelui, tot ce a construit cu ajutorul acelei misterioase comori pe care se presupune c-a g sit-o.ă

Malone se apropie de un perete din piatr , înalt pân la brâu.ă ă Priveliştea de dedesubt, un mozaic de câmpuri, p duri, v i şiă ă stânci, se întindea cale de mul i kilometri. Dealurile verzui-ţargintii erau pres rate cu castani şi stejari. Încerc s examinezeă ă ă împrejurimile. Masa compact a Pirineilor cu vârfurile acoperiteă de z pad bloca orizontul spre sud. Un vânt aspru b tea dinspreă ă ă vest, din fericire înc lzit de soarele de var .ă ă

Arunc o privire spre dreapta. La vreo treizeci de metri, turnulă în stil neogotic, cu acoperişul s u crenelat şi singurul turnuleă ţ rotund, încununase copertele atâtor c r i şi broşuri pentru turişti.ă ţ Era aşezat pe muchia falezei, neîmblânzit şi sfid tor, p rând că ă ă atârn de stânc . Un lung pavilion se întindea din cap tul s u celă ă ă ă mai îndep rtat, ocolind un fel de ser , apoi c tre un alt ciorchineă ă ă de vechi cl diri din piatr , toate acoperite cu igl portocalie.ă ă ţ ă Oamenii se foiau încoace şi-ncolo, pe lâng metereze, cuă camerele de filmat sau de fotografiat la îndemân , admirândă v ile de dedesubt.ă

— Turnul e numit Tour Magdala. E o privelişte, nu? întrebă Stephanie.

— Pare cam scos din peisaj.

110

— Asta a fost şi p rerea mea, întotdeauna.ăÎn dreapta Turnului Magdala, se în l a o gr din ornamentală ţ ă ă ă

care d dea spre o cl dire în stilul Renaşterii, compact , p rândă ă ă ă de asemenea scoas dintr-un alt peisaj.ă

— Villa Bethanie, îi explic ea. Tot Sauniere a construit-o.ă Malone remarc numele. Betania.ă

— Asta-i din Biblie. Din ara Sfânt . Are semnifica ia de „casaŢ ă ţ cu un r spuns”.ă

Stephanie încuviin .ţă— Sauniere era priceput la denumiri. Ar t cu mâna spre alteă ă

cl diri din fa a lor. Casa lui Lars e pe aleea asta, în jos. Dar,ă ţ înainte s mergem într-acolo, am ceva de f cut. Pe drum, d -miă ă ă voie s - i povestesc despre ceea ce s-a întâmplat aici, în 1891.ă ţ Am citit despre asta s pt mâna trecut . S vezi ce-a f cut dină ă ă ă ă locul sta un sit celebru.ă

Abatele Berenger Sauniere cugeta la sarcina descurajant peă care-o avea de dus la împlinire. Biserica Mariei Magdalena fusese construit pe ruinele l sate de vizigo i şi sfin it în anul 1059.ă ă ţ ţ ă Acum, la opt secole dup aceea, din interior nu mai r m seseră ă ă ă decât nişte ruine, din cauza unui acoperiş prin care se scurgea apa de parc nici n-ar fi existat. Chiar şi zidurile st teau s seă ă ă pr buşeasc , iar funda iile s se pr v leasc . Ar fi fost nevoie atâtă ă ţ ă ă ă ă de r bdare, cât şi de tenacitate, pentru repararea stric ciunilor,ă ă dar el se considera la în l imea acestei misiuni.ă ţ

Era un b rbat îndesat, voinic, cu umeri la i şi o claie de p r desă ţ ă şi negru. Singura tr s tur pe care şi-o îndr gea – şi cu care seă ă ă ă mândrea – era despic tura din b rbie. Ea îi d dea un aer original,ă ă ă în combina ie cu încremenirea ochilor s i negri şi cu sprânceneleţ ă groase. N scut şi crescut la doar câ iva kilometri dep rtare, înă ţ ă satul Montazels, cunoştea bine inutul Corbieres. Înc dinţ ă copil rie, se familiarizase cu Rennes-le-Château. Biserica de-ăacolo, închinat Mariei Magdalena, fusese folosit cu multeă ă restric ii de mai multe decenii, iar el nu-şi închipuise vreodat c ,ţ ă ă într-o zi, numeroasele ei probleme vor deveni şi ale lui.

— O harababur , îi spuse cel cunoscut sub numele de Rousset.ăÎşi întoarse privirea spre zidar.— Aşa e.Un alt zidar, Babou, se îndeletnicea cu r zuirea unuia dintreă

pere i. Arhitectul oficial al regiunii recomandase recent demolareaţ cl dirii, dar Sauniere n-ar fi permis niciodat s se-ntâmple una caă ă ă asta. Exista ceva la biserica asta veche care impunea ca ea s fieă salvat .ă

— O s fie nevoie de mul i bani pentru toate repara iile, ziseă ţ ţ

111

Rousset.— Sume enorme de bani, îl aprob cu un zâmbet, astfel încâtă

b trânul s în eleag c -şi d dea bine seama de dimensiunileă ă ţ ă ă ă provoc rii. Numai c o s izbutim s-o facem demn de Dumnezeu.ă ă ă ă

Ceea ce nu mai ad ug fu faptul c deja îşi asigurase o parteă ă ă însemnat a fondurilor. Un testament al unuia dintre predecesoriiă s i prev zuse suma de şase sute de franci special pentruă ă efectuarea repara iilor. De asemenea, izbutise s convingţ ă ă consiliul or şenesc s -i împrumute o mie patru sute de franci. Dară ă cea mai mare parte a banilor venise, în secret, cu cinci ani înainte. Trei mii de franci fuseser dona i de contesa deă ţ Chambord, v duva lui Henric, ultimul vl star al dinastiei Bourbon,ă ă pretendent la tronul Fran ei. În acea vreme, Sauniere reuşise sţ ă atrag într-o mare m sur aten ia asupra lui, prin prediciă ă ă ţ antirepublicane care stârneau sentimentele monarhiste în rândurile enoriaşilor s i. Guvernul se cl tinase în urmaă ă comentariilor sale, iar ca ripost îi retr sese stipendiile anuale şiă ă ceruse s fie caterisit. Episcopul, în schimb, îl suspendase pentruă o perioad de nou luni, dar ac iunile sale îi atr seser aten iaă ă ţ ă ă ţ contesei, care luase leg tura cu el printr-un intermediar.ă

— De unde s -ncepem? îă l întreb Rousset.ăSe gândise mult vreme la aceast problem . Vitraliileă ă ă

fuseser deja înlocuite, iar un portic nou, plasat dincolo deă intrarea principal , avea s fie gata în scurt timp. Cu siguran ,ă ă ţă zidul dinspre nord, cel la care lucra Babou, avea nevoie s fieă reparat, s se instaleze un nou amvon şi s se înlocuiască ă ă acoperişul. Dar el ştia bine de unde trebuiau s înceap .ă ă

— O s -ncepem cu altarul.ăO expresie plin de curiozitate ap ru în ochii lui Rousset.ă ă— Lumea priveşte cel mai mult într-acolo, îi explic Sauniere.ă— Fie dup cum spune i, domnule abate.ă ţÎi pl cea respectul pe care i-l ar tau enoriaşii, cu toate c n-ă ă ă

avea decât treizeci şi opt de ani. În ultimii cinci ani, ajunsese să îndr geasc Rennes. Era aproape de cas , avea suficiente ocaziiă ă ă s studieze Scripturile şi s -şi perfec ioneze latina, greaca şiă ă ţ ebraica. De asemenea, îi pl ceau expedi iile prin mun i, pescuitulă ţ ţ şi vân toarea. Dar acum venise vremea s se-apuce şi de cevaă ă constructiv.

Se apropie de altar.Partea de sus era din marmur alb , ciuruit de apa care şiroiaă ă ă

de atâtea secole din tavanul plin de g uri. Lespedea era sus inută ţ ă de dou coloane ornamentate, împodobite în exterior de cruciă vizigote şi de litere greceşti.

— O s înlocuim partea de sus şi stâlpii, declar el.ă ă— Cum, domnule abate? se interes Rousset. N-avem cum să ă

112

ridic m asta.ăÎi ar t spre locul în care se afla Babou.ă ă— Foloseşte barosul. Nu e nevoie s te por i cu delicate e.ă ţ ţBabou aduse cu el greoaia unealt şi se apuc s -şiă ă ă

îndeplineasc sarcina. Cu un avânt uriaş, ridic barosul şi-l repeziă ă chiar în mijlocul altarului. Lespedea groas se cr p , dar piatra nuă ă ă ced .ă

— E zdrav n , zise Babou.ă ă— Înc-o dat , ceru Sauniere, cu o fluturare a mâinii.ăÎnc o izbitur şi calcarul se sf râm , cele dou jum t iă ă ă ă ă ă ăţ

pr buşindu-se una peste cealalt printre stâlpii r maşi în picioare.ă ă ă— Termin , porunci el.ăCele dou buc i fur iute sparte în mai multe.ă ăţ ăSe aplec .ă— Haide i s c r m asta de-aici.ţ ă ă ă— Le lu m noi, domnule abate, zise Babou, aşezându-şiă

deoparte barosul. Sfin ia voastr s le fac gr mezi.ţ ă ă ă ăCei doi lucr tori ridicar în bra e buc i mari de piatr şi seă ă ţ ăţ ă

îndreptar spre uş . Duce i-le dincolo de cimitir şi pune i-leă ă ţ ţ gr mad . O s-avem nevoie de ele acolo, strig el dup cei doi.ă ă ă ă

Dup ce ajutoarele plecar , observ c ambii stâlpi rezistaseră ă ă ă ă loviturilor demolatoare. Şterse cu mâna praful şi resturile de piatr de deasupra unuia dintre ei. Pe cel lalt, înc mai z cea oă ă ă ă bucat de calcar şi, în clipa în care-o împinse în gr mad , observă ă ă ă dedesubtul ei, la cap tul stâlpului, o mic deschiz tură ă ă ă superficial . Spa iul acela nu era mai mare decât palma lui şiă ţ fusese, fireşte, prev zut astfel încât s ad posteasc bol arul deă ă ă ă ţ fixare a lespezii. Şi totuşi, în interiorul cavit ii, observ cevaăţ ă str lucind.ă

Se aplec mai aproape de stâlp şi înl tur cu grij praful.ă ă ă ăDa, era ceva acolo.Un flacon de sticl .ăNu cu mult mai lung decât degetul s u ar t tor şi doar cu pu ină ă ă ţ

mai gros, partea sa superioar fiind sigilat cu cear purpurie.ă ă ă Privi mai de aproape şi descoperi c recipientul con inea un sul deă ţ hârtie. Se întreb de când se afla acolo. Nu avea cunoştin deă ţă vreo restaurare recent a altarului, ceea ce însemna c fuseseă ă ascuns de mult timp.

Eliber obiectul din ascunz toarea lui.ă ă

— De la sticlu a aia a pornit totul, continu Stephanie. Maloneţ ă f cu un semn de încuviin are.ă ţ

— Am citit şi eu c r ile lui Lars. Dar ştiam c se spuseseă ţ ă despre Sauniere c-ar fi descoperit trei documente în stâlpul cu pricina, iar pe ele ar fi fost nu ştiu ce mesaje încifrate.

113

Ea scutur din cap.ă— Toate astea sunt legende, înflorituri ale poveştii. Despre

asta am stat de vorb cu Lars. Cele mai multe baliverne au fostă scornite în anii 1950, de un hangiu din Rennes dornic s -iă prospere afacerea. O minciun se sprijinea pe cealalt . Lars n-aă ă acceptat niciodat veridicitatea documentelor stora. Presupusulă ă text pe care l-ar fi con inut a fost descris în nenum rate c r i, darţ ă ă ţ nimeni nu le-a v zut vreodat cu adev rat.ă ă ă

— Atunci, el de ce-a mai scris despre ele?— Ca s -şi vând c r ile. Ştiu c asta-l sâcâia, dar oricum aă ă ă ţ ă

f cut-o. Întotdeauna a spus c , indiferent ce avere ar fiă ă descoperit Sauniere, totul a pornit din 1891 şi de la flaconul laă din sticl . Numai c el era singurul care credea asta. Îi ar t spreă ă ă ă o alt cl dire din piatr .ă ă ă

Aici e prezbiteriul în care-a locuit Sauniere. Acum e muzeu. Stâlpul, cu mica lui niş , e acolo pentru oricine doreşte s -l vad .ă ă ă

Trecur pe lâng chioşcurile asaltate de cump r tori şiă ă ă ă merser mai departe pe strada pietruit .ă ă

— Biserica Mariei Magdalena, mai zise ea, ar tându-i o cl direă ă în stil roman. Pe vremuri, a fost capela con ilor de pe-aici. Acum,ţ pentru câ iva euro, po i s vezi marea crea ie a abateluiţ ţ ă ţ Sauniere.

— Nu eşti de p rere c aşa e?ă ă— N-am fost niciodat , r spunse ea, ridicând din umeri. Asta aă ă

fost problema.În dreapta lor z rir un castel pr buşit, cu zidurile exterioareă ă ă

pline de noroi sc ldate de razele soarelui.ă— Aici a fost moşia Hautpouls, îi explic ea. A fost pierdut înă ă

favoarea guvernului în timpul Revolu iei şi de-atunci a devenit oţ ruin .ă

Ocolir cap tul îndep rtat al bisericii şi trecur printr-o poartă ă ă ă ă din piatr , pe care se afla un semn sem nând cu un craniu şiă ă dou oase încrucişate. Îşi aminti, din cartea pe care-o citise înă seara precedent , c simbolul acesta ap rea pe multe dintreă ă ă pietrele funerare ale templierilor.

P mântul din fa a intr rii era pres rat cu pietriş. Cunoşteaă ţ ă ă numele pe care francezii îl d deau acelui loc. ă Enclos paroissiaux. Împrejmuirea parohial . Iar aceast împrejmuire p rea s fie unaă ă ă ă tipic : pe o latur , m rginit de un zid scund, cealalt fiindă ă ă ă ă cuib rit lâng peretele unei biserici, a c rei intrare era un arcă ă ă ă de triumf. Cimitirul g zduia o sumedenie de morminte acoperiteă

114

cu lespezi, de pietre funerare şi de monumente. Unele dintre morminte erau acoperite de coroane din flori, multe dintre ele fiind împodobite, dup tradi ia francez , cu fotografiileă ţ ă deceda ilor.ţ

Stephanie se îndrept spre unul dintre morminte, unul pe careă nu se aflau nici flori, nici fotografii, iar Malone o l s s meargă ă ă ă singur într-acolo. Ştia c Lars Nelle fusese într-atât de îndr gită ă ă de localnici, încât aceştia îi acordaser privilegiul de a fiă înmormântat în pre uita lor curte a bisericii.ţ

Piatra funerar era simpl , pe ea fiind înscrise doar numele,ă ă datele şi un epitaf scurt: SO , TAT , SAVANT.Ţ Ă

P şi uşurel pân lâng ea.ă ă ă— N-au şov it nici o clip atunci când a fost vorba s -lă ă ă

îngroape aici, murmur ea.ăMalone în elese la ce se referea. În p mântul sfin it.ţ ă ţ— Primarul din vremea aia a spus c nu exista nici o dovadă ă

concludent a faptului c s-ar fi sinucis. El şi Lars fuseseră ă ă prieteni apropia i, aşa c şi-a dorit ca prietenul lui s fieţ ă ă înmormântat aici.

— E locul perfect, sublinie el.Ea suferea, ştia asta, dar s -i dea de în eles c -i observaă ţ ă

durerea ar fi fost ca o invadare brutal a intimit ii ei.ă ăţ— Am f cut o mul ime de greşeli cu Lars, zise ea. Şi, pân laă ţ ă

urm , pe cele mai multe dintre ele le-am pl tit în rela ia cu Mark.ă ă ţ— E greu cu c snicia. La fel e şi cu copiii.ăŞi a lui se n ruise din cauza egoismului.ă— Întotdeauna am fost de p rere c pasiunea lui Lars e oă ă

prostie. Eram avocat la guvern şi m ocupam de treburiă importante. Iar el c uta imposibilul.ă

— Şi-atunci, de ce mai eşti aici?Privirea ei r mase a intit asupra mormântului.ă ţ ă— Am venit ca s -mi dau seama de ceea ce-i datorez.ă— Sau de ceea ce- i datorezi ie îns i.ţ ţ ăţSe întoarse dinspre mormânt.— Poate c am o datorie fa de amândoi, punct ea.ă ţă ăEl nu-i mai r spunse.ăStephanie îi ar t spre un col îndep rtat.ă ă ţ ă— Acolo e îngropat amanta lui Sauniere.ăMalone aflase despre amanta abatelui din c r ile lui Lars.ă ţ

Sauniere o cunoscuse atunci când ea avea şaisprezece ani, iar când abia împlinise optsprezece îşi p r sise slujba de la ună ă

115

p l rier, devenind menajera abatelui. R m sese al turi de elă ă ă ă ă timp de treizeci şi unu de ani, pân la moartea lui, în 1917. Totă ceea ce dobândise Sauniere fusese pân la urm trecut peă ă numele ei, inclusiv toate p mânturile şi conturile bancare, ceeaă ce avusese drept consecin imposibilitatea pentru oricine,ţă inclusiv pentru Biseric , de a le pretinde ulterior. Ea tr ise înă ă continuare la Rennes, îmbr cându-se în veşminte sumbre şiă purtându-se la fel de ciudat ca şi în vremea în care tr ia iubitulă ei, pân când murise şi ea, în 1953.ă

— A fost o persoan ciudat , continu Stephanie. A declarată ă ă odat , la mult vreme dup moartea lui Sauniere, c tot ceea ce-ă ă ă ăa l sat el ar fi fost de-ajuns pentru hr nirea timp de un secol aă ă întregului Rennes, dar ea a tr it în s r cie pân la sfârşitul vie ii.ă ă ă ă ţ

— A aflat cineva vreodat explica ia?ă ţ— Singurul ei r spuns a fost: „Nu pot s m-ating de ele”.ă ă— Credeam c nu ştii prea multe despre astea.ă— Nici n-am ştiut, pân s pt mâna trecut . C r ile şi jurnalulă ă ă ă ă ţ

erau pline de informa ii. Lars şi-a petrecut o gr mad de timpţ ă ă discutând cu localnicii.

— Sun ca şi cum ar fi vorba despre m rturii de la a doua sauă ă a treia genera ie.ţ

— În ceea ce-l priveşte pe Sauniere, e adev rat. A murit deă prea mult vreme. Dar amanta lui a tr it pân -n anii 1950, aşaă ă ă c mai existau destui prin anii 1970 sau 1980 dintre cei care-oă cunoscuser . I-a vândut Villa Bethanie în anul 1946 unui tip peă nume Nöel Corbu. El a fost cel care a transformat-o în hotel, hangiul despre care i-am povestit c-a inventat cea mai mareţ parte a informa iilor false despre Rennes. Femeia i-a promis luiţ Corbu c-o s -i dest inuiasc marele secret al lui Sauniere, dar înă ă ă ultimele ei zile a suferit un atac cerebral şi n-a mai fost în stare s comunice.ă

Îşi continuar drumul târşâindu-şi picioarele pe p mântul tare,ă ă pietrişul scrâşnind la fiecare pas.

— Sauniere a fost odinioar îngropat şi el aici, lâng ea, dară ă primarul a spus c mormântul e în pericol, din cauza vân toriloră ă de comori. Cl tin din cap. Aşa c , acum vreo câ iva ani, l-auă ă ă ţ dezgropat pe preot i l-au mutat într-un mausoleu, în gr din .ă ă Acum, cost trei euro dac vrei s -i vezi mormântul… pre ulă ă ă ţ pentru siguran a cadavrului, presupun.ţ

Îi sim i sarcasmul.ţEa ar t spre mormânt.ă ă

116

— Îmi aduc aminte c-am venit aici acum câ iva ani. Atunciţ când Lars a sosit pentru prima dat , pe la sfârşitul anilor 1960,ă mormintele nu erau marcate decât de dou cruci tocite şiă acoperite de ieder . Nu le îngrijea nimeni. Nim nui nu-i p sa.ă ă ă Sauniere şi iubita lui fuseser uita i cu des vârşire.ă ţ ă

Un lan din fier împrejmuia mormântul şi flori proaspeteţ înmugureau în vase din beton. Malone observ epitaful înscris peă una dintre pietre, abia lizibil.

AICI ZACE BERENGER SAUNIERE.PREOT PAROH ÎN RENNES-LE-CHÂTEAU.

1853-1917MORT PE 22 IANUARIE 1917 LA VÂRSTA DE 64 DE ANI.

— Am citit undeva c piatra era prea fragil ca s-o mai poată ă ă muta, zise Stephanie, aşa c au l sat-o aici. E un obiect deă ă interes în plus pentru turişti.

Malone observ piatra funerar a amantei.ă ă— Ea n-a reprezentat o int pentru oportunişti, aşa cumţ ă

fusese el?— Se pare c nu, din moment ce-au l sat-o aici.ă ă— Nu s-a iscat scandal în leg tur cu rela ia dintre ei?ă ă ţStephanie ridic din umeri.ă— Indiferent câte bog ii o fi acumulat Sauniere, le-aăţ

împr ştiat în jurul lui. Ştii turnul pentru ap de lâng parcare? Elă ă ă l-a construit, în folosul oraşului. A pavat str zile, a reparat case,ă le-a dat bani cu împrumut oamenilor afla i la nevoie. Aşa c-a fostţ iertat pentru toate sl biciunile lui, oricare-ar fi fost ele. Şi nu eraă ceva neobişnuit ca preo ii din vremea aia s aib menajereţ ă ă femei. Sau, cel pu in, asta-i ceea ce a scris Lars într-una dintreţ c r ile lui.ă ţ

Un grup de vizitatori g l gioşi îşi f cu apari ia de dup col ulă ă ă ţ ă ţ din spatele lor, îndreptându-se spre mormânt.

— Ia uite-i cum vin s caşte gura, coment Stephanie, cu oă ă nuan de dispre în glas. M şi întreb, oare tot aşa s-orţă ţ ă comporta la ei acas , prin cimitirele în care i-au îngropat pe ceiă dragi?

Zgomotoasa mul ime se apropie, iar un ghid se apuc sţ ă ă povesteasc despre amanta abatelui. Stephanie se traseă deoparte şi Malone o urm .ă

— Pentru ei nu-i nimic altceva decât o atrac ie, rosti ea cuţ

117

voce sc zut . Locul în care abatele Sauniere şi-a descoperită ă comoara şi unde se presupune c şi-ar fi împodobit l caşul deă ă cult cu inscrip ii care, într-un fel sau în altul, ar conduce spre ea.ţ Mi se pare greu de închipuit c-ar putea cineva s înghită ă asemenea rahaturi.

— Nu sta e subiectul despre care-a scris Lars?ă— Într-o anumit m sur . Dar gândeşte-te la asta, Cotton.ă ă ă

Chiar dac preotul ar fi descoperit o comoar , de ce-ar fi l sat oă ă ă hart , astfel încât şi altcineva s-o g seasc ? Toate astea le-aă ă ă construit în timpul vie ii lui. Ultimul lucru pe care şi l-ar fi doritţ era s apar cineva cu preten ii asupra lor. Cl tin din cap. Asta-iă ă ţ ă ă bun pentru c r i care s se vând ca pâinea cald , dar nu e şiă ă ţ ă ă ă adev rat.ă

Malone tocmai se preg tea s continue cu întreb rile, când îiă ă ă observ privirea r t cind spre un alt col al cimitirului, dincolo deă ă ă ţ un şir de trepte din piatr care coborau, la umbra unui stejară aflat deasupra altor inscrip ii funerare. Printre umbre, descoperiţ un mormânt proasp t, împodobit cu buchete colorate, litereleă argintii de pe piatra de mormânt str lucind pe cenuşiul mai şiă zgrun uros.ţ

Stephanie se îndrept într-acolo, iar el o urm .ă ă— Of, Doamne, rosti ea, cu îngrijorarea întip rit pe chip.ă ăCiti inscrip ia. ERNST SCOVILLE. Apoi, f cu calculul dupţ ă ă

datele înscrise. B rbatul avusese şaptezeci şi trei de ani atunciă când murise.

S pt mâna trecut .ă ă ă— Îl cunoşteai? o întreb el.ă— Am stat de vorb cu el acum trei s pt mâni. Chiar dup ce-ă ă ă ă

am primit jurnalul lui Lars.Privirea îi r m sese pironit asupra mormântului.ă ă ă— Era unul dintre oamenii aceia despre care am zis c auă

lucrat cu Lars şi cu care trebuia s discut m.ă ă— I-ai spus despre ceea ce aveai de gând s faci?ăEa f cu, încetişor, un semn de încuviin are.ă ţ— I-am spus despre licita ie, despre carte şi despre faptul cţ ă

aveam de gând s vin în Europa.ăMalone nu-şi putea crede urechilor.— Mi s-a p rut c-ai zis asear c nu ştia nimeni nimic.ă ă ă— Am min it.ţ

118

17

ABA IA DES FONTAINES.ŢORA 1.00 DUP -AMIAZA.Ă

De Roquefort era mul umit. Prima lui confruntare cu seneşalulţ se soldase cu o victorie r sun toare. Numai şase maeştriă ă fuseser vreodat contesta i cu succes, p catele acestoraă ă ţ ă mergând de la furt pân la laşitate sau la patima pentru oă femeie, toate acestea întâmplându-se cu multe secole în urm ,ă în anii de dup Epurare, atunci când fr ia era sl bit şi se afla înă ăţ ă ă plin haos. Din nefericire, pedeapsa contest rii era una mai multă simbolic decât represiv . Exercitarea demnit ii de maestruă ă ăţ avea s fie înscris în Cronici, eşecurile şi realiz rile sale urmândă ă ă s fie înregistrate dup cuviin , o simpl men iune atestândă ă ţă ă ţ faptul c fra ii s i îl consideraser „nedemn de a fi amintit”.ă ţ ă ă

În ultimele s pt mâni, locotenen ii s i se asiguraser c aveauă ă ţ ă ă ă s adune voturile a dou treimi, cât era necesar, apoi îiă ă trimiseser un mesaj seneşalului. Dobitocul sta nedemn trebuiaă ă s afle cât de grea va fi b t lia care urma. E-adev rat, insulta deă ă ă ă a fi contestat nu mai avea importan în cazul maestrului. Acestaţă avea s fie înmormântat al turi de predecesorii s i, indiferent deă ă ă ceea ce s-ar fi întâmplat. Nu, negarea era, mai degrab , oă modalitate prin care presupusului succesor s -i fie retezată avântul, dar şi datorit c reia alia ii s capete o motiva ie. Era ună ă ţ ă ţ instrument vechi, creat de Regulament, datând din vremurile în care onoarea şi memoria însemnau ceva. Dar acesta pe care el îl resuscitase cu succes era ca o salv de deschidere pentruă r zboiul care urma s se declanşeze pe la apusul soarelui.ă ă

El avea s fie urm torul maestru.ă ăCavalerii S raci ai lui Hristos şi ai Templului lui Solomonă

rezistaser , neînfrân i, din anul 1118. Filip al IV-lea al Fran ei,ă ţ ţ care purtase pe nedrept supranumele de Filip cel Frumos, încercase în anul 1307 s -i extermine. Dar, la fel ca şi seneşalul,ă îşi subestimase adversarii şi izbutise doar s trimit ordinul înă ă clandestinitate.

Pe vremuri, zeci de mii de fra i populau comanderiile, fermele,ţ templele şi castelele de pe nou mii de moşii împr ştiate de-aă ă lungul Europei şi a rii Sfinte. Simpla vedere a unui frate cavalerŢă

119

înveşmântat în alb şi purtând crucea roşie stârnea frica în rândurile duşmanului. Fra ii beneficiau de imunitate în privin aţ ţ excomunic rii şi nu li se pretindea plata d rilor feudale. Ordinuluiă ă i se permitea s -şi p streze toate pr zile ob inute de pe urmaă ă ă ţ r zboaielor. Supuşi numai papei, cavalerii templieri constituiau oă na iune în sine.ţ

Dar nu se mai purtase nici o b t lie de şapte sute de ani. Înă ă loc s lupte în r zboaie, ordinul se retr sese într-o aba ie dină ă ă ţ Pirinei, sub acoperirea unei simple comunit i monahale. Seăţ men inuser leg turile cu episcopii din Toulouse şi Perpignan şiţ ă ă se îndeplineau toate îndatoririle cerute de Biserica Romano-Catolic . Nu se întâmpla nimic de natur s atrag aten ia, careă ă ă ă ţ s -i dea aba iei un renume aparte, sau s -i fac pe oameni s seă ţ ă ă ă întrebe ce s-o întâmpla în spatele zidurilor ei. To i fra ii depuneauţ ţ câte dou jur minte. Unul era fa de Biseric , impus deă ă ţă ă necesitate. Cel lalt fa de fr ie, iar acesta semnifica totul.ă ţă ăţ Vechile ritualuri se oficiau în continuare, deşi, de ast dat , laă ă ad postul fortifica iilor solide, cu por ile aba iei ferecate.ă ţ ţ ţ

Şi toate acestea, pentru Chivotul Legii.Paradoxala z d rnicie a acestei îndatoriri îl dezgusta. Ordinulă ă

exista ca s apere Chivotul, dar Chivotul nu exista decât pentruă Ordin.

O dilem , asta era sigur.ăDar tot însemna o îndatorire.Întreaga lui via fusese doar un preambul pentru cele câtevaţă

ore care aveau s urmeze. N scut din p rin i necunoscu i, fuseseă ă ă ţ ţ crescut de iezui i, la un seminar de lâng Bordeaux. Laţ ă începuturi, fra ii erau recruta i în mod special dintre criminaliiţ ţ poc i i, dintre îndr gosti ii dezam gi i şi dintre proscrişi. Ast zi,ă ţ ă ţ ă ţ ă ei proveneau din toate mediile. Cei mai mul i dintre recru iţ ţ ajungeau la ei dintre laici, dar adev ra ii conduc tori erauă ţ ă produsele societ ii religioase. Ultimii zece maeştri, cu to ii,ăţ ţ avuseser parte de o educa ie m n stireasc . El îşi începuseă ţ ă ă ă studiile universitare la Paris, apoi îşi terminase seminarul la Avignon. R m sese acolo şi predase timp de trei ani, înainte caă ă ordinul s -l abordeze. Atunci, îmbr işase Regulamentul cu ună ăţ entuziasm nest vilit.ă

În cei cincizeci şi şase de ani de via , nu cunoscuse vreodatţă ă carnea de femeie, nici nu fusese ispitit de vreun b rbat. Faptulă c fusese ridicat la rangul de mareşal, ştia asta, fusese oă modalitate prin care fostul maestru încercase s -i astâmpereă

120

ambi iile, poate chiar o curs , prin intermediul c reia s -şi facţ ă ă ă ă atâ ia duşmani, încât orice înaintare ulterioar i-ar fi fostţ ă imposibil . Numai c el se folosise de aceast pozi ie cuă ă ă ţ în elepciune, f cându-şi prieteni, cump rându-şi loialitateaţ ă ă altora, acumulând favoruri. În ultimul deceniu se cufundase în studiul Cronicilor, iar acum era versat în toate privin ele – bune şiţ rele – ale istoriei ordinului. El n-ar fi repetat greşelile trecutului. Credea cu ardoare în faptul c , la începuturi, autoimpusa izolareă a fr iei fusese catalizatorul care-i gr bise pr buşirea. Tainaăţ ă ă f cea s se nasc în acelaşi timp o aur de mister, dar şiă ă ă ă b nuiala; de acolo, mai era doar un simplu pas pân laă ă incriminare. Prin urmare, acestea trebuiau s ia sfârşit. T cereaă ă de şapte sute de ani trebuia s fie rupt .ă ă

Venise vremea lui.Regulamentul era limpede.„Se va şti c , atunci când orice va fi poruncit de maestru, nuă

va exista nici o şov ial , ci treaba va trebui f cut f r z bav ,ă ă ă ă ă ă ă ă ca şi cum porunca ar fi venit din Ceruri.”

Telefonul de pe biroul lui ârâi încetişor, iar el ridicţ ă receptorul. Cei doi fra i ai noştri din Rennes-le-Château, îi spuseţ adjunctul s u, au raportat c Stephanie Nelle şi Malone suntă ă acum acolo. Dup cum a i prezis, ea s-a dus direct la cimitir şi aă ţ dat peste mormântul lui Ernst Scoville.

Bun treab , s - i cunoşti duşmanul.ă ă ă ţ— Fra ii noştri s r mân neobserva i, dar preg ti i sţ ă ă ă ţ ă ţ ă

ac ioneze.ţ— În cealalt problem pe care ne-a i cerut s-o investig m,ă ă ţ ă

înc nu avem nici o idee despre persoana care i-a atacat pe fra iiă ţ noştri în Copenhaga.

Nu suporta s aud despre eşecuri.ă ă— E totul preg tit pentru ast -sear ?ă ă ă— Vom fi gata.— Câ i au fost cei care l-au înso it pe seneşal în Salonulţ ţ

P rin ilor?ă ţ— Treizeci şi patru.— Identifica i cu to ii?ţ ţ— Fiecare dintre ei.— Atunci, fiecare va primi o şans de a ni se al tura. Dac nu,ă ă ă

descurca i-v cu ei. Totuşi, s ne asigur m c , dintre ei, cei maiţ ă ă ă ă mul i ni se vor al tura. Ceea ce n-ar trebui s pun probleme.ţ ă ă ă Pu ini sunt cei c rora le place s împ rt şeasc o cauz pierdut .ţ ă ă ă ă ă ă ă

121

— Consistoriul va începe la ora şase seara.Seneşalul se ar ta m car dornic s se lepede de obliga ie,ă ă ă ţ

convocându-i pe fra i la întrunire chiar înainte de amurg.ţ Consistoriul reprezenta singura variabil a ecua iei – o procedură ţ ă elaborat în mod special pentru prevenirea manipul rilor – dară ă era una pe care o examinase îndelung şi o anticipase.

— Fii gata, zise el. Seneşalul se va folosi de iu eal , încercândţ ă s provoace dezordine. E modul în care maestrul lui rezolvaă problema alegerilor.

— N-o s se lase învins cu uşurin .ă ţă— Nici n-aş aştepta asta din partea lui. Şi tocmai de aceea, i-

am rezervat o surpriz .ă

122

18

RENNES-LE-CHÂTEAU.ORA 1.30 DUP -AMIAZA.Ă

Malone şi Stephanie îşi croir drum prin aglomeratul c tun.ă ă Înc un autobuz învolbur praful de pe rue centrale, croindu-şiă ă drum spre parcare. La jum tatea drumului, Stephanie intr într-ă ăun restaurant şi discut cu proprietarul. Malone puse ochii peă nişte peşti cu aspect delicios de care se bucurau clien ii afla i înţ ţ local, dar îşi d du seama de faptul c mâncarea va trebui s maiă ă ă aştepte.

Era furios din cauz c Stephanie îl min ise. Ori nu apreciase,ă ă ţ ori nu în elesese gravitatea situa iei. Oameni hot râ i, dispuşi sţ ţ ă ţ ă moar sau s ucid , c utau ceva anume. V zuse mul i de genulă ă ă ă ă ţ acesta, de-atâtea ori, aşa c , în func ie de cât de multe informa iiă ţ ţ avea, existau mai multe şanse de succes. Era suficient de dificil s te descurci cu un inamic, dar s - i faci griji în leg tur cu ună ă ţ ă ă aliat complica şi mai mult situa ia.ţ

Ieşind din restaurant, Stephanie îi zise:— Ernst Scoville a fost lovit de un automobil s pt mânaă ă

trecut , când îşi f cea plimbarea zilnic în afara ziduriloră ă ă oraşului. Era foarte bine v zut de oameni. Locuia aici de multă ă vreme.

— Ceva indicii despre maşin ?ă— Nici un martor. Nimic care s duc la ea.ă ă— Tu îl cunoşteai de fapt pe Scoville?Ea încuviin .ţă— Da, dar lui nu-i prea p sa de mine. Discutam rareori. Îi ineaă ţ

partea lui Lars în disputele noastre.— Atunci, de ce l-ai c utat?ă— Era singurul la care m-am putut gândi c -l pot întrebaă

despre jurnalul lui Lars. S-a purtat civilizat, dac ne gândim c nuă ă mai vorbiser m de ani de zile. El voia s vad jurnalul. Aşa c mi-ă ă ă ăam f cut socoteala c puteam s îndrept lucrurile, dac tot eramă ă ă ă aici.

Se întreb ce putea fi în sufletul ei. Rela ii proaste cu so ul ei,ă ţ ţ cu fiul ei, dar şi cu prietenii so ului ei. Cauzele sentimentului deţ vinov ie îi erau clare, dar ceea ce avea ea de gând s fac îiăţ ă ă

123

r mânea neclar.ăEa îi f cu semn s porneasc pe jos.ă ă ă— Vreau s trec pe la casa lui Ernst. Avea o bibliotec peă ă

cinste. Vreau s v d dac mai sunt c r ile acolo.ă ă ă ă ţ— Era însurat?Ea cl tin din cap.ă ă— Un singuratic. Ar fi fost pustnicul perfect.Îşi continuar drumul pe una dintre aleile laterale, printre alteă

şiruri de cl diri care p reau s fi fost construite pentru beneficiariă ă ă mor i de mult vreme.ţ ă

— Chiar crezi c exist o comoar ascuns pe-aici, pe undeva?ă ă ă ă O întreb el.ă

— E greu de spus, Cotton. Lars obişnuia s spun c nou zeciă ă ă ă la sut din povestea cu Sauniere e inven ie. Îmi venea s -i trag oă ţ ă mam de b taie pentru c -şi pierdea timpul cu o asemeneaă ă ă prostie. Numai c el miza întotdeauna pe cele zece procente deă adev r. Asta-i ceea ce-l captiva pe el şi, într-o mare m sur şi peă ă ă Mark. Acum o sut de ani s-au întâmplat pe-aici lucruri ciudate.ă

— Te referi iar şi la Sauniere?ăEa f cu un semn de încuviin are.ă ţ— Ajut -m s în eleg.ă ă ă ţ— De fapt şi eu am nevoie de ajutor pentru asta. Dar pot s - iă ţ

mai spun şi altceva din ceea ce ştiu despre Berenger Sauniere.

— Nu pot s p r sesc o parohie de care m leag interesele, îiă ă ă ă ă spuse Sauniere episcopului, în timp ce st tea în fa a acestuia, înă ţ palatul episcopal din Carcassonne, la treizeci şi ceva de kilometri la nord de Rennes-le-Château.

Evitase aceast întâlnire timp de mai multe luni, ob inândă ţ declara ii de la doctor cum c nu era în stare s c l toreasc ,ţ ă ă ă ă ă fiind bolnav. Dar episcopul fusese insistent, iar ultima convocare pentru o discu ie i-o adusese un poli ist care primise instruc iuniţ ţ ţ s -l înso easc .ă ţ ă

— Via a dumitale e cu mult mai fastuoas decât a mea, ziseţ ă episcopul. Aş dori s primesc o declara ie despre origineaă ţ resurselor dumitale monetare, care par s fi ap rut atât de bruscă ă şi s fie atât de însemnate.ă

— Vai, Monseniore, m întreba i singurul lucru pe care nu-miă ţ este permis s -l dezv lui. P c toşi invetera i c rora, cu ajutorul luiă ă ă ă ţ ă Dumnezeu, le-am ar tat calea poc in ei mi-au dat aceste sumeă ă ţ considerabile. Nu vreau s tr dez secretul spovedaniei,ă ă dezv luindu-v numele lor.ă ă

124

Episcopul p ru s mediteze asupra acestui argument. Era unulă ă bun şi chiar ar fi putut s stea în picioare.ă

— Atunci, hai s vorbim despre modul dumitale de via .ă ţă Acesta nu e ap rat de secretul spovedaniei.ă

Lu o expresie de naivitate pref cut .ă ă ă— Modul meu de via e destul de modest.ţă— Asta nu e ceea ce mi s-a spus.— Atunci, a i fost greşit informat.ţ— Hai s vedem. Episcopul deschise coperta unui registru grosă

aflat în fa a lui. Am cerut s se fac un inventar, care a datţ ă ă rezultate chiar interesante.

Lui Sauniere nu-i pl cea cum suna asta. Rela ia lui cu fostulă ţ episcop fusese una cordial şi lipsit de probleme, iar el seă ă bucurase de o mare libertate. Cu noul episcop, era o cu totul altă poveste.

— În 1891, ai început s renovezi biserica parohial . Atunci, aiă ă înlocuit ferestrele, ai construit un portic, ai instalat un altar şi un amvon noi şi ai reparat acoperişul. Costul: aproximativ dou miiă dou sute de franci. În anul urm tor, au fost reparate zidurileă ă exterioare şi podeaua din interior. Apoi, au venit un nou confesional, şapte sute de franci, statui şi recondi ionarea crucii,ţ toate acestea sculptate în Toulouse de Giscard, trei mii dou suteă de franci. În 1898, s-a ad ugat o cutie a milei, patru sute deă franci. Apoi, în 1900, un basorelief al sfintei Maria Magdalena, destul de bogat ornamentat, mi s-a spus, a fost plasat în fa aţ altarului.

Sauniere st tea şi asculta. În mod evident, episcopul studiaseă arhivele parohiei. Fostul trezorier demisionase în urm cu câ ivaă ţ ani, declarând c îndatoririle sale, dup cum îşi d duse seama,ă ă ă erau în „contradic ie cu credin a sa”. Era limpede faptul c -lţ ţ ă descoperise cineva.

— Eu am venit aici în 1902, continu episcopul. În ultimii optă ani, am încercat – zadarnic, aş putea s adaug – s te fac s apariă ă ă în fa a mea, ca s dai un r spuns îngrijor rilor mele. Dar, în totţ ă ă ă acest timp, ai izbutit s construieşti, lâng biseric , Villa Bethanie.ă ă ă Aceasta este, din câte mi s-au spus, o construc ie burghez , oţ ă pastiş de stiluri, alc tuit în întregime din piatr cioplit . Areă ă ă ă ă ferestre cu vitralii, un salon, o camer de zi şi dormitoare pentruă oaspe i. Destui oaspe i, am auzit. Acolo îi primeşti.ţ ţ

Comentariul era, desigur, menit s provoace un r spuns, dar elă ă nu rosti nimic.

— Apoi, mai e şi Turnul Magdala, absurditatea aceea de bibliotec în l at deasupra v ii. Printre cele mai bune construc iiă ă ţ ă ă ţ din lemn de prin zon , mi-a ajuns la urechi. Asta, ad ugat laă ă ă colec iile dumitale de timbre şi de c r i poştale, care sunt imense,ţ ă ţ

125

ba chiar şi la unele animale exotice. Cu totul, costând multe mii de franci. Episcopul închise registrul. Veniturile parohiei dumitale nu se ridic la mai mult de dou sute cincizeci de franci pe an.ă ă Cum a fost posibil s strângi toate astea?ă

— Aşa cum am mai spus, Monseniore, am fost beneficiarul multor dona ii particulare, din partea unor suflete care doreau caţ parohia mea s prospere.ă

— Ai f cut trafic cu liturghii, declar episcopul. Vânzare deă ă indulgen e. Crima dumitale se numeşte simonie.ţ

Fusese avertizat de faptul c aceasta va fi acuza ia care i se vaă ţ aduce.

— De ce-mi face i reproşuri? Parohia mea, atunci când amţ ajuns pentru prima dat acolo, era într-o stare lamentabil . Este,ă ă printre altele, de datoria superiorilor mei s asigure pentruă Rennes-le-Château o biseric demn de credincioşi şi un ad postă ă ă decent pentru pastor. Iar eu, vreme de un sfert de secol, am muncit, am construit şi am înfrumuse at biserica, f r s cer oţ ă ă ă centim de la diocez . Am impresia c merit mai degrab felicit riă ă ă ă ă decât acuza ii.ţ

— Cât spui c s-a cheltuit pe toate aceste îmbun t iri?ă ă ăţSe hot rî s r spund .ă ă ă ă— O sut nou zeci şi trei de mii de franci.ă ăEpiscopul începu s râd .ă ă— Domnule abate, cu suma asta n-ai fi putut s cumperi niciă

mobilierul, statuile şi vitraliile. Dup calculele mele, ai cheltuit maiă mult de şapte sute de mii de franci.

— Nu prea am cunoştin de practicile contabile, aşa c nu potţă ă s spun care au fost costurile. Tot ceea ce ştiu este c oamenii dină ă Rennes îşi ador biserica.ă

— Exist declara ii oficiale conform c rora primeşti între o sută ţ ă ă şi o sut cincizeci de mandate poştale pe zi. Sosesc din Belgia, dină Italia, din inuturile Rinului, din Elve ia şi din toat Fran a. Sumeleţ ţ ă ţ sunt cuprinse între cinci şi patruzeci de franci. Frecventezi banca din Couiza, unde le transformi în bani peşin. Cum explici asta?

— De toat coresponden a mea se ocup menajera. Eaă ţ ă deschide scrisorile şi r spunde la cereri. Întrebarea aceasta ară trebui s -i fie adresat ei.ă ă

— Dumneata eşti cel care-şi face apari ia la banc .ţ ăInsist pe varianta lui.ă— Ar trebui s-o întreba i pe ea.ţ— Din nefericire, ea nu se afl sub jurisdic ia mea.ă ţSauniere ridic din umeri.ă— Domnule abate, dumneata faci trafic cu liturghii. Este foarte

clar, cel pu in în ceea ce m priveşte, c plicurile acestea careţ ă ă

126

sosesc în parohia dumitale nu sunt bile ele cu ur ri de bine. Darţ ă mai este ceva şi mai deranjant.

R mase t cut.ă ă— Am f cut un calcul. În afar de cazul în care ai fi pl tit cuă ă ă

sume exorbitante pentru fiecare liturghie – cel pu in din câte ştiuţ eu, tariful standard printre trafican i este de cincizeci de centimeţ – ar fi trebuit s rosteşti liturghia timp de dou zeci şi patru de oreă ă pe zi, vreo trei sute de ani, ca s acumulezi averea pe care-aiă cheltuit-o. Nu, domnule abate, traficul cu liturghii e o fa ad , unaţ ă pe care ai n scocit-o ca s - i maschezi adev rata surs a mariiă ă ţ ă ă dumitale averi.

Omul sta era cu mult mai iste decât p rea s fie.ă ţ ă ă— Ai vreun r spuns?ă— Nu, Monseniore.— Atunci, din aceast clip eşti eliberat de îndatoririle de laă ă

Rennes şi te vei prezenta imediat la parohia din Coustouge. În plus, eşti suspendat, privat de dreptul de a rosti liturghii sau de a împ r i indulgen e în biseric , pân la noi ordine.ă ţ ţ ă ă

— Şi cât timp ar urma s dureze suspendarea asta? întreb el,ă ă cu calm.

— Pân când Curtea Ecleziastic va fi dispus s - i judeceă ă ă ă ţ apelul, pe care sunt sigur c -l vei înainta de îndat .ă ă

— Sauniere a f cut apel, continu Stephanie, a mers pân laă ă ă Vatican, dar a murit, în 1917, înainte s fie reabilitat. Totuşi, aă p r sit biserica şi n-a mai plecat niciodat din Rennes. A începută ă ă s rosteasc liturghii în Villa Bethanie. Localnicii îl iubeau, aşa că ă ă l-au boicotat pe noul abate. Aminteşte- i, toate terenurile dinţ jurul bisericii, inclusiv vila, îi apar ineau amantei lui Sauniere –ţ deşteapt mişcare – astfel încât Biserica n-a putut s -i facă ă ă absolut nimic.

Malone vru s ştie:ă— Prin urmare, de unde-a putut s pl teasc pentru toateă ă ă

îmbun t irile?ă ăţEa zâmbi.— E o întrebare la care mul i au încercat s r spund , inclusivţ ă ă ă

so ul meu.ţTrecur pe o alt alee şerpuit , m rginit de alte caseă ă ă ă ă

mohorâte, cu pietrele de culoarea lemnului putred br zdate deă muşchi.

— Ernst locuia aici, în fa , spuse ea.ţăSe apropiar de o cl dire b trâneasc , cu fa ada înveselit deă ă ă ă ţ ă

trandafiri în culori pastelate, c ra i pe o pergol din fier forjat.ăţă ţ ă

127

Deasupra a trei trepte din piatr , se afla o niş care ad posteaă ă ă uşa. Malone urc treptele, arunc o privire prin geamul uşii şi nuă ă observ vreo urm de neîngrijire.ă ă

— Locul sta arat bine.ă ă— Ernst era un maniac.Malone încerc clan a. Uşa era încuiat .ă ţ ă— Mi-ar pl cea s intru, zise ea, din strad .ă ă ăEl privi în jur. La vreo doisprezece metri în stânga lor, aleea se

înfunda în zidul exterior. Deasupra, era cerul albastru, pres rată cu nori v luri i. Nu se vedea nimeni. Se întoarse şi, cu cotul,ă ţ sparse fereastra din sticl . Apoi, vârî mâna în untru şi descuie.ă ă

Stephanie veni în spatele lui.— Dup dumneavoastr , o invit el.ă ă ă

128

19

ABA IA DES FONTAINES.ŢORA 2.00 DUP -AMIAZA.Ă

Seneşalul trase de grilajul din fier şi porni în fruntea cortegiului îndoliat, conducându-l pe sub str vechile arcade. Intrarea înă subteranul Salon al P rin ilor se afla între zidurile aba iei, laă ţ ţ cap tul unui lung culoar, acolo unde una dintre cele mai vechiă cl diri se sprijinea de stânc . Cu o mie cinci sute de ani înainte,ă ă c lug rii ocupaser mai întâi peşterile de dincolo, tr ind în firideă ă ă ă austere. Pe m sur ce soseau tot mai mul i peniten i, cl dirile seă ă ţ ţ ă în l au. Aba ii se preocupau fie s le sporeasc substan ial, fie să ţ ţ ă ă ţ ă le reduc , iar cl direa aceasta ap ruse în urma unui avântă ă ă constructiv care durase câteva secole, fiind continuat deă cavalerii templieri, care preluaser pe nesim ite st pânirea înă ţ ă timpul secolului al XII-lea. Casa de c p tâi a ordinului – maisonă ă chevetaine, aşa cum o intitula Regulamentul – fusese la început amplasat în Ierusalim, apoi în Acra, dup aceea în Cipru,ă ă ajungând pân la urm aici, dup Epurare. Ulterior, complexul aă ă ă fost înconjurat cu ziduri de ap rare şi turnuri, iar aba ia deveniseă ţ una dintre cele mai mari din Europa, situat la în l ime, printreă ă ţ Pirinei, izolat atât de condi iile geografice, cât şi deă ţ Regulament. Numele ei provenise de la râul din apropiere, de la cascade şi de la abunden a de ape freatice. Aba ia desţ ţ Fontaines: aba ia fântânilor.ţ

Îşi continu drumul în jos, pe treptele înguste cioplite înă stânc . T lpile sandalelor lui din pânz alunecau pe piatraă ă ă umed . Acolo unde odinioar lumina era furnizat de tor ele cuă ă ă ţ petrol, acum aplicele electrice luminau drumul. În spatele lui veneau cei treizeci şi patru de fra i care se hot râser s fie deţ ă ă ă partea lui. La cap tul de jos al sc rilor, p şi tiptil pân cândă ă ă ă tunelul se deschise într-o înc pere boltit . Un stâlp din piatr seă ă ă în l a în mijloc, ca trunchiul unui copac b trân.ă ţ ă

Fra ii se adunar cu încetineal în jurul sicriului din lemn deţ ă ă stejar, care deja fusese adus acolo şi aşezat pe un soclu din piatr . Printre norii de fum de t mâie, r zb tur cânt ri de jale.ă ă ă ă ă ă

Seneşalul f cu un pas în fa şi cântecele se oprir .ă ţă ă— Am venit s -i aducem omagiul nostru. S ne rug m, zise el,ă ă ă

129

în francez .ăAşa şi f cur , dup care intonar un imn.ă ă ă ă— Maestrul nostru ne-a condus bine. Voi, care sunte i loialiţ

fa de memoria lui, aduna i-v curajul. El ar fi fost mândru deţă ţ ă voi.

Trecur câteva clipe de t cere.ă ă— Oare ce ne-o sta în fa ? Întreb în şoapt unul dintre fra i.ţă ă ă ţDiscu iile electorale nu erau potrivite pentru Salonul P rin ilor,ţ ă ţ

dar în neliniştea care plutea în aer, seneşalul permise o abatere de la Regulament.

— Nesiguran a, declar el. Fratele de Roquefort e preg tit sţ ă ă ă preia conducerea. Aceia dintre voi care au fost aleşi s participeă la conclav vor trebui s se str duiasc din greu ca s -l opreasc .ă ă ă ă ă

— El ne va aduce pr buşirea, murmur un alt frate.ă ă— Sunt de aceeaşi p rere, interveni seneşalul. El crede c amă ă

putea s r scump r m cumva p catele vechi de şapte sute deă ă ă ă ă ani. Şi chiar dac-am putea, de ce-am face-o? Oricum am supravie uit.ţ

— Cei care-l urmeaz au f cut presiuni puternice. Cei care i seă ă împotrivesc vor fi pedepsi i.ţ

Seneşalul ştia c , de fapt, acesta fusese motivul pentru careă atât de pu ini fra i veniser în salon.ţ ţ ă

— Str moşii noştri au înfruntat mul i duşmani. În ara Sfânt ,ă ţ Ţ ă le-au inut piept sarazinilor şi au murit cu cinste. Aici, au înduratţ torturile Inchizi iei. Maestrul nostru, de Molay, a fost ars pe rug.ţ Misiunea noastr este s ne p str m credin a.ă ă ă ă ţ

Slabe cuvinte, ştia asta, dar trebuiau rostite.— De Roquefort vrea s porneasc r zboiul împotrivaă ă ă

duşmanilor noştri. Unul dintre cei care-l urmeaz mi-a zis c areă ă chiar de gând s ia înapoi giulgiul.ă

Seneşalul s ri ca ars. Şi înainte mai fusese propus ună asemenea act de sfidare de c tre cei cu gânduri radicale, dară fiecare dintre Maeştri reprimase astfel de manifest ri.ă

— Trebuie s -l oprim în conclav. Noroc c nu poate s aibă ă ă ă control asupra procesului de alegere.

— M înfricoşeaz , rosti un alt frate, iar t cerea care urmă ă ă ă d dea de în eles c şi ceilal i erau de aceeaşi p rere.ă ţ ă ţ ă

Dup o or de rug ciuni, seneşalul d du semnalul cuvenit.ă ă ă ă Patru purt tori, cu to ii îmbr ca i în sutane purpurii, ridicară ţ ă ţ ă sicriul maestrului.

130

Se întoarse şi se apropie de dou coloane din porfir roşu, întreă care se afla Uşa Aurului. Numele nu provenea de la materialul din care era f cut , ci din ceea ce fusese depozitat odinioar înă ă ă spatele ei.

Patruzeci şi trei de maeştri z ceau acolo, fiecare în propriulă locoli, sub un tavan din piatr , şlefuit şi vopsit într-un albastruă intens, pe care stele aurii sclipeau în lumin . Carnea seă transformase de mult vreme în rân . Numai oaseleă ţă ă r m seser , închise în osuare, fiecare dintre acestea purtândă ă ă înscris numele maestrului şi anii între care îndeplinise această func ie. În dreapta, erau nişe goale, una dintre ele urmând sţ ă ad posteasc trupul maestrului, în anul care urma. Numaiă ă atunci, unul dintre fra i avea s se întoarc şi s transfereţ ă ă ă osemintele într-un osuar. Ritualul înmormânt rii, pe care ordinulă îl oficia de mult vreme, era cel al evreilor din ara Sfânt , dină Ţ ă vremea lui Hristos.

Purt torii depuser sicriul în adâncitura desemnat . O linişteă ă ă adânc umplea semiîntunericul.ă

Gânduri în leg tur cu prietenul s u îi bântuiau minteaă ă ă seneşalului. Maestrul fusese mezinul unui bogat negustor belgian. Fusese atras de biseric dintr-un motiv nu prea clar: pură şi simplu, sim ise o atrac ie irezistibil fa de acest pas. Fuseseţ ţ ă ţă recrutat de unul dintre numeroşii peregrini ai ordinului, fra iţ r spândi i prin întreaga lume, binecuvânta i cu capacitatea de a-iă ţ ţ descoperi pe viitorii recru i. Via a monahal i se potriveaţ ţ ă maestrului s u. Şi, cu toate c nu de inea vreo func ie înalt , înă ă ţ ţ ă conclavul de dup moartea predecesorului s u, fra ii strigaseră ă ţ ă într-un glas: „El s fie Maestrul!” şi, astfel, depusese jur mântul:ă ă „M d ruiesc pe mine însumi atotputernicului Dumnezeu şiă ă Fecioarei Maria, pentru mântuirea sufletului meu şi fie ca aşa să r mân, în via a asta sfânt , câte zile voi avea, pân la ultimaă ţ ă ă mea r suflare”. Seneşalul f cuse acelaşi leg mânt.ă ă ă

Îşi l s gândurile s zboare înapoi, spre începuturile ordinului:ă ă ă strig tele r zboinice de b t lie, gemetele fra ilor r ni i şiă ă ă ă ţ ă ţ muribunzi, vaietele de suferin la înmormântarea celor care nuţă supravie uiser ciocnirilor. Aşa era via a templierilor. Primulţ ă ţ venit, ultimul plecat. Raymond de Roquefort tânjea dup aceleă vremuri. Dar pentru ce? Inutilitatea acestui mod de manifestare fusese dovedit atunci când Biserica şi statul se întorseseră ă împotriva templierilor, în vremea Epur rii, f r s arate vreoă ă ă ă considera ie fa de cele dou secole în care le slujiser cuţ ţă ă ă

131

loialitate. Fra ii fuseser arşi pe ruguri, iar al ii, tortura i şiţ ă ţ ţ mutila i pe via , toate acestea pur şi simplu din l comie. Pentruţ ţă ă lumea modern , cavalerii templieri reprezentau o legend . Oă ă amintire de demult. Nim nui nu-i p sa dac mai existau sau nu,ă ă ă atât de f r speran p rea s fie gândul la îndreptareaă ă ţă ă ă nedrept ii.ăţ

Cei mor i trebuiau s r mân mor i.ţ ă ă ă ţPrivi din nou spre nişele din piatr , apoi le ceru fra ilor să ţ ă

plece, în afara unuia singur. Ajutorul lui. Avea nevoie s discuteă cu el între patru ochi. Tân rul se apropie.ă

— Spune-mi, Geoffrey, începu seneşalul. Puneai ceva la cale împreun cu maestrul?ă

În ochii întuneca i ai tân rului scânteie surprinderea.ţ ă— Ce vre i s spune i?ţ ă ţ— i-a cerut maestrul s faci ceva pentru el în ultima vreme?Ţ ă

Haide, nu m min i tocmai pe mine. El s-a dus, iar eu sunt aici.ă ţSe gândi c , dac l sa rangul deoparte, avea mai multe şanseă ă ă

s afle adev rul.ă ă— Da, domnule seneşal, am dus la poşt dou pachete pentruă ă

maestru.— Povesteşte-mi despre primul.— Gros şi greu, p rea s fie o carte. Am pus-o la poşt în timpă ă ă

ce eram la Avignon, acum mai mult de o lun .ă— Şi cel de-al doilea?— Trimis luni, din Perpignan. O scrisoare.— Cui îi era trimis scrisoarea?ă— Lui Ernst Scoville, în Rennes-le-Château.Tân rul îşi f cu repede semnul crucii, iar seneşalul observ înă ă ă

ochii lui nedumerirea şi b nuiala.ă— Ce s-a-ntâmplat?— Maestrul mi-a spus c-o s m întreba i asta.ă ă ţInforma ia îi atrase aten ia.ţ ţ— Mi-a cerut ca, atunci când o s m întreba i, s v spună ă ţ ă ă

adev rul. Dar, de asemenea, s v şi avertizez. Cei care au mersă ă ă pe drumul pe care v preg ti i s porni i acum au fost numeroşi,ă ă ţ ă ţ dar nici unul n-a izbutit vreodat . Mi-a zis s v urez noroc şiă ă ă Domnul s v aib -n paz !ă ă ă ă

Mentorul s u fusese o minte str lucit , care ştia, evident, multă ă ă mai multe decât l sase vreodat s se întrevad .ă ă ă ă

— A mai spus şi c trebuie s duce i pân la cap t c utarea.ă ă ţ ă ă ă Acesta v este destinul. Fie c v da i seama de asta, fie c nu.ă ă ă ţ ă

132

Auzise destule. Acum avea o explica ie pentru cutia goal dinţ ă scrinul aflat în camera maestrului. O trimisese cuiva. Cu o mişcare blând a mâinii, îi f cu semn ajutorului s u s plece.ă ă ă ă Geoffrey se înclin , apoi se gr bi s ias pe Uşa Aurului.ă ă ă ă

Deodat , îi trecu ceva prin minte.ă— Ia stai. Nu mi-ai spus unde-a fost trimis primul pachet, cel

cu cartea.Geoffrey se opri şi se întoarse cu fa a, dar nu spuse nimic.ţ— De ce nu-mi r spunzi?ă— Nu e bine s vorbim despre asta. Nu aici. Cu el atât deă

aproape.Privirea tân rului alunec spre sicriu.ă ă— Mi-ai spus c el voia s ştiu.ă ăNeliniştea sclipi în ochii m ri i ai ajutorului.ă ţ— Spune-mi unde-a fost trimis cartea.ăCu toate c ştia deja, avea nevoie s aud cuvintele.ă ă ă— În America. Unei femei pe nume Stephanie Nelle.

133

20

RENNES-LE-CHÂTEAU.ORA 2.30 DUP -AMIAZA.Ă

Malone cercet din priviri interiorul casei modeste a lui Ernstă Scoville. Decorul era reprezentat de o colec ie eclectic deţ ă antichit i britanice, de obiecte de art din Spania secolului alăţ ă XII-lea, precum şi de picturi franceze f r importan . Estim că ă ţă ă ă vreo mie de c r i îl înconjurau, cele mai multe dintre ele broşate,ă ţ îng lbenite, altele fiind cu coper ile cartonate, patinate deă ţ vreme, dar aranjate cu meticulozitate în func ie de subiect şi deţ m rime, pe rafturile lipite de pere ii exteriori. Ziare vechi erauă ţ aşezate în teancuri pe ani, în ordine cronologic . Acelaşi lucru seă întâmpla şi cu periodicele. Totul avea leg tur cu Rennes,ă ă Sauniere, istoria Fran ei, Biserica, templierii şi Iisus Hristos.ţ

— Se pare c Scoville era un cunosc tor al Bibliei, spuse el,ă ă ar tând spre rândurile de documente.ă

— Şi-a petrecut via a studiind Noul Testament. Eraţ consultantul lui Lars în probleme biblice.

— Nu pare s fi cercetat cineva casa asta.ă— Putea s-o fi f cut cu grij .ă ă— E-adev rat. Dar ce c utau? Noi ce c ut m?ă ă ă ă— Nu ştiu. Tot ceea ce ştiu este c am stat de vorb cuă ă

Scoville şi, la dou s pt mâni dup aceea, a murit.ă ă ă ă— Ce-ar putea s fi ştiut, încât s merite s fie ucis pentruă ă ă

asta?Stephanie ridic din umeri.ă— Discu ia noastr a fost pl cut . Am crezut sincer c el a fostţ ă ă ă ă

cel care mi-a trimis jurnalul. Colabora îndeaproape cu Lars. Numai c el nu ştia nimic despre jurnalul care mi-a fost trimis,ă deşi îşi dorea s -l citeasc .ă ă

Se opri o clip .ă— Ia uit -te la toate chestiile astea. Era obsedat.ăCl tin din cap.ă ă— M-am tot certat cu Lars pe tema asta timp de atâ ia ani.ţ

Întotdeauna am fost de p rere c -şi irosea talentul academic. Eraă ă un bun istoric. Ar fi putut s ob in un salariu serios, la oă ţ ă universitate, publicând studii de cercetare credibile. În loc de

134

asta, a cutreierat de colo-colo, c utând iluzii.ă— A fost un autor de bestselleruri.— Numai prima lui carte a fost bestseller. Şi pe tema banilor

ne certam mereu.— Vorbeşti ca o femeie chinuit de remuşc ri.ă ă— Nu ai şi tu? Îmi aduc aminte c ai suportat greu divor ul deă ţ

Pam.— Nim nui nu-i place s dea greş.ă ă— M car so ia ta nu s-a sinucis.ă ţAici, ea avea dreptate.— Spuneai pe drum încoace c Lars credea c Sauniere ar fiă ă

descoperit un mesaj în interiorul flaconului de sticl pe care l-aă g sit în coloan . De la cine era mesajul la?ă ă ă

— În jurnalul lui, Lars scrisese c era probabil de la unul dintreă predecesorii s i, Antoine Bigou, care a fost preot paroh în Rennesă în ultima parte a secolului al XVIII-lea, în timpul Revolu ieiţ Franceze. i-am pomenit despre el în maşin . El a fost preotulŢ ă c ruia i-a dest inuit Marie d’Hautpoul de Blanchefort secretul eiă ă de familie, înainte s moar .ă ă

— Prin urmare, Lars crede c secretul de familie era celă ascuns în flacon?

— Nu e chiar atât de simplu. Mai sunt şi alte aspecte ale poveştii. Marie d’Hautpoul s-a m ritat cu ultimul marchiz deă Blanchefort în 1732. Familia de Blanchefort are un arbore genealogic care duce pân în vremurile templierilor. Str moşii luiă ă au participat atât la cruciade, cât şi la r zboaiele albigenzilor.ă Unul dintre str moşi a fost chiar maestru al templierilor, pe laă mijlocul secolului al XII-lea, iar familia a controlat oraşul Rennes şi p mânturile din jur, timp de secole. Atunci când templierii auă fost aresta i, în anul 1307, cei din familia de Blanchefort i-aţ ad postit pe mul i dintre cei care fugeau de oamenii lui Filip ală ţ IV-lea. Se spune, cu toate c nimeni nu ştie sigur, c , dup asta,ă ă ă membrii familiei de Blanchefort au f cut mereu parte dină rândurile templierilor.

— Vorbeşti ca Henrik. Chiar crezi c templierii mai exist pe-ă ăaici, pe undeva?

— N-am nici o idee. Dar ceva din ceea ce mi-a zis tipul din catedral îmi tot vine în minte. L-a citat pe sfântul Bernard deă Clairvaux, c lug rul din secolul al XII-lea care le-a fost de mareă ă folos templierilor, atunci când s-au ridicat la putere. Eu m-am comportat ca şi cum n-aş fi ştiut despre ce vorbea. Numai că

135

Lars scrisese multe despre el.Malone îşi amintea, la rândul lui, despre numele acesta, din

cartea pe care-o citise la Copenhaga. Bernard de Fontaines era un c lug r cistercian, care a întemeiat o m n stire la Clairvaux,ă ă ă ă în secolul al XII-lea. A fost un gânditor de frunte şi a exercitat o influen considerabil în cadrul Bisericii, devenind un sfetnicţă ă apropiat al papei Inocen iu al II-lea. Unchiul s u fusese printre ceiţ ă nou care au stat la originea templierilor şi tot Bernard a fost celă care l-a convins pe Inocen iu al II-lea s le permit templierilorţ ă ă aplicarea acelui Regulament f r precedent.ă ă

— Tipul din catedral îl cunoştea pe Lars, zise Stephanie. Chiară a l sat s se în eleag c vorbise cu el despre jurnal şi c Lars l-ă ă ţ ă ă ăar fi înfruntat. Tipul de la Round Tower, de asemenea, lucra pentru el – a vrut ca eu s ştiu asta – iar atunci când a s rit, aă ă folosit strig tul de lupt al templierilor.ă ă

— Toate astea ar putea s fie doar un bluf, ca s teă ă ame easc .ţ ă

— Încep s m îndoiesc de asta.ă ăFu şi el de acord, mai ales dup ceea ce observase în drumulă

spre cimitir. Dar, pentru moment, p str descoperirea pentru el.ă ă— Lars a scris în jurnalul lui despre secretul celor din familia

de Blanchefort, un secret despre care se presupune c ar dataă din 1307, din vremea arest rii templierilor. A g sit o mul ime deă ă ţ referiri în leg tur cu acest presupus secret în documente dină ă perioada aceea, dar niciodat vreun am nunt. Se pare c şi-aă ă ă petrecut o gr mad de timp prin m n stirile de pe-acolo,ă ă ă ă absorbit în studiul cronicilor. Dar mormântul lui Marie, cel care era desenat în cartea cump rat de Thorvaldsen, pare s fieă ă ă cheia. Marie a murit în anul 1781, dar abia în 1791 abatele Bigou i-a ridicat o piatr de mormânt, iar inscrip ia de-acolo a r mas.ă ţ ă Aminteşte- i de vremea aia. Revolu ia Francez fierbea, iarţ ţ ă bisericile catolice erau distruse. Bigou era antirepublican, aşa că a fugit în Spania în 1793 şi a murit acolo dup doi ani, f r s seă ă ă ă mai întoarc vreodat în Rennes-le-Château.ă ă

— Şi ce credea Lars c-ar fi ascuns Bigou în flaconul la dină sticl ?ă

— Probabil c nu era chiar secretul familiei de Blanchefort, ciă mai degrab o metod prin care putea s fie aflat. În jurnalul lui,ă ă ă Lars scria c era ferm convins de faptul c mormântul lui Marieă ă con inea cheia secretului.ţ

Începea s în eleag şi el.ă ţ ă

136

— Acesta fiind motivul pentru care cartea era atât de important .ă

Ea f cu un semn de încuviin are.ă ţ— Sauniere a golit multe dintre mormintele din curtea

bisericii, sco ând de-acolo osemintele şi plasându-le într-un osuarţ comun, care înc se mai afl în spatele bisericii. Asta explic , aşaă ă ă cum scria Lars, de ce nu mai sunt acum acolo morminte datând dinainte de 1885. Localnicii au f cut scandal mare atunci cândă au aflat cu ce se ocupa, aşa c a primit ordin, din parteaă consiliului or şenesc, s înceteze. Mormântul lui Marie deă ă Blanchefort n-a fost deschis, dar toate literele şi simbolurile au fost r zuite de Sauniere. Numai c , f r ştirea lui, exista o schiă ă ă ă ţă a inscrip iei, care a r mas, desenat de primarul local, Eugeneţ ă ă Stüblein. Lars a aflat despre desenul acela, dar n-a izbutit să g seasc niciodat un exemplar din carte.ă ă ă

— Cum a putut Lars s ştie c Sauniere a distrus inscrip ia deă ă ţ pe mormânt?

— Exist un document din vremea aia, care spune că ă mormântul lui Marie a fost vandalizat. Nimeni n-a dat vreo importan deosebit actului aceluia, dar cine altcineva decâtţă ă Sauniere putea s-o fac ?ă

— Şi Lars credea c toate astea conduc spre o comoar ?ă ă— A scris în jurnalul lui c , dup cum credea, Sauniere ar fiă ă

descifrat mesajul pe care abatele Bigou l-a l sat în urma lui şi că ă a g sit ascunz toarea templierilor, dest inuindu-i asta doară ă ă amantei lui, iar ea a murit f r s -l spun altcuiva.ă ă ă ă

— Şi-atunci, ce-aveai de gând s faci? S te foloseşti de jurnală ă şi de carte, ca s-o cau i iar şi?ţ ă

— Nu ştiu ce-aş fi f cut. Pot doar s spun c a fost ceva careă ă ă m-a f cut s vin, s cump r cartea şi s-arunc o privire pe-aici.ă ă ă ă F cu o pauz . De asemenea, mi-a oferit o scuz s vin, s stau oă ă ă ă ă vreme în casa lui şi s -mi aduc aminte.ă

Aici, o în elegea.ţ— Şi de ce l-ai mai amestecat pe Peter Hansen? De ce n-ai

cump rat, pur şi simplu, cartea?ă— Înc lucrez pentru guvernul Statelor Unite. Credeam că ă

Hansen va fi o acoperire. Aşa, numele meu n-ar fi ap rut peă nic ieri. Bineîn eles, n-am avut habar de toate implica iile astea.ă ţ ţ

Se gândi la ceea ce zisese ea.— În consecin , Lars mergea pe urmele lui Sauniere, tot aşaţă

cum Sauniere l-a urmat pe Bigou.

137

Ea încuviin .ţă— Şi se pare c şi altcineva merge pe aceleaşi urme.ăMalone examin din nou înc perea.ă ă— Trebuie s ne mişc m printre toate astea cu grij , dacă ă ă ă

vrem s avem vreo speran c-am putea s afl m ceva vreodat .ă ţă ă ă ăCeva de la uşa din fa îi atrase aten ia. În clipa în careţă ţ

intraser , un teanc de scrisori împr ştiate pe podea fusese luată ă de curent şi împins mai aproape de perete, scrisorile p rând s fiă ă fost introduse printr-o fant din uş . Se duse pân acolo şi ridică ă ă ă de jos vreo şase plicuri.

Stephanie veni lâng el.ă— D -mi s-o v d pe asta, îi ceru ea.ă ăÎi întinse un plic cenuşiu, cu un scris negru.— Biletul care înso ea jurnalul lui Lars era pe o hârtie deţ

culoarea asta, iar scrisul pare asem n tor.ă ăC ut foaia în geanta de pe um r şi comparar amândoiă ă ă ă

scrisul.— E identic, constat ea.ă— Sunt convins c Scoville n-o s se supere, complet el,ă ă ă

desf când plicul.ăNou foi ieşir la iveal . Pe una dintre ele era un mesaj scrisă ă ă

de mân , cu aceeaşi cerneal şi acelaşi scris de pe biletul primită ă de Stephanie.

Ea va veni. Fii iert tor. Ai c utat mult şi meri i s vezi.ă ă ţ ă Împreun , ar fi posibil. În Avignon g seşte-l pe Claridon.ă ă El poate ar ta drumul. Dar ă prend garde l’Ingenieur.

Malone citi din nou ultimul rând: „prend garde l’Ingenieur”.— Fereşte-te de Inginer. Ce înseamn asta?ă— Bun întrebare.ă— Nu se pomeneşte în jurnal despre vreun inginer?— Nici o vorb .ă— „Fii iert tor.” Se pare c expeditorul ştia c tu şi Scoville nuă ă ă

v prea pl cea i unul pe cel lalt.ă ă ţ ă— Asta m sperie. Nu ştiam c-ar fi cineva la curent cu asta.ă

Malone examin şi celelalte opt foi.ă— Astea sunt din jurnalul lui Lars. Paginile lips .ăVerific ştampila poştei, de pe plic. Era din Perpignan, de peă

coasta francez . Din urm cu cinci zile.ă ă— Scoville n-a mai primit-o. A ajuns prea târziu.

138

— Ernst a fost asasinat, Cotton. Acum nu mai exist nici oă îndoial . Era de aceeaşi p rere, dar îl mai sâcâia şi altceva. Seă ă strecur spre una dintre ferestre şi, cu grij , privi pe după ă ă transperante.

— Trebuie s mergem la Avignon, zise ea.ăFu de acord, dar, în timp ce-şi concentra privirea scrutând

strada goal d du cu ochii de ceea ce ştia c va vedea acolo şiă ă ă r spunse:ă

— Dup ce ne ocup m de o alt problem .ă ă ă ă

139

21

ABA IA DES FONTAINES.ŢORA 6.00 SEARA.

De Roquefort examin adunarea. Rareori se întâmpla ca fra iiă ţ s îmbrace straie de ceremonie. Regulamentul impunea ca, înă cea mai mare parte a timpului, s se îmbrace „f r vreun excesă ă ă sau ostenta ie”. Dar un conclav cerea formalism şi fiecare dintreţ membri trebuia s se îmbrace conform rangului s u.ă ă

Priveliştea era impresionant . Fra ii cavaleri purtau mantiiă ţ albe din lân peste sutane scurte, albe, împodobite cu fireturiă stacojii. Ciorapi argintii le înveleau gambele. Glugi albe acopereau capul fiec ruia. Crucea roşie, cu capetele celor patruă bra e egale r sfrânte, le împodobea piepturile. În jurul talieiţ ă aveau înf şurat o cing toare purpurie, iar acolo unde odinioară ă ă ă atârna spada, acum doar o eşarf îi deosebea pe cavaleri deă meşteşugari, fermieri, meseriaşi, clerici, preo i şi consilieri, careţ purtau costuma ii similare, dar cu nuan e variate de verde, maroţ ţ şi negru, clericii distingându-se prin m nuşile lor albe.ă

Odat ce era convocat consistoriul, Regulamentul impunea caă mareşalul s prezideze desf şurarea acestuia. Era o modalitateă ă prin care se compensa influen a oric rui seneşal, care, fiind celţ ă de-al doilea în rang la comand , putea s domine adunarea cuă ă uşurin .ţă

— Fra ilor, începu de Roquefort. În înc pere nu se mai auzi niciţ ă un zgomot. A venit timpul reînnoirii noastre. Trebuie s neă alegem un maestru. Înainte s începem, haide i s -i ceremă ţ ă Domnului s ne c l uzeasc în orele care vor urma.ă ă ă ă

În lic ririle candelabrelor din bronz, de Roquefort urm ri cumă ă 488 de fra i îşi înclin capetele. Chemarea fusese trimis imediatţ ă ă dup ivirea zorilor, aşa c mul i dintre cei care-şi efectuauă ă ţ serviciul în afara aba iei b tuser ceva drum pân aici. Seţ ă ă ă adunaser în salonul de sus din ă palais10, o imens citadel careă ă data din secolul al XVI-lea, înalt de peste treizeci de metri, cuă un diametru de peste dou zeci, cu ziduri groase de mai mult deă trei metri şi jum tate. Odinioar , servise ca ultim redut deă ă ă ă

10 „Palat” – în limba francez , în original (n.tr.).ă140

ap rare a abatelui, în caz de atac, dar ulterior se transformaseă într-un elaborat centru pentru ceremonii. Ambrazurile pentru arcaşi erau acum astupate cu vitralii, stucatura de culoare galben fiind acoperit cu imagini ale sfântului Martin, ale luiă ă Carol cel Mare şi ale Fecioarei Maria. Salonul circular, având deasupra dou galerii cu grilaj, îi putea g zdui cu uşurin pe ceiă ă ţă aproape cinci sute de fra i, fiind de asemenea binecuvântat cu oţ acustic aproape de perfec iune.ă ţ

De Roquefort îşi în l capul şi-i privi în ochi pe ceilal i patruă ţă ţ ofi eri. Comandorul, care era în acelaşi timp intendent-şef şiţ trezorier, îi era prieten. De Roquefort îşi petrecuse ani de zile încercând s cultive o rela ie cu acest om distant şi spera că ţ ă eforturile lui îi vor aduce curând recompensa dorit . Post varul,ă ă cel care supraveghea veşmintele ordinului, era clar c avea să ă lupte pentru cauza mareşalului. Totuşi, capelanul, cel care superviza toate aspectele spirituale, constituia o problem . Deă Roquefort nu fusese niciodat capabil s ob in ceva palpabil dină ă ţ ă partea vene ianului, cu excep ia unor vagi generaliz ri a ceea ceţ ţ ă era evident. Apoi, era seneşalul, care st tea în picioare lângă ă beauseant, veneratul steag alb-negru al ordinului. P rea s seă ă simt în largul lui, cu tunica şi capa albe, peticul brodat de peă um rul s u stâng indicându-i înalta func ie. Vederea lui îiă ă ţ întoarse lui de Roquefort stomacul pe dos. Individul sta n-aveaă nici un drept s poarte asemenea veşminte pre ioase.ă ţ

— Fra ilor, consistoriul a fost convocat. E timpul s -i numim peţ ă cei care vor participa la conclav.

Procedura era înşel tor de simpl . Se alegea numele unuiaă ă dintre fra i, dintr-un vas care con inea numele tuturor. Apoi,ţ ţ acesta privea prin întreaga adunare şi alegea un altul, f r vreoă ă oprelişte. Din nou, la vas, pentru un alt nume, apoi o alt alegereă deschis , acest tipar fiind urmat pân când erau desemnate zeceă ă persoane. Prin acest sistem, se contopea elementul şansei cu implicarea personal , diminuând în mare m sur oriceă ă ă posibilitate de p rtinire premeditat . De Roquefort, în calitate deă ă mareşal, ca şi seneşalul, era în mod automat inclus, ajungându-se astfel la doisprezece membri. Votul a dou treimi dintreă aceştia era necesar pentru validarea alegerii.

De Roquefort privi cum se f ceau alegerile. Atunci cândă acestea se terminar , patru cavaleri, un preot, un cleric, ună fermier, doi meşteşugari şi un muncitor fur aleşi. Mul i dintre eiă ţ erau adep ii lui. Cu toate acestea, blestematul de hazardţ

141

permisese ca vreo câ iva dintre cei incluşi s fie dintre cei aţ ă c ror loialitate fa de el era, în cel mai bun caz, îndoielnic .ă ţă ă

Cei zece b rba i f cur câte un pas înainte, apoi se r spândiră ţ ă ă ă ă în evantai, formând un semicerc.

— Avem conclavul, declar de Roquefort. Consistoriul s-aă încheiat. S începem.ă

Fiecare dintre fra i îşi l s pe spate gluga, ca semn cţ ă ă ă dezbaterile puteau acum s înceap . Conclavul nu era cevaă ă secret. Dimpotriv , numirile, discu ia şi votul aveau loc în fa aă ţ ţ întregii fr ii. Cu toate acestea, Regulamentul stipula faptul căţ ă spectatorii nu aveau voie s scoat vreun sunet.ă ă

De Roquefort şi seneşalul îşi ocupar locurile al turi de ceilal i.ă ă ţ Acum, de Roquefort nu mai prezida: în cadrul conclavului, to iţ fra ii aveau drepturi egale. Unul dintre cei doisprezece, unţ cavaler mai vârstnic cu o barb deas , sur , zise:ă ă ă

— Mareşalul nostru, un om care a ap rat ordinul timp deă atâ ia ani, ar trebui s fie noul nostru maestru. Îl propunţ ă candidat.

Al i doi îşi manifestar consim mântul. Cu cele trei voturiţ ă ţă cerute, candidatura era acceptat .ă

Un altul dintre cei doisprezece, unul dintre meşteşugari, un armurier, f cu un pas înainte.ă

— Nu sunt de acord cu ceea ce i s-a f cut maestrului. A fost ună om bun, care a iubit ordinul acesta. N-ar fi trebuit s -l contest m.ă ă Îl propun candidat pe seneşal.

Al i doi îşi exprimar consim mântul.ţ ă ţăDe Roquefort se încord . Liniile de b t lie fuseser trasate.ă ă ă ăR zboiul putea s înceap .ă ă ă

*Dezbaterea ajunsese la cea de-a doua or . Regulamentul nuă

fixa vreo limit de timp pentru desf şurarea conclavului, în ideeaă ă c durata procedurii putea foarte bine s fie în func ie deă ă ţ rezisten a participan ilor. Nu se ceruse înc vreun vot. Fiecareţ ţ ă dintre cei doisprezece avea acest drept, dar nimeni nu dorea să piard vreun punct – ar fi fost un semn de sl biciune – aşa că ă ă voturile erau cerute doar atunci când cele dou treimi ar fi p rută ă asigurate.

— Nu m impresioneaz ceea ce pl nuieşti, îi spuse unulă ă ă dintre membrii conclavului, preotul, seneşalului.

— Nu ştiam c am un plan.ă— Vei continua în felul maestrului. În stilul trecutului. Adev rată

142

sau nu?— Voi r mâne credincios jur mântului pe care l-am depus, aşaă ă

cum ar trebui s-o faci şi tu, frate.— În jur mântul meu nu se spunea nimic despre sl biciune,ă ă

replic preotul. Nu mi s-a cerut s fiu îng duitor fa de o lumeă ă ă ţă care lâncezeşte în ignoran .ţă

— Ne-am ap rat cunoaşterea timp de atâtea secole. De ce-aiă vrea s schimb m asta?ă ă

Un alt membru al conclavului p şi în fa .ă ţă— M-am s turat de ipocrizie. Îmi face grea . Aproape c amă ţă ă

fost extermina i din cauza l comiei şi-a ignoran ei. E timpul sţ ă ţ ă pl tim cu aceeaşi moned .ă ă

— În ce scop? întreb seneşalul. Ce-ar fi de câştigat?ă— Dreptatea, strig un alt cavaler, iar câ iva al i membri ală ţ ţ

conclavului fur de acord cu el.ăDe Roquefort hot rî c era momentul s intre în b t lie.ă ă ă ă ă— Evanghelia spune: „L sa i-l pe cel care caut s nu seă ţ ă ă

opreasc din c utat pân când acela nu g seşte. Atunci cândă ă ă ă acela g seşte, acela va fi tulburat. Atunci când cineva e tulburat,ă acela va fi uimit şi va domni peste to i”.ţ

Seneşalul se întoarse cu fa a spre el.ţ— Dar şi Toma a spus: „Dac v zic cei care v conduc, iat ,ă ă ă ă

regatul este în cer, atunci p s rile cerului vor ajunge acoloă ă înaintea voastr . Dac v spun c e în ap , atunci peştii voră ă ă ă ă ajunge acolo înaintea voastr ”.ă

— N-o s ajungem niciodat nic ieri, dac urm m cursul dină ă ă ă ă prezent, zise de Roquefort.

Câteva capete se înclinar în semn de aprobare, dar tot nuă erau destule încât s cear votul.ă ă

Seneşalul ezit o clip , apoi spuse:ă ă— Te întreb, mareşale: care sunt planurile tale, dac vei fiă

ales? Sau faci la fel ca Iisus, dest inuindu- i misterele numai înă ţ fa a celor pe care-i socoteşti demni de aceste mistere, nel sândţ ă vreodat ca stânga s ştie ce face dreapta?ă ă

Mareşalul consider c e o ocazie bine-venit s spun , în fa aă ă ă ă ă ţ fr iei, ceea ce avea de gând.ăţ

— Iisus a mai spus şi c : „Nimic din ceea ce este ascuns nu vaă r mâne nedezv luit”.ă ă

— Şi-atunci, ce vei vrea s facem noi?ăMareşalul examin înc perea, plimbându-şi privirea de laă ă

podea pân la galerie. Acesta era momentul favorabil pentru el.ă

143

— Gândi i-v la trecut. La începuturi. Atunci când mii de fra iţ ă ţ depuneau jur mântul. Erau b rba i viteji, care au cucerit araă ă ţ Ţ Sfânt . În ă Cronici, se povesteşte despre o garnizoan care a fostă pierdut în fa a sarazinilor. Dup b t lie, acelor dou sute deă ţ ă ă ă ă cavaleri li s-a oferit via a dac în schimb s-ar fi lep dat de Hristosţ ă ă şi s-ar fi convertit la islam. Cu to ii au ales s îngenuncheze înţ ă fa a musulmanilor şi s li se taie capetele. Aceasta-i moştenireaţ ă noastr . Cruciadele au fost cruciada ă noastră.

F cu o pauz de o clip , pentru efect.ă ă ă— Iat ceea ce face ca ziua de vineri, 13 octombrie 1307 – o ziă

atât de infam , de condamnabil , pe care civiliza ia occidentală ă ţ ă continu s-o eticheteze ca fiind ghinionist – s fie atât de greuă ă ă de acceptat. Mii de fra i de-ai noştri au fost aresta i pe nedrept.ţ ţ Azi erau Cavalerii S raci ai lui Hristos şi-ai Templului lui Solomon,ă chintesen a a tot ceea ce era bun, dispuşi s moar pentruţ ă ă Biserica lor, pentru papa lor, pentru Dumnezeul lor. În ziua urm toare, erau acuza i de erezie. Şi cu ce învinuiri? C scuipauă ţ ă pe Cruce, c schimbau între ei s ruturi obscene, c ineauă ă ă ţ întruniri secrete, c adulau o pisic , c practicau sodomia sau că ă ă ă venerau cine ştie ce cap de b rbat b rbos.ă ă

F cu o alt pauz .ă ă ă— Nici un cuvânt adev rat între toate acestea; şi totuşi, fra iiă ţ

noştri au fost tortura i şi mul i au cedat, f când m rturisiri false.ţ ţ ă ă O sut dou zeci au fost arşi pe rug.ă ă

Se opri înc o dat .ă ă— Moştenirea noastr e una a ruşinii, iar noi suntem privi i înă ţ

istorie nu altfel decât cu b nuial .ă ă— Şi ce i-ai spune lumii? îl întreb seneşalul, pe un ton liniştit.ă— Adev rul.ă— Şi de ce te-ar crede?— Nu va avea de ales, r spunse el.ă— Cum aşa?— Fiindc voi avea dovada.ă— Ai g sit Chivotul Legii?ăSeneşalul îi intise singurul punct slab, dar el nu-şi permitea sţ ă

arate vreo sl biciune.ă— Îmi st la îndemân .ă ăSe auzir exclama ii de uimire de la galerie.ă ţChipul seneşalului r mase imobil.ă— Sus ii c ne-ai reg sit dup şapte secole arhivele pierdute.ţ ă ă ă

Ai g sit şi comoara care i-a sc pat lui Filip cel Frumos?ă ă

144

— Şi ea îmi st la îndemân .ă ă— Îndr zne e vorbe, mareşale.ă ţAcesta îi privi int pe fra i.ţ ă ţ— Am tot c utat vreme de un deceniu. Indiciile sunt greu deă

g sit, dar curând voi fi în posesia unei dovezi pe care lumea n-oă poate t g dui. C p rerile se mai schimb , asta nu-i relevant.ă ă ă ă ă Mai degrab , victoria poate fi ob inut dovedind faptul c fra iiă ţ ă ă ţ noştri n-au fost eretici. Şi c , dimpotriv , cu to ii au fost sfin i.ă ă ţ ţ

Aplauzele izbucnir dinspre mul ime. De Roquefort profit deă ţ ă moment.

— Biserica Romano-Catolic ne-a desfiin at, sus inând că ţ ţ ă suntem adoratori ai idolilor, dar Biserica îns şi îşi venereaz idoliiă ă cu un p gânism atroce. F cu o pauz , apoi, cu voce puternic ,ă ă ă ă rosti: Voi recupera giulgiul.

Alte aplauze. Mai puternice. Sus inute. Era o violare aţ Regulamentului, dar nim nui nu p rea s -i pese.ă ă ă

— Biserica nu are nici un drept asupra giulgiului nostru, ipţ ă de Roquefort, vocea lui acoperind b t ile din palme. Maestrulă ă nostru, Jacques de Molay, a fost torturat, maltratat, apoi ars pe rug. Şi ce crim a comis? Aceea de a fi fost slujitor credincios ală lui Dumnezeu şi-al papei. Moştenirea lui nu e moştenirea lor. E moştenirea noastră. Avem mijloacele necesare ca s ne atingemă scopul. Şi-aşa va fi, sub conducerea mea.

Seneşalul îi înmân steagul celui de lâng el, se îndrept spreă ă ă de Roquefort şi aştept ca aplauzele s se mai potoleasc .ă ă ă

— Şi ce se va întâmpla cu cei care nu cred la fel?— „Caut şi vei g si, bate şi i se va deschide.”ă ă ţ— Şi în cazul celor care aleg s nu fie de aceeaşi p rere?ă ă— Evanghelia gl suieşte limpede şi-aici: „Nenorocire celoră

st pâni i de diavoli”.ă ţ— Eşti un om periculos.— Nu, seneşale, tu eşti pericolul. Ai venit târziu printre noi şi

cu inima slab . Nu ai o concep ie asupra nevoilor noastre, ci doară ţ a ceea ce tu şi maestrul t u credea i c-ar fi nevoile noastre. Euă ţ mi-am d ruit via a ordinului. Nimeni, în afara ta, nu mi-a pusă ţ vreodat la îndoial priceperea. Întotdeauna am aderat la acelă ă ideal care spune c mai degrab s te frângi, decât s te pleci.ă ă ă ă Îşi întoarse fa a de la adversarul s u şi f cu o mişcare c treţ ă ă ă conclav. Destul. Cer votul.

Regulamentul stipula c , din acel moment, dezbaterea seă încheia. Eu voi vota primul, anun de Roquefort. Pentru mine.ţă

145

To i cei care sunt de acord, s-o spun .ţ ăÎi privi pe ceilal i zece cum îşi cânt reau op iunile. R m seserţ ă ţ ă ă ă

t cu i în timpul înfrunt rii dintre el şi seneşal, dar fiecare dintreă ţ ă ei ascultase cu o aten ie care însemna în elegere. Ochii lui deţ ţ Roquefort se a intir asupra grupului, concentrându-se asupraţ ă celor pe care-i considera loiali întru totul.

Bra ele începur s se ridice.ţ ă ăUnu. Trei. Patru. Şase.Şapte.Avea deja cele dou treimi necesare, dar voia mai mult, aşa că ă

mai aştept înainte de a-şi proclama victoria.ăTo i zece votar pentru el.ţ ăÎnc perea se umplu de urale.ăÎn vremurile de demult, i s-ar fi sp lat picioarele şi-ar fi fostă

purtat pân -n capel , unde s-ar fi rostit o liturghie în onoarea lui.ă ă Mai târziu, avea s fie organizat o festivitate, una dintre rareleă ă ocazii în care ordinul se l sa cuprins de veselie. Dar asta nu seă mai întâmpla. În schimb, unii începur s -i psalmodieze numele,ă ă iar fra ii, care altfel tr iau într-o lume lipsit de emo ii, îşi ar tarţ ă ă ţ ă ă aprobarea prin aplauze. Apoi, aplauzele se transformar înă „beauseant”, iar cuvântul îşi împr ştie ecourile de-a lungulă întregii înc peri.ă

Fii glorios!În timp ce psalmodierea continua, el îl privi fix pe seneşal,

care înc st tea al turi de el. Privirile li se întâlnir şi, prină ă ă ă intermediul ochilor, d du de în eles nu numai c succesorul alesă ţ ă de maestru pierduse b t lia, dar şi c înfrântul era acum într-oă ă ă primejdie de moarte.

146

22

RENNES-LE-CHÂTEAU.ORA 9.30 SEARA.

Stephanie hoin rea în jurul casei r posatului ei so . Aspectul eiă ă ţ era unul specific regiunii: podele zdravene din scânduri, tavane din bârne, şemineu din piatr , mobilier simplu din lemn de pin.ă Nu p rea spa ioas , dar era înc p toare, cu dou dormitoare, ună ţ ă ă ă ă birou, o baie, o buc t rie şi un atelier. Lars adora sculptura înă ă lemn, iar ea observase mai devreme c strungurile, d l ile şiă ă ţ scoabele înc erau acolo, fiecare dintre unelte fiind atârnat deă ă câte un cârlig al unui cuier şi acoperit cu un strat gros de praf.ă Era talentat pentru lucrul la strung. Ea înc mai p stra câtevaă ă boluri, cutii şi suporturi pentru lumân ri pe care el le meşteriseă din arborii afla i în împrejurimi.ţ

Pe timpul c sniciei, îl vizitase doar de câteva ori. Ea şi Markă locuiser în Washington, apoi în Atlanta. Lars st tuse mai mult înă ă Europa, iar în ultimii zece ani, aici, la Rennes. Nici unul din ei nu p trunsese vreodat în spa iul celuilalt f r permisiune. Cu toateă ă ţ ă ă c nu erau de acord în multe privin e, se comportaseră ţ ă întotdeauna civilizat. Poate mult prea civilizat, dup cum seă gândise ea de multe ori.

Întotdeauna crezuse c Lars îşi cump rase casa din încas rileă ă ă ob inute pentru prima lui carte, dar acum ştia c Henrikţ ă Thorvaldsen îl ajutase s-o achizi ioneze. Ceea ce era atât de tipicţ pentru Lars. Avea prea pu in pre uire fa de bani, cheltuind totţ ă ţ ţă ceea ce câştiga pe c l toriile şi obsesiile lui, sarcina de a seă ă asigura c facturile familiei erau pl tite fiind l sat în seama ei.ă ă ă ă Abia de curând achitase un împrumut contractat pentru finan area studiilor lui Mark la colegiu şi la universitate. Fiul ei seţ oferise de câteva ori s preia datoria, mai ales de când seă înstr inaser , dar ea refuzase de fiecare dat . Misiunea unuiă ă ă p rinte era s -şi educe copilul, iar ea îşi luase în serios această ă ă misiune. Poate prea în serios, ajunsese s cread .ă ă

Ea şi Lars nu-şi vorbiser deloc în lunile care precedaseră ă moartea lui. Ultima lor întâlnire fusese una nepl cut , o altă ă ă ceart pe tema banilor, a responsabilit ii, a familiei. Încercareaă ăţ ei de ap rare, din ziua precedent , în fa a lui Henrik Thorvaldsen,ă ă ţ

147

sunase cam fals, numai c ea nu-şi d duse niciodat seama deă ă ă faptul c ar putea cunoaşte şi altcineva adev rul despreă ă înstr inarea din c snicia lor. Totuşi, dup cum aflase,ă ă ă Thorvaldsen ştia. Poate c el şi Lars fuseser apropia i. Dină ă ţ nefericire, ea n-o s afle niciodat . Era problema cu sinuciderileă ă astea: sfârşitul suferin elor unei persoane doar le prelungeaţ agonia celor r maşi în urm . Îşi dorea atât de mult s seă ă ă descotoroseasc de senza ia de r u care i se cuib rise în stomac.ă ţ ă ă „Durerea eşecului”, o numise odinioar un scriitor. Şi ea era deă acord cu el.

Îşi încheie plimbarea şi intr în birou, aşezându-se pe un scaună fa -n fa cu Malone, care imediat dup cin se apucase sţă ţă ă ă ă citeasc jurnalul lui Lars.ă

— So ul t u era un cercet tor foarte meticulos, remarc el.ţ ă ă ă— Multe dintre astea sunt cam criptice. La fel ca şi omul.Malone p ru s -i în eleag frustrarea.ă ă ţ ă— Vrei s -mi spui de ce te sim i tu r spunz toare pentruă ţ ă ă

sinuciderea lui?Ea se hot rî s -i permit intruziunea. Avea nevoie s discuteă ă ă ă

despre asta.— Nu m simt r spunz toare, m simt doar p rtaş . Amândoiă ă ă ă ă ă

aveam mândria noastr . Şi înc p ânarea. Eu eram laă ă ăţ Departamentul de Justi ie, Mark crescuse, se discuta c-o sţ ă primesc propria agen ie, aşa c m-am concentrat asupra a ceeaţ ă ce consideram eu c-ar fi important. Lars a f cut acelaşi lucru. Dină nefericire, nici unul din noi nu aprecia ceea ce f cea cel lalt.ă ă

— E uşor s vezi asta, dup atâ ia ani. Dar atunci era imposibilă ă ţ s-o ştii.

— Tocmai asta-i problema, Cotton. Eu sunt aici. El, nu.Nu se sim ea deloc în largul ei s vorbeasc despre propriaţ ă ă

persoan , dar anumite lucruri trebuiau spuse.ă— Lars a fost un scriitor talentat şi un bun cercet tor. Toateă

chestiile pe care i le-am spus mai devreme despre Sauniere şiţ despre oraşul sta. Cât de interesante sunt. Dac i-aş fi acordată ă vreo aten ie atunci când tr ia, poate c acum ar fi fost şi el aici.ţ ă ă

Şov i pre de câteva clipe.ă ţ— Era un om atât de calm. Niciodat nu ridica vocea.ă

Niciodat nu vorbea urât. T cerea era arma lui. Putea s steaă ă ă s pt mâni în şir f r s scoat vreun cuvânt. Asta m înfuria.ă ă ă ă ă ă ă

— Ei, asta o în eleg, interveni Malone, înso indu-şi vorbele cuţ ţ un zâmbet.

148

— Ştiu, firea mea repezit . Lars nu s-a putut împ ca niciodată ă ă cu ea. Pân la urm , ne-am hot rât de comun acord c lucrul celă ă ă ă mai bun era ca el s -şi tr iasc via a lui, iar eu pe a mea. Niciă ă ă ţ unul din noi nu voia s divor eze.ă ţ

— Ceea ce spune multe despre felul în care se gândea la tine. În sufletul lui.

— Eu n-am observat niciodat asta. Tot ceea ce-am v zut eraă ă Mark, prins la mijloc. El se sim ea atras spre Lars. Eu nu pot s -ţ ămi st pânesc emo iile. Lars nu era aşa. Şi Mark moşteniseă ţ curiozitatea religioas a tat lui s u. Sem nau atât de mult întreă ă ă ă ei! Fiul meu l-a ales pe taic -s u în defavoarea mea, dar eu i-amă ă for at alegerea asta. Thorvaldsen avea dreptate. Pentru cinevaţ atât de atent cu propria munc , eram de-a dreptul oarb înă ă privin a propriei vie i. Înainte s fie ucis Mark, nu mai vorbisemţ ţ ă cu el de trei ani.

Durerea provocat de recunoaşterea acelui fapt îi r scoleaă ă sufletul.

— Î i dai seama, Cotton? Eu şi fiul meu am tr it trei ani f r sţ ă ă ă ă ne vorbim.

— Ce-a provocat ruptura?— El îi lua partea lui taic -s u, aşa c eu am luat-o pe drumulă ă ă

meu, iar ei, pe al lor. Mark locuia aici, în Fran a. Eu am r mas înţ ă America. Dup o vreme, a devenit uşor s nu-l mai bag în seam .ă ă ă Nu l sa niciodat s se-ntâmple asta între tine şi Gary. F ceă ă ă ă trebuie s faci, dar nu l sa niciodat s se-ntâmple asta.ă ă ă ă

— Tocmai m-am mutat la vreo şase mii cinci sute de kilometri distan .ţă

— Dar fiul t u te ador . Distan a asta înseamn pu in.ă ă ţ ă ţ— M-am întrebat mult vreme dac-am f cut ceea ce trebuia.ă ă— Trebuie s - i tr ieşti via a, Cotton. S mergi pe drumul t u.ă ţ ă ţ ă ă

Fiul t u se pare c respect asta, chiar dac e tân r. Al meu eraă ă ă ă ă mult mai matur şi de departe mai puternic decât mine.

Malone îşi privi ceasul.— Soarele a apus de dou zeci de minute. E aproape timpul.ă— Când ai observat prima dat c suntem fila i?ă ă ţ— Imediat dup ce-am ajuns. Doi b rba i. Amândoi seam nă ă ţ ă ă

cu cei din catedral . Ne-au urm rit la cimitir, pe urm şi prină ă ă oraş. Acum sunt afar , chiar în clipa asta.ă

— Nu e vreun pericol s intre?ăCl tin din cap.ă ă— Ei sunt aici s priveasc .ă ă

149

— Acum în eleg de ce-ai plecat din Billet. Neliniştea. E greu.ţ Nu po i s - i coborî niciodat garda. Ai avut dreptate acolo, înţ ă ţ ă Copenhaga. Nu sunt bun de agent de teren.ă

— Problemele mele s-au ivit atunci când a început s -mi placă ă t r boiul. Asta-i ceea ce te trimite acas între patru scânduri.ă ă ă

— Noi to i avem o via relativ sigur . Dar când ai pe urmeleţ ţă ă tale oameni care- i vegheaz fiecare mişcare, dispuşi s teţ ă ă ucid ? Acum îmi dau seama cât putea s te road asta. Pân laă ă ă ă urm , trebuie s te salvezi.ă ă

— Preg tirea te ajut s scapi de nelinişte. Înve i cum s teă ă ă ţ ă descurci cu nesiguran a. Numai c tu n-ai fost niciodatţ ă ă preg tit . Zâmbi. Tu te pricepi doar s de ii comanda.ă ă ă ţ

— Ştii, sper, c n-am avut niciodat de gând s te implic.ă ă ă— Ai l sat s se în eleag asta destul de clar.ă ă ţ ă— Dar m bucur c eşti aici.ă ă— N-aş fi pierdut ocazia pentru nimic în lume.Zâmbi, la rândul ei.— Ai fost cel mai bun agent pe care l-am avut vreodat .ă— Am fost doar cel mai norocos. Şi am avut suficientă

în elepciune încât s ştiu s spun: „Gata!”ţ ă ă— Peter Hansen şi Ernst Scoville au fost asasina i amândoi. Seţ

opri câteva clipe şi, pân la urm , d du glas la ceea ce ajunseseă ă ă s cread : Poate c şi Lars. Tipul din catedral a vrut ca eu să ă ă ă ă ştiu asta. A fost modul lui de a trimite un mesaj.

— E un salt cam mare prin logic .ă— Ştiu. Nici o dovad . Dar am o presim ire şi chiar dac n-oi fiă ţ ă

eu bun de agent, am ajuns s am încredere în presim irile mele.ă ă ţ Totuşi, aşa cum obişnuiam s - i spun, nu se trag concluzii peă ţ baza presupunerilor. Cau i faptele. Toat chestia asta e bizar .ţ ă ă

— Mie-mi spui? Cavalerii templieri. Secrete gravate pe pietre de mormânt. Preo i care g sesc comori pierdute.ţ ă

Ea arunc o privire asupra unei fotografii de-a lui Mark, de peă o mas de al turi, f cut cu câteva luni înainte de moartea lui.ă ă ă ă Lars era pretutindeni pe chipul plin de via al tân rului. Aceeaşiţă ă b rbie despicat , ochii str lucitori şi tenul oacheş. De ce-aă ă ă trebuit ea s lase lucrurile s ajung atât de r u?ă ă ă ă

— Ciudat lucru c e aici, zise Malone, observându-i interesul.ă— Am pus-o aici ultima dat când am venit. Acum cinci ani.ă

Imediat dup avalanş .ă ăEra greu de crezut c unicul ei copil murise de cinci ani. Copiiiă

n-ar trebui s moar cu gândul c p rin ii nu i-au iubit. Spreă ă ă ă ţ

150

deosebire de înstr inatul ei so , care avusese parte de ună ţ mormânt, Mark z cea îngropat sub tone de z pad în Pirinei, laă ă ă cincizeci de kilometri spre sud.

— Trebuie s termin asta, morm i ea c tre fotografie, cuă ă ă vocea şov ielnic .ă ă

— Eu tot nu ştiu sigur ce înseamn asta.ăNici ea.Malone f cu un gest cu jurnalul în mân .ă ă— Cel pu in, ştim cum s d m de Claridon în Avignon, aşa cumţ ă ă

sun instruc iunile din scrisoarea pentru Ernst Scoville. Esteă ţ vorba despre Royce Claridon. Exist o noti şi adresa în jurnal.ă ţă El şi Lars erau prieteni.

— Chiar m întrebam când o s descoperi asta.ă ă— Mi-a mai sc pat ceva?ă— E greu de spus ce e important şi ce nu. Sunt o gr mad deă ă

informa ii acolo.ţ— Trebuie s nu m mai min i. Ea se aşteptase s fie dojenit .ă ă ţ ă ă— Ştiu.— Nu pot s te-ajut dac ai secrete. În elegea asta.ă ă ţ— Ce-i cu paginile lips , trimise lui Scoville? E ceva acolo?ă— Tu s -mi spui. Şi-i întinse cele opt foi.ăEa ajunsese la concluzia c un mic efort de gândire i-ar mai fiă

ab tut gândurile de la Mark şi Lars, aşa c -şi arunc privirea peă ă ă paragrafele scrise de mân . Cele mai multe erau lipsite deă în eles, dar mai erau şi p r i care-i sfâşiau inima.ţ ă ţ

…Sauniere, în mod evident, inea la amanta lui. Venise la elţ atunci când familia ei se mutase la Rennes. Tat l şi fratele ei erauă meşteşugari îndemânatici, iar mama ei între inea prezbiteriulţ parohiei. Aceasta se întâmpla în 1892, la un an dup ce Sauniereă descoperise atât de multe. Atunci când familia ei s-a mutat din Rennes, ca s se angajeze la o fabric din apropiere, ea a r masă ă ă cu Sauniere pân când el a murit, dup dou decenii. La ună ă ă moment dat, el a trecut absolut toate bunurile pe care le-a dobândit pe numele femeii, ceea ce demonstreaz încredereaă necondi ionat pe care-o avea în ea. I-a fost devotat în totalitate,ţ ă ă p strându-i secretele vreme de 36 de ani, dup moartea lui. Îlă ă invidiez pe Sauniere. A fost un b rbat care a cunoscut dragosteaă necondi ionat a unei femei şi a întors aceast dragoste cu oţ ă ă încredere şi un respect necondi ionate. El a fost, dup toateţ ă relat rile, un b rbat greu de mul umit, un om hot rât să ă ţ ă ă îndeplineasc un lucru pentru care lumea s -l in minte.ă ă ţ ă Ornamentele excesive din Biserica Mariei Magdalena par s -i fieă

151

moştenirea. Nu exist relat ri conform c rora iubita lui s fi ridicată ă ă ă glasul în opozi ie cu întreprinderile sale. Toate relat rile sus in cţ ă ţ ă ea era o femeie devotat , care-şi sprijinea binef c torul în totă ă ă ceea ce f cea el. În mod sigur, existau şi unele neîn elegeri, dar,ă ţ pân la urm , ea a r mas al turi de Sauniere pân -n ziua mor iiă ă ă ă ă ţ lui şi pe urm , timp de aproape patru decenii. Ar fi multe de spusă despre devotamentul ei. Un b rbat poate duce multe laă îndeplinire atunci când femeia pe care-o iubeşte îl sprijin , chiar şiă dac ea crede c tot ceea ce face el e o nebunie. În mod cert,ă ă amanta lui Sauniere a cl tinat din cap de multe ori în fa aă ţ absurdit ii crea iilor lui. Atât Villa Bethanie, cât şi Turnul Magdalaăţ ţ erau ridicole pentru acea vreme. Numai c ea n-a l sat niciodată ă ă o pic tur de ap s cad peste focul lui. inea la el suficient deă ă ă ă ă Ţ mult încât s -l lase s fie ceea ce dorea el s fie, iar rezultatulă ă ă acestui comportament poate fi v zut ast zi de miile de oameniă ă care vin la Rennes în fiecare an. Aşa e cu moştenirea lui Sauniere. Iar moştenirea ei const în faptul c ce a l sat el înc mai exist .ă ă ă ă ă

— De ce mi-ai dat s citesc asta? îl întreb ea pe Malone, după ă ă ce sfârşi lectura.

— Trebuia s-o citeşti.De unde veneau toate fantomele astea? Rennes-le-Château ar

fi putut s nu ad posteasc nici o comoar , dar locul g zduiaă ă ă ă ă demoni meni i s-o bântuie.ţ

— Atunci când am primit jurnalul prin poşt şi l-am citit, mi-amă dat seama de faptul c nu m-am purtat corect cu Lars şi cu Mark.ă Ei credeau în ceea ce c utau, la fel cum credeam eu în meseriaă mea. Mark ar fi spus c nu eram altceva decât o negativist . Seă ă opri, sperând c spiritele o ascultau. Am ştiut, atunci când amă v zut carnetul, c m-am înşelat înc o dat . Orice-ar fi c utată ă ă ă ă Lars era ceva important pentru el, aşa c trebuia s fie importantă ă şi pentru mine. Asta e cu adev rat motivul pentru care am venit,ă Cotton. Le datoram asta. Ridic spre el o privire obosit .ă ă Dumnezeu mi-e martor c le datoram asta. Doar c niciodat nuă ă ă mi-am dat seama de faptul c miza era atât de important .ă ă

El îşi privi din nou ceasul, dup care îşi îndrept ochii spreă ă ferestrele cu storurile trase.

— E momentul s afl m cât de important . O s te descurciă ă ă ă pe-aici? Ea se str dui s -şi revin şi f cu un semn deă ă ă ă încuviin are.ţ

— O s -mi g sesc o ocupa ie. Tu vezi- i de restul.ă ă ţ ţ

152

23

Malone ieşi din cas pe uşa din fa , f r s fac vreun efortă ţă ă ă ă ă prin care s -şi ascund plecarea. Cei doi b rba i pe care-iă ă ă ţ observase mai devreme st teau în cap tul îndep rtat al str zii,ă ă ă ă dup col ul din apropierea zidului oraşului, de unde puteau să ţ ă vad reşedin a lui Lars Nelle. Problema era c , dac doreau s -lă ţ ă ă ă urmeze, erau nevoi i s traverseze aceeaşi strad pustie.ţ ă ă Amatori. Profesioniştii s-ar fi desp r it. Câte unul la fiecare cap t,ă ţ ă gata s se deplaseze în oricare direc ie. Ca şi în Roskilde,ă ţ concluzia îi diminu starea de nelinişte. Cu toate acestea,ă r mase încordat, cu toate sim urile în alert , întrebându-se cineă ţ ă era atât de interesat în ceea ce f cea Stephanie.ă

Putea, oare, s fie vorba cu adev rat despre cavalerii templieriă ă ai vremurilor moderne?

Mai devreme, în untru, lament rile lui Stephanie îlă ă determinaser s se gândeasc la Gary. Moartea unui copil i seă ă ă p rea o tem despre care nu puteai s vorbeşti. Nu-şi puteaă ă ă imagina durerea ei. Poate c , dup ce se retr sese, ar fi trebuită ă ă s mai stea în Georgia, numai c Gary nici n-a vrut s audă ă ă ă despre aşa ceva. „Nu- i face griji pentru mine, îi spusese fiul lui,ţ o s vin eu s te v d.” La doar paisprezece ani, b iatul avea oă ă ă ă gândire atât de matur . Cu toate acestea, hot rârea luat îlă ă ă bântuia, mai ales acum, când înc o dat îşi risca pielea pentruă ă cauza altcuiva. Dar chiar şi tat l lui fusese la fel: murise atunciă când submarinul pe care-l comanda se scufundase în Atlanticul de Nord în timpul unui exerci iu de preg tire. Malone avea atunciţ ă zece ani şi-şi amintea cât de greu suportase mama sa această moarte. La înmormântare, ea chiar refuzase steagul împ turită care-i fusese oferit de garda de onoare. Dar el îl acceptase şi, de-atunci, triunghiul acela cu roşu, alb şi albastru r m sese înă ă posesia lui. Fiindc nu avea ce mormânt s viziteze, steagul eraă ă unica lui amintire fizic despre b rbatul pe care abia dac -lă ă ă cunoscuse.

Ajunse la cap tul str zii. N-avea nevoie s arunce o privire înă ă ă spate ca s ştie c unul din b rba i îl urm rea, cel lalt r mânândă ă ă ţ ă ă ă s-o vegheze pe Stephanie, lâng cas .ă ă

Coti la stânga şi se îndrept spre domeniul lui Sauniere.ăRennes nu era, se vedea limpede, un loc cu via de noapteţă

153

activ . Uşile z vorâte şi ferestrele oblonite m rgineau drumul.ă ă ă Restaurantul, libr ria şi chioşcurile erau cu toate închise.ă Întunericul înv luia aleea în umbrele-i adânci. Vântul se tânguiaă printre ziduri, ca un suflet cuprins de durere. Peisajul era asem n tor cu cel dintr-un roman al lui Dumas, ca şi cum via a,ă ă ţ aici, vorbea numai în şoapt .ă

Defil în sus pe pant , spre biseric . Villa Bethanie şiă ă ă prezbiteriul erau ferecate cu grij , gr dina cu copaci de dincoloă ă de ele fiind luminat de o semilun , ciuntit de norii care goneauă ă ă pe cer.

Poarta de la curtea bisericii r m sese deschis , aşa cum îiă ă ă spusese Stephanie c va fi. Se îndrept direct spre ea, ştiind că ă ă şi „coada” lui îl va urma. Imediat cum ajunse în untru, se folosiă de întunericul din ce în ce mai dens şi se strecur în spatele unuiă ulm uriaş. Arunc un ochi înd r t şi-şi z ri urm ritorulă ă ă ă ă p trunzând în cimitir, cu pasul tot mai gr bit. În clipa în careă ă individul trecu pe lâng copac, Malone âşni şi repezi un pumn înă ţ abdomenul acestuia. Se sim i uşurat dându-şi seama de faptul cţ ă nu izbise nici un fel de vest antiglon . Expedie o alt lovitură ţ ă ă spre falc , trimi ându-şi urm ritorul la p mânt, apoi îl smulse de-ă ţ ă ăacolo.

Era un tip mai tân r, scund, musculos, proasp t b rbierit, cuă ă ă p rul cre , des şi deschis la culoare. Fiind înc n ucit, nu-şi d duă ţ ă ă ă seama când Malone începu s -l pip ie, descoperind repede toculă ă unei arme. Îşi întinse mâna sub haina lui şi scoase de-acolo un pistol. Un Beretta Bobcat. De fabrica ie italian . Micu ,ţ ă ţ semiautomat, un fel de ajutor la care apelezi în ultim instan .ă ţă Odinioar , purtase şi el unul asem n tor. Duse eava spre ceafaă ă ă ţ celuilalt şi-l împinse cu putere spre copac.

— Numele celui care te pl teşte, te rog.ăNici un r spuns.ă— În elegi engleza?ţTân rul scutur din cap, în timp ce continua s soarb aerul şiă ă ă ă

încerca s se orienteze.ă— Din moment ce-ai în eles întrebarea, în elegi şi asta?ţ ţTrase piedica pistolului.O în epeneal brusc îi semnal faptul c tân rul recep ionaseţ ă ă ă ă ă ţ

mesajul.— Cel care te-a angajat.Se auzi o împuşc tur şi un glon se înfipse cu un bufnet surdă ă ţ

în trunchiul copacului, chiar deasupra capetelor lor. Malone se

154

r suci şi z ri o siluet la vreo treizeci de metri dep rtare,ă ă ă ă ghemuit în locul în care foişorul se întâlnea cu zidul cimitirului,ă cu arma în mân .ă

Înc o împuşc tur şi un alt glon trecu razant cu p mântul laă ă ă ţ ă doar câ iva centimetri de picioarele lui. Sl bi strânsoarea şiţ ă urm ritorul s u ini ial âşni ca un fulger, ieşind din împrejmuireaă ă ţ ţ parohial .ă

Numai c el era acum mai preocupat de tr g tor.ă ă ăV zu cum silueta p r seşte terasa, disp rând la loc în foişor. Oă ă ă ă

energie nou îi str b tu întreg corpul. Cu arma în mân , p r si înă ă ă ă ă ă goan cimitirul şi alerg spre un culoar strâmt dintre Villaă ă Bethanie şi biseric . Îşi aminti aşezarea de mai devreme. Gr dinaă ă cu copaci era în fa , m rginit de un foişor în l at care seţă ă ă ă ţ înf şura, în form de U, în jurul Turnului Magdala.ă ă

N v li în gr din şi z ri silueta alergând de-a lungul foişorului.ă ă ă ă ă Singura cale de acces în sus era o scar din piatr . Goni spre eaă ă şi sui câte trei trepte o dat . Ajungând în vârf, sim i cum aerulă ţ rarefiat îi biciuieşte pl mânii şi vântul aspru îl atac f r vreoă ă ă ă oprelişte, biciuindu-i trupul şi încetinindu-i înaintarea.

Îşi v zu atacatorul îndreptându-se direct c tre Turnul Magdala.ă ă Se gândi s încerce o împuşc tur , dar o rafal de vânt se ab tuă ă ă ă ă subit asupra lui, parc avertizându-l s n-o fac . Se întrebaă ă ă încotro se îndreapt atacatorul. Nu era nici o alt scar care să ă ă ă duc în jos, iar turnul fusese, mai mult ca sigur, încuiat pe timpulă nop ii. În stânga lui, se întindea un grilaj din fier forjat, dincolo deţ care nu erau decât copaci şi un salt de peste trei metri pân înă gr din . La dreapta, dincolo de zidul din piatr , c derea în gol ară ă ă ă fi m surat aproape cinci sute de metri. Într-un fel sau în altul, ară fi urmat s ajung fa -n fa cu. Cine-o fi fost.ă ă ţă ţă

Ocoli terasa, trecu printr-o ser şi z ri silueta p trunzând înă ă ă Turnul Magdala.

Se opri.Nu se aşteptase la asta.Îşi aminti de ceea ce-i povestise Stephanie referitor la

geometria cl dirii. Un p trat cu latura de cinci metri şi jum tate,ă ă ă cu un turnule rotund care g zduia o scar şerpuit , ducând înţ ă ă ă sus spre un acoperiş crenelat. Sauniere îşi ad postise odinioară ă acolo biblioteca particular .ă

Ajunse la concluzia c n-avea de ales. Se îndrept spre uş ,ă ă ă v zu c fusese l sat deschis , aşa c se post dup ea. Izbi cuă ă ă ă ă ă ă ă piciorul t blia greoaie din lemn, împingând-o în untru, apoiă ă

155

aştept împuşc tura.ă ăNu se întâmpl nimic.ăRisc s arunce o privire şi observ c înc perea era goal .ă ă ă ă ă ă

Doi dintre pere i erau ocupa i de ferestre. Nici o mobil . Niciţ ţ ă c r i. Numai l zi goale din lemn şi dou b nci tapi ate. Ună ţ ă ă ă ţ şemineu din c r mizi z cea întunecat. Atunci, în elese.ă ă ă ţ

Acoperişul.Se apropie de scara din piatr . Treptele erau scunde şiă

înguste. Urc spirala în direc ia acelor de ceasornic, ajungând laă ţ o uş din o el, pe care-o încerc . Nici o mişcare. Împinse mai cuă ţ ă putere. Fusese încuiat pe dinafar .ă ă

Uşa de dedesubt se trânti, închizându-se.Coborî scara şi descoperi c singura ieşire care-i mai r m seseă ă ă

era acum, de asemenea, încuiat pe dinafar . Se îndrept spreă ă ă dou ferestre oblonite aflate deasupra gr dinii cu copaci şi z riă ă ă silueta întunecat s rind de pe teras , ag ându-se de o creangă ă ă ăţ ă groas , apoi l sându-se s cad pe p mânt cu o surprinz toareă ă ă ă ă ă agilitate. Apoi, n luca goni printre copaci şi se îndrept spreă ă parcarea aflat la vreo treizeci de metri dep rtare, aceeaşi înă ă care-şi l sase şi el ceva mai devreme automobilul Peugeot.ă

Se trase înapoi şi expedie trei gloan e în partea stâng aţ ă ferestrelor duble. Geamul se cr p , apoi se sparse de-a binelea.ă ă Se n pusti înainte şi cur cioburile cu arma. Se c r peă ăţă ăţă ă canapeaua de sub pervaz, apoi se strecur prin deschiz tur .ă ă ă Pân jos nu erau nici m car doi metri. S ri, apoi alerg spreă ă ă ă parcare.

Ieşind din gr din , auzi ecoul unui zgomot de motor, apoi z riă ă ă silueta neagr c lare pe o motociclet . Motociclistul îşi întoarseă ă ă vehiculul şi se feri s porneasc pe singura strad care ieşea dină ă ă parcare, alegând unul dintre pasajele laterale care duceau spre case.

Malone se hot rî la iu eal s se foloseasc de strâmtoareaă ţ ă ă ă oraşului în avantajul s u şi se repezi la stânga, gonind pe o aleeă scurt şi cotind apoi pe rue principale. O pant descendent îiă ă ă s ri în ajutor, aşa c imediat auzi motocicleta apropiindu-se dină ă dreapta sa. Putea s aib o singur ocazie, aşa c -şi ridic armaă ă ă ă ă şi-şi încetini pasul.

În clipa în care motociclistul îşi f cu apari ia dinspre alee,ă ţ trase dou focuri.ă

Primul glon nu-şi nimeri inta, dar cel lalt izbi cadrulţ ţ ă vehiculului producând scântei, dup care ricoş într-o parte.ă ă

156

Motocicleta ieşi vâjâind pe por ile oraşului.ţLuminile începeau s se aprind . Focurile de arm erau, cuă ă ă

siguran , o surs neobişnuit de zgomot pe-aici. Îşi ascunseţă ă ă pistolul pe sub hain , se retrase pe o alt alee şi c ut drumul deă ă ă ă întoarcere spre casa lui Lars Nelle. Auzea voci în urma lui. Oamenii veneau s vad ce s-a întâmplat. În câteva clipe, elă ă avea s fie în untru, teaf r. Se îndoia de faptul c s-ar mai fiă ă ă ă aflat pe-acolo cei doi b rba i; oricum, dac erau, nu maiă ţ ă reprezentau o problem .ă

Totuşi, un singur lucru îl sâcâia.Avusese o impresie fugar , în timp ce urm rea cum siluetaă ă

sare de pe teras , apoi se îndep rteaz în goan . Era ceva înă ă ă ă acele mişc ri.ă

Era greu s poat afirma cu siguran , dar sim ea c areă ă ţă ţ ă dreptate.

Atacatorul s u fusese o femeie.ă

157

24

ABA IA DES FONTAINES.ŢORA 10.00 SEARA.

Seneşalul îl g si pe Geoffrey. Îşi c utase ajutorul înc de cândă ă ă se sfârşise conclavul şi, într-un târziu, aflase c tân rul seă ă retr sese într-una dintre capelele mai mici din aripa nordic ,ă ă dincolo de bibliotec , unul dintre numeroasele locuri de repausă oferite de aba ie.ţ

P trunse în înc perea luminat doar de câteva lumân ri şi-lă ă ă ă z ri pe Geoffrey întins pe podea. De multe ori, fra ii se întindeauă ţ cu fa a-n jos înaintea altarului lui Dumnezeu. În timpul uceniciei,ţ acest gest semnifica umilin a, o demonstra ie de nimicnicie înţ ţ fa a Cerului, iar repetarea lui continu servea ca o aducere-ţ ăaminte.

— Trebuie s st m de vorb , îi spuse el, pe un ton liniştit.ă ă ăTân rul s u acolit r mase nemişcat pre de câteva clipe, apoiă ă ă ţ

se ridic încet, îşi f cu semnul crucii, apoi fu în picioare.ă ă— Spune-mi exact ce f cea i, tu şi maestrul.ă ţNu avea chef de ocolişuri; din fericire, Geoffrey p rea maiă

calm decât fusese mai devreme, în Salonul P rin ilor.ă ţ— Voia s se asigure c amândou pachetele au fost depuseă ă ă

la poşt .ă— A spus şi de ce?— De ce-ar fi f cut-o? El era maestrul. Eu nu sunt decât ună

frate neînsemnat.— Se pare c avea destul încredere în tine, încât s teă ă ă

recruteze ca ajutor al lui.— Mi-a spus c-o s v supere asta.ă ă— Nu sunt atât de meschin. Sim ea c b iatul ştie mai multe.ţ ă ă

Mai spune-mi.— Nu pot s spun.ă— De ce nu?— Maestrul mi-a dat instruc iuni s v r spund la întreb rileţ ă ă ă ă

despre pachetele puse la poşt . Dar nu trebuie s spun nimică ă mai departe. Pân când nu se-ntâmpl mai multe.ă ă

— Geoffrey, ce-ar mai trebui s se-ntâmple? De Roquefort aă luat comanda. Noi doi suntem, practic, singuri. Fra ii se aliniazţ ă

158

lâng de Roquefort. Ce altceva ar mai trebui s se-ntâmple?ă ă— Asta nu eu o hot r sc.ă ă— De Roquefort n-are cum s izbuteasc f r Chivotul Legii. Aiă ă ă ă

auzit reac ia, la conclav. Fra ii îl vor p r si dac el nu va reuşi s -ţ ţ ă ă ă ăl aduc . Asta e ceea ce punea i la cale, tu şi maestrul? Ştia elă ţ mai multe decât mi-a spus mie?

Geoffrey r mase t cut, iar seneşalul descoperi deodat laă ă ă ajutorul s u o maturitate pe care n-o mai observase pân atunci.ă ă

— M ruşinez s m rturisesc c maestrul mi-a spus că ă ă ă ă mareşalul o s v înfrâng în conclav.ă ă ă

— Şi ce altceva a mai zis?— Nimic din ceea ce aş putea dezv lui pe moment.ăCuvintele lui evazive îl iritau.— Maestrul nostru a fost un om str lucit. Dup cum ai spus, aă ă

prezis ceea ce s-a întâmplat. Se pare c s-a gândit suficient deă departe, încât s te fac oracolul lui. Ia spune-mi, ce trebuie să ă ă fac?

Implorarea din vocea lui nu putea fi ascuns .ă— Mi-a spus s v r spund la aceast cerere cu cuvintele luiă ă ă ă

Iisus: „Oricine nu-şi ur şte tat l şi mama aşa cum îi ur sc eu nu-ă ă ămi poate fi discipol”.

Cuvintele erau din Evanghelia dup Toma. Dar ce semnificauă ele, în acest context? Se gândi la altceva din ceea ce scrisese Toma. „Oricine nu-şi iubeşte tat l şi mama aşa cum îi iubesc euă nu-mi poate fi discipol.”

— De asemenea, a vrut s v reamintesc cuvintele lui Iisus:ă ă „Cel care caut s nu se opreasc din c utat pân când acela nuă ă ă ă ă g seşte…”ă

— „Atunci când acela g seşte, acela va fi tulburat. Atunci cândă cineva e tulburat, acela va fi uimit şi va domni peste to i”,ţ încheie el repede. Oare tot ceea ce-a spus a fost o şarad ?ă

Geoffrey nu-i mai r spunse. Tân rul avea un grad mult maiă ă mic decât seneşalul, drumul lui c tre cunoaştere fiind abia laă început. Calitatea de membru al ordinului însemna o înaintare continu c tre deplinul gnosticism, o c l torie care, în modă ă ă ă normal, ar fi necesitat trei ani. Geoffrey venise la aba ie doar deţ optsprezece luni, dintr-o cas a iezui ilor din Normandia, copilă ţ abandonat, crescut de c lug ri. Maestrul îl remarcase imediat şiă ă ceruse s fie inclus în echipa de conducere. Seneşalul îşiă exprimase mirarea în privin a acestei decizii pripite, dar b trânul,ţ ă abia zâmbind, spusese: „Nu-i nici o diferen fa de cum amţă ţă

159

procedat cu tine”.Îşi l s o mân pe um rul ajutorului s u.ă ă ă ă ă— Din moment ce maestrul s-a bazat pe ajutorul t u, mai multă

ca sigur c-a avut o înalt apreciere fa de priceperea ta.ă ţăO privire hot rât se întip ri pe chipul palid.ă ă ă— Şi n-o s -l dezam gesc.ă ăFra ii apucau pe c i diferite. Unii se îndreptau c treţ ă ă

administra ie, iar al ii deveneau meşteşugari. Mul i ajungeau laţ ţ ţ gospod ria autonom a aba iei, ca fermieri sau meşteri. Câ ivaă ă ţ ţ se devotau în întregime religiei. Doar o treime dintre aspiran iţ erau selecta i s-ajung cavaleri. Geoffrey era pe cale s devinţ ă ă ă cavaler cândva, în urm torii cinci ani, în func ie de progresele peă ţ care urma s le fac . Deja îşi terminase ucenicia şi-şi încheiaseă ă preg tirea elementar cerut . Avea în fa un an întreg de studiuă ă ă ţă al Scripturilor, pân s depun cel dintâi jur mânt de loialitate.ă ă ă ă „Ce p cat, se gândi seneşalul, c putea s piard într-o clipit totă ă ă ă ă ceea ce se str duise atât s ob in .”ă ă ţ ă

— Domnule seneşal, cum r mâne cu Chivotul Legii? Poate să ă fie g sit, aşa cum a sus inut mareşalul?ă ţ

— Asta-i singura noastr salvare. De Roquefort nu-l are, dară probabil crede c ştim noi unde e. Ştim?ă

— Maestrul a vorbit despre asta.Cuvintele îi ieşiser repede, ca şi cum n-ar fi trebuit s fieă ă

rostite.Aştept s aud mai mult.ă ă ă— Mi-a spus c un om pe nume Lars Nelle a ajuns cel maiă

aproape. A zis c Nelle a fost pe calea cea bun .ă ăPe chipul palid al lui Geoffrey era întip rit agita ia nervoas .ă ă ţ ăEl şi maestrul discutaser de multe ori despre Chivotul Legii.ă

Originile acestuia datau dinainte de 1307, numai c ascundereaă lui, dup Epurare, fusese o modalitate de a-l l sa pe Filip al IV-leaă ă f r averea şi în elepciunea templierilor. În lunile de dinainteaă ă ţ acelui 13 octombrie, Jacques de Molay ascunsese tot ceea ce pre uia ordinul. Din nefericire, nu fusese înregistrat înţ ă documente nici o men iune a locului respectiv, iar, pân la urm ,ţ ă ă Moartea Neagr a ras de pe fa a p mântului toate sufletele care-ă ţ ăar fi putut şti ceva despre locul în care se afla. Unicul indiciu provenea dintr-un pasaj înscris în Cronici pe data de 4 iunie 1307. „Unde e mai bine s ascunzi o pietricic ?” Maeştrii care auă ă urmat au încercat s r spund la aceast întrebare şi au c utată ă ă ă ă pân când eforturile lor s-au dovedit inutile. Dar abia în secolul ală

160

XlX-lea au ieşit la lumin noi indicii, nu din partea ordinului, ci deă la doi parohi din Rennes-le-Château: aba ii Antoine Bigou şiţ Berenger Sauniere. Seneşalul cunoştea faptul c Lars Nelle leă reînviase uimitoarea poveste, scriind o carte, prin anii 1970, în care povestea lumii despre or şelul francez şi presupusele saleă taine. Acum, aflând c „el a ajuns cel mai aproape” şi c „a fostă ă pe calea cea bun ”, totul i se p rea aproape supranatural.ă ă

Seneşalul era pe cale s întrebe mai multe, când se auzi ună zgomot de paşi. Se întoarse şi, în aceeaşi clip , patru fra iă ţ cavaleri, dintre cei pe care-i cunoştea, p trunser în capel . Deă ă ă Roquefort îi urm în untru, acum îmbr cat în sutana alb deă ă ă ă maestru.

— Complotezi, seneşale? îl întreb de Roquefort, cu ochiiă str lucitori.ă

— Acum, nu. Se întreb ce însemna demonstra ia aceasta deă ţ for . Ave i nevoie de vreo audien ?ţă ţ ţă

— Ei sunt aici în folosul t u. Cu toate c sper ca treaba asta să ă ă se desf şoare într-o manier civilizat . Eşti arestat.ă ă ă

— Şi acuza ia? îţ ntreb el, f r s arate vreo urm deă ă ă ă ă îngrijorare.

— Violarea jur mântului pe care l-ai depus.ă— Ai de gând s te explici?ă— Într-o adunare conform cu uzan ele. Fra ii aceştia te voră ţ ţ

conduce în apartamentul t u, acolo unde vei r mâne pesteă ă noapte. Mâine, î i voi g si un loc de cazare mai potrivit.ţ ă Înlocuitorul t u va avea atunci nevoie de înc perile pe care le-aiă ă ocupat.

— Dr gu din partea ta.ă ţ— Aşa m gândeam şi eu. Dar bucur -te. O celul a peniten eiă ă ă ţ

ar fi trebuit s - i fie c minul de mult vreme.ă ţ ă ăLe cunoştea. Nişte cutii din fier, prea mici ca s po i sta înă ţ

picioare sau s te întinzi. Dimpotriv , prizonierul era obligat să ă ă stea ghemuit şi nu primea nici mâncare, nici ap , astfel încât s -iă ă fie îndulcit agonia.ă

— Inten ionezi s readuci la via obiceiul celulei deţ ă ţă peniten ?ţă

Observ c provocarea nu-i fusese pe plac lui de Roquefort,ă ă dar şi c francezul abia zâmbise. Rareori îşi permisese demonulă acesta relaxarea unui rânjet.

— Adep ii mei, spre deosebire de ai t i, sunt credincioşiţ ă jur mintelor depuse. Nu e nevoie de astfel de m suri.ă ă

161

— Aproape m-ai convins c asta i-e credin a.ă ţ ţ— Ştii, insolen a este motivul în sine pentru care i-am devenitţ ţ

adversar. Aceia dintre noi înv a i cu disciplina cerut deăţ ţ ă credin a noastr nu şi-ar vorbi niciodat între ei într-un astfel deţ ă ă mod lipsit de respect. Dar oamenii ca tine, care provin din lumea laic , consider c arogan a este potrivit .ă ă ă ţ ă

— Şi negarea a ceea ce i se cuvenea maestrului nostru e un mod de-a ar ta respectul?ă

— A fost pre ul pl tit pentru arogan a lui.ţ ă ţ— A fost crescut la fel ca tine.— Ceea ce demonstreaz c şi noi, la rândul nostru, suntemă ă

supuşi greşelii.De Roquefort începuse s -l oboseasc , aşa c seneşalul seă ă ă

reculese şi zise:— Îmi cer dreptul s fiu judecat de un tribunal.ă— Pe care-l vei avea. Între timp, vei fi închis.De Roquefort f cu un gest. Cei patru fra i p şir în fa , iar el,ă ţ ă ă ţă

cu toate c se sim ea însp imântat, se hot rî s mearg cu ei cuă ţ ă ă ă ă demnitate.

P r si capela, înconjurat de p zitorii s i, dar în clipa în careă ă ă ă ajunse în pragul uşii şov i pentru o clip şi arunc o privireă ă ă înapoi, prinzând o ultim imagine fugar a lui Geoffrey. Tân rulă ă ă r m sese t cut în tot timpul în care el şi de Roquefort seă ă ă sf diser . Noul maestru era, de felul s u, prea pu in preocupată ă ă ţ de cineva atât de neînsemnat. Ar fi trebuit s treac mul i aniă ă ţ înainte ca Geoffrey s fie considerat o amenin are. Şi, cu toateă ţ acestea, seneşalul se mira.

Nici urm de team , de ruşine sau de nelinişte nu se vedea peă ă chipul lui Geoffrey.

Dimpotriv , privirea lui ar ta o dârzenie extrem .ă ă ă

162

25

RENNES-LE-CHÂTEAU.SÂMB T , 24 IUNIE.Ă ĂORA 9.30 DIMINEA A.Ţ

Malone îşi strecur trupul masiv în Peugeot. Stephanie eraă deja în maşin .ă

— Vezi pe cineva? îl întreb ea.ă— Cei doi prieteni ai noştri de asear s-au întors. Înc p âna i,ă ă ăţ ţ

fraierii.— Nici urm de fata cu motocicleta?ăÎi povestise despre b nuielile lui.ă— Nici nu m aşteptam.ă— Unde-s cei doi amigos?— Într-un Renault roşu-aprins, în cap tul îndep rtat, dincoloă ă

de turnul de ap . Nu te întoarce. S nu-i speriem.ă ăPotrivi oglinda exterioar astfel încât s poat vedea cel laltă ă ă ă

automobil. Parcarea nisipoas se umpluse deja cu autocareleă turiştilor şi cu vreo dou sprezece maşini. Vremea senin din ziuaă ă anterioar se dusese, acum cerul fiind p tat de nori plumburii deă ă furtun . St tea s plou . Se îndreptau spre Avignon, aflat la oă ă ă ă distan de vreo sut şi patruzeci şi cinci de kilometri, c utându-lţă ă ă pe Royce Claridon. Malone cercetase deja harta şi se hot râseă asupra celui mai bun traseu, astfel încât s scape de oriceă „coad ”.ă

Porni maşina şi ieşir din localitate. Odat trecu i de por ileă ă ţ ţ oraşului şi ajunşi pe c rarea şerpuit care ducea spre nivelulă ă solului, observ acel Renault r mas la o distan discret în urmaă ă ţă ă lor.

— Cum ai de gând s scapi de ei?ăMalone zâmbi.— Prin metoda veche.— Întotdeauna î i faci planul dinainte, corect?ţ— Cineva pentru care am lucrat odinioar m-a înv at asta.ă ăţAjunser pe Autostrada 118 şi se îndreptar spre nord. Hartaă ă

indica o distan de treizeci şi doi de kilometri pân la A61,ţă ă marea autostrad cu plat care pornea chiar de la sud deă ă Carcassonne şi ducea spre nord-est, c tre Avignon. La aproapeă

163

zece kilometri în fa , la Limoux, şoseaua se bifurca, unul dinţă bra e traversând râul Aude spre Limoux, iar cel lalt mergând maiţ ă departe spre nord. Malone ajunsese la concluzia c acolo va fiă ocazia potrivit .ă

Ploaia începu s cad . Mai uşor la început, apoi deveniă ă toren ial .ţ ă

Porni şterg toarele din fa şi din spate. Drumul, pe ambeleă ţă sensuri, era pustiu. Se p rea c diminea a de sâmb t îi inuseă ă ţ ă ă ţ acas pe drume i.ă ţ

Automobilul Renault din urma lor, cu farurile pentru ceaţă str pungând perdeaua de ploaie, îşi ajustase viteza dup a lor,ă ă apoi accelerase. Privi în oglinda retrovizoare cum dep şeaă maşina aflat chiar în spatele lor, apoi âşnea înainte, ajungândă ţ pe sensul opus, în paralel cu Peugeot-ul lor.

Fereastra din dreapta şoferului se l s în jos şi o arm ieşi laă ă ă iveal .ă

— ine-te bine, o avertiz el pe Stephanie.Ţ ăAp s pedala de accelera ie pân la podea şi automobilul luă ă ţ ă ă

un viraj strâns. Renault-ul pierdu teren şi r mase în urm .ă ă— Se pare c s-a produs o schimbare de plan. Umbreleă

noastre au devenit agresive. De ce nu stai culcat ?ă— Sunt femeie în toat firea. Vezi- i de condus.ă ţIntr derapând într-un alt viraj, dar Renault-ul p str distan a.ă ă ă ţ

Era complicat s st pâneşti cauciucurile pe autostrad . Pavajulă ă ă devenea tot mai ud şi mai impracticabil de la o clip la alta. Nuă se vedeau benzi galbene care s delimiteze ceva, iar margineaă asfaltului era acoperit par ial de un strat de mâzg care puteaă ţ ă produce lesne efectul de acvaplanare.

Un glon fisur luneta.ţ ăGeamul securizat nu explod , dar Malone se îndoia de faptulă

c-ar fi putut rezista unei noi lovituri. Începu s mearg în zigzag,ă ă încercând s ghiceasc unde se termina asfaltul pe fiecare parte.ă ă Observ un automobil apropiindu-se din sensul opus şi seă întoarse pe banda lui.

— Ştii s tragi cu o arm ? oă ă întreb el, f r s -şi ia privirea deă ă ă ă la drum.

— Unde-i?— Sub scaun. Am luat-o de la tipul de azi-noapte. Are

înc rc torul plin. Z p ceşte-i. Am nevoie s iau un pic deă ă ă ă ă distan fa de tipii ia din spate.ţă ţă ă

Stephanie dibui pistolul şi l s geamul în jos. Malone o z riă ă ă

164

cum scoate bra ul afar , inteşte cu ajutorul oglinzii retrovizoareţ ă ţ şi trage asupra maşinii, în cinci rânduri.

Împuşc turile avur efectul scontat. Renault-ul r mase înă ă ă urm , dar nu-şi abandon urm rirea. Malone şerpui printr-o altă ă ă ă curb , lucrând cu frâna şi cu accelera ia aşa cum fusese înv ată ţ ăţ cu ani în urm .ă

Se s turase s joace rolul vânatului.ă ăSe strecur pe culoarul care ducea spre sud şi-şi l s cuă ă ă

putere piciorul pe frân . Cauciucurile scrâşnir pe pavajul ud.ă ă Renault-ul trecu fulger tor pe drumul spre nord. El lu piciorul deă ă pe frân , trecu în viteza a doua, apoi ap s acceleratorul pân laă ă ă ă podea.

Cauciucurile se rotir , apoi propulsar maşina cu viteză ă ă înainte.

Mut schimb torul de viteze într-a cincea.ă ăRenault-ul era acum în fa a lui. Acceler . O sut . O sut cinci.ţ ă ă ă

O sut zece kilometri la or . Toat chestia era ciudat deă ă ă învior toare. Nu mai avusese parte de genul sta de ac iune deă ă ţ ceva vreme.

Ajunse s circule în paralel cu Renault-ul.ăAmbele automobile aveau acum o sut dou zeci de kilometriă ă

la or , pe o por iune relativ dreapt de autostrad . Deodat ,ă ţ ă ă ă ajunser în vârful unui dâmb şi se ridicar în aer de pe pavaj,ă ă cauciucurile plesnind cu putere asfaltul umed în clipa în care-l reîntâlnir . Trupul s u se smuci în fa , apoi în spate, zguduindu-iă ă ţă creierul.

— A fost distractiv! exclam Stephanie.ăÎn stânga şi-n dreapta lor se întindeau câmpuri înverzite,

peisajul rural fiind o mare de lev n ic , sparanghel şi vi -de-vie.ă ţ ă ţă Renault-ul vâjâia pe lâng ei. Arunc o nou privire furiş spreă ă ă ă dreapta. Unul din b ie ii tunşi scurt se c ra pe fereastra dină ţ ăţă dreapta şoferului, încovrigându-se spre capot , ca s ob in oă ă ţ ă pozi ie bun pentru tragere.ţ ă

— Trage în cauciucuri, îi ceru el lui Stephanie.Ea se preg tea s trag , clip în care el z ri un camion pentruă ă ă ă ă

transport în fa , ocupând cu totul banda spre nord pe careţă circula Renault-ul. Condusese destul de mult pe autostr zile cuă dou benzi din Europa, ca s ştie c , spre deosebire de America,ă ă ă unde camioanele îşi vedeau de drumul lor cu o nep sareă neb nuit f r s ştie de altcineva, aici se mişcau în pas de melc.ă ă ă ă ă Sperase s întâlneasc unul mai aproape de Limoux, dar deă ă

165

ocazii trebuia s profite atunci când i se ofereau. Camionul nuă era la mai mult de dou sute de metri în fa . Adversarii aveauă ţă s -l ajung într-o clip , iar norocul f cea ca drumul din fa a lui să ă ă ă ţ ă fie liber.

— Stai pu in, îi spuse el lui Stephanie.ţÎşi p str automobilul în paralel cu Renault-ul, f r s -i lase oă ă ă ă ă

cale de ieşire. Cel lalt şofer trebuia ori s apese pe frân , ori să ă ă ă se ciocneasc din plin cu camionul, ori s se abat direct înă ă ă câmpul înverzit. El atât spera, s r mân camionul pe bandaă ă ă dinspre nord, fiindc altfel el însuşi ar fi ajuns în câmp.ă

Cel lalt şofer p ru c -şi d seama de cele trei op iuni pe careă ă ă ă ţ le mai avea şi ieşi de pe carosabil.

Malone trecu în vitez pe lâng camion, pe drumul liber dină ă fa . O privire scurt în oglinda retrovizoare îi confirm faptul cţă ă ă ă Renault-ul r m sese blocat în noroiul maroniu de pe margineaă ă drumului.

Se strecur din nou pe culoarul ducând spre nord, se relax oă ă clip , dar îşi men inu viteza, p r sind pân la urm autostradaă ţ ă ă ă ă principal şi, aşa cum avea în plan, se îndrept spre Limoux.ă ă

*Ajunser la Avignon pu in dup ora unsprezece diminea a.ă ţ ă ţ

Ploaia se oprise cu vreo optzeci de kilometri înainte, iar acum razele str lucitoare ale soarelui inundau p durile, dealurile verziă ă şi aurii, ca o pagin dintr-un vechi manuscris. Un zid medieval,ă cu turnule e, împrejmuia oraşul, care odinioar servise dreptţ ă capital a creştin t ii timp de aproape o sut de ani. Maloneă ă ăţ ă manevr Peugeot-ul printr-un labirint de str du e strâmte, spre oă ă ţ parcare subteran .ă

Urcar sc rile pân la parter, iar el observ imediat bisericileă ă ă ă romanice, încadrate de cl diri sc ldate în soare, cu acoperişurileă ă şi pere ii de culoarea nisipului murdar, cu un aspect evidentţ italienesc. Fiind weekend, turiştii ieşiser cu miile, corturileă colorate şi platanii din Place de l’Horloge umbrind o mul imeţ zgomotoas de oameni care prânzeau.ă

Adresa din carnetul lui Lars Nelle îi conduse pe una dintre multele rues. În timp ce mergeau, Malone se gândi la secolul al XIV-lea, când papii schimbaser Tibrul Romei pentru Ronulă francez şi ocupaser imensul palat de pe colin . Avignonă ă devenise un azil al ereticilor. Evreii îşi cump rau indulgen e înă ţ schimbul unei taxe modeste, criminalii tr iau nestingheri i,ă ţ casele de jocuri şi bordelurile duceau o existen înfloritoare.ţă

166

Poli ia era relaxat , ceea ce f cea ca, ieşind dup ce se întuneca,ţ ă ă ă s - i pui în primejdie via a. Ce scrisese Petrarca? „S laş ală ţ ţ ă necazurilor, unde totul respir minciun .” Spera ca lucrurile s seă ă ă fi schimbat în şase sute de ani.

Adresa lui Royce Claridon era un magazin de antichit i – c r iăţ ă ţ şi mobilier – cu vitrina plin cu volume de Jules Verne, din primaă parte a secolului al XX-lea. Lui Malone îi erau familiare copertele colorate ale acestor edi ii. Uşa din fa era încuiat , dar un bile elţ ţă ă ţ lipit pe geam anun a c nego ul se desf şura în ziua aceea peţ ă ţ ă Cours Jean Jaures, în cadrul unui târg lunar de carte.

Aflar cum s ajung la pia , care era al turi de un mareă ă ă ţă ă bulevard. Tarabe metalice şubrede împestri au scuarul m rginitţ ă de arbori. L zi mari din plastic con ineau c r i fran uzeşti,ă ţ ă ţ ţ precum şi o brum de titluri englezeşti, în majoritatea lor scenariiă ale unor filme de cinematograf sau de televiziune. Târgul p reaă s atrag un gen diferit de clien i. Coafuri dichisite, ochelari,ă ă ţ fuste, cravate şi b rbi – nici un Nikon sau vreo camer video prină ă preajm .ă

În jurul lor se târau autobuze ticsite de turişti afla i în drumţ spre palatul papal, vuietele motoarelor diesel fiind acoperite de zgomotul unei orchestre care cânta peste drum. O cutie de coca-cola z ng ni pe pavaj, f cându-l pe Malone s tresar . Era cuă ă ă ă ă nervii întinşi la maximum.

— E ceva în neregul ?ă— Prea multe îmi distrag aten ia.ţCutreierar în voie prin pia , privirea lui de bibliofilă ţă

examinând m rfurile. Tot ceea ce era mai bun era înf şurat înă ă plastic. O etichet lipit deasupra atesta provenien a şi pre ulă ă ţ ţ c r ii, despre care el constat c era prea mare în raport cuă ţ ă ă calitatea inferioar . De la unul dintre vânz tori afl adresaă ă ă tarabei lui Royce Claridon, pe care o g sir în cap tul îndep rtat,ă ă ă ă departe de strad . Femeia care se îngrijea de tarabe era scundă ă şi îndesat , cu p rul blond ca spicul de grâu, prins într-un coc.ă ă Purta ochelari de soare şi orice urm de atrac ie pe care-ar fiă ţ putut s-o exercite era estompat de igara pe care-o inea întreă ţ ţ buze. Fumatul nu era ceva pe care Malone s -l fi considerată vreodat atr g tor.ă ă ă

Îi examinar c r ile, toate fiind expuse într-un stand jerpelit,ă ă ţ majoritatea volumelor legate în pânz fiind într-o stareă lamentabil . Malone chiar se mira c-ar putea s cumpere cinevaă ă aşa ceva.

167

Se prezent şi apoi pe Stephanie. Femeia nu-şi spuse numele,ă continuând s fumeze.ă

— Am fost pe la magazinul dumneavoastr , îi spuse el, înă francez .ă

— Închis toat ziua.ăTonul t ios d dea limpede de în eles faptul c nu voia s fieă ă ţ ă ă

deranjat .ă— Nu ne interesa nimic de-acolo, îi puse el în vedere, la fel de

limpede.— Atunci, v rog, bucura i-v de c r ile astea minunate.ă ţ ă ă ţ— Chiar atât de r u merg afacerile?ăEa trase un fum adânc.— Ca dracu.— Şi-atunci, de ce mai sta i aici? De ce nu v-a i dus pe la ar ?ţ ţ ţ ăFemeia îl examin cu o privire b nuitoare.ă ă— Nu-mi plac întreb rile. Mai ales din partea americanilor careă

vorbesc prost fran uzeşte.ţ— Credeam c franceza mea e corect .ă ă— Nu e.Se hot rî s treac la subiect.ă ă ă— Îl c ut m pe Royce Claridon.ă ăEa râse.— Cine nu-l caut ?ă— Sunte i amabil s ne lumina i în leg tur cu cine-l maiţ ă ă ţ ă ă

caut ?ăPanarama asta îl c lca pe nervi.ăEa nu-i r spunse imediat. În schimb, privirea i se mut asupraă ă

unui cuplu care-i studia marfa. Orchestra de peste drum atac oă alt melodie. Poten ialii ei clien i plecar .ă ţ ţ ă

— Tre’ s te ui i la toat lumea, bomb ni ea. Ar fi-n stare să ţ ă ă ă fure orice.

— Ia fii atent , îi zise el. Î i cump r o lad întreag dac -miă ţ ă ă ă ă r spunzi la o singur întrebare.ă ă

Propunerea p ru s-o intereseze.ă— Ce vrei s ştii?ă— Unde-i Royce Claridon?— Nu l-am mai v zut de cinci ani.ă— sta nu-i un r spuns.Ă ă— S-a dus.— Unde s-a dus?— sta-i r spunsu’ suficient pentru o lad de c r i.Ă ă ă ă ţ

168

Era clar c n-aveau s afle nimic de la ea, iar el n-avea niciă ă cea mai vag inten ie s -i mai ofere şi al i bani. Prin urmare,ă ţ ă ţ azvârli o bancnot de cincizeci de euro pe tarab şi-şi înşf că ă ă ă lada cu c r i.ă ţ

— R spunsul t u a fost de rahat, dar eu o s -mi respect parteaă ă ă de învoial .ă

Se îndrept spre un container deschis pentru gunoi, întoarseă lada cu susul în jos şi-i r sturn con inutul în untru. Apoi, azvârliă ă ţ ă l di a înapoi pe tarab .ă ţ ă

— Hai s mergem, îi spuse el lui Stephanie, întorcându-se să ă plece.

— Hei, americanule!Se opri şi se întoarse.Femeia se ridic de pe scaunul ei.ă— Mi-a pl cut asta.ăEl r mase în aşteptare.ă— O gr mad de creditori îl caut pe Royce, da’ e uşor deă ă ă

g sit. Caut -l la sanatoriul din Villeneuve-les-Avignon. Îşi r suciă ă ă ar t torul la tâmpl . Un c nit, sta-i Royce.ă ă ă ţă ă ă

169

26

ABA IA DES FONTAINES.ŢORA 11.30 DIMINEA A.Ţ

Seneşalul st tea în camera sa. Dormise prea pu in în noapteaă ţ trecut , cugetând la situa ia în care se afla. Doi dintre fra i îiă ţ ţ p zeau uşa şi nim nui nu-i era permis s intre, în afara celuiă ă ă care-i aducea mâncarea. Nu-i pl cea s fie captiv, chiar şi-aşaă ă cum era, cel pu in deocamdat , într-o închisoare confortabil .ţ ă ă Apartamentul s u nu era de dimensiunile celui al maestrului sauă al mareşalului, dar era unul foarte ferit, cu o baie şi o fereastr .ă Nu era un pericol prea mare ca el s fug pe fereastr , aceastaă ă ă aflându-se la o în l ime de câteva zeci de metri deasupra uneiă ţ mase de stânc cenuşie.ă

Numai c norocul avea s -l p r seasc sigur ast zi, fiindc deă ă ă ă ă ă ă Roquefort n-avea s -l mai lase s se plimbe prin aba ie după ă ţ ă bunul s u plac. Probabil c urma s fie inut într-una dintreă ă ă ţ înc perile subterane, proiectate cu mult vreme înainte pentruă ă p strarea alimentelor la rece, locul perfect pentru izolarea unuiă duşman. Soarta lui putea fi lesne ghicit .ă

Trecuse mult vreme de la intrarea sa în rândurile ordinului.ăRegulamentul era clar. „Dac cineva doreşte s p r sească ă ă ă ă

lumea pierzaniei şi s abandoneze via a laic , alegând via a înă ţ ă ţ comunitate, nu consim i i imediat s -l primi i, fiindc astfel aţ ţ ă ţ ă spus Sfântul Pavel: «Pune i sufletul la încercare, ca s vede iţ ă ţ dac vine de la Dumnezeu». Dac i se acord înso irea cu fr ia,ă ă ă ţ ăţ s i se citeasc Regulamentul şi, dac doreşte s se supună ă ă ă ă poruncilor Regulamentului, fie ca fra ii s -l primeasc în rândulţ ă ă lor, fie ca el s -şi dezv luie dorin ele şi idealurile în fa a tuturoră ă ţ ţ fra ilor şi s fie l sat s -şi expun cererile cu sufletul curat.”ţ ă ă ă ă

Toate acestea se întâmplaser , iar el fusese primit. Depuseseă jur mântul de bun voie şi servise ordinul cu bucurie. Acum, eraă ă prizonier. Supus unor acuza ii false, venite din partea unuiţ politicianist ambi ios. Nu era o soart foarte deosebit de cea aţ ă ă înaintaşilor din vechime, care-i c zuser victime detestabiluluiă ă Filip cel Frumos. Întotdeauna i se p ruse ciudat acestă supranume. În realitate, „cel Frumos” nu avea nimic de-a face cu temperamentul monarhului, din moment ce regele francez era

170

un b rbat rece, ascuns, care-şi dorea s -şi exercite st pânireaă ă ă asupra Bisericii Catolice. Dimpotriv , supranumele se referea laă p rul s u deschis la culoare şi la ochii albaştriă ă 11. Într-un fel pe dinafar , în cu totul alt fel pe din untru: destul de asem n tor cuă ă ă ă el, îşi spuse în gând.

Se ridic de la biroul s u şi începu s se plimbe, dup ună ă ă ă obicei dobândit în timpul colegiului. Mişcarea îl ajuta să gândeasc . Pe birou, z ceau cele dou c r i pe care le luase deă ă ă ă ţ la bibliotec cu dou seri în urm . Îşi d du seama de faptul că ă ă ă ă urm toarele câteva ore puteau s fie ultima lui ocazie de a leă ă r sfoi. Mai mult ca sigur, dup ce avea s li se descopere lipsa,ă ă ă furtul din proprietatea ordinului urma s adauge pe listaă acuza iilor care-i erau aduse. Pedeapsa pentru aceasta –ţ surghiunul – ar fi fost, pân la urm , primit cu bucurie, dar ştiaă ă ă c temnicerul lui cel r zbun tor nu i-ar fi permis s scape atât deă ă ă ă uşor.

Se întinse dup codicele din secolul al XV-lea, o comoară ă pentru care oricare muzeu ar fi pl tit scump ca s-o poat expune.ă ă Paginile erau acoperite cu o caligrafie buclat , pe care-oă cunoştea sub numele de „rond ”, obişnuit în acele vremuri,ă ă folosit în manuscrisele înv a ilor. Existau pu ine semne deă ăţ ţ ţ punctua ie, textul fiind constituit din şiruri lungi de semne,ţ umplând paginile de sus şi pân jos, dintr-o margine în cealalt .ă ă Un scrib trudise s pt mâni întregi ca s -l des vârşeasc , închisă ă ă ă ă într-un scriptoriu al aba iei în fa a unui pupitru pentru scris, cuţ ţ tocul în mân , trasând încet cu cerneal fiecare liter peă ă ă pergament. Urme de foc deterioraser leg tura şi pic turi deă ă ă cear p taser multe dintre pagini, dar codicele era înc într-oă ă ă ă stare remarcabil de bun . Una dintre cele mai importante misiuniă ale ordinului era s prezerve ştiin a, iar el avusese norocul să ţ ă dea peste acest adev rat rezervor, printre miile de volume careă se g seau în bibliotec .ă ă

„Trebuie s - i duci pân la cap t c utarea. Acesta- i esteă ţ ă ă ă ţ destinul. Fie c - i dai seama de asta, fie c nu.” Asta era ceea ce-ă ţ ăi transmisese Maestrul prin intermediul lui Geoffrey. Dar îi mai spusese şi asta: „Cei care au mers pe drumul pe care te preg teşti s porneşti acum au fost numeroşi, dar nici unul n-aă ă izbutit vreodat .”ă

11 Joc de cuvinte bazat pe semnifica iile multiple ale cuvîntului ţ fair (în limba englez , supranumele monarhului francez era ă the Fair), acesta însemnînd atît „frumos”, cît şi „cinstit”, dar şi „b lai”, (n.tr.).ă

171

Dar or fi ştiut ei ceea ce ştia el acum? Mai mult ca sigur c nu.ă Se întinse dup cel de-al doilea volum. Şi acesta avea textul scrisă de mân . Dar nu de scribi. Dimpotriv , cuvintele fuseseră ă ă înscrise în luna noiembrie a anului 1897 de mareşalul de-atunci al ordinului, care fusese în leg tur direct cu abatele Jean-ă ă ăAntoine-Maurice Gelis, preotul paroh al satului Coustausa, care de asemenea se întindea în valea râului Aude, nu departe de Rennes-le-Château. Întâlnirea lor fusese un accident fericit, întrucât mareşalul aflase unele informa ii de o importan vital .ţ ţă ă

Se aşez şi r sfoi înc o dat relatarea.ă ă ă ăCâteva dintre pasaje îi atraser aten ia, cuvinte pe care leă ţ

citise pentru prima oar cu interes cu trei ani înainte. Se ridic şiă ă se îndrept spre fereastr , cu cartea în mâini.ă ă

Am fost tulburat s aflu c abatele Gă ă elis a fost asasinat de Ziua Tuturor Sfin ilor. A fost g sit complet îmbr cat, purtând p l ria saţ ă ă ă ă preo easc , z când în propriul sânge pe podeaua din buc t rie.ţ ă ă ă ă Ceasul s u se oprise la un sfert de or dup miezul nop ii, dar oraă ă ă ţ mor ii fusese stabilit undeva între 3 şi 4 noaptea. Dându-mţ ă ă drept reprezentantul episcopului, am discutat cu s tenii şi cuă poli istul local. Gelis era o fire nervoas , fiind cunoscut pentruţ ă faptul c -şi inea ferestrele închise şi obloanele trase, chiar şiă ţ vara. Niciodat nu-şi deschidea uşa prezbiteriului pentru str ini şi,ă ă din moment ce nu exista vreun semn de p trundere cu for a,ă ţ anchetatorii tr seser concluzia c abatele îl cunoştea peă ă ă atacator.

Gelis a murit la vârsta de şaptezeci şi unu de ani. A fost izbit în cap cu v traiul şi apoi ciopâr it cu o secure. Sângele cursese dină ţ abunden , se g siser atât b l i pe podea, cât şi pete pe tavan,ţă ă ă ă ţ dar nici o urm de picior nu se z rea pe nic ieri. Acest fapt îlă ă ă nedumerise pe poli ist. Cadavrul fusese în mod inten ionat lungitţ ţ pe spate, cu bra ele încrucişate pe piept, în pozi ia obişnuit aţ ţ ă mor ilor. Se g siser în cas şase sute trei franci, în monede dinţ ă ă ă aur şi în bancnote, împreun cu înc o sut şase franci. Era clar că ă ă ă nu jaful fusese motivul crimei. Singurul obiect care putea fi considerat un indiciu era un pachet de foi e pentru ig ri. Pe unaţ ţ ă dintre foi e fusese scris de mân : „Viva Angelina”. Era unţ ă am nunt semnificativ, deoarece Gelis nu era fum tor, ba chiară ă detesta mirosul de igar .ţ ă

Dup opinia mea, adev ratul motiv al crimei a fost descoperită ă în dormitorul preotului. Acolo, atacatorul deschisese for at oţ valiz . Mai multe hârtii r m seser în untru, dar era imposibil deă ă ă ă ă ştiut dac fusese luat ceva. Se g siser stropi de sânge înă ă ă

172

interiorul şi în jurul valizei. Poli istul tr sese concluzia c asasinulţ ă ă c utase ceva, iar eu s-ar putea s ştiu despre ce era vorba.ă ă

Cu dou s pt mâni înainte s fie asasinat, m-am întâlnit cuă ă ă ă abatele Gelis. Cu o lun înainte de asta, Gelis se spovedise laă episcopul din Carcassonne. Mi-am f cut apari ia acas la Gelis,ă ţ ă dându-m drept reprezentantul episcopului, discutând pân laă ă urm şi despre ceea ce-l tulbura. Într-un târziu, a cerut s -i ascultă ă m rturisirea. Din moment ce, în realitate, nu sunt preot, înă consecin nefiind legat prin nici un jur mânt al spovedaniei, potţă ă s relatez ceea ce mi s-a spus.ă

Cândva, prin vara lui 1896, Gelis descoperise un flacon de sticl în biserica sa. Grilajul care împrejmuia strana coruluiă trebuise înlocuit şi, atunci când fusese îndep rtat lemnul, ieşise laă iveal o ascunz toare în care se afla un flacon de sticl sigilat cuă ă ă ă cear , con inând o singur bucat de hârtie, pe care se g seauă ţ ă ă ă urm toarele:ă

Criptograma aceasta reprezenta un instrument de codificare

obişnuit în secolul trecut. Mi-a spus c , în urm cu şase ani,ă ă abatele Sauniere, din Rennes-le-Château, g sise la rândul s u oă ă criptogram în propria parohie. Atunci când le-au comparat şi-auă dat seama de faptul c erau identice. Sauniere credea c ambeleă ă recipiente fuseser l sate de abatele Bigou, care slujise laă ă Rennes-le-Château în timpul Revolu iei Franceze. În vremea luiţ Bigou, în biserica din Coustausa slujea tot preotul din Rennes-le-Château. Prin urmare, Bigou ar fi fost un vizitator obişnuit al actualei parohii a lui Gelis. Sauniere credea, de asemenea, că exista o leg tur între criptograme şi mormântul unei anumeă ă Marie d’Hautpoul de Blanchefort, care murise în anul 1781. Abatele Bigou fusese confesorul ei şi cel care comandase piatra de mormânt şi inscrip ia, constând într-o înşiruire special deţ ă cuvinte şi de simboluri. Din nefericire, Sauniere nu fusese capabil

173

s descifreze nimic; în schimb, dup un an de trud , Gelisă ă ă rezolvase criptograma. Mi-a spus c n-a fost sincer întru totul cuă Sauniere, considerând c imboldurile confratelui s u erauă ă necurate. Prin urmare, ascunsese fa de el solu ia pe care-oţă ţ ob inuse.ţ

Abatele Gelis dorea ca episcopul s ştie solu ia complet şiă ţ ă credea c -şi va duce la îndeplinire aceast dorin spunându-miă ă ţă mie.

Din nefericire, mareşalul nu relatase şi ceea ce-i spusese Gelis. Poate considerase c informa ia era mult prea importantă ţ ă pentru a fi scris sau poate c nu era altceva decât un uneltitor,ă ă la fel ca de Roquefort. Ciudat lucru, Cronicile anun au cţ ă mareşalul disp ruse un an mai târziu, în 1898. Plecase într-o ziă cu treburi de-ale aba iei şi nu se mai întorsese niciodat .ţ ă C utarea nu dusese la nici un rezultat. Dar, slav Domnului,ă ă l sase în urma lui m car criptograma.ă ă

Clopotele începur s bat pentru ă ă ă hora sexta12, anun ândţ vremea pentru adunarea de la amiaz a fra ilor. Cu to ii, în afaraă ţ ţ celor care lucrau la buc t rie, se adunau în capel s citească ă ă ă ă psalmi, s intoneze imnuri şi s rosteasc rug ciuni, pân la oraă ă ă ă ă unu dup -amiaz . Se hot rî s -şi fac propria medita ie, dar fuă ă ă ă ă ţ întrerupt de o b taie uşoar în uş . Se întoarse chiar în clipa înă ă ă care Geoffrey p trundea în înc pere, aducând cu el o tav cuă ă ă mâncare şi b utur .ă ă

— M-am oferit voluntar s aduc asta, zise tân rul. Mi s-a spusă ă c-a i s rit peste micul dejun. Trebuie s v fie foame.ţ ă ă ă

Tonul lui Geoffrey era ciudat de optimist.Uşa r m sese deschis , aşa c el îi putea vedea pe cei doiă ă ă ă

gardieni aşteptând afar .ă— Le-am adus şi lor ceva de b ut, anun Geoffrey, f când ună ţă ă

semn cu mâna spre paznici.— Eşti într-o dispozi ie generoas ast zi.ţ ă ă— Iisus a spus c întruparea cea dintâi a Cuvântului esteă

credin a, cea de-a doua este iubirea, iar cea de-a treia esteţ munca folositoare, din toate acestea ieşind via a.ţ

Zâmbi, în chip de r spuns.ă— Aşa-i, prietene.

12 Slujb inut , conform tradi iei, la amiaz , constînd în special dină ţ ă ţ ă rostirea psalmilor. Numele provine din latin , desemnînd la origine ceaă de-a şasea or de dup r s ritul soarelui, cînd se inea ini ial această ă ă ă ţ ţ ă slujb , (n.tr.).ă

174

F cu astfel încât vocea s -i sune la fel de vioaie, pentru celeă ă dou perechi de urechi aflate la doar câ iva paşi distan .ă ţ ţă

— V sim i i bine? îă ţ ţ l întreb Geoffrey.ă— Atât de bine cât s-ar sim i oricine în situa ia mea.ţ ţPrimi tava din bra ele lui şi-o aşez pe birou.ţ ă— M-am rugat pentru dumneavoastr , domnule seneşal.ă— Aş îndr zni s spun c nu mai sunt în posesia acestui titlu.ă ă ă

Cu siguran , de Roquefort şi-a numit un nou seneşal.ţăGeoffrey încuviin .ţă— Pe adjunctul s u.ă— Vai de noi…Îl z ri pe unul din paznicii de-afar pr buşindu-se. O clip maiă ă ă ă

târziu, trupul celui de-al doilea b rbat se înmuie, al turându-i-seă ă camaradului s u pe podea. Dou pocale z ng nir pe lespezi.ă ă ă ă ă

— Mult le-a mai luat, remarc Geoffrey.ă— Ce-ai f cut?ă— Le-am dat un sedativ. Doctorul mi-a f cut rost de el. F ră ă ă

gust, f r miros, dar cu efect rapid. T m duitorul e prietenulă ă ă ă nostru. V ureaz s v aib Domnul în paz . Acum, trebuie să ă ă ă ă ă ă mergem. Maestrul a f cut preg tiri şi e de datoria mea s vegheză ă ă ca ele s fi fost cu folos.ă

Geoffrey c ut pe sub sutan şi scoase la iveal dou pistoale.ă ă ă ă ă— Ajutorul de armurier ne e, de asemenea, prieten. Am putea

s-avem nevoie de aşa ceva.Seneşalul era antrenat în mânuirea armelor de foc, care f ceaă

parte din educa ia elementar primit de fiecare dintre fra i.ţ ă ă ţ Înşf c arma.ă ă

— Plec m din aba ie?ă ţGeoffrey încuviin .ţă— E nevoie s facem asta, ca s ne îndeplinim misiunea.ă ă— S ă ne îndeplinim misiunea?— Da, domnule seneşal. Am fost preg tit pentru asta de multă ă

vreme.Îi sesiz ner bdarea şi, cu toate c era cu aproape zece aniă ă ă

mai în vârst decât Geoffrey, se sim i deodat nepotrivit. Acestă ţ ă pretins frate novice era cu mult mai important decât p rea.ă

— Aşa cum am mai spus şi ieri, maestrul a f cut o bună ă alegere în persoana ta.

Geoffrey zâmbi.— Cred c ne-a ales bine pe amândoi.ăC ut o rani şi îndes în ea la repezeal câteva obiecte deă ă ţă ă ă

175

toalet , câteva efecte personale şi cele dou c r i pe care leă ă ă ţ luase din bibliotec .ă

— N-am alte haine în afar de sutan .ă ă— Putem s cump r m câte ceva, dup ce ieşim.ă ă ă ă— Ai bani?— Maestrul a fost un om grijuliu.Geoffrey se strecur pân -n pragul uşii şi privi în stânga şi-nă ă

dreapta.— Fra ii trebuie s fie cu to ii la ţ ă ţ hora sexta. Drumul ar trebui

s fie liber.ăÎnainte s -l urmeze pe Geoffrey pe hol, seneşalul arunc oă ă

ultim privire în apartamentul s u. Câ iva dintre cei mai buni aniă ă ţ ai vie ii şi-i petrecuse acolo, iar acum se sim ea întristat laţ ţ gândul c las în urm toate aceste amintiri. Dar o alt parte aă ă ă ă spiritului s u îl zorea s mearg înainte, c tre necunoscut, afar ,ă ă ă ă ă spre acel adev r, care-o fi fost el, pe care maestrul îl cunoştea cuă siguran .ţă

176

27

VILLENEUVE-LES-AVIGNON.ORA 12.30 DUP -AMIAZA.Ă

Malone îl cercet pe Royce Claridon. Era îmbr cat în pantaloniă ă largi din catifea, mânji i cu ceea ce p rea s fie vopsea turcoaz.ţ ă ă Un tricou colorat îi acoperea pieptul slab. Probabil c se apropiaă de şaizeci de ani, înalt şi deşirat, cu un chip ar tos cu tr s turiă ă ă încordate. Ochii întuneca i erau înfunda i adânc în orbite, lipsi iţ ţ ţ acum de str lucirea intelectului, dar nu mai pu in p trunz tori.ă ţ ă ă Umbla în picioarele goale şi murdare, cu unghiile net iate, aveaă p rul înc run it şi barba încâlcit . Îngrijitorul le spusese c Royceă ă ţ ă ă Claridon suferea de halucina ii, dar era în general inofensiv şiţ aproape toat lumea din azil îl evita. ă

— Cine sunte i voi? îi întreb Claridon în francez , cânt rindu-iţ ă ă ă cu o privire pierdut , nedumerit .ă ă

Sanatoriul ocupa în întregime un imens castel, despre care un panou de afar anun a c intrase în proprietatea guvernuluiă ţ ă francez de la Revolu ie. Aripile se proiectau dinspre cl direaţ ă principal în unghiuri care mai de care mai ciudate. Multe dintreă fostele saloane fuseser transformate în camere pentru pacien i.ă ţ Ei se aflau într-un solariu, înconjurat de largile ambrazuri ale unor ferestre înalte, din tavan pân -n podea, prin care se vedeaă peisajul de ar ca prin rama unui tablou. Norii care se adunauţ ă înv luiau soarele amiezii. Unul dintre îngrijitori le spusese că ă Royce Claridon îşi petrecea cea mai mare parte a timpului aici.

— Sunte i de la comanderie? îi întreb Claridon. V-a trimisţ ă maestrul? Am multe informa ii s -i transmit.ţ ă

Malone se hot rî s intre în joc.ă ă— Suntem din partea maestrului. Ne-a trimis s st m de vorbă ă ă

cu tine.— Of, în sfârşit. Mult am mai aşteptat!În cuvintele lui se sim ea emo ia.ţ ţMalone f cu un semn şi Stephanie se retrase mai în spate. Eraă

evident faptul c omul se credea templier, iar femeile nu f ceauă ă parte din fr ie.ăţ

— Spune-mi, frate, ceea ce ai de spus. Spune-mi totul.Claridon se fâ âi pe scaun, apoi âşni în picioare, leg nându-şiţ ţ ă

177

statura usc iv înainte şi-napoi, pe picioarele descul e.ăţ ă ţ— Îngrozitor, zise el. Atât de îngrozitor. Suntem înconjura i dinţ

toate p r ile. Duşmani, cât po i vedea cu ochii. Mai avem doară ţ ţ câteva s ge i, mâncarea de pe foc s-a terminat, apa s-a dus.ă ţ Mul i au murit din cauza molimelor. Nici unul dintre noi n-o s-oţ mai duc mult.ă

— Sun ca o provocare. Ce-a i f cut?ă ţ ă— Cel mai ciudat dintre lucruri am v zut. Un steag alb a fostă

ridicat de dincolo de ziduri. Ne-am uitat cu to ii, unii la ceilal i,ţ ţ spunându-ne cu chipurile noastre perplexe ceea ce gândeam cu to ii: „Vor s stea de vorb ”.ţ ă ă

Malone cunoştea istoria medieval . Tratativele erau foarteă frecvente în vremea cruciadelor. Armatele aflate în impas încercau deseori s negocieze condi iile în care s se poată ţ ă ă retrage cu to ii şi ambele p r i s -şi asume victoria.ţ ă ţ ă

— V-a i adunat? îţ ntreb Malone.ăB trânul f cu un semn de încuviin are cu capul şi ridic patruă ă ţ ă

degete murdare.— De fiecare dat când am pornit c lare dinspre ziduri, c treă ă ă

hoarda lor, ne-au primit cu c ldur şi discu iile nu s-auă ă ţ desf şurat f r progrese. Într-un sfârşit, am stabilit condi iile.ă ă ă ţ

— Hai, spune-mi. Care i-e mesajul pe care maestrul trebuieţ s -l afle?ă

Claridon îi adres o privire sup rat .ă ă ă— Eşti cam obraznic.— Ce vrei s spui? Am mult respect fa de tine, frate. De astaă ţă

sunt aici. Fratele Lars Nelle mi-a spus despre tine c eşti un omă în care pot s am încredere.ă

Întreb rile p reau s -i încordeze mintea b trânului. Dintr-ă ă ă ăodat , pe chipul lui ap rur semnele recunoaşterii.ă ă ă

— Îmi amintesc de el. Un r zboinic viteaz. A luptat cu multă ă glorie. Da. Da. Mi-l amintesc. Fratele Lars Nelle. Dumnezeu s -iă aib sufletul în paz .ă ă

— De ce spui asta?— N-ai auzit? În tonul lui se sim ea neîncrederea. A murit înţ

b t lie.ă ă— Unde?Claridon cl tin din cap.ă ă— Asta n-o mai ştiu, tot ce ştiu e c el acum s l şluieşte cuă ă ă

Domnul. Am spus o liturghie pentru el şi i-am închinat multe rug ciuni.ă

178

— Ai frânt pâinea împreun cu fratele Nelle?ă— De multe ori.— i-a vorbit vreodat despre c ut rile lui?Ţ ă ă ăClaridon f cu un pas spre dreapta, dar nu-şi lu privirea de laă ă

Malone.— De ce m -ntrebi una ca asta?ăNeastâmp ratul omule începu s -i dea târcoale, ca o pisic .ă ţ ă ă

Malone se hot rî s ridice miza, indiferent ce joc şi-o fi imaginată ă mintea r t cit cu care se confrunta. Îl înşf c pe Claridon deă ă ă ă ă tricou, ridicându-l pe firavul omule de pe podea. Stephanie f cuţ ă un pas înainte, dar o împinse înapoi cu o privire p trunz toare.ă ă

— Maestrul e nemul umit, zise el. Foarte nemul umit.ţ ţ— Cum asta?Chipul lui Claridon se îmbujor de ruşine.ă— De tine.— Dar n-am f cut nimic.ă— Nu vrei s -mi r spunzi la întrebare.ă ă— Ce doreşti s ştii?ăEra din ce în ce mai mirat.— Spune-mi despre c ut rile fratelui Nelle.ă ăClaridon cl tin din cap.ă ă— Nu ştiu nimic. Fratele n-avea încredere în mine.Frica se strecurase în ochii care-l priveau, accentuat de oă

adânc nedumerire. Îşi sl bi strânsoarea. Claridon se pr buşiă ă ă peste peretele din sticl şi înşf c un sul de prosoape din hârtieă ă ă şi o sticlu cu pulverizator. Stropi geamurile şi începu s leţă ă ştearg , deşi nu se vedea nici un fel de pat .ă ă

Malone se întoarse spre Stephanie.— Ne pierdem timpul pe-aici.— Ce te-a apucat?— Trebuia s încerc.ăÎşi aminti de biletul care-i fusese trimis lui Ernst Scoville şi se

hot rî s recurg la o ultim tentativ . Pescui hârtia din buzunară ă ă ă ă şi se apropie de Claridon. Dincolo de geamuri, la câ iva kilometriţ spre vest, se vedeau în l ându-se zidurile de un cenuşiu pal aleă ţ oraşului Villeneuve-les-Avignon.

— Cardinalii locuiesc acolo, zise Claridon, f r s se oprească ă ă ă din şters. Nişte principi obraznici, cu to ii.ţ

Malone ştia c odinioar cardinalii se adunaser pe dealurileă ă ă din afara zidurilor oraşului Avignon şi-şi în l aser bastioane, caă ţ ă un mijloc de a se descotorosi de înghesuiala din oraş şi de a

179

sc pa de sub permanenta supraveghere a papei. Acele ă livrees disp ruser între timp cu des vârşire, dar vechiul oraş r m sese,ă ă ă ă ă la fel de t cut, de provincial şi de d r p nat.ă ă ă ă

— Noi suntem protectorii cardinalilor, replic Malone, jucându-ăşi rolul în continuare.

Claridon scuip pe podea.ă— Lovi-i-ar ciuma pe to i!ţ— Citeşte asta.Omule ul lu hârtia şi îşi plimb privirea pe ea. F cu ochiiţ ă ă ă

mari.— Eu n-am furat nimic de la ordin. Asta pot s-o jur. Ridică

tonul. Acuza ia aceasta e fals . Bucuros aş depune jur mânt înţ ă ă fa a Dumnezeului meu. N-am furat nimic.ţ

Omul vedea pe foaia de hârtie numai ceea ce voia el. Malone îi lu înapoi biletul.ă

— Ne pierdem timpul, Cotton, zise Stephanie.Claridon se trase mai aproape de el.— Cine-i vulpea asta? Ce caut ea aici?ăMalone schi un zâmbet.ţă— E v duva fratelui Nelle.ă— N-aveam cunoştin de faptul c fratele a fost c s torit.ţă ă ă ăCotton îşi aminti de ceea ce citise, cu dou seri mai înainte,ă

din cartea despre templieri.— Dup cum ştii, mul i dintre fra i au fost odat c s tori i. Dară ţ ţ ă ă ă ţ

ea i-a fost necredincioas , aşa c unirea a fost desf cut , iară ă ă ă femeia aceasta a fost surghiunit la o m n stire.ă ă ă

Claridon cl tin din cap.ă ă— Pare o fire mofturoas . Ce caut ea aici?ă ă— Caut adev rul despre so ul ei.ă ă ţClaridon se întoarse cu fa a spre Stephanie şi-şi îndrept spreţ ă

ea un deget butuc nos.ă— Eşti rea, strig omule ul. Fratele Nelle şi-a c utat peniten aă ţ ă ţ

în rândurile fr iei din cauza p catelor tale. Ruşine s - i fie!ăţ ă ă ţStephanie avu inspira ia s r spund modest, cu o simplţ ă ă ă ă

înclinare a capului.— Nu caut altceva decât iertarea.Chipul lui Claridon se îmblânzi în fa a acestei manifest ri deţ ă

umilin .ţă— Şi o vei primi pe-a mea, surioar . Mergi în pace.ăMalone f cu un semn şi amândoi se îndreptar spre uş .ă ă ă

Claridon se retrase spre scaunul lui.

180

— Cât de trist poate s fie, spuse ea. Şi de înfricoş tor. S - iă ă ă ţ pierzi min ile e ceva îngrozitor. Lars vorbea deseori despre boalaţ asta şi se temea de ea.

— Nu ne temem cu to ii?ţinea înc în mân biletul g sit în casa lui Ernst Scoville. PriviŢ ă ă ă

din nou scrisul şi citi ultimele trei propozi ii.ţ

În Avignon g seşte-l pe Claridon. El poate ar taă ă drumul. Dar prend garde l’Ingenieur.

— Oare de ce expeditorul o fi crezut c poate ar ta Claridonă ă drumul c tre orice-ar fi? se întreb el cu voce tare. Am ajuns deă ă unde-am plecat. Pista asta ar putea s fie o fund tur .ă ă ă

— Nu-i adev rat.ăCuvintele fuseser rostite în limba englez şi veneau dină ă

cealalt parte a solariului.ăMalone se întoarse şi-l observ pe Claridon în picioare, lângă ă

scaun. Toat tulburarea pierise de pe chipul b rbos ală ă omule ului.ţ

— Pot s indic adresa. Iar sfatul dat în bile el trebuie s fieă ţ ă urmat. Trebuie s v feri i de Inginer. Ea, ca şi al ii, sunt pricinaă ă ţ ţ pentru care m ascund aici.ă

181

28

ABA IA DES FONTAINES.Ţ

Seneşalul îl urm pe Geoffrey prin labirintul de coridoareă boltite. Spera ca aprecierile lui Geoffrey s fi fost corecte şi to iă ţ fra ii s se fi g sit în capel , rostind rug ciunile amiezii.ţ ă ă ă ă

Pân acum, nu z riser pe nimeni.ă ă ăÎşi croiser drum prin acel ă palais care g zduia salonulă

superior, birourile administra iei şi saloanele pentru public.ţ Atunci când, în vremurile trecute, aba ia rupsese orice contact cuţ exteriorul, nimeni din afara ordinului nu era admis mai departe de holul de la parter. Dar atunci când turismul înflorise, în secolul al XX-lea, din moment ce alte l caşuri de cult îşi deschideauă por ile, din dorin a s nu stârneasc b nuieli, Aba ia desţ ţ ă ă ă ţ Fontaines le urmase exemplul, oferind posibilitatea vizit rii şi aă organiz rii unor cursuri de informare, multe dintre acesteaă desf şurându-se în ă palais.

P trunser în întinsul foaier. Ferestrele cu geamuri grosolane,ă ă verzui, l sau s p trund raze palide de soare care se aşterneauă ă ă ă pe podeaua mozaicat . Un uriaş crucifix din lemn domina unulă dintre pere i, un altul fiind ocupat de o tapiserie.ţ

La intrarea într-un alt pasaj, la vreo treizeci de metri dincolo de m rea a întindere, se afla Raymond de Roquefort, cu cinciă ţ dintre fra i în spatele s u, cu to ii înarma i. Pleca i undeva?ţ ă ţ ţ ţ Întreb de Roquefort.ă

Seneşalul încremeni, dar Geoffrey îşi ridic arma şi trase două ă focuri. B rba ii din partea cealalt se aruncar la podea, în timpă ţ ă ă ce gloan ele şuierau pe lâng pere i.ţ ă ţ

— Pe-aici, îi f cu semn Geoffrey spre un alt culoar.ăDou focuri de arm şuierar în spatele lor.ă ă ăGeoffrey expedie un alt glon peste foaier şi-şi ocupar oţ ă

pozi ie de ap rare chiar în interiorul coridorului, lâng o camerţ ă ă ă de primire în care, odinioar , negustorii îşi expuneau m rfurile.ă ă

— Bine, strig de Roquefort. Mi-a i stârnit interesul. Crede i că ţ ţ ă e necesar v rsarea de sânge?ă ă

— Asta depinde în întregime de voi, r spunse seneşalul.ă— Credeam c ii la jur mântul depus. Nu ai datoria s teă ţ ă ă

supui ordinelor maestrului? i-am poruncit s r mâi înŢ ă ă 182

apartamentul t u.ă— Chiar aşa? Am uitat de partea asta.— E interesant cum de te sim i guvernat de anumite reguli, înţ

timp ce noi to i ne supunem altora. Dar, chiar şi-aşa, n-am puteaţ s fim oameni de în eles?ă ţ

Seneşalul se mir de aceast demonstra ie de amabilitate.ă ă ţ— Ce-mi propui?— M-am gândit c-o s încerci o evadare. ă Hora sexta p rea să ă

fie momentul cel mai potrivit, aşa c am aşteptat. Ştii, te cunoscă foarte bine. Aliatul t u, cu toate acestea, m surprinde. Aiciă ă avem de-a face cu curaj şi loialitate. Aş vrea ca voi amândoi să trece i de partea mea.ţ

— Şi ce s facem?ă— S ne ajuta i s împlinim ceea ce ne este destinat, în loc să ţ ă ă

ne stingheri i eforturile.ţCeva nu era în regul . De Roquefort juca un rol. Atunci,ă

seneşalul îşi d du seama de adev r. Încerca s câştige timp.ă ă ăSe r suci pe c lcâie.ă ăUn b rbat înarmat tocmai trecea de col , la vreo cincisprezeceă ţ

metri distan . Şi Geoffrey îl z rise la rândul lui. Seneşalul traseţă ă un foc de arm înspre partea de jos a sutanei atacatorului. Auziă zgomotul provocat de metalul care sfâşia carnea şi un ip t, înţ ă timp ce b rbatul se pr buşea peste lespezi. Dumnezeu s -l ierte.ă ă ă Regulamentul interzicea s -i faci r u unui alt creştin. Dar acumă ă n-avea de ales. Trebuia s scape din închisoare.ă

— Vino, zise el.Geoffrey trecu în fa şi se repezir înainte, s rind pesteţă ă ă

fratele care se zvârcolea de durere.Trecur de col şi continuar s înainteze.ă ţ ă ăSe auzeau paşi în urma lor.— Sper c ştii ce faci, îşi avertiz ajutorul.ă ăTrecur de o alt cotitur a culoarului. Geoffrey se opri în fa aă ă ă ţ

unei uşi întredeschise şi se strecurar în untru, închizând-o uşoră ă în spatele lor. O clip mai târziu, îi auzir pe urm ritori alergândă ă ă pe lâng ei, zgomotele paşilor r sunând din ce în ce mai încet.ă ă

— Drumul duce la sala de sport. N-o s le ia mult pân s -şiă ă ă dea seama c nu suntem acolo, zise el.ă

Se strecurar din nou afar , cu respira ia t iat de emo ie,ă ă ţ ă ă ţ îndreptându-se spre sala de sport, dar, în loc s-o ia drept înainte la prima intersec ie, cotir la stânga, spre sala de mese.ţ ă

Se mira cum de împuşc turile nu-i f cuser pe mai mul iă ă ă ţ

183

dintre fra i s apar . Numai c muzica din capel eraţ ă ă ă ă întotdeauna tare, f când foarte dificil s auzi orice altceva deă ă dincolo de ziduri. Şi totuşi, din moment ce de Roquefort se aştepta ca el s fug , ar fi fost logic s presupui c şi al i fra iă ă ă ă ţ ţ aşteptau în jurul aba iei.ţ

Mesele şi b ncile lungi din refectoriu erau goale. Mirosul deă cartofi fier i şi de okraţ 13 adia dinspre buc t rie. În nişa dină ă perete, cioplit la un metru în l ime, un frate în sutan aşteptaă ă ţ ă cu arma în mâini.

Seneşalul se azvârli sub una dintre mese, folosindu-şi rani a înţ chip de pern , iar Geoffrey îşi c ut ad post sub o alt mas .ă ă ă ă ă ă

Un glon se înfipse în t blia groas din lemn de stejar.ţ ă ăGeoffrey ieşi brusc şi trase dou focuri de arm , unul din eleă ă

nimerindu-l pe atacator. B rbatul din niş se cl tin , apoi seă ă ă ă pr buşi pe podea.ă

— L-ai omorât? se interes seneşalul.ă— Sper c nu. Cred c l-am nimerit în um r.ă ă ă— Lucrurile au sc pat de sub control.ă— Acum e prea târziu.Se ridicar în picioare. Mai mul i b rba i d dur buzna dinspreă ţ ă ţ ă ă

buc t rie, cu to ii purtând şor uri p tate de mâncare. Personalulă ă ţ ţ ă de la buc t rie. Nici o primejdie.ă ă

— Intra i înapoi, acum! lţ e ordon seneşalul şi nimeni nuă îndr zni s nu se supun .ă ă ă

— Domnule seneşal, zise Geoffrey, pe un ton ner bd tor.ă ă— Ia-o înainte.P r sir sala de mese, luând-o pe un alt culoar. Se auzeauă ă ă

voci în urma lor, înso ite de zgomotul rapid al t lpilor din pieleţ ă plesnind lespezile din piatr . Împuşcarea a doi dintre fra i i-ar fiă ţ putut a â a pân şi pe cei mai nevolnici dintre urm ritori.ţ ţ ă ă Seneşalul era furios c picase în cursa pe care i-o întinsese deă Roquefort. Îşi pierduse toat credibilitatea de care se bucuraseă pân atunci. Nimeni nu i-ar mai urma acum cauza, motiv pentruă care-şi oc ra neghiobia.ă

P trunser în aripa dormitoarelor. În cap tul îndep rtat ală ă ă ă coridorului, se vedea o uş închis . Geoffrey alerg într-acolo şiă ă ă ap s clan a. Era încuiat .ă ă ţ ă

— Se pare c posibilit ile noastre sunt limitate, constată ăţ ă seneşalul.

13 Leguminoas comestibil de origine african , cu p st i lungi,ă ă ă ă ă (n.tr.).

184

— Veni i, îl îndemn Geoffrey.ţ ăAlergar spre dormitor, o înc pere lunguia şi larg , cuă ă ţă ă

priciuri aşezate perpendicular, milit reşte, dedesubtul unoră ferestre ovale.

Se auzi o împuşc tur dinspre hol. Tot mai multe voci. Agitate.ă ă Oamenii se îndreptau spre ei.

— Nu mai e nici o ieşire de-aici, zise el.Erau la mijlocul înc perii, printre rândurile de paturi goale. Înă

spatele lor se afla intrarea, pe care puteau intra din clip -n clipă ă inamicii. În fa , sp l toarele.ţă ă ă

— La baie, porunci el. S sper m c-o s treac mai departe.ă ă ă ăGeoffrey alerg spre cel lalt cap t, unde dou uşi d deau spreă ă ă ă ă

dou s li de baie diferite.ă ă— Aici, zise el.— Nu. S ne desp r im. Tu intri acolo. Te ascunzi într-o cabină ă ţ ă

şi te sui cu picioarele pe vasul de toalet . Eu intru dincolo. Dacă ă st m t cu i, am putea s avem noroc. De altfel… Şov i,ă ă ţ ă ă nepl cându-i s recunoasc realitatea…. E singura noastră ă ă ă şans .ă

*De Roquefort examin rana de glon . Um rul sângera, frateleă ţ ă

se zb tea în agonie, dar d dea dovad de un remarcabilă ă ă autocontrol, luptându-se din greu s nu intre în com . Îl postaseă ă pe tr g tor în sala de mese, gândindu-se c seneşalul avea s seă ă ă ă îndrepte, pân la urm , într-acolo. Şi avusese dreptate. Totuşi,ă ă ceea ce subestimase el era hot rârea pe care o manifestauă potrivnicii s i. Fra ii depuseser jur mânt ca niciodat s nu-iă ţ ă ă ă ă vat me pe ai lor. Îl crezuse pe seneşal suficient de idealist încâtă s r mân fidel jur mântului. Cu toate acestea, iat c acum doiă ă ă ă ă ă dintre oameni erau duşi la infirmerie. Spera ca nici unul din ei să nu trebuiasc s fie dus la spital, la Perpignan sau la Mont Louis.ă ă Asta ar fi putut da naştere la întreb ri. T m duitorul aba iei aveaă ă ă ţ calificare de chirurg şi dispunea de o sal pentru opera ii foarteă ţ bine echipat , una care fusese folosit de numeroase ori în aniiă ă trecu i, numai c şi eficien a ei era limitat .ţ ă ţ ă

— Duce i-i la doctor şi cere i-i s -i fac bine acolo, îi ordon elţ ţ ă ă ă unuia dintre aghiotan i.ţ

Îşi privi ceasul. Mai erau patruzeci de minute pân laă încheierea rug ciunilor de la ă Hora sexta.

Un alt frate se apropie de el.— Uşa din cel lalt cap t, de dincolo de intrarea în dormitor, eă ă

185

tot încuiat , aşa cum a i poruncit.ă ţŞtia c nu se vor întoarce prin sala de mese. Fratele r nit nuă ă

d duse de în eles aşa ceva. Ceea ce însemna c mai exista doară ţ ă o variant . Întinse mâna dup revolverul fratelui.ă ă

— Stai aici. Nu l sa pe nimeni s treac . O s rezolv eu însumiă ă ă ă problema asta.

*Seneşalul p trunse în sala de baie puternic luminat . Maiă ă

multe şiruri de cabine, pisoare şi chiuvete din o el inoxidabilţ umpleau spa iul. Îl auzi pe Geoffrey în înc perea al turat ,ţ ă ă ă postându-se într-o cabin . R mase nemişcat şi încerc s -şiă ă ă ă potoleasc nervii. Nu mai fusese niciodat într-o astfel deă ă situa ie. Trase de câteva ori aer adânc în piept, apoi prinseţ clan a cu mâna, f când ca uşa s se deschid cu un centimetruţ ă ă ă şi aruncând o privire prin deschiz tur .ă ă

Dormitorul era în continuare pustiu.Poate c trecuser deja de ei. Aba ia era ca un labirint deă ă ţ

coridoare. Tot ceea ce le trebuia erau câteva minute în care să evadeze. Se oc rî din nou pentru sl biciunea lui. To i anii aceiaă ă ţ de medita ii grijulii şi de concentrare încordat fuseser risipi i înţ ă ă ţ zadar. Acum, era un fugar şi mai mult de patru sute de fra i erauţ pe cale s -i devin duşmani. „Pur şi simplu, respect putereaă ă adversarilor.” Asta era ceea ce-i spusese maestrului s u, cu doară o zi în urm . Cl tin din cap. Halal respect le mai acordase. Până ă ă ă acum, nu f cuse nimic inteligent.ă

Uşa care d dea dinspre dormitor se trânti de perete şiă Raymond de Roquefort p şi în untru.ă ă

Adversarul s u trase cu zgomot z vorul.ă ăOrice speran ar mai fi putut s aib seneşalul se risipi.ţă ă ăC r ile urmau s fie date pe fa aici şi acum.ă ţ ă ţă

*De Roquefort, cu un revolver în mân , studia înc perea, maiă ă

mult ca sigur întrebându-se unde putea s -i fie prada. Nuă izbutiser s -l p c leasc . Dar seneşalul nu avea de gând s -iă ă ă ă ă ă pun în pericol via a lui Geoffrey. Avea nevoie s -i distragă ţ ă ă aten ia urm ritorului s u. În consecin , îşi lu mâna de pe clanţ ă ă ţă ă ţă şi l s ca uşa s se închid cu o bufnitur înfundat .ă ă ă ă ă ă

De Roquefort prinse o mişcare scurt şi auzi zgomotul uneiă uşi, cu un sistem hidraulic de închidere, ciocnindu-se uşor de un cadru metalic. Privirea lui se îndrept iute spre partea din fund aă dormitorului şi spre uşa unuia dintre sp l toare.ă ă

186

Avusese dreptate.Erau acolo.Venise vremea s termine cu problema asta.ă

*Seneşalul supraveghea cu privirea sala de baie. L mpileă

fluorescente iluminau totul ca ziua. O oglind lung de peă ă peretele pe care se aflau chiuvetele f cea ca înc perea s par şiă ă ă ă mai mare. Podeaua era acoperit cu lespezi, iar cabinele erauă separate unele de altele de pere i din marmur . Totul fuseseţ ă construit cu grij şi proiectat s dureze.ă ă

Se ghemui în cea de-a doua cabin şi închise uşa batant . S riă ă ă pe vasul de toalet şi se aplec deasupra peretelui desp r itor,ă ă ă ţ astfel încât s poat închide şi încuia uşile de la prima şi de laă ă cea de-a treia cabin . Dup ce termin , se trase înapoi, încă ă ă ă stând cu picioarele pe vasul de toalet , sperând ca de Roquefortă s muşte momeala.ă

Avea nevoie de ceva cu care s -i atrag aten ia, aşa c l s să ă ţ ă ă ă ă cad sulul de hârtie igienic din suportul lui.ă ă

Sim i un curent de aer, în clipa în care uşa s lii de baie seţ ă trânti de perete.

Auzi t lpile târşâindu-se pe podea.ăR mase nemişcat pe vasul de toalet , cu arma în mân ,ă ă ă

impunându-şi s respire cât mai încet cu putin .ă ţăDe Roquefort îşi îndrept revolverul cu eava scurt spreă ţ ă

cabine. Seneşalul era acolo. Ştia asta. Dar unde? Ar putea îndr zni s se aplece pentru o clip şi s priveasc prină ă ă ă ă deschiz tura de jos? Trei dintre uşi erau închise, trei deschise.ă

Nu.Se hot rî s trag .ă ă ă

*Seneşalul se gândise c avea s treac doar o clip pân cândă ă ă ă ă

de Roquefort s înceap s trag , aşa c azvârli suportul pentruă ă ă ă ă hârtie igienic peste peretele desp r itor, în prima cabin .ă ă ţ ă

Metalul se ciocni de lespede cu un zgomot sec.*

De Roquefort trase un foc spre prima cabin şi izbi uşa cuă sandaua, for ând-o s se deschid . Praful de marmur se ridicaseţ ă ă ă în aer. Expedie un alt glon , care str punse vasul de toalet şiţ ă ă ipsosul de pe perete.

Apa âşni şuvoi.ţDar cabina era goal .ă

187

*Cu o clip înainte ca de Roquefort s -şi dea seama de greşealaă ă

comis , seneşalul trase pe deasupra uşii, expediind două ă proiectile în pieptul adversarului s u. Ecoul focurilor de arm seă ă propag dincolo de ziduri, undele sonore sfredelindu-i creierul.ă

Îl privi pe de Roquefort cum se pr buşeşte pe spate peă piedestalul din marmur şi zvâcneşte ca şi cum ar fi primit doiă pumni în piept. Dar nu observ nici o urm de sânge curgându-iă ă din r ni. Individul p rea doar ame it. Atunci, descoperi ună ă ţ material gri-alb strui printre rupturile sutanei albe.ă

O vest antiglon .ă ţÎşi potrivi c tarea şi inti spre cap.ă ţ

*De Roquefort v zu c porneşte împuşc tura şi-şi adună ă ă ă

energia necesar ca s se rostogoleasc de pe piedestal, chiar înă ă ă clipa în care glon ul ieşea de pe eav . Trupul s u alunec peţ ţ ă ă ă pardoseala ud , prin apa care b ltea, spre uşa de ieşire.ă ă

Aşchii de por elan şi de piatr zburar în spatele lui. Oglindaţ ă ă explod , sf râmându-se cu zgomot, apoi f cându-se nd ri laă ă ă ţă ă ciocnirea cu piedestalul. Spa iile din sala de baie erau foarteţ strâmte, iar adversarul s u, neaşteptat de curajos. În consecin ,ă ţă se târî spre uş şi se strecur afar , chiar în clipa în care un ală ă ă doilea glon str pungea peretele din spatele lui.ţ ă

*Seneşalul s ri de pe vasul de toalet şi se n pusti afar dină ă ă ă

cabin . P şi în vârful picioarelor spre uş şi se preg ti s ias . Deă ă ă ă ă ă Roquefort îl aştepta, mai mult ca sigur. Dar el n-avea de gând să se lase intimidat. Nu de data asta. Îi datora aceast împotrivireă maestrului s u. Evangheliile gl suiau limpede: Iisus nu venise să ă ă aduc pacea, ci sabia. Şi aşa f cea şi el.ă ă

Îşi adun puterile, îşi preg ti arma şi împinse cu putere uşa.ă ăPrimul lucru pe care-l v zu fu Raymond de Roquefort. Cel de-ală

doilea fu Geoffrey, cu pistolul înfipt cu fermitate în ceafa maestrului, în timp ce arma lui de Roquefort z cea c zut peă ă ă podea.

188

29

VILLENEUVE-LES-AVIGNON.

Malone se holb la Royce Claridon, zicând:ă— Eşti tare!— M-am antrenat bine. Claridon îşi întoarse privirea spre

Stephanie. Eşti so ia lui Lars?ţEa încuviin .ţă— A fost un om extraordinar şi-un bun prieten. Atât de

inteligent. Dar şi de naiv. Şi-a subestimat adversarii.Erau în continuare singuri în solariu, iar Claridon p ru să ă

observe interesul pe care Malone i-l acorda uşii spre ieşire.— N-o s ne deranjeze nimeni. N-are nimeni chef s -mi asculteă ă

aiurelile. Mi-am propus s devin o adev rat pacoste. Ei abiaă ă ă aşteapt s m retrag aici, în fiecare zi.ă ă ă

— De cât timp eşti aici?— De cinci ani.Malone r mase uimit.ă— De ce?Claridon începu s se plimbe încetişor printre planteleă

stufoase din ghivece. Dincolo de geamuri, nori negri acopereau cerul dinspre vest, soarele str lucind printre ei ca din gura unuiă furnal.

— Sunt cei care caut ceea ce-a c utat şi Lars. Nu pe fa , f ră ă ţă ă ă s atrag aten ia asupra cercet rilor lor, numai c -i m tur dină ă ţ ă ă ă ă calea lor pe to i cei care le stau în cale. Aşa c am venit aici şi m-ţ ăam pref cut bolnav. Te hr nesc bine, se preocup de nevoile taleă ă ă şi, ceea ce e cel mai important, nu- i pun întreb ri. N-am maiţ ă vorbit ca un om ra ional, în afar de mine însumi, de cinci ani. Şi,ţ ă pot s v asigur, s vorbeşti cu tine însu i nu e nici pe departeă ă ă ţ satisf c tor.ă ă

— Şi de ce vorbeşti cu noi? se mir Stephanie.ă— Eşti v duva lui Lars. Pentru el, aş fi f cut orice. Claridonă ă

ar t cu degetul. Şi pentru biletul sta. A fost trimis de ună ă ă cunosc tor. Poate chiar de oamenii aceia, despre care v-amă povestit c nu suport s le stea cineva în cale.ă ă ă

— Lars le st tea în cale? se interes Stephanie.ă ăClaridon f cu un semn de încuviin are.ă ţ

189

— Mul i ar fi vrut s afle ceea ce ştia el.ţ ă— Ce leg tur aveai cu el? vă ă ru s ştie Stephanie.ă— Aveam acces la traficul cu c r i. El avea nevoie de multeă ţ

materiale obscure.Malone ştia c anticariatele erau frecventate atât deă

colec ionari, cât şi de cercet tori.ţ ă— Pân la urm , ne-am împrietenit şi am ajuns s -iă ă ă

împ rt şesc pasiunea. Regiunea asta e casa mea. Familia meaă ă se afl aici din Evul Mediu. Unii dintre str moşii mei au fostă ă catari, arşi pe rug de catolici. Dar apoi, Lars a murit. Am fost foarte trist. Şi al ii au pierit, dup el. Aşa c-am venit aici.ţ ă

— Care al ii?ţ— Un negustor de c r i din Sevilla. Un bibliotecar din Marsilia.ă ţ

Un student din Roma. Ca s nu-l mai pomenim şi pe Mark.ă— Şi Ernst Scoville e mort, îl inform Stephanie. C lcat de oă ă

maşin s pt mâna trecut , imediat dup ce-am vorbit cu el.ă ă ă ă ăClaridon îşi f cu semnul crucii la repezeal .ă ă— Cei care caut sunt, într-adev r, puşi s pl teasc . Spune-ă ă ă ă ă

mi, drag doamn , ştii ceva?ă ă— Jurnalul lui Lars e la mine.Îngrijorarea îi umbri chipul omule ului.ţ— Atunci, înseamn c eşti în primejdie de moarte.ă ă— Cum asta? îl întreb Malone.ă— E cumplit, r spunse Claridon, cuvintele ieşindu-i în mareă

grab . Atât de cumplit. Nu e corect s fii şi dumneata implicat .ă ă ă i-ai pierdut so ul şi fiul.Ţ ţ

— Ce ştii dumneata despre Mark?— Imediat dup moartea lui am venit aici.ă— Fiul meu a murit într-o avalanş .ă— Nu-i adev rat. A fost asasinat. Ca şi to i ceilal i despre careă ţ ţ

am pomenit.Malone şi Stephanie r maser t cu i, aşteptându-l pe ciudatulă ă ă ţ

omule s se explice.ţ ă— Mark mergea pe urmele pe care tat l lui le trasase cu aniă

înainte. Nu era tot atât de pasionat ca Lars şi i-au trebuit ani de zile pân s -i descifreze noti ele, dar pân la urm a izbutit să ă ţ ă ă ă în eleag câte ceva din ele. A pornit în c l torie prin mun i, înţ ă ă ă ţ cercetare, dar nu s-a mai întors niciodat . La fel ca tat l lui.ă ă

— So ul meu s-a spânzurat de un pod.ţ— Ştiu, drag doamn . Dar întotdeauna m-am întrebat ce s-oă ă

fi întâmplat în realitate.

190

Stephanie nu mai spuse nimic, dar t cerea ei d dea de în elesă ă ţ c şi o parte din ea îşi punea aceeaşi întrebare.ă

— Ai spus c-ai venit aici ca s scapi de ei. Cine sunt ei? Îlă întreb Malone. Cavalerii templieri?ă

Claridon încuviin .ţă— Am ajuns fa -n fa cu ei în dou rânduri. N-a fost delocţă ţă ă

pl cut.ăMalone se hot rî s lase discu ia aceasta pentru mai târziu.ă ă ţ

Înc inea în mân biletul care-i fusese trimis lui Ernst Scoville, înă ţ ă Rennes-le-Château. F cu un gest cu foaia de hârtie.ă

— Cum ai putea s ar i drumul? Unde trebuie s mergem? Şiă ăţ ă cine-i Inginerul sta, de care trebuie s ne p zim?ă ă ă

— Este o femeie. Şi ea caut ceea ce-şi dorea Lars. Numele eiă e Cassiopeia Vitt.

— Se pricepe la tras cu puşca?— Are multe talente. Trasul cu puşca, sunt convins, e unul

dintre ele. Locuieşte la Givors, o str veche vatr fortificat . E oă ă ă femeie de culoare, o musulman , care dispune de o mare avere.ă Trudeşte în p dure, s reconstruiasc un castel, folosind numaiă ă ă tehnologiile secolului al XIII-lea. Castelul ei se afl în apropiere şiă ea personal supravegheaz proiectul reconstruc iei, spunându-şiă ţ l’Ingenieur. Inginerul. V-a i întâlnit cu ea?ţ

— Cred c mi-a salvat pielea, în Copenhaga. Ceea ce m faceă ă s m întreb de ce-ar vrea cineva s ne avertizeze s ne p zimă ă ă ă ă de ea.

— Motivele ei sunt îndoielnice. Ea caut ceea ce c uta Lars,ă ă dar din alte cauze.

— Şi ce caut , la urma urmei? Întreb Malone, s tul de şarade.ă ă ă— Ce-au l sat în urma lor cavalerii Templului lui Solomon.ă

Chivotul Legii. Ceea ce-a descoperit preotul Sauniere. Ce-au tot c utat fra ii, timp de atâtea sute de ani.ă ţ

Malone nu credea o iot din toate acestea, dar f cu din nou ună ă gest de ner bdare, cu hârtia în mân .ă ă

— Prin urmare, îndrum -ne în direc ia corect .ă ţ ă— Nu e chiar atât de simplu. Pista a fost f cut astfel încât să ă ă

devin mai dificil de urmat.ă— M car ştii de unde s începem?ă ă— Dac ave i jurnalul lui Lars, înseamn c dispune i de maiă ţ ă ă ţ

multe cunoştin e decât mine. Vorbea deseori despre jurnal, darţ nu mi s-a permis niciodat s -l v d.ă ă ă

— Avem, de asemenea, un exemplar din Pierres Gravees du

191

Languedoc, îl inform Stephanie.ăClaridon înghi i în sec.ţ— N-am crezut niciodat c exist cartea asta.ă ă ăEa scotoci prin geant şi scoase la iveal volumul.ă ă— Chiar exist .ă— Pot s v d inscrip ia funerar ?ă ă ţ ăStephanie deschise la pagina respectiv şi-i ar t desenul.ă ă ă

Claridon îl studie cu interes. B trânul zâmbi.ă— Lars ar fi fost foarte încântat. Desenul e chiar bun.— Binevoieşti s ne explici? îă i ceru Malone.— Abatele Bigou a aflat un secret de la Marie d’Hautpoul de

Blanchefort, chiar înainte ca ea s moar . Atunci când a fugit dină ă Fran a, în 1793, Bigou şi-a dat seama de faptul c n-avea s seţ ă ă mai întoarc vreodat , aşa c a ascuns ceea ce ştia în bisericaă ă ă din Rennes-le-Château. Informa ia a fost descoperit mai târziuţ ă de Sauniere, în 1891, într-un flacon de sticl .ă

— Cunoaştem toate astea, îl întrerupse Malone. Ceea ce nu cunoaştem este secretul lui Bigou.

— A, ba-l şti i, îl contrazise Claridon. Da i-mi voie s m uit peţ ţ ă ă jurnalul lui Lars.

Stephanie îi întinse jurnalul. Ner bd tor, el îl r sfoi în grab şiă ă ă ă le ar t o pagin .ă ă ă

— Criptograma asta se presupune c s-ar fi g sit în flaconul deă ă

sticl .ă— De unde ştii asta? se interes Malone.ă— Ca s ştii asta, trebuie s -l în elegi pe Sauniere.ă ă ţ— Suntem numai urechi.— Cât timp a tr it Sauniere, nu s-a scris niciodat m car ună ă ă

cuvânt despre banii pe care i-a cheltuit pentru biseric sauă 192

pentru alte cl diri. Nimeni din afara celor din Rennes n-a ştiută vreodat c-ar fi existat ceva din toate astea. Atunci când a murit,ă în 1917, a fost complet uitat. Documentele şi toate lucrurile care i-au apar inut ori au fost furate, ori distruse. În 1947, amanta luiţ i-a vândut întreaga proprietate unui individ pe nume Nöel Corbu. Amanta a murit şase ani mai târziu. Aşa-numita poveste a lui Sauniere, despre uriaşa comoar pe care-ar fi g sit-o, a ap rută ă ă pentru prima dat tip rit în 1956. Un ziar local, La Depeche duă ă ă Midi, a publicat trei fascicule despre care se spunea c-ar fi relatat adev rata poveste. Numai c sursa acestui material era Corbu.ă ă

— Ştiu asta, interveni Stephanie. A înflorit totul, ad ugând oă gr mad de am nunte, schimbând povestea de la cap la coad .ă ă ă ă Dup aceea, au ap rut alte şi alte relat ri de pres şi povestea aă ă ă ă devenit, treptat şi mai fantasmagoric .ă

Claridon încuviin .ţă— Fic iunea a prevalat în totalitate asupra faptelor.ţ— Te referi la pergamente? îl întreb Malone.ă— E un exemplu excelent. Sauniere n-a g sit niciodată ă

pergamente în stâlpul de altar. Niciodat . Corbu – şi to i ceilal i –ă ţ ţ au ad ugat detaliul acesta. Nici o persoan n-a v zut vreodată ă ă ă pergamentele respective; cu toate astea, textele lor au fost publicate în nenum rate c r i, despre fiecare dintre eleă ă ţ presupunându-se c-ar ascunde cine ştie ce mesaj cifrat. E o tâmpenie toat chestia asta, iar Lars o ştia.ă

— Dar Lars a publicat textele pergamentelor în c r ile lui,ă ţ interveni Malone.

— Am tot vorbit cu el despre asta. Tot ceea ce putea s spună ă era: „Oamenilor le plac misterele”. Dar ştiu c -l sâcâia gândul că ă trebuia s recurg la un asemenea artificiu.ă ă

Malone nu mai ştia ce s cread .ă ă— Prin urmare, povestea lui Sauniere e o minciun ?ăClaridon f cu un semn de încuviin are.ă ţ— Interpretarea ei modern e, în cea mai mare parte, fals .ă ă

Majoritatea c r ilor pe acest subiect îl leag de asemenea peă ţ ă Sauniere de tablourile lui Nicolas Poussin, mai ales de Pastorii din Arcadia. Se spune c Sauniere şi-a luat cu el la Paris, în 1893,ă cele dou pergamente pe care le-ar fi g sit, ca s le descifrezeă ă ă şi, în timp ce era acolo, a cump rat o copie a tabloului acestuia,ă plus altele dou , de la Luvru. Se credea c ele ar con ine mesajeă ă ţ ascunse. Problema este îns c la Luvru nu s-au vândut copii aleă ă tablourilor în vremea aia, ba chiar nu exist nici o atestareă

193

conform c reia ă Pastorii din Arcadia s-ar fi g sit la Luvru în 1893.ă Dar tipii care-au promovat o asemenea fic iune şi-au b tut preaţ ă pu in capul cu detalii eronate. Doar au presupus c nimeni n-o sţ ă ă le verifice afirma iile, iar pentru o vreme chiar au avut dreptate.ţ

Malone f cu un gest spre criptogram .ă ă— Unde-a g sit Lars asta?ă— Corbu a l sat un manuscris numai despre Sauniere.ăCâteva dintre cuvintele înscrise în cele opt pagini trimise lui

Ernst Scoville îi trecur iute prin minte. Ceea ce scrisese Larsă despre amanta lui Sauniere. „La un moment dat, chiar i-a dezv luit lui Nöel Corbu una dintre ascunz torile lui Sauniere.ă ă Corbu a scris despre asta în manuscrisul lui pe care am reuşit s -ăl g sesc.”ă

— În timp ce Corbu îşi petrecea o bun parte din timpă povestindu-le reporterilor despre fic iunea din Rennes, înţ manuscrisul s u a reuşit s realizeze ceva credibil, detaliindă ă adev rata poveste, aşa cum a aflat-o de la amanta lui Sauniere.ă

Lui Malone îi venir în minte şi alte afirma ii ale lui Lars. „Ceeaă ţ ce-a g sit Corbu, dac-a g sit ceva, n-a fost niciodat dezv luit deă ă ă ă el însuşi. Dar bog ia de informa ii con inut de manuscrisul s uăţ ţ ţ ă ă te-ar putea face s te întrebi de unde-o fi aflat toate acele lucruriă despre care a scris.”

— Corbu, fireşte, n-a l sat pe nimeni s vad manuscrisul, dină ă ă moment ce adev rul nu era nici pe departe la fel de captivant caă fic iunea. A murit pe la sfârşitul anilor 1960, într-un accident deţ maşin , iar documentul lui a disp rut. Numai c Lars l-a g sit.ă ă ă ă

Malone examin şirurile de litere şi de simboluri dină criptogram .ă

— Şi-atunci, ce-i asta? Un fel de cod?— Unul destul de obişnuit pentru secolele al XVIII-lea şi al XIX-

lea. Litere şi simboluri alese la întâmplare, aranjate într-o gril .ă Pe undeva, prin tot acest haos, exist un mesaj. Fundamental,ă simplu şi – pentru vremea lui – destul de dificil de descifrat. Chiar şi ast zi e aşa, dac n-ai cheia.ă ă

— Ce vrei s spui?ă— E nevoie de o anumit secven numeric , astfel încât să ţă ă ă

g seşti literele potrivite pentru reconstituirea mesajului.ă Câteodat , ca s încurce lucrurile şi mai mult, punctul de plecareă ă al grilei era ales şi el la întâmplare.

— Lars l-a descifrat vreodat ? îă ntreb Stephanie.ă— N-a fost capabil. Iar asta îl f cea s se simt frustrat. Apoi,ă ă ă

194

cu câteva s pt mâni înainte s moar , a crezut c-o s dea pesteă ă ă ă ă un nou indiciu.

R bdarea lui Malone era pe sfârşite.ă— Presupun c nu i-a spus despre ce e vorba.ă ţ— Nu, monsieur. Asta era felul lui de-a fi.— Şi-atunci, încotro ne îndrept m de-aici? Arat -ne drumul,ă ă

aşa cum se presupune c-ar trebui s-o faci.— Întoarce i-v aici la cinci dup -amiaz , pe strada care vineţ ă ă ă

imediat dup cl direa principal şi aştepta i. O s vin eu la voi.ă ă ă ţ ă— Cum po i s pleci de-aici?ţ ă— Nimeni de-aici n-o s plâng dup mine.ă ă ăMalone şi Stephanie schimbar între ei o privire rapid . Maiă ă

mult ca sigur c ea calcula în minte, în felul ei caracteristic, dacă ă s urmeze indica iile lui Claridon ar fi fost un lucru inteligent sauă ţ nu. Pân acum, întreaga aventur fusese pres rat cu tot felulă ă ă ă de personaje, fie primejdioase, fie paranoice, ca s nu maiă vorbim şi despre purele specula ii. Dar ceva se întâmpla şi, dacţ ă voiau s afle mai multe, trebuiau s joace dup regulile impuseă ă ă de ciudatul omule aflat în fa a lor.ţ ţ

Cu toate acestea, Malone vru s ştie:ă— Unde mergem?Claridon se întoarse spre fereastr şi le ar t c tre est. Înă ă ă ă

dep rtare, la mul i kilometri distan , pe o colin care privea deă ţ ţă ă sus spre Avignon, se afla un palat fortificat cu aspect oriental, ca unul din Arabia. Sclipirile lui aurii se profilau pe cer la est cu o str lucire fugar , dând impresia mai multor cl diri stivuite unaă ă ă peste alta, fiecare dintre ele în l ându-se dintr-o temelie deă ţ stânc şi stând acolo ca o limpede sfidare. Aşa cum procedaseră ă şi ocupan ii s i timp de aproape o sut de ani, când şapte papiţ ă ă cârmuiser creştin tatea dintre zidurile acelei fort re e.ă ă ă ţ

— C tre ă palais des popes, zise Claridon.C tre palatul papilor.ă

195

30

ABA IA DES FONTAINES.Ţ

Seneşalul privi fix în ochii lui Geoffrey şi z ri ur . Nu maiă ă observase niciodat acel sentiment la el pân atunci.ă ă

— I-am spus noului nostru maestru, zise Geoffrey, împingând mai adânc eava armei în gâtul lui de Roquefort, s nu se mişte,ţ ă sau al a îl împuşc.

Seneşalul se apropie şi împunse cu un deget mantia alb ,ă atingând vesta antiglon .ţ

— Dac n-am fi început noi s tragem, ai fi f cut-o tu, aşa-i?ă ă ă Ideea era ca noi s fim ucişi în timp ce evadam. Aşa, î i rezolvaiă ţ problema. Eu eram eliminat, iar tu erai salvatorul ordinului.

De Roquefort nu r spunse nimic.ă— De-asta ai venit neînso it. Ca s - i des vârşeşti opera deţ ă ţ ă

unul singur. Te-am v zut cum încuiai uşa dormitorului. Nu voiaiă martori.

— Trebuie s plec m, îi zise Geoffrey.ă ăÎşi d du seama de primejdia la care i-ar putea conduceă

aventura lor, dar se îndoi c vreunul dintre fra i ar fi riscat via aă ţ ţ maestrului s u.ă

— Unde mergem?— V ar t eu.ă ăinându-şi arma lipit de gâtul lui de Roquefort, Geoffrey îşiŢ ă

conduse ostaticul prin dormitor. Seneşalul îşi inu propria armţ ă preg tit şi, ajungând la uş , o descuie. Pe hol aşteptau cinciă ă ă b rba i înarma i. La vederea conduc torului lor aflat în pericol, îşiă ţ ţ ă ridicar revolverele, preg ti i s trag .ă ă ţ ă ă

— L sa i armele jos! lă ţ e ordon de Roquefort.ăPistoalele r maser îndreptate spre ei.ă ă— V ordon s l sa i armele. Nu mai vreau v rsare de sânge.ă ă ă ţ ăAtitudinea lui impun toare avu efectul dorit.ă— Sta i deoparte, le ceru Geoffrey.ţFra ii se d dur câ iva paşi înapoi.ţ ă ă ţGeoffrey f cu un semn cu pistolul, iar el împreun cu deă ă

Roquefort ieşir din hol. Seneşalul îi urm . Clopotele r sunau înă ă ă dep rtare, anun ând ora unu dup -amiaza. ă ţ ă Hora sexta urma să se sfârşeasc în scurt timp, iar coridoarele urmau s se umpleă ă

196

din nou cu b rba i înveşmânta i în sutane.ă ţ ţ— Trebuie s ne mişc m repede, anun seneşalul.ă ă ţăÎmpreun cu ostaticul lui, Geoffrey porni înainte, în jos, prină

pasaj. Seneşalul îi urma, strecurându-se cu spatele şi p strându-ăşi aten ia asupra celor cinci fra i.ţ ţ

— Sta i acolo, le ceru el.ţ— Face i aşa cum v-a cerut, le strig de Roquefort, în timp ceţ ă

treceau de col .ţ*

De Roquefort era curios. Cum se aşteptau ei s fug dină ă aba ie? Ce spusese Geoffrey? „V ar t eu.” Ajunse la concluziaţ ă ă c singura modalitate de a descoperi ceva era s meargă ă ă împreun cu ei, motiv pentru care le ordonase oamenilor s i să ă ă r mân pe loc.ă ă

Seneşalul tr sese de dou ori asupra lui. Dac nu s-ar fi mişcată ă ă iute, un al treilea glon i-ar fi str puns craniul. Lucrurile fuseserţ ă ă clar delimitate. Cei care-l ineau acum captiv se aflau într-oţ misiune, ceva în care el credea c era implicat predecesorul s u,ă ă precum şi un subiect despre care sim ea o nevoie disperat sţ ă ă afle mai multe. Excursia din Danemarca nu fusese prea l muritoare. Pân acum, nu aflaser nimic în Rennes-le-Château.ă ă ă Şi, cu toate c izbutise s -l discrediteze pe fostul maestru dincoloă ă de moarte, b trânul poate c -şi rezervase dreptul de a râde laă ă urm .ă

De asemenea, nu-i era pe plac faptul c doi oameni fuseseră ă r ni i. Nu era cel mai bun mod în care s -şi înceap mandatul.ă ţ ă ă Fra ii tânjeau dup ordine. Haosul era privit ca o sl biciune.ţ ă ă Ultima dat când violen a invadase aba ia fusese atunci cândă ţ ţ câteva bande furioase de ho i încercaser s for eze intrarea înţ ă ă ţ timpul Revolu iei Franceze; numai c , dup ce câ iva fuseserţ ă ă ţ ă ucişi în timp ce încercau s p trund , ceilal i se retr seser .ă ă ă ţ ă ă Aba ia era un loc al liniştii, un loc de refugiu. Se predau tehniciţ violente – şi uneori se foloseau – dar acestea erau temperate de disciplin . Seneşalul demonstrase o total lips de disciplin .ă ă ă ă Rebelii care poate c nutriser o oarecare loialitate furiş fa deă ă ă ţă el acum ar fi fost câştiga i de partea lui de Roquefort, din cauzaţ gravelor viol ri ale Regulamentului de care se f cea vinovată ă seneşalul.

Dar, oricum, unde se îndreptau ştia doi?ăÎşi continuar drumul pe coridoare, trecând de ateliere, deă

bibliotec , de alte culoare pustii. Putea s aud zgomote de paşiă ă ă

197

în spatele lor, cei cinci fra i urm rindu-i, preg ti i s ac ionezeţ ă ă ţ ă ţ atunci când s-ar fi ivit ocazia. Dar dracu’ i-ar fi luat dac vreunulă ar fi îndr znit s se amestece înainte ca el s le cear asta.ă ă ă ă

Se oprir în fa a unei uşi pe care se afla o inscrip ie cuă ţ ţ majuscule şi o simpl clan din fier.ă ţă

Sediul maestrului.Apartamentul s u.ă— Intra i, îi ceru Geoffrey.ţ— De ce? se mir seneşalul. O s fim prinşi în capcan .ă ă ă— V rog, merge i în untru.ă ţ ăSeneşalul împinse uşa, o deschise, intrar cu to ii apoi traseă ţ

z vorul.ăDe Roquefort era uluit.Şi curios.

*Seneşalul era îngrijorat. Acum erau închişi în camera

maestrului, unica ieşire fiind o ferestruic rotund şi îngust ,ă ă ă dincolo de care nu se afla nimic altceva decât aerul. Broboanele de sudoare îi acopereau fruntea şi se v zu nevoit s -şi şteargă ă ă umezeala s rat de pe ochi.ă ă

— Stai jos, îi ordon Geoffrey lui de Roquefort, iar acesta îşiă trase un scaun lâng birou.ă

Seneşalul examin înc perea.ă ă— V d c deja ai schimbat lucrurile de pe-aici.ă ăAlte câteva scaune tapi ate ap ruser lâng pere i. Fuseseţ ă ă ă ţ

adus şi o mas nou . Cuverturile de pe pat erau altele, ca şiă ă ă obiectele de pe mese şi de pe birou.

— Acum sta-i c minul meu, se justific de Roquefort.ă ă ă Observ o singur foaie pe birou, purtând semn tura mentoruluiă ă ă s u. Mesajul c tre succesor, l sat aşa cum cerea Regulamentul.ă ă ă Ridic pagina dactilografiat şi citi:ă ă

Crezi c tot ceea ce consideri nepieritor nu va pieri? Î iă ţ fundamentezi speran a pe lumea asta, iar Dumnezeul t u e via aţ ă ţ prezent . Nu- i dai seama de faptul c vei fi distrus. Tr ieşti înă ţ ă ă întuneric şi în moarte, îmb tat de foc şi plin de am r ciune.ă ă ă Mintea- i este tulburat din cauza focului care arde mocnit în tineţ ă şi te încânt s - i otr veşti şi s - i maltratezi adversarii.ă ă ţ ă ă ţ Întunericul s-a ridicat asupra ta la fel ca lumina, fiindc i-aiă ţ schimbat libertatea pe sclavie. Vei da greş, asta-i clar.

— Maestrul vostru credea c pasajele din Evanghelia după ă

198

Toma sunt importante, constat de Roquefort. Şi se pare c elă ă ştia c eu – şi nu tu – voi ajunge s port mantia alb dup ce elă ă ă ă se va fi dus. Sunt convins c vorbele astea nu-i erau dedicateă celui ales de el.

Nu, nu erau. Seneşalul se întreb de ce oare mentorul luiă avusese atât de pu in încredere în el, mai ales c , în ultimeleţ ă ă ore de via , îl încurajase s aspire la cea mai înalt func ie.ţă ă ă ţ

— Ar trebui s -l ascul i, îi atrase el aten ia.ă ţ ţ— Sfatul lui e cel al unui suflet slab. Se auzir b t i în uş .ă ă ă ă— Maestre? Sunte i aici?ţÎn afar de cazul în care fra ii s-ar fi preg tit s sparg uşa şiă ţ ă ă ă

s intre, erau slabe şanse ca t bliile grele s fie învinse de for .ă ă ă ţă De Roquefort îl privi insistent.

— R spunde, îi ceru seneşalul.ă— Sunt bine. Sta i acolo.ţGeoffrey se îndrept spre fereastr şi privi afar , spre cascadaă ă ă

de dincolo de intrarea în aba ie.ţDe Roquefort se aşez picior peste picior şi se sprijini deă

sp tarul scaunului.ă— Ce spera i s ob ine i? Asta-i curat nebunie.ţ ă ţ ţ ă— Taci.Dar seneşalul gândea cam acelaşi lucru.— Maestrul a mai l sat un mesaj, anun Geoffrey, din cealaltă ţă ă

parte a camerei.Seneşalul şi de Roquefort se întoarser , în timp ce Geoffrey îşiă

vâra mâna sub sutan şi scotea de-acolo un plic.ă— Asta-i adev ratul s u cuvânt de pe urm .ă ă ă— D -mi-l încoace, ceru de Roquefort, ridicându-se de peă

scaun.Geoffrey ridic arma.ă— Stai jos.De Roquefort r mase în picioare. Geoffrey trase piedicaă

pistolului şi inti spre picioare.ţ— Vesta nu- i va fi de nici un folos.ţ— Eşti în stare s m ucizi?ă ă— O s te schilodesc.ăDe Roquefort se aşez .ă— Ai un compatriot viteaz, îi zise el seneşalului.— E unul dintre cavalerii Templului.— P cat c n-o s ajung niciodat s depun jur mântul.ă ă ă ă ă ă ă ăDac vorbele lui erau menite s provoace o replic din parteaă ă ă

199

lui Geoffrey, atunci ele eşuar .ă— N-o s v duce i nic ieri, îi asigur de Roquefort.ă ă ţ ă ăSeneşalul îşi privi aliatul. Geoffrey se uita din nou pe fereastr ,ă

ca şi cum ar fi aşteptat ceva.— O s -mi fac pl cere s v v d pe amândoi pedepsi i, îiă ă ă ă ă ă ţ

amenin de Roquefort.ţă— i-am zis s taci din gur , îl apostrof seneşalul.Ţ ă ă ă— Maestrul vostru se credea în elept. Eu ştiu c nu era.ţ ăEra clar c de Roquefort mai avea şi altele de spus.ă— E-n regul , o s muşc momeala. Ce mai e?ă ă— Chivotul Legii. Asta-i ceea ce-l fr mânta pe el, ca de altfelă

pe to i maeştrii de dinainte. Fiecare dintre ei a vrut s -lţ ă g seasc , dar nici unul n-a izbutit. Maestrul vostru şi-a pierdut oă ă gr mad de timp cu cercet rile pe tema asta, iar tân rul t uă ă ă ă ă prieten aici de fa l-a ajutat.ţă

Seneşalul îi arunc o privire lui Geoffrey, dar aliatul s u nu seă ă întoarse de la fereastr . Atunci, îi replic lui de Roquefort:ă ă

— Credeam c eşti aproape de g sirea lui. Asta-i ceea ce aiă ă sus inut în fa a conclavului.ţ ţ

— Chiar sunt.Seneşalul nu-l crezu.— Tân rul t u prieten de-aici şi fostul maestru f ceau o echipă ă ă ă

pe cinste. Am aflat c de curând ne-au scotocit prin arhive cu ună zel sporit, care mi-a trezit interesul.

Geoffrey se întoarse şi porni trop ind prin înc pere, vârându-şiă ă la loc plicul în sutan .ă

— N-o s afli nimic. Vocea i se transform aproape într-ună ă ip t. Ceea ce e de descoperit nu e pentru tine.ţ ă

— Chiar aşa? îl întreb de Roquefort. Şi ce trebuie descoperit?ă— Nu exist izbând pentru cei de teapa ta. Maestrul a avută ă

dreptate. Eşti îmb tat de foc şi plin de am r ciune.ă ă ăDe Roquefort îl m sur pe Geoffrey cu o nemul umire f iş .ă ă ţ ăţ ă— Tu şi maestrul a i aflat ceva, nu? Am aflat c ai expediatţ ă

dou pachete prin poşt , iar întâmplarea face s ştiu chiar şi cui.ă ă ă M-am îngrijit de unul din destinatari şi în scurt timp o s am grijă ă şi de cel lalt. Curând, o s ştiu tot ceea ce ştia i voi şi tu şi el.ă ă ţ

Bra ul drept al lui Geoffrey âşni înainte şi arma pe care-oţ ţ inea îl izbi în tâmpl pe de Roquefort. Maestrul se cl tin , apoiţ ă ă ă

îşi d du ochii peste cap şi se pr buşi pe podea.ă ă— A fost nevoie s faci asta? îă ntreb seneşalul.ă— Ar trebui s fie mul umit c nu l-am împuşcat. Dar maestrulă ţ ă

200

mi-a cerut s -i promit c n-o s -l vat m pe prost nac.ă ă ă ă ă— Noi doi trebuie s avem o discu ie serioas .ă ţ ă— Mai întâi, trebuie s plec m.ă ă— Nu prea cred c fra ii din hol o s ne permit asta.ă ţ ă ă— Nu ei sunt o problem pentru noi.ăÎn elese c mai era ceva.ţ ă— Ştii calea de ieşire de-aici?Geoffrey zâmbi.— Maestrul s-a exprimat destul de limpede.

201

PARTEA A TREIA.

31

ABA IA DES FONTAINES.ŢORA 2.05 DUP -AMIAZA.Ă

De Roquefort îşi deschise ochii. O parte a capului îl durea îngrozitor, ceea ce-l f cu s jure c -l va face pe fratele Geoffreyă ă ă s pl teasc pentru atacul suferit. Se ridic de pe podea şiă ă ă ă încerc s -şi împr ştie cea a din minte. Auzi strig te frenetice deă ă ă ţ ă cealalt parte a uşii. Îşi tampon partea dureroas a capului cuă ă ă mâneca şi observ c sutana se p tase de sânge. Se duse în baieă ă ă şi umezi o cârp cu ap rece, apoi cur rana.ă ă ăţă

Îşi adun puterile. Trebuia s par st pân pe situa ie. Traversă ă ă ă ţ ă încet dormitorul şi deschise uşa.

— Maestre, v sim i i bine? îă ţ ţ l întreb noul s u mareşal.ă ă— Intr , îl îndemn el.ă ăCeilal i patru fra i r maser pe hol. Ştiau foarte bine c n-auţ ţ ă ă ă

voie s p trund în camera maestrului f r permisiune.ă ă ă ă ă— Închide uşa.Locotenentul s u se supuse.ă— Am fost lovit şi l sat f r cunoştin . Cât a trecut de cândă ă ă ţă

au plecat?— A fost linişte aici de vreo dou zeci de minute. Asta ne-aă

f cut s ne îngrijor m.ă ă ă— La ce te referi?O expresie de nedumerire ap ru pe chipul mareşalului.ă— T cere. Nimic.ă— Unde s-au dus seneşalul şi fratele Geoffrey?— Maestre, ei au fost aici, în untru. Noi eram afar .ă ă— Uit -te în jurul t u. Au disp rut. Când au plecat?ă ă ăMirarea era din ce în ce mai mare.— Pe lâng noi n-au trecut.ă

202

— Vrei s -mi spui c ia doi n-au ieşit pe uşa asta?ă ă ă— I-am fi împuşcat dac ieşeau, întocmai cum ne-a i ordonat.ă ţDurerea reveni brusc. Îşi duse cârpa ud la cap şi-şi masă ă

cucuiul care-i zvâcnea. Chiar se mirase de ce îi dusese Geoffrey direct acolo.

— Avem veşti din Rennes-le-Château, anun mareşalul.ţăAceast informa ie îi stârni interesul.ă ţ— Cei doi fra i ai noştri şi-au f cut sim it prezen a şi Malone,ţ ă ţ ă ţ

aşa cum a i prev zut, a sc pat de ei pe autostrad .ţ ă ă ăDedusese corect faptul c modalitatea cea mai bun de a-iă ă

urm ri pe Stephanie Nelle şi pe Cotton Malone era s le deaă ă iluzia c sc paser de orice urm rire.ă ă ă ă

— Şi intaşul de asear , din curtea bisericii?ţ ă— Persoana a fugit cu o motociclet . Oamenii noştri l-au v zută ă

pe Malone pornind în urm rire. Incidentul acesta şi atacul dină Copenhaga asupra fra ilor noştri sunt evident legate între ele.ţ

Fu de acord.— Ave i vreo idee cine-o fi?ţ— Înc nu.ăNu-şi dorea s aud asta.ă ă— Şi azi? Unde s-au dus Malone şi Nelle?— Dispozitivul electronic de urm rire pe care l-am fixat peă

maşina lui Malone func ioneaz perfect. S-au dus direct laţ ă Avignon. Tocmai au ieşit din sanatoriul în care e pacient Royce Claridon.

Îl cunoştea bine pe Claridon şi nu crezuse nici m car pentru oă clip c-ar fi suferit de o boal psihic , motiv pentru careă ă ă men inuse leg tura cu o surs din interiorul sanatoriului. Cu oţ ă ă lun în urm , atunci când maestrul îl trimisese pe Geoffrey laă ă Avignon s pun la poşt pachetul pentru Stephanie Nelle,ă ă ă crezuse c putea s aib loc o întâlnire. Dar Geoffrey nu vizitaseă ă ă azilul. B nuise c de fapt cel de-al doilea pachet, cel despre careă ă ştia prea pu ine, acela trimis la Rennes lui Ernst Scoville, îiţ condusese pe Stephanie Nelle şi pe Malone c tre Claridon. Ună lucru era sigur. Claridon şi Lars Nelle lucraser cot la cot, iară atunci când fiul se lansase ca un amator în cercetare, după moartea lui Lars Nelle, Claridon îl ajutase, de asemenea. Era clar faptul c maestrul cunoştea toate acestea. Iar acum v duva luiă ă Lars Nelle se dusese direct la Claridon.

Venise vremea s se ocupe de aceast problem .ă ă ă— O s plec la Avignon într-o jum tate de or . Preg teşte ună ă ă ă

203

grup din patru fra i. Men ine supravegherea electronic şi spune-ţ ţ ăle oamenilor noştri c nu trebuie s fie descoperi i. Echipamentulă ă ţ sta are o raz lung de ac iune, aşa c folosi i-l în avantajulă ă ă ţ ă ţ

nostru.Dar mai era o problem de rezolvat, aşa c începu să ă ă

cerceteze atent înc perea cu o privire scrut toare.ă ă— Las -m singur acum.ă ăMareşalul se înclin , apoi se retrase din camer .ă ăDe Roquefort se ridic , sim indu-se înc ame it şi începu să ţ ă ţ ă

examineze lunga înc pere. Doi dintre pere i erau din piatr , iară ţ ă ceilal i doi aveau lambriuri din lemn de ar ar încadrate în douţ ţ ă panouri simetrice. Un scrin decorativ domina unul dintre pere i,ţ un şifonier, înc un cuf r, o mas şi câteva scaune erau înă ă ă dreptul celorlal i. Dar privirea lui poposi asupra şemineului. P reaţ ă cea mai logic amplasare. Ştia c , în vremurile trecute, nici oă ă înc pere nu avea doar o singur intrare şi ieşire. În mod special,ă ă aceast camer îi g zduise pe maeştri înc din secolul al XVI-lea,ă ă ă ă iar dac memoria nu-i juca vreo fest , îşi amintea c şemineulă ă ă fusese ad ugat în secolul al XVII-lea, înlocuind o veche vatr dină ă piatr . Acum nu mai era utilizat decât rareori, din moment ceă înc lzirea central fusese instalat în întreaga aba ie.ă ă ă ţ

Se apropie de c min şi-i examin lemn ria decorativ , după ă ă ă ă care studie cu grij vatra, observând câteva linii albe aproapeă nedesluşite, întinzându-se perpendicular spre perete.

Se aplec şi privi în interiorul vetrei înnegrite. Îndoindu-şiă bra ul, c ut prin coş.ţ ă ă

Şi-l g si.ăUn mâner rotund din sticl .ăÎncerc s -l r suceasc , dar nimic nu se mişc . Îl împinse înă ă ă ă ă

sus, apoi în jos. Tot nimic. Atunci trase, iar mânerul se mişcă liber. Nu cu mult, poate cu un centimetru şi ceva, dar auzi un pocnet metalic. Îl l s din mân şi sim i ceva alunecos peă ă ă ţ degete. Ulei. Cineva f cuse preg tiri.ă ă

Privi cu aten ie în şemineu.ţO cr p tur se întindea pe toat în l imea peretelui din spate.ă ă ă ă ă ţ

Împinse, iar blocul din piatr se r suci spre interior. Deschiz turaă ă ă era suficient de mare încât s te po i strecura prin ea, aşa c seă ţ ă târî înainte. Dincolo de aceast poart se afla un pasaj deă ă în l imea unui b rbat normal.ă ţ ă

Se ridic în picioare.ăÎngustul coridor se termina la doar câ iva metri distan cu oţ ţă

204

scar din piatr care cobora într-o spiral strâns . Nu ştia încotroă ă ă ă duce. F r îndoial c mai erau şi alte intr ri şi ieşiri secrete,ă ă ă ă ă care împânzeau întreaga aba ie. Era mareşal de dou zeci şi doiţ ă de ani şi niciodat nu cunoscuse vreun pasaj secret.ă

Totuşi, maestrul le cunoscuse, motiv pentru care şi Geoffrey ştia de existen a lor.ţ

Izbi cu pumnul în piatr şi-şi l s furia s se consume de laă ă ă ă sine. Trebuia s descopere Chivotul Legii. Întreaga lui capacitateă de a guverna rezida în aceast descoperire. Maestrul avusese înă st pânirea lui jurnalul lui Lars Nelle, aşa cum de Roquefort ştiuseă de atâ ia ani, dar n-avusese nici o şans s ajung la Chivot.ţ ă ă ă Crezuse c odat cu dispari ia b trânului s-ar fi ivit şi şansa lui,ă ă ţ ă dar maestrul îi anticipase mişc rile şi expediase jurnalul. Acum,ă v duva lui Lars Nelle şi un fost angajat de-al ei – un agentă guvernamental special preg tit – intrau în leg tur cu Royceă ă ă Claridon. Nu putea s ias nimic bun dintr-o asemeneaă ă colaborare.

Îşi potoli nervii.Timp de atâ ia ani, trudise în umbra maestrului. Acum, el eraţ

maestrul. Şi n-avea de gând s -i permit unei fantome s -iă ă ă traseze c ile.ă

Trase câteva guri din aerul rece şi umed şi-şi întoarse gândurile c tre începuturi. Anul Domnului 1118. ara Sfântă Ţ ă fusese în sfârşit smuls prin lupt din mâinile sarazinilor şiă ă regatul creştin t ii fusese reinstaurat, dar o mare primejdie încă ăţ ă exista. Prin urmare, nou cavaleri se adunaser şi-i promiseseră ă ă noului rege creştin al Ierusalimului c drumul spre şi dinspre araă Ţ Sfânt va deveni sigur pentru pelerini. Dar cum ar fi putut nouă ă b rba i de vârst mijlocie, care depuseser un jur mânt deă ţ ă ă ă s r cie, s apere lungul drum de la Jaffa pân la Ierusalim, maiă ă ă ă ales atunci când sute de bandi i bântuiau pe-acolo? Lucru şi maiţ ciudat, în primii zece ani de existen nu li se mai al turase niciţă ă un alt cavaler, iar Cronicile ordinului nu consemnaser nimică despre vreun ajutor dat de fra i pelerinilor. În loc de aceasta, ceiţ nou întemeietori se ocupaser cu o misiune mult mai m rea .ă ă ă ţă Cartierul lor general era în incinta vechiului templu, într-o zon înă care fuseser odinioar grajdurile regelui Solomon, o înc pere cuă ă ă nesfârşite arcade şi bol i, atât de vast , încât la un moment datţ ă g zduise dou mii de animale. Acolo, ei descoperiser pasajeă ă ă subterane scobite în stânc , vechi de secole, în multe dintre eleă g sind pergamente biblice, tratate, scrieri despre art şi ştiin şiă ă ţă

205

numeroase lucruri despre moştenirea iudeo-egiptean .ăŞi cea mai important descoperire dintre toate.ăS p turile le-au acaparat întreaga aten ie celor nou cavaleri.ă ă ţ ă

Apoi, în 1127, au înc rcat cor bii cu pre iosul lor depozit şi auă ă ţ pornit pe mare spre Fran a. Ceea ce g siser le-a adus faim ,ţ ă ă ă bog ie şi alia i puternici. Mul i au dorit s fac parte dinăţ ţ ţ ă ă mişcarea lor şi, în anul 1128, abia la zece ani dup ce seă înfiin aser , templierii au primit din partea papei o autonomie înţ ă fa a legilor f r precedent în lumea occidental .ţ ă ă ă

Şi toate acestea datorit a ceea ce ajunseser s cunoasc .ă ă ă ăTotuşi, se ar taser foarte grijulii cu aceast cunoaştere.ă ă ă

Numai cei care se ridicau pân la cel mai înalt nivel puteau să ă aib acces la ea. De secole, datoria maestrului era s transmită ă ă în elepciunea înainte s moar . Dar asta se întâmpla înainte deţ ă ă Epurare. Dup aceea, maeştrii c utaser , dar nici unul cu folos.ă ă ă

Izbi din nou cu pumnul în piatr .ăTemplierii îşi f uriser mai întâi destinul în peşteri uitate, cuă ă

hot rârea unor fanatici. Şi el avea s procedeze la fel. Chivotulă ă Legii era pe-acolo. El se apropia. Ştia asta. Iar r spunsurile seă aflau la Avignon.

206

32

AVIGNON.ORA 5.00 DUP -AMIAZA.Ă

Malone opri Peugeot-ul. Royce Claridon aştepta la marginea şoselei, la sud de sanatoriu, exact în locul în care spusese c-o să fie. Nici urm de barba încâlcit sau de veşmintele p tate. Eraă ă ă proasp t b rbierit, avea unghiile t iate şi purta o pereche deă ă ă jeanşi şi o c maş încheiat pân la gât. P rul s u lung fuseseă ă ă ă ă ă piept nat pe spate şi legat într-o coad de cal, iar în paşii lui seă ă observa vigoarea.

— Bine e s scapi de o barb ca aia, le zise el, strecurându-seă ă pe bancheta din spate. Dac tot m pref ceam c sunt ună ă ă ă templier, trebuia s şi ar t ca unul. Şti i c nu f ceau baieă ă ţ ă ă niciodat . Regulamentul le interzicea asta. Nu se permiteaă goliciunea printre fra i şi chestii de-astea. Ce mai gloatţ ă mirositoare trebuie s fi fost.ă

Malone trecu maşina în viteza întâi şi porni pe şosea. Norii de furtun acopereau cerul. Se p rea c , în sfârşit, îşi croiau drumă ă ă spre est. În dep rtare, fulgerele se bifurcau peste trâmbele deă fum, urmate de bubuiturile tunetelor. Deocamdat nu c dea niciă ă o pic tur de ploaie, dar asta avea s se întâmple în curând.ă ă ă Schimb o privire cu Stephanie şi ea în elese c b rbatul de peă ţ ă ă bancheta din spate trebuia s fie interogat.ă

Se întoarse spre el.— Domnule Claridon.— Trebuie s -mi spui Royce, ă madame.— Foarte bine. Royce, po i s ne mai spui câte ceva despreţ ă

ceea ce credea Lars? E foarte important s în elegem asta.ă ţ— Dumneata nu ştiai?— Eu şi Lars n-am fost prea apropia i în anii de dinainte sţ ă

moar . N-avea prea mult încredere în mine. Dar i-am citit deă ă curând c r ile şi jurnalul.ă ţ

— Pot s întreb, atunci, de ce-ai venit aici? El s-a dus de multă ă vreme.

— Hai s spunem doar c -mi place s cred c Lars ar fi vrută ă ă ă s -şi vad munca dus la bun sfârşit.ă ă ă

— Aici, ai dreptate, madame. So ul dumitale a fost un savantţ 207

str lucit. Teoriile lui au fost bine întemeiate şi cred c-ar fi avută succes. Dac-ar fi tr it.ă

— Povesteşte-mi despre teoriile astea.— Pornise pe urmele abatelui Sauniere. Preotul fusese

deştept. Pe de o parte, n-a vrut s ştie nimeni ceea ce ştia el. Peă de alta, a l sat multe indicii.ă

Claridon cl tin din cap.ă ă— Se spune c i-ar fi povestit amantei lui totul, dar ea a murită

f r s scape vreodat o vorb . Înainte de moartea lui, Lars aă ă ă ă ă crezut c , pân la urm , a izbutit s fac progrese. Ştii întreagaă ă ă ă ă poveste, madame? Adev rul adev rat?ă ă

— M tem c limitele cunoaşterii mele sunt trasate de ceea ceă ă a scris Lars în c r ile lui. Numai c în jurnal avea câtevaă ţ ă observa ii interesante pe care nu le-a publicat niciodat .ţ ă

— Aş putea s v d paginile acelea?ă ăEa r sfoi carnetul, apoi i-l întinse lui Claridon. Malone îl urm riă ă

în oglinda retrovizoare cum citea cu interes.— Ce minun ii, zise Claridon.ăţ— Ai putea cumva s ne luminezi? îi ceru Stephanie.ă— Fireşte, madame. Aşa cum v-am spus azi dup -amiaz ,ă ă

fic iunile pe care Nöel Corbu şi ceilal i le-au fabricat despreţ ţ Sauniere au fost misterioase şi palpitante. Numai c pentruă mine, ca şi pentru Lars, adev rul a fost şi mai interesant.ă

Sauniere examin noul altar al bisericii, mul umit de renov rileă ţ ă aduse. Monstruozitatea din marmur disp ruse, vechea parte deă ă sus era acum f cut buc ele în curtea bisericii, iar pilaştriiă ă ăţ vizigo i, p stra i pentru alte întrebuin ri. Noul altar era pur şiţ ă ţ ţă simplu o frumuse e. Cu trei luni înainte, în iunie, organizase oţ slujb religioas foarte elaborat , cu ocazia primei comuniuni.ă ă ă Într-o procesiune solemn , oamenii din or şel purtaser o statuieă ă ă a Fecioarei prin întregul Rennes, întorcându-se apoi în curtea bisericii, unde sculptura fusese plasat pe unul dintre stâlpiiă înl tura i din interior. Ca s marcheze evenimentul, cioplise peă ţ ă partea din fa a pilastrului PENITEN A, PENITEN A, amintindu-leţă Ţ Ţ astfel enoriaşilor de umilin , precum şi MISIUNE 1891, ca oţă imortalizare a anului realiz rii lor colective.ă

Acoperişul bisericii fusese, în sfârşit, reparat, iar zidurile exterioare, consolidate. Vechiul amvon fusese scos, în locul lui fiind construit un altul. Curând, urma s fie b tut o podea cuă ă ă dale, ca tabla de şah, dup care aveau s vin şi stranele noi. Dar,ă ă ă înainte de asta, trebuiau f cute repara ii la funda ia podelei,ă ţ ţ fiindc apa care se scursese prin acoperiş erodase multe dintreă

208

pietrele de temelie. Pe alocuri, mersese şi cu peticitul, dar unele pietre trebuiau s fie înlocuite.ă

Afar era o diminea umed şi vântoas de septembrie, aşaă ţă ă ă c abia izbutise s -şi asigure ajutorul a şase localnici. Treaba loră ă era s scoat afar câteva dintre lespezile deteriorate şi s aşezeă ă ă ă în loc altele, înainte de venirea pardositorilor, care avea s seă petreac peste dou s pt mâni. Oamenii lucrau acum în treiă ă ă ă locuri diferite, împr ştia i prin naos. Sauniere însuşi se îngrijea deă ţ o lespede strâmb , aflat chiar în fa a treptelor altarului, de careă ă ţ se împiedicase întotdeauna.

R m sese nedumerit în urma descoperirii flaconului din sticl ,ă ă ă ceva mai devreme, în anul acela. Dup ce topise sigiliul din ceară ă şi scosese pergamentul rulat, v zuse c nu era vorba despre ună ă mesaj, ci despre treisprezece rânduri de litere şi de simboluri. Atunci când i-l ar tase abatelui Gelis, preotul dintr-o localitateă învecinat , acesta îi spusese c aranjamentul reprezenta oă ă criptogram şi c , undeva, printre literele aparent f r în eles, seă ă ă ă ţ ascundea un mesaj. Tot ceea ce-i trebuia pentru descifrare era o cheie matematic ; cu toate acestea, dup mai multe luni deă ă încerc ri, nu se apropiase câtuşi de pu in de rezolvare. Ar fi vrută ţ s ştie atât semnifica ia ei, cât şi motivul pentru care fuseseă ţ ascuns atât de bine. Evident, era vorba despre un mesaj de oă mare importan . Dar trebuia s aib r bdare. Asta era ceea ce-şiţă ă ă ă zicea în fiecare sear , dup ce eşua iar şi în g sirea r spunsuluiă ă ă ă ă şi, în lips de altceva mai bun, chiar se dovedea r bd tor.ă ă ă

Lu un ciocan cu coada scurt şi se gândi s încerce s vadă ă ă ă ă dac lespedea groas din piatr putea fi spart . Cu cât s-ar fiă ă ă ă spart în buc elele mai mici, cu atât mai lesne le-ar fi pututăţ înl tura. Se l s în genunchi şi repezi trei lovituri spre unul dină ă ă capetele lespezii lungi de aproape un metru. Cr p turile începură ă ă imediat s se întind de-a lungul acesteia. Alte şi alte lovituri leă ă l rgir , transformându-le în ş n ule e.ă ă ă ţ ţ

Arunc deoparte ciocanul şi lu o rang din fier, cu careă ă ă încerc s disloce buc ile mai mici. Apoi, înfipse ranga lâng ună ă ăţ ă fragment mai lung şi mai îngust şi scoase bucata de piatr dină locul ei. Cu piciorul, o împinse mai încolo.

Atunci, observ ceva.ăL s jos ranga din fier şi apropie lampa cu petrol de cr p turaă ă ă ă

care se formase. Se aplec şi înl tur cu mâna, uşor, praful şiă ă ă d du cu ochii de o balama. Se apropie şi mai mult şi îndep rtă ă ă restul de praf şi de pietricele, sco ând la iveal din ce în ce maiţ ă mult fier ruginit, rugin care-i p tase buricele degetelor.ă ă

Forma deveni clar .ăEra o uş .ăDucea în jos.

209

Dar încotro?Privi de jur împrejur. Ceilal i oameni erau absorbi i de muncaţ ţ

lor şi de discu iile dintre ei. L s lampa al turi şi, cu tot calmul,ţ ă ă ă puse la loc în cavitate buc ile de piatr pe care abia le scosese.ăţ ă

— Bunul preot nu voia s mai ştie şi altcineva ce descoperise,ă zise Claridon. Mai întâi, flaconul din sticl , acum o uş . Bisericaă ă lui era plin de minun ii.ă ăţ

— Spre ce ducea uşa? Vru s ştie Stephanie.ă— Asta-i partea cea mai interesant . Lars nu mi-a spusă

niciodat totul. Dar, dup ce-am citit jurnalul, acum în eleg.ă ă ţ

Sauniere înl tur şi ultima piatr care acoperea uşa din podea.ă ă ă Uşile bisericii erau încuiate c ci soarele apusese cu câteva oreă înainte. Toat ziua se gândise la ceea ce s-ar fi putut afla dincoloă de acea uş , dar nu rostise nici un cuvânt fa de lucr torii s i,ă ţă ă ă abia mul umindu-le pentru munca lor şi explicându-le c are deţ ă gând s -şi ia câteva zile de odihn , ceea ce însemna c nu maiă ă ă avea nevoie de ei pân s pt mâna viitoare. Nici m car iubitei saleă ă ă ă amante nu-i spusese despre descoperirea lui, pomenindu-i doar, dup cin , c dorea s inspecteze biserica înainte de culcare.ă ă ă ă

Ploaia r p ia acum pe acoperiş.ă ăLa lumina l mpii cu petrol, îşi spuse c uşa din fier avea camă ă

un metru lungime şi ceva mai pu in de o jum tate de metruţ ă l ime. Nu se vedea nici o încuietoare. Din fericire, uşa eraăţ încadrat în piatr , dar oricum îşi f cea griji în leg tur cuă ă ă ă ă balamalele. De aceea, luase cu el un bidon de petrol pentru lamp . Nu era cel mai bun lubrifiant posibil, dar fusese tot ceea ceă putuse s g seasc pe moment.ă ă ă

Stropi balamalele cu petrol, sperând c strânsoarea timpului seă va sl bi suficient. Apoi, strecur vârful r ngii din fier sub unaă ă ă dintre muchiile uşii şi împinse pârghia.

Nici o mişcare.Ap s mai tare.ă ăBalamalele începur s cedeze.ă ăCl tin ranga, for ând metalul ruginit, apoi mai turn pu ină ă ţ ă ţ

petrol. Dup alte câteva eforturi, balamalele scrâşnir şi uşa seă ă roti, deschizându-se şi r mânând nemişcat , cu muchiaă ă îndreptat spre tavan.ă

Potrivi lampa în dreptul deschiz turii mucede.ăO scar cu trepte înguste ducea în jos, la vreo cinci metri, spreă

o podea din piatr neşlefuit .ă ăUn val de emo ie îl str b tu din cap pân -n picioare. Auzise, deţ ă ă ă

la al i preo i, poveşti despre lucrurile pe care le descoperiser .ţ ţ ă

210

Cele mai multe dintre ele proveneau din timpul Revolu iei, cândţ oamenii bisericii îşi ascunseser relicvele, icoanele şi podoabeleă din calea jefuitorilor republicani. Multe dintre bisericile din Languedoc le c zuser victime. Numai cea din Rennes-le-Châteauă ă era într-o asemenea stare de dec dere, încât pur şi simplu n-ăaveai ce s jefuieşti.ă

Poate c se înşelaser cu to ii.ă ă ţÎncerc treapta de sus şi-şi d du seama c scara fusese s pată ă ă ă ă

în funda ia stâncoas a bisericii. Cu lampa în mân , coborî înţ ă ă vârful picioarelor, cu privirea a intit spre un spa iuţ ă ţ dreptunghiular, de asemenea scobit în stânc . O arcad împ r eaă ă ă ţ înc perea în dou . Atunci, z ri osemintele. În pere ii laterali erauă ă ă ţ scobite cavit i ca nişte cuptoare, în fiecare aflându-se câte unăţ schelet, împreun cu ceea ce mai r m sese din veşminte,ă ă ă înc l ri, spade sau giulgiuri funerare.ă ţă

Îşi apropie lampa de câteva dintre morminte şi v zu c fiecareă ă purta câte o inscrip ie cioplit cu dalta. Numele erau, toate, aleţ ă celor din neamul d’Hautpoul. Datele mergeau de la secolul al XVI-lea pân la cel de-al XVIII-lea. Îi num r . Erau dou zeci şi trei. Ştiaă ă ă ă cine fuseser . Seniorii din Rennes.ă

Sub arcada din centru, îi atrase privirea un cuf r care z ceaă ă lâng un vas din fier.ă

Se îndrept într-acolo, cu lampa în mân , r mânând uimit înă ă ă clipa în care ceva reflect o raz . La început, crezu c are oă ă ă vedenie, dar îşi d du iute seama de faptul c privirea nu-l înşela.ă ă

Se aplec .ăVasul din fier era plin cu monede. Ridic una dintre ele şi v zuă ă

c era vorba despre monede franceze din aur, multe dintre eleă purtând înscris anul: 1768. Nu prea ştia ce valoare puteau s aib ,ă ă dar oricum se gândea c era una considerabil . Era greu de spusă ă câte erau în vas, dar în clipa în care încerc s -l ridice, observ că ă ă ă nu putea s -l clinteasc nici m car cu un milimetru.ă ă ă

Se întoarse spre cuf r şi v zu c nu era încuiat. D du deoparteă ă ă ă capacul şi v zu c interiorul era umplut, într-o parte, cu ziareă ă legate în coperte din piele, iar în cealalt , cu ceva înf şurat într-oă ă bucat de material impermeabil. Cioc ni grijuliu cu degetul şiă ă ajunse la concluzia c , orice s-ar fi aflat în untru, era mult, mic şiă ă dur. L s jos lampa şi desf cu uşor materialul.ă ă ă

Se z ri din nou o scânteie care reflecta lumina l mpii.ă ăDiamante.L s deoparte restul materialului şi r mase f r r suflare. Înă ă ă ă ă ă

cuf r era o comoar cu nenum rate giuvaere.ă ă ăF r discu ie, jefuitorii republicani din urm cu un secolă ă ţ ă

f cuser o greşeal atunci când ocoliser biserica d r p nat dină ă ă ă ă ă ă ă Rennes-le-Château. Sau poate c persoana sau persoanele careă

211

aleseser acest loc ca ascunz toare pur şi simplu f cuser oă ă ă ă op iune inspirat .ţ ă

— Cripta a existat, continu Claridon. În jurnalul pe care-l ave iă ţ aici, tocmai am citit c Lars a g sit un registru al parohiei dintreă ă anii 1694 şi 1726, în care se vorbeşte despre cript , dar nu seă pomeneşte nimic despre intrarea în ea. Sauniere a notat în jurnalul s u personal c a descoperit un mormânt. Apoi, aă ă consemnat în alt parte: „Anul 1891 a dus la des vârşire elurileă ă ţ acelora despre care se vorbeşte”. Lars întotdeauna a considerat consemnarea asta ca fiind una important .ă

Malone trase automobilul pe marginea drumului şi se întoarse cu fa a spre Claridon.ţ

— Prin urmare, aurul şi bijuteriile acelea au fost sursa de venit a lui Sauniere. Din asta şi-a finan at el renovarea bisericii?ţ

Claridon izbucni în râs.— La început. Dar, monsieur, povestea nu s-a terminat.

Sauniere se ridic în picioare.ăNiciodat nu v zuse atâta bog ie la un loc. Ce noroc îi ieşise înă ă ăţ

cale! Dar trebuia s-o pun la ad post f r s stârneasc b nuieli.ă ă ă ă ă ă ă Ca s fac asta, avea nevoie de timp. Şi nu trebuia s -i permită ă ă ă nim nui s descopere cripta.ă ă

Se aplec , îşi recuper lampa şi se hot rî c ar face foarte bineă ă ă ă s înceap chiar din seara aceea. Putea s ia atât aurul, cât şiă ă ă giuvaerele, ascunzându-le în prezbiteriu. Cum va proceda s leă transforme în moned curent , asta putea s-o hot rasc maiă ă ă ă târziu. Se retrase spre scar , aruncând din mers înc o privire înă ă jur. Unul dintre morminte îi atrase aten ia.ţ

Se apropie şi v zu c în niş se afla o femeie. Rochia ei deă ă ă înmormântare st tea pleoştit , fiindc din cadavru nu maiă ă ă r m seser decât oasele şi un craniu. Ridic lampa mai aproapeă ă ă ă şi citi inscrip ia de dedesubt:ţ

MARIE D’HAUTPOUL DE BLANCHEFORT.Îi era cunoscut numele contesei. Ea fusese ultima dintre

moştenitoarele familiei d’Hautpoul. Atunci când a murit, în 1781, familia ei a pierdut st pânirea atât asupra oraşului, cât şi aă inuturilor înconjur toare. Revolu ia, care a survenit dup numaiţ ă ţ ă

doisprezece ani, a eliminat pentru totdeauna orice proprietate aristocratic .ă

Dar mai era o problem .ăSe urc repede înapoi în biseric . Ieşind, încuie uşile bisericii şi,ă ă

printr-o ploaie toren ial , ocoli cl direa spre împrejmuireaţ ă ă

212

parohial şi-şi continu drumul c tre mormintele ale c ror lespeziă ă ă ă p reau s înoate prin întunericul viu.ă ă

Se opri la cel pe care-l c uta şi se aplec .ă ăLuminând cu lampa, citi inscrip ia.ţ

— Marie d’Hautpoul de Blanchefort era înmormântat şi afar ,ă ă încheie Claridon.

— Dou morminte pentru una şi aceeaşi femeie? se miră ă Stephanie.

— Cam aşa se pare. Numai c trupul se afla în cript .ă ăMalone îşi aduse aminte despre ceea ce-i spusese în ziua

precedent Stephanie, în leg tur cu Sauniere şi cu amanta lui,ă ă ă care au devastat mormintele din curtea bisericii, apoi au r zuită inscrip ia de pe piatra de mormânt a contesei.ţ

— Aşadar, Sauniere a s pat în mormântul aflat în curteaă bisericii.

— Asta e ceea ce credea Lars.— Şi, era gol?— Înc o dat , n-avem de unde s ştim, dar Lars sim ea că ă ă ţ ă

asta era. Şi datele istorice par s -i sprijine concluzia. O femeie deă rangul contesei n-ar fi fost niciodat îngropat . Ar fi fost aşezată ă ă într-o cript , unde a şi fost g sit , de altfel. Mormântul de-afară ă ă ă era cu totul şi cu totul altceva.

— Piatra de mormânt reprezenta un mesaj, trase concluzia Stephanie. Ştim asta. Tocmai de aceea e cartea lui Eugene Stüblein atât de important .ă

— Dar, în afara cazului în care cunoşti povestea despre cript ,ă mormântul din cimitir n-ar putea stârni nici un interes. Înc ună monument funerar, la fel ca toate celelalte. Abatele Bigou a fost iste . Şi-a ascuns mesajul în v zul tuturor.ţ ă

— Şi Sauniere l-a descoperit? Întreb Malone.ă— Aşa credea Lars.Malone se întoarse c tre volan şi porni din nou maşina. Seă

îndreptar spre ultima linie dreapt a şoselei, apoi cotir spreă ă ă vest şi traversar învolburatul Ron. În fa a lor se în l au zidurileă ţ ă ţ fortificate ale Avignonului, cu palatul papal ridicându-se mult deasupra lor. Malone ieşi de pe bulevardul aglomerat şi p trunseă în oraşul vechi, trecând de pia a în care se afla târgul de carteţ vizitat de ei mai devreme. Continu pe un drum ocolit c tre palată ă şi parc în acelaşi garaj subteran.ă

— Am o întrebare prosteasc , zise el. De ce nu sap cineva,ă ă pur şi simplu, sub biserica din Rennes sau nu foloseşte radarul

213

terestru, ca s verifice existen a criptei?ă ţ— Autorit ile locale n-ar permite asta. Gândeşte-te pu in,ăţ ţ

monsieur. Dac nu s-ar g si nimic acolo, ce s-ar întâmpla cuă ă mitul? Rennes tr ieşte din legenda lui Sauniere. Întregulă Languedoc profit . Ultimul lucru pe care l-ar vrea cineva ar fi oă dovad despre ceva. Cu to ii profit mult prea mult de pe urmaă ţ ă mitului.

Malone c ut sub scaun şi g si arma pe care-o luase de laă ă ă urm ritorul s u din noaptea precedent . Verific înc rc torul.ă ă ă ă ă ă Mai r m seser trei gloan e.ă ă ă ţ

— Chiar e nevoie de asta? întreb Claridon.ă— M simt mult mai bine aşa.ăDeschise portiera şi ieşi, ascunzându-şi arma în hain .ă— De ce trebuie s intr m în palatul papal? întreb Stephanie.ă ă ă— Fiindc acolo se afl informa ia.ă ă ţ— Binevoieşti s ne explici?ăClaridon deschise portiera de pe partea lui.— Veni i şi-o s v ar t.ţ ă ă ă

214

33

LAVELANET, FRAN A.ŢORA 7.00 SEARA.

Seneşalul îşi opri maşina în centrul localit ii. El şi Geoffreyăţ c l toriser spre nord, pe o rut plin de meandre, în ultimeleă ă ă ă ă cinci ore. Ocoliser , în mod inten ionat, comunit ile mai mari dină ţ ăţ Foix, Quillan şi Limoux, preferând în schimb s se opreasc într-ă ăun c tun mic, cuib rit într-o vale ad postit , pe unde p reau să ă ă ă ă ă se aventureze foarte pu ini turişti.ţ

Dup ce plecaser din camera maestrului, ieşiser prină ă ă pasajele secrete în apropierea buc t riei principale, poarta fiindă ă ascuns cu inteligen într-un zid din c r mid . Geoffrey îiă ţă ă ă ă explicase cum îl înv ase maestrul s foloseasc pasajeleăţ ă ă secrete, utilizate în secolele trecute ca ultim rezerv pentruă ă salvare. În ultima sut de ani, acestea fuseser cunoscute numaiă ă de maeştri şi rareori folosite.

Odat ieşi i, ajunseser repede la garaj şi puseser st pânireă ţ ă ă ă pe unul dintre automobilele abatelui, ieşind pe poarta principală înainte ca fra ii desemna i s se ocupe de parcul auto s seţ ţ ă ă întoarc de la rug ciunile amiezii. Cu de Roquefort z când f ră ă ă ă ă cunoştin în camera sa, iar apropia ii lui aşteptând s deschidţă ţ ă ă cineva uşa încuiat , ei avuseser astfel parte de un avansă ă substan ial.ţ

— E timpul s st m de vorb , zise el, pe un ton care nu maiă ă ă permitea amânare.

— Sunt gata.Coborâr din maşin şi se duser la o cafenea în care clientelaă ă ă

mai vârstnic umplea mesele de-afar , umbrite de ulmiă ă impun tori. Sutanele lor disp ruser , fiind înlocuite acum deă ă ă haine obişnuite, cump rate cu o or în urm într-o escal rapid .ă ă ă ă ă Ap ru un chelner şi d dur comanda. Seara era c lduroas şiă ă ă ă ă pl cut .ă ă

— Î i dai seama de ce-am f cut noi acolo? întreb el. I-amţ ă ă împuşcat pe doi dintre fra i.ţ

— Maestrul mi-a spus c violen a avea s fie inevitabil .ă ţ ă ă— Ştiu de ce fugim, dar spre ce fugim?Geoffrey se scotoci prin buzunare şi scoase la iveal plicul peă

215

care i-l ar tase lui de Roquefort.ă— Maestrul mi-a cerut s v dau asta, în clipa în care vom fiă ă

liberi. Lu plicul şi-l desf cu iute, cu un amestec de ner bdare şiă ă ă de fream t.ă

Fiule – de multe ori te-am socotit astfel – ştiam c de Roquefortă avea s izbândeasc în conclav, dar era important ca tu s i teă ă ă împotriveşti. Fra ii îşi vor aminti asta atunci când va veni cuţ adev rat vremea ta. Acum îns , destinul t u este în alt parte.ă ă ă ă Fratele Geoffrey î i va fi înso itor.ţ ţ

Am credin a c , înainte de a p r si aba ia, ai pus la loc sigurţ ă ă ă ţ cele dou volume care i-au re inut aten ia în ultimii câ iva ani.ă ţ ţ ţ ţ Da, aveam cunoştin de interesul t u. Şi eu le-am citit peţă ă amândou , acum mult timp. Furtul din proprietatea ordinului esteă o înc lcare serioas a Regulamentului, dar hai s nu-l consider mă ă ă ă un furt, ci mai degrab un împrumut, fiindc sunt convins c veiă ă ă înapoia acele dou c r i. Informa iile pe care le con in, împreună ă ţ ţ ţ ă cu ceea ce ştii deja, sunt extrem de valoroase. Din nefericire, enigma nu poate fi rezolvat numai cu ajutorul lor. Sunt maiă multe de descifrat, ceea ce trebuie s descoperi tu acum. Contrară fa de ceea ce ai putea s crezi, eu nu cunosc r spunsul. Dar nuţă ă ă trebuie s i se permit lui de Roquefort s ob in Chivotul Legii. Elă ă ă ţ ă ştie multe, inclusiv tot ce ai reuşit tu s extragi din baza noastră ă de date, aşa c nu-i subestima hot rârea.ă ă

Era de o importan vital s te descotoroseşti deţă ă ă constrângerile vie ii noastre de sih strie. Multe lucruri teţ ă aşteapt . Deşi scriu aceste cuvinte în ultimele s pt mâni ale vie iiă ă ă ţ mele, pot doar s presupun c plecarea ta nu s-a desf şurat f ră ă ă ă ă violen . F tot ceea ce este necesar ca s - i duci la bun sfârşitţă ă ă ţ c utarea. De secole, maeştrii le-au l sat vorb succesorilor,ă ă ă inclusiv predecesorul meu. Dintre to i cei care au fost înainteaţ mea, tu eşti singurul care are la dispozi ie suficiente piese încâtţ s reasambleze întregul puzzle. Mi-ar fi pl cut s atingem acestă ă ă scop împreun , în timpul vie ii mele, dar n-a fost s fie. Deă ţ ă Roquefort nu ne-ar fi permis niciodat s ob inem succesul. Cuă ă ţ ajutorul fratelui Geoffrey, po i s reuşeşti acum. Î i doresc totţ ă ţ binele. Ai grij de tine şi de Geoffrey. Fii r bd tor cu b iatul,ă ă ă ă fiindc face numai lucrurile pentru care s-a legat prin jur mânt înă ă fa a mea.ţ

Seneşalul îşi ridic privirea spre Geoffrey şi vru s ştie:ă ă— Câ i ani ai?ţ— Dou zeci şi nou .ă ă— Por i o responsabilitate foarte mare pentru cineva atât deţ

216

tân r.ă— M-am sim it înfricoşat atunci când maestrul mi-a spus ceţ

aştepta de la mine. N-am vrut s primesc îns rcinarea.ă ă— De ce nu mi-ai spus direct? Geoffrey nu r spunse imediat.ă— Maestrul spunea c v retrage i din fa a disputelor şi vă ă ţ ţ ă

intimida i atunci când e vorba despre confruntare. Deocamdat ,ţ ă nu v cunoaşte i pe de-a-ntregul.ă ţ

Se sim i lezat de aceast mustrare, dar privirea sincer şiţ ă ă inocent a lui Geoffrey imprimase o accentuat expresivitateă ă cuvintelor. Şi totul era adev rat. Nu fusese niciodat genul deă ă om care s caute lupta şi se ferise de aşa ceva ori de câte ori îiă fusese cu putin .ţă

Dar nu şi de aceast dat .ă ăÎl înfruntase f r re ineri pe de Roquefort şi l-ar fi împuşcată ă ţ

mortal dac francezul n-ar fi reac ionat cu promptitudine. Deă ţ data aceasta, avea de gând s lupte. Îşi drese glasul, înl turândă ă urmele de emo ie şi întreb :ţ ă

— Ce trebuie s fac?ăChelnerul tocmai se întorsese, aducând dou salate, pâineă

proasp t şi brânz . Geoffrey zâmbi.ă ă ă— Mai întâi, s mânc m. Sunt mort de foame.ă ăZâmbi la rândul s u.ă— Şi dup aia?ă— Numai dumneavoastr pute i hot rî asta.ă ţ ăCl tin din cap în fa a ardorii cu care spera Geoffrey. De fapt,ă ă ţ

f cuse deja prima mişcare, pornind cu maşina de la aba ie spreă ţ nord. Şi o hot râre liniştitoare i se instal în suflet, în clipa înă ă care în elese c n-avea decât un loc spre care s se îndrepte.ţ ă ă

217

34

AVIGNON.ORA 5.30 DUP -AMIAZA.Ă

Malone privi atent palatul papal, care se în l a spre cer la vreoă ţ sut de metri în fa . El, Stephanie şi Claridon st teau la oă ţă ă cafenea în aer liber dintr-o pia foarte animat , învecinat directţă ă ă cu intrarea principal . Vântul dinspre nord b tea peste Ronulă ă aflat în apropiere – era mistralul, cum îl numeau localnicii – şi bântuia nestingherit prin oraş. Malone îşi aminti de un proverb medieval, referitor la miasmele resping toare care umpleauă odinioar str zile acestea. „Vântosule Avignon, când bate vântulă ă eşti resping tor, iar când nu bate, otr vitor.” Şi cum îl numiseă ă Petrarca? „Locul cel mai mirositor de pe p mânt.”ă

Dintr-un ghid turistic aflase c mastodontul arhitectonic careă se în l a în fa a lui, în acelaşi timp palat, fort rea şi sanctuar,ă ţ ţ ă ţă era în realitate alc tuit din dou cl diri: vechiul palat, construită ă ă din ordinul papei Benedict al XII-lea, începând din 1334, precum şi noul palat, ridicat sub pontificatul lui Clement al VI-lea, terminat în 1352. Ambele reflectau personalit ile ini iatorilor.ăţ ţ Vechiul palat era o mostr de conservatorism romanic cu preaă pu in elegan , în timp ce noul palat emana o frumuse e gotic .ţ ă ţă ţ ă Din nefericire, ambele cl diri fuseser devastate de foc şi, înă ă timpul Revolu iei Franceze, jefuite, sculpturile fiind distruse, iarţ toate frescele acoperite cu var. În anul 1810, palatul a fost transformat într-o cazarm . Municipalitatea din Avignon preluaseă controlul asupra lui în 1906, dar restaurarea fusese amânată pân -n anii 1960. Dou dintre aripi g zduiau acum un centru deă ă ă conferin e, iar restul, o mare atrac ie turistic , oferind doarţ ţ ă lic riri fugare din str lucirea fostei sale glorii.ă ă

— E timpul s intr m, anun Claridon. Ultimul grup pleacă ă ţă ă peste zece minute. Trebuie s facem parte din el.ă

Malone se ridic în picioare.ă— Ce urmeaz s facem?ă ăSe auzi un bubuit de tunet deasupra capetelor lor.— Abatele Bigou, cel c ruia i-a dest inuit Marie d’Hautpoul deă ă

Blanchefort marele ei secret de familie, venea, din când în când, s viziteze palatul şi s admire picturile. Asta s-a întâmplată ă

218

înainte de Revolu ie, când mai existau numeroase exponate. Larsţ a descoperit c unul dintre ele îl interesa în mod deosebit. Atunciă când Lars a redescoperit criptograma, a g sit şi o referire la ună tablou.

— Ce fel de referire? vru s ştie Malone.ă— În ziua în care a plecat din Fran a în Spania, în 1793,ţ

abatele Bigou a f cut o ultim consemnare, în registrul parohială ă pentru biserica Rennes-le-Château, care suna astfel: Lisez les Regles du Caridad.

Malone traduse în gând: „Citi i Regulile din Caridad”.ţ— Sauniere a g sit consemnarea aceasta şi a ascuns-o.ă

Norocul a f cut ca registrul s nu fi fost distrus, aşa c Lars l-aă ă ă descoperit pân la urm . Din câte se pare, Sauniere a aflat că ă ă Bigou a vizitat deseori Avignonul. În vremea lui Sauniere, pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, palatul nu era altceva decât o carapace g unoas . Numai c Sauniere putea lesne să ă ă ă descopere c existase aici, pe vremea lui Bigou, o pictur deă ă Juan de Valdes Leal, intitulat ă Citind Regulile din Caridad.

— Presupun c tabloul e tot în untru, nu? întreb Malone,ă ă ă aruncându-şi privirea peste întinsa curte, c tre Chapeaux Galo,ă poarta central a palatului.ă

Claridon cl tin din cap.ă ă— S-a dus de mult. Distrus într-un incendiu, acum vreo

cincizeci de ani.Alte noi tunete se rostogolir peste ei.ă— Şi-atunci, ce mai c ut m aici? întreb Stephanie.ă ă ăMalone arunc vreo câ iva euro pe mas şi-şi l s privirea să ţ ă ă ă ă

r t ceasc spre o alt cafenea în aer liber, la dou case distan .ă ă ă ă ă ţă În timp ce al ii se preg teau s plece, anticipând furtuna careţ ă ă urma, o femeie st tea sub un umbrar şi sorbea dintr-o ceşcu .ă ţă Z bovi doar pentru o clip asupra ei, suficient îns ca ochiul s uă ă ă ă format s disting tr s turile bine conturate şi ochii proeminen i.ă ă ă ă ţ Pielea ei avea culoarea cafelei cu frişc , iar gesturile îi erauă gra ioase, aşa cum observ în clipa în care chelnerul îi aduceaţ ă mâncarea comandat . O z rise pentru prima dat cu zeceă ă ă minute mai devreme, dup ce se aşezaser la început şi seă ă mirase.

Acum, o încercare.Lu un şerve el din hârtie de pe mas şi-l f cu ghem înă ţ ă ă

pumnul strâns.— În manuscrisul nepublicat, relu Claridon, cel despre care v-ă

219

am spus c l-a alc tuit Nöel Corbu în leg tur cu Sauniere şi cuă ă ă ă Rennes, cel pe care l-a g sit Lars, Corbu amintea despre tablouă şi ştia c Bigou se referise la el în registrul parohial. Corbuă notase de asemenea c o litografie a acestui tablou se mai aflaă înc în arhivele palatului. El o v zuse. În s pt mâna dinainteaă ă ă ă mor ii lui, Lars aflase în sfârşit unde anume, în arhive. Urma sţ ă mergem în untru s arunc m o privire, numai c Lars nu s-a maiă ă ă ă întors niciodat în Avignon.ă

— Şi nu i-a spus şi unde? sţ e interes Malone.ă— Nu, monsieur.— Nu exist nici o referire în jurnal despre vreun tablou, ziseă

Malone. Am citit toat chestia. Nici o vorb despre Avignon.ă ă— Dac Lars nu i-a spus unde e litografia, atunci de ce maiă ţ

intr m? Interveni şi Stephanie. Nu ştii unde s-o cau i.ă ţ— Şi totuşi, fiul dumitale a ştiut, cu o zi înainte s moar .ă ă

Trebuia s merg împreun cu el în palat s arunc m o privire,ă ă ă ă atunci când avea s se-ntoarc din mun i. Dar, madame, după ă ţ ă cum ştii – nici el nu s-a mai întors.

Malone urm rea cum Stephanie îşi reprima emo iile. Era bună ţ ă la asta, dar nu chiar atât de bun .ă

— De ce nu te-ai dus dumneata?— Am considerat c e mai important s r mân în via . Aşa că ă ă ţă ă

m-am retras la azil.— El a murit într-o avalanş , puse Malone lucrurile la punct. N-ă

a fost asasinat.— Nu po i s ştii asta. De fapt, zise Claridon, nu po i s ştiiţ ă ţ ă

nimic. Arunc o privire prin pia et . Trebuie s ne gr bim. Suntă ţ ă ă ă foarte stric i cu ora de plecare a ultimului grup. Cei mai mul iţ ţ dintre angaja i sunt locuitori mai vechi ai oraşului. Destui suntţ voluntari. ştia încuie uşile fix la şapte. Nu exist sistem deĂ ă securitate sau de alarm în incinta palatului. Nimic care s maiă ă aib valoare cu adev rat nu mai e expus acolo şi, pe lâng asta,ă ă ă zidurile sunt ele însele cel mai bun sistem de securitate. O s-o ştergem uşor din grup şi-o s aştept m pân când o s se facă ă ă ă ă linişte cu totul.

Pornir spre intrare.ăPic turi de ploaie îi în epar pielea capului lui Malone. Aflându-ă ţ ă

se cu spatele la femeie, care probabil c st tea la mas – la vreoă ă ă treizeci de metri distan , mâncând – îşi desf cu pumnul şi l sţă ă ă ă ca mistralul s -i m ture şerve elul f cut ghem din mân . Seă ă ţ ă ă întoarse şi se pref cu c se duce dup ghemotocul n r vaş, careă ă ă ă ă

220

dansa pe pietrele pavajului. În timp ce recupera deşeul r t citor,ă ă arunc o privire spre cafenea.ă

Femeia nu mai era la masa ei.Venea tacticoas în urma lor, spre palat.ă

*De Roquefort îşi coborî binoclul. St tea lâng Rocher desă ă

Doms, Stânca Domurilor, cel mai pitoresc loc din Avignon. Oamenii ocupaser culmea înc din epoca neolitic . În vremeaă ă ă ocupa iei papale, marele afloriment stâncos servise în chip deţ obstacol natural în fa a veşnicului mistral. Ast zi, culmeaţ ă dealului, direct învecinat cu palatul papal, ad postea ună ă splendid parc cu lacuri, fântâni, statui şi grote. Priveliştea î i t iaţ ă respira ia. Venise aici de multe ori în vremea în care lucra pentruţ seminarul din apropiere, înainte s se al ture ordinului.ă ă

Dealuri şi v i se întindeau c tre vest şi c tre sud. Ronul celă ă ă n valnic s pase o c rare dedesubt, strecurându-se pe subă ă ă faimosul Pont St. Benezet, care odinioar intersecta râul şi duceaă dinspre oraşul papei spre cel al regelui, aflat de cealalt parte.ă Atunci când, în 1226, Avignon trecuse în tab ra contelui deă Toulouse împotriva lui Ludovic al VIII-lea în timpul cruciadei albigenzilor, regele Fran ei distrusese podul. Pân la urm ,ţ ă ă avusese loc reconstruc ia, iar de Roquefort îşi imagina vremurileţ din secolul al XIV-lea, când cardinalii c l reau pe catârii lor înă ă jurul palatelor de ar pe care şi le construiser în Villeneuve-les-ţ ă ăAvignon. Prin secolul al XVI-lea, ploile şi inunda iile rupseserţ ă podul restaurat în patru fragmente, care niciodat n-au mai fostă extinse pân -n partea cealalt , aşa c structura r m sese încă ă ă ă ă ă incomplet . O alt dovad de lips de voin din parteaă ă ă ă ţă localnicilor, aşa considerase el întotdeauna. Un loc care p reaă destinat s cunoasc succesul numai pe jum tate.ă ă ă

— S-au îndreptat spre palat, îi zise el fratelui care st tea înă apropiere.

Îşi privi ceasul. Era aproape şase seara.— Care se închide la ora şapte.Îşi duse binoclul iar şi la ochi şi privi cu aten ie la o distană ţ ţă

de cinci sute de metri, spre pia et . Pornise spre nord de laţ ă aba ie şi ajunsese cu patruzeci de minute în urm . Sistemulţ ă electronic de supraveghere montat pe maşina lui Malone func iona în continuare şi aşa aflaser de c l toria spreţ ă ă ă Villeneuve-les-Avignon şi apoi despre întoarcerea spre Avignon. Dup toate aparen ele, se duseser s -l caute pe Claridon.ă ţ ă ă

221

De Roquefort urcase aleea m rginit de copaci dinspre palatulă ă papal şi se hot râse s aştepte acolo, pe culmea care-i oferea oă ă panoram perfect asupra vechiului oraş. Norocul îi zâmbise înă ă clipa în care Stephanie Nelle şi cei doi înso itori ai ei ieşiser dinţ ă parcarea subteran aflat chiar dedesubt, apoi se aşezaser la oă ă ă cafenea în aer liber perfect vizibil .ă

Îşi coborî din nou binoclul.Mistralul îl biciuia din spate. Vântul dinspre nord urla ast zi,ă

m turând cheiurile, învolburând râul, împingând norii de furtună ă care acopereau cerul din ce în ce mai aproape.

— Se pare c au de gând s r mân în palat dup oraă ă ă ă ă închiderii. Lars Nelle şi Claridon au mai procedat aşa, alt dat .ă ă Mai avem cheia de la poart ?ă

— Fratele nostru de-aici din oraş ne-o p streaz .ă ă— F rost de ea.ăÎşi asigurase de mult vreme o cale de intrare în palat, prină

catedral , dup ora închiderii. Arhivele din interior îi suscitaseră ă ă interesul lui Lars Nelle, aşa c , de asemenea, i-l stârniser şi luiă ă de Roquefort. De dou ori îi trimisese pe câ iva fra i să ţ ţ ă scotoceasc pe-acolo pe timpul nop ii, încercând s g seasc ceă ţ ă ă ă anume îl atr sese pe Lars Nelle. Numai c materialul aveaă ă propor ii descurajante şi nu aflase nimic niciodat . Poate c -nţ ă ă seara asta va putea s descopere mai multe.ă

Îşi întoarse privirea spre lentilele binoclului. Bucata de hârtie îi sc pase lui Malone din mân , iar el îl privi pe fostul avocat cumă ă porneşte dup ea.ă

Apoi, cele trei inte ale sale îi disp rur din raza vizual .ţ ă ă ă

222

35

ORA 9.00 SEARA.

Malone fu cuprins de o presim ire sinistr , în timp ce cutreieraţ ă înc perile lipsite de orice podoabe. La jum tatea circuitului prină ă palat, se desp r iser de grup şi Claridon îi condusese la un etajă ţ ă superior. Acolo, aşteptaser într-un turn, în spatele unei uşiă închise, pân la opt şi jum tate, când cele mai multe dintreă ă luminile din interior fuseser stinse şi nu se mai auzea nici oă mişcare. Claridon p rea s cunoasc bine procedurile şi fuseseă ă ă încântat s constate faptul c rutina echipei de-acolo r m seseă ă ă ă neschimbat dup cinci ani.ă ă

În labirintul s lilor împr ştiate peste tot, pe lungile culoare şiă ă în înc perile pustii se întrez reau acum doar pete izolate deă ă lumin slab . Malone putea doar s -şi imagineze cum fuseseră ă ă ă mobilate odinioar , pere ii împodobi i cu fresce somptuoase şiă ţ ţ tapi erii, pline toate de personaje venite fie s -l slujeasc peţ ă ă suveranul pontif, fie s -i cear câte ceva. Trimişi din parteaă ă hanului, ai împ ratului din Constantinopol, însuşi Petrarca sauă Sfânta Caterina din Siena, cu to ii veniser aici. Istoria seţ ă înr d cinase adânc, dar numai r m şi ele ei mai existau.ă ă ă ă ţ

Afar , furtuna se dezl n uise îă ă ţ n sfârşit şi ploaia izbea cu violen acoperişul, în timp ce tunetele f ceau s vibrezeţă ă ă geamurile. Palatul sta a fost odat la fel de grandios caă ă Vaticanul, şopti Claridon. Totul s-a dus. Distrus de ignoran şi deţă l comie.ă

Malone nu era de acord.— Unii ar spune c tocmai ignoran a şi l comia au f cut ca elă ţ ă ă

s fie construit, în primul rând.ă— A, domnule Malone, studiezi istoria?— Am citit şi eu.— Atunci, d -mi voie s - i ar t ceva.ă ă ţ ăClaridon îi conduse printre porticurile deschise în alte şi alte

înc peri umblate şi r sumblate, fiecare dintre ele individualizată ă ă printr-un panou. Se oprir într-o camer lung , etichetat ca fiindă ă ă ă Grand Tinel14, înc perea având un tavan lambrisat, cu bol iă ţ

14 Marele Refectoriu.223

semicirculare.— Aici era sala pentru banchete a papei şi în ea puteau să

încap sute de oameni, le spuse Claridon, vocea sa fiindă reverberat de ecou. Clement al VI-lea a atârnat de tavană draperii albastre, pres rate cu stele aurii, astfel încât s creezeă ă un arc celest. Pere ii erau odat împodobi i cu fresce. Toateţ ă ţ astea au fost distruse de incendiul din 1413.

— Şi n-au mai fost înlocuite niciodat ? se interes Stephanie.ă ă— Papii din Avignon nu mai existau, aşa c palatul nu maiă

avea nici o semnifica ie. Claridon f cu un semn spre cel laltţ ă ă cap t. Papa mânca singur, acolo, pe un podium, aşezat pe tron,ă sub un baldachin împodobit cu catifea purpurie şi hermin .ă Oaspe ii st teau pe b nci din lemn aşezate lâng pere i:ţ ă ă ă ţ cardinalii spre est, ceilal i spre vest. Mesele, puse pe capre dinţ lemn, formau un U şi mâncarea era servit prin centru. Totul câtă se poate de eap n şi de formal.ţ ă

— Ca şi palatul sta, interveni Malone. E ca şi cum te-ai plimbaă printr-un oraş distrus, cu toate sufletele din cl diri ucise într-ună bombardament. O lume în sine.

— Asta era şi ideea. Regii Fran ei îi voiau pe papii lor cât maiţ departe de restul lumii. Numai ei controlau ceea ce gândeau şi f ceau papii, aşa c nu era necesar ca reşedin a lor s fie într-ună ă ţ ă loc deschis. Nici unul dintre papii ştia n-a vizitat vreodat Roma,ă ă din moment ce italienii i-ar fi omorât imediat cum i-ar fi v zut. Înă consecin , cei şapte care au jucat aici rolul de papi şi-auţă construit propria fort rea şi n-au contestat niciodat peă ţă ă ocupantul tronului Fran ei. Îi datorau propria existen regelui şiţ ţă erau încânta i de tihna lor, de „captivitatea din Avignon”, aşaţ cum s-a numit perioada de papalitate de-aici.

În urm toarea înc pere, spa iul era şi mai restrâns. Cameraă ă ţ Pergamentului era cea în care papa şi cardinalii se întâlneau în consistorii secrete.

— Tot aici a fost oferit Trandafirul de Aur, coment Claridon.ă Un gest extrem de arogant din partea papilor din Avignon. În cea de-a patra duminic a Postului Mare, papa onora o anumită ă persoan , de obicei un suveran, oferindu-i un trandafir din aur.ă

— Nu eşti de acord cu asta? vru s ştie Stephanie.ă— Hristos n-avea nevoie de trandafiri din aur. De ce-ar fi avut

papii? Era înc unul dintre sacrilegiile s vârşite în locul acesta.ă ă Clement al VI-lea a cump rat întregul oraş de la Ioana, reginaă Neapolelui. Asta a f cut parte din târgul încheiat de ea, ca să ă

224

ob in absolvirea de acuza ia de complicitate la asasinareaţ ă ţ so ului ei. Timp de o sut de ani, criminalii, aventurierii,ţ ă falsificatorii şi contrabandiştii au sc pat cu to ii de bra ul justi iei,ă ţ ţ ţ cu condi ia s -i fi adus omagiile cuvenite papei.ţ ă

P trunser într-un alt salon, care era etichetat ca fiind Cameraă ă Cerbului. Claridon aprinse mai multe lumini incandescente delicate. Malone z bovi în prag suficient încât s arunce o privireă ă în spate, prin înc perea precedent , spre Grand Tinel. O umbră ă ă pâlpâi pe perete, destul cât s -şi dea seama c nu erau singuri.ă ă Ştia cine era acolo. O femeie înalt , atr g toare, atletic , „deă ă ă ă culoare”, aşa cum se exprimase Claridon mai devreme, în maşin . Femeia care-i urm rise pân -n palat.ă ă ă

— … Aici e locul în care se unesc vechiul şi noul palat, spunea Claridon. Vechiul în spatele nostru, noul, prin cel lalt portic. Aiciă era biroul lui Clement al VI-lea.

Malone citise în cartea de amintiri despre Clement al VI-lea, un b rbat c ruia-i pl ceau picturile şi poemele, sunetele pl cute,ă ă ă ă animalele rare şi iubirile curtenitoare. Era deseori citat cu vorbele: „Predecesorii mei n-au ştiut cum s fie papi”, aşa că ă transformase vechea fort rea a lui Benedict într-un palat ală ţă exceselor. Un exemplu edificator în leg tur cu dorin eleă ă ţ materiale ale lui Clement îl înconjura acum, ca imaginile pictate pe pere ii lipsi i de ferestre. Câmpuri, crânguri şi ape curg toare,ţ ţ ă toate acestea sub un cer albastru. B rba i cu n voade lâng ună ţ ă ă iaz verde, împestri at de ştiuci care înotau ce colo-colo.ţ Prepelicari de Bretania. Un tân r nobil şi şoimul s u. Un copil suită ă într-un copac. Pajişti, p s ri, oameni care se sc ldau. Verdele şiă ă ă maroul predominau, dar un veşmânt portocaliu, un peşte alb strui şi fructele din copaci ad ugau pete de culoareă ă stridente.

— Clement a pus s se picteze frescele astea în 1344. Au fostă descoperite sub stratul de var aplicat de solda i, atunci cândţ palatul a fost transformat într-o cazarm , în secolul al XIX-lea.ă Camera asta e tipic pentru papii din Avignon, mai ales pentruă Clement al VI-lea. Unii chiar îl numeau Clement Magnificul. N-avea nici un fel de chemare pentru via a religioas . Satisfacereaţ ă peniten elor, retragerea excomunic rilor, iertarea p catelor,ţ ă ă pân şi reducerea anilor de purgatoriu, atât pentru vii, cât şiă pentru mor i, toate erau de vânzare. A i observat s fie cevaţ ţ ă lips ?ă

Malone privi din nou cu aten ie frescele. Scenele de vân toareţ ă

225

reprezentau clar fuga de realitate – oameni care f ceau tot felulă de lucruri ca s se distreze – cu o privelişte care când se avânta,ă când se scufunda, dar nimic deosebit nu-i atrase aten ia.ţ

Deodat , îl izbi.ă— Unde-i Dumnezeu?— Ai ochi buni, monsieur. Claridon îşi desf cu bra ele. Nic ieri,ă ţ ă

în casa asta a lui Clement al VI-lea, nu exist vreun simbolă religios. Omisiunea e foarte gr itoare. Asta a fost dormitorul unuiă rege, nu al unui pap şi asta e ceea ce se considerau prela ii dină ţ Avignon. Aceştia au fost oamenii care i-au distrus pe templieri. Începând din 1307, cu Clement al V-lea, care a f cut parte dină conspira ia lui Filip cel Frumos şi terminând cu Grigore al XI-lea,ţ în 1378, indivizii ştia corup i au zdrobit ordinul. Larsă ţ întotdeauna a fost de p rere – şi eu sunt de acord cu el – că ă înc perea asta dovedeşte care a fost adev rata valoare aă ă b rba ilor stora.ă ţ ă

— Crezi c templierii au supravie uit? se interes Stephanie.ă ţ ă— Oui. Sunt pe-aici. I-am v zut. Ce anume sunt, nu ştiu. Dară

sunt pe-aici.Malone nu-şi putea da seama dac era vorba despre oă

realitate sau numai despre o presupunere a cuiva care vedea conspira ii la tot pasul. Tot ceea ce ştia era c -i urm rea oţ ă ă femeie care era suficient de priceput încât s plaseze un glonă ă ţ într-un trunchi de copac chiar deasupra capului s u, de la oă distan de cincizeci de metri, noaptea, pe un vânt de şaizeci şiţă cinci de kilometri pe or . Putea, de asemenea, s fi fost cea careă ă îi salvase pielea în Copenhaga. Şi era adev rat .ă ă

— Hai s termin m cu asta, zise Malone.ă ăClaridon stinse luminile.— Urma i-m .ţ ăTraversar vechiul palat spre aripa nordic şi spre centrul deă ă

conferin e. Pe un panou scria c aceast facilitate fusese creatţ ă ă ă recent de municipalitate, ca o modalitate de a genera venituri pentru o viitoare restaurare. Fosta Sal a Conclavelor, Cameraă Trezoreriei şi Marele Beci fuseser dotate cu b nci, un podium şiă ă echipament audio-video. Prin alte culoare, întâlnir efigiile dină piatr ale altor papi din Avignon.ă

Claridon se opri pân la urm în fa a unei uşi zdravene dină ă ţ lemn şi încerc încuietoarea. Uşa se deschise.ă

— E bine. Nici acum n-o încuie noaptea.— De ce n-o fac? se mir Malone.ă

226

— Nu-i nimic pe-aici care s aib cine ştie ce valoare în afară ă ă de informa ii şi prea pu ini ho i sunt interesa i de-aşa ceva.ţ ţ ţ ţ

P trunser într-un întuneric ca smoala.ă ă— Aici a fost odat capela lui Benedict al XII-lea, papa care aă

conceput şi a construit cea mai mare parte a vechiului palat. Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, camera asta şi cea de dinainte au fost transformate în arhivele regiunii. Şi palatul îşi p strează ă consemn rile tot aici.ă

Lumina care se rev rsa dinspre hol le dezv lui o înc pereă ă ă impozant , plin cu rafturi, rând dup rând. Cele mai multe erauă ă ă aliniate pe pere ii dinspre exterior, sec iunile fiind îngr m diteţ ţ ă ă unele peste altele, înconjurate de un culoar cu grilaj. În spatele rafturilor se în l au ferestre arcuite, cu geamurile negre asaltateă ţ de o ploaie st ruitoare.ă

— Patru kilometri de rafturi, spuse Claridon. O abundenţă luxoas de informa ie.ă ţ

— Dar ştii unde s cau i? îă ţ l întreb Malone.ă— Aşa sper.Claridon p trunse adânc spre aripa central . Malone şiă ă

Stephanie aşteptar pân când, la vreo cincisprezece metri maiă ă încolo, se aprinse o lumin .ă

— Aici! îi strig Claridon.ăMalone închise uşa dinspre hol, întrebându-se în sinea lui cum

ar putea femeia care-i urm rea s intre neobservat . Porniă ă ă înainte spre locul dinspre care se vedea lumina şi-l g sir peă ă Claridon stând în picioare lâng o mas pentru citit.ă ă

— Din fericire pentru istorie, spuse Claridon, toate artefactele din palat au fost inventariate pe la începutul secolului al XVIII-lea. Apoi, spre sfârşitul celui de-al XIX-lea, s-au f cut fotocopii şiă desene pentru tot ceea ce a supravie uit Revolu iei. Eu şi Larsţ ţ am ajuns, amândoi, s cunoaştem bine modul în care a fostă organizat informa ia.ă ţ

— Şi n-ai mai venit s cau i dup moartea lui Mark, fiindc aiă ţ ă ă crezut c templierii o s te ucid ? îl întreb Malone.ă ă ă ă

— Îmi dau seama, monsieur, c nu prea crezi mare lucru dină toate astea. Dar te asigur c-am f cut ceea ce trebuia.ă Consemn rile astea s-au odihnit aici timp de sute de ani, aşa c-ăam considerat c s-ar mai putea odihni în linişte înc o vreme. Să ă ă r mân în via mi s-a p rut c-ar fi mai important.ă ţă ă

— Şi-atunci, acum de ce-ai mai venit? se interes Stephanie.ă— A trecut mult vreme. Claridon se îndep rt de mas . Înă ă ă ă

227

jurul nostru sunt registrele cu inventarul obiectelor din palat. O s am nevoie de câteva minute, s arunc o privire. Ce-ar fi să ă ă sta i jos şi s m l sa i s v d dac pot s g sesc ceea ce vrem?ţ ă ă ă ţ ă ă ă ă ă

Scoase o lantern din buzunar.ă— E de la azil. M-am gândit c ne putea fi util .ă ăMalone îşi trase un scaun, iar Stephanie îl imit . Claridonă

disp ru în întuneric. Se aşezar şi-l auzir cum scotoceşte, razaă ă ă de lumin a lanternei dansând de-a lungul bol ii de deasupraă ţ capetelor lor.

— Asta f cea şi so ul meu, zise ea, în şoapt . Se ascundeaă ţ ă într-un palat uitat, c utând aiureli.ă

Malone îi sim i exasperarea în voce.ţ— Asta, în timp ce c snicia noastr se ducea de râp . În timpă ă ă

ce eu munceam dou zeci de ore pe zi. El asta f cea.ă ăBubuitul tunetului îşi r spândi vibra iile atât prin trupul lui, câtă ţ

şi prin înc pere.ă— Era ceva important pentru el, zise Malone, p strându-şi deă

asemenea vocea la un nivel mai coborât. Şi chiar ar putea s fieă ceva aici.

— Ce s fie, Cotton? O comoar ? Dac Sauniere a descoperită ă ă giuvaerele alea în cript , treaba lui. Un noroc ca sta d pesteă ă ă oameni o dat la mul i ani. Dar altceva nu mai exist . Bigou,ă ţ ă Sauniere, Lars, Mark, Claridon. Cu to ii sunt nişte vis tori.ţ ă

— Vis torii au schimbat de multe ori lumea.ă— Asta-i ca şi cum ai alerga dup potcoave de cai mor i.ă ţClaridon se întoarse din întuneric şi l s s cad un dosară ă ă ă

muceg it pe mas . Exteriorul era p tat de broboane de ap .ă ă ă ă În untru, se afla un teanc, gros de aproape opt centimetri, deă fotografii alb-negru şi desene în creion.

— La câ iva paşi de locul în care zisese Mark c-ar fi. Slavţ ă Domnului c b trânul care se ocup de locul sta face preaă ă ă ă pu ine schimb ri în timp.ţ ă

— Cum de l-a g sit Mark? îă ntreb Stephanie.ă— Pleca la vân toare de indicii în fiecare weekend. Nu era laă

fel de pasionat ca taic -s u, dar venea deseori în casa dină ă Rennes şi ne-am b gat şi noi, eu şi el, nasul prin cercet ri. Laă ă universitatea din Toulouse, a dat peste unele informa iiţ referitoare la arhivele din Avignon. A pus indiciile cap la cap şi iat c avem aici r spunsul.ă ă ă

Malone împr ştie con inutul dosarului pe mas .ă ţ ă— Şi noi ce c ut m?ă ă

228

— N-am v zut niciodat desenul. Putem doar s sper m c areă ă ă ă ă un titlu.

Se apucar s scotoceasc printre imagini.ă ă ă— Uite, anun Claridon, cu emo ie în glas.ţă ţMalone se concentr asupra uneia dintre litografii, un desenă

purtând patina timpului, cu marginile ferfeni ite. O adnotareţ scris de mân în partea superioar suna astfel: DON MIGUEL DEă ă ă MAÑARA CITIND REGULILE DIN CARIDAD.

Imaginea îl înf işa pe un b trân cu o umbr de barb şi cu oăţ ă ă ă musta sub ire, aşezat la o mas şi purtând straie c lug reşti.ţă ţ ă ă ă Pe una din mâneci, o emblem elaborat se întindea de la um ră ă ă pân la cot. Mâna lui stâng atingea o carte aşezat pe vertical ,ă ă ă ă iar cea dreapt era întins , cu palma în sus, f când semne pesteă ă ă un birou lucrat cu minu ie c tre un omule îmbr cat în ras deţ ă ţ ă ă c lug r, coco at pe un taburet scund, cu degetele la buze,ă ă ţ cerând t cere. O carte st tea deschis în poala omule ului.ă ă ă ţ Podeaua, întins dintr-o parte în cealalt , avea un desen de tablă ă ă de şah, iar pe taburetul pe care st tea omule ul se vedeau scriseă ţ câteva litere:

ACABOCE A°.DE 1687.

— Tare ciudat, bomb ni Claridon. Ia uita i-v aici!ă ţ ăMalone urm ri direc ia în care ar ta degetul lui Claridon şiă ţ ă

examin partea din stânga sus a desenului, acolo unde, printreă umbrele din spatele omule ului, se aflau o mas şi o etajer . Înţ ă ă vârf, era aşezat un craniu omenesc.

— Ce înseamn toate astea? îă l întreb Malone pe Claridon.ă— Caridad se traduce prin „caritate”, dar poate s însemne şiă

iubire. Veşmântul negru al b rbatului de la mas apar ineă ă ţ Ordinului Cavalerilor de Calatrava, o societate religioas spaniolă ă închinat lui Iisus Hristos. Îmi dau seama dup desenul de peă ă mânec . Acaboce înseamn „împlinire”. Acel A° ar putea s fie oă ă ă referire la alfa şi omega, prima şi ultima liter a alfabetului grec:ă începutul şi sfârşitul. Craniul? N-am nici cea mai vag idee.ă

Malone îşi aminti de ceea ce se presupunea c scrisese Bigouă în registrul parohiei din Rennes, chiar înainte s fug din Fran aă ă ţ spre Spania. Citi i Regulile din Caridadţ .

— Ce fel de reguli trebuie s citim?ăClaridon examin desenul în lumina palid .ă ă

229

— Observ ceva la omule ul de pe taburet. Uite-i pantofii.ă ţ Picioarele lui sunt aşezate pe p tratele negre de pe podea, înă diagonal unul fa de cel lalt.ă ţă ă

— Podeaua seam n cu o tabl de şah, constat Stephanie.ă ă ă ă— Iar episcopul15 se mut în diagonal , aşa cum indică ă ă

picioarele.— Aşadar, omule ul e un episcop? întreb Stephanie.ţ ă— Nu, interveni Malone, în elegând despre ce era vorba. Laţ

francezi, la şah, piesa se numeşte nebun.— Te pasioneaz jocul? îă l întreb Claridon.ă— Am jucat ceva.Claridon r mase cu degetul pe omule ul de pe taburet.ă ţ— Iat un nebun în elept care pare s de in un secret în careă ţ ă ţ ă

este vorba despre alfa şi omega.Malone în elese.ţ— Despre Hristos se spunea asta.— Oui. Şi, atunci când adaugi acaboce, ai „împlinirea lui alfa şi

omega”. Împlinirea lui Hristos.— Dar ce înseamn asta? vă ru s ştie Stephanie.ă— Madame, aş putea s v d cartea lui Stüblein?ă ăStephanie g si volumul şi i-l înmân lui Claridon.ă ă— Haide i s ne mai uit m o dat la piatra funerar . R d cinileţ ă ă ă ă ă ă

familiei d’Hautpoul dateaz din Fran a secolului al XII-lea. Marieă ţ s-a c s torit cu Franşois d’Hautpoul, ultimul st pânitor, în 1732.ă ă ă Unul dintre str moşii lui a scris un testament în anul 1644, peă care l-a înregistrat şi l-a autentificat aşa cum se cuvine la un notar din Esperaza. Totuşi, atunci când str moşul acesta a murit,ă testamentul cu pricina n-a mai fost g sit. Pe urm , la mai multă ă de o sut de ani de la moartea lui, testamentul pierdut aă reap rut dintr-odat . Atunci când Franşois d’Hautpoul s-a dus s -ă ă ăl ia, notarul i-a spus: „N-ar fi în elept din partea mea s mţ ă ă despart de un document cu o atât de mare importan ”. Franşoisţă a murit în anul 1753, iar în 1780 testamentul i-a fost, în sfârşit, încredin at v duvei lui, Marie. De ce? Nimeni nu ştie. Poateţ ă pentru c ea era, atunci, singura r mas din neamul d’Hautpoul.ă ă ă Numai c ea a murit dup un an şi se spune c i-ar fi l sată ă ă ă testamentul şi ce informa ii o fi con inut, abatelui Bigou, ca parteţ ţ a marelui secret de familie.

— Şi asta o fi g sit Sauniere în cript ? împreun cu monedeleă ă ă

15 Joc de cuvinte: în limba englez , ă bishop înseamn atît „episcop”,ă cît şi „nebun” (la jocul de şah), (n.tr.).

230

din aur şi cu giuvaerele?Claridon încuviin .ţă— Dar cripta a fost ascuns . Aşa c Lars a crezut întotdeaunaă ă

c falsul mormânt al lui Marie din cimitir con inea adev ratulă ţ ă indiciu. Bigou trebuie s fi avut sentimentul c secretul pe care-lă ă cunoştea era mult prea important încât s nu fie transmis. Elă fugea din ar , nu se mai întorcea vreodat , aşa c a l sat oţ ă ă ă ă ghicitoare care s indice drumul. În maşin , atunci când mi-a iă ă ţ ar tat desenul copiat de pe piatra funerar , multe lucruri mi s-auă ă limpezit în minte.

Se întinse dup o foaie alb şi un toc care se aflau pe mas .ă ă ă— Acum ştiu c inscrip ia e plin de informa ii.ă ţ ă ţMalone examin literele şi simbolurile de pe pietrele deă

mormânt.

— Piatra din dreapta este aşezat orizontal pe mormântul luiă

Marie şi nu con ine genul acela de inscrip ii g site în mod normalţ ţ ă pe morminte. Partea stâng e scris în latin .ă ă ă

Claridon scrise ET ÎN PAX pe foaie.— Asta se traduce prin „şi în pace”, dar cu un amendament.

Pax este nominativul latinesc tradus prin „pace” şi e incorect plasat gramatical dup prepozi ia „în”. Coloana din dreapta eă ţ scris în greac şi e o p s reasc . Dar m-am tot gândit la ea şiă ă ă ă ă explica ia mi-a venit, în sfârşit, în minte. Inscrip ia e de fapt toatţ ţ ă în latin , numai c transcris în alfabetul grecesc. Atunci când leă ă ă traduci în alfabetul latin, literele E, T, I, N şi A sunt la fel. Dar P devine R, X devine K şi.

Claridon mâzg li ceva pe hârtie, apoi transcrise traducereaă

231

complet în josul foii.ă

ET ÎN ARCADIA EGO.

— Şi eu am fost în Arcadia, rosti Malone, traducând din latin .ă Asta n-are nici un sens.

— Exact, punct Claridon. Ceea ce ne-ar putea conduce laă concluzia c vorbele astea ascund altceva.ă

Malone în elese.ţ— O anagram ?ă— Ceva destul de obişnuit în vremea lui Bigou. La urma urmei,

m îndoiesc c abatele ar fi l sat un mesaj atât de uşor deă ă ă descifrat.

— Şi cum r mâne cu cuvintele din centru?ăClaridon le not pe foaie.ă

REDDIS REGIS CELLIS ARCIS.

— Reddis înseamn „s dai înapoi, s înapoiezi ceva care-aă ă ă fost luat mai înainte”. Dar mai este şi numele latin pentru Rennes. Regis deriv din ă rex, ceea ce înseamn „rege”. ă Cella se refer la un depozit. ă Arcis provine din arx: cetate, fort rea ,ă ţă citadel . Se pot face multe cu fiecare dintre ele, dar împreun nuă ă au nici un sens. Apoi, mai este şi s geata care leag literele ă ă P-S din partea de sus cu prae-cum. N-am nici o idee ce-ar putea să însemne P-S. Dar prae-cum se traduce prin „rug minte s viiă ă 16”.

— Ce e cu simbolul din partea de jos? întreb Stephanie. Arată ă ca o caracati .ţă

Claridon scutur din cap.ă— E un p ianjen, ă madame. Dar semnifica ia lui îmi scap .ţ ă— Cum r mâne cu cealalt piatr ? întreb Malone.ă ă ă ă— Cea din stânga a fost pus în pozi ie vertical deasupraă ţ ă

mormântului, fiind cea mai vizibil . Aminti i-v , Bigou a slujit-oă ţ ă pe Marie d’Hautpoul timp de mul i ani. I-a fost extraordinar deţ loial şi a muncit doi ani ca s -i lucreze piatra aceasta deă mormânt; cu toate astea, aproape fiecare rând de pe ea con ineţ câte o eroare. Pietrarii din vremea aia erau predispuşi la greşeli, dar atât de multe? În nici un caz abatele nu le-ar fi tolerat.

— Aşadar, erorile fac parte din mesaj? întreb Malone.ă

16 În limba englez , ă pray to come, care se pronun în modţă asem n tor cu ă ă prae-cum, (n.tr.).

232

— Aşa ar p rea. Privi i aici. Numele ei e greşit. Ea nu era Marieă ţ de Negre d’Arles doamn d’Haupoul. Ea era Marie de Negriă d’Ables d’Hautpoul. Multe dintre celelalte cuvinte sunt trunchiate. Literele sunt ridicate sau c zute f r nici un motiv.ă ă ă Dar privi i şi data.ţ

Malone examin cifrele romane.ă

MDCOLXXXI.

— Se presupune c-ar fi anul mor ii ei. 1681. Şi asta f r s -lţ ă ă ă punem la socoteal şi pe O, fiindc în sistemul numeral roman nuă ă exist zero şi nu exista nici un num r transcris prin litera o. Cuă ă toate acestea, iat -l. Iar Marie a murit în 1781, nu în 1681. S fieă ă litera O de-acolo un semn prin care s se dea de în eles c Bigouă ţ ă ştia c data era greşit ? Şi vârsta ei e greşit , de asemenea. Eaă ă ă avea şaizeci şi opt de ani, nu şaizeci şi şapte – aşa cum scrie acolo – atunci când a murit.

Malone ar t spre schi a pietrei din dreapta şi spre cifreleă ă ţ romane din col ul de jos. LIXLIXL.ţ

— Cincizeci. Nou . Cincizeci. Nou . Cincizeci.ă ă— Foarte ciudat, aprecie Claridon.Malone îşi arunc din nou privirea spre litografie.ă— Nu v d ce rol are desenul sta.ă ă— E un puzzle, monsieur. Şi unul care nu are o rezolvare

uşoar .ă— Numai c eu aş vrea s -i cunosc r spunsul, se auzi o voceă ă ă

b rb teasc , grav , din întuneric.ă ă ă ă

233

36

Malone se aştepta la o întâlnire cu femeia, dar vocea aceasta nu era a ei. Îşi c ut pistolul.ă ă

— Sta i liniştit, domnule Malone. În momentul acesta suntţ câteva arme îndreptate spre dumneavoastr .ă

— E tipul din catedral , îi spuse Stephanie.ă— V-am spus c-o s ne mai întâlnim. Şi dumneavoastr ,ă ă

monsieur Claridon. N-a i fost prea conving tor la azil. Nebun?ţ ă Greu de crezut.

Malone scrut prin întuneric. Forma înc perii d dea naştereă ă ă unor distorsiuni de sunet. În schimb, descoperi siluete umane postate deasupra lor, înainte de şirul superior de rafturi, lângă grilajul din lemn.

Num r patru siluete.ă ă— Cu toate acestea, sunt impresionat de cunoştin eleţ

dumneavoastr , ă monsieur Claridon. Deduc iile pe care le-a iţ ţ f cut în leg tur cu piatra funerar par logice. Întotdeauna amă ă ă ă fost de p rere c sunt multe de aflat din acea inscrip ie. Am fostă ă ţ şi eu aici mai înainte, scormonind printre rafturile acestea. O întreprindere atât de dificil ! Atât de mult de explorat! V suntă ă recunosc tor pentru faptul c mi-a i îngustat aria de cercetare.ă ă ţ Citind Regulile din Caridad. Cine s-ar fi gândit?

Claridon îşi f cu semnul crucii şi Malone descoperi frica în ochiiă lui.

— Dumnezeu s ne aib -n paz !ă ă ă— Haide i, monsieur Claridon, rosti vocea imaterial . Chiar eţ ă

nevoie s implic m Cerul?ă ă— Sunte i r zboinicii Lui!ţ ăVocea lui Claridon tremura.— Şi ce anume v conduce spre aceast concluzie?ă ă— Cine altcineva a i putea s fi i?ţ ă ţ— Poate c suntem de la poli ie? Nu. N-a i putea s crede iă ţ ţ ă ţ

una ca asta. Poate c suntem aventurieri. C ut tori. La fel caă ă ă dumneavoastr . Dar nu. Aşa c , haide i s spunem, de dragulă ă ţ ă simplific rii, c suntem r zboinicii Lui. Cum a i puteaă ă ă ţ dumneavoastr trei s ajuta i cauza noastr ?ă ă ţ ă

Nu-i r spunse nimeni.ă— Doamna Nelle are în posesie jurnalul so ului dumneaei şiţ

234

cartea de la licita ie. Aceasta va fi contribu ia ei.ţ ţ— Du-te-n m -ta! să cuip ea.ăUn pocnet, ca de balon care explodeaz , acoperi sunetul ploiiă

şi un glon râcâi masa la doar câ iva centimetri distan fa deţ ţ ţă ţă Stephanie.

— R spuns greşit, rosti vocea.ă— D -i-le, o sf tui Malone.ă ăStephanie se uit urât la el.ă— Data viitoare te împuşc pe tine.ă— De unde a i ştiut? îţ ntreb vocea.ă— Aşa aş face eu.Se auzi un chicotit.— Îmi place de dumneavoastr , domnule Malone. Sunte i ună ţ

profesionist.Stephanie c ut în geanta de pe um r şi scoase de-acoloă ă ă

cartea şi jurnalul.— Arunca i-le spre uş , printre rafturi, o instrui vocea.ţ ăEa f cu aşa cum i se spusese.ăO siluet îşi f cu apari ia şi le ridic .ă ă ţ ăMalone adun în gând înc un om la list . Cel pu in cinci seă ă ă ţ

aflau acum în arhiv . Îşi sim i arma împungându-l în mijloc, subă ţ hain . Din nefericire, n-avea cum s pun mâna pe ea înainte caă ă ă unul dintre ei, cel pu in, s fie împuşcat. Şi nu mai avea decâtţ ă trei gloan e în înc rc tor.ţ ă ă

— So ul dumneavoastr , doamn Nelle, a izbutit s pun capţ ă ă ă ă la cap multe dintre fapte, iar deduc iile sale în ceea ce priveşteţ elementele lips au fost, în general, corecte. A avut o inteligenă ţă remarcabil .ă

— Dar ce c uta i? îă ţ ntreb Malone. Eu am intrat în hor abiaă ă acum vreo dou zile.ă

— C ut m dreptatea, domnule Malone.ă ă— Şi era necesar s -l c lca i cu maşina pe un b trân dină ă ţ ă

Rennes-le-Château ca s ob ine i dreptatea?ă ţ ţSe gândise s arunce o piatr şi s vad dac face valuri.ă ă ă ă ă— Şi cine ar fi acela?— Ernst Scoville. Lucra cu Lars Nelle. Sunt convins c şti iă ţ

destule despre el, nu-i aşa?— Domnule Malone, poate c anul de când v-a i retras v-aă ţ

tocit abilit ile. Sper c era i mai bun la interogatorii atunci cândăţ ă ţ lucra i cu norm întreag .ţ ă ă

— Din moment ce ave i jurnalul şi cartea, n-ar fi cazul sţ ă

235

pleca i?ţ— Am nevoie de litografia aceea. Monsieur Claridon, v rog să ă

fi i amabil s i-o da i asociatului meu de-aici, dincolo de mas .ţ ă ţ ăClaridon, se vedea limpede, n-avea de gând s se conformeze.ăUrm un alt plesnet venit dintr-o arm cu amortizor şi un glonă ă ţ

se înfipse cu o bufnitur în t blia mesei.ă ă— Nu suport s m repet.ă ăMalone ridic desenul de pe mas şi i-l înmân lui Claridon.ă ă ă— D -i-l.ăFoaia fu primit de o mân tremur toare. Claridon f cu câ ivaă ă ă ă ţ

paşi pân ajunse la fasciculul de lumin împr ştiat de un becă ă ă slab.

Tunetul bubui şi scutur zidurile. Furtuna se dezl n uia înă ă ţ continuare.

Atunci, r bufni un nou zgomot.ăUn foc de arm .ăŞi becul explod într-o ploaie de scântei.ă

*De Roquefort auzi zgomotul focului de arm şi z ri fulgerulă ă

pornit din eav în apropierea ieşirii din arhiv . La dracu’!ţ ă ă Altcineva era acolo.

Înc perea se cufund în întuneric.ă ă— Mişca i-v ! lţ ă e strig el oamenilor s i afla i pe pasarela de laă ă ţ

etajul al doilea, sperând c ştiu ce trebuie s fac .ă ă ă*

Malone în elese c tr sese cineva în bec. Era femeia. G sise oţ ă ă ă alt cale de intrare.ă

Din moment ce fuseser înv lui i de bezn , se hot rî s-oă ă ţ ă ă înşface pe Stephanie şi se aruncar amândoi la podea. Spera caă şi cei de deasupra lor s fi fost, de asemenea, prinşi pe picioră greşit.

Îşi scoase arma de sub hain .ăSe auzir alte dou împuşc turi expediate de jos, iar gloan eleă ă ă ţ

îi f cur pe indivizii de sus s se risipeasc . Zgomotele de paşiă ă ă ă bubuiau pe platforma din lemn. Pe el îl preocupa mai mult tipul de la parter, dar nu auzise nimic venind din direc ia în care-lţ v zuse pentru ultima dat , dup cum nu mai auzise nimic dină ă ă partea lui Claridon.

Atacatorii se oprir din alergat.ă— Oricine-ai fi, rosti vocea b rb teasc , era cazul s teă ă ă ă

amesteci?

236

— Aş putea s - i pun aceeaşi întrebare, r spunse femeia, peă ţ ă un ton indiferent.

— Asta nu-i treaba ta.— Nu sunt de acord.— I-ai atacat pe doi dintre fra ii mei, în Copenhaga.ţ— S spunem mai degrab c i-am împiedicat atacul.ă ă ă ţ— O s - i primeşti r splata.ă ţ ă— Vino s m prinzi.ă ă— Pune i mâna pe ea, ip b rbatul.ţ ţ ă ăCâteva umbre negre se n pustir deasupra capetelor lor. Ochiiă ă

lui Malone se acomodaser cu întunericul, aşa c descoperir oă ă ă scar la cel lalt cap t al pasarelei.ă ă ă

Îi întinse arma lui Stephanie.— Stai aici.— Unde te duci?— S -i întorc cuiva un serviciu.ăSe ghemui şi apoi se repezi înainte, f când slalom printreă

rafturi. Aştept , apoi îl plac pe unul dintre cei care alergau, înă ă clipa în care acesta s ri de pe ultima treapt . În l imea şi staturaă ă ă ţ acestuia îi aminteau de Geac Roşie, dar de aceast dat Maloneă ă ă era preg tit. Expedie un genunchi în stomacul individului, apoi îlă izbi cu pumnul în ceaf .ă

Individul r mase lat.ăMalone cercet întunericul şi auzi zgomot de fug la câtevaă ă

culoare distan .ţă— Nu! V rog, l sa i-m !ă ă ţ ăEra Claridon.

*De Roquefort se îndrept direct spre uşa de ieşire din arhive.ă

Coborâse de pe metereze şi ştia c femeia va vrea s -şi fac oă ă ă retragere gr bit , dar posibilit ile ei de alegere erau limitate.ă ă ăţ Existau doar ieşirea spre hol şi o alta, prin biroul custodelui. Dar oamenii lui posta i acolo tocmai îi raportaser prin sta ia radio cţ ă ţ ă era linişte.

Acum ştia c era vorba despre aceeaşi persoan care îiă ă încurcase planurile la Copenhaga şi probabil aceeaşi din seara precedent , de la Rennes-le-Château. Iar aceast concluzie îiă ă d du imboldul s-o urm reasc . Trebuia s -i afle identitatea.ă ă ă ă

Uşa de ieşire din arhive se deschise, apoi se închise. În fâşia de lumin venit de pe hol z ri un trup întins cu fa a în jos,ă ă ă ţ printre rafturi. Se repezi într-acolo şi-l descoperi pe unul dintre

237

subordona ii s i, f r cunoştin , cu o s geat micu înfipt înţ ă ă ă ţă ă ă ţă ă ceaf . Fratele fusese postat la parter şi tot el recuperase cartea,ă jurnalul şi litografia.

Care nu se mai vedeau pe nic ieri.ăLua-o-ar dracu’!— Face i aşa cum v-am înv at, le strig oamenilor care-i maiţ ăţ ă

r m seser .ă ă ăIar el porni în goan spre uş .ă ă

*Malone îi auzi comanda şi se hot rî s se întoarc laă ă ă

Stephanie. N-avea nici o idee despre ce li se poruncise s fac ,ă ă dar presupunea c era vorba şi despre ei, iar asta nu era bine.ă

Se ghemui şi-şi croi drum printre rafturi, spre mas .ă— Stephanie, şopti el.— Aici, Cotton.Se strecur aproape de ea. Tot ceea ce se mai auzea acumă

era ploaia.— Trebuie s mai fie o ieşire de-aici, murmur ea, prină ă

întuneric.Îi lu înapoi arma.ă— Cineva a ieşit pe uş . Probabil c-a fost femeia. Am z rit doară ă

o umbr . Ceilal i trebuie c s-au dus dup Claridon şi au plecată ţ ă ă prin alt parte.ă

Uşa care d dea spre ieşire se deschise din nou.ă— Asta-i el, pleac , zise Malone.ăSe ridicar în picioare şi se repezir înapoi, prin arhive. Laă ă

ieşire, Malone şov i, nu auzi şi nu v zu nimic, aşa c porni în faă ă ă ţă spre exterior.

*De Roquefort o descoperi pe femeie alergând de-a lungul

galeriei. Ea se r suci şi, f r s -şi încetineasc goana, trase ună ă ă ă ă foc în direc ia lui.ţ

El se arunc la podea, iar silueta disp ru dup un col .ă ă ă ţSe ridic în picioare şi âşni dup ea. Înainte ca femeia să ţ ă ă

trag , observase cartea şi jurnalul la ea în mân .ă ăTrebuia s-o opreasc .ă

*Malone v zu un b rbat, îmbr cat cu pantaloni negri şi ună ă ă

pulover pe gât de culoare închis , cu arma în mân , trecândă ă dup un col , la vreo cincisprezece metri mai încolo.ă ţ

— Începe s devin interesant, zise el.ă ă

238

Începur s alerge amândoi.ă ă*

De Roquefort îşi continu urm rirea. Femeia sigur încerca să ă ă ias din palat şi p rea s cunoasc bine locurile. Fiecare cotitură ă ă ă ă de care trecea era cea corect . Ob inuse cu îndr zneal ceea ceă ţ ă ă c utase, aşa c el trebuia s presupun c fuga nu se petreceaă ă ă ă ă la voia întâmpl rii.ă

Trecând printr-un alt portic, p trunse într-un salon cu boltă ă gotic . Femeia era deja la cel lalt cap t, trecând de un col .ă ă ă ţ Alerg într-acolo şi z ri o scar din piatr , lat , ducând în jos.ă ă ă ă ă Marea Scar de Onoare. Odinioar m rginit de fresce,ă ă ă ă întrerupt de por i din fier şi învelit cu covoare persane, scaraă ţ ă d dea ea îns şi un aer de solemnitate maiestuoas ceremoniiloră ă ă pontificale. Acum, coloanele şi zidurile erau goale. Întunericul, la vreo treizeci de metri în jos, era absolut. Ştia c dedesubt erauă ieşiri care d deau într-o curte. Îi auzi paşii femeii în timp ceă cobora, dar nu izbuti s -i z reasc silueta.ă ă ă

Aşa c , pur şi simplu, trase.ăZece focuri.

*Malone auzi ceea ce suna ca o b taie repetat de ciocan într-ă ă

un cui. Un foc de arm cu amortizor dup altul.ă ăÎşi încetini pasul, apropiindu-se de o uş , la trei metri în fa aă ţ

lui.*

La baza sc rii întunecate scâr âir nişte balamale. Deă ţ ă Roquefort recunoscu sunetul produs de o uş care se deschideă gemând. Furtuna de afar se auzea din ce în ce mai tare. Seă p rea c împuşc turile lui la întâmplare nu-şi nimeriser inta.ă ă ă ă ţ Femeia p r sea palatul. Auzi zgomot de paşi în spatele lui, apoiă ă vorbi într-un microfon pe care-l avea prins de c maş .ă ă

— Ave i ceea ce vreau?ţ— Avem, sun r spunsul primit în casc .ă ă ă— Sunt în Galeria Conclavului. Domnul Malone şi doamna

Nelle sunt în spatele meu. Ocupa i-v de ei.ţ ăŞi se n pusti în jos pe scar .ă ă

*Malone îl z ri pe individul cu pulover pe gât ieşind din salonulă

vast care se întindea în fa a lor. Cu arma în mân , porni în fugţ ă ă înainte, cu Stephanie urmându-l.

Trei b rba i înarma i se materializar prin alte porticuri şi leă ţ ţ ă

239

blocar trecerea.ăMalone şi Stephanie se oprir .ă— V rog, arunca i arma, ceru unul dintre ei.ă ţNu era chip s -i dea gata pe to i înainte ca el, Stephanie sauă ţ

chiar amândoi s fie doborâ i. În consecin , l s pistolul s cadă ţ ţă ă ă ă ă z ng nind pe podea.ă ă

Cei trei se apropiar .ă— Ce facem acum? întreb Stephanie.ă— Aştept propuneri.— N-ave i ce face, spuse un altul dintre cei tunşi scurt.ţR maser nemişca i.ă ă ţ— Întoarce i-v , veni ordinul.ţ ăO privi int pe Stephanie. El mai fusese şi înainte în situa iiţ ă ţ

limit , câteva dintre ele chiar asem n toare cu cea în care seă ă ă g seau acum. Chiar dac-ar fi reuşit s scoat din lupt unul sauă ă ă ă chiar doi dintre adversari, tot mai era cel de-al treilea şi to i erauţ înarma i.ţ

O bufnitur fu urmat de un ip t al lui Stephanie şi ea seă ă ţ ă pr buşi pe podea. Înainte s apuce s fac vreo mişcare spre ea,ă ă ă ă ceafa lui Malone fu izbit de ceva dur şi v zu negru în fa aă ă ţ ochilor.

*De Roquefort îşi urm rea prada, care gonea prin Place duă

Palais, traversând în mare vitez pia eta goal şi cotind apoi peă ţ ă str zile pustii din Avignon. Ploaia cald c dea ca o perdeaă ă ă groas . Cerul se lumin deodat , despicat de un imens fulgeră ă ă care, pentru o clip , ridic v lul întunericului. Tunetul zguduiă ă ă v zduhul.ă

L sar în spatele lor cl dirile şi ajunser aproape de râu.ă ă ă ăChiar în fa era podul St. Benezet, întins peste Ron. Prinţă

furtun , o v zu pe femeie croindu-şi drum chiar spre cap tulă ă ă podului. Ce tot f cea? De ce se ducea încolo? N-avea importan ,ă ţă trebuia s-o urm reasc . Avea la ea toate celelalte lucruri pe careă ă venise s le recupereze, aşa c nici prin gând nu-i trecea să ă ă plece din Avignon f r carte şi f r jurnal. Cu toate acestea, seă ă ă ă întreba dac paginile aveau s fie deteriorate de ploaie. P rul iă ă ă se lipise de pielea capului, hainele p reau încleiate de trup.ă

Z ri o str fulgerare la vreo zece metri în fa a lui, în clipa înă ă ţ care femeia trase un foc de arm în poarta care d dea spreă ă intrarea în pod.

Apoi, ea disp ru în cl dire.ă ă

240

Se gr bi spre poart şi arunc o privire precaut în untru. Înă ă ă ă ă dreapta lui se afla un automat pentru bilete. În stânga, erau etalate pe câteva tarabe, tot felul de suvenire. Trei bariere rotitoare marcau trecerea spre pod. Lucrarea neterminată încetase de mult vreme s reprezinte altceva decât o atrac ieă ă ţ pentru turişti.

Femeia avea acum un avans de dou zeci de metri, alergândă pe pod, departe deasupra râului.

Apoi, disp ru.ăSe repezi înainte, s ri peste barierele rotitoare şi porni înă

goan dup ea.ă ăO capel în stil gotic se g sea la cap tul celui de-al doileaă ă ă

pilon. Ştia c era capela Saint-Nicolas. R m şi ele sfântuluiă ă ă ţ Benezet, care constituiser ini ial motivul pentru care seă ţ construise podul, fuseser odinioar p strate acolo. Numai că ă ă ă relicvele se pierduser în timpul Revolu iei şi r m sese numaiă ţ ă ă capela: gotic la vârf, romanic dedesubt. Tocmai acoloă ă disp ruse femeia. În jos, pe scara din piatr .ă ă

Fulgerul îşi trimise o alt s geat verzuie s lumineze cerul deă ă ă ă deasupra.

Îşi scutur pic turile de ploaie din ochi şi se opri lâng pilonulă ă ă din vârf.

Atunci, o z ri.ăNu era jos, ci din nou în partea superioar , gonind spre cap tulă ă

celui de-al patrulea segment al podului, ceea ce însemna c seă afla la jum tatea drumului deasupra Ronului, neavând unde să ă se îndrepte, din moment ce segmentele de pe cealalt parte aă râului fuseser luate de ape cu vreo trei sute de ani înainte. Eraă evident faptul c ea se folosise de sc ri ca s coboare subă ă ă capel , astfel încât s evite orice foc de arm pe care l-ar fi putută ă ă trimite el.

Se repezi dup ea, ocolind capela.ăNu voia s trag . Avea nevoie de ea vie. Şi, chiar maiă ă

important decât asta, avea nevoie de ceea ce ducea cu ea. În consecin , trase în stânga ei, spre picioare.ţă

Ea se întoarse s -l înfrunte.ăEl se n pusti înainte, cu arma ridicat .ă ăEa r m sese la cap tul celui de-al patrulea segment, neavândă ă ă

în spate decât întuneric şi ap . Bubuitul unui tunet cutremur iară ă cerul. Vântul b tea în rafale s lbatice. Ploaia i se scurgea pe fa .ă ă ţă

— Cine eşti? o întreb .ă

241

Ea purta un costum negru mulat pe trup, potrivit cu pielea ei întunecat . Era supl şi musculoas , cu capul înf şurat într-oă ă ă ă glug strâns , l sându-i numai chipul vizibil. inea o arm înă ă ă Ţ ă mâna stâng , în timp ce în dreapta avea o sacoş din celeă ă folosite la cump r turi. Întinse sacoşa dincolo de margineaă ă podului.

— Hai s nu ne pripim, zise ea.ă— Aş putea s te împuşc, pur şi simplu.ă— Ai dou motive pentru care n-o s-o faci.ă— Te ascult.— Unu, sacoşa o s cad în râu şi tot ceea ce- i doreşti cuă ă ţ

adev rat va fi pierdut. Şi doi, sunt creştin . Tu nu ucizi creştini.ă ă— Habar n-am dac eşti sau nu creştin .ă ă— Atunci, hai s r mânem la primul motiv. M împuşti, iară ă ă

c r ile o s înoate în Ron. Curentul rapid o s le duc departe.ă ţ ă ă ă— Se pare c umbl m dup acelaşi lucru.ă ă ă— Eşti iute de minte.Bra ul ei r m sese întins deasupra marginii, iar el se totţ ă ă

gândea unde-ar fi mai bine s trag asupra ei, numai c femeiaă ă ă avea dreptate: sacoşa ar fi ajuns departe înainte ca el s poată ă parcurge cei trei metri şi ceva care-i desp r eau.ă ţ

— Se pare c suntem într-un impas, zise el.ă— Eu n-aş zice asta.Sl bi strânsoarea şi sacoşa disp ru în întuneric. Apoi, se folosiă ă

de momentul de surpriz ca s -şi ridice arma şi s trag un foc,ă ă ă ă dar de Roquefort se r suci la stânga şi se l s s cad pe pietreleă ă ă ă ă ude. În clipa în care izbuti s se ştearg la ochi de ploaie, o z riă ă ă pe femeie s rind peste marginea podului. Se ridic şi se n pustiă ă ă într-acolo, aşteptând s vad cum o înghite Ronul învolburat,ă ă dar, în loc de asta, observ c dedesubt se g sea o platform dină ă ă ă piatr , la vreo doi metri şi jum tate, f când parte dintr-un pilonă ă ă care sus inea cel lalt arc de pod. O z ri pe femeie smulgândţ ă ă sacoşa şi disp rând pe sub pod.ă

Şov i doar pentru o clip , apoi s ri, aterizând pe picioare,ă ă ă numai c gleznele lui, de b rbat între dou vârste, ieşir camă ă ă ă zguduite în urma impactului.

Se auzi un motor huruind, apoi v zu o barc âşnind de subă ă ţ cel lalt cap al podului şi gr bindu-se s se îndep rteze spre nord.ă ă ă ă Îşi ridic arma cu gândul s trag , dar o str fulgerare îi d du deă ă ă ă ă în eles c şi ea tr gea spre el.ţ ă ă

Se întinse din nou pe burt , pe pietrele ude.ă

242

Barca se f cu nev zut .ă ă ăCine o fi fost vipera asta? Era clar c ea ştia ce reprezint el,ă ă

deşi nu şi cine e el, din moment ce nu-l identificase. De asemenea, p rea c în elege importan a c r ii şi a jurnalului. Şi,ă ă ţ ţ ă ţ cel mai important dintre toate, îi cunoştea fiecare mişcare.

Se ridic din nou în picioare şi p şi sub pod, la ad post deă ă ă ploaie, spre locul în care fusese amarat barca. De asemenea, eaă îşi pusese la punct cu inteligen fuga. Tocmai se preg tea s seţă ă ă ca ere înapoi, folosindu-se de o scar din fier fixat de parteaţ ă ă exterioar a podului, când ceva îi atrase aten ia prin întuneric.ă ţ

Se aplec .ăO carte z cea pe piatra sc ldat în ap , dedesubtul pasajuluiă ă ă ă

superior.Şi-o aduse mai aproape de ochi, str duindu-se s vad ceă ă ă

con ineau paginile umede, citind câteva rânduri. Era jurnalul luiţ Lars Nelle. Îl pierduse în timpul retragerii ei pripite. Zâmbi.

Acum avea în posesia lui o parte din puzzle – nu totul, dar poate suficient – şi ştia cu exactitate cum putea s afle şi restul.ă

243

37

Malone deschise ochii, îşi pip i ceafa care-l durea şi ajunse laă concluzia c nimic nu p rea s fi fost rupt. Îşi mas muşchiiă ă ă ă umfla i cu palma deschis şi se scutur de efectele leşinului.ţ ă ă Arunc o privire spre ceas. Era unsprezece şi dou zeci seara.ă ă Fusese leşinat timp de vreo or .ă

Stephanie z cea la câ iva paşi mai încolo. Se târî spre ea, îiă ţ ridic pu in capul şi-o scutur cu blânde e. Ea clipi din ochi şiă ţ ă ţ încerc s se concentreze asupra imaginii lui.ă ă

— Doare, murmur ea.ă— Mie-mi spui! îşi roti privirea prin vastul salon. Afar , ploaiaă

sl bise. Trebuie s-o ştergem de-aici.ă— Cum e cu amicii noştri?— Dac-ar fi vrut s ne omoare, eram deja mor i. Cred c-auă ţ

terminat cu noi. Au cartea, au jurnalul şi-l au şi pe Claridon. Noi nu le mai suntem de folos. Observ arma z când în apropiere şiă ă f cu un semn spre ea. Uite cât de important amenin are cred eiă ă ţ c-am fi.

Stephanie îşi frec gâtul.ă— Asta a fost o idee proast , Cotton. Niciodat n-ar fi trebuită ă

s reac ionez aşa dup ce mi-a fost trimis jurnalul. Dac nu l-aş fiă ţ ă ă sunat pe Ernst Scoville, probabil c el ar mai fi fost acum în via .ă ţă Şi n-ar fi trebuit s te amestec pe tine.ă

— Cred c-aş fi insistat.Se ridic încet în picioare.ă— Trebuie s plec m. La un moment dat, personalul care seă ă

ocup de cur enie va trebui s-ajung pe-aici. Şi nu prea m simtă ăţ ă ă dispus s r spund la întreb rile poli iştilor.ă ă ă ţ

O ajut pe Stephanie s se ridice.ă ă— Mersi, Cotton. Pentru tot. Î i sunt recunosc toare pentru totţ ă

ceea ce ai f cut.ă— O faci s sune ca şi cum s-ar fi terminat.ă— Chiar s-a terminat, pentru mine. Orice ar fi c utat Lars şiă

Mark, va trebui s aştepte s fie descoperit de altcineva. Eu plecă ă spre cas .ă

— Şi cu Claridon cum r mâne?ă— Ce putem s -i facem? Habar n-avem cine l-o fi luat sauă

unde-o putea s fie. Şi ce le-am putea spune poli iştilor? C ună ţ ă 244

pacient de la azilul din localitate a fost r pit de cavaleriiă templieri? Fii serios. M tem c trebuie s se descurce singur.ă ă ă

— Ştim numele femeii, zise el. Claridon a spus c eraă Cassiopeia Vitt. Ne-a spus şi unde e. La Givors. Putem s-o g sim.ă

— Şi ce s facem? S -i mul umim pentru faptul c ne-a salvată ă ţ ă pielea? Cred c şi ea trebuie s se descurce singur , ba chiar oă ă ă cred mult mai capabil s -şi vad de treburile ei. Aşa cumă ă ă spuneai, nu mai suntem considera i importan i.ţ ţ

Avea dreptate.— Trebuie s mergem acas , Cotton. Aici nu mai e nimică ă

pentru nici unul din noi.Iar şi, corect.ăG sir calea de ieşire din palat şi se întoarser la automobilulă ă ă

închiriat. Dup ce-şi pierduser pe drum prima „coad ” dincoloă ă ă de Rennes, Malone ştia c nu fuseser urm ri i pân la Avignon,ă ă ă ţ ă aşa c presupuse c ori ceilal i îi aşteptau deja în oraş, ceea ceă ă ţ p rea pu in probabil, ori se folosise cine ştie ce sistem electronică ţ de supraveghere. Ceea ce însemna c h r uiala şi împuşc turileă ă ţ ă de dinainte s izbuteasc s trimit Renault-ul în noroi fusese ună ă ă ă joc de-a şoarecele şi pisica, menit s -i adoarm vigilen a.ă ă ţ

Ac iune care d duse rezultatul scontat.ţ ăDar acum nu mai erau considera i participan i la jocul – care-oţ ţ

fi fost la – aflat în desf şurare, aşa c ajunse la concluzia că ă ă ă trebuie s se îndrepte spre Rennes-le-Château şi s -şi petreacă ă ă noaptea acolo.

Drumul dur aproape dou ore şi p trunser pe poartaă ă ă ă principal a localit ii cu pu in înainte de ora dou noaptea. Ună ăţ ţ ă vânt rece b tea pe culmi şi Calea Lactee pâlpâia deasupra lor, înă timp ce mergeau pe jos dinspre parcare. Nici o lumin nu eraă aprins între zidurile oraşului. Str zile erau înc umede după ă ă ă ploaia din ziua precedent .ă

Malone se sim ea istovit.ţ— Hai s ne odihnim pu in şi s plec m pe la prânz. Suntă ţ ă ă

convins c-o s prinzi un avion de la Paris spre Atlanta.ăAjungând la uş , Stephanie o descuie. Dup ce intrar , Maloneă ă ă

aprinse un bec şi observ imediat un rucsac aruncat pe ună scaun, unul care nu-i apar inea nici lui, nici lui Stephanie.ţ

Duse mâna spre pistolul de la brâu.O mişcare dinspre dormitor îi atrase aten ia. Un b rbat ap ruţ ă ă

în pragul uşii şi ridic un Glock spre el.ăMalone îşi în l arma.ă ţă

245

— Cine dracu’ mai eşti?Era un tip tân r, undeva pe la treizeci de ani, cu acelaşi p ră ă

scurt şi acelaşi trup îndesat, caracteristici pe care le întâlnise din abunden în ultimele câteva zile. Chipul, deşi ar tos, ar taţă ă ă hot rârea de a lupta – ochii erau ca dou bile negre – şi individulă ă mânuia arma cu pricepere. Numai c Malone sim i o ezitare, ca şiă ţ cum cel lalt n-ar fi fost sigur dac are în fa un prieten sau ună ă ţă duşman.

— Te-am întrebat cine eşti.— Las arma jos, Geoffrey, se auzi o voce dinspre dormitor.ă— Sunte i sigur?ţ— Te rog.Îşi coborî arma. Malone l s , de asemenea, pistolul jos.ă ăUn alt b rbat se ivi din penumbr .ă ăAvea membrele lungi şi trunchiul în form de trapez, p rulă ă

des, de un castaniu-roşcat. La rândul lui, inea în mân un pistol,ţ ă iar Malone avu nevoie doar de o clip pân s înregistrezeă ă ă asem narea dintre familiara despic tur din b rbie, tenul oacheşă ă ă ă şi ochii blânzi din fa a lui şi cele din fotografia care înc maiţ ă st tea pieziş pe masa din stânga lui.ă

Auzi cum Stephanie r mâne f r suflare.ă ă ă— Dumnezeule din Ceruri, şopti ea.Şi el era şocat.În fa a lui se afla Mark Nelle.ţ

*Stephanie tremura din tot trupul. Inima i se zb tea nebuneşte.ă

Pre de o clip , fu nevoit s -şi impun s respire.ţ ă ă ă ă ăSingurul ei copil era acolo, de cealalt parte a camerei.ăAr fi vrut s se repead spre el, s -i spun cât de r u îi p reaă ă ă ă ă ă

pentru toate certurile lor, cât de mult se bucura s -l vad . Numaiă ă c muşchii ei refuzau s r spund la comenzi.ă ă ă ă

— Mam , zise Mark. Fiul t u s-a întors din mormânt.ă ăSim i r ceala din tonul lui şi, în aceeaşi clip , fu conştient deţ ă ă ă

faptul c inima ei era înc împietrit .ă ă ă— Unde-ai fost?— E o poveste lung .ăNici o umbr de compasiune nu îmblânzea privirea luiă

st ruitoare. Îl aştept s -i explice, dar el nu spuse nimic.ă ă ăMalone veni spre ea, îi puse o mân pe um r şi rupse t cereaă ă ă

stânjenitoare.— Ce-ar fi s stai jos?ă

246

Ea se sim ea desprins de propria via , gândurile-i erauţ ă ţă încurcate într-un talmeş-balmeş confuz şi se descurca greu încercând s -şi st pâneasc tulburarea. Dar, ce naiba, era şefaă ă ă uneia dintre cele mai înalt specializate unit i ale guvernuluiăţ Statelor Unite! Avea de-a face zilnic cu situa ii de criz . Drept e,ţ ă nici una dintre ele nu avea un caracter atât de personal precum cea care i se înf işa de cealalt parte a camerei, dar dac Markăţ ă ă dorea ca prima lor întâlnire s fie una lipsit de c ldur , atunciă ă ă ă aşa s fie, nu-i va da nim nui satisfac ia gândului c emo iile ară ă ţ ă ţ putea s-o copleşeasc .ă

În consecin , se aşez şi zise:ţă ă— Bine, Mark. Spune-ne lunga ta poveste.

Mark Nelle deschise ochii. Nu mai era la aproape dou mii cinciă sute de metri în l ime în Pirineii francezi, purtând bocanci cu inteă ţ ţ şi mergând pe o potec aspr , în c utarea ascunz torii luiă ă ă ă Berenger Sauniere. Era în untrul unei înc peri cl dite din piatr şiă ă ă ă lemn, cu un tavan din bârne înnegrite. B rbatul care st teaă ă aplecat peste el era înalt şi slab, cu p rul ca un puf c runt şi oă ă barb argintie la fel de deas ca o claie de fân. Ochii lui aveau oă ă nuan ciudat de violet, pe care nu-şi amintea s-o mai fi v zutţă ă ă pân atunci.ă

— Încetişor, îi zise b rbatul acela, în englez . Eşti înc sl bit.ă ă ă ă— Unde sunt?— Într-un l caş care de secole a fost unul al siguran ei.ă ţ— Are şi un nume?— Aba ia des Fontaines.ţ— Asta-i la mul i kilometri distan fa de locul în care mţ ţă ţă ă

aflam.— Doi dintre subordona ii mei te-au urm rit şi-au izbutit s teţ ă ă

salveze atunci când z pada a-nceput s te acopere. Mi s-a spus că ă ă avalanşa a fost una destul de mare.

Înc sim ea zguduirea muntelui, înc -i vedea vârfulă ţ ă dezintegrându-se, ca şi cum s-ar fi pr buşit o catedral imens . Oă ă ă întreag movil se sf râmase deasupra lui şi z pada curseseă ă ă ă peste el ca sângele dintr-o ran deschis . Frigul înc nu-i ieşiseă ă ă din oase. Apoi, îşi aminti c se rostogolea la vale. Dar auzise elă bine ceea ce-i spunea b rbatul aplecat asupra lui?ă

— M urm reau nişte b rba i?ă ă ă ţ— Eu le-am dat ordin. Aşa cum f ceam câteodat şi cu tat lă ă ă

t u.ă— L-a i cunoscut pe tata?ţ— Teoriile lui m-au interesat întotdeauna. Aşa c mi-am propusă

s -l cunosc, nu numai pe el, ci şi ceea ce ştia.ă

247

Încerc s se ridice în capul oaselor pe pat, dar îşi sim i parteaă ă ţ dreapt a trupului parc str b tut de un curent electric dureros.ă ă ă ă ă Tres ri şi-şi apuc stomacul cu mâinile.ă ă

— Ai câteva coaste rupte. Şi eu mi le-am rupt, când eram tân r. Doare.ă

Mark se întinse la loc pe spate.— Am fost adus aici?B trânul încuviin .ă ţă— Fra ii mei sunt preg ti i s se descurce în multe situa ii.ţ ă ţ ă ţObserv sutana alb şi sandalele din frânghie împletit .ă ă ă— Asta-i o m n stire?ă ă— E locul pe care-l c utai.ăNu ştia cum s mai r spund la aşa ceva.ă ă ă— Eu sunt Maestrul Cavalerilor S raci ai lui Hristos şi aiă

Templului lui Solomon. Noi suntem templierii. Tat l t u ne-aă ă c utat timp de zeci de ani. Tu, la rândul t u, ne-ai c utat. Prină ă ă urmare, am hot rât c-a venit vremea, în sfârşit.ă

— Pentru ce?— Asta tu trebuie s-o hot r şti. Dar sper c vei alege s ni teă ă ă ă

al turi.ă— De ce-aş face una ca asta?— Via a ta este, îmi pare r u c trebuie s spun asta, un haosţ ă ă ă

strig tor la cer. Tat l t u î i lipseşte mai mult decât ai putea să ă ă ţ ă recunoşti vreodat cu voce tare şi sunt deja şase ani de când aă murit. Te-ai înstr inat de mama ta, ceea ce e mai greu deă suportat din mult mai multe puncte de vedere decât şi-ar putea imagina cineva. Din punct de vedere al meseriei, eşti profesor, dar asta nu- i ofer satisfac ii. Ai avut câteva tentative deţ ă ţ reabilitare a ideilor tat lui t u, dar n-ai fost capabil s avanseziă ă ă prea mult. De-asta te-ai dus în Pirinei: s cau i motivul pentruă ţ care abatele Sauniere şi-a petrecut acolo atât de mult timp. Sauniere a cutreierat odat prin întreaga regiune, c utând ceva.ă ă Sunt convins c-ai descoperit chitan a de închiriere a şaretei şi aţ calului printre hârtiile lui Sauniere care ineau eviden a pl ilorţ ţ ăţ fa de furnizorii locali. Uimitor, nu-i aşa, cum de un preot umilţă putea s -şi permit un astfel de lux, cum ar fi închirierea uneiă ă şarete particulare şi a unui cal.

— Ce şti i dumneavoastr despre tata şi despre mama?ţ ă— Ştiu multe.— V aştepta i ca eu s cred c sunte i maestrul templierilor?ă ţ ă ă ţ— În eleg cât de greu de acceptat ar putea s fie o astfel deţ ă

ipotez . La rândul meu, am avut aceleaşi probleme atunci cândă m-au abordat fra ii, acum câteva zeci de ani. Dar ce-ar fi s neţ ă concentr m asupra vindec rii r nilor tale şi s-o lu m cu încetul?ă ă ă ă

248

— Am z cut în patul la timp de trei s pt mâni, continuă ă ă ă ă Mark. Dup aceea, accesul mi-a fost restric ionat la anumite p r iă ţ ă ţ din aba ie, dar st team deseori de vorb cu maestrul. Pân laţ ă ă ă urm , am fost de acord s r mân şi am depus jur mântul.ă ă ă ă

— De ce-ai f cut una ca asta? îă ntreb Stephanie.ă— Hai s fim realişti, mam . Noi doi nu ne-am vorbit de ani deă ă

zile. Tata nu mai era. Maestrul avea dreptate. Ajunsesem într-o fund tur . Tata c utase comoara templierilor, arhivele lor, chiară ă ă pe templierii înşişi. O treime din ceea ce c utase el tocmai mă ă g sise pe mine. Am vrut s r mân.ă ă ă

Vrând s -şi calmeze agita ia crescând , Stephanie îşi l să ţ ă ă ă aten ia s -i r t ceasc spre tân rul care st tea în picioare lângţ ă ă ă ă ă ă ă Mark. O aur de prospe ime plutea asupra lui, dar ea sesiz şiă ţ ă interesul, ca şi cum ar fi auzit unele lucruri pentru prima dat .ă

— Numele dumitale este Geoffrey? îl întreb ea, amintindu-şiă cum îl strigase Mark mai devreme.

Tân rul încuviin .ă ţă— Nu ştiai c eu sunt mama lui Mark?ă— Ştiu prea pu ine despre ceilal i fra i. Aşa e Regulamentul.ţ ţ ţ

Nici unul dintre fra i nu discut despre el cu un altul. Facemţ ă parte din fr ie. Lumea din care venim acum este imaterial faăţ ă ţă de cea în care tr im în prezent.ă

— Sun a desprindere de lume.ă— Eu o consider o iluminare.— Geoffrey i-a trimis un pachet, interveni Mark. Jurnalul tatei.ţ

L-ai primit?— De-asta sunt aici.— Îl aveam la mine în ziua avalanşei. Maestrul l-a p strat la el,ă

din moment ce am devenit unul dintre fra i. Am descoperit cţ ă disp ruse dup ce-a murit el.ă ă

— Maestrul vostru a murit? întreb Malone.ă— Avem un nou conduc tor, r spunse Mark. Dar e un demon.ă ăMalone îl descrise pe b rbatul cu care el şi Stephanie seă

înfruntaser în catedrala din Roskilde.ă— Asta-i Raymond de Roquefort, zise Mark. Cum de-l

cunoaşte i?ţ— Suntem vechi prieteni, r spunse Malone, povestindu-i câteă

ceva din ceea ce tocmai se petrecuse în Avignon.— Claridon e în mod sigur prizonierul lui de Roquefort, spuse

Mark. Dumnezeu s -l ajute pe Royce.ă— Îi era groaz de templieri, complet Malone.ă ă

249

— În ceea ce-l priveşte pe sta, avea motive întemeiate.ă— Înc nu ne-ai spus de ce-ai r mas în aba ie în ultimii cinciă ă ţ

ani, insist Stephanie.ă— Ceea ce c utasem se afla acolo. Maestrul mi-a devenit caă

un tat . Era un om cumsecade, blând, plin de compasiune.ăEa prinse din zbor mesajul.— Spre deosebire de mine?— Acum nu e momentul pentru o asemenea discu ie.ţ— Şi când ar fi momentul potrivit? Credeam c-ai murit, Mark.

Dar tu st teai închis în aba ie, amestecându-te printre templieri.ă ţ— Fiul dumneavoastr ne-a fost seneşal, interveni Geoffrey.ă

Împreun cu maestrul, ne-au condus cu dreptate. A fost oă binecuvântare pentru ordinul nostru.

— A fost al doilea în rang? se mir Malone. Cum de te-ai ridicată atât de repede?

— Seneşalul e ales de maestru. Numai el poate s decid cineă ă e persoana potrivit , explic Geoffrey. Şi a ales bine.ă ă

Malone zâmbi.— Ai un ajutor devotat.— Geoffrey e o comoar de informa ii, cu toate c nimeniă ţ ă

dintre noi nu va afla o iot de la el pân când nu va veniă ă momentul s ne spun .ă ă

— Eşti amabil s -mi explici chestia asta? ceru Malone.ăMark r spunse, povestindu-le tot ceea ce se întâmplase înă

ultimele patruzeci şi opt de ore. Stephanie ascult cu un amestecă de fascina ie şi de furie. Fiul ei vorbea cu respect despre fr ie.ţ ăţ

— Templierii, explic Mark, s-au ridicat dintr-un grup oarecareă de nou cavaleri, care se presupunea c trebuie s -i apere peă ă ă pelerinii afla i în drum spre ara Sfânt , ajungând la unţ Ţ ă conglomerat întins pe mai multe continente, alc tuit din zeci deă mii de fra i, r spândi i pe mai mult de nou mii de propriet i.ţ ă ţ ă ăţ Regii, reginele şi papii se temeau de ei. Nimeni, pân la Filip ală IV-lea, în anul 1307, nu li s-a împotrivit cu succes. Şi şti i de ce?ţ

— Pricepere într-ale armelor, presupun, îşi d du Malone cuă p rerea.ă

Mark cl tin din cap.ă ă— Nu for a era cea care le conferea t ria, ci ştiin a. Dispuneauţ ă ţ

de informa ii la care nimeni altcineva nu avea acces.ţMalone oft .ă— Mark, uite ce e: nu ne cunoaştem, dar e trecut de miezul

nop ii, mi-e somn şi m doare ceafa de mor. N-am putea sţ ă ă

250

s rim peste şarade şi s trecem la subiect?ă ă— În cadrul comorii templierilor se afla şi o anumit dovadă ă

referitoare la crucificarea lui Hristos.T cerea se aşternu în înc pere, pe m sur ce-i înregistrauă ă ă ă

cuvintele.— Ce fel de dovad ? să e interes Malone.ă— Nu ştiu. Dar i se spune Chivotul Legii. Dovada aceasta a fost

descoperit în ara Sfânt , sub Templul din Ierusalim, fiindă Ţ ă ascuns acolo cândva între începutul secolului I d. Hr. Şi anul 70,ă atunci când a fost distrus Templul. Atunci când Jacques de Molay, maestrul templierilor din vremea Epur rii, a fost ars pe rug înă 1314, cunoaşterea locului în care se afla acea dovad a murită împreun cu el. Filip al IV-lea a încercat s ob in informa ia, dară ă ţ ă ţ a dat greş. Tata credea c abatele Bigou şi Sauniere ar fi izbutit,ă în Rennes-le-Château. Era convins c Sauniere chiar a descoperită locul în care se afla ascunz toarea templierilor.ă

— De aceeaşi p rere era şi maestrul, ad ug Geoffrey.ă ă ă— A i v zut ce voiam s spun? Mark arunc o privire spreţ ă ă ă

tân rul s u prieten. Ajunge s rosteşti cuvântul magic şi i seă ă ă ţ ofer informa ia.ă ţ

— Maestrul a afirmat limpede c Bigou şi Sauniere au avută dreptate, continu Geoffrey.ă

— În leg tur cu ce? vă ă ru s ştie Mark.ă— Asta n-a mai spus-o. Numai c au avut dreptate.ăMark îşi întoarse privirea spre ceilal i.ţ— La fel ca dumneavoastr , domnule Malone, mi s-a umplută

paharul cu şarade.— Spune-mi Cotton.— Interesant nume. De unde l-a i c p tat?ţ ă ă— O poveste lung . i-o spun eu cândva.ă Ţ— Mark, interveni Stephanie, nu se poate s crezi cu adev rată ă

c-ar exista vreo dovad de necontestat cu privire la crucificareaă lui Hristos, nu-i aşa? Tat l t u n-a mers niciodat chiar atât deă ă ă departe.

— De unde ai putea s ştii?ăÎn tonul pe care pusese întrebarea se sim ea am r ciunea.ţ ă ă— Ştiu c el.ă— Tu nu ştii nimic, mam . Asta-i problema ta. N-ai ştiută

niciodat nimic despre ceea ce credea tata. Credeai c tot ceeaă ă ce c uta el era doar o fantezie, c el îşi irosea talentul. Niciodată ă ă nu l-ai iubit atât de mult încât s -l laşi s fie el însuşi. Credeai că ă ă

251

el caut faim şi comori. Nu. El c uta adev rul. Hristos a murit.ă ă ă ă Hristos s-a în l at. Hristos se va întoarce. Asta-i ceea ce-lă ţ interesa pe el.

Stephanie îşi control emo iile r v şite şi-şi impuse s nuă ţ ă ă ă r spund la provocarea lui.ă ă

— Tata era un om de ştiin serios. Munca lui a fost meritorie,ţă doar c niciodat nu vorbea deschis despre ceea ce c uta cuă ă ă adev rat. Atunci când a descoperit Rennes-le-Château, în aniiă 1970 şi i-a dest inuit lumii întregi povestea lui Sauniere, asta aă fost doar o modalitate de a strânge bani. Ce s-ar fi putut întâmpla sau nu, asta era o poveste bun . Milioane de oameni auă fost încânta i s-o citeasc , f r s ia în seam înfloriturile. Tu aiţ ă ă ă ă ă fost printre cei câ iva care n-au f cut asta.ţ ă

— Eu şi tat l t u am încercat s trecem peste diferen ele deă ă ă ţ opinie.

— Cum? Spunându-i s -şi irosea via a, c -şi r nea familia?ă ţ ă ă Spunându-i c e un ratat?ă

— Foarte bine, fir-ar al dracului, am greşit! Tonul i se transformase în ip t. Vrei s-o mai spun o dat ? Am greşit.ţ ă ă

Se ridic de pe scaun, cuprins de o hot râre disperat care-iă ă ă ă d ruia putere.ă

— Am dat-o-n bar r u de tot. Asta-i ceea ce- i doreai s auzi?ă ă ţ ă Pentru mine, ai fost mort timp de cinci ani. Acum, iat -te aici şiă tot ceea ce vrei de la mine este s recunosc c am greşit. Foarteă ă bine. Dac-aş putea s -i spun asta şi tat lui t u, aş face-o. Dac-aşă ă ă putea s -i implor iertarea, aş face-o. Dar nu pot.ă

Cuvintele îi ieşiser repede, emo ia copleşind-o; pe de altă ţ ă parte, avea de gând s spun totul, cât vreme n-o p r seaă ă ă ă ă curajul.

— Am venit aici s v d ce pot s fac. S încerc s pornesc peă ă ă ă ă urmele a ceea ce tu şi Lars considera i c-ar fi important,ţ indiferent ce-ar fi fost. Asta-i singurul motiv pentru care am venit. Am crezut c , în sfârşit, fac ceea ce trebuie. Dar nu m luaă ă cu porc riile astea f arnice. Şi tu ai dat-o-n bar , la rândul t u.ă ăţ ă ă Diferen a dintre noi este c eu am înv at ceva în ultimii cinciţ ă ăţ ani.

Se pr buşi la loc pe scaun, sim indu-se mai bine, chiar dacă ţ ă într-o foarte mic m sur . Dar îşi d dea seama de faptul că ă ă ă ă abisul dintre ei tocmai se l rgise şi un fior îi cutremur trupul.ă ă

— E trecut de miezul nop ii, zise într-un târziu Malone. Ce-ar fiţ s dormim un pic şi s rezolv m toate astea peste câteva ore?ă ă ă

252

38

SÂMB T , 25 IUNIE.Ă ĂABA IA DES FONTAINES.ŢORA 5.25 DIMINEA A.Ţ

De Roquefort închise uşa dup el, trântind-o. Fierul z ng ni laă ă ă contactul cu cadrul metalic ca un foc de puşc , iar încuietoareaă se declanş .ă

— E gata totul? îl întreb el pe unul dintre ajutoarele sale.ă— Dup cum a i cerut.ă ţBun. Era momentul s se fac în eles. Porni agale prină ă ţ

coridorul subteran. Se afla la trei niveluri mai jos fa de parter,ţă într-o parte a aba iei care fusese locuit pentru prima dat cu oţ ă ă mie de ani în urm . Nesfârşitele lucr ri de reconstruc ieă ă ţ transformaser înc perile înconjur toare într-un labirint deă ă ă camere uitate, folosite acum doar pentru p strarea alimenteloră la rece.

Se întorsese la aba ie de trei ore, împreun cu jurnalul lui Larsţ ă Nelle şi cu Royce Claridon. Pierderea c r ii de la licita ie, ă ţ ţ Pierres Gravees du Languedoc, îi ap sa greu cugetul. Putea numai să ă spere c jurnalul şi Claridon îi vor furniza suficiente piese dintreă cele care-i lipseau.

Şi femeia aceea cu pielea întunecat … ea era o problem !ă ăLumea lui era exclusiv masculin . Experien a cu femeile,ă ţ

minim . Erau o ras diferit , de asta era sigur, numai c femeiaă ă ă ă cu care se confruntase pe podul St. Benezet i se p rea aproapeă ca o extraterestr . Ea nu ar tase nici m car o umbr de team şiă ă ă ă ă se descurcase cu viclenia unei leoaice. Îl ademenise direct spre pod, ştiind cu precizie cum avea s se salveze. Singura eiă greşeal fusese aceea c pierduse jurnalul. Trebuia s -i afleă ă ă identitatea.

Dar fiecare lucru, la rândul lui.P trunse într-o înc pere cu tavanul din grinzi din lemn de pină ă

care r m seser intacte înc din vremea lui Napoleon. O masă ă ă ă ă lung se afla în mijlocul înc perii, iar pe ea era întins pe spateă ă Royce Claridon, cu mâinile şi picioarele prinse în chingi de epuşeţ din o el.ţ

— Monsieur Claridon, am pu in timp la dispozi ie şi am nevoieţ ţ 253

de multe de la dumneata. Cooperarea dumitale va face ca totul s se simplifice atât de mult.ă

— Ce aştepta i s spun?ţ ăDisperarea îi tortura vocea.— Numai adev rul.ă— Ştiu prea pu in din el.ţ— Ei, haide, s nu începem printr-o minciun .ă ă— Nu ştiu nimic.De Roquefort ridic din umeri.ă— Te-am auzit acolo, în arhiv . Eşti un adev rat izvor deă ă

informa ii.ţ— Tot ce-am spus la Avignon mi-a venit în minte pe loc.De Roquefort f cu un semn c tre unul dintre fra i, aflat deă ă ţ

cealalt parte a înc perii. Acesta p şi înainte şi aşez pe mas oă ă ă ă ă cutie deschis din tinichea. Cu trei degete r sfirate, frateleă ă scoase din ea un cocoloş alb, lipicios.

De Roquefort îi trase pantofii şi ciorapii din picioare lui Claridon.

Acesta îşi în l capul, vrând s vad .ă ţă ă ă— Ce face i? Ce-i asta?ţ— Untur pentru g tit.ă ăFratele începu s frece t lpile goale ale lui Claridon cuă ă

gr sime.ă— Ce face i?ţ— Sunt convins c ne cunoşti istoria. Atunci când templierii auă

fost aresta i, în anul 1307, au fost folosite multe mijloace prinţ care s le fie smulse m rturisirile. Le-au scos din ii, g urile fiindă ă ţ ă apoi astupate cu metal. Le-au fost înfipte epuşe sub unghii.ţ C ldura a fost folosit într-o mare varietate de feluri, care mai deă ă care mai ingenios. Una dintre tehnici implica ungerea t lpilor cuă gr sime, apoi expunerea pielii unsuroase la flac r . Încetul cuă ă ă încetul, picioarele se frigeau, pielea c zând ca fâşiile de carne deă pe un muşchiule . Mul i dintre fra i au sucombat în urma uneiţ ţ ţ dureroase agonii. Cei care-au reuşit s scape cu via auă ţă m rturisit cu to ii. Pân şi Jacques de Molay a c zut victim .ă ţ ă ă ă

Fratele termin de uns şi se retrase din înc pere.ă ă— În Cronicile noastre, exist o relatare despre un templieră

care, dup ce-a fost supus torturii de ardere a picioarelor şi aă m rturisit, a fost dus în fa a inchizitorilor s i cu o traist în bra e,ă ţ ă ă ţ în care-şi inea oasele înnegrite de la picioare. I s-a permis s leţ ă p streze, ca o amintire a chinurilor prin care-a trecut. Nu-i aşa că ă

254

a fost un gest frumos din partea inchizitorilor?Se apropie de un foc de c rbuni care ardea într-un col .ă ţ

Poruncise s fie preg tit cu o or înainte, iar acum c rbuniiă ă ă ă deveniser incandescen i.ă ţ

— Ai crezut, presupun, c focul acesta era pentru înc lzireaă ă camerei. Sub nivelul solului e foarte frig aici, în mun i. Numai cţ ă flac ra asta am aprins-o doar pentru tine.ă

Împinse c ruciorul în care se afla mangalul pân la un metruă ă de t lpile goale ale lui Claridon.ă

— Principiul, din câte mi s-a spus, este ca focul s fie mic şiă constant. Nu intens, pentru c untura ar tinde s se topească ă ă mult prea repede. Ca şi cu o friptur , un foc mai mic dă ă rezultatele cele mai bune.

Claridon f cu ochii mari.ă— Atunci când fra ii mei au fost tortura i, în secolul al XIV-lea,ţ ţ

s-a crezut c Dumnezeu le va da putere nevinova ilor s îndureă ţ ă durerea, astfel încât numai cei vinova i s m rturiseasc . Deţ ă ă ă asemenea – era ceva destul de convenabil, aş putea s adaug –ă orice m rturisire smuls în urma torturii nu putea fi retractat .ă ă ă Prin urmare, dac o persoan m rturisea, cu asta se terminaă ă ă totul.

Împinse mangalul pân la vreo treizeci de centimetri de pieleaă dezgolit .ă

Claridon scoase un ip t.ţ ă— Atât de curând, monsieur? Nimic nu s-a întâmplat,

deocamdat . Chiar n-ai nici un pic de rezisten ?ă ţă— Ce vre i de la mine?ţ— Tare multe lucruri. Dar am putea s începem cuă

semnifica ia lui „ţ Don Miguel de Manara citind Regulile din Caridad”.

— E un indiciu acolo, legat de abatele Bigou şi de piatra funerar a lui Marie d’Hautpoul de Blanchefort. Lars Nelle aă descoperit o criptogram . El credea c toat cheia rezolv rii eiă ă ă ă este ascuns în tablou.ă

Claridon vorbea foarte repede.— Am auzit toate astea în arhiv . Vreau s ştiu ceea ce n-aiă ă

mai apucat s spui.ă— Nu ştiu nimic altceva. V rog, mi se frig t lpile!ă ă— Asta era şi ideea.Îşi vârî mâna în sutan şi scoase la iveal jurnalul lui Larsă ă

Nelle.

255

— Îl ave i? sţ trig Claridon, uimit.ă— De ce eşti atât de şocat?— Era la v duva lui.ă— Nu mai e.Citise cea mai mare parte a jurnalului pe drumul de întoarcere

de la Avignon. R sfoi pân când ajunse la criptogram şi-i întinseă ă ă lui Claridon paginile desf cute, s citeasc .ă ă ă

— Asta-i ceea ce a descoperit Lars Nelle?— Oui. Oui.— Care-i semnifica ia?ţ— Nu ştiu. Spun adev rul, nu ştiu. Nu pute i s da i focul maiă ţ ă ţ

încolo? V rog, v implor. Durerea e insuportabil .ă ă ăSe gândi c un semn de compasiune i-ar putea dezlega maiă

repede limba. Trase c ruciorul cu vreo treizeci de centimetri maiă în spate.

— Mul umesc. Mul umesc, gâfâi Claridon.ţ ţ— Vorbeşte mai departe.— Lars Nelle a descoperit criptograma într-un manuscris de-al

lui Nöel Corbu, din anii 1960.— Nimeni n-a g sit vreodat manuscrisul despre care vorbeşti.ă ă— Lars l-a g sit. Era la un preot, c ruia i l-a încredin at Corbuă ă ţ

înainte s moar , în 1968.ă ăŞtia despre Corbu din rapoartele pe care le arhivase unul

dintre predecesorii s i. Mareşalul acela, la rândul lui, c utaseă ă Chivotul Legii.

— Cum r mâne cu criptograma?ă— Tabloul a fost trecut de însuşi abatele Bigou în registrul

parohiei, cu pu in vreme înainte s fug din Fran a spre Spania,ţ ă ă ă ţ motiv pentru care Lars considera c aici ar fi cheia enigmei. Dară a murit înainte s-o descifreze.

De Roquefort n-avea litografia dup tabloul cu pricina. Femeiaă o luase cu ea, împreun cu cartea de la licita ie. Cu toateă ţ acestea, era greu de crezut s fie vorba despre singuraă reproducere existent a tabloului Citind Regulile din Caridad.ă Acum, c ştia ce trebuie s caute, avea s g seasc o alta.ă ă ă ă ă

— Şi fiul ce ştia? Mark Nelle. Ce cunoştin e avea?ţ— Nu cine ştie ce. Era profesor în Toulouse. Cercetarea era

doar ca un hobby de weekend. Nu prea serios. Dar c utaă ascunz toarea din mun i a lui Sauniere, atunci când a fost ucis înă ţ avalanş .ă

— N-a murit acolo.

256

— Ba sigur c-a murit. Acum cinci ani.De Roquefort se apropie.— Mark Nelle a tr it aici, în aba ie, în ultimii cinci ani. A fostă ţ

scos de sub z pad şi adus aici. Maestrul nostru l-a luat şi l-aă ă numit seneşal. De asemenea, voia ca el s fie noul nostruă maestru. Dar, mul umit mie, n-a reuşit. Mark Nelle a fugit dintreţ ă zidurile astea ieri dup -amiaz . În ultimii cinci ani, a tot cotrob ită ă ă prin arhivele noastre, c utând indicii, în timp ce tu te ascundeaiă ca un gândac speriat de lumin într-un azil de nebuni.ă

— Vorbi i f r sens.ţ ă ă— Vorbesc adev rat. El a locuit aici, în timp ce tu te ghemuiaiă

de fric .ă— Dumneavoastr şi fra ii dumneavoastr erau cei de care mă ţ ă ă

temeam. Şi Lars se temea de voi.— Avea şi motive s se team . M-a min it, de mai multe ori,ă ă ţ

iar eu îi detest pe înşel tori. I-a fost acordat o ocazie s seă ă ă poc iasc , dar a ales s vin cu alte minciuni.ă ă ă ă

— Dumneavoastr l-a i spânzurat de pod, nu-i aşa?ă ţ Întotdeauna am ştiut asta.

— Era un necredincios, un ateu. Cred c în elegi c-o s fac totă ţ ă ceea ce e necesar ca s -mi ating scopul. Port sutana alb . Suntă ă maestrul acestei aba ii. Aproape cinci sute de fra i îmi aşteaptţ ţ ă ordinele. Regulamentul nostru e limpede: ordinul maestrului e ca porunca lui Hristos, pentru c El a fost cel care-a zis, prin gura luiă David: „Ob auditu auris obedivit mihi”. „Mi s-a supus de îndată ce m-a auzit.” Asta, de asemenea, ar trebui s - i strecoare frica-nă ţ suflet. F cu un semn spre jurnal. Acum, spune-mi ce înseamnă ă acest puzzle.

— Lars credea c dezv luie locul în care se afl tot ce-a g sită ă ă ă Sauniere, orice-ar fi fost.

De Roquefort se întinse dup c rucior.ă ă— Î i jur, picioarele tale nu vor mai fi altceva decât cioturi,ţ

dac nu-mi r spunzi la întrebare.ă ăClaridon f cu iar şi ochii mari.ă ă— Ce trebuie s fac ca s -mi dovedesc sinceritatea? Cunoscă ă

doar p r i ale poveştii. Aşa era Lars. Împ rt şea pu ine. Ave iă ţ ă ă ţ ţ jurnalul lui.

O not de disperare îi îmbr case vorbele cu o anumită ă ă credibilitate.

— Te ascult mai departe.— Ştiu c Sauniere a descoperit criptograma în biserica dină

257

Rennes, în timp ce înlocuia altarul. De asemenea, a g sit oă cript , dându-şi seama c Marie d’Hautpoul de Blanchefort n-aă ă fost îngropat afar , în împrejmuirea parohial , ci în incintaă ă ă bisericii.

Citise toate acestea în jurnal, dar ceea ce voia el s ştie era:ă— Cum a aflat Lars Nelle asta?— A g sit informa ia despre cript în c r ile vechi descoperiteă ţ ă ă ţ

la Monfort-Lamaury, sediul lui Simon de Montfort, care descriau biserica din Rennes în cele mai mici am nunte. Apoi, a g sit şiă ă alte referiri în manuscrisul lui Corbu.

Sim i dispre la auzul numelui lui Simon de Montfort: un altţ ţ oportunist din secolul al XIII-lea, comandantul cruciadei albigenzilor care pustiise întregul Languedoc în numele Bisericii. Dac n-ar fi fost el, templierii ar fi izbutit s -şi întemeieze un stată ă separat, ceea ce ar fi împiedicat cu siguran c derea lorţă ă ulterioar . Unicul punct slab în existen a de la început a ordinuluiă ţ fusese dependen a acestuia de legile laice. Motivul pentru careţ primii câ iva maeştri se sim iser atraşi s se lege atât de strânsţ ţ ă ă de regalitate îl nedumerise întotdeauna.

— Sauniere a aflat c predecesorul lui, abatele Bigou, a în l ată ă ţ piatra funerar pentru Marie d’Hautpoul. A considerat că ă inscrip ia de pe ea, ca şi referirea pe care a l sat-o Bigou înţ ă registrul parohial despre tablou erau indicii.

— Asta-i ceva ridicol de evident.— Nu şi pentru min ile din secolul al XVIII-lea, îl contraziseţ

Claridon. Mul i erau atunci analfabe i. În consecin , cel maiţ ţ ţă simplu dintre coduri, chiar şi cuvintele însele, ar fi fost destul de eficiente. Şi, de fapt, chiar au fost, r mânând ascunse atât timp.ă

Un anumit pasaj din Cronici îi str fulger prin minte lui deă ă Roquefort. Era la ceva timp dup Epurare. Unicul indiciu r masă ă scris în leg tur cu locul în care s-ar afla Chivotul Legii. „Unde-iă ă mai bine s ascunzi o pietricic ?” R spunsul îi deveni clar dintr-ă ă ăodat :ă

— În p mânt, murmur el.ă ă— Ce-a i spus?ţGândurile îi revenir brusc la realitate.ă— Po i s - i aminteşti ce-ai v zut în tablou?ţ ă ţ ăCapul lui Claridon se bâ âi în sus şi-n jos.ţ— Oui, monsieur. Fiecare am nunt.ăAsta-l f cea pe nebun s capete ceva valoare.ă ă— Şi, de asemenea, am şi desenul, ad ug Claridon.ă ă

258

Auzise, oare, bine?— Desenul de pe piatra funerar ?ă— Noti ele pe care le-am f cut în arhiv . Atunci când s-a stinsţ ă ă

lumina, am înşf cat hârtia de pe mas .ă ăLui de Roquefort îi f cea pl cere ceea ce auzea.ă ă— Unde e?— În buzunarul meu.Se hot rî s fac un târg.ă ă ă— Ce zici despre o colaborare? Amândoi cunoaştem ceva

informa ii. De ce nu ne-am uni eforturile?ţ— Şi ce profit aş putea s am eu din asta?ă— S - i p strezi picioarele nev t mate, asta ar fi oă ţ ă ă ă

recompens imediat .ă ă— Cât se poate de corect, monsieur. Îmi place asta foarte

mult.Îi trecu prin minte s fac apel la ceea ce-şi dorea cel lalt.ă ă ă— Noi c ut m Chivotul Legii din alte motive decât aleă ă

dumitale. Atunci când îl vom g si, sunt convins c o anumită ă ă remunera ie financiar î i poate compensa necazurile. Apoi,ţ ă ţ punctul s u de vedere deveni limpede precum cristalul: Şi, peă lâng asta, oricum n-o s te las s pleci. Şi, dac izbuteşti să ă ă ă ă evadezi, o s te g sesc.ă ă

— Nu prea v d s am de-ales.ă ă— Ştii c ei te-au l sat în mâinile noastre.ă ăClaridon nu r spunse.ă— Malone şi Stephanie Nelle. N-au f cut nici un efort s teă ă

salveze. Dimpotriv , s-au salvat pe ei înşişi. Te-am auzit cerândă ajutor acolo, în arhiv . Dar ei asta au f cut – n-au f cut nimic.ă ă ă

Se folosi de talentul s u persuasiv, sperând c i-a ghicit corectă ă caracterul slab.

— Împreun , ă monsieur Claridon, am putea s izbândim. Eu amă jurnalul lui Lars Nelle şi acces la o arhiv pe care doar i-o po iă ţ ţ închipui. Dumneata ai informa ia despre piatra funerar şiţ ă cunoşti lucruri pe care eu nu le cunosc. Amândoi vrem acelaşi lucru, aşa c , s -l descoperim împreun .ă ă ă

De Roquefort apuc un cu it care z cea pe mas , întreă ţ ă ă picioarele întinse la maximum ale lui Claridon, dup care-i t ieă ă leg turile.ă

— Haide, avem treab de f cut.ă ă

259

39

RENNES-LE-CHÂTEAU.ORA 10.40 DIMINEA A.Ţ

Malone mergea în urma lui Mark, apropiindu-se de Biserica Mariei Magdalena. Acolo nu se oficiau slujbe religioase pe perioada verii. Se p rea c duminica e o zi mult prea populară ă ă pentru turişti, fiindc o mul ime de oameni se foiau deja prină ţ jurul bisericii f când fotografii şi filmând cu camerele video.ă

— Trebuie s lu m bilete, zise Mark. Nu po i s intri în bisericaă ă ţ ă asta f r s pl teşti o tax .ă ă ă ă ă

Malone intr în Villa Bethanie şi se aşez la o coad de câ ivaă ă ă ţ oameni. Întors afar , îl g si pe Mark lâng o gr din împrejmuită ă ă ă ă ă cu grilaj, în care se aflau stâlpul vizigot şi statuia Fecioarei despre care-i povestise Claridon. Citi cuvintele PENITEN ,ŢĂ PENITEN şi MISIUNE 1891, d ltuite pe partea din fa aŢĂ ă ţă pilastrului.

— Notre Dame de Lourdes, zise Mark, ar tând spre statuie.ă Sauniere era subjugat de Lourdes, prima viziune a Mariei din vremea lui. Înainte de Fatima. Îşi dorea ca Rennes s devin ună ă centru de pelerinaj, aşa c a construit gr dina asta şi a proiectată ă statuia şi pilastrul.

Malone f cu un gest c tre mul ime.ă ă ţ— I s-a îndeplinit dorin a.ţ— E-adev rat. Dar nu din motivul pe care şi l-a imaginat el.ă

Sunt convins c nimeni dintre cei care se afl aici nu ştie m cară ă ă c sta nu e pilastrul original. E o copie, pus aici acum câ ivaă ă ă ţ ani. De pe cel original e greu s mai citeşti ceva. Timpul şi-a luată tributul. Acum e în muzeul prezbiteriului. Iar asta e valabilă pentru multe de pe-aici. Pu ine mai sunt aşa cum erau peţ vremea lui Sauniere.

Se apropiar de intrarea principal a bisericii. Sub frontonulă ă aurit, Malone citi cuvintele: TERRIBILIS EST LOCU ISTE. Din Facerea. „Cumplit este locul acesta.” Cunoştea povestea lui Iacov, care a visat o scar pe care urcau şi coborau îngeri, după ă ce s-a trezit din somn, a rostit cuvintele – „cumplit este locul acesta” – apoi numise ceea ce visase Bethel, ceea ce însemna „casa lui Dumnezeu”. Un alt gând îi trecu prin minte:

260

— Dar în Vechiul Testament, Bethel devenise rival al Ierusalimului în ceea ce priveşte centrele religioase.

— Exact. Înc un indiciu subtil l sat în urma lui de Sauniere.ă ă Mai sunt chiar şi altele în untru.ă

Dormiser cu to ii pân târziu, trezindu-se abia cu o jum tateă ţ ă ă de or în urm . Stephanie îşi alesese dormitorul so ului ei şi încă ă ţ ă era în untru, cu uşa închis , atunci când Malone propusese ca elă ă şi Mark s se îndrepte spre biseric . Voia s stea de vorb cuă ă ă ă tân rul f r ca Stephanie s fie prin preajm şi, pe de alt parte,ă ă ă ă ă ă s -i dea şi ei timp s se calmeze. Ştia c era pus pe ceart şi,ă ă ă ă ă mai devreme sau mai târziu, fiul ei va fi nevoit s-o înfrunte. Dar se gândise c amânarea inevitabilului ar putea s fie o ideeă ă bun . Geoffrey se oferise s vin şi el, dar Mark îi ceruse să ă ă ă r mân . Malone sim ise atunci c şi Mark Nelle dorea s stea deă ă ţ ă ă vorb cu el între patru ochi.ă

P trunser în naos.ă ăBiserica avea un singur corp, cu tavanul înalt. Îi întâmpin oă

statuie înf işând un diavol hidos, ghemuit, înveşmântat în straieăţ verzi şi strâmbându-se sub povara unui potir cu ap sfin it .ă ţ ă

— De fapt, e demonul Asmodeu, nu diavolul, îi explic Mark.ă— Alt mesaj?— Am impresia c -l ştii.ă— Un custode al secretelor, dac -mi aduc bine aminte.ă— Aşa-i. Priveşte acum restul frontonului.Deasupra potirului cu ap sfin it st teau patru îngeri, fiecareă ţ ă ă

dintre ei întruchipând câte o parte a semnului crucii. Dedesubtul lor scria: PAR CE SIGNE TU LE VAINCRAS. Malone îşi traduse din francez : „Prin semnul acesta tu îl vei învinge”.ă

Cunoştea semnifica ia acestor cuvinte.ţ— Asta-i ceea ce a spus Constantin atunci când s-a luptat

pentru prima dat cu rivalul s u, Maxen iu. Dup cum spuneă ă ţ ă povestea, se pare c ar fi v zut o cruce pe soare, cu acesteă ă cuvinte înscrise dedesubt.

— Numai c e o diferen . Mark îi ar t spre cuvintele d ltuite.ă ţă ă ă ă În propozi ia original , nu exista „îl”. Numai „Prin semnul acestaţ ă tu vei învinge”.

— Asta are vreo semnifica ie?ţ— Tata a descoperit o veche legend a evreilor care povesteaă

cum a izbutit regele s -i împiedice pe demoni s se amestece înă ă construirea Templului lui Solomon. Unul dintre aceşti demoni, Asmodeu, era inut sub control fiind silit s care ap , singurulţ ă ă

261

element pe care-l dispre uia. Prin urmare, simbolul cu potirul nuţ e deloc nepotrivit cu personajul. Dar acel „îl” din citat a fost clar ad ugat de Sauniere. Unii spun c „îl” e o simpl referire laă ă ă faptul c , înmuindu- i un deget în apa sfin it şi f cându- iă ţ ţ ă ă ţ semnul crucii, aşa cum fac catolicii, diavolul – cel la care se refer acel „îl” – va fi învins. Dar al ii au observat pozi ia pe careă ţ ţ o ocup cuvântul în propozi ia francez . ă ţ ă Par ce signe tu le vaincras. Cuvântul le, „îl”, reprezint cea de-a treisprezecea şi-aă paisprezecea liter . 1314.ă

Îşi aminti de lectura c r ii despre templieri.ă ţ— Anul în care a fost executat Jacques de Molay.— Coinciden ?ţăMark ridic din umeri.ăVreo dou zeci de persoane se foiau pe-acolo, f când fotografiiă ă

şi admirând imaginile ip toare, toate reprezentând aluziiţ ă criptice. Ferestrele cu vitralii erau înviorate de soarele str lucitor,ă iar el observ scenele. Maria şi Marta, în Betania. Mariaă Magdalena, întâlnindu-se cu Hristos cel ridicat din mor i. Înviereaţ lui Laz r.ă

— E ca o cas de distrac ii cu profil religios, şopti el.ă ţ— Poate fi o interpretare.Mark f cu un semn c tre podeaua din fa a altarului, sem nândă ă ţ ă

cu o tabl de şah.ă— Intrarea în cript e aici, chiar în fa a grilajului din fier forjat,ă ţ

ascuns sub lespezi. Acum câ iva ani, o echip de geologiă ţ ă francezi a desf şurat pe ascuns o examinare cu un radar capabilă s penetreze scoar a p mântului şi a izbutit s fac vreo câtevaă ţ ă ă ă sondaje, înainte s fie oprit de autorit ile locale. Rezultatele auă ă ăţ ar tat un gol subteran anormal dedesubtul altarului, care puteaă s fie şi o cript .ă ă

— Nu s-au f cut s p turi?ă ă ă— Nici vorb s se permit aşa ceva. Prea riscant pentruă ă ă

industria turistic .ăMalone zâmbi.— Acelaşi lucru îl spunea şi Claridon ieri.Se aşezar într-o stran .ă ă— Un lucru e clar, continu Mark, pe un ton şoptit. Nu există ă

aici vreo cale spre o comoar . Dar Sauniere chiar s-a folosit deă biserica asta ca s transmit mai departe ceea ce credea. Şi, dină ă tot ceea ce am citit despre omul sta, un asemeneaă comportament se potriveşte cu personalitatea lui impertinent .ă

262

Malone observ c nu era absolut nimic subtil în jurul lor.ă ă Coloritul excesiv şi poleiala exagerat pâng reau orice urm deă ă ă frumuse e. Apoi, o alt idee se clarific . Nimic nu aveaţ ă ă consecven . Fiecare exprimare artistic , de la statui şi pân laţă ă ă basoreliefuri şi la ferestre, reprezenta o individualitate, f r vreoă ă preocupare de a avea o tematic , de parc similaritatea ar fiă ă fost, cumva, ofensatoare.

O ciudat colec ie de sfin i ezoterici îl privea de sus cu ochiă ţ ţ apatici, ca şi cum şi ei, la rândul lor, ar fi fost jena i de înf iş rileţ ăţ ă ip toare. Sfântul Roch îşi etala o coaps r nit . Sfânta Germaineţ ă ă ă ă

l sa s -i cad un snop de trandafiri din şor ule . Sfântaă ă ă ţ ţ Magdalena inea un vas cu o form ciudat . Oricât s-ar fiţ ă ă str duit, Malone nu se putea sim i în largul lui. Fusese în multeă ţ biserici europene şi cea mai mare parte a lor emana o profundă în elegere a timpului şi a istoriei. Aceasta inspira numai dezgust.ţ

— Sauniere a dirijat plasarea fiec rui detaliu al decora iunilor,ă ţ spunea Mark. Nimic n-a fost plasat aici f r aprobarea lui. Îi ar tă ă ă ă spre una dintre statui. Sfântul Anton din Padova. Lui ne rug mă atunci când c ut m ceva pierdut.ă ă

Sesiz ironia.ă— Alt mesaj?— Evident. Ia priveşte ipostazele crucific rii.ăSculpturile erau aşezate începând din amvon, şapte de-a

lungul peretelui dinspre nord, apoi alte şapte de-a lungul celui sudic. Fiecare dintre ele consta în câte un basorelief colorat care înf işa o anumit scen din r stignirea lui Hristos. Înf iş rileăţ ă ă ă ăţ ă str lucitoare şi detaliile caricaturale p reau neobişnuite pentruă ă ceva atât de solemn.

— Ciudate, nu-i aşa? Îl întreb Mark. Atunci când au fostă aduse, în 1887, erau obişnuite pentru regiune. În Rocamadour exist un set aproape identic. Astea de aici şi cele de acolo auă fost realizate de casa Giscard din Toulouse. S-au zis multe despre aceste ipostaze. Adep ii conspira iilor sus in c au originiţ ţ ţ ă masonice sau c sunt, de fapt, un fel de hart a comorii. Nimică ă din toate astea nu-i adev rat. Dar exist anumite mesaje în ele.ă ă

Malone observ câteva am nunte ciudate. Micul sclav negruă ă care-i inea lui Pilat vasul pentru sp lat. Voalul pe care-l purtaţ ă Pilat. O trompet r sunând atunci când Hristos a c zut cu crucea.ă ă ă Trei discuri din argint deasupra. Copilul care l-a privit în fa peţă Hristos, înf şurat într-un tartan sco ian. Un soldat roman jucândă ţ la zaruri mantia lui Hristos, numerele 3, 4 şi 5 fiind vizibile pe

263

fe ele zarurilor.ţ— Uit -te la imaginea a paisprezecea, îi atrase aten ia Mark,ă ţ

indicând peretele sudic.Malone se ridic şi porni spre partea din fa a bisericii.ă ţă

Lumân rile lic reau în fa a altarului, aşa c observ imediată ă ţ ă ă basorelieful de dedesubt. O femeie, Maria Magdalena, presupuse el, înl crimat , îngenunchind într-o grot în fa a unei cruciă ă ă ţ alc tuite din dou crengi. Un craniu z cea lâng piciorul crucii,ă ă ă ă iar el se gândi imediat la craniul din litografia v zut în searaă ă precedent , la Avignon.ă

Se întoarse şi studie ultima imagine, cea cu num rulă paisprezece, care înf işa trupul lui Hristos, purtat de doi b rba i,ăţ ă ţ în timp ce trei femei plângeau. În spatele lor, se în l a o coastă ţ ă stâncoas , deasupra c reia atârna o lun plin pe cerul nop ii.ă ă ă ă ţ

— Iisus purtat spre mormânt, îi şopti el lui Mark, care se apropiase între timp de el.

— În conformitate cu legea roman , nu se permitea niciodată ă înmormântarea unui r stignit. Forma asta de execu ie eraă ţ rezervat numai pentru cei care se f ceau vinova i de crimeă ă ţ împotriva imperiului, ideea fiind ca acuzatul s moar încetul cuă ă încetul pe cruce abia dup câteva zile şi, pentru ca to i s vad ,ă ţ ă ă trupul r mânea acolo, prad p s rilor care se hr neau cu hoituri.ă ă ă ă ă Cu toate acestea, se spune c Pilat i-a permis lui Iosif dină Arimateea s -i ia trupul lui Hristos, astfel încât s -l poată ă ă îngropa. Te-ai întrebat vreodat de ce?ă

— Nu tocmai.— Al ii, da. Aminteşte- i, Hristos a fost omorât în ajunulţ ţ

Sabatului. Conform legii nu era permis s fie îngropat după ă apusul soarelui.

Mark ar t spre imaginea cu num rul paisprezece.ă ă ă— Şi totuşi, Sauniere a expus reprezentarea asta, care arată

clar cum trupul lui Hristos e dus dup l sarea întunericului.ă ăMalone înc nu în elegea semnifica ia.ă ţ ţ— Ce-ar fi dac , în loc s fie dus ă ă în mormânt, Hristos ar fi fost

c rat ă afară, dup l sarea întunericului?ă ăNu-i r spunse.ă— Î i sunt cunoscute evangheliile gnostice? îl întreb Mark.ţ ăÎi erau. Fuseser descoperite de-a lungul cursului superior ală

Nilului, în anul 1945. Şapte beduini s pau, când d duser pesteă ă ă un schelet omenesc şi o urn sigilat . Crezând c în ea se află ă ă ă aur, sp rseser urna şi g siser treisprezece codice legate înă ă ă ă

264

piele. Nu erau chiar c r i, ci str moşi apropia i de-ai acestora.ă ţ ă ţ Scrise îngrijit, textele de pe pergamentele zdren uite pe marginiţ erau toate în vechea limb coptă ă17, cel mai probabil compuse de c lug ri care tr iser la m n stirea pahomiană ă ă ă ă ă ă18 – din apropiere, în cursul secolului al IV-lea. Con ineau patruzeci şi şase de vechiţ manuscrise creştine, con inutul lor datând din secolul al II-lea,ţ doar codicele însele fiind realizate în secolul al IV-lea. Ulterior, unele au fost pierdute, folosite pentru aprinderea focului sau aruncate, dar în anul 1947 cele r mase au fost achizi ionate deă ţ un muzeu local.

Îi spuse lui Mark ceea ce ştia.— La întrebarea „De ce-au îngropat c lug rii codicele?”,ă ă

r spunsul vine din partea istoriei, zise Mark. În secolul al IV-lea,ă Atanasie, patriarhul de Alexandria, a scris o scrisoare care a fost trimis tuturor bisericilor din Egipt. El a decretat c numai celeă ă dou zeci şi şapte de c r i con inute în recent formulatul Nouă ă ţ ţ Testament puteau s fie considerate Scripturi. Toate celelalteă c r i eretice trebuiau s fie distruse. Nici unul dintre celeă ţ ă patruzeci şi şase de manuscrise din urn nu era conformă tradi iei. Atunci, c lug rii de la m n stirea pahomian au ales sţ ă ă ă ă ă ă ascund cele treisprezece codice în loc s le ard , aşteptândă ă ă poate o schimbare în conducerea Bisericii. Fireşte, nu s-a întâmplat vreodat schimbarea. Dimpotriv , creştinismul aă ă înflorit. Dar, slav Domnului, codicele au supravie uit. Acesteaă ţ sunt Evangheliile gnostice pe care le cunoaştem acum. În una dintre ele, cea a lui Petru, e scris: „Şi, aşa cum declarar eiă despre lucrurile pe care le-au v zut, iar şi au v zut trei b rba iă ă ă ă ţ venind dinspre mormânt, doi dintre ei ducându-l pe altul”.

Malone privi din nou cu aten ie imaginea a paisprezecea. Doiţ b rba i ducându-l pe altul.ă ţ

— Evangheliile gnostice sunt texte extraordinare, continuă Mark. Mul i înv a i sus in acum c Evanghelia dup Toma, careţ ăţ ţ ţ ă ă f cea parte dintre ele, ar putea s fie cea mai apropiat deă ă ă adev ratele cuvinte ale lui Hristos din câte avem. Creştinii de laă

17 Limb derivat din egipteana veche, vorbit pîn prin secolul ală ă ă ă XVII-lea de cop i, care reprezentau popula ia creştin din Egipt şi dinţ ţ ă Etiopia, (n.tr.).

18 Vechi tip de m n stire din perioada creştinismului timpuriu,ă ă întemeiat de c lugă ă ărul copt Pahomie (292-346), care a hot rît ca traiulă monahal s se desf şoare în coă ă mun, şi nu în sih strie. în Egipt au fostă înfiin ate unsprezece astfel de m n stiri, (n.tr.).ţ ă ă

265

începuturi erau îngrozi i de gnostici. Termenul provine dinţ grecescul gnosis, care înseamn „cunoaştere”. Gnosticii erau,ă pur şi simplu, oameni ai cunoaşterii, dar nou ap ruta versiuneă catolic a creştinismului a eliminat, pân la urm , orice gândireă ă ă şi înv tur gnostic .ăţă ă ă

— Şi templierii le-au p strat vii?ăMark încuviin .ţă— Evangheliile gnostice, precum şi alte câteva pe care teologii

din ziua de azi nu le-au v zut niciodat , se g sesc în bibliotecaă ă ă aba iei. Templierii erau deschişi la minte atunci când veneaţ vorba despre Scripturi. Sunt multe de înv at din aceste aşa-ziseăţ lucr ri eretice.ă

— Cum ar fi putut s ştie Sauniere ceva despre evangheliileă astea? N-au fost descoperite decât dup zeci de ani de laă moartea lui.

— Poate c-a avut acces la informa ii chiar mai bune. D -miţ ă voie s - i mai ar t ceva.ă ţ ă

Îl urm pe Mark înapoi spre intrarea în biseric şi ieşir spreă ă ă portic. Deasupra uşii se afla un bloc cioplit în piatr , pe careă fuseser pictate câteva cuvinte.ă

— Citeşte ceea ce scrie dedesubt, îl îndemn Mark.ăMalone se str dui s în eleag cuvintele. Multe dintre ele erauă ă ţ ă

şterse şi greu de descifrat, toate fiind în latin .ă

REGNUM MUNDI ET OMNEM ORNATUM SOECULI CONTEMPSI, PROPTER ANOREM DOMINIS MEI JESU

CHRISTI: QUEN VIDI, QUEN AMAVI, ÎN QUEN CREMINI, QUEN DILEXI.

— În traducere, înseamn : „Am avut tot dispre ul pentruă ţ regatul acestei lumi şi pentru toate podoabele trec toare,ă datorit iubirii fa de Domnul meu Iisus Hristos, pe care L-amă ţă v zut, pe care L-am iubit, în care am crezut şi c ruia m-amă ă închinat”. E o declara ie interesant , dar sunt şi câteva greşeliţ ă evidente. Mark f cu un semn. Cuvintele ă soeculi, anorem, quen şi cremini sunt toate scrise greşit. Sauniere a cheltuit o sută optzeci de franci pentru cioplirea pietrei şi pentru pictarea cuvintelor, ceea ce însemna o sum considerabil pentru vremeaă ă aceea. Ştim asta, fiindc înc mai exist chitan ele lui. A intrată ă ă ţ într-o gr mad de probleme când a proiectat intrarea asta, dară ă tot a permis ca greşelile s r mân . I-ar fi fost uşor s leă ă ă ă

266

corecteze, din moment ce literele erau doar pictate.— Poate c n-o fi observat?ă— Sauniere? Era o personalitate de tip A19. Nu-i sc pa nimic.ăMark îl conduse afar , în timp ce un alt val de vizitatoriă

p trundea în biseric . Se oprir în fa a gr dinii cu pilastrul vizigotă ă ă ţ ă şi cu statuia Fecioarei.

— Inscrip ia de deasupra uşii nu e de inspira ie biblic . Faceţ ţ ă parte dintr-un antifon scris de cineva pe nume John Tauler, în prima parte a secolului al XIV-lea. Antifoanele erau rug ciuni sauă poeme citite între fragmentele din Scripturi, iar Tauler era foarte cunoscut în vremea lui Sauniere. Aşa c e posibil ca lui Sauniereă s -i fi pl cut, pur şi simplu, fraza. Dar asta e ceva destul deă ă neobişnuit.

Malone îl aprob .ă— Greşelile de ortografie ar putea s arunce o lumin asupraă ă

motivului pentru care s-a folosit Sauniere de inscrip ie. Cuvinteleţ pictate sunt quem cremini, „în care am crezut”, dar trebuia scris credidi; cu toate acestea, Sauniere a permis s r mân greşealaă ă ă ortografic . Asta putea, oare, s însemne c nu credea în El? Şi,ă ă ă cel mai interesant dintre toate. Quem vidi, „pe care l-am v zut”.ă

Malone descifr instantaneu semnifica ia.ă ţ— Indiferent ce-ar fi g sit, asta l-a condus c tre Hristos. Peă ă

care l-a v zut.ă— Asta-i ceea ce credea şi tata, iar eu sunt de acord. Sauniere

p rea incapabil s reziste tenta iei de a trimite mesaje. Voia caă ă ţ lumea s ştie ceea ce ştia el, dar era aproape ca şi cum şi-ar fiă dat seama de faptul c nimeni din vremea lui n-ar fi putut să ă în eleag . Şi a avut dreptate. Nimeni n-a în eles. Pân dupţ ă ţ ă ă patruzeci de ani de la moartea lui, nimeni n-a b gat de seam .ă ă

Mark îşi arunc privirea peste b trâna biseric .ă ă ă— Tot locul sta e unul al invers rilor. Ipostazele r stigniriiă ă ă

sunt expuse pe un perete din spate, altfel decât în oricare altă biseric din lume. Diavolul de la intrare, e opusul binelui.ă

Apoi, ar t spre pilastrul vizigot, aflat la câ iva paşi distan . ă ă ţ ţă— E cu susu-n jos.Observ crucea şi inscrip iile din fa .ă ţ ţă

19 Termen utilizat în psihologie, descriind indivizi caracteriza i de oţ agerime intelectual şi fizic peste medie, de o dorin nepotolit de a-ă ă ţă ăşi atinge scopurile, de o voin puternic de a lupta în orice situa ie, deţă ă ţ a fi recunoscut şi de a parveni, de a îndeplini sarcini multiple într-un timp limitat, în mare grab , (n.tr.).ă

267

Malone examin fa a pilastrului.ă ţ

— Sauniere a pus pilastrul invers înainte de a inscrip iona peţ el „Misiune 1891”, în partea de jos şi „Peniten , Peniten ”, înţă ţă vârf.

Malone observ un V cu un cerc în centru în col ul din dreaptaă ţ jos. Îşi r suci capul şi îşi închipui imaginea inversat .ă ă

— Alfa şi omega? întreb el.ă— Unii aşa cred. Şi tata credea.— Un alt nume pentru Hristos.— Aşa e.— De ce-o fi întors Sauniere pilastrul cu susu-n jos?— Nimeni n-a g sit pân acum un motiv întemeiat.ă ăMark se îndep rt de exponatele din gr din , permi ându-leă ă ă ă ţ

astfel celorlal i s n v leasc în fa şi s fac fotografii. Apoi, îlţ ă ă ă ă ţă ă ă conduse pe Malone spre cap tul bisericii, spre col ul unei gr diniă ţ ă a Calvarului, unde se afla o mic grot .ă ă

— Şi asta-i o imita ie. Pentru turişti. Originalul a fost distrus înţ cel de-al Doilea R zboi Mondial. Sauniere l-a construit din pietreă pe care le-a adus în urma s p turilor lui. El şi amanta lui auă ă c l torit odat timp de mai multe zile şi s-au întors cu o roabă ă ă ă plin cu pietre. Ciudat, nu i se pare?ă ţ

268

— Depinde şi de ce altceva mai era în roaba aia.Mark zâmbi.— Ar fi fost o cale uşoar s aduc un pic de aur, f r să ă ă ă ă ă

trezeasc b nuieli.ă ă— Dar Sauniere pare s fi fost un tip ciudat. Putea la fel deă

bine s care şi numai pietre.ă— Toat lumea care vine aici e pu in ciudat .ă ţ ă— Inclusiv tat l t u?ă ăMark îl m sur cu o privire plin de seriozitate.ă ă ă— F r îndoial . Era obsedat. Şi-a d ruit via a locului stuia, aă ă ă ă ţ ă

îndr git fiecare metru p trat al oraşului. Aici era c minul lui, dină ă ă toate punctele de vedere.

— Dar nu şi al t u?ă— Am încercat s m obişnuiesc. Dar eu n-aveam pasiuneaă ă

asta. Poate pentru c mi-am dat seama de z d rnicia întregiiă ă ă poveşti.

— Şi-atunci, de ce te-ai ascuns într-o aba ie timp de cinci ani?ţ— Aveam nevoie de singur tate. Îmi f cea bine. Numai că ă ă

maestrul avea planuri m re e. Aşa c , uite-m : fug de templieri.ă ţ ă ă— Dar ce c utai în mun i, atunci când s-a pornit avalanşa?ă ţMark nu-i r spunse.ă— F ceai acelaşi lucru pe care-l face mama ta, aici, acum.ă

Încercai s compensezi o greşeal . Pur şi simplu, n-ai ştiut c uniiă ă ă te urm reau.ă

— Slav Domnului c-au f cut-o.ă ă— Mama ta sufer .ă— Voi doi a i lucrat împreun ?ţ ăMalone sesiz eschiva.ă— Mult vreme. Îmi e prieten .ă ă— Are un caracter puternic.— Mie-mi spui? Dar cu asta, n-ai ce-i face. Sufer mult. Multeă

sentimente de vinov ie şi regrete. Asta ar putea s fie o a douaăţ ă şans pentru ea şi pentru tine.ă

— Eu şi mama ne-am desp r it acum mult vreme. A fost maiă ţ ă bine pentru amândoi.

— Şi-atunci, ce cau i aici?ţ— Am venit acas la tata.ă— Şi, în clipa în care-ai ajuns, ai v zut c erau acolo bagajeleă ă

altcuiva. Amândou paşapoartele noastre r m seser acolo, cuă ă ă ă toate celelalte lucruri. Sigur le-ai v zut, nu? Şi, cu toate astea, aiă r mas.ă

269

Mark se întoarse cu spatele, gest pe care Malone îl consideră ca fiind o încercare de a-şi ascunde tulburarea. Sem na mult maiă mult cu mama lui decât voia s recunoasc .ă ă

— Am treizeci şi opt de ani şi înc m simt ca un b ie el,ă ă ă ţ recunoscu Mark. Am tr it în ultimii cinci ani într-o cochilie, laă ad postul aba iei, sub guvernarea unui Regulament strict. Un omă ţ pe care l-am considerat ca un tat a fost bun cu mine, iar eu m-ăam ridicat la un nivel de importan pe care nu l-am maiţă cunoscut vreodat .ă

— Şi, cu toate astea, eşti aici. Chiar în mijlocul a Dumnezeu ştie ce.

Mark zâmbi.— Tu şi mama ta trebuie s pune i lucrurile la punct.ă ţCel mai tân r r mase întunecat, preocupat.ă ă— Femeia despre care ai pomenit asear , Cassiopeia Vitt. Oă

cunosc. Ea şi tata s-au tot ciorov it timp de câ iva ani de zile. N-ă ţar trebui s fie g sit ?ă ă ă

Observ faptul c Mark prefera s r spund la întreb ri prină ă ă ă ă ă alte întreb ri, stil foarte asem n tor cu cel al mamei lui.ă ă ă

— Depinde. E o amenin are?ţ— Greu de spus. P rea s fie mereu prin preajm , iar tatei nu-iă ă ă

pl cea deloc.ă— Nici lui de Roquefort.— Sunt convins.— În arhiv , asear , nu şi-a spus numele, iar de Roquefort nuă ă

ştia cum o cheam . Aşa c , dac îl are pe Claridon, înseamn că ă ă ă ă acum ştie cine e.

— Dar asta nu-i problema ei? întreb Mark.ă— Mi-a salvat pielea în dou rânduri. Prin urmare, trebuie s-oă

avertizez. Claridon mi-a spus c locuieşte în apropiere, la Givors.ă Eu şi mama ta urma s mergem într-acolo azi. Am crezut c s-aă ă terminat cu c utarea asta. Dar acum, totul s-a schimbat. Trebuieă s -i fac o vizit acestei Cassiopeia Vitt. Şi cred c deocamdat , ară ă ă ă fi cel mai bine s m duc singur.ă ă

— Foarte bine. O s te aştept m aici. Deocamdat , trebuie să ă ă ă fac o vizit personal . Sunt cinci ani de când nu i-am mai adusă ă un omagiu tatei.

Şi Mark porni spre intrarea în cimitir.

270

40

ORA 11.05 DIMINEA A.Ţ

Stephanie îşi turn o ceaşc de cafea fierbinte şi-i oferi şi luiă ă Geoffrey, dar tân rul o refuz .ă ă

— Nu ni se permite decât o ceaşc pe zi, îi explic el.ă ăEa se aşez la masa din buc t rie.ă ă ă— Toat via a voastr e guvernat de Regulament?ă ţ ă ă— Aşa suntem noi.— Am crezut c şi secretul e important pentru fr ie. Atunci,ă ăţ

de ce vorbeşti despre ea atât de deschis?— Maestrul meu, care acum s-a dus la Cer, mi-a cerut s fiuă

sincer cu dumneavoastr .ăEa r mase uimit .ă ă— De unde m cunoştea maestrul vostru?ă— Îi urm rea îndeaproape cercet rile so ului dumneavoastr .ă ă ţ ă

Asta a fost cu mult înainte ca eu s ajung la aba ie, dar maestrulă ţ mi-a povestit despre asta. A vorbit cu so ul dumneavoastr înţ ă câteva ocazii. A fost confesorul lui.

Vestea o şoc .ă— Lars a intrat în contact cu templierii?— De fapt, templierii au intrat în contact cu el. Maestrul meu l-

a abordat; dar, dac so ul dumneavoastr a ştiut c face parteă ţ ă ă din Ordinul Templierilor, n-a da niciodat de în eles aşa ceva.ă ţ Poate a crezut c , dac-o spune, asta ar putea s pun cap tă ă ă ă oric rei leg turi. Dar sunt convins c ştia.ă ă ă

— Maestru vostru pare s fi fost un om curios.ăChipul tân rului se lumin .ă ă— A fost un om în elept, care a încercat s fac tot ceea ceţ ă ă

trebuia pentru ordin.Îşi aduse aminte de modul în care Geoffrey îl ap rase pe Markă

cu câteva ore mai devreme.— Şi fiul meu l-a ajutat pentru asta?— Din acest motiv a fost ales seneşal.— Şi faptul c era fiul lui Lars Nelle n-a avut nimic de-a face cuă

aceast alegere?ă— Despre asta, doamn , nu pot s vorbesc. Am aflat cine eraă ă

seneşalul abia acum câteva ore. Aici, în casa asta. Prin urmare, 271

nu ştiu.— Voi nu şti i chiar nimic unul despre cel lalt?ţ ă— Foarte pu ine, iar unii dintre noi chiar se împac cu greu cuţ ă

asta. Al ii se dest inuiesc în particular. Numai c ne tr im vie ileţ ă ă ă ţ împreun , izola i ca într-o închisoare. Prea mult familiaritate ară ţ ă putea s aduc probleme. Prin urmare, suntem opri i deă ă ţ Regulament de la orice intimitate cu semenii noştri. inem totulŢ pentru noi, t cerea noastr for at fiind în slujba Domnului.ă ă ţ ă

— Pare cam greu.— Asta-i via a pe care am ales-o. Aventura asta, totuşi…ţ

Cl tin din cap. Maestrul meu mi-a spus c-o s descop r multeă ă ă ă lucruri. A avut dreptate.

Stephanie sorbi din cafea.— Maestrul t u era sigur c noi doi ne vom întâlni?ă ă— V-a trimis jurnalul sperând c-o s veni i. De asemenea, i-aă ţ

trimis o scrisoare lui Ernst Scoville, în care a ad ugat paginile dină jurnal referitoare la dumneavoastr . Spera ca asta s v aducă ă ă ă împreun . Ştia c , odinioar , Scoville nu v prea agrea; asta oă ă ă ă aflase de la so ul dumneavoastr . Dar şi-a dat seama de faptulţ ă c dispune i de mari posibilit i. În consecin , avea nevoie deă ţ ăţ ţă amândoi, astfel încât, împreun cu seneşalul şi cu mine, să ă g sim Chivotul Legii.ă

Îşi aminti de aceast denumire şi de explica ia pe care-oă ţ auzise mai devreme.

— Chiar crede cu adev rat ordinul vostru c mai e ceva deă ă aflat din povestea lui Hristos. Lucruri pe care lumea nu le cunoaşte?

— Deocamdat , n-am ajuns la un nivel corespunz tor deă ă preg tire încât s pot s v r spund la întrebare. E nevoie deă ă ă ă ă mul i ani de slujire înainte s am acces la ceea ce ştie, de fapt,ţ ă ordinul. Dar moartea, cel pu in din punctul meu de vedere şi dinţ ceea ce am fost înv at pân acum, pare s fie un sfârşit clar.ăţ ă ă Multe mii de fra i au murit pe câmpurile de lupt din ara Sfânt .ţ ă Ţ ă Nici unul dintre ei nu s-a ridicat vreodat din mor i şi-a început să ţ ă umble.

— Biserica Catolic ar numi ceea ce tocmai ai spus erezie.ă— Biserica e o institu ie creat şi guvernat de oameni. Totţ ă ă

ceea ce s-a f cut mai mult decât atât cu aceast institu ie este,ă ă ţ de asemenea, crea ia omului.ţ

Stephanie se hot rî s pun soarta la încercare.ă ă ă— Eu ce-ar trebui s fac, Geoffrey?ă

272

— S v ajuta i fiul.ă ă ţ— Cum?— El trebuie s duc la îndeplinire ceea ce a început tat l s u.ă ă ă ă

Raymond de Roquefort nu poate s fie l sat s descopereă ă ă Chivotul Legii. Maestrul a fost foarte conving tor asupra acestuiă punct. Acesta e motivul pentru care a f cut planuri pentru maiă departe. Şi pentru care am fost şi eu instruit.

— Mark m detest .ă ă— V iubeşte.ă— Cum ai putea s ştii una ca asta?ă— Maestrul meu mi-a spus-o.— N-avea cum s ştie aşa ceva.ă— Maestrul meu ştia totul.Geoffrey c ut în buzunarul de la pantaloni şi scoase de-acoloă ă

un plic sigilat.— Mi s-a spus s v dau asta atunci când voi considera deă ă

cuviin . Îi întinse plicul bo it, apoi se ridic de la mas .ţă ţ ă ă Seneşalul şi domnul Malone s-au dus la biseric . O s v lasă ă ă singur .ă

Stephanie îi fu recunosc toare pentru gest. Inutil s maiă ă pomenim despre emo iile pe care acest mesaj le putea stârni înţ ea, aşa c aştept pân când Geoffrey se retrase, apoi deschiseă ă ă plicul.

Doamn Nelle, sunt un str in pentru dumneavoastr , dar simtă ă ă c ştiu multe în ceea ce v priveşte şi totul de la bunul Lars, careă ă mi-a povestit despre ceea ce-i tulbura sufletul. Fiul dumneavoastr e altfel. El şi-a p strat suferin a în interior,ă ă ţ împ rt şind prea pu in. În câteva ocazii, am izbutit s aflu câteă ă ţ ă ceva, numai c tr irile lui nu erau la fel de l murite precum celeă ă ă ale tat lui. O fi moştenit tr s tura asta de la dumneavoastr ? Şiă ă ă ă n-am deloc inten ia s fiu lipsit de respect. Ceea ce, cu siguran ,ţ ă ţă se întâmpl în clipele acestea e foarte grav. Raymond deă Roquefort e un om primejdios. El e mânat de o orbire care, de-a lungul secolelor, i-a afectat pe mul i membri ai ordinului nostru.ţ Are o fixa ie care-i întunec luciditatea. Fiul dumneavoastr s-aţ ă ă luptat cu el pentru şefie şi a pierdut. Din nefericire, Mark nu are hot rârea necesar pentru a-şi duce b t liile pân la cap t. S leă ă ă ă ă ă ă porneasc pare simplu, s le continue, chiar şi mai simplu, dar să ă ă le duc pân la cap t s-a dovedit a-i fi greu. B t liile lui cuă ă ă ă ă dumneavoastr . B t liile lui cu de Roquefort. B t liile lui cuă ă ă ă ă propria conştiin . Toate îl provoac . Am crezut c , dac v al tur,ţă ă ă ă ă ă aceast mişcare s-ar putea dovedi decisiv pentru amândoi.ă ă

273

Înc o dat , nu v cunosc, dar îmi închipui c v în eleg. So ulă ă ă ă ă ţ ţ dumneavoastr a murit şi au r mas nerezolvate atât de multe.ă ă Poate c prin c utarea aceasta ve i putea r spunde la toateă ă ţ ă întreb rile. V ofer acest sfat: ave i încredere în fiulă ă ţ dumneavoastr , uita i trecutul, gândi i-v numai la viitor. Ar puteaă ţ ţ ă s fie o cale lung de parcurs pân la ob inerea p cii. Ordinul meuă ă ă ţ ă e unic în cadrul creştin t ii. Credin ele noastre sunt diferite, iară ăţ ţ asta e din cauza a ceea ce au aflat şi a suferin elor prin care auţ trecut fra ii care l-au întemeiat. Ne face asta s fim mai pu inţ ă ţ creştini? Sau mai creştini? Nici una, nici alta, dup p rerea mea.ă ă G sirea Chivotului Legii ar putea s dea r spuns multor întreb ri,ă ă ă ă dar m tem c va ridica şi mai multe. R mâne ca dumneavoastră ă ă ă şi fiul dumneavoastr s hot râ i ce e mai bine atunci când vaă ă ă ţ sosi clipa critic şi sper c va veni, fiindc am încredere înă ă ă amândoi. S-a produs o înviere din mor i. O a doua şans a fostţ ă oferit . El, care a fost mort, s-a ridicat şi acum umbl din nouă ă al turi de dumneavoastr . Profita i cât pute i de aceast minune,ă ă ţ ţ ă dar v avertizez: elibera i-v mintea de prejudec ile care o fac să ţ ă ăţ ă se simt confortabil. Deschide i-v spiritul c tre concep ii maiă ţ ă ă ţ largi şi proceda i prin metode mai sigure. Fiindc numai atunciţ ă ve i izbândi. Domnul fie cu dumneavoastr !ţ ă

O lacrim îi br zd obrazul. Ciudat lucru, plânsul. Unul de careă ă ă nu-şi mai amintea de când ieşise din copil rie. Beneficiase de oă educa ie înalt şi avea acea experien pe care i-o oferţ ă ţă ţ ă deceniile de munc la nivelurile cele mai înalte ale serviciilor deă informa ii. Cariera ei însemnase trecerea de la o situa ie dificilţ ţ ă la alta. Luase deseori decizii de via şi de moarte. Dar nici unaţă dintre acestea nu se potrivea aici. Cumva, p r sise lumea în careă ă totul se împ r ea în bine şi r u, în corect şi greşit, în alb şi negru,ă ţ ă p trunzând într-un t râm în care gândurile ei cele mai intime nuă ă doar c erau cunoscute, dar chiar erau şi în elese. Maestrul, ună ţ b rbat cu care nu schimbase niciodat o vorb , p rea s -iă ă ă ă ă în eleag cu precizie durerea.ţ ă

Dar el avea dreptate.Întoarcerea lui Mark era ca o înviere. O minune sl vit , creândă ă

posibilit i infinite.ăţ— V-au întristat cuvintele?Îşi ridic privirea. Geoffrey st tea în pragul uşii. Îşi şterseă ă

lacrimile.— Într-un fel. Dar în altul, mi-au adus fericirea.— Aşa era maestrul. Cunoştea atât bucuria, cât şi durerea.

Totuşi, mai mult durerea, în ultimele lui zile.

274

— Cum a murit?— Cancerul l-a r pus acum dou nop i.ă ă ţ— i-e dor de el?Ţ— Am fost crescut singur, f r s am privilegiul unei familii.ă ă ă

C lug rii şi c lug ri ele m-au înv at ce înseamn via a. Au fostă ă ă ă ţ ăţ ă ţ buni cu mine, dar nimeni nu m-a iubit vreodat . E atât de greu să ă creşti f r iubirea unui p rinte.ă ă ă

Recunoaşterea acestui fapt o s get în suflet.ă ă— Maestrul mi-a ar tat o mare bun tate, poate chiar iubire,ă ă

dar mai presus de toate şi-a pus încrederea în mine.— Atunci, s nu-l dezam geşti.ă ă— N-o s -l dezam gesc.ă ăEa f cu un semn spre scrisoare.ă— E a mea, pot s-o p strez?ăEl încuviin .ţă— Eu am fost doar mesagerul.Izbuti s se reculeag .ă ă— De ce s-au dus Mark şi cu Cotton la biseric ?ă— Am sim it c seneşalul a vrut s stea de vorb cu domnulţ ă ă ă

Malone.Ea se ridic de pe scaun.ă— Poate c şi noi ar trebui.ăSe auzi o b taie la uşa din fa . Stephanie se încord , în timpă ţă ă

ce privirea i se ab tea asupra uşii descuiate. Cotton şi Mark ar fiă intrat, pur şi simplu. Îl v zu pe Geoffrey c se alarmeaz , laă ă ă rândul lui, z rindu-l cum înşfac o arm . Se îndrept spre uş şiă ă ă ă ă arunc o privire prin geam.ă

Un chip familiar o privea.Era Royce Claridon.

275

41

De Roquefort era furios. Cu patru ore mai devreme, fusese informat c , în noaptea în care murise maestrul, sistemul deă securitate al arhivei înregistrase o vizit la ora 11.51. Seneşalulă st tuse în untru timp de dou sprezece minute, dup careă ă ă ă plecase cu dou c r i. Elementele electronice de identificareă ă ţ ataşate fiec rui volum stabiliser c volumele care lipseau ă ă ă erau un codice din secolul al XIII-lea, pe care el îl cunoştea bine, precum şi raportul unui mareşal, înregistrat în ultima parte a secolului al XIX-lea, pe care de asemenea îl citise.

Atunci când îl interogase pe Royce Claridon, cu câteva ore mai devreme, nu-i f cuse cunoscut faptul c avusese de-a face cuă ă criptograma înserat în jurnalul lui Lars Nelle. Dar o asemeneaă criptogram fusese inclus în raportul fostului mareşal, împreună ă ă cu descrierea locului în care fusese g sit : în biserica abateluiă ă Gelis din Coustausa, nu departe de Rennes-le-Château. Îşi amintea din acea lectur faptul c mareşalul discutase cu Gelisă ă cu pu in vreme înainte ca preotul s fi fost asasinat şi s afle cţ ă ă ă ă şi Sauniere g sise, la rândul lui, o criptogram în propria biseric .ă ă ă Atunci când le comparase, constatase c erau identice. Seă spunea c Gelis ar fi rezolvat şarada şi c mareşalul ar fi aflată ă solu ia, numai c aceasta nu fusese consemnat şi nu mai fuseseţ ă ă vreodat g sit dup moartea lui Gelis. Atât poli ia din localitate,ă ă ă ă ţ cât şi mareşalul b nuiser c asasinul c uta ceva din servieta luiă ă ă ă Gelis. Evident, descifrarea criptogramei. Dar s fi fost Sauniereă asasinul? Greu de spus. Crima nu fusese niciodat solu ionat .ă ţ ă

Cu toate acestea, inând seama de ceea ce ştia de Roquefort,ţ preotul din Rennes putea s fie inclus pe oricare list deă ă suspec i.ţ

Acum şi raportul mareşalului disp ruse. Ceea ce putea s nuă ă fie atât de r u, din moment ce avea jurnalul lui Lars Nelle, în careă se afla criptograma lui Sauniere. Dar s fi fost aceasta, aşa cumă scrisese mareşalul în raport, aceeaşi cu cea a lui Gelis? Nu era chip s ştie f r s aib raportul mareşalului, care fusese în modă ă ă ă ă evident scos din arhiv cu un motiv.ă

Cu cinci minute mai devreme, în timp ce asculta, datorit unuiă microfon lipit de o fereastr lateral , ce discutau Stephanie Nelleă ă şi fratele Geoffrey, aflase c Mark Nelle şi Cotton Malone seă

276

duseser la biseric . Stephanie chiar plânsese dup ce citiseă ă ă mesajul fostului maestru. Cât de înduioş tor! Maestrul, era clar,ă f cuse planuri dinainte şi toat afacerea îi sc pa cu rapiditate deă ă ă sub control. Trebuia s smuceasc frâiele cu putere şi s leă ă ă încetineasc avântul. Aşa c , în timp ce Royce Claridon se ocupaă ă de cei din casa lui Lars Nelle, el avea s vad ce e de f cut cuă ă ă ceilal i doi.ţ

Dispozitivul de urm rire înc ataşat la maşina închiriat deă ă ă Malone îi dezv luise c el şi Stephanie Nelle se întorseser laă ă ă Rennes din Avignon pu in dup miezul nop ii. Mark Nelle trebuieţ ă ţ s fi ajuns acolo direct de la aba ie, ceea ce nu era delocă ţ surprinz tor.ă

Dup tot ceea ce se întâmplase în seara trecut cu femeiaă ă aceea pe pod, crezuse c Malone şi Stephanie Nelle nu maiă aveau nici o importan , motiv pentru care oamenii s i primiserţă ă ă instruc iuni doar s -i scoat din lupt . Uciderea unui actual şi aţ ă ă ă unui fost membru al serviciilor americane ar fi atras cu siguranţă aten ia. El se dusese la Avignon s descopere ce secreteţ ă ad posteau arhivele palatului şi s -l captureze pe Claridon, nu să ă ă atrag aten ia întregii comunit i a serviciilor de informa ii aă ţ ăţ ţ Statelor Unite. Îşi îndeplinise toate cele trei obiective şi izbutise s ob in şi jurnalul lui Lars Nelle, ca bonus. Una peste alta, nuă ţ ă fusese o treab prea rea. Chiar s-ar fi ar tat dispus s -i lase peă ă ă Mark Nelle şi pe Geoffrey s scape, din moment ce, fiind departeă de aba ie, reprezentau o amenin are cu mult mai mic . Dar,ţ ţ ă dup ce aflase despre cele dou c r i care lipseau, strategia luiă ă ă ţ se schimbase.

— Suntem la posturi, îi rosti o voce în casca din ureche.— Sta i pe loc pân când v chem eu, şopti el în microfonul deţ ă ă

la rever.Luase şase fra i cu el, iar aceştia erau acum împr ştia i prinţ ă ţ

întreg oraşul, amestecându-se prin gloata din ce în ce mai numeroas a unei dup -amieze de duminic . Ziua era frumoas ,ă ă ă ă însorit , dar, ca de obicei, vântul nu lipsea. În vreme ce v ileă ă râului Aude aveau parte de o clim c lduroas şi calm , culmileă ă ă ă care le înconjurau erau veşnic bântuite de vânturile montane.

Se îndrept agale pe ă rue principale, spre Biserica Mariei Magdalena, f r s fac vreun efort s -şi disimuleze sosirea.ă ă ă ă ă

Voia ca Mark Nelle s ştie c el era acolo.ă ă*

Mark st tea în picioare lâng mormântul tat lui s u.ă ă ă ă

277

Monumentul era în bun stare, aşa cum erau toate, din momentă ce acum cimitirul p rea s fac parte integrant din industriaă ă ă ă turistic în plin dezvoltare a oraşului.ă ă

În primii şase ani de dup moartea tat lui s u, se îngrijiseă ă ă personal de mormânt, vizitându-l aproape în fiecare weekend. De asemenea, avusese grij de cas . Tat l s u fusese foarte populară ă ă ă printre localnicii din Rennes, pentru c tratase oraşul cu bun tateă ă şi memoria lui Sauniere cu respect. Acesta fusese, poate, unul dintre motivele pentru care tat l lui inclusese atât de multă ă fic iune despre Rennes în c r ile sale. Misterul înfrumuse at seţ ă ţ ţ transformase într-o maşin de f cut bani pentru întreagaă ă regiune, iar scriitorii care luaser în râs acest mister nu erau preaă aprecia i. Fiindc erau cunoscute cu certitudine extrem de pu ineţ ă ţ lucruri despre oricare dintre aspectele poveştii, exista un spa iuţ foarte vast pentru improviza ii. Fusese, de asemenea, de ajutorţ faptul c tat l lui era privit ca omul care adusese povestea înă ă aten ia întregii lumi, deşi Mark ştia c o carte aproapeţ ă necunoscut a unui autor francez, Gerard de Sede, ă Le Tresor Maudit, publicat pe la sfârşitul anilor 1960, fusese cea care-iă aprinsese la început curiozitatea tat lui s u. Întotdeauna fuseseă ă de p rere c titlul – ă ă Comoara blestemat ă – era foarte potrivit, mai ales dup moartea neaşteptat a lui Lars Nelle. Mark eraă ă adolescent atunci când citise pentru prima dat cartea tat luiă ă s u, dar abia dup nişte ani, pe când îşi f cea studiileă ă ă postuniversitare, perfec ionându-şi cunoştin ele despre istoriaţ ţ medieval şi filosofia religiei, Lars îi dest inuise ce anume era înă ă joc cu adev rat.ă

„Inima creştinismului este învierea trupului fizic. Este împlinirea promisiunii din Vechiul Testament. Dac într-o ziă creştinii n-ar mai învia, atunci credin a lor ar deveni inutil .ţ ă Faptul c n-ar exista învierea ar însemna c Evangheliile ar fi înă ă totalitate mincinoase – credin a creştin ar fi valabil numaiţ ă ă pentru via a asta – şi n-ar mai exista via a de dup . Învierea esteţ ţ ă cea care face ca tot ceea ce se îndeplineşte în numele lui Hristos s merite efortul. Celelalte religii predic despre paradis şiă ă despre o alt via . Dar numai creştinismul d un zeu careă ţă ă devine om, moare pentru adep ii Lui, apoi se ridic din moarte şiţ ă st pâneşte veşnic.ă

Gândeşte-te la asta, îi pusese tat l lui. Creştinii pot s aib oă ă ă mul ime de credin e diferite într-o mul ime de subiecte. Dar cuţ ţ ţ to ii cad de acord asupra învierii. Asta-i constanta lor universal .ţ ă

278

Iisus s-a ridicat din mor i numai pentru ei. Moartea a fost biruitţ ă numai pentru ei. Hristos e viu şi se preocup de învierea lor.ă Regatul Cerurilor îi aşteapt pentru când, la rândul lor, se voră ridica din mor i ca s tr iasc veşnic al turi de Domnul. Exist oţ ă ă ă ă ă semnifica ie în fiecare tragedie, din moment ce învierea le dţ ă speran a unui viitor.”ţ

Apoi, tat l lui îi pusese acea întrebare care avea s -l bântuieă ă mereu de-atunci:

„Ce-ar fi dac asta nu s-ar fi întâmplat niciodat ? Ce-ar dacă ă ă Iisus ar fi murit pur şi simplu, întorcându-se în rân ?”ţă ă

Într-adev r, ce-ar fi?ă„Gândeşte-te la toate acele milioane de oameni m cel ri i înă ă ţ

numele lui Hristos cel ridicat din mor i. Numai în timpul cruciadeiţ albigenzilor, cincisprezece mii de b rba i, femei şi copii au fostă ţ arşi pe rug, doar pentru c negau înv turile r stignirii.ă ăţă ă Inchizi ia a asasinat multe milioane. Cruciadele din ara Sfântţ Ţ ă au costat sute de mii de vie i. Toate acestea pentru aşa-numitulţ Hristos înviat. Vreme de secole, papii s-au folosit de sacrificiul lui Hristos ca de o modalitate de a-i motiva pe lupt tori. Dacă ă învierea nu s-ar fi produs niciodat – adic n-ar mai fi existată ă promisiunea unei vie i de dup – câ i dintre oamenii aceştia creziţ ă ţ c ar mai fi înfruntat moartea?”ă

R spunsul pentru aceast întrebare era simplu: nici unul.ă ăDac învierea n-ar fi avut loc vreodat ?ă ăMark îşi petrecuse cinci ani c utând un r spuns pentruă ă

aceast întrebare în rândurile unui ordin pe care lumea îl credeaă disp rut de şapte sute de ani. Cu toate acestea, acum era la felă de nedumerit ca atunci când fusese adus pentru prima dat laă aba ie.ţ

Ce se câştigase?Sau şi mai important, ce se pierduse?Îşi alung aceste gânduri tulbur toare din minte şi-şiă ă

concentr din nou privirea asupra mormântului tat lui s u. Elă ă ă comandase lespedea şi supraveghease cum fusese pus la loculă ei într-o dup -amiaz mohorât de mai. Tat l lui fusese g sit cuă ă ă ă ă o s pt mân mai înainte, spânzurat de un pod, la o jum tate deă ă ă ă or de mers spre sud din Rennes. Mark era acas în Toulouseă ă atunci când primise apelul telefonic de la poli ie. Îşi aminteaţ chipul tat lui s u, din clipa în care identificase cadavrul: pieleaă ă cenuşie, gura c scat , ochii lipsi i de via . O imagine grotescă ă ţ ţă ă pe care se temea c n-o va uita niciodat .ă ă

279

Mama lui se întorsese în Georgia imediat dup înmormântare.ă Vorbiser pu in în cele trei zile cât r m sese şi ea în Fran a. Elă ţ ă ă ţ avea dou zeci şi şapte de ani şi abia îşi începuse carieraă universitar la Toulouse, ca asistent doctorand, nepreg tită ă pentru via . Dar acum se întreba, unsprezece ani mai târziu,ţă dac era mai bine preg tit. În ziua precedent , ar fi putut s -lă ă ă ă ucid pe Raymond de Roquefort. Ce s-ar fi întâmplat cu tot ceeaă ce înv ase? Unde era disciplina pe care crezuse c-a dobândit-o?ăţ Abaterile lui de Roquefort erau lesne de în eles – proveneauţ dintr-un fals sim al datoriei, accentuat de egocentrismul s u –ţ ă dar propriile sale sl biciuni erau neliniştitoare. Într-un interval deă trei zile, trecuse de la stadiul de seneşal la cel de fugar. De la siguran , la haos. De la un scop, la r t cire.ţă ă ă

Şi pentru ce?Sim i ap sarea armei sub hain . Siguran a pe care i-o ofereaţ ă ă ţ

era tulbur toare: pur şi simplu, o senza ie nou , ciudat , care-iă ţ ă ă aducea liniştea.

Se îndep rt de mormântul tat lui s u şi se strecur spre celă ă ă ă ă al lui Ernst Scoville. Îl cunoscuse pe singuraticul belgian şi-l îndr gise. Maestrul, din câte se p rea, îl cunoscuse, deă ă asemenea, dac -i trimisese lui Scoville o scrisoare doar cu oă s pt mân în urm . Ce spusese în urm cu o zi de Roquefortă ă ă ă ă despre cele dou expedieri poştale? „M-am îngrijit de unul dină destinatari.” Se pare c aşa şi f cuse. Dar ce altceva a mai zis?ă ă „Şi în scurt timp o s m îngrijesc şi de cel lalt.” Mama lui era înă ă ă primejdie. Erau cu to ii. Dar nu se putea face mare lucru. S seţ ă duc la poli ie? Nimeni nu i-ar fi crezut. Aba ia era foarteă ţ ţ respectat şi nici m car unul dintre fra i n-ar fi vorbit împotrivaă ă ţ ordinului. Tot ceea ce s-ar fi g sit ar fi fost o m n stire liniştit ,ă ă ă ă închinat lui Dumnezeu. Existau anumite planuri pentru t inuireaă ă a tot ceea ce inea de fr ie şi nici unul dintre oamenii dinţ ăţ interiorul aba iei nu s-ar fi ab tut de la ele.ţ ă

De asta era sigur.Nu, erau pe cont propriu.

*Malone aştepta în Gr dina Calvarului ca Mark s se întoarcă ă ă

de la cimitir. Nu voia s se amestece în ceva atât de personal,ă în elegând pe deplin emo iile prin care trecea cu siguranţ ţ ţă tân rul. El avea doar zece ani atunci când îi murise tat l, dară ă triste ea pe care o resim ise ştiind c nu-şi va vedea niciodatţ ţ ă ă p rintele nu disp ruse nici pân acum. Spre deosebire de Mark,ă ă ă

280

el nu avea ce cimitir s viziteze. Mormântul tat lui s u era peă ă ă fundul Atlanticului de Nord, în interiorul carcasei zdrobite a unui submarin scufundat. Încercase o dat s afle detaliile a ceea ceă ă se întâmplase, dar întregul incident r m sese clasificat ca fiindă ă secret.

Tat l lui iubise marina şi Statele Unite: fusese un patriot care-ăşi d duse de bun voie via a pentru ara sa. Iar aceast realizareă ă ţ ţ ă îl f cuse pe Malone s se simt mândru întotdeauna. Mark Nelleă ă ă fusese norocos. Împ r ise mul i ani din via cu tat l lui.ă ţ ţ ţă ă Ajunseser s se cunoasc unul pe cel lalt. Dar, din multe alteă ă ă ă puncte de vedere, el şi Mark se asem nau. Ta ii lor fuseseră ţ ă amândoi pasiona i de ceea ce f ceau. Amândoi se duseser deţ ă ă pe aceast lume. Nici una din mor i nu avusese o explica ieă ţ ţ satisf c toare.ă ă

St tea lâng Gr dina Calvarului şi privea cum tot mai mul iă ă ă ţ vizitatori veneau în valuri, intrând şi ieşind din cimitir. În cele din urm , îl descoperi pe Mark în urma unui grup de japonezi, ieşindă pe poart .ă

— A fost greu, m rturisi Mark în clipa în care se apropie de el.ă Îmi lipseşte.

Se hot rî s reia discu ia de unde o întrerupseser .ă ă ţ ă— Tu şi mama ta trebuie s ajunge i la o în elegere.ă ţ ţ— Sunt foarte multe resentimente la mijloc, iar vederea

mormântului tocmai mi le-a readus în minte.— Are şi ea o inim . E învelit cu un strat de fier, ştiu, dar totă ă

mai e acolo.Mark zâmbi.— Se pare c-o cunoşti.— Am trecut prin câteva experien e împreun .ţ ă— În clipa asta, trebuie s ne concentr m asupra planului pusă ă

la cale de maestru.— Voi doi şti i cum s schimba i vorba, nu glum .ţ ă ţ ăMark zâmbi din nou.— Asta ine de gene.ţMalone arunc o privire spre ceas.ă— E unsprezece şi jum tate. Trebuie s-o şterg. Vreau s fac oă ă

vizit pe la Cassiopeia Vitt, înainte de c derea nop ii.ă ă ţ— O s - i desenez o hart . Nu e mult de mers cu maşina de-ă ţ ă

aici.Ieşir din Gr dina Calvarului şi se întoarser spre rueă ă ă

principale.

281

La vreo treizeci de metri mai încolo, Malone îl descoperi pe un individ scund, îndesat, cu mâinile înfundate în buzunarele unei haine din piele, îndreptându-se int spre biseric .ţ ă ă

Îl apuc de um r pe Mark.ă ă— Avem o vizit .ăMark îi urm ri privirea şi-l z ri, la rândul lui, pe de Roquefort.ă ăMalone cânt ri la iu eal în minte posibilit ile pe care leă ţ ă ăţ

aveau, în timp ce num ra al i trei indivizi tunşi scurt. Doi dintreă ţ ei st teau în fa la Villa Bethanie. Un altul bloca aleea careă ţă ducea spre parcare.

— Ceva sugestii? se interes Malone.ăMark se întoarse spre biseric .ă— Vino cu mine.

*Stephanie deschise uşa şi Royce Claridon intr în cas .ă ă— De unde vii? îl întreb ea, f cându-i semn lui Geoffrey să ă ă

lase arma jos.— M-au luat cu ei asear de la palat şi m-au adus încoace. M-ă

au inut într-un apartament la vreo dou str zi mai încolo, darţ ă ă am izbutit s-o şterg acum câteva minute.

— Câ i dintre fra i sunt aici în oraş? îl întreb Geoffrey peţ ţ ă Claridon.

— Dar tu cine eşti?— Numele lui e Geoffrey, îi r spunse Stephanie, sperând c ,ă ă

pân la urm , compatriotul ei va în elege c trebuie s ofere câtă ă ţ ă ă mai pu ine date.ţ

— Câ i dintre fra i sunt aici? îţ ţ şi repet întrebarea Geoffrey.ă— Patru.Stephanie se îndrept spre fereastra din buc t rie şi priviă ă ă

afar , în strad . Drumul era pustiu, atât într-o direc ie, cât şi înă ă ţ cealalt . Numai c ea îşi f cea griji pentru Mark şi pentru Malone.ă ă ă

— Unde sunt fra ii ştia?ţ ă— Nu ştiu. I-am auzit spunând c sunte i în casa lui Lars, aşaă ţ

c-am venit direct aici.Ei nu-i pl cu r spunsul.ă ă— N-am putut s te-ajut m asear . N-am avut nici cea maiă ă ă

vag idee despre locul în care te-au dus. Ne-au lovit şi ne-auă l sat f r cunoştin , în timp ce încercam s -i ajungem din urmă ă ă ţă ă ă pe de Roquefort şi pe femeie. Şi, pân ne-am trezit, disp ruseă ă toat lumea.ă

Francezul îşi ridic palmele.ă

282

— E-n regul , ă madame. În eleg. N-avea i ce s face i.ţ ţ ă ţ— De Roquefort e aici? întreb Geoffrey.ă— Cine?— Maestrul. E aici?— Nu s-au rostit nume. Claridon se întoarse cu fa a spre ea.ţ

Dar i-am auzit spunând c Mark tr ieşte. S fie adev rat?ă ă ă ăEa încuviin .ţă— El şi Cotton s-au dus pân la biseric , dar ar trebui s seă ă ă

întoarc în scurt timp.ă— E o minune. Crezusem c s-a dus pentru totdeauna.ă— Amândoi crezuser m.ăPrivirea lui m tur înc perea.ă ă ă— N-am mai fost prin casa asta de ceva vreme. Eu şi Lars am

petrecut mult timp împreun aici.ăEa îi oferi un scaun lâng mas . Geoffrey se plas înă ă ă

apropierea ferestrei, iar Stephanie observ o oarecare încordareă în comportamentul lui, altfel liniştit.

— Ce i s-a-ntâmplat? îţ l întreb ea pe Claridon.ă— Am stat legat pân azi-diminea . M-au dezlegat ca s potă ţă ă

s m uşurez. Când am ajuns la baie, m-am c rat pe fereastră ă ăţă ă şi am venit direct aici. Sigur o s m caute, dar n-aveam undeă ă altundeva s m duc. S ies din oraşul sta ar fi fost destul deă ă ă ă greu, din moment ce exist un singur drum de intrare şi deă ieşire.

Claridon începu s se foiasc pe scaun.ă ă— Aş putea s v deranjez pentru pu in ap ?ă ă ţ ă ăEa se ridic şi umplu un pahar cu ap din caraf . Claridon oă ă ă

d du pe gât dintr-o suflare. Ea îi umplu la loc paharul.ă— Eram îngrozit de ei, continu Claridon.ă— Ce voiau? îl întreb ea.ă— Îşi c utau Chivotul Legii, ceea ce c uta şi Lars.ă ă— Şi ce le-ai spus? îl întreb Geoffrey, cu o urm de dispre înă ă ţ

glas.— Nu le-am spus nimic, dar nici nu m-au întrebat mare

scofal . Mi s-a spus c interogatoriul meu urma s fie ast zi,ă ă ă ă ceva mai târziu, dup ce se îngrijeau de o alt treab .. Dar n-auă ă ă binevoit s spun şi care s fi fost aia. Claridon o privi fix. Ştiiă ă ă cumva ce vor de la dumneata?

— Au pus mâna pe jurnalul lui Lars, pe cartea de la licita ie şiţ pe litografia tabloului. Ce-ar putea s mai vrea?ă

— Cred c pe Mark.ă

283

Replica lui îl f cu pe Geoffrey s se încordeze vizibil.ă ăEa vru s ştie:ă— Ce vor de la el?— N-am nici cea mai vag idee, ă madame. Dar m tot întrebă

dac oricare din toate astea merit v rsare de sânge.ă ă ă— Fra ii au murit timp de aproape nou sute de ani pentruţ ă

crezul lor, interveni Geoffrey. Nu e nici o diferen .ţă— Vorbeşti ca şi cum ai face parte din ordin.— Doar citez din istorie.Claridon îşi b u apa.ă— Eu şi Lars Nelle am studiat ordinul timp de mul i ani. Amţ

citit şi istoria despre care vorbeşti.— Şi ce-ai citit? îl întreb Geoffrey, cu uimire în voce. Poateă

doar c r i scrise de oameni care nu ştiau nimic. Au scris despreă ţ erezie şi despre adorarea idolilor, despre s ruturi reciproce peă gur , despre sodomie şi despre lep darea de Iisus Hristos. Niciă ă un cuvânt din toate astea nu e adev rat. Toate sunt minciuniă menite s distrug ordinul şi s -i fure bog iile.ă ă ă ăţ

— Acum vorbeşti cu adev rat ca un templier.ă— Vorbesc ca un om care pre uieşte dreptatea.ţ— Şi sta nu e un templier?ă— N-ar trebui s fie aşa to i oamenii?ă ţStephanie zâmbi. Geoffrey era iute de minte.

*Malone îl urm pe Mark înapoi în Biserica Mariei Magdalena.ă

Se gr bir s ajung în aripa central , trecând de nou rânduriă ă ă ă ă ă de strane, spre altar. Acolo, Mark coti spre dreapta şi p trunseă într-un mic antreu, printr-o uş deschis . În untru se aflau treiă ă ă vizitatori folosindu-şi din plin camerele digitale.

— Sunte i amabili s ne permite i? îi abord Mark, în englez .ţ ă ţ ă ă Suntem de la muzeu şi avem nevoie de camera asta timp de câteva minute.

Nimeni nu-i puse la îndoial evidenta autoritate, aşa că ă b rbatul închise uşurel uşa în urma lor. Malone privi împrejur.ă Lumina care p trundea printr-o fereastr cu vitralii. Un şir deă ă dulapuri goale acoperea unul dintre pere i. Ceilal i trei erauţ ţ lambrisa i în întregime cu lemn. În untru nu se afla nici un fel deţ ă mobil .ă

— Aici era sacristia, explic Mark.ăDe Roquefort mai avea nevoie de un singur minut pân s seă ă

arunce asupra lor, aşa c voia s afle:ă ă

284

— Presupun c ai ceva în minte, nu?ăMark se apropie de unul dintre dulapuri şi c ut cu vârfurileă ă

degetelor ceva deasupra raftului de sus.— Aşa cum i-am povestit, atunci când Sauniere a construitţ

Gr dina Calvarului, a f cut şi grota. El şi amanta lui se duceauă ă tot timpul în vale s adune pietre. Mark continua s caute în timpă ă ce vorbea. Se întorceau cu roabe pline cu pietre. Uite.

Mark întinse mâna şi apuc dulapul, care se trase în l turi,ă ă l sând la iveal un spa iu închis, f r vreo fereastr .ă ă ţ ă ă ă

— Aici era ascunz toarea lui Sauniere. Orice-ar fi adus,ă împreun cu pietrele, era depozitat aici. Pu ini ştiau despreă ţ anexa asta. Sauniere a creat-o în timpul restaur rii bisericii.ă Planurile cl dirii, de dinainte de 1891, ar tau c-ar fi o înc pereă ă ă deschis .ă

Mark scoase un pistol automat de sub hain .ă— O s aştept m aici, s vedem ce-o s se-ntâmple.ă ă ă ă— De Roquefort o şti despre camera asta?— O s afl m în scurt timp.ă ă

285

42

De Roquefort se opri în afara bisericii. I se p rea ciudat că ă intele lui fugiser în untru. Dar n-avea importan . Avea s seţ ă ă ţă ă

îngrijeasc personal de Mark Nelle. R bdarea lui ajunsese laă ă limit . Îşi luase m sura de precau ie s se consulte cu ofi erii s iă ă ţ ă ţ ă înainte s plece din aba ie. N-avea de gând s repete greşelileă ţ ă fostului maestru. Conducerea sa va l sa m car impresia uneiă ă democra ii. Din fericire, evadarea din ziua precedent şi celeţ ă dou reprize de împuşc turi puseser fr ia în alert , îndreptând-ă ă ă ăţ ăo pe o singur cale. Cu to ii c zuser de acord asupra ideii că ţ ă ă ă fostul seneşal şi aliatul s u vor trebui aduşi înapoi, ca s -şiă ă primeasc pedeapsa.ă

Iar el inten iona s -i dea pe mâna lor.ţ ăPrivi cu aten ie strada.ţMul imea era din ce în ce mai numeroas . Ziua c lduroasţ ă ă ă

adusese mul i turişti.ţSe întoarse spre fratele care st tea lâng el.ă ă— Du-te în untru şi evalueaz situa ia.ă ă ţUn semn de încuviin are din cap şi acesta plec .ţ ăŞtia caracteristicile bisericii. O singur intrare, care era şiă

singura ieşire. Ferestrele cu vitralii nu se deschideau, aşa că trebuia s le spargi dac voiai s fugi pe-acolo. Nu z ri nici ună ă ă ă poli ist, ceea ce era normal pentru Rennes. Prea pu ine seţ ţ întâmplau aici vreodat , în afar de cheltuirea banilor.ă ă Mercantilismul acesta îl îmboln vea. Dac-ar fi fost dup el, toateă ă excursiile la aba ie ar fi fost interzise. Îşi d dea seama de faptulţ ă c episcopul ar fi pus la îndoial necesitatea acestei decizii, dară ă el deja hot râse s limiteze accesul, l sând doar câteva ore deă ă ă vizit în zilele de sâmb t , invocând nevoia fra ilor de mai multă ă ă ţ ă singur tate. Episcopul trebuia s în eleag asta. Inten iona cuă ă ţ ă ţ sinceritate s reinstaureze multe dintre vechile obiceiuri, practiciă care fuseser abandonate de mult vreme, ritualuri careă ă odinioar îi diferen iau pe templieri de toate celelalte ordineă ţ religioase. Şi, pentru aceasta, ar fi avut nevoie ca por ile aba ieiţ ţ s fie mai mult închise, decât deschise.ă

Fratele pe care-l trimisese în untru ieşi din biseric şi veniă ă spre el.

— Nu sunt acolo, îi zise acesta, în clipa în care ajunse aproape 286

de el.— Ce vrei s spui?ă— Am c utat prin naos, prin sacristie, prin confesionale. Nuă

sunt în untru.ăNu dorea s aud aşa ceva.ă ă— Nu exist o alt ieşire.ă ă— Maestre, nu sunt acolo.Privirea lui r mase a intit asupra bisericii. În minte, i seă ţ ă

învolburau mai multe ipoteze.Apoi, r spunsul deveni limpede.ă— Veni i, zise el. Ştiu exact unde sunt.ţ

*Stephanie îl asculta pe Royce Claridon, nu aşa cum ar fi f cută

o so ie şi o mam , aflat într-o misiune important pentru familiaţ ă ă ă ei, ci ca şefa unei agen ii guvernamentale secrete care seţ confrunta zilnic cu spionajul şi contraspionajul. Ceva nu se potrivea. Subita apari ie a lui Claridon era prea cusut cu aţ ă ţă alb . Ea ştia prea pu ine despre Raymond de Roquefort, dară ţ suficiente încât s -şi dea seama de faptul c , ori lui Claridon i seă ă permisese s evadeze, ori şi mai r u, b g re ul omule careă ă ă ă ţ ţ st tea în fa a ei era în cârd şie cu inamicul. Oricum ar fi fost,ă ţ ă trebuia s aib grij de ceea ce spunea. Geoffrey, la rândul lui,ă ă ă p rea s fi sim it ceva, din moment ce oferea prea pu ineă ă ţ ţ informa ii la multele întreb ri ale francezului. Prea multeţ ă întreb ri pentru un om care tocmai sc pase dintr-o încercare ce-iă ă pusese via a în pericol.ţ

— Femeia de-asear din palat era Cassiopeia Vitt, acelă Ingenieur despre care se pomenea în scrisoarea pentru Ernst Scoville? îl întreb ea.ă

— Aşa aş presupune. O diavoli .ţă— E posibil s ne fi salvat pe noi to i.ă ţ— Cum? Şi-a b gat coada. Şi în treburile lui Lars se amestecaă

întotdeauna.— Dac mai eşti viu acum, e mul umit amestecului ei.ă ţ ă— Nu, madame. Sunt viu fiindc ei au nevoie de informa ii.ă ţ— Ceea ce m mir este chiar faptul c te afli aici, ziseă ă ă

Geoffrey, din locul s u de lâng fereastr . S scapi din gheareleă ă ă ă lui de Roquefort nu e uşor.

— Tu ai sc pat.ă— Şi de unde ştii asta?— Vorbeau despre tine şi despre Mark. Se pare c s-a l sat cuă ă

287

împuşc turi. Câ iva fra i au fost r ni i. Sunt sup ra i.ă ţ ţ ă ţ ă ţ— Au pomenit cumva despre faptul c-au încercat s ne ucid ?ă ăTrecur câteva clipe de t cere stânjenitoare.ă ă— Royce, zise Stephanie. Ce altceva ar putea s caute?ă— Ştiu doar c le lipsesc dou c r i din arhiv . Au pomenit şiă ă ă ţ ă

despre asta.— Tocmai ai spus adineauri c habar n-ai de ce-l caut pe fiulă ă

doamnei Nelle.B nuielile erau evidente în replica lui Geoffrey.ă— Şi chiar n-am. Dar ştiu c vor înapoi cele dou c r iă ă ă ţ

disp rute.ăStephanie arunc o privire fugar spre Geoffrey şi nu observă ă ă

nici o urm de consim ire în ochii tân rului. Dac într-adev r el şiă ţ ă ă ă Mark aveau c r ile pe care le c uta de Roquefort, privirea lui nuă ţ ă tr d recunoaşterea.ă ă

— Ieri, continu Claridon, mi-ai ar tat jurnalul lui Lars şiă ă cartea…

— Care sunt la de Roquefort.— Nu. Cassiopeia Vitt i le-a furat pe amândou asear .ă ăÎnc o informa ie nou . Claridon ştia îngrozitor de multeă ţ ă

pentru un om despre care se presupunea c-ar fi fost ignorat de r pitorii s i.ă ă

— Prin urmare, de Roquefort are nevoie s-o g seasc , trase eaă ă concluzia. La fel ca noi.

— Se pare, madame, c una dintre c r ile pe care le-a luată ă ţ Mark din arhiva lor con ine, de asemenea, o criptogram . Deţ ă Roquefort vrea cartea aia înapoi.

— Şi pe-asta ai auzit-o din întâmplare?Claridon încuviin .ţă— Oui. Credeau c-am adormit, dar eu ascultam. Un mareşal

de-al lor, din vremea lui Sauniere, a descoperit criptograma şi a consemnat-o în cartea aia.

— N-avem nici o carte, declar Geoffrey.ă— Ce vrei s spui?ăOchii omule ului erau plini de uimire.ţ— N-avem nici o carte. Am plecat din aba ie în cea mai mareţ

grab şi n-am luat nimic cu noi.ăClaridon se ridic în picioare.ă— Eşti un mincinos.— Îndr zne e cuvinte. Po i s - i dovedeşti acuza ia?ă ţ ţ ă ţ ţ— Eşti un cavaler al ordinului. Un r zboinic de-al lui Hristos. Ună

288

templier. Jur mântul pe care l-ai depus ar trebui s te împiediceă ă s min i.ă ţ

— Şi pe tine ce te împiedic ? ripost Geoffrey.ă ă— Eu nu mint. Am trecut printr-o încercare grea, m-am ascuns

într-un azil timp de cinci ani, ca s evit prizonieratul la templieri.ă Ştii cumva ce-aveau de gând s -mi fac ? S -mi ung t lpile cuă ă ă ă ă gr sime şi s le in în fa a unui mangal încins. S -mi lase carneaă ă ţ ă ţ ă s se frig pân la os.ă ă ă

— N-avem nici o carte. De Roquefort alearg dup o fantom .ă ă ă— Dar nu-i aşa. Doi oameni au fost împuşca i în timp ceţ

evada i voi şi amândoi au spus c Mark c ra un rucsac cu el.ţ ă ăEa tres ri auzind şi aceast informa ie.ă ă ţ— Dar pe-asta cum de po i s-o ştii? îl întreb Geoffrey.ţ ă

*De Roquefort p trunse în biseric , urmat de fratele careă ă

tocmai fusese în untru în recunoaştere. Merse spre aripaă central şi intr în sacristie. Era nevoit s -l admire pe Mark Nelle.ă ă ă Pu ini ştiau despre camera secret a bisericii. Nu fusese inclusţ ă ă în nici un circuit turistic şi numai cei care erau din tat -n fiu înă Rennes puteau s aib vreo idee vag despre existen a aceluiă ă ă ţ spa iu ascuns. Deseori i se p ruse ciudat faptul c operatoriiţ ă ă turistici nu exploataser îmbun t irea ad ugat de Sauniere laă ă ăţ ă ă arhitectura bisericii – înc perile secrete întotdeauna sporeauă misterul – dar mai existau atâtea lucruri în leg tur cu biserica,ă ă oraşul şi povestea, care sfidau orice explica ie.ţ

— Atunci când ai intrat aici mai devreme, uşa de la camera asta era deschis ?ă

Fratele cl tin din cap şi şopti:ă ă— Închis , maestre.ăÎmpinse uşor uşa.— Nu da voie nim nui s intre.ă ăSe apropie de dulap şi-şi scoase arma. Niciodat nu v zuse, deă ă

fapt, camera secret care se afla dincolo de el, dar citise destuleă relat ri de-ale foştilor mareşali care f cuser investiga ii prină ă ă ţ Rennes, astfel încât s ştie c exista o camer secret . Dac -şiă ă ă ă ă aducea bine aminte, mecanismul de deschidere se afla în col ulţ din dreapta sus al dulapului.

Se întinse şi nimeri peste un mâner metalic.Ştia c , în clipa-n care-l va deschise cu o smucitur , cei doiă ă

b rba i afla i de cealalt parte aveau s fie avertiza i; în plus,ă ţ ţ ă ă ţ trebuia s presupun c sunt şi înarma i. Malone sigur era înă ă ă ţ

289

stare s se descurce, iar Mark Nelle îi dovedise c nu era omul peă ă care s -l subestimeze.ă

— Preg teşte-te, zise el.ăFratele scoase la iveal un pistol automat cu eav scurt şiă ţ ă ă

inti spre dulap. F cu s se deschid z vorul şi p şi repedeţ ă ă ă ă ă înapoi, cu arma îndreptat înainte, aşteptând s vad ce avea să ă ă ă se-ntâmple în continuare.

Dulapul se întredeschise de dou degete, apoi uşa se opri dină mişcare.

El r m sese lâng marginea din dreapta, deschizând apoi largă ă ă uşa cu piciorul.

Camera secret era goal .ă ă*

Malone st tea lâng Mark în interiorul confesionalului.ă ă Aşteptaser în camera secret timp de câteva minute, putând să ă ă observe sacristia printr-un mic vizor plasat strategic în dulap. Mark urm rise cum unul dintre fra i p trunde în sacristie, vedeă ţ ă c înc perea e goal , apoi pleac . Mai aşteptaser câtevaă ă ă ă ă secunde, apoi ieşiser , privind din pragul uşii cum trimisul ieseă din biseric . V zând c nu mai era ă ă ă nici un alt frate în untru, seă repeziser în mare grab în confesional şi intraser chiar în clipaă ă ă în care de Roquefort se întorcea împreun cu acela care veniseă în recunoaştere.

Mark intuise corect c de Roquefort cunoaşte existen aă ţ camerei secrete, dar şi c nu i-ar fi împ rt şit nim nui această ă ă ă ă informa ie, decât dac ar fi fost absolut necesar. Atunci cândţ ă observaser c de Roquefort r mâne s aştepte afar , trimi ândă ă ă ă ă ţ pe cineva s investigheze, z boviser doar câteva minute, atâtă ă ă cât le trebuia ca s -şi schimbe locul, fiindc , din moment ceă ă iscoada se întorsese şi raportase c nu erau acolo, de Roquefortă şi-ar fi dat imediat seama unde se ascundeau. La urma urmei, exista o singur intrare, care era şi singura ieşire din biseric .ă ă

— Cunoaşte- i duşmanul ca pe tine însu i, şopti Mark în clipa înţ ţ care de Roquefort şi înso itorul s u p trunser în sacristie.ţ ă ă ă

Malone zâmbi.— Sun Tzu a fost un om în elept.ţ— Îi l s m câteva secunde, apoi afar cu noi, hot rî Mark.ă ă ă ă— Ar putea s fie al ii afar .ă ţ ă— Sunt convins c sunt. O s risc m. Eu mai am nou gloan e.ă ă ă ă ţ— S nu începem s tragem decât dac n-avem altă ă ă ă

posibilitate.

290

Uşa de la sacristie r mase închis .ă ă— Trebuie s mergem, zise Malone.ăIeşir din confesional, o luar la dreapta şi se îndreptar spreă ă ă

uş .ă*

Stephanie se ridic încet în picioare, veni lâng Geoffrey şi, cuă ă calm, îi lu arma din mân . Apoi, se r suci pe c lcâie, ridică ă ă ă ă piedica şi se n pusti înainte, împungându-i craniul lui Claridon cuă eava.ţ

— Javr nenorocit ! Eşti de partea lor!ă ăClaridon f cu ochii mari.ă— Nu, madame. Jur c nu sunt.ă— Desf -i c maşa, ordon ea.ă ă ăGeoffrey trase de material f când s sar nasturii şi scoase laă ă ă

iveal un microfon lipit cu band adeziv de pieptul lui slab.ă ă ă— Vino! Repede! Am nevoie de ajutor! ip Claridon.ţ ăGeoffrey îi trânti un pumn în falc lui Claridon şi-l expedie peă

diabolicul omule la podea. Stephanie se întoarse, cu arma înţ mân , observând, prin fereastr , un tip cu p rul scurt alergândă ă ă spre uşa din fa .ţă

O lovitur de picior şi uşa se trânti de perete.ăGeoffrey era preg tit.ăSe plasase în stânga intr rii şi, în clipa în care omul d duă ă

n val în untru, Geoffrey îl f cu pe atacator s se r suceasc peă ă ă ă ă ă ă loc. Stephanie z ri o arm în mâna individului cu p rul scurt, dară ă ă mai tân rul ei aliat îşi l s eava armei îndreptat în jos şi înă ă ă ţ ă clipa urm toare pivot pe c lcâi izbindu-l cu piciorul şiă ă ă trimi ându-l în perete. F r s -i lase timp s reac ioneze, îiţ ă ă ă ă ţ expedie o alt lovitur de picior în abdomen, f cându-l să ă ă ă scânceasc . În clipa în care acesta se încovoie în fa , cuă ţă r suflarea t iat , Geoffrey îl propuls la podea cu o lovitur înă ă ă ă ă şira spin rii.ă

— V înva asta la aba ie? îl întreb ea, impresionat .ă ţă ţ ă ă— Asta şi altele.— Hai s plec m de-aici!ă ă— Numai o clip .ăGeoffrey se repezi din buc t rie înapoi în dormitor, apoi seă ă

întoarse cu rucsacul lui Mark.— Claridon avea dreptate. Avem c r i la noi şi nu pot s plecă ţ ă

f r ele.ă ăEa z ri un mic difuzor în urechea celui doborât de Geoffrey.ă

291

— El îl asculta pe Claridon şi sigur e în leg tur cu ceilal i.ă ă ţ— De Roquefort e aici, afirm Geoffrey, cu convingere.ăEa îşi înşf c telefonul mobil de pe masa din buc t rie.ă ă ă ă— Trebuie s -i g sim pe Mark şi pe Cotton.ă ăGeoffrey se apropie de uşa din fa , deschis , privind cu grijţă ă ă

în stânga şi-n dreapta.— Aş fi crezut c vor mai veni şi al i fra i încoace.ă ţ ţEa porni în urma lui.— Poate c sunt ocupa i la biseric . Mergem într-acolo urmândă ţ ă

zidul exterior, prin parcare, stând departe de rue principale.Îi întinse înapoi arma.— Acoper -m .ă ăGeoffrey zâmbi.— Cu pl cere, ă madame.

*De Roquefort se holba la camera secret goal . Unde or fi? Pură ă

şi simplu, nu mai era un alt loc în care s se ascund , în biseric .ă ă ăTrânti uşa dulapului la locul ei.Cel lalt frate sigur observase expresia de derut care i seă ă

întip rise pe chip în clipa în care g siser ascunz toarea goal .ă ă ă ă ă Îşi şterse orice urm de îndoial din privire.ă ă

— Unde sunt, maestre? îl întreb fratele.ăCânt rindu-şi r spunsul, se îndrept spre fereastra cu vitralii şiă ă ă

privi printr-unul dintre ochiurile de sticl transparent . Gr dinaă ă ă Calvarului, aflat dedesubtul lor, era înc aglomerat deă ă ă vizitatori. Apoi, îi z ri pe Mark Nelle şi pe Cotton Malone dândă buzna şi cotind spre cimitir.

— Afar , replic el calm, îndreptându-se spre uşa sacristiei.ă ă*

Mark se gândise c trucul cu camera secret le-ar putea oferiă ă suficient timp încât s încerce o evadare. Spera ca de Roquefortă s -şi fi adus cu el doar un mic grup. Dar al i trei fra i aşteptauă ţ ţ afar : unul pe ă rue principale, altul barând aleea care ducea spre parcare, iar cel din urm , postat lâng Villa Bethanie, prevenindă ă eventualitatea ca gr dina cu copaci s devin un drum ală ă ă salv rii. Se pare c de Roquefort nu considerase cimitirul oă ă amenin are, fiind m rginit de cealalt parte o râp adânc deţ ă ă ă ă aproape cincizeci de metri.

Dar acesta era locul exact spre care se îndrepta Mark.Acum, îi mul umea Cerului pentru numeroasele expedi iiţ ţ

nocturne pe care le întreprinsese, odinioar , împreun cu tat lă ă ă

292

lui. Localnicii îi priveau urât pe cei care vizitau cimitirul pe întuneric, dar atunci era momentul cel mai potrivit, cum ar fi spus tat l lui. De atâtea ori scormoniser pe-acolo, c utândă ă ă indicii, încercând s dea un sens poveştii lui Sauniere şi aparentă inexplicabilei lui comport ri. În câteva incursiuni, fuseseră ă întrerup i, aşa c -şi improvizaser o alt ieşire decât cea prinţ ă ă ă poarta marcat de craniul şi de oasele încrucişate.ă

Era momentul ca descoperirea aceasta s fie pus în practic .ă ă ă— N-am curaj s te-ntreb cum o s ieşim de-aici, zise Malone.ă ă— E însp imânt tor, dar m car str luceşte soarele. De fiecareă ă ă ă

dat când am mai f cut asta, era noapte.ă ăMark coti la dreapta şi coborî în fug scara din piatr , c treă ă ă

partea de jos a cimitirului. Vreo cincizeci de persoane erau împr ştiate pe-acolo, admirând monumentele funerare. Dincoloă de zid, cerul f r nori era de un albastru str lucitor, iar vântulă ă ă gemea ca un suflet îndurerat. Zilele senine erau întotdeauna vântoase în Rennes, dar aerul din cimitir era nemişcat, biserica şi prezbiteriul blocând pân şi cele mai puternice rafale, veniteă dinspre sud sau dinspre vest.

Alerg drept spre un monument aflat al turi de zidul estic, subă ă un pâlc de ulmi care înf şurau p mântul cu umbre lungi. Observă ă ă c mul imea z bovea mai mult la nivelul superior, acolo unde seă ţ ă afla mormântul amantei lui Sauniere. S ri pe o piatr groas deă ă ă mormânt, se rostogoli o dat , apoi s ri din nou în picioare,ă ă ştergându-se de rân .ţă ă

Privi înapoi spre Malone, care s rea de la cei doi metri şiă jum tate în l ime, pe poteca îngust .ă ă ţ ă

Erau acum la baza zidului, pe o c rare pietroas care m suraă ă ă cam un metru şi dou zeci de centimetri l ime. Câ iva fagi şi piniă ăţ ţ r zle i m rgineau panta descendent de dincolo, în b taiaă ţ ă ă ă vântului, cu crengile r sucite şi între esute şi r d cinileă ţ ă ă în epenite în cr p turile stâncii.ţ ă ă

Mark ar t spre stânga.ă ă— C rarea se termin chiar în fa , dincolo de castel, de-acoloă ă ţă

nu mai ai unde s te duci. Se întoarse. Aşa c trebuie s mergemă ă ă pe-aici. Asta ne duce pe lâng parcare. E o scurt tur .ă ă ă

— Deocamdat nu bate vântul, dar dup ce trecem de col ulă ă ţ sta – Malone ar t în fa – îmi închipui c-o s cam sufle.ă ă ă ţă ă

— Ca un uragan, dar n-avem de ales.

293

43

De Roquefort îl lu cu el pe unul dintre fra i şi p trunse înă ţ ă cimitir, ceilal i trei aşteptând afar . Mark Nelle f cuse o mişcareţ ă ă inteligent folosindu-se de camera secret pentru o diversiune.ă ă Dup toate probabilit ile, st tuser în untru doar cât trebuiaă ăţ ă ă ă pentru ca iscoada lui s ias din biseric . Apoi, se ascunseser înă ă ă ă confesional, pân când el se închisese în sacristie.ă

Ajungând în împrejmuirea parohial , se opri şi studie cu calmă mormintele, dar nu-şi z ri prada. Îi spuse fratelui de lâng el să ă ă caute în stânga, iar el porni în dreapta, unde d du pesteă mormântul lui Ernst Scoville.

Cu patru luni în urm , atunci când aflase de interesul fostuluiă maestru fa de Scoville, îl trimisese pe unul dintre fra i sţă ţ ă supravegheze activit ile belgianului. Prin intermediul unuiăţ dispozitiv de ascultare instalat la postul telefonic al lui Scoville, spionul lui aflase despre Stephanie Nelle, despre planurile ei de a vizita Danemarca, apoi Fran a, precum şi despre inten ia ei de aţ ţ ob ine cartea. Dar atunci când devenise clar faptul c Scoville n-ţ ăo agrea pe v duva lui Lars Nelle şi c doar o ducea cu vorba,ă ă încercând s -i contracareze str daniile, un automobil care circulaă ă cu mare vitez pe o pant din Rennes rezolvase problemaă ă poten ialului s u amestec. Scoville nu f cea parte dintreţ ă ă participan ii la jocul care se afla în desf şurare. Stephanie f ceaţ ă ă şi nimic nu trebuia s -i împiedice mişc rile. De Roquefort seă ă ocupase personal de asasinarea lui Scoville, f r s implice peă ă ă altcineva dintre cei de la aba ie, fiindc i-ar fi fost greu s expliceţ ă ă de ce era necesar s recurg la un asasinat f iş.ă ă ăţ

Fratele se întoarse din cealalt parte a cimitirului şi raport :ă ă— Nimic.Unde puteau s se fi dus?ăPrivirea lui poposi pe zidul cenuşiu-roşcat care m rgineaă

cimitirul în cealalt parte. Se îndrept spre un loc în care zidulă ă abia-i ajungea pân la brâu. Rennes avea ca temelie o culme cuă povârnişuri la fel de abrupte precum fe ele laterale ale uneiţ piramide cu trei laturi. Obiectele din valea de dedesubt se vedeau pierdute într-o cea cenuşie care înv luia p mântul plinţă ă ă de culoare, ca un fel de t râm îndep rtat al liliputanilor,ă ă depresiunea, şoselele şi oraşele ar tând ca privite pe o hart .ă ă

294

Vântul de dincolo de zid îl izbi în fa şi-l f cu s -şi simt ochiiţă ă ă ă usca i. Îşi propti ambele mâini pe culmea zidului, se ridic înţ ă bra e şi-şi s lt trupul. Arunc o privire spre dreapta. Borduraţ ă ă ă stâncoas era pustie. Apoi, privind spre stânga, îl z ri pentru oă ă frac iune de secund pe Cotton Malone, cotind dinspre laturaţ ă nordic a zidului spre cea vestic .ă ă

Se l s s cad înapoi.ă ă ă ă— Sunt pe o bordur , îndreptându-se spre Turnul Magdala.ă

Opri i-i. Eu m duc spre foişor.ţ ă*

Stephanie porni în fa , dup ce ea şi Geoffrey ieşir în fugţă ă ă ă din cas . O alee ars de soare mergea paralel cu zidul dinspreă ă vest, ducând spre parcare, dincolo de domeniul lui Sauniere. Geoffrey era cuprins de o evident ner bdare şi, pentru ună ă b rbat care abia se apropia de vârsta de treizeci de ani, seă descurca în ceea ce f cea cu uşurin a unui profesionist.ă ţ

Doar câteva case împr ştiate se mai aflau în acel col ală ţ oraşului. Brazii şi pinii se în l au spre cer în pâlcuri r zle e.ă ţ ă ţ

Ceva îi şuier pe lâng urechea dreapt şi ciupi din varulă ă ă cl dirii aflate chiar în fa a ei. Se r suci şi-l v zu pe tipul cu p rulă ţ ă ă ă scurt din cas , intind spre ei de la doar cincizeci de metriă ţ dep rtare. Se arunc lâng un automobil parcat, aflat aproapeă ă ă de partea din spate a uneia dintre case. Geoffrey se l s s cadă ă ă ă la p mânt, se rostogoli, apoi se arcui de mijloc şi trase două ă focuri printre picioarele dep rtate. Zgomotul, ca de pocnitoare,ă fu estompat de urletele vântului. Unul dintre gloan e îşi nimeriţ inta, iar individul scoase un r cnet de durere, dup care-şi duseţ ă ă

mâinile la coaps şi se pr buşi.ă ă— Bine intit, aprecie ea.ţ— Nu puteam s -l omor. Mi-am dat cuvântul.ăSe ridicar în picioare şi se n pustir înainte.ă ă ă

*Malone îl urm pe Mark. Povârnişul stâncos m rginit deă ă

m nunchiuri de iarb maronie se îngustase, iar vântul, careă ă înainte fusese doar sâcâitor, acum devenise periculos, izbindu-i cu rafalele lui puternice, vâjâitul monoton acoperind orice alt zgomot.

Erau în partea vestic a oraşului. Trunchiurile seme e aleă ţ copacilor din dumbrava de pe povârnişul nordic disp ruser . Nuă ă se mai vedea în fa a lor decât stânca goal , sclipind în v paiaţ ă ă soarelui dup -amiezii, colorat de smocuri de muşchi şi deă ă

295

buruieni.Foişorul pe care-l traversase Malone cu dou seri în urm ,ă ă

alergând dup Cassiopeia Vitt, se întindea la şase metri în fa aă ţ lor. Turnul Magdala era chiar în fa şi-i putea z ri pe turiştii dinţă ă vârful lui, admirând valea îndep rtat . Nu se d dea în vânt după ă ă ă privelişte. În l imile-i afectau creierul la fel ca vinul: era unaă ţ dintre acele sl biciuni pe care le ascunsese de psihologiiă guvernamentali, c rora li se cerea ca, din când în când, s -iă ă evalueze aptitudinile. Risc s arunce o privire în jos. Tufele rareă ă punctau abruptul plan înclinat cale de câteva zeci de metri. Apoi, o scurt pasarel la nivel, iar dedesubt, un povârniş şi maiă ă abrupt.

Mark era la vreo trei metri în fa a lui. Îl z ri privind înapoi,ţ ă oprindu-se, întorcându-se şi ridicându-şi arma, cu eavaţ îndreptat spre el.ă

— Am zis eu ceva? strig la el.ăO rafal de vânt îi izbi bra ul lui Mark şi-i f cu arma să ţ ă ă

tremure. Cel lalt bra veni în ajutor, fixând inta. Malone îiă ţ ţ observ scânteia din ochi şi se întoarse, la timp cât s -l vad peă ă ă unul dintre cei cu p rul scurt venind drept spre ei.ă

— Ajunge, pân-aici, frate, r cni Mark peste urletul vântului.ăIndividul avea în mân un Glock 17, similar cu cel pe care-şiă

încleştase degetele aliatul lui.— Dac arma aia se ridic , te împuşc, îl anun Mark.ă ă ţăBra ul b rbatului îşi opri ascensiunea.ţ ăDispl cându-i situa ia în care se afla, Malone se lipi deă ţ

peretele stâncos, ca s le fac loc pentru duel.ă ă— Asta nu-i r zboiul t u, frate. În eleg c , pur şi simplu, faciă ă ţ ă

ceea ce i-a ordonat maestrul. Dar, dac te împuşc, chiar şi înţ ă picior, cazi peste margine. Merit ?ă

— M-am legat s -mi urmez maestrul.ă— Te mân spre primejdie. Te-ai gândit la ceea ce faci?ă— Asta nu-i r spunderea mea.ă— S - i salvezi via a este, îl contrazise Mark.ă ţ ţ— M-a i împuşca, seneşale?ţ— F r discu ie.ă ă ţ— Ceea ce c uta i s fie atât de important încât s -i face i r uă ţ ă ă ţ ă

unui alt creştin?Malone îl urm ri pe Mark cum îşi cump neşte r spunsul şi seă ă ă

întreb dac hot rârea pe care i-o citea în ochi va prevala în fa aă ă ă ţ îng duin ei. Pistolul Glock începu s se înal e, pe m sur ceă ţ ă ţ ă ă

296

bra ul celuilalt b rbat se repezea înainte, preg tit s eliberezeţ ă ă ă drept la int glon ul.ţ ă ţ

Dar nu mai apuc s trag .ă ă ăUn pocnet în buşit de vânt porni din stânga lui Malone şi P ră ă

Scurt fu aruncat în spate, în timp ce un glon i se înfigea în piept.ţ Nu-şi d dea seama dac individul purta vreo vest protectoareă ă ă sau nu, dar asta nu mai avea importan . Focul de arm tras deţă ă aproape îl dezechilibr , iar trupul îndesat al b rbatului începu să ă ă se clatine. Malone se repezi spre el, încercând s -i oprească ă pr buşirea, iar ochii lui întâlnir o privire liniştit . Îşi aminti deă ă ă privirea lui Geac Roşie, aflat pe Round Tower. Mai avea nevoieă de doi paşi ca s ajung la el, dar vântul îl m tur pe atacator deă ă ă ă pe promontoriu, iar trupul se rostogoli în fa ca un buştean.ţă

Auzi un ip t de sus. Unii dintre vizitatorii care se g seau înţ ă ă foişor se pare c fuseser martori la sfârşitul acestuia. Priviă ă corpul rostogolindu-se, oprindu-se în cele din urm pe pasarelaă aflat mult mai jos.ă

Se întoarse spre Mark, care înc mai inea arma ridicat .ă ţ ă— Te sim i bine?ţMark îşi l s arma în jos.ă ă— Nu prea. Dar trebuie s mergem.ăFu de acord.Se întoarser şi se repezir în jos, pe poteca pietroas .ă ă ă

*De Roquefort se repezi pe scara care ducea spre foişor. Auzise

o femeie ipând şi v zu agita ia, pe m sur ce lumea seţ ă ţ ă ă îngr m dea spre zid. Se trase mai aproape şi întreb :ă ă ă

— Ce s-a-ntâmplat?Îşi croi drum cu coatele spre zid. La fel ca în împrejmuirea

parohial , piatra avea aproape un metru l ime, f când s devină ăţ ă ă ă imposibil aruncarea unei priviri spre baza zidului exterior.ă

— Unde-a c zut? îă ntreb el.ă— Acolo, îi r spunse un b rbat, ar tându-i.ă ă ăUrm ri direc ia degetului întins şi z ri, departe în jos pe pantaă ţ ă

stearp , o siluet înveşmântat într-o hain de culoare închis şiă ă ă ă ă pantaloni de culoare deschis , z când nemişcat . Ştia cine era.ă ă ă Fir-ar s fie! Îşi l s palmele pe piatra aspr şi se împinse prină ă ă ă for a bra elor deasupra zidului. Rotindu-se pe burt , îşi l s capulţ ţ ă ă ă spre stânga şi-i z ri pe Mark Nelle şi pe Cotton Malone f cându-şiă ă drum pe o pant scurt care ducea spre parcare.ă ă

Se l s s cad înapoi şi se retrase spre trepte.ă ă ă ă

297

Ap s pe butonul sta iei radio pe care-o avea prins cu oă ă ţ ă clem la talie şi şopti în microfonul de la rever:ă

— Vin spre voi, pe la marginea zidului. Re ine i-i.ţ ţ*

Stephanie auzi zgomotul unui foc de arm . Pocnetul p rea să ă ă vin dinspre cealalt parte a zidului. Dar asta n-avea ă ă nici un rost.

De ce-ar fi fost cineva acolo? Ea şi Geoffrey ajunseser la vreoă treizeci de metri dep rtare, o arunc tur de b fa de parcare,ă ă ă ăţ ţă observând c aceasta era plin de vehicule, inclusiv patruă ă autobuze trase lâng turnul de ap din piatr .ă ă ă

Îşi încetinir înaintarea. Geoffrey îşi ascunse arma sub curea,ă dup care p şir linişti i înainte.ă ă ă ţ

— Acolo, şopti Geoffrey.Şi ea îl v zuse pe individ, stând în picioare în cap tul opus,ă ă

barând aleea care venea dinspre biseric . Se întoarse şi z ri ună ă altul dintre cei cu p r scurt repezindu-se pe aleea din spatele lor.ă

Apoi, îi descoperi pe Mark şi pe Malone, în timp ce alergau dinspre cealalt parte a zidului şi s reau peste piatra înalt până ă ă ă la genunchi.

Se n pusti spre ei şi-i întreb :ă ă— Unde-a i fost voi doi pân-acum?ţ— Am ieşit la o plimb ric , îi r spunse Malone.ă ă ă— Am auzit focuri de arm .ă— Nu acum, ripost Malone.ă— Avem oaspe i, îl f cu ea s în eleag , ar tându-i spre ceiţ ă ă ţ ă ă

doi b rba i.ă ţMark examin decorul.ă— De Roquefort a pus la cale toat chestia asta. E timpul să ă

plec m. Dar n-am cheile de la maşina noastr .ă ă— Le am eu pe ale mele, interveni Malone.Geoffrey îi întinse rucsacul.— Bun treab , îl l ud Mark. Hai s mergem.ă ă ă ă ă

*De Roquefort se repezi pe lâng Villa ă Bethanie, f r s -i ia înă ă ă

seam pe numeroşii vizitatori care-şi f ceau drum spre Turnulă ă Magdala, spre gr din şi spre foişor.ă ă

Se întoarse drept spre biseric .ă— Încearc s plece cu maşina, îl inform o voce în casca dină ă ă

ureche.— L sa i-i s plece, r spunse el.ă ţ ă ă

*

298

Malone demar în marşarier din locul în care-şi parcaseă automobilul şi-şi f cu drum pe lâng celelalte maşini, spre aleeaă ă care ducea în rue principale. Observ c nici un acolit cu p ră ă ă scurt nu f cu vreo încercare s -i opreasc .ă ă ă

Şi asta-l îngrijor .ăErau mâna i undeva.ţDar unde?Se strecur pe alee, trecu de chioşcurile cu suvenire şi cotiă

drept spre rue principale, l sând automobilul s coboare peă ă pant spre por ile oraşului.ă ţ

Dup ce trecur de restaurant, mul imea se risipi şi strada seă ă ţ eliber .ă

În fa a lor, îl z rir pe de Roquefort, stând chiar în mijloculţ ă ă drumului, blocând poarta.

— Vrea s te provoace, îi zise Mark, de pe bancheta din spate.ă— E bine, fiindc pot s -mi m sor curajul cu cei mai buniă ă ă

dintre ai lor.Îşi l s uşurel piciorul deasupra pedalei de accelera ie.ă ă ţMai erau câteva zeci de metri.De Roquefort r mânea nemişcat, de parc-ar fi prins r d cini.ă ă ăMalone nu observ nici o arm . Se p rea c maestrulă ă ă ă

considerase simpla sa prezen suficient pentru a-i opri. Dincoloţă ă de el, Malone v zu c drumul era liber, numai c o curb strânsă ă ă ă ă urma imediat dup por i, iar el spera ca nimeni s nu se fiă ţ ă hot rât s treac pe-acolo în urm toarele câteva secunde.ă ă ă ă

Ap s accelera ia pân la podea.ă ă ţ ăCauciucurile muşcar din pavaj şi, cu o smucitur , maşina seă ă

n pusti înainte.ăTreizeci de metri.— Vrei s -l omori, rosti Stephanie.ă— Dac n-am încotro.ăCincisprezece metri.Malone men inu volanul drept şi privi int spre de Roquefort,ţ ţ ă

pe m sur ce silueta acestuia se vedea prin parbriz din ce în ceă ă mai mare. Se propti bine pentru eventualul impact şi le impuse bra elor s r mân încordate.ţ ă ă ă

O siluet gr bit âşni din partea dreapt şi-l împinse pe noulă ă ă ţ ă maestru din calea automobilului.

Trecur cu zgomot prin poart .ă ă*

De Roquefort îşi d du seama de ceea ce se întâmplase şi nuă

299

se bucur deloc. Se preg tise pe deplin s -şi provoaceă ă ă adversarul, fiind gata pentru orice s-ar fi întâmplat, aşa c nuă aprecie deloc interven ia. Abia atunci v zu cine-l salvase. Royceţ ă Claridon.

— Maşina aia ar fi putut s v omoare! îi strig Claridon. Îlă ă ă împinse deoparte şi se ridic în picioare.ă

— Asta r mânea de v zut. Apoi întreb ceea ce voia cuă ă ă adev rat s ştie: S-a aflat ceva?ă ă

— Mi-au descoperit şiretlicul şi am fost obligat s strig după ă ajutor. Mânia îl copleşi. Înc o dat , nimic nu mersese aşa cumă ă trebuia.

Totuşi, un gând salvator îi trecu prin minte.Maşina cu care plecaser . Cea închiriat de Malone.ă ăEchipat în continuare cu un dispozitiv electronic.ăM car ştia exact încotro se duceau.ă

300

44

Malone conduse cât de repede îndr zni pe panta şerpuit careă ă ducea spre nivelul solului. Ajuns acolo, coti spre vest ca să ajung pe autostrada principal şi, dup aproape un kilometru, oă ă ă lu spre sud, c tre Pirinei.ă ă

— Unde mergem? îl întreb Stephanie.ă— S-o c ut m pe Cassiopeia Vitt. M-aş fi dus singur, dar credă ă

c e vremea s ne cunoaştem cu to ii.ă ă ţAvea nevoie de ceva care s -i distrag aten ia.ă ă ţ— Povesteşte-mi despre ea, îi ceru el lui Mark.— Nu ştiu prea multe. Am auzit c tat l ei era un antreprenoră ă

spaniol bogat, iar mama, o musulman din Tanzania. Are o minteă sclipitoare. Licen e în istorie, în art , în religie. Şi e bogat . Aţ ă ă moştenit o gr mad de bani şi-a f cut şi mai mul i. Ea şi tata s-ă ă ă ţau ciond nit de multe ori.ă

— Pe ce tem ? vă ru s ştie Malone.ă— Ea şi-a f cut o misiune din dovedirea faptului c Iisus n-ar fiă ă

murit pe cruce. Acum doisprezece ani, fanatismul religios era v zut cu totul altfel. Oamenii nu erau atât de preocupa i deă ţ talibani sau de Al-Qaeda. Atunci, Israelul era o zon fierbinte, iară Cassiopeia nu era de acord cu modul în care erau înf işa iăţ ţ întotdeauna musulmanii, ca extremişti. Ura arogan a creştin t iiţ ă ăţ şi înfumurarea iudaismului. Scopul c ut rii ei era adev rul, ar fiă ă ă zis tata. Voia s demonteze mitul şi s vad cât de multă ă ă sem nau Iisus Hristos şi Mahomed. Teren comun, intereseă comune. Chestii de genul sta.ă

— Nu e exact ceea ce voia tat l t u s fac ?ă ă ă ă— Cam acelaşi lucru obişnuiam s i-l spun şi eu.ăMalone zâmbi.— Cât de departe e castelul ei?— La mai pu in de o or de aici. Cotim spre vest şi e la câ ivaţ ă ţ

kilometri în fa .ţăMalone examin oglinzile retrovizoare. Înc nu-i urm reaă ă ă

nimeni. Bine. Micşor viteza în clipa în care intrau într-un oraşă numit St. Loup. Fiind duminic , totul era închis, cu excep ia uneiă ţ benzin rii şi a unui magazin cu m run işuri, chiar spre sud. Traseă ă ţ pe dreapta.

— Aştepta i-m aici, le spuse celorlal i, în timp ce cobora dinţ ă ţ 301

maşin . Trebuie s m ocup de ceva.ă ă ă*

Malone p r si şoseaua şi mân maşina pe o c rare acoperită ă ă ă ă cu pietriş, p trunzând adânc în p durea deas . Un panou indicaă ă ă faptul c GIVORS – O AVENTUR MEDIEVAL ă Ă Ă ÎN LUMEA MODERN se g sea la mai pu in de un kilometru în fa . DrumulĂ ă ţ ţă de la Rennes le luase ceva mai pu in de cincizeci de minute.ţ Merseser în cea mai mare parte a timpului spre vest, trecând deă ruinele fostei fort re e a catarilor din Montsegur, apoi cotiseră ţ ă spre sud, spre mun i, unde povârnişurile înalte ad posteau v ileţ ă ă râurilor şi copacii masivi.

Şoseaua cu doar dou benzi era bine între inut şi umbrit deă ţ ă ă coroanele dese ale fagilor aflate într-o nemişcare de vis şi aruncând umbre alungite asupra drumului. Intrarea se afla într-un luminiş c ptuşit cu un covor de iarb scurt . Din loc în loc,ă ă ă erau parcate maşini. Coloane zvelte de pini şi de brazi m rgineauă perimetrul. Opri maşina şi coborâr cu to ii. Un panou scris înă ţ francez şi-n englez le d dea am nunte despre locul în care seă ă ă ă g seau:ă

ŞANTIERUL ARHEOLOGIC GIVORS.BINE A I VENIT ÎN TRECUT. LA GIVORS, PE UN TEREN OCUPATŢ

PENTRU PRIMA DAT DE LUDOVIC AL IX-LEA, SE CONSTRUIEŞTEĂ UN CASTEL UTILIZÂNDU-SE MATERIALE ŞI TEHNICI DE CARE

DISPUNEAU DOAR MESERIAŞII DIN SECOLUL AL XIII-LEA. TURNUL ZIDIT A FOST ÎNSUŞI SIMBOLUL PUTERII DUMNEZEIEŞTI, IAR

CASTELUL DIN GIVORS A FOST PROIECTAT CA O FORT REAĂ ŢĂ MILITAR , CU ZIDURI GROASE ŞI MULTE TURNURI LA COL URI.Ă Ţ

ÎMPREJURIMILE NE-AU PUS LA DISPOZI IE DIN ABUNDEN AP ,Ţ ŢĂ Ă PIATR , P MÂNT, NISIP ŞI LEMN, TOATE ACESTEA FIINDĂ Ă

NECESARE PENTRU CONSTRUIREA CASTELULUI. PIETRARI, CIOPLITORI ÎN PIATR , ZIDARI, DULGHERI, FIERARI ŞI CERAMIŞTIĂ TRUDESC ÎN PREZENT, TR IND ŞI ÎMBR CÂNDU-SE EXACT AŞAĂ Ă

CUM AR FI F CUT-O ACUM ŞAPTE SECOLE. PROIECTUL ESTEĂ FINAN AT DIN FONDURI PRIVATE ŞI ESTIMAREA CURENT ESTEŢ Ă C VA FI NEVOIE DE 30 DE ANI PÂN LA FINISAREA CASTELULUI.Ă Ă

DISTRAC IE PL CUT ÎN SECOLUL AL XIII-LEA!Ţ Ă Ă

— Cassiopeia Vitt finan eaz toate astea singur ? întrebţ ă ă ă Malone.

— Istoria medieval e una dintre pasiunile ei, îi r spunse Mark.ă ă

302

Era bine cunoscut la universitatea din Toulouse.ăMalone ajunsese la concluzia c abordarea direct ar fi fostă ă

cea mai bun . Mai mult ca sigur c Vitt prev zuse faptul c , până ă ă ă ă la urm , el va reuşi s dea de ea.ă ă

— Unde locuieşte?Mark îi ar t spre est, acolo unde crengile stejarilor şi aleă ă

ulmilor, împreunate ca o arcad , umbreau o alt alee.ă ă— Pe-aici se merge spre castel.— Maşinile astea sunt pentru vizitatori? Mai vru s ştieă

Malone.Mark încuviin .ţă— Organizeaz excursii pe şantierul de construc ii, ca să ţ ă

strâng fonduri. Am fost şi eu o dat , acum câ iva ani, chiar după ă ţ ă ce s-a început lucrul. E de-a dreptul impresionant ceea ce face ea.

Malone porni spre aleea care ducea spre castel.— Haide i s-o salut m pe gazd .ţ ă ăMerser în t cere. În dep rtare, pe versantul abrupt al unuiă ă ă

povârniş înalt, observ jalnicele ruine ale unui turn din piatr ,ă ă îng lbenite şi acoperite de muşchi. Aerul uscat era cald şiă complet lipsit de vânt. Buruienile purpurii, grozama şi florile de câmp acopereau ca un covor p mântul de-o parte şi de cealaltă ă a aleii. Malone îşi imagin z ng nitul armelor şi strig tele deă ă ă ă lupt care, cu secole în urm şi-ar fi r spândit ecourile de-aă ă ă lungul v ii, atunci când oamenii îşi disputau st pânirea asupra ei.ă ă Deasupra lor, un cârd de ciori zgomotoase trecu în zbor.

La vreo sut de metri mai încolo, pe alee, z ri castelul. Acestaă ă ocupa un fel de scobitur ad postit , care-i oferea o izolareă ă ă evident . C r mizile de un roşu-închis şi pietrele, aranjate înă ă ă modele simetrice pe patru niveluri, flancate de dou turnuriă încununate cu ieder şi acoperite cu pl cu e de ardezie aranjateă ă ţ în pant . Verdea a împânzise întreaga fa ad , ca rugina pe oă ţ ţ ă suprafa metalic . Urmele unor şan uri, acum umplute cu iarbţă ă ţ ă şi cu frunze, îl înconjurau din trei p r i. Copaci sub irei se în l auă ţ ţ ă ţ în spate şi garduri vii din tis , tunse cu îngrijire, îi str juiauă ă temeliile.

— Ce mai cas ! eă xclam Malone.ă— Stil de secol şaisprezece, preciz Mark. Mi s-a spus c aă ă

cump rat castelul şi şantierul arheologic din împrejurimi. Eaă numeşte locul Royal Champagne, dup unul dintre regimenteleă de cavalerie ale lui Ludovic al XV-lea.

303

Dou automobile erau parcate în fa . Ultimul model deă ţă Bentley Continental GT – costa cam 160 000 de dolari, din câte-şi amintea Malone – şi un Porsche Roadster, ieftin prin compara ieţ cu cel lalt. Mai era şi o motociclet . Malone se apropie de ea şi-iă ă examin cauciucul din stânga spate şi toba de eşapament.ă Suprafa a cromat , str lucitoare, era zgâriat .ţ ă ă ă

Şi el ştia exact cum se întâmplase.— Aici am tras eu.— Foarte corect, domnule Malone.Se întoarse. Vocea rafinat venea dinspre portic. În fa a uşiiă ţ

deschise st tea o femeie înalt , supl ca un şacal, cu p rulă ă ă ă castaniu-roşcat lung pân la umeri. Tr s turile ei reflectau oă ă ă frumuse e leonin , amintind de o zei egiptean : sprânceneţ ă ţă ă sub iri, pome ii înal i, nasul cârn. Pielea avea culoareaţ ţ ţ mahonului. Era îmbr cat cu gust, cu o bluz cu decolteu în Vă ă ă care-i dezvelea umerii rotunzi şi cu o fust din m tase, lungă ă ă pân la genunchi, cu un imprimeu safari. În picioare purtaă sandale din piele. Ansamblul era neprotocolar, dar elegant, ca şi cum s-ar fi preg tit pentru o plimbare pe Champs-Elysees.ă

Ea îi arunc un zâmbet.ă— V aşteptam.ăPrivirea femeii o întâlni pe a lui, iar Malone remarc hot râreaă ă

în apele adânci ale ochilor ei negri.— Interesant, fiindc abia acum o or m-am hot rât s vin să ă ă ă ă

v vizitez.ă— O, domnule Malone, sunt convins c ocup un loc de frunteă ă

pe lista priorit ilor dumneavoastr , cel pu in de-acum dou seri,ăţ ă ţ ă când a i tras în motocicleta mea, în Rennes.ţ

Îi stârnise curiozitatea.— De ce m-a i încuiat în Turnul Magdala?ţ— Speram s câştig suficient timp încât s plec în linişte. Dară ă

v-a i descurcat s sc pa i mult prea repede.ţ ă ă ţ— În primul rând, de ce-a i tras în mine?ţ— N-a i fi avut nimic de câştigat discutând cu b rbatul pe careţ ă

l-a i atacat.ţRemarc tonul melodios al vocii, cu siguran menit s fieă ţă ă

dezarmant.— Sau, poate, n-a i vrut s stau de vorb cu el? Oricum,ţ ă ă

mul umesc pentru faptul c mi-a i salvat pielea în Copenhaga.ţ ă ţEa îi respinse manifest rile de recunoştin .ă ţă— A i fi g sit o cale de ieşire şi singur. Eu doar am gr bitţ ă ă

304

procesul.Observ c priveşte peste um rul lui.ă ă ă— Mark Nelle. Sunt încântat s v cunosc, în sfârşit. M bucură ă ă ă

s v d c n-a i murit în avalanşa aia.ă ă ă ţ— V d c tot v mai place s v amesteca i în treburile altora.ă ă ă ă ă ţ— Eu nu-l consider un amestec. Doar un mod de a

supraveghea progresele celor care m intereseaz . Cum eraă ă cazul tat lui dumneavoastr .ă ă

Cassiopeia trecu pe lâng Malone şi întinse o mân spreă ă Stephanie.

— Şi-mi face pl cere s v întâlnesc. L-am cunoscut bine peă ă ă so ul dumneavoastr .ţ ă

— Din câte am auzit, nu era i chiar cei mai buni prieteni,ţ dumneavoastr şi Lars.ă

— Nu pot s cred c-ar putea s afirme cineva una ca asta.ă ă Cassiopeia îi arunc o privire evident r ut cioas lui Mark. Chiară ă ă ă i-a i spus mamei dumneavoastr aşa ceva?ţ ă

— Nu. Nu el mi-a spus, o contrazise Stephanie. Royce Claridon a fost.

— Ei, asta-i o persoan cu care trebuie s ai grij . S aiă ă ă ă încredere în cineva ca el nu înseamn altceva decât s - i atragiă ă ţ necazurile. Eu l-am avertizat pe Lars în privin a lui, dar n-a vrutţ s m-asculte.ă

— În privin a asta, suntem de aceeaşi p rere, zise Stephanie.ţ ăMalone i-l prezent pe Geoffrey.ă— Faci parte din fr ie? îl întreb Cassiopeia.ăţ ăGeoffrey nu r spunse nimic.ă— Nu, nici nu m-aş aştepta s -mi r spunzi. Şi totuşi, dumneataă ă

eşti primul templier pe care-l întâlnesc în civil.— Nu-i adev rat, ripost Geoffrey, ar tând spre Mark. Domnulă ă ă

seneşal face parte din fr ie şi pe el l-a i cunoscut mai întâi.ăţ ţPe Malone îl mir aceast informa ie oferit în mod voluntar.ă ă ţ ă

Pân atunci, tân rul avusese buzele cusute.ă ă— Seneşal? Sunt convins c e o poveste pe cinste, ziseă ă

Cassiopeia. Ce-ar fi s intra i? Prânzul meu fusese preg tit, dară ţ ă atunci când v-am v zut i-am cerut servitorului s mai aşezeă ă câteva farfurii. Trebuie s fi terminat între timp.ă

— Grozav, exclam Malone. Mor de foame.ă— Atunci, haide i s mânc m. Avem multe de discutat.ţ ă ăO urmar în untru, iar Malone admir pieptarele italieneştiă ă ă

scumpe, armurile cavalereşti rare, suporturile pentru tor eţ

305

spaniole, tapiseriile de Beauvais şi tablourile flamande. Totul p rea s fie o veritabil parad pentru cunosc tori.ă ă ă ă ă

Se l sar conduşi într-o sufragerie spa ioas , tapisat cu pieleă ă ţ ă ă aurit . Razele soarelui p trundeau în voie prin ferestreleă ă încadrate de draperii sofisticate, sc ldând fa a de mas alb şiă ţ ă ă marmura podelei cu umbre proaspete. Un candelabru electric cu dou sprezece bra e atârna de tavan, stins. Slujitorii aşterneauă ţ argint ria sclipitoare la locurile cuvenite de la mas .ă ă

Ambian a era impresionant , dar ceea ce-i atrase aten ia luiţ ă ţ Malone era persoana care st tea la cel lalt cap t al mesei.ă ă ă

Forbes Europa îl clasa pe locul opt în ierarhia celor mai boga iţ oameni de pe continent, puterea şi influen a sa fiind directţ propor ionale cu miliardele de euro. Şefi de state şi monarhi îlţ cunoşteau bine. Regina Danemarcei îl numea prietenul ei intim. Organiza iile caritabile din lumea întreag contau pe el ca pe unţ ă binef c tor generos. În ultimul an, Malone îşi petrecuse cel pu ină ă ţ trei zile pe s pt mân vizitându-l, discutând despre c r i, despreă ă ă ă ţ politic , despre lume, despre ce porc rie e via a. Venea şi plecaă ă ţ de pe propriet ile acestuia ca şi cum ar fi f cut parte din familieăţ ă şi, în multe privin e, Malone chiar se sim ea astfel.ţ ţ

Dar acum punea la modul cel mai serios la îndoial toateă acestea.

De fapt, se sim ea ca un prost.ţŞi tot ceea ce putea Henrik Thorvaldsen s fac era să ă ă

zâmbeasc .ă— Era şi timpul, Cotton. Te tot aştept de dou zile.ă

306

PARTEA A PATRA.

45

De Roquefort st tea pe scaunul din dreapta şoferului şi seă concentra asupra ecranului GPS20. Dispozitivul ataşat la automobilul închiriat de Malone func iona perfect, transmi ândţ ţ un semnal puternic. Unul dintre fra i conducea, iar altul st tea peţ ă bancheta din spate. De Roquefort era înc iritat în urmaă interven iei lui Claridon, din Rennes. N-avea câtuşi de pu in deţ ţ gând s moar şi pân la urm ar fi s rit din calea maşinii, dară ă ă ă ă chiar voia s vad dac într-adev r Cotton Malone avea curajulă ă ă ă s dea cu maşina peste el.ă

Fratele care c zuse de pe povârnişul acela stâncos murise,ă împuşcat în piept, înainte s cad . O vest antiglon Kevlară ă ă ţ împiedicase glon ul s -i fac vreun r u, dar c derea îl f cuse s -ţ ă ă ă ă ă ăşi rup gâtul. Din fericire, nici unul dintre ei nu purta asupra luiă acte, numai c vesta reprezenta o problem . Un astfel deă ă echipament tr da tehnica sofisticat , dar nimic nu f cea leg turaă ă ă ă între mort şi aba ie. To i fra ii cunoşteau Regulamentul. Dacţ ţ ţ ă oricare dintre ei era ucis în afara aba iei, trupul s u ar fi r masţ ă ă neidentificat. La fel cum se întâmplase cu fratele care s rise deă pe Round Tower, întâmplarea din Rennes avea s se încheie într-ăo morg regional , r m şi ele urmând s fie încredin ate unuiă ă ă ă ţ ă ţ cimitir al s racilor. Dar, înainte s se-ntâmple aşa ceva,ă ă procedura îi impunea maestrului s delege un cleric, careă revendica r m şi ele în numele Bisericii, oferindu-se s -i fac oă ă ţ ă ă înmormântare creştineasc şi s scuteasc statul de oriceă ă ă cheltuial . Niciodat nu fusese refuzat o asemenea ofert . Şiă ă ă ă astfel, f r s trezeasc vreo b nuial , ac iunea avea ca efectă ă ă ă ă ă ţ faptul c fratele mort beneficia de funeraliile cuvenite.ă

20 Abreviere de la Global Positioning System, un sistem de naviga ieţ prin satelit, utilizat pentru localizarea oric rui obiect purt tor al unuiă ă emi tor special, aflat oriunde în lume (n.tr.).ţă

307

Nu se gr bise s plece din Rennes, ci mai întâi scotocise prină ă casele lui Lars Nelle şi Ernst Scoville, dar nu g sise nimic.ă Oamenii lui îi raportaser c Geoffrey plecase cu un rucsac peă ă care i-l înmânase lui Mark Nelle în parcare. Mai mult ca sigur că în el se aflau cele dou c r i furate.ă ă ţ

— Ave i vreo idee încotro s-au dus? întreb Claridon, de peţ ă bancheta din spate.

De Roquefort f cu un semn c tre ecran.ă ă— O s ştim în scurt timp.ăDup ce-l luase la întreb ri pe fratele r nit, care tr sese cuă ă ă ă

urechea la conversa ia lui Claridon din interiorul casei, aflase cţ ă Geoffrey nu spusese mai nimic, fiind evident b nuitor fa deă ţă explica iile lui Claridon. Trimiterea lui Claridon acolo fusese oţ greşeal .ă

— M-ai asigurat c po i s g seşti c r ile.ă ţ ă ă ă ţ— De ce-a i mai avea nevoie de ele? Avem jurnalul. Ar trebuiţ

s ne concentr m asupra descifr rii a ceea ce avem.ă ă ăPoate c da, numai c -l deranja gândul c Mark Nelle aleseseă ă ă

tocmai acele dou volume din miile existente în arhiv .ă ă— Dar dac în ele se afl informa ii diferite fa de cele dină ă ţ ţă

jurnal?— Ave i idee peste câte versiuni ale aceleiaşi informa ii amţ ţ

dat eu? Întreaga poveste despre Rennes con ine o serie deţ contradic ii îngr m dite una peste alta. L sa i-m s cercetezţ ă ă ă ţ ă ă arhivele. Spune i-mi ceea ce şti i şi s vedem, împreun , ceţ ţ ă ă avem.

Era o idee bun , dar, din nefericire – contrar a ceea ce-i f cuseă ă s cread pe membrii ordinului – nu ştia mai nimic. Mizase peă ă mesajul tradi ional pe care-l l sa maestrul pentru succesorul s u,ţ ă ă în care cele mai tainice informa ii erau transmise întotdeauna deţ la un conduc tor la altul, aşa cum se procedase din vremea luiă de Molay.

— O s ai ocazia asta. Dar mai întâi trebuie s ne ocup m deă ă ă ei.

Gândul îi zbur iar şi la cei doi fra i mor i. Pierderea lor ar fiă ă ţ ţ fost v zut de colectiv ca un semn r u prevestitor. Pentru oă ă ă societate religioas cu o disciplin riguroas , membrii ordinuluiă ă ă erau uimitor de supersti ioşi. Iar moartea violent nu era unaţ ă obişnuit ; cu toate acestea, se petrecuser dou incidente înă ă ă doar câteva zile. Modul lui de a conduce putea acum s fie pusă sub semnul întreb rii. „Prea mult, prea repede”, ar fi obiec iile.ă ţ

308

Iar el s-ar vedea obligat s plece urechea la toate, mai ales c elă ă contestase f iş posteritatea fostului maestru, printre altele şi dinăţ cauz c acesta nu luase în seam dorin ele fra ilor.ă ă ă ţ ţ

Îi ceru şoferului s interpreteze informa iile de pe ecranul GPS.ă ţ— Cât de departe e vehiculul lor?— La doisprezece kilometri.Arunc o privire prin geamurile automobilului, spre peisajulă

rural francez. Odinioar , nici un petic de cer nu p rea veridică ă dac la orizont nu se în l a m car un turn. Prin secolul al XII-lea,ă ă ţ ă templierii populaser regiunea, de inând aici mai bine de oă ţ treime din totalul propriet ilor lor funciare. Întregul Languedocăţ ar fi trebuit s devin un stat al templierilor. Citise despre acesteă ă planuri în Cronici. Despre cum fuseser amplasate strategică fort re ele, avanposturile, depozitele de provizii, fermele şiă ţ m n stirile, legate fiecare între ele de o serie de drumuri bineă ă între inute. Timp de dou sute de ani, puterea fr iei fuseseţ ă ăţ p strat cu grij , iar atunci când ordinul d duse greş înă ă ă ă încercarea de a-şi stabili o feud în ara Sfânt fiind nevoit până Ţ ă ă la urm s le predea înapoi musulmanilor Ierusalimul, elulă ă ţ devenise acela de a izbuti s fac asta în Languedoc. Totulă ă decursese bine pân în clipa în care Filip al IV-lea le d duseă ă lovitura de gra ie. Interesant lucru, Rennes-le-Château nu fuseseţ men ionat niciodat în Cronici. Oraşul, cu toate denumirile saleţ ă precedente, nu juca nici un rol în istoria templierilor. Existaseră fortifica ii ale templierilor în alte p r i din valea râului Aude, darţ ă ţ nimic la Rhedae, aşa cum era numit pe-atunci acea culmeă locuit . Cu toate acestea, acum or şelul p rea s fie ună ă ă ă epicentru şi toate acestea din pricina unui preot ambi ios şi aţ unui iscoditor om de ştiin american.ţă

— Ne apropiem de maşin , anun şoferul.ă ţăDeja le recomandase pruden . Ceilal i trei fra i pe care-iţă ţ ţ

adusese cu el la Rennes se întorseser la aba ie, unul dintre ei cuă ţ o ran la coaps , dup ce Geoffrey tr sese asupra lui. Astaă ă ă ă însemna trei r ni i, al turi de cei doi mor i. Trimisese vorb că ţ ă ţ ă ă dorea s in un sfat cu ofi erii s i atunci când avea s seă ţ ă ţ ă ă întoarc la aba ie, ceea ce ar fi trebuit s in în frâu oriceă ţ ă ţ ă nemul umire, dar mai întâi de toate trebuia s afle unde seţ ă dusese prada lui.

— Drept înainte, spuse şoferul. La cincizeci de metri.Privi cu aten ie pe fereastr şi se mir ce refugiu putuser s -ţ ă ă ă ă

şi aleag Malone şi înso itorii lui. Ciudat treab , s vin tocmaiă ţ ă ă ă ă

309

aici.Şoferul opri maşina şi coborâr cu to ii.ă ţErau înconjura i de automobile parcate.ţ— Adu unitatea mobil .ăF cur câ iva paşi şi, la dou zeci de metri mai încolo, frateleă ă ţ ă

care ducea cu el receptorul portabil se opri.— Aici.De Roquefort privi atent vehiculul.— Asta nu-i maşina cu care au plecat din Rennes.— Semnalul e puternic.F cu un semn. Cel lalt frate c ut dedesubt şi descoperiă ă ă ă

emi torul magnetic.ţăScutur din cap şi privi int spre zidurile oraşuluiă ţ ă

Carcassonne, care se în l au spre cer la doar zece metriă ţ dep rtare. Pajiştea ierboas din fa a lui alc tuise odinioar şan ulă ă ţ ă ă ţ de ap rare al oraşului. Acum, servea drept parcare pentruă maşinile miilor de vizitatori care veneau în fiecare zi s vad unaă ă dintre ultimele cet i ap rate de ziduri r mase din Evul Mediu.ăţ ă ă Pietrele îng lbenite de vreme se aflau acolo şi pe când templieriiă bântuiau pe p mânturile din jur. Fuseser martore la cruciadaă ă albigenzilor şi la multele r zboaie izbucnite dup aceea. Şi nuă ă fuseser niciodat ştirbite, constituind, cu adev rat, ună ă ă monument al tr iniciei.ă

Dar ele spuneau ceva şi despre inteligen .ţăDe Roquefort cunoştea mitul local, conform c ruia musulmaniiă

controlaser oraşul pentru scurt vreme, în decursul secolului ală ă VIII-lea. Francii sosiser din nord ca s -şi cear drepturile asupraă ă ă locului şi, credincioşi elului lor, stabiliser un lung asediu. Înţ ă urma unei expedi ii, regele maurilor fusese ucis, motiv pentruţ care sarcina ap r rii zidurilor c zuse pe umerii fiicei sale. Eaă ă ă fusese inteligent , creând iluzia unui mare efectiv prin faptul că ă trimisese cele câteva trupe de care dispunea s alerge dintr-ună turn în altul, apoi umplând straiele mor ilor cu paie. Pân laţ ă urm , mâncarea şi apa începuser s le lipseasc ambeloră ă ă ă tabere. Fiica regelui maur ajunsese s dea porunc s fie prinsă ă ă ă ultima purcea şi hr nit cu ultima bani de porumb. Apoi,ă ă ţă pusese s fie azvârlit peste ziduri. Animalul se zdrobise deă ă p mânt şi, din burta sa, âşniser gr un ele. Francii r m seseră ţ ă ă ţ ă ă ă şoca i. Dup un atât de îndelungat asediu, se p rea cţ ă ă ă necredincioşii înc aveau suficient mâncare pentru porcii lor. Înă ă consecin , se retr seser .ţă ă ă

310

Era un mit, n-avea nici o îndoial asupra acestui lucru, numaiă c era o poveste interesant despre ingeniozitate.ă ă

Şi Cotton Malone d duse dovad de ingeniozitate, la rândulă ă lui, transferând dispozitivul electronic de urm rire pe un altă vehicul.

— Ce se-ntâmpl ? îă ntreb Claridon.ă— Am fost atraşi pe un drum greşit.— Nu e maşina lor?— Nu, monsieur.Se întoarse şi porni înapoi spre vehiculul lor. Unde s-or fi dus?

Deodat , îi încol i un gând în minte. Se opri.ă ţ— Mark Nelle ar fi putut s-o ştie pe Cassiopeia Vitt?— Oui, îi r spunse Claridon. Discutase cu tat l lui despre ea.ă ăS fie, oare, posibil ca ei s se fi dus într-acolo? Vitt seă ă

amestecase de trei ori în ultima vreme şi de fiecare dat deă partea lui Malone. Poate c sim ise un aliat în persoana lui.ă ţ

— Veni i, porunci el, pornind din nou spre maşin .ţ ă— Ce facem acum? vru s ştie Claridon.ă— Ne rug m.ăClaridon tot nu se mişc .ă— Pentru ce?— Ca instinctele mele s nu dea greş.ă

311

46

Malone era furios. Henrik Thorvaldsen ştiuse mult mai multe despre tot, dar nu spusese absolut nimic. Ar t spre Cassiopeia.ă ă

— Şi ea e una dintre prietenele tale?— O ştiu de mult vreme.ă— De când tr ia Lars Nelle. Pe-atunci o ştiai?ăThorvaldsen încuviin .ţă— Şi Lars ştia despre rela ia dintre voi?ţ— Nu.— Prin urmare, l-a i luat şi pe el de fraier.ţMânia îi sugruma vocea.Danezul p ru silit s renun e la atitudinea misterioas . Laă ă ţ ă

urma urmei, era încol it.ţ— Cotton, î i în eleg iritarea. Dar în elege c trebuia s inţ ţ ţ ă ă ţ

secret anumite informa ii. Trebuie s explorezi situa ia dinţ ă ţ unghiuri multiple. Sunt sigur c , atunci când lucrai pentruă guvernul Statelor Unite, ai f cut acelaşi lucru.ă

Reuşi s nu muşte momeala.ă— Cassiopeia îl supraveghea pe Lars. El o cunoştea şi, în ochii

lui, ea era o pacoste. Dar adev rata ei misiune era s -l protejeze.ă ă— De ce nu i-ai spus, pur şi simplu?— Lars era un om înc p ânat. Era mai simplu pentruă ăţ

Cassiopeia s -l urm reasc în t cere. Din nefericire, ea nu puteaă ă ă ă s -l apere de el însuşi.ă

Stephanie f cu un pas în fa , pe chip citindu-i-se iritarea.ă ţă— Asta-i tocmai lucrul despre care avertiza profilul lui

psihologic. Motiva ii îndoielnice, alian e determinate de interese,ţ ţ am giri.ă

— Îmi pare r u pentru asta. Thorvaldsen îi arunc o privireă ă mânioas . Mai ales din moment ce Cassiopeia a avut grij şi deă ă voi doi, la fel de bine.

În aceast privin , Malone nu putea s -l contrazic .ă ţă ă ă— Trebuia s ne spui.ă— Pentru ce? Din câte-mi amintesc, amândoi era i hot râ i sţ ă ţ ă

veni i în Fran a. Mai ales dumneata, Stephanie. Atunci, ce-aş fiţ ţ avut de câştigat? În schimb, am avut grij s fie Cassiopeia laă ă post, pentru cazul în care a i fi avut nevoie de ea.ţ

Malone n-avea de gând s accepte o explica ie atât deă ţ 312

superficial .ă— Printre altele, Henrik, ai fi putut s ne oferi informa ii despreă ţ

Raymond de Roquefort, pe care se vede clar c -l cunoaşte iă ţ amândoi. În loc de asta, am mers orbeşte.

— Sunt prea pu ine de spus, interveni Cassiopeia. În vremea înţ care tr ia Lars, tot ceea ce f ceau fra ii era s -l supravegheze şiă ă ţ ă ei. De fapt, nu m-am întâlnit niciodat cu de Roquefort până ă acum. Toate întâlnirile s-au petrecut în ultimele câteva zile. Ştiu la fel de multe despre el ca şi voi.

— Atunci, cum de i-ai anticipat mişc rile în Copenhaga?ă— N-am anticipat nimic. Pur şi simplu, te-am urm rit.ă— Nu te-am sim it niciodat pe urmele mele.ţ ă— M pricep la ceea ce fac.ă— La Avignon nu te-ai priceput chiar atât de bine. Te-am z rită

la cafenea.— Cu trucul la cu şerve elul, l sându-l s cad , astfel încât să ţ ă ă ă ă

vezi dac v urm resc? Chiar am vrut s şti i c sunt acolo. Dină ă ă ă ţ ă moment ce l-am v zut pe Claridon, ştiam c de Roquefort nuă ă poate s fie departe. Îl urm rea pe Royce de ani de zile.ă ă

— Claridon ne-a povestit despre tine, continu Malone, dar nuă te-a recunoscut în Avignon.

— El nu m-a v zut niciodat . Tot ceea ce ştie e numai ceea ceă ă i-a spus Lars Nelle.

— Claridon n-a pomenit niciodat despre asta, interveniă Stephanie.

— Sunt convins c Royce s-a f cut c uit s pomenească ă ă ă ă ă ă despre o gr mad de lucruri. Lars nu şi-a dat niciodat seama,ă ă ă dar Claridon a fost o problem cu mult mai mare pentru el decâtă am fost eu.

— Tata te ura, spuse şi Mark, pe un ton dispre uitor.ţCassiopeia îl m sur cu o privire calm .ă ă ă— Tat l t u era un om str lucit, dar nu prea priceput în ceeaă ă ă

ce priveşte firea omeneasc . Avea o viziune simplist asupraă ă lumii. Conspira iile pe care le c uta, cele pe care le-ai explorat tuţ ă dup moartea lui, sunt cu mult mai complicate decât v-a i puteaă ţ imagina oricare dintre voi. E o c utare a cunoaşterii pentru careă mul i oameni au murit.ţ

— Mark, ad ug Thorvaldsen, tot ce-a spus Cassiopeia despreă ă tat l t u e adev rul, dup cum sunt convins c - i dai seama.ă ă ă ă ă ţ

— A fost un om bun, care credea în ceea ce f cea.ă— Aşa a fost, într-adev r. Dar, în acelaşi timp, p stra foarteă ă

313

multe lucruri doar pentru el. Tu n-ai ştiut niciodat c noi doi amă ă fost prieteni apropia i şi regret c tu şi eu n-am ajuns s neţ ă ă cunoaştem. Dar tat l t u dorea ca rela ia dintre noi s r mână ă ţ ă ă ă confiden ial , iar eu i-am respectat dorin a, chiar şi dupţ ă ţ ă moartea lui.

— Mie puteai s -mi spui, îi reproş Stephanie.ă ă— Nu, nu puteam.— Atunci, de ce mai vorbeşti cu noi acum?— Atunci când tu şi Cotton a i plecat din Copenhaga, am venitţ

direct aici. Mi-am dat seama c , pân la urm , o s-o g si i peă ă ă ă ţ Cassiopeia. Tocmai de-asta a fost ea în Rennes alalt sear : ca să ă ă v atrag în direc ia ei. La început, era vorba ca eu s stau înă ă ţ ă umbr şi voi s nu şti i despre leg tura dintre noi, dar m-amă ă ţ ă r zgândit. Lucrurile au ajuns prea departe. Voi trebuie s afla iă ă ţ adev rul, aşa c eu sunt aici ca s vi-l spun.ă ă ă

— Frumos din partea ta, îl persifl Stephanie.ăMalone privi int în ochii întredeschişi ai b trânului.ţ ă ă

Thorvaldsen avea dreptate. Şi el jucase de multe ori pe două fronturi. Şi Stephanie o f cuse, de asemenea.ă

— Henrik, eu n-am mai intrat în genul sta de joc de mai multă de un an. Am ieşit fiindc n-am mai vrut s particip la un astfelă ă de joc. Reguli proaste, şanse slabe. Dar, în clipa asta, sunt înfometat şi, trebuie s-o spun, curios. Aşa c , hai s mânc m,ă ă ă dup care ne vei povesti despre adev rul pe care trebuie s -lă ă ă afl m.ă

Prânzul consta în iepure fript, asezonat cu p trunjel, cimbru şiă maghiran, cu garnitur de sparanghel proasp t şi salat , precumă ă ă şi o pr jitur cu coac ze, glazurat cu crem de vanilie. În timpă ă ă ă ă ce mânca, Malone încerc s evalueze situa ia. Gazda lor p reaă ă ţ ă s fie întru totul în largul ei, numai c el nu se l sa impresionată ă ă de cordialitatea pe care le-o ar ta.ă

— L-ai provocat deschis pe de Roquefort asear , în palat, îiă spuse el. De unde ai înv at meşteşugul sta?ăţ ă

— L-am înv at singur . De la tata am moştenit curajul, iarăţ ă mama m-a binecuvântat cu puterea de a p trunde în minteaă b rba ilor.ă ţ

Malone zâmbi.— Într-o zi, ai putea s te şi înşeli.ă— M bucur c - i pas de viitorul meu. i s-a întâmplată ă ţ ă Ţ

vreodat s ă ă te înşeli în calitate de agent al guvernului american?

314

— De multe ori şi câteodat au şi murit oameni din cauza asta.ă— E şi fiul lui Henrik pe list ?ăMalone sim i din plin croşeul, mai ales deoarece crezuse c eaţ ă

nu ştia nimic despre trecut.— La fel ca şi aici, oamenii au primit informa ii proaste.ţ

Informa iile proaste conduc la luarea unor decizii proaste.ţ— Tân rul a murit.ă— Cai Thorvaldsen a fost în locul nepotrivit la momentul

nepotrivit, încerc s pun lucrurile la punct Stephanie.ă ă ă— Cotton are dreptate, interveni Henrik, oprindu-se din

mâncat. Fiul meu a murit pentru c n-a fost avertizat deă primejdia în care se afla. Cotton a fost acolo şi-a f cut tot ce-aă putut.

— N-am vrut s insinuez c-ar fi fost de vin , insist Cassiopeia.ă ă ă Doar c mi se p rea c-ar fi ner bd tor s m înve e cum s -miă ă ă ă ă ă ţ ă v d de treburile mele. Pur şi simplu, m-am întrebat dac el ştieă ă s -şi vad de ale lui. La urma urmei, s-a şi retras.ă ă

Thorvaldsen oft .ă— Trebuie s-o ier i, Cotton. E str lucit , e o artist ,ţ ă ă ă

cognoscenta21 – în muzic , e şi colec ionar de antichit i. Numaiă ţ ăţ c a moştenit de la tat l ei lipsa de maniere. Mama ei,ă ă Dumnezeu s -i odihneasc minunatul suflet, era mult maiă ă rafinat .ă

— Henrik îşi închipuie c mi-e un fel de tat -surogat.ă ă— Ai avut noroc, zise Malone, privind-o cu aten ie, c nu te-amţ ă

împuşcat atunci când erai pe motocicleta aia, în Rennes.— Nu m aşteptam s scapi din Turnul Magdala atât deă ă

repede. Sunt convins c operatorii turistici care se ocup deă ă ă domeniul sta sunt destul de nec ji i pentru pierderea ferestreiă ă ţ leia. Cred c era original .ă ă ă

— Aştept s aud adev rul despre care vorbeai, îl interpelă ă ă Stephanie pe Thorvaldsen. Mi-ai cerut, atunci când eram în Danemarca, s judec cu mintea deschis tot ceea ce ine deă ă ţ persoana ta şi de ce considera Lars c-ar fi important. Acum, vedem c eşti cu mult mai implicat în afacerea asta decât ne-amă dat seama oricare dintre noi. Sunt convins c po i s în elegi câtă ă ţ ă ţ de b nuitori am putea s fim.ă ă

Thorvaldsen îşi l s furculi a pe mas .ă ă ţ ă— E-n regul . Cât de multe şti i despre Noul Testament?ă ţ„Ciudat întrebare”, îşi zise în gând Malone. Dar ştia că ă

21 „Cunosc toare” - în limba latin , în original (n.tr.).ă ă315

Stephanie era catolic practicant .ă ă— Printre altele, cuprinde cele patru Evanghelii – dup Matei,ă

dup Marcu, dup Luca şi dup Ioan – care ne povestesc despreă ă ă Iisus Hristos.

Thorvaldsen încuviin .ţă— Istoria a stabilit limpede c Noul Testament, aşa cum îlă

cunoaştem, a fost formulat în timpul primelor patru secole de dup Hristos, ca o modalitate de a universaliza ideile abiaă n scute ale creştinismului. La urma urmei, asta-i ceea ceă înseamn catolic: „universal”. Aminti i-v , spre deosebire deă ţ ă ast zi, în lumea din trecut, politica şi religia erau unul şi acelaşiă lucru. Pe m sur ce p gânismul dec dea, iar iudaismul seă ă ă ă retr gea în sine, oamenii începeau s caute ceva nou. Adep ii luiă ă ţ Iisus, care nu erau altceva decât evrei dornici s adopte o altă ă perspectiv şi-au alc tuit propria versiune a Cuvântului; totuşi, laă ă fel au procedat şi carpocra ieniiţ 22, esenienii23, nasenienii24, gnosticii25 – şi o sut de alte secte ap rute peste noapte.ă ă Principalul motiv pentru care versiunea catolic a supravie uit, înă ţ timp ce altele au dat greş, a fost abilitatea ei de a-şi impune crezul pe plan universal. Au conferit Scripturilor atât de multă autoritate, încât pân la urm nimeni n-a mai putut s le pun laă ă ă ă îndoial valabilitatea, f r s fie considerat eretic. Dar există ă ă ă ă multe probleme şi cu Noul Testament.

Biblia era unul dintre subiectele preferate ale lui Malone. O citise, dar studiase şi numeroase analize istorice şi ştia totul despre inconsecven ele ei. Fiecare dintre Evanghelii reprezentaţ un amestec obscur de fapte, zvonuri, legende şi mituri care fuseser supuse unor nenum rate traduceri, edit ri şi redact ri.ă ă ă ă

— Aminti i-v , Biserica creştin a ap rut înc din vremeaţ ă ă ă ă romanilor, complet Cassiopeia. Vrând s -şi atrag adep i,ă ă ă ţ p rin ii Bisericii au fost nevoi i s concureze nu doar cu diferiteleă ţ ţ ă

22 Adep i ai unei secte întemeiate în prima jum tate a secolului al II-ţ ălea de Carpocrates din Alexandria, precursori ai gnosticismului (n.tr.).

23 Membri ai unei secte a vechilor evrei care interzicea sacrificiile şi propov duia comunitatea de bunuri. (n.tr.).ă

24 Sectan i care considerau c şarpele din Facere este adev ratulţ ă ă de in tor al cunoaşţ ă terii; întemeiat în preajma anului 100, esteă considerat o precursoare a sectelor ofi ilor. (n.tr.).ă ţ

25 Adep ii unui puternic curent filosofico-religios ap rut în secolul al II-ţ ălea, în cadrul c ruia dogmele creştine erau îmbinate cu filosofiaă elenistic şi cu anumite concep ii panteiste derivate din religiileă ţ orientale. (n.tr.).

316

credin e p gâne, ci şi cu propriile credin e iudaice. În acelaşiţ ă ţ timp, aveau nevoie s se delimiteze. Iisus trebuia s fie mai multă ă decât un simplu profet.

Malone începea s devin ner bd tor.ă ă ă ă— Ce-are asta de-a face cu ce se-ntâmpl aici?ă— Gândeşte-te la ceea ce ar însemna pentru creştin tate să ă

se descopere osemintele lui Hristos, spuse Cassiopeia. Religia se învârteşte în jurul mor ii pe cruce a lui Hristos, a învierii şi-aţ în l rii la Ceruri.ă ţă

— Asta e o problem care ine de credin , rosti aproape înă ţ ţă şoapt Geoffrey.ă

— Are dreptate, îl sus inu Stephanie. Credin a e definitorie, nuţ ţ faptele.

Thorvaldsen scutur din cap.ă— Haide i s elimin m elementul acesta din ecua ie pentru oţ ă ă ţ

clip , din moment ce credin a, la rândul ei, elimin logica.ă ţ ă Gândi i-v la asta: dac un b rbat pe nume Iisus ar fi existat,ţ ă ă ă cum ar fi putut s ştie cronicarii din Noul Testament despre via aă ţ Lui? Lua i în considerare numai dilema asta de limbaj: Vechiulţ Testament a fost scris în ebraic . Noul Testament a fost scris înă greac , iar oricare materiale folosite ca surs , dac-or fi existat cuă ă adev rat, ar fi trebuit s fie în aramaic . Apoi, intervine îns şiă ă ă ă problema surselor. Matei şi Luca povestesc despre ispitirea lui Hristos în deşert, numai c Iisus a fost singur atunci când s-aă întâmplat asta. Şi rug ciunea lui Iisus în gr dina Ghetsimani.ă ă Luca spune c El a rostit-o dup ce i-a l sat pe Petru, pe Iacov şiă ă ă pe Ioan „la o arunc tur de piatr de-acolo”. Atunci când Iisus s-ă ă ăa întors, i-a g sit pe discipoli adormi i şi imediat dup aceea aă ţ ă fost arestat, apoi r stignit. Nu exist absolut nici o men iune cumă ă ţ c Iisus ar fi spus vreodat o vorb despre rug ciunea dină ă ă ă gr din sau despre ispitirea din deşert. Cu toate astea, leă ă cunoaştem în am nunt. Cum? Toate Evangheliile vorbesc despreă fuga discipolilor la arestarea lui Iisus – ceea ce înseamn c niciă ă unul dintre ei nu se mai afla acolo – dar to i patru ofer relat riţ ă ă detaliate ale r stignirii. De unde vin detaliile astea? Ce-au f cută ă solda ii romani, ce-au f cut Pilat şi Simon? Cum ar fi putut s ştieţ ă ă autorii Evangheliilor despre toate astea? Credincioşii ar putea spune c informa iile au fost inspirate de Dumnezeu. Numai că ţ ă toate aceste patru Evanghelii, aşa-numitele Cuvinte ale lui Dumnezeu, mai mult se contrazic între ele decât se pun de acord. De ce-ar fi vrut Dumnezeu s le ofere oamenilor numaiă

317

date confuze?— Poate c nu e treaba noastr s ne punem întreb ri, fu deă ă ă ă

p rere Stephanie.ă— Ei, haide, o mustr Thorvaldsen. Sunt mult prea multeă

exemple de contradic ii, ca s le d m deoparte pur şi simplu,ţ ă ă spunând c-au fost inten ionate. Haide i s privim la modulţ ţ ă general. Evanghelia dup Ioan men ioneaz multe lucruri pe careă ţ ă celelalte trei – aşa-numitele Evanghelii sinoptice – le ignor pur şiă simplu. Tonul la Ioan este, de asemenea, diferit, mesajul e mult mai elevat. M rturia lui Ioan este una în întregime diferit . Dară ă câteva dintre cele mai clare inconsecven e pornesc de la Matei şiţ de la Luca. Aceştia sunt singurii care pomenesc ceva despre naşterea şi obârşia lui Iisus, dar chiar şi ei se contrazic. Matei spune c Iisus avea origine aristocratic , descinzând din David,ă ă de neam regesc. Luca este de acord cu leg tura cu David, dară arat spre o clas inferioar . Marcu merge într-o cu totul altă ă ă ă direc ie, înf işând imaginea unui s rman dulgher. Naşterea luiţ ăţ ă Iisus e, de asemenea, povestit din perspective diferite. Lucaă spune despre vizita p storilor. Matei îi numeşte „în elep i”. Lucaă ţ ţ povesteşte c familia sfânt locuia în Nazaret şi c a c l torită ă ă ă ă spre Bethlehem, iar naşterea s-a s vârşit într-o iesle. Mateiă sus ine c familia era de mult plecat şi c locuia în Bethlehem,ţ ă ă ă acolo unde s-a n scut Iisus, dar nu într-o iesle, ci într-o cas . Dară ă r stignirea este aceea la care se manifest cele mai mariă ă inconsecven e. Evangheliile nu se pun de acord nici m car înţ ă privin a datei. Ioan spune c-ar fi fost în ajunul Paştilor, iar ceilal iţ ţ trei o plaseaz la o zi dup . Luca îl descrie pe Iisus ca fiind blând.ă ă „Un miel.” Matei trece de cealalt parte: pentru el, Iisus „nuă aduce pacea, ci sabia”. Pân şi ultimele cuvinte ale Mântuitoruluiă difer . Matei şi Marcu spun c-ar fi fost: „Dumnezeul Meu,ă Dumnezeul Meu, de ce M-ai p r sit?” Luca spune: „Tat , înă ă ă mâinile Tale îmi încredin ez sufletul”. Ioan e chiar mai simplu:ţ „S vârşitu-s-a”.ă

Thorvaldsen f cu o pauz şi sorbi o gur de vin.ă ă ă— Şi îns şi povestea învierii e plin de contradic ii. Fiecareă ă ţ

dintre Evanghelii are o versiune diferit în leg tur cu cine s-aă ă ă dus la mormânt, cine a fost g sit acolo, nici chiar zileleă s pt mânii nu sunt clare. Iar în ceea ce priveşte ivirea lui Iisusă ă dup înviere. Nici una dintre relat ri nu concord cu celelalte înă ă ă nici un punct. Nu crede i c Dumnezeu ar fi fost m car rezonabilţ ă ă de consecvent cu Cuvântul Lui?

318

— Diferen ele dintre Evanghelii au constituit subiectul a mii deţ c r i, preciz Malone.ă ţ ă

— Corect, accept Thorvaldsen. Şi inconsecven ele au fostă ţ acolo de la început: extrem de ignorate în vechime, din moment ce rareori au ap rut împreun cele patru Evanghelii. Dimpotriv ,ă ă ă ele au fost r spândite în mod individual prin creştin tate, fiecareă ă dintre poveşti având un efect mai bun în unele locuri decât în altele. Ceea ce, ca fapt în sine, ne apropie foarte mult de explica ia pentru aceste diferen e. Aduce i-v aminte, ideea dinţ ţ ţ ă spatele Evangheliilor era s se demonstreze c Iisus era Mesiaă ă despre care se prorocise în Vechiul Testament şi nu s reprezinteă o biografie f r cusur.ă ă

— N-au fost Evangheliile doar o consemnare a ceea ce s-a transmis prin tradi ia oral ? interveni Stephanie. Nu era deţ ă aşteptat s apar şi erori?ă ă

— Nici vorb , o contrazise Cassiopeia. Cei dintâi creştiniă credeau c Iisus se va întoarce curând şi c va veni sfârşitulă ă lumii, aşa c nu vedeau nici o necesitate de a scrie ceva. Dar,ă dup cincizeci de ani, din moment ce Mântuitorul înc nu seă ă întorsese, a devenit important imortalizarea vie ii lui Iisus. Şiă ţ atunci a fost scris prima dintre Evanghelii, cea a lui Marcu. Auă urmat Matei şi Luca, prin preajma anului 80. Ioan a venit mult mai târziu, aproape de sfârşitul primului secol, ceea ce explic deă ce Evanghelia lui e atât de diferit fa de celelalte trei.ă ţă

— Dar dac Evangheliile ar fi fost întru totul consecvente, n-ară fi devenit chiar mai suspecte? Întreb Malone.ă

— C r ile astea sunt mai mult decât, pur şi simplu,ă ţ inconsecvente. Sunt, literalmente, patru versiuni diferite ale Cuvântului.

— Asta e o problem care ine de credin , repet Stephanie.ă ţ ţă ă— Iar şi vorba asta, oft Cassiopeia. Ori de câte ori exist vreoă ă ă

problem cu textele biblice, rezolvarea e simpl : asta-i credin a.ă ă ţ Domnule Malone, dumneata eşti avocat. Dac m rturiile luiă ă Matei, ale lui Marcu, ale lui Luca şi ale lui Ioan ar fi fost depuse în fa a unui tribunal ca dovad c Iisus a existat, s-ar fi pronun atţ ă ă ţ vreun juriu în favoarea acestei idei?

— Evident, toate pomenesc despre Iisus.— Acum, dac aceluiaşi tribunal i s-ar cere s stabilească ă ă

precis care dintre cele patru c r i e cea corect , cum ar judeca?ă ţ ăŞtia r spunsul cuvenit.ă— Toate sunt corecte.

319

— Şi-atunci, cum descurca i neconcordan ele dintre m rturii?ţ ţ ăNu-i r spunse, fiindc nu ştia ce s spun .ă ă ă ă— Ernst Scoville a f cut odat un studiu, zise Thorvaldsen.ă ă

Lars mi-a povestit despre el. A ajuns la concluzia c existauă varia ii de zece pân la patruzeci la sut între Evangheliile dupţ ă ă ă Matei, dup Marcu şi dup Luca, la oricare pasaj ai vrea s faciă ă ă compara ii. ţ Oricare pasaj. Iar cu Ioan, care nu face parte dintre sinoptici, procentajul era cu mult mai mare. Prin urmare, întrebarea pe care i-a pus-o Cassiopeia e corect , Cotton. Arţ ă putea s aib aceste patru m rturii vreo valoare probatorie, înă ă ă afara faptului c stabilesc existen a unui b rbat pe nume Iisus?ă ţ ă

Malone se sim i ispitit s replice:ţ ă— N-ar putea s fie explicate toate inconsecven ele astea pură ţ

şi simplu prin libert ile pe care şi le-au luat evangheliştii fa deăţ ţă tradi ia oral ?ţ ă

Thorvaldsen încuviin .ţă— Explica ia asta pare logic . Dar ceea ce-i întemeiazţ ă ă

acceptarea e cuvântul acesta urâcios: credin aţ . Vezi tu, pentru milioane de oameni, Evangheliile nu reprezint o tradi ie oral aă ţ ă radicalilor evrei prin care se creeaz o nou religie, încercând s -ă ă ăşi asigure adep i, relatându-şi povestea cu ad ugirile şiţ ă omisiunile necesare pentru particularit ile vremii lor. Nu.ăţ Evangheliile sunt Cuvântul lui Dumnezeu, iar învierea e piatra lor de temelie. Pentru c Domnul lor şi-a trimis Fiul s moar pentruă ă ă ei, iar faptul c El a înviat la propriu şi s-a în l at la Cer… asta-iă ă ţ diferen a fa de toate celelalte religii ap rute.ţ ţă ă

Malone se întoarse spre Mark.— Templierii credeau asta?— Exist un element de gnosticism în credin a templierilor.ă ţ

Cunoaşterea le este predat fra ilor în etape şi numai cel maiă ţ înalt în ierarhie cunoaşte totul. Dar nimeni n-a avut acces la aceast cunoaştere dup pierderea Chivotului Legii, în 1307,ă ă când a avut loc Epurarea. Nici unul dintre maeştrii care au venit de-atunci n-a putut s beneficieze de arhiva ordinului.ă

— Ce cred ei acum despre Iisus Hristos? Mai vru s ştieă Malone.

— Templierii iau în considerare atât Vechiul, cât şi Noul Testament. În viziunea lor, profe ii evreilor din Vechiul Testamentţ au prorocit venirea lui Mesia, iar evangheliştii din Noul Testament au împlinit prezicerea.

— E ca la evrei, interveni Thorvaldsen, despre care am dreptul

320

s vorbesc, din moment ce sunt şi eu unul dintre ei. Timp deă secole, creştinii au sus inut c evreii nu L-au recunoscut pe Mesiaţ ă atunci când a venit, acesta fiind motivul pentru care Dumnezeu a creat un nou Israel sub înf işarea Bisericii creştine, ca s ia loculăţ ă Israelului evreiesc.

— „Sângele Lui asupra noastr şi asupra copiilor noştri”,ă murmur Malone, citând ceea ce scrisese Matei despreă consim mântul evreilor fa de acest blestem.ţă ţă

Thorvaldsen încuviin .ţă— Fraza asta a fost folosit timp de dou milenii ca pretextă ă

pentru uciderea evreilor. Ce-ar putea s aştepte de la Dumnezeuă un popor, atunci când L-a respins pe Fiul Lui şi nu L-a recunoscut ca Mesia? Cuvintele pe care cine ştie ce evanghelist necunoscut le-a scris, din cine ştie ce motiv, au devenit strig tul de lupt ală ă ucigaşilor.

— În consecin , ceea ce au f cut creştinii, pân la urm ,ţă ă ă ă complet Cassiopeia, a fost s se despart de acel trecut. Auă ă ă numit prima jum tate a Bibliei Vechiul Testament, iar peă cealalt , Noul Testament. Una era pentru evrei, cealalt pentruă ă creştini. Cele dou sprezece triburi ale Israelului din Vechiulă Testament au fost înlocuite de cei doisprezece apostoli în cel Nou. Credin ele p gâne şi cele evreieşti au fost asimilate şiţ ă modificate. Prin intermediul scrierilor din Noul Testament, Iisus împlinea profe iile Vechiului Testament, dovedindu-şi astfelţ identitatea mesianic . Un întreg perfect asamblat: mesajulă potrivit, croit pentru publicul potrivit, toate acestea permi ându-iţ creştin t ii s domine categoric lumea apusean .ă ăţ ă ă

Ap rur slujitorii şi Cassiopeia le f cu semn s strângă ă ă ă ă farfuriile şi tacâmurile. Se umplur din nou paharele cu vin şi seă turn cafeaua. În timp ce ultimul slujitor se retr gea, Malone îlă ă întreb pe Mark:ă

— Templierii cred în adev rul învierii lui Hristos?ă— Care dintre ei?Ciudat întrebare. Malone ridic din umeri.ă ă— Cei de azi. Fireşte. Cu doar câteva excep ii, ordinul urmeazţ ă

doctrina catolic tradi ional . S-au f cut unele ajust ri, conformă ţ ă ă ă Regulamentului, la fel cum trebuie s fac toate societ ileă ă ăţ monahale. Dar în 1307? N-am habar ce-or fi crezut. Cronicile din vremea aceea sunt criptice. Aşa cum am mai spus, numai cei mai înal i în rang dintre membrii ordinului puteau s discute peţ ă marginea subiectului acestuia. Cei mai mul i dintre templieriţ

321

erau analfabe i. Nici m car Jacques de Molay nu ştia s scrie sauţ ă ă s citeasc . Prin urmare, doar câ iva dintre membrii ordinuluiă ă ţ controlau ceea ce gândeau cei mul i. Desigur, Chivotul Legiiţ exista pe-atunci, aşa c presupun c a vedea însemna a crede.ă ă

— Şi ce e Chivotul Legii?— Aş fi vrut s ştiu. Informa ia asta s-a pierdut. Cronicileă ţ

vorbesc pu in despre asta. Presupun c este o dovad pentruţ ă ă credin a ordinului.ţ

— De-asta îl caut ? îă ntreb Stephanie.ă— Pân de curând, n-au c utat cu adev rat. Au existat preaă ă ă

pu ine informa ii în leg tur cu locul în care s-ar putea afla.ţ ţ ă ă Numai c maestrul i-a spus lui Geoffrey c , dup p rerea lui, tataă ă ă ă era pe pista cea bun .ă

— Şi de ce-l vrea de Roquefort cu atâta îndârjire? îl întrebă Malone pe Mark.

— G sirea Chivotului Legii, în func ie de ceea ce ar con ine, ară ţ ţ putea foarte bine s alimenteze reapari ia ordinului pe scenaă ţ lumii. Cunoaşterea aceasta ar putea, de asemenea, s schimbeă în mod fundamental creştinismul. De Roquefort vrea o desp gubire pentru ceea ce s-a întâmplat cu ordinul. Vrea caă Biserica Catolic s fie acuzat de ipocrizie, iar numele ordinului,ă ă ă reabilitat.

Malone r mase perplex.ă— Ce vrei s spui?ă— Una dintre acuza iile ridicate împotriva templierilor în 1307ţ

a fost închinarea la idoli. Era vorba despre cine ştie ce cap de b rbos despre care se spunea c-ar fi fost venerat de membriiă ordinului; niciodat nu s-a dovedit aşa ceva. Cu toate astea, până ă şi acum, catolicii se roag în mod obişnuit la imagini, Giulgiul deă la Torino fiind una dintre ele.

Malone îşi aminti de ceea ce scrisese una dintre Evanghelii despre moartea lui Hristos: „Dup ce l-au coborât de pe cruce, l-ăau înf şurat într-un cearşaf”, un simbol atât de sacru, încât ună pap de mai târziu avea s decreteze ca slujbele s se ină ă ă ţ ă întotdeauna deasupra unei fe e de mas din pânz alb de în.ţ ă ă ă Giulgiul de la Torino, despre care pomenise Mark, era o pânz peă care era înf işat un b rbat cam de un metru şi optzeci deăţ ă centimetri în l ime, cu un nas ascu it, p rul lung pân la umeri şiă ţ ţ ă ă cu c rare pe mijloc, cu barb , având r ni produse de r stignire laă ă ă ă mâini, la picioare şi pe pielea capului, precum şi urme de lovituri de bici care-i br zdau spinarea.ă

322

— Imaginea de pe giulgiu, explic Mark, nu e cea a lui Hristos.ă E a lui Jacques de Molay. A fost arestat în octombrie 1307 şi, în ianuarie 1308, a fost pironit de o uş din Templul din Paris, într-ăun mod similar cu cel al r stignirii lui Hristos. Îşi b teau joc de el,ă ă pentru faptul c nu credea în Iisus ca Mântuitor. Marele inchizitoră al Fran ei, Guillaume Imbert, a pus la cale aceast tortur . Dupţ ă ă ă aceea, de Molay a fost înf şurat într-un giulgiu din pânz de în,ă ă pe care ordinul îl inea la Templul din Paris, ca s -l foloseasc înţ ă ă timpul ceremoniilor de însc unare. Acum ştim c acidul lactic şiă ă sângele din trupul traumatizat al lui de Molay s-au amestecat cu t mâia cu care era îmbibat giulgiul şi s-a întip rit astfelă ă imaginea. Exist pân şi un echivalent modern. În anul 1981, ună ă bolnav de cancer din Anglia a l sat o urm similar a membreloră ă ă lui, pe aşternuturi.

Malone îşi aminti de ultima parte a anilor 1980, când Biserica a rupt-o în sfârşit cu tradi ia şi a permis examinareaţ microscopic şi datarea cu carbon a Giulgiului de la Torino.ă Rezultatele au indicat faptul c nu era vorba despre o schi sauă ţă despre o pictur . Culoarea p trunsese în pânz . Datarea ar ta că ă ă ă ă materialul nu provenea din secolul I, ci din ultima parte a celui de-al XIII-lea, spre mijlocul celui de-al XIV-lea. Dar mul iţ contestaser aceste descoperiri, sus inând c mostra ori fuseseă ţ ă vopsit , ori era vorba despre un petic ad ugat ulterior laă ă materialul original.

— Imaginea de pe giulgiu se potriveşte cu descrierea fizic aă lui de Molay, continu Mark. Exist descrieri ale lui în Cronici. Înă ă vremea în care-a fost torturat, p rul îi crescuse, iar barba-i eraă neîngrijit . Pânza care i-a înf şurat trupul lui de Molay a fostă ă luat de la Templul din Paris de una dintre rudele lui Geoffrey deă Charney. Acel de Charney ars pe rug în anul 1314, împreun cuă de Molay. Familia a p strat pânza ca pe o relicv şi a observată ă mai târziu c ap ruse o imagine pe ea. Giulgiul a ap rut pentruă ă ă prima oar pe un medalion religios datând din anul 1338 care aă fost f cut public mai întâi în 1357. Atunci când a fost expus,ă oamenii au asociat de îndat imaginea cu cea a lui Hristos, iară familia de Charney n-a f cut nimic ca s contrazic această ă ă ă convingere. Totul a continuat astfel pân în secolul ală şaisprezecelea, spre sfârşit, când Biserica a pus st pânire peă giulgiu, declarându-l acheropita – adic n-a fost produs de mână ă omeneasc – şi consacrându-l ca relicv sfânt . De Roquefortă ă ă vrea s ia giulgiul înapoi. Îi apar ine ordinului, nu Bisericii.ă ţ

323

Thorvaldsen cl tin din cap.ă ă— Asta-i o nebunie.— Asta-i ceea ce crede el.Malone observ expresia enervat de pe chipul lui Stephanie.ă ă— Lec ia despre Biblie a fost fascinant , Henrik. Dar eu tot maiţ ă

aştept adev rul despre ceea ce se-ntâmpl aici.ă ăDanezul zâmbi.— Mare figur mai eşti!ă— Trece-o în contul spumoasei mele personalit i. Stephanieăţ

îşi scoase la iveal telefonul. D -mi voie s m fac bine în eleas :ă ă ă ă ţ ă dac nu primesc ceva r spunsuri în urm toarele câteva minute,ă ă ă sun la Atlanta. Mi s-a acrit de poveşti cu de Roquefort, aşa că vom face public vân toarea asta de comori şi vom termina cuă ă prostiile astea.

324

47

Malone s ri ca ars auzind ultimatumul lui Stephanie. Chiar se-ăntreba când avea s ajung la cap tul r bd rii.ă ă ă ă ă

— Nu po i s faci una ca asta, îi spuse Mark mamei sale.ţ ă Ultimul lucru care ne-ar mai trebui ar fi s se amestece guvernul.ă

— De ce nu? întreb Stephanie. Trebuie s se fac oă ă ă descindere la aba ie. Orice-ar face ei acolo, sigur nu e vorbaţ despre ceva care s in de religie.ă ţ ă

— Dimpotriv , interveni Geoffrey, cu o voce tremur toare.ă ă Acolo exist mult pietate. Fra ii îi sunt devota i Domnului. Îşiă ă ţ ţ petrec via a închinându-se Lui.ţ

— Şi, între timp, înv a i despre explozibili, despre lupta corpăţ ţ la corp şi despre cum s tragi cu arma ca un intaş de elit . E oă ţ ă uşoar contradic ie, n-ai zice?ă ţ

— Nicidecum, o contrazise Thorvaldsen. Templierii, la origine, îi erau devota i lui Dumnezeu şi reprezentau o for de temut înţ ţă lupt .ă

Era evident c Stephanie nu se l sa impresionat .ă ă ă— Acum nu suntem în secolul al XIII-lea. De Roquefort are, în

acelaşi timp, un plan dar şi dorin a de a le impune acest planţ altora. În ziua de azi, ar putea s fie calificat drept terorist.ă

— Nu te-ai schimbat câtuşi de pu in, se r sti Mark.ţ ă— Nu, deloc. Înc mai cred c organiza iile secrete care dispună ă ţ

de bani, de arme şi au o atitudine ostil reprezint probleme.ă ă Misiunea mea e s m ocup de ele.ă ă

— Asta nu te priveşte pe tine.— Atunci, de ce m-a implicat maestrul t u?ă„Bun întrebare”, îşi spuse Malone în gând.ă— Tu n-ai în eles nimic atunci când tr ia tata şi nici acum nuţ ă

în elegi.ţ— În cazul sta, de ce nu-mi clarifici nel muririle?ă ă— Domnule Malone, interveni Cassiopeia, pe un ton vesel, n-ai

vrea s vezi proiectul de restaurare a castelului?ăSe p rea c gazda dorea s discute cu el între patru ochi.ă ă ă

Ceea ce era foarte bine: şi el avea câteva întreb ri s -i adreseze,ă ă la rândul lui.

— Aş fi încântat.Cassiopeia îşi împinse scaunul în spate şi se ridic de la mas .ă ă

325

— Atunci, d -mi voie s i le prezint. Asta o s le ofere tuturoră ă ţ ă celorlal i un r gaz pentru discu iile care, evident, trebuie s aibţ ă ţ ă ă loc. V rog, sim i i-v cu to ii ca la dumneavoastr acas . Eu şiă ţ ţ ă ţ ă ă domnul Malone ne vom întoarce în scurt timp.

O urm pe Cassiopeia afar , în dup -amiaza str lucitoare.ă ă ă ă Merser agale pe aleea umbrit , spre parcare şi spre şantierul deă ă construc ii.ţ

— Atunci când va fi terminat, îi spuse Cassiopeia, aici se va în l a un castel din secolul al XIII-lea exact aşa cum ar fi ar tată ţ ă acum şapte sute de ani.

— E ceva str danie.ă— Mi-am adunat averea cu mari str danii.ăP trunser în şantierul de construc ii printr-o poart mare dină ă ţ ă

lemn şi-şi continuar plimbarea spre ceea ce p rea s fie oă ă ă barac având pere ii din gresie şi care g zduia un modern centruă ţ ă de primire. Dincolo de ea, plutea prin aer mirosul de praf, de cai şi de moloz, în zona în care vreo sut de oameni se agitau deă colo-colo.

— Funda ia pentru întregul perimetru a fost aşezat , iar zidulţ ă de ap rare dinspre vest e pe drum, spuse Cassiopeia, ar tându-iă ă cu mâna. Suntem pe cale s începem lucrul la turnurile dină col uri şi la cl dirile centrale. Dar asta ia timp. Trebuie sţ ă ă model m c r mizile, pietrele, lemnul şi mortarul exact aşa cumă ă ă se f cea acum şapte sute de ani, utilizând aceleaşi metode şiă aceleaşi unelte, ba chiar purtând aceleaşi straie.

— M nânc şi aceeaşi mâncare?ă ăEa zâmbi.— Am apelat totuşi la unele facilit i moderne.ăţÎl conduse prin zona în care se construia, apoi pe panta unei

coline abrupte, spre un mic promontoriu, de unde se putea vedea totul cu claritate.

— Vin deseori aici. O sut dou zeci de b rba i şi de femei facă ă ă ţ parte din personalul angajat cu norm întreag .ă ă

— Asta zic şi eu stat de plat .ă— E un pre mic de pl tit, dac vrei s reînvii istoria.ţ ă ă ă— Porecla care i s-a dat, ţ Ingenieur… Aşa i se spune?ţ

Inginerul?— Echipa mi-a dat numele sta. M-am preg tit în ceea ceă ă

priveşte tehnicile de construc ie medievale. Eu am alc tuitţ ă proiectul asta în întregime.

— Ştii, pe de o parte eşti o c ea arogant . Pe de alta, po i săţ ă ţ ă

326

fii o persoan destul de interesant .ă ă— Îmi dau seama de faptul c interven ia mea de la prânz, înă ţ

leg tur cu ceea ce s-a întâmplat cu fiul lui Henrik, a fostă ă nepotrivit . De ce n-ai ripostat?ă

— Pentru ce? Nici m car nu ştiai despre ce mama draculuiă vorbeşti.

— Voi încerca s nu m mai hazardez şi în alte judec i. ă ă ăţMalone chicoti.— M cam îndoiesc şi nu sunt chiar atât de impresionabil. Deă

mult vreme, pielea mi s-a t b cit. Trebuie s faci asta, dac vreiă ă ă ă ă s r mâi în via , în genul sta de afaceri.ă ă ţă ă

— Dar te-ai retras.— Nu po i s pleci niciodat cu adev rat. Doar stai în afaraţ ă ă ă

b t ii focului ceva mai mult timp.ă ă— Prin urmare, o aju i pe Stephanie Nelle numai în calitate deţ

prieten?— Scandalos, nu-i aşa?— Nicidecum. De fapt, e un act de consecven fa deţă ţă

personalitatea dumitale.Acum, el devenise curios.— De unde po i s ştii cum arat personalitatea mea?ţ ă ă— La un moment dat, Henrik mi-a cerut s m implic. Am aflată ă

o gr mad de lucruri despre dumneata. Am prieteni careă ă activeaz în fosta dumitale meserie. Cu to ii mi-au vorbit în ceiă ţ mai favorabili termeni despre dumneata.

— M bucur s aflu c oamenii au inere de minte.ă ă ă ţ— Dumneata ştii multe despre mine? îl întreb ea.ă— Doar o schi sumar .ţă ă— Am multe ciud enii.ăţ— Asta înseamn c ar trebui s te în elegi de minune cuă ă ă ţ

Henrik.Ea zâmbi.— V d c -l cunoşti destul de bine.ă ă— Dumneata de când îl cunoşti?— Înc din copil rie. Îi cunoştea pe p rin ii mei. Acum mul iă ă ă ţ ţ

ani, mi-a povestit despre Lars Nelle. Subiectul la care lucra Lars m-a fascinat. În consecin , am devenit îngerul lui p zitor, cuţă ă toate c el m considera un diavol. Din nefericire, n-am putut s -ă ă ăi fiu de ajutor în ultima lui zi de via .ţă

— Erai acolo?Ea cl tin din cap.ă ă

327

— Pornise în c l torie spre sud, prin mun i. Eram aici atunciă ă ţ când m-a sunat Henrik şi mi-a spus c i s-a g sit cadavrul.ă ă

— Chiar s-a sinucis?— Lars avea o fire depresiv , asta era evident. De asemenea,ă

era frustrat din cauza tuturor amatorilor stora care se ag au deă ăţ ideile lui şi le schimonoseau într-atât încât s nu mai poat fiă ă recunoscute. Enigma pe care a încercat el s-o desluşeasc aă r mas un mister pentru mult vreme. Aşa c , da, e posibil.ă ă ă

— De ce anume îl ap rai?ă— Destui au încercat s -i pun be e-n roate în cercet rile lui.ă ă ţ ă

Cei mai mul i erau vân tori de comori ambi ioşi, unii dintre eiţ ă ţ oportunişti, dar pân la urm şi-au f cut apari ia şi oamenii luiă ă ă ţ Raymond de Roquefort. Spre norocul meu, am reuşit s -miă ascund prezen a fa de ei.ţ ţă

— De Roquefort e acum maestrul.Ea se încrunt .ă— Iar asta explic reînnoitele lui eforturi de c utare. Acum areă ă

în st pânirea lui toate resursele templierilor.ăFemeia p rea s nu ştie nimic despre Mark Nelle şi despreă ă

unde-şi petrecuse el ultimii cinci ani din via , aşa c -i povestiţă ă totul, dup care ad ug :ă ă ă

— Mark a pierdut în fa a lui de Roquefort la alegerea nouluiţ maestru.

— Atunci, înseamn c e vorba despre o disput personală ă ă ă între ei?

— Cu siguran c e, în parte.ţă ă„Dar nu întru totul”, continu în sinea lui, în timp ce privea fixă

în jos şi urm rea cum un car tras de un cal îşi croia drum peă p mântul uscat spre unul dintre zidurile neterminate.ă

— Lucr rile de azi sunt pentru turişti, zise ea, observându-iă interesul. Face parte din spectacol. O s ne întoarcem laă construc iile adev rate mâine.ţ ă

— Pe panoul din fa scrie c va fi nevoie de treizeci de ani deţă ă lucru pân la finalizarea proiectului.ă

— Cel pu in.ţAvusese dreptate. Chiar avea multe ciud enii.ăţ— I-am l sat inten ionat jurnalul lui Lars lui de Roquefort, înă ţ

Avignon.Aceast dezv luire îl l s cu gura c scat .ă ă ă ă ă ă— De ce?— Henrik dorea s discute în particular cu cei doi Nelle. Deă

328

asta suntem aici. De asemenea, mi-a mai spus c eşti un om deă onoare. În foarte pu ini oameni de pe lumea asta am încredere,ţ dar Henrik este unul dintre ei. Prin urmare, o s -l cred pe cuvântă şi-o s - i spun unele lucruri pe care nu le ştie nimeni.ă ţ

*Mark îi asculta explica iile lui Henrik Thorvaldsen. Mama luiţ

p rea s fie interesat , de asemenea, dar Geoffrey privea pur şiă ă ă simplu spre mas , abia clipind, p rând s se afle în trans .ă ă ă ă

— E timpul s în elegi pe de-a-ntregul ceea ce credea Lars, îiă ţ spuse Henrik lui Stephanie. Contrar impresiei pe care putea s-o lase, el nu era cine ştie ce excentric în c utare de comori. Înă spatele c ut rilor lui, se afla un scop serios.ă ă

— O s - i trec cu vederea insulta, din moment ce vreau s-audă ţ ceea ce ai de spus.

O und de iritare travers privirea lui Thorvaldsen.ă ă— Teoria lui Lars era simpl , cu toate c în realitate nu el eraă ă

autorul. Ernst Scoville a formulat-o în cea mai mare parte, anume în ceea ce implica o nou viziune asupra Evangheliilor din Noulă Testament, în mod special în privin a modului în care tratauţ învierea. Cassiopeia v-a dat câteva indicii despre asta mai devreme. Haide i s începem cu cea a lui Marcu. A fost cea dintâiţ ă dintre Evanghelii, scris în jurul anului 70, probabil singuraă Evanghelie pe care au avut-o la dispozi ie creştinii din perioadaţ timpurie, dup moartea lui Hristos. Cuprinde şase sute şaizeci şiă cinci de versete; cu toate acestea, doar opt sunt dedicate învierii. Cel mai remarcabil dintre evenimente n-a beneficiat decât de o scurt men iune. De ce? R spunsul poate fi foarte simplu. Atunciă ţ ă când a fost scris Evanghelia dup Marcu, povestea învierii încă ă ă trebuia s fie dezvoltat , aşa c textul se încheie f r s seă ă ă ă ă ă pomeneasc faptul c discipolii au crezut în ridicarea lui Iisus dină ă mor i. În loc de asta, ni se spune c discipolii au fugit. Numaiţ ă femei apar în versiunea lui Marcu despre ceea ce s-a întâmplat, iar ele nu iau în seam porunca de a le spune discipolilor să ă mearg în Galileea, astfel încât Hristos cel înviat s -i poată ă ă întâlni acolo. Femeile sunt, la rândul lor, derutate şi o rup la fug ,ă f r s -i spun cuiva despre ceea ce au v zut. Nu exist îngeri,ă ă ă ă ă ă doar un tân r îmbr cat în alb care anun , cu calm, c : „El aă ă ţă ă înviat”. Nu tu paznici, nu tu straie de înmormântare, nu tu Domn înviat.

Mark ştia c tot ceea ce spusese Thorvaldsen era adev rat.ă ă Studiase aceast Evanghelie în cele mai mici am nunte.ă ă

329

— M rturia lui Matei a venit cu un deceniu mai târziu. Întreă timp, romanii jefuiser Ierusalimul şi distruseser Templul. Mul iă ă ţ dintre evrei fugiser în zonele în care se vorbea limba greac .ă ă Evreii ortodocşi care r m seser în ara Sfânt îi considerau peă ă ă Ţ ă noii creştini evrei ca fiind o problem , una tot la fel de mare ca şiă romanii. Exista o anumit ostilitate între evreii ortodocşi şi nou-ăap ru ii creştini evrei. Evanghelia dup Matei a fost, probabil,ă ţ ă scris de unul dintre aceşti scribi creştini evrei. Evanghelia după ă Marcu l sase multe întreb ri f r r spuns, aşa c Matei aă ă ă ă ă ă schimbat povestea, astfel încât s fie potrivit cu vremurileă ă acelea tulburi. Acum, mesagerul care anun învierea devine unţă înger. El coboar din cer în timpul unui cutremur, cu o înf işareă ăţ de fulger. Cei care p zeau mormântul cad ca mor i. Lespedeaă ţ este dat la o parte de pe mormânt şi un înger se apleac asupraă ă acestuia. Femeile tot mai sunt cuprinse de fric , dar sentimentulă e înlocuit iute cu unul de bucurie. Spre deosebire de femeile din povestirea lui Marcu, femeile de-aici dau fuga s le povestească ă discipolilor despre ceea ce s-a întâmplat şi, pân la urm , ajungă ă s stea fa -n fa cu Hristos cel înviat. Aici, Domnul cel înviată ţă ţă este descris pentru prima dat . Şi ce fac femeile?ă

— Îi îmbr işeaz picioarele şi I se închin , zise Mark încet. Maiăţ ă ă târziu, Iisus apare în fa a discipolilor Lui şi proclam faptul c :ţ ă ă „Datu-Mi-s-a toat puterea, atât în cer, cât şi pe p mânt”. Şi leă ă mai spune c va fi întotdeauna cu ei.ă

— Ce schimbare! coment Thorvaldsen. Mesia al evreiloră numit Iisus devine acum Hristos pentru toat lumea. La Matei,ă totul are mai mult via . E şi mai miraculos, de asemenea. Şiă ţă iat c apare Luca, undeva prin preajma anului 90. Între timp,ă ă creştinii evrei se îndep rtaser şi mai mult de iudaism, aşa că ă ă Luca modific radical povestea învierii, ca s se potriveasc maiă ă ă bine cu aceast schimbare. Femeile sunt iar şi lâng mormânt,ă ă ă dar de data aceasta îl g sesc gol şi se duc s -i vesteasc peă ă ă discipoli. Petru se întoarce şi vede aruncat deoparte giulgiul în care-l înmormântaser . Apoi, Luca spune o poveste care nu maiă apare nic ieri altundeva în Biblie. Este vorba despre Iisus,ă c l torind deghizat, întâlnindu-se cu anumi i discipoli, împ r indă ă ţ ă ţ mâncarea cu ei, apoi, în clipa în care e recunoscut, dispare. Mai exist , de asemenea, o întâlnire ulterioar cu to ii discipolii, undeă ă ţ ei se îndoiesc de faptul c li s-a ar tat în carne şi oase, aşa c Elă ă ă m nânc împreun cu ei, apoi dispare. Şi numai la Luca g simă ă ă ă povestea cu în l area lui Iisus la Ceruri. Ce s-a-ntâmplat? Acum,ă ţ

330

povestea învierii lui Iisus este îmbog it cu episodul în l rii.ăţ ă ă ţăMark mai citise analize similare ale Scripturilor în arhivele

templierilor. Fra i înv a i studiaser de veacuri Cuvântul,ţ ăţ ţ ă observând erorile, evaluând contradic iile şi emi ând ipoteze înţ ţ leg tur cu numeroase incongruen e privitoare la nume, date,ă ă ţ locuri şi evenimente.

— Pe urm , iat -l şi pe Ioan, continu Thorvaldsen. Evangheliaă ă ă sa a fost scris în cea mai îndep rtat perioad fa de via a luiă ă ă ă ţă ţ Iisus, în jurul anului 100. Sunt atâtea schimb ri în Evangheliaă aceasta, încât pare c Ioan ar vorbi despre un cu totul alt Hristos.ă Nu mai e vorba despre vreo naştere la Bethlehem, Nazaret este locul natal al lui Iisus, în cazul acesta. Ceilal i trei vorbesc despreţ trei ani de propov duire. Ioan aminteşte doar despre unul. Cinaă cea de Tain , la Ioan, se petrece în ajunul Paştilor, iar r stignirea,ă ă în ziua în care se sacrific mielul de Paşti. E total diferit fa deă ţă celelalte Evanghelii. De asemenea, Ioan a mutat izgonirea negustorilor din Templu din ziua de dup Duminica Floriilor multă mai devreme, în vremea propov duirii lui Hristos. La Ioan, Mariaă Magdalena se duce singur la mormânt şi-l g seşte gol. Ea nu seă ă gândeşte nici o clip la înviere, ci c trupul Lui ar fi fost furat.ă ă Numai atunci când se întoarce împreun cu Petru şi cu „cel laltă ă ucenic” ea vede doi îngeri. Apoi, îngerii se transform în însuşiă Iisus. Privi i cum acest am nunt, legat de cine se afla lângţ ă ă mormânt, se schimb . Tân rul îmbr cat în alb al lui Marcu devineă ă ă îngerul plin de lumin al lui Matei, pe care Luca îl extinde la doiă îngeri, iar Ioan îl modific în doi îngeri care se transform înă ă Hristos. Şi a fost Domnul cel înviat v zut în gr din în cea dintâiă ă ă zi a s pt mânii, aşa cum li s-a spus întotdeauna creştinilor?ă ă Marcu şi Luca spun c nu. Matei, da. Ioan spune c nu, laă ă început, dar Maria Magdalena îl z reşte mai târziu. E foarte clară ceea ce s-a întâmplat. Cu timpul, învierea a fost f cut astfelă ă încât s par din ce în ce mai miraculoas , ca s se potrivească ă ă ă ă mai bine unei lumi aflate în schimbare.

— Presupun, îl întrerupse Stephanie, c nu aderi la principiulă autorit ii infailibile a Bibliei, nu-i aşa?ăţ

— Nu exist nimic cât de cât precis în cadrul Bibliei. E oă poveste pres rat cu inconsecven e, iar singurul mod prin careă ă ţ acestea pot fi explicate este prin intermediul invoc rii credin ei.ă ţ Asta putea s dea rezultate acum o mie sau chiar cinci sute deă ani, dar acum o asemenea explica ie nu mai e acceptabil .ţ ă Ast zi, oamenii pun întreb ri. So ul dumitale punea întreb ri.ă ă ţ ă

331

— Prin urmare, ce-avea Lars de gând s fac ?ă ă— Imposibilul, murmur Mark.ăMama lui îi arunc o privire ciudat de în eleg toare.ă ţ ă— Dar asta nu l-a oprit niciodat .ăVocea îi era joas şi melodioas , ca şi cum tocmai şi-ar fi dată ă

seama de un adev r care st tuse ascuns mult vreme.ă ă ă— Dac e s -l descriu cumva, pot spune c a fost un vis toră ă ă ă

minunat.— Numai c visurile lui aveau un fundament, insist Mark.ă ă

Templierii au ştiut odat ceea ce voia tata s afle. Chiar şi ast zi,ă ă ă ei citesc şi studiaz Scripturile care nu fac parte din Noulă Testament. Evanghelia dup Filip, Scrisoarea lui Barnaba,ă Faptele lui Petru, Epistolele Apostolilor, Cartea Secret a lui Ioan,ă Evanghelia dup Maria, Didahiile. Şi Evanghelia dup Toma, careă ă e, pentru ei, poate cea mai apropiat din câte avem de ceea ceă ar fi putut s spun cu adev rat Iisus, din moment ce ea n-a maiă ă ă fost supus la nenum rate traduceri. Multe dintre aceste aşa-ziseă ă texte eretice î i pot deschide ochii. Şi asta-i ceea ce i-a f cut peţ ă templieri s fie deosebi i. Adev ratul izvor al puterii lor. Nuă ţ ă averea, nici for a, ci cunoaşterea.ţ

*Malone st tea la umbra plopilor înal i care m rgineauă ţ ă

promontoriul. Se sim ea o briz r coroas , îmblânzind razeleţ ă ă ă soarelui şi amintindu-i de o dup -amiaz de toamn , pe plaj . Oă ă ă ă aştepta pe Cassiopeia, s -i spun ceea ce nimeni altcineva nuă ă ştia.

— De ce l-ai l sat pe de Roquefort s pun mâna pe jurnalulă ă ă lui Lars Nelle?

— Pentru c -i inutil. În ochii ei negri se strecur o und deă ă ă veselie.

— Credeam c e vorba despre gândurile personale ale lui Lars.ă Despre informa ii pe care nu le-a publicat niciodat . Cheiaţ ă întregii probleme.

— Par ial e adev rat, numai c nu e o cheie pentru nimic. Larsţ ă ă l-a creat special pentru templieri.

— Claridon ar putea s ştie asta?ă— Probabil c nu. Lars era un tip secretos. Nu-i spunea totulă

nim nui. O dat a zis c numai paranoicii sc pau cu via înă ă ă ă ţă domeniul în care lucra el.

— Şi dumneata de unde ştii?— Henrik era la curent. Lars n-a intrat niciodat în am nunte,ă ă

332

dar i-a povestit lui Henrik despre ciocnirile lui cu templierii. Ocazional, chiar credea c-a stat de vorb şi cu maestrulă ordinului. Au discutat de câteva ori, dar pân la urm a intrat înă ă scen şi de Roquefort. Iar el era cu totul altfel. Mult mai agresiv,ă mult mai pu in tolerant. Prin urmare, Lars a conceput jurnalulţ astfel încât de Roquefort s se concentreze asupra lui; oă stratagem nu foarte deosebit de îndrum rile greşite de care seă ă ă folosea Sauniere însuşi.

— Maestrul templierilor ar fi putut s ştie asta? Atunci cândă Mark a fost adus la aba ie, avea jurnalul cu el. Maestrul l-a inutţ ţ ascuns pân acum o lun , când i l-a trimis lui Stephanie.ă ă

— Greu de spus. Dar, dac i-a trimis jurnalul lui Stephanie, eă posibil ca maestrul s fi anticipat c de Roquefort va porni iar şiă ă ă la vân toare dup el. Se pare c -şi dorea ca Stephanie s fieă ă ă ă implicat , aşa c nu putea alege o cale mai bun decât s -iă ă ă ă arunce o momeal la care n-ar fi putut s reziste.ă ă

Inteligent, trebuia s recunoasc . Şi izbutise.ă ă— Mai mult ca sigur, maestrul s-a gândit c Stephanie se vaă

folosi de importantele resurse pe care le are la dispozi ie, înţ sprijinul c ut rii, continu ea.ă ă ă

— N-o cunoştea pe Stephanie. Prea înc p ânat . Mai întâi deă ăţ ă toate, vrea s încerce pe cont propriu.ă

— Dar dumneata ai venit s-o aju i.ţ— Norocul meu.— A, nu e chiar atât de r u. Altfel, nu ne-am fi cunoscută

niciodat .ă— Dup cum spuneam, norocul meu.ă— O s iau asta ca pe un compliment. Altfel, sensibilitateaă

mea s-ar putea sim i lezat .ţ ă— M îndoiesc c-ai fi atât de uşor de r nit.ă ă— Te-ai descurcat bine în Copenhaga, zise ea. Apoi, din nou, în

Roskilde.— Erai în catedral ?ă— La un moment dat, dar am plecat atunci când au început

împuşc turile. Mi-ar fi fost imposibil s sar în ajutor f r s -miă ă ă ă ă dezv lui prezen a, iar Henrik dorea ca totul s r mân secret.ă ţ ă ă ă

— Şi dac n-aş fi fost în stare s -i opresc pe ia din untru?ă ă ă ă— Ei, haide acum… Dumneata? îi arunc un zâmbet. Spune-miă

un lucru: cât de şocat ai fost atunci când c lug rul acela a s rită ă ă de pe Round Tower?

— N-a fost un lucru pe care s -l vezi în fiecare zi.ă

333

— Şi-a respectat jur mântul. Prins în capcan , a ales maiă ă degrab moartea decât s rişte implicarea ordinului.ă ă

— Presupun c te aflai acolo fiindc i-am pomenit lui Henrikă ă despre faptul c venea Stephanie în vizit .ă ă

— Par ial. Atunci când am auzit despre decesul subit al luiţ Ernst Scoville, am aflat, de la câ iva dintre vârstnicii din Rennes,ţ c vorbise cu Stephanie şi c ea urma s vin în Fran a. Sunt cuă ă ă ă ţ to ii entuziaşti ai poveştilor despre Rennes, care-şi petrec zileleţ jucând şah şi l sându-şi fantezia s zburde pe tema lui Sauniere.ă ă Cu to ii tr iesc într-un vis al conspira iilor. Scoville s-a l udat faţ ă ţ ă ţă de ei c are de gând s pun mâna pe jurnalul lui Lars. Nu-i p saă ă ă ă de Stephanie, cu toate c o l sase s cread altceva. În modă ă ă ă evident, nici el nu ştia c jurnalul era întru totul lipsit de con inut.ă ţ Moartea lui mi-a trezit b nuielile, aşa c-am luat leg tura cuă ă Henrik şi am aflat despre iminenta vizit a lui Stephanie înă Danemarca. Atunci ne-am hot rât s vin şi eu în Danemarca.ă ă

— Şi la Avignon?— Aveam un informator la azil. Nimeni nu credea despre

Claridon c-ar fi nebun. Mincinos, nedemn de încredere, oportunist, cu siguran . Dar nu nebun. Aşa c v-am urm ritţă ă ă pân când v-a i întors s -l c uta i pe Claridon. Eu şi Henrik ştiamă ţ ă ă ţ c-ar fi ceva în arhivele palatului, doar c nu şi ce anume. Aşaă cum a spus Henrik la prânz, Mark nu l-a cunoscut niciodat peă Henrik. Cu Mark era mult mai greu de discutat decât cu tat l lui.ă El c uta numai ocazional. Poate c era ceva prin care dorea să ă ă p streze vie amintirea tat lui s u. Orice ar fi g sit, ar fi p strată ă ă ă ă numai pentru el. El şi Claridon au inut leg tura o vreme, dar nuţ ă era o asociere prea strâns . Apoi, atunci când Mark a disp rut înă ă avalanş şi Claridon s-a retras la azil, eu şi Henrik am renun at.ă ţ

— Pân acum.ă— C utarea a reînceput, iar de data asta am putea chiar să ă

g sim ceva.ăAştept ca ea s -i explice.ă ă— Avem cartea cu piatra funerar şi mai avem şi ă Citind

Regulile din Caridad. Împreun , am putea cu adev rat s afl mă ă ă ă ce a descoperit Sauniere, din moment ce suntem primii care de inem atât de multe piese din puzzle.ţ

— Şi ce-o s facem dac g sim ceva?ă ă ă— În calitate de musulman ? Mi-ar pl cea s fac totul public.ă ă ă

În calitate de persoan realist ? Arogan a istoric a creştin t iiă ă ţ ă ă ăţ îmi face grea . Pentru ea, oricare alt religie e o imita ie. Cuţă ă ţ

334

adev rat uimitor. Întreaga istorie a Occidentului e modelat după ă ă preceptele ei înguste. Arta, arhitectura, muzica, literatura, până şi societatea îns şi, toate s-au pus în slujba creştin t ii. Această ă ăţ ă mişcare simpl a alc tuit pân la urm pl mada din care a fostă ă ă ă ă modelat civiliza ia occidental şi totul ar putea s se întemeiezeă ţ ă ă pe o minciun . N-ai vrea s ştii?ă ă

— Nu sunt un practicant al religiei.Buzele ei sub iri se încre ir într-un alt zâmbet.ţ ţ ă— Dar eşti o persoan caracterizat prin curiozitate. Henrikă ă

vorbeşte despre curajul şi despre intelectul dumitale în termeni reveren ioşi. Bibliofil, cu o memorie eidetic . Grozavţ ă ă combina ie.ţ

— Şi mai ştiu şi s g tesc.ă ăEa chicoti.— Nu m p c leşti. Descoperirea Chivotului Legii ar însemnaă ă ă

ceva pentru dumneata.— Hai s zicem doar c-ar fi o descoperire extrem deă

neobişnuit .ă— Destul de corect. S-o l s m aşa. Dar, dac izbutim, abiaă ă ă

aştept s - i v d reac ia.ă ţ ă ţ— Eşti atât de încrez toare în faptul c exist ceva deă ă ă

descoperit?Ea îşi întinse bra ele spre orizontul îndep rtat al Pirineilor.ţ ă— E acolo, f r îndoial . Sauniere l-a g sit. Şi noi putem s-oă ă ă ă

facem.*

Stephanie cânt ri în minte înc o dat ceea ce spuseseă ă ă Thorvaldsen despre Noul Testament şi declar :ă

— Biblia nu e un document riguros.Thorvaldsen cl tin din cap.ă ă— Foarte mul i credincioşi te-ar condamna pentru o astfel deţ

declara ie. Pentru ei, Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.ţEa îşi întoarse privirea spre Mark.— Tat l t u nu credea despre Biblie c-ar fi Cuvântul luiă ă

Dumnezeu?— Ne-am certat pe tema asta de multe ori. La început, eu

credeam şi l-am tot contrazis. Dar am ajuns s gândesc la fel caă el. E o carte cu poveşti. Poveşti minunate, menite s -i îndrepteă pe oameni spre o via curat . Exist pân şi m re ie în poveştileţă ă ă ă ă ţ acestea, pentru cine le pune în practic morala. Nu cred c eă ă neap rat necesar s fie Cuvântul lui Dumnezeu. E suficient că ă ă

335

sunt adev ruri eterne.ă— Ridicarea lui Hristos la statutul de zeitate a fost, pur şi

simplu, o modalitate de a m ri importan a mesajului, spuseă ţ Thorvaldsen. Dup ce religia organizat a preluat controlul, înă ă secolele al III-lea şi al IV-lea, atât de multe i-au fost ad ugateă acestei poveşti încât a devenit imposibil s -i mai cunoşti esen a.ă ţ Lars voia s schimbe toate astea. Voia s afle ce-au avută ă odinioar în posesie templierii. Atunci când a aflat pentru primaă dat despre Rennes-le-Château, acum ani buni, a crezut imediată c , de fapt, Chivotul Legii al templierilor era acolo unde-lă descoperise Sauniere. În consecin şi-a dedicat întreaga viaţă ţă rezolv rii enigmei din Rennes.ă

Stephanie înc nu era convins .ă ă— Ce te face s crezi c templierii ar fi ascuns ceva? N-au fostă ă

aresta i la repezeal ? Cum ar fi avut timp s ascund ceva?ţ ă ă ă— Erau preg ti i, îi spuse Mark. Cronicile afirm clar asta. Ce-aă ţ ă

întreprins Filip al IV-lea nu era un fapt f r precedent. Cu ună ă secol mai devreme, fusese un incident cu Frederic al II-lea, regele Germaniei şi al Siciliei. În anul 1228, a ajuns în araŢ Sfânt ca excomunicat, ceea ce însemna c nu poate s conducă ă ă ă o cruciad . Templierii şi ospitalierii i-au r mas credincioşi papei şiă ă au refuzat s -l urmeze. Numai cavalerii teutoni germani auă r mas de partea lui. Pân la urm , a negociat un tratat de paceă ă ă cu sarazinii, prin care s-a creat un Ierusalim divizat. Muntele Templului, acolo unde-şi aveau cartierul general templierii, era dat prin acest tratat în st pânirea musulmanilor. Aşa c v pute iă ă ă ţ imagina ce p rere aveau templierii despre el. Era tot atât deă imoral ca şi Nero şi urât de toat lumea. A încercat pân şi s -lă ă ă r peasc pe maestrul ordinului. Pân la urm , a plecat din araă ă ă ă Ţ Sfânt în 1229 şi şi-a continuat drumul pân -n portul Acra, undeă ă localnicii au azvârlit cu excremente în el. Îi ura pe templieri pentru lipsa lor de loialitate şi, atunci când s-a întors în Sicilia, a confiscat propriet ile cavalerilor şi a recurs la arest ri. Toateăţ ă astea sunt consemnate în Cronici.

— Aşadar, ordinul era preg tit? îl întreb Thorvaldsen.ă ă— Ordinul deja v zuse, pe viu, ce putea s -i fac ună ă ă

conduc tor ostil. Filip al IV-lea era la fel. În tinere e, ceruse să ţ ă intre în rândurile templierilor şi fusese refuzat, aşa c a nutrit ună resentiment veşnic fa de fr ie. În prima parte a domniei lui,ţă ăţ templierii chiar l-au salvat pe Filip, atunci când încercase să devalorizeze moneda Fran ei şi poporul se revoltase. Fugise sţ ă

336

se refugieze la Paris, în Templul ordinului. Dup aceea, s-a sim ită ţ îndatorat fa de templieri. Iar monarhii nu vor niciodat s fieţă ă ă datori fa de cineva. Aşa c , da, în octombrie 1307, ordinul eraţă ă preg tit. Din nefericire, nu exist consemn ri cu detalii despre ceă ă ă s-a întreprins.

Privirea lui Mark se a inti asupra lui Stephanie.ţ— Tata şi-a dat via a încercând s rezolve misterul sta.ţ ă ă— Chiar îi pl cea s caute, nu-i aşa? întreb Thorvaldsen.ă ă ăCu toate c -i r spundea danezului, Mark privea în continuareă ă

spre ea.— A fost unul dintre pu inele lucruri care-i aduceau, cuţ

adev rat, bucurie. Îşi dorea s -i fie pe plac nevestei şi lui însuşi,ă ă dar, din nefericire, n-a izbutit nici una, nici alta. În consecin , aţă ales. S-a hot rât s ne p r seasc pe noi to i.ă ă ă ă ă ţ

— N-am vrut niciodat s cred c şi-a luat singur via a, îiă ă ă ţ replic Stephanie.ă

— Dar n-o s ştim niciodat , nu-i aşa?ă ă— Poate c da, interveni Geoffrey, ridicându-şi pentru primaă

dat privirea de pe mas . Maestrul a spus c a i putea s afla iă ă ă ţ ă ţ adev rul despre moartea lui.ă

— Ce ştii? îl întreb ea.ă— Ştiu numai ceea ce mi-a dezv luit maestrul meu.ă— Ce i-a spus despre tat l meu?ţ ăFuria îi schimonosise chipul lui Mark. Stephanie nu-şi amintea

s -l fi v zut vreodat afişând un asemenea resentiment fa deă ă ă ţă altcineva în afara ei.

— Asta va trebui s-o afla i dumneavoastr . Eu nu ştiu.ţ ăVocea lui Geoffrey r suna parc înfundat, era stranie şiă ă

conciliant .ă— Maestrul mi-a spus s fiu tolerant fa de emo iileă ţă ţ

dumneavoastr . Mi-a pus clar în vedere faptul c sunte i seniorulă ă ţ meu şi c nu trebuie s v ar t altceva decât respect.ă ă ă ă

— Dar îmi dai impresia c-ai fi singurul aflat în posesia r spunsurilor, interveni Stephanie.ă

— Nu, madame. Eu nu cunosc decât punctele de reper. R spunsurile, a spus maestrul, trebuie s vin din parteaă ă ă dumneavoastr , a tuturor.ă

337

48

Malone o urm pe Cassiopeia într-o camer de la mansard ,ă ă ă cu un tavan din c priori şi pere i cu lambriuri, de care atârnauă ţ tapiserii înf işând cuirase, spade, l nci, c şti şi scuturi. Unăţ ă ă şemineu din marmur neagr domina întreaga înc pere,ă ă ă luminat de un candelabru scânteietor. Ceilal i li se al turar ,ă ţ ă ă venind dinspre sufragerie, iar el observ preocuparea întip rită ă ă pe chipurile tuturor. O mas din lemn de mahon era aşezată ă dedesubtul unui şir de ferestre oblonite, iar pe ea erau întinse c r i, hârtii şi fotografii.ă ţ

— E timpul s vedem dac putem s ajungem la vreoă ă ă concluzie, zise Cassiopeia. Pe masa asta e tot ceea ce am referitor la subiectul nostru.

Malone le povesti celorlal i despre jurnalul lui Lars şi despreţ faptul c unele dintre informa iile cuprinse în el erau false.ă ţ

— Asta se refer şi la ceea ce scria despre el însuşi? seă interes Stephanie. Tân rul de colo – ar t spre Geoffrey – mi-aă ă ă ă trimis unele pagini din jurnal, pagini pe care maestrul lui le-a rupt din jurnal. În ele era vorba despre mine.

— Numai dumneata po i s ştii dac erau adev rate sau false,ţ ă ă ă îi r spunse Cassiopeia.ă

— Are dreptate, o sus inu Thorvaldsen. Jurnalul este, unaţ peste alta, o f c tur . Lars l-a creat ca momeal pentruă ă ă ă templieri.

— E un alt punct pe care i-a convenit s ui i s -l men ioneziţ ă ţ ă ţ când eram în Copenhaga!

Tonul lui Stephanie ar ta c era, din nou, nervoas .ă ă ăThorvaldsen nu se l s intimidat.ă ă— Cel mai important lucru este c de Roquefort a considerată

jurnalul ca fiind autentic.Stephanie îşi încord spinarea.ă— Tic los nenorocit, puteam s fim ucişi în timp ce încercamă ă

s -l recuper m.ă ă— Dar n-a i fost. Cassiopeia a stat cu ochii pe voi amândoi.ţ— Şi asta înseamn c-ai procedat corect?ă— Stephanie, dumneata n-ai ascuns niciodat informa ii faă ţ ţă

de vreunul dintre propriii agen i? o întreb Thorvaldsen.ţ ăStephanie t cu.ă

338

— Are dreptate, se amestec Malone.ăEa se r suci pe c lcâie, ajungând cu fa a la el.ă ă ţ— De câte ori mi-ai spus numai anumite p r i din poveste? Şiă ţ

de câte ori nu m-am plâns, mai târziu, c puteam s fiu ucis dină ă cauza asta? Şi tu ce mi-ai zis? „Obişnuieşte-te cu asta!” E la fel şi-aici, Stephanie. Îmi displace asta la fel de mult ca şi ie, numaiţ c eu m-am obişnuit.ă

— Ce-ar fi s termin m cu cearta şi s vedem dac putemă ă ă ă ajunge la vreun consens în leg tur cu ceea ce-ar fi putut să ă ă g seasc Sauniere? interveni Cassiopeia.ă ă

— Şi de unde propui s începem? o întreb Mark.ă ă— Aş zice c piatra funerar a lui Marie d’Hautpoul deă ă

Blanchefort ar fi un loc bun, din moment ce avem cartea lui Stüblein, pe care Henrik şi-a adjudecat-o la licita ie. F cu unţ ă semn spre mas . Deschis la pagina cu desenul.ă ă

Se apropiar cu to ii şi privir schi a.ă ţ ă ţ— Claridon ne-a explicat despre asta în Avignon, zise Malone,

dup care le povesti despre data incorect a mor ii – anul eraă ă ţ trecut 1681, în loc de 1781 – despre cifrele romane – MDCOLXXXI – care con ineau un zero, precum şi despre cel lalt grup de cifreţ ă romane – LIXLIXL – gravate în col ul din dreapta jos.ţ

Mark înşf c un creion de pe mas şi scrise 1681 şi 59, 59, 50ă ă ă pe o foaie.

— Asta-i conversia numerelor. L-am ignorat pe acel zero din 1681. Claridon are dreptate, nu exist zero la cifrele romane.ă

Malone ar t c tre literele greceşti de pe piatra din stânga.ă ă ă— Claridon spune c sunt cuvinte latineşti scrise în alfabetulă

grecesc. A transformat literele şi a ob inut ţ Et în Arcadia ego. „Şi eu am fost în Arcadia.” El s-a gândit c-ar putea s fie oă anagram , din moment ce propozi ia nu înseamn mare lucru.ă ţ ă

Mark examin cuvintele cu interes, apoi îi ceru lui Geoffrey s -ă ăi dea rucsacul, din care scoase un prosop bine împ turit. Desf cuă ă apoi cu delicate e pachetul şi scoase la iveal un mic codice.ţ ă Foile acestuia fuseser îndoite, apoi cusute laolalt şi legate. Ună ă vellum26, dac Malone nu se înşela cumva. Nu v zuse niciodată ă ă vreunul pe care s poat s -l şi ating .ă ă ă ă

— E din arhivele templierilor. L-am descoperit acum câ iva ani,ţ imediat dup ce am fost numit seneşal. A fost scris în anul 1542,ă de unul dintre scribii abatelui. E o excelent reproducere a unuiă manuscris din secolul al XIV-lea, povestind cum s-au regrupat

26 Pergament foarte fin din piele de vi el (n.tr.).ţ339

templierii dup Epurare. De asemenea, se ocup de perioadaă ă dintre decembrie 1306 şi mai 1307, când Jacques de Molay se afla în Fran a şi se ştiau prea pu ine despre locul în care st tea.ţ ţ ă

Mark deschise cu grij str vechiul volum şi-l r sfoi pân cândă ă ă ă g si ceea ce c uta. Malone observ c scrierea latineasc eraă ă ă ă ă alc tuit dintr-o serie de bucle şi de înflorituri, literele fiind uniteă ă de peni a care nu fusese ridicat de pe pagin pentru a marcaţ ă ă sfârşitul cuvintelor.

— Asculta i aici.ţ

Maestrul nostru, prea respectatul şi credinciosul Jacques de Molay, l-a primit pe trimisul papei pe data de 6 iunie 1306 cu fastul şi curtoazia rezervate celor cu rang înalt. Mesajul afirma că Sanctitatea Sa, Papa Clement al V-lea, l-a convocat pe maestrul de Molay în Fran a. Maestrul nostru inten ioneaz s se supunţ ţ ă ă ă acestui ordin, f când toate preg tirile, dar înainte de a p r siă ă ă ă insula Cipru, acolo unde ordinul şi-a stabilit cartierul general, maestrul nostru a aflat c şi conduc torul ospitalierilor a fost, deă ă asemenea, convocat, dar a refuzat s se supun , invocând nevoiaă ă de a r mâne al turi de ordinul s u, în vreme de conflict. Acestă ă ă fapt i-a stârnit mari b nuieli maestrului nostru, aşa c s-aă ă consultat cu ofi erii s i. Sanctitatea Sa l-a sf tuit, de asemenea,ţ ă ă pe maestrul nostru s c l toreasc f r s fie recunoscut şi cu oă ă ă ă ă ă ă suit mic . Aceasta a ridicat şi mai multe întreb ri, anume de ceă ă ă s-ar preocupa Sanctitatea Sa de modul în care se deplasează maestrul nostru. Apoi, un document ciudat i-a fost adus maestrului nostru, intitulat De Recuperatione Terrae Sanctae. Despre recuperarea rii SfinteŢă . Manuscrisul fusese scris de unul dintre legiuitorii lui Filip al IV-lea şi sublinia faptul c o nou şiă ă mare cruciad avea s fie condus de un rege r zboinic, având caă ă ă ă scop recuperarea rii Sfinte de sub st pânirea necredincioşilor.Ţă ă Propunerea aceasta însemna un afront deschis fa de planurileţă ordinului nostru şi l-a f cut pe maestrul nostru s pun la îndoială ă ă ă convocarea sa la curtea regelui. Maestrul nostru a f cut cunoscută faptul c e profund neîncrez tor în privin a monarhului francez,ă ă ţ dar c ar fi atât nebunesc, cât şi nepotrivit din partea lui s deaă ă glas acestei neîncrederi în afara zidurilor Templului nostru. Ca o m sur de precau ie, nefiind un om neglijent şi amintindu-şi deă ă ţ tr darea din vechime a lui Frederic al II-lea, maestrul nostru aă întocmit planuri pentru punerea la loc sigur a averii şi a cunoaşterii noastre. S-a rugat s se fi înşelat, dar n-a v zut nici ună ă motiv pentru care s r mân nepreg tit. Fratele Gilbert deă ă ă ă Blanchefort a fost convocat şi a primit ordin s scoat dinainteă ă comoara din Templu. Apoi, maestrul nostru i-a spus lui de

340

Blanchefort: „Noi, cei din conducerea ordinului, am putea s fim înă primejdie. Prin urmare, nici unul dintre noi nu va trebui s ştieă ceea ce ştii, iar tu trebuie s te asiguri c tot ceea ce ştii le esteă ă transmis altora într-un mod potrivit”. Fratele de Blanchefort, fiind un om înv at, s-a preg tit s -şi îndeplineasc misiunea şi, în ceaăţ ă ă ă mai mare grab , a ascuns tot ceea ce dobândise ordinul. Patruă dintre fra i i-au fost ajutoare şi au folosit patru cuvinte, câte unulţ pentru fiecare dintre ei, ca semnal de recunoaştere. ET ÎN ARCADIA EGO. Numai c literele nu sunt altceva decât oă amestec tur a celor din mesajul adev rat. O alt aranjare a loră ă ă ă spune precis ce impunea sarcina lor. I TEGO ARCANA DEI.

— „Ascund secretele lui Dumnezeu”, rosti Mark, traducând ultima propozi ie. Şi anagramele erau ceva obişnuit în secolul alţ XIV-lea.

— Aşadar, de Molay era preg tit? întreb Malone.ă ăMark încuviin .ţă— A venit în Fran a înso it de şaizeci de cavaleri, cu o sutţ ţ ă

cincizeci de mii de florini din aur şi cu doisprezece cai de povar ,ă transportând lingouri din argint. Ştia c aveau s urmezeă ă necazuri. Aurul şi argintul urmau s fie folosite pentruă cump rarea unei c i de salvare. Dar mai este şi altceva, legat deă ă aceast tr dare, care n-a prea fost cunoscut. Comandantulă ă contingentului templierilor din Languedoc era seniorul de Goth. Papa Clement al V-lea, omul care l-a convocat pe de Molay, se numea Bertrand de Goth. Mama papei era Ida de Blanchefort, care era înrudit cu Gilbert de Blanchefort. Prin urmare, de Molayă era în posesia unor informa ii bune din interior.ţ

— Asta ajut întotdeauna, aprecie Malone.ă— De Molay mai ştia ceva despre Clement al V-lea. Înainte de

alegerea sa ca pap , Clement se întâlnise cu Filip al IV-lea.ă Regele avea puterea de a-i acorda scaunul papal oricui ar fi dorit. Şi, înainte s i-l acorde lui Clement, i-a impus şase condi ii. Celeă ţ mai multe priveau libertatea lui Filip de a face orice-i era pe plac, dar cea de-a şasea îi privea pe templieri. Filip voia ca ordinul să fie dizolvat, iar Clement a fost de acord.

— Interesant treab , zise Stephanie, dar ceea ce mi se pareă ă şi mai important în momentul de fa este ceea ce ştia abateleţă Bigou. El a fost cel care a comandat, în realitate, piatra funerară pentru Marie. Se cunoaşte vreo leg tur între secretul familiei deă ă Blanchefort şi templieri?

— F r îndoial , îi r spunse Thorvaldsen. Lui Bigou i-a fostă ă ă ă

341

dest inuit secretul familiei de îns şi Marie d’Hautpoul deă ă Blanchefort. So ul ei era descendent direct din Gilbert deţ Blanchefort. Odat ordinul suprimat şi arderea pe rug aă templierilor început , Gilbert de Blanchefort nu mai avea să ă dezv luie nim nui locul în care fusese ascuns Chivotul Legii. Prină ă urmare, acest secret de familie trebuie s aib leg tur cuă ă ă ă templierii. Ce altceva ar putea s mai fie?ă

Mark îl aprob .ă— Cronicile vorbesc despre care înc rcate cu fân c l torind peă ă ă

drumuri de ar , prin Fran a, îndreptându-se toate spre sud,ţ ă ţ c tre Pirinei, escortate de b rba i înarma i deghiza i în rani.ă ă ţ ţ ţ ţă Toate, în afar de trei şi-au desf şurat c l toria în deplină ă ă ă ă siguran . Din nefericire, nu se pomeneşte nimic despreţă destina ia lor final . Exist doar un indiciu în toate ţ ă ă Cronicile: „Unde e mai bine s ascunzi o piatr ?”ă ă

— În mijlocul unei gr mezi de bolovani, îşi d du cu p rereaă ă ă Malone.

— Asta-i şi ceea ce zicea maestrul, confirm Mark. Pentru oă minte din secolul al XIV-lea, cea mai evident amplasare ar fi fostă şi cea mai sigur .ă

Malone privi din nou desenul care înf işa piatra funerar .ăţ ă— Prin urmare, Bigou a pus s fie cioplit piatra funerar care,ă ă ă

printr-un cod, afirm c ascunde secretele lui Dumnezeu, după ă ă care-şi asum riscul de a o plasa într-un loc public. Care eraă scopul? Ce ne-a sc pat?ă

Mark c ut prin rucsac şi scoase de-acolo un alt volum. Acestaă ă e un raport al mareşalului ordinului, scris în 1897. Omul investiga cazul lui Sauniere şi a dat peste un alt preot, abatele Gelis, dintr-un sat din apropiere, care a descoperit în biserica sa o criptogram .ă

— La fel ca şi Sauniere, observ Stephanie.ă— Întocmai. Gelis a descifrat criptograma şi a vrut ca

episcopul s afle ceea ce descoperise el. Mareşalul s-a dat dreptă reprezentantul episcopului şi a transcris ghicitoarea, dar a p strat rezolvarea pentru el.ă

Mark le ar t criptograma şi Malone examin şirurile de litereă ă ă şi de simboluri.

— Exist vreun tip de cheie numeric prin care s se descurceă ă ă astea?

Mark încuviin .ţă— E imposibil de rezolvat dac nu de ii cheia. Sunt miliarde deă ţ

342

combina ii posibile.ţ— Era una asem n toare şi în jurnalul tat lui t u, mai ziseă ă ă ă

Malone.— Ştiu. Tata a g sit-o în manuscrisul nepublicat al lui Nöelă

Corbu.— Claridon ne-a povestit despre asta.— Ceea ce înseamn c e la de Roquefort, zise Stephanie. Dară ă

asta face parte din fic iunile cuprinse în jurnalul lui Lars?ţ— Tot ce a fost atins de Corbu trebuie s fie suspect, afirmă ă

Thorvaldsen. El a înflorit povestea lui Sauniere astfel încât s -şiă fac reclam pentru blestematul la de han.ă ă ă

— Dar despre manuscrisul lui, interveni Mark, tata a crezut întotdeauna c-ar fi con inut ceva adev r. Corbu a fost apropiatţ ă de amanta lui Sauniere pân la moartea ei, în 1953. Mult lumeă ă este de p rere c ea i-a spus anumite lucruri. Iat de ce Corbuă ă ă nu şi-a publicat niciodat manuscrisul. Acesta contraziceaă versiunea lui n scocit a poveştii.ă ă

— Dar putem s fim siguri c şi criptograma din jurnal e fals ?ă ă ă întreb Thorvaldsen. Ar putea s fie tocmai acel lucru pentruă ă care-şi dorea de Roquefort jurnalul.

— Putem doar s sper m, zise Malone, în timp ce observa oă ă reproducere dup ă Citind Regulile din Caridad pe mas .ă

Ridic reproducerea de m rimea unei scrisori şi examină ă ă scrisul de sub omule ul îmbr cat în ras de c lug r, coco at peţ ă ă ă ă ţ un taburet şi stând cu un deget lipit de buze, ca s cear t cere.ă ă ă

ACABOCE A°.DE 1681.

Ceva nu era în regul , aşa c imediat compar imaginea cuă ă ă litografia.

Datele difereau.— Mi-am petrecut diminea a citind despre tabloul acesta,ţ

spuse Cassiopeia. Am g sit imaginea asta pe internet. Tabloul aă fost distrus de un incendiu cu pu in înainte de anul 1960, darţ înainte de asta, pânza a fost cur at şi preg tit pentruăţ ă ă ă expunere. În timpul procesului de restaurare, s-a descoperit că 1687 era, de fapt, 1681. Dar, fireşte, litografia fusese realizată într-o vreme în care data era acoperit .ă

Stephanie cl tin din cap.ă ă— Asta-i un puzzle f r nici o solu ie. Toate datele se schimbă ă ţ ă

343

de la o clip la alta.ă— Face i exact ceea ce a dorit maestrul, se auzi vocea luiţ

Geoffrey.Cu to ii îşi întoarser privirile spre el.ţ ă— El a spus c , dac v combina i eforturile, totul va fiă ă ă ţ

dezv luit.ăMalone se sim ea derutat.ţ— Numai c maestrul vostru ne-a avertizat în mod special să ă

ne „ferim de Inginer”.Geoffrey f cu un gest spre Cassiopeia.ă— Poate c-ar trebui s v feri i de ea.ă ă ţ— Asta ce mai înseamn ? vă ru s ştie Thorvaldsen.ă— Neamul ei a luptat împotriva templierilor timp de două

secole.— De fapt, musulmanii i-au b tut m r pe cavaleri şi i-au trimisă ă

s -şi fac bagajele şi s se care din ara Sfânt , declară ă ă Ţ ă ă Cassiopeia. Iar musulmanii din Spania au inut ordinul la respectţ aici, în Languedoc, atunci când templierii au încercat s -şiă extind sfera de influen spre sud, dincolo de Pirinei. Aşa că ţă ă maestrul vostru a avut dreptate. Feri i-v de Inginer.ţ ă

— Ce-ai face dac-am g si Chivotul Legii? o întreb Geoffrey.ă ă— Depinde de ceea ce e de g sit.ă— Ce importan are? Chivotul nu v apar ine, oricum ar fi.ţă ă ţ— Eşti cam îndr zne pentru un simplu frate al ordinului.ă ţ— Sunt foarte multe în joc aici, cel pu in în ceea ce priveşteţ

ambi ia dumneavoastr de a dovedi c de fapt creştinismul e oţ ă ă minciun .ă

— Nu-mi amintesc s fi spus c e ambi ia mea.ă ă ţ— Maestrul ştia asta.Chipul femeii se în spri: era pentru prima dat când Maloneă ă

observa agita ie în atitudinea ei.ţ— Maestrul t u nu ştia nimic despre elurile mele.ă ţ— Şi, inându-le ascunse în continuare, insist Geoffrey, nuţ ă

face i altceva decât s -i confirma i b nuielile.ţ ă ţ ăCassiopeia se întoarse cu fa a spre Henrik.ţ— Tân rul sta ar putea s fie o problem .ă ă ă ă— A fost trimis de maestru, zise Thorvaldsen. N-ar trebui s neă

îndoim de el.— Prev d necazuri, declar Cassiopeia.ă ă— Poate c da, îi replic Mark. Dar e p rtaş la toate astea, aşaă ă ă

c obişnuieşte-te cu el.ă

344

Ea îşi p str calmul şi nu se mai zburli.ă ăAi încredere în el? N-are importan , replic Mark. Henrik areţă ă

dreptate. Maestrul a avut încredere în el şi asta-i ceea ce conteaz . Chiar dac bunul frate poate s fie şi enervant.ă ă ă

Cassiopeia nu împinse lucrurile mai departe, dar în privirea ei se întip reau umbrele revoltei. Iar Malone nu era neap rat înă ă dezacord cu pornirile ei.

Îşi întoarse aten ia din nou spre mas şi privi fix spreţ ă fotografiile color f cute la Biserica Mariei Magdalena. Observă ă gr dina cu statuia Fecioarei şi cuvintele MISIUNE 1891 şiă PENITEN A, PENITEN A cioplite pe fa ada pilastrului vizigotŢ Ţ ţ aşezat cu susul în jos. R sfoi instantaneele luate de aproape cuă imaginile r stignirii, oprindu-se la cea cu num rul 10, în care ună ă soldat roman juca zaruri pentru mantia lui Hristos, numerele trei, patru şi cinci fiind vizibile pe fe ele cuburilor. Apoi se opri laţ imaginea cu num rul paisprezece, care înf işa trupul lui Hristosă ăţ c rat la ad postul întunericului de doi b rba i.ă ă ă ţ

Îşi aminti de ceea ce spusese Mark în biseric şi nu se putuă opri s se întrebe: drumul lor era „spre” sau „dinspre” mormânt?ă

Cl tin din cap.ă ăCe Dumnezeu se întâmpla?

345

49

ORA 5.30 DUP -AMIAZA.Ă

De Roquefort g si şantierul arheologic Givors, care era clară marcat pe harta Michelin, apropiindu-se cu o anumit precau ie.ă ţ Nu dorea s -şi fac prezen a cunoscut . Chiar şi dac Malone şiă ă ţ ă ă compania n-ar fi fost acolo, Cassiopeia Vitt îl cunoştea. În consecin , în clipa în care ajunse, îi ordon şoferului s rulezeţă ă ă încetişor pe o pajişte care servea drept parcare, pân când z riă ă autoturismul Peugeot – de al c rui model şi a c rui culoare îşiă ă amintea bine – purtând un autocolant de închiriere pe parbriz.

— Am ajuns, anun el. Parcheaz .ţă ăŞoferul f cu întocmai cum i se ceruse.ă— Eu plec în recunoaştere, le spuse apoi celorlal i doi fra i şiţ ţ

lui Claridon. Aştepta i aici şi nu v l sa i v zu i.ţ ă ă ţ ă ţCoborî din maşin în dup -amiaza târzie, soarele de var ca oă ă ă

minge însângerat deja estompându-se deasupra ziduriloră înconjur toare din calcar. Inspir adânc şi savur aerul r coros,ă ă ă ă rarefiat, care-i amintea de cel de la aba ie. Era clar c se aflau laţ ă o altitudine mai mare.

Dup o examinare vizual rapid , descoperi o alee m rginită ă ă ă ă de copaci care o împresurau cu umbre lungi, aşa c se hot rîă ă asupra direc iei care i se p rea cea mai bun , numai c seţ ă ă ă men inu în afara potecii marcate, croindu-şi drum printre copaciiţ înal i, covoare de flori şi de buruieni învelind p mântul violaceu.ţ ă Terenurile înconjur toare fuseser , odinioar , în întregimeă ă ă domenii ale templierilor. Una dintre cele mai mari comanderii din Pirinei încununase un promontoriu din apropiere. Fusese o fabric , unul dintre cele câteva locuri în care fra ii trudeau zi şiă ţ noapte s f ureasc armele ordinului. Ştia c îndemânarea lor seă ă ă ă manifestase în prelucrarea lemnului, a pielii şi a metalului, toate transformate în scuturi care nu puteau fi sf râmate cu uşurin .ă ţă Dar spada fusese adev ratul prieten al fra ilor cavaleri. Baroniiă ţ adesea îşi iubeau spadele mai mult decât pe propriile so ii şiţ încercau s şi le p streze pentru toat via a. Fra ii cavaleriă ă ă ţ ţ împ rt şeau o pasiune similar , pe care Regulamentul oă ă ă încuraja. Dac un b rbat trebuia s -şi d ruiasc via a, m car atâtă ă ă ă ă ţ ă se putea face, s i se permit alegerea armei dorite. Totuşi,ă ă

346

spadele templierilor nu sem nau cu cele ale baronilor. Nu aveauă mânere împodobite cu aur sau b tute cu perle. Nu aveau m ciuliiă ă îmbr cate în cristaluri care s con in relicve. Fra ii cavaleri nuă ă ţ ă ţ aveau nevoie de astfel de talismane, fiindc puterea le venea dină credin a în Dumnezeu şi din ascultarea fa de Regulament.ţ ţă Înso itor le era calul, întotdeauna unul caracterizat prin iu eal şiţ ţ ă inteligen . Fiec ruia dintre cavaleri îi erau alocate trei animale,ţă ă care erau hr nite, es late şi echipate în fiecare zi. Caiiă ţ ă reprezentau unul dintre mijloacele prin care ordinul înflorea, iar gonacii, buiestraşii şi în mod special caii de lupt r spundeau laă ă afec iunea fra ilor cavaleri cu o inegalabil loialitate. Citiseţ ţ ă despre unul dintre fra i, care se întorsese acas din cruciade şiţ ă nu fusese îmbr işat de tat l s u, dar fusese imediat recunoscutăţ ă ă de credinciosul s u arm sar.ă ă

Şi întotdeauna era vorba despre arm sari.ăS c l reşti o iap era ceva de neconceput. Cum spuseseă ă ă ă

odat un cavaler? „Femelele, pentru femei.”ăÎşi continu mersul. Mirosul umed al ramurilor şi-al crengilor îiă

stârnea imagina ia, f cându-l aproape s aud zgomotulţ ă ă ă copitelor grele care odinioar zdrobeau muşchiul moale şi florile.ă Încerc s asculte vreun sunet, dar ârâitul l custelor acopereaă ă ţ ă totul. Era atent la sistemul de supraveghere electronic , dar,ă pân acum, nu sim ise nimic. Continu s -şi croiasc drumă ţ ă ă ă printre pinii înal i, îndep rtându-se tot mai mult de alee,ţ ă p trunzând din ce în ce mai adânc în p dure. Pielea îi era încinsă ă ă şi sudoarea îi brobonea fruntea. Sus, deasupra lui, fisurile din stânci gemeau în b taia vântului.ă

C lug ri r zboinici, iat ce deveniser fra ii.ă ă ă ă ă ţÎi pl cea denumirea aceasta.ăÎnsuşi sfântul Bernard de Clairvaux justifica întreaga existenţă

a templierilor glorificând uciderea necreştinilor.

Nici împ r irea mor ii, nici moartea, atunci când sunt pentruă ţ ţ slava lui Hristos, nu au în ele nimic criminal, ci mai degrabă merit o frumoas r splat . Soldatul lui Hristos ucide cu sigurană ă ă ă ţă şi moare cu cea mai mare siguran . Nu f r un el îşi poart elţă ă ă ţ ă spada. El este unealta lui Dumnezeu pentru pedepsirea r uf c torilor şi pentru ap rarea celor drep i. Atunci când îi ucideă ă ă ă ţ pe r uf c tori nu se numeşte omucidere, ci r ucidere, el fiindă ă ă ă considerat executorul legal al lui Hristos.

Cunoştea bine cuvintele acestea. Fiecare dintre recru i trebuiaţ

347

s le înve e. Şi le repetase în minte în timp ce-i vedea pe Larsă ţ Nelle, pe Ernst Scoville şi pe Peter Hansen murind. Cu to ii erauţ eretici. Oameni care st tuser în calea ordinului. Cei care f ceauă ă ă r u. Acum, mai erau câteva nume de ad ugat pe aceast list .ă ă ă ă Acei b rba i şi acele femei care ocupau castelul din fa a ochiloră ţ ţ s i, de dincolo de copaci, într-o depresiune ad postit printr-ună ă ă şir de culmi stâncoase.

Aflase câte ceva despre castel din informarea pe care o comandase mai devreme, înainte s plece de la aba ie.ă ţ Odinioar reşedin regal din secolul al XVI-lea, una dintreă ţă ă numeroasele case ale Catherinei de Medici, sc pase deă distrugere în vremea Revolu iei datorit izol rii sale. Astfel,ţ ă ă r m sese un monument al Renaşterii: o îngr m dire pitorească ă ă ă ă de turnule e, fleşe şi acoperişuri perpendiculare. Cassiopeia Vittţ era, evident, o femeie care dispunea de mijloace materiale însemnate. Locuin e ca aceasta necesitau mari sume de bani, nuţ numai pentru cump rare, ci şi pentru între inere, iar el se îndoiaă ţ de faptul c ea organiza excursii doar ca o modalitate de a-şiă suplimenta veniturile. Nu, aici era reşedin a particular a unuiţ ă suflet izolat, unul care se amestecase de trei ori în treburile lui. Unul de care trebuia s se îngrijeasc .ă ă

Dar, de asemenea, avea nevoie şi de cele dou c r i aflate înă ă ţ posesia lui Mark Nelle.

Prin urmare, nici nu se punea problema unor ac iuniţ impetuoase.

Ziua se scurgea repede, umbrele adânci începând deja să înghit castelul. În mintea lui, se învârtejeau diferitele variante.ă

Trebuia s se asigure c erau cu to ii în untru. Pozi ia luiă ă ţ ă ţ actual era prea apropiat . Dar observase un pâlc des de fagi, laă ă dou sute de metri distan , care puteau s -i ofere o vedereă ţă ă bun asupra intr rii din fa .ă ă ţă

Trebuia s presupun c se aşteptau ca el s apar . După ă ă ă ă ă ceea ce se întâmplase în casa lui Lars Nelle, îşi d duser maiă ă mult ca sigur seama de faptul c Royce Claridon lucra pentru el.ă Dar poate c nu-l aşteptau atât de curând. Ceea ce-ar fi fostă minunat. Trebuia s se întoarc la aba ie. Se convocase ună ă ţ consiliu care-i impunea prezen a.ţ

Se hot rî s -i lase pe cei doi fra i în maşin , s urm rească ă ţ ă ă ă ă totul. Era suficient, deocamdat .ă

Dar se va întoarce.

348

50

ORA 8.00 DUP -AMIAZA.Ă

Stephanie nu-şi mai amintea de ultima dat când ea şi Markă st tuser jos şi discutaser . Poate c nu se mai întâmplase deă ă ă ă când b iatul era adolescent. Atât de mult se adâncise pr pastiaă ă dintre ei doi.

Acum, se retr seser într-o înc pere din vârful unuia dintreă ă ă turnurile castelului. Înainte s se aşeze, Mark deschisese celeă patru ferestre, l sând s p trund în camer aerul aspru al serii.ă ă ă ă ă

— Po i s crezi sau nu, dar m gândesc la tine şi la tat l t u înţ ă ă ă ă fiecare zi. L-am iubit pe tat l t u. Dar, de când a dat pesteă ă povestea asta cu Rennes şi-a schimbat obiectivul. Toat chestiaă l-a copleşit. Şi, în vremea aia, n-am putut s suport asta.ă

— Lucru pe care-l pot în elege. Chiar pot. Ceea ce nu în elegţ ţ este de ce l-ai pus s aleag între tine şi ceea ce credea el c eă ă ă important.

Tonul lui t ios îi d du fiori şi fu nevoit s se str duiasc s -şiă ă ă ă ă ă ă p streze calmul.ă

— În ziua în care l-am înmormântat, am în eles cât de multţ greşisem. Dar nu mai puteam s -l aduc înapoi.ă

— Te-am urât în ziua aia.— Ştiu.— Şi, cu toate astea, pur şi simplu ai zburat spre cas şi m-aiă

l sat în Fran a.ă ţ— Am crezut c asta- i doreai.ă ţ— Aşa era. Dar în ultimii cinci ani am avut timp destul să

reflectez. Maestrul i-a luat ap rarea, deşi abia acum în eleg ceţ ă ţ voia s spun cu multe dintre comentariile lui. În Evangheliaă ă dup Toma, Iisus spune: „Oricine nu-şi ur şte tat l şi mama aşaă ă ă cum îi ur sc eu nu-mi poate fi discipol”. Apoi, El mai zice:ă „Oricine nu-şi iubeşte tat l şi mama aşa cum îi iubesc eu nu-miă poate fi discipol”. Încep s în eleg afirma iile astea contradictorii.ă ţ ţ Te-am urât, mam .ă

— Dar m şi iubeşti?ăT cerea se l s între ei, sfâşiindu-i inima.ă ă ăPân la urm , el îi r spunse:ă ă ă— Eşti mama mea.

349

— Asta nu-i un r spuns.ă— E tot ce-o s primeşti.ăChipul lui, atât de asem n tor cu cel al lui Lars, reflectaă ă

sentimente contradictorii. Nu-l pres . Pierduse de mult şansa deă a mai cere ceva.

— Mai eşti la conducerea lui Magellan Billet? o întreb el.ăÎi fu recunosc toare pentru faptul c schimbase subiectul.ă ă— Din câte ştiu, da, numai c probabil mi-am cam for ată ţ

norocul în ultimele câteva zile. Eu şi Cotton n-am prea trecut neobserva i.ţ

— Pare s fie un om bun.ă— Cel mai bun. N-am vrut s -l implic, dar a insistat. A lucrată

mult vreme pentru mine.ă— E bine s ai astfel de prieteni.ă— Şi tu ai unul.— Pe Geoffrey? Îmi e mai degrab un oracol decât un prieten.ă

Maestrul l-a f cut s -mi jure ascultare. De ce? Habar n-am.ă ă— Te-ar ap ra şi cu pre ul vie ii. Cel pu in asta e sigur.ă ţ ţ ţ— Nu sunt obişnuit s -şi pun oamenii via a în joc pentruă ă ţ

mine.Ea îşi aminti de ceea ce scrisese maestrul în bile elul pe care i-ţ

l trimisese, despre Mark, care nu ar fi avut hot rârea necesară ă pentru a-şi duce la sfârşit b t liile. Îi spuse exact ceea ce-iă ă transmisese maestrul. El o ascult în t cere.ă ă

— Ce-ai fi f cut dac-ai fi fost ales maestru?ă— O parte din mine s-a bucurat c am pierdut.ăR mase uimit .ă ă— De ce?— Eu sunt un profesor de facultate, nu un conduc tor.ă— Te afli în miezul unui conflict important. Unul pe care ceilal iţ

aşteapt s -l vad rezolvat.ă ă ă— Maestrul avea dreptate în privin a mea.ţEa îl privi cu un dispre nedisimulat.ţ— Tat lui t u i-ar fi fost ruşine s te aud vorbind astfel.ă ă ă ăAştept s -l vad mâniindu-se, dar Mark r mase t cut şiă ă ă ă ă

singurul lucru pe care-l mai auzi Stephanie fu foşnetul insectelor de afar .ă

— Probabil am ucis un om azi, rosti Mark în şoapt . Ce-ară crede tata despre asta?

Stephanie aştept s aud şi am nunte. El nu spusese o vorbă ă ă ă ă despre ceea ce se întâmplase de când plecaser din Rennes.ă

350

— Mi-a povestit Cotton. Omul la avea de ales şi a preferat să ă te înfrunte.

— Am privit cum i se rostogolea trupul. Ciudat sentiment – care i se r spândeşte prin întreaga fiin – acela de a şti cţ ă ţă ă tocmai ai luat o via .ţă

Îl aştept s se explice.ă ă— M-am bucurat c-am ap sat pe tr gaci, fiindc eu am r masă ă ă ă

în via . Dar o alt parte din mine a murit, fiindc b rbatul la n-ţă ă ă ă ăa supravie uit.ţ

— Via a înseamn o alegere dup alta. El a ales greşit.ţ ă ă— Tu faci asta tot timpul, nu-i aşa? Iei decizii de genul sta?ă— Mi se-ntâmpl în fiecare zi.ă— Inima mea nu e suficient de tare pentru aşa ceva.— Şi a mea crezi c e?ăSe sim ise vizat .ţ ă— Tu s -mi spui.ă— Îmi fac meseria, Mark. Omul la şi-a ales soarta, nu tu.ă— Nu. De Roquefort i-a ales-o. El l-a trimis spre pr pastia aia,ă

ştiind c va fi o înfruntare. El a f cut alegerea.ă ă— Şi asta-i problema cu ordinul t u, Mark. Loialitateaă

necondi ionat nu e ceva bun. Nici o ar , nici o armat , nici unţ ă ţ ă ă conduc tor n-a supravie uit vreodat dac a insistat peă ţ ă ă asemenea nebunii. Agen ii mei au dreptul la propriile alegeri.ţ

Urmar câteva clipe de t cere stânjenitoare.ă ă— Ai dreptate, murmur el într-un târziu. Tatei i-ar fi fostă

ruşine cu mine.Se hot rî s rişte.ă ă— Mark, tat l t u nu mai e. A murit de mult vreme. Pentruă ă ă

mine şi tu ai fost mort timp de cinci ani. Dar acum eşti aici. Nu exist loc în sufletul t u pentru iertare?ă ă

În pledoaria ei se sim ea o und de speran .ţ ă ţăMark se ridic de pe scaun.ă— Nu, mam . Nu exist .ă ăŞi ieşi din înc pere.ă

*Malone îşi g sise refugiu în afara castelului, sub o pergolă ă

umbroas , îmbr cat în verdea . Numai insectele mai tulburauă ă ă ţă liniştea. El privi cum liliecii îşi fluturau aripile, pe cerul din ce în ce mai întunecat. Cu pu in timp înainte, Stephanie îl luaseţ deoparte şi-i spusese c sunase în Atlanta, cerând o informareă complet despre gazda lor. Rezultatul fusese acela c numele deă ă

351

Cassiopeia Vitt nu ap rea în ă nici una dintre bazele de date despre terorişti ale guvernului Statelor Unite. Biografia ei personal nu avea nimic remarcabil, cu toate c era pe jum tateă ă ă musulman şi c , în zilele noastre, acest fapt f cea s se ridiceă ă ă ă m car un semn de întrebare. Era proprietara unui conglomerată financiar întins pe mai multe continente, cu sediul la Paris, implicat într-un spectru larg de afaceri, a c ror cifr se situa înă ă zona miliardelor de euro. Tat l ei înfiin ase compania, iar eaă ţ moştenise controlul asupra ei, cu toate c se implica foarte pu ină ţ în opera iunile de zi cu zi. De asemenea, era preşedinta uneiţ funda ii olandeze care colabora îndeaproape cu Organiza iaţ ţ Na iunilor Unite, în privin a ajutor rii bolnavilor de SIDA şi a celorţ ţ ă afecta i de foamete, în mod special din Africa. Nici unul dintreţ guvernele str ine n-o considera ca fiind o amenin are.ă ţ

Numai c Malone nu era convins.ăNoi şi noi amenin ri ap reau în fiecare zi şi din cele maiţă ă

neaşteptate locuri.— Atât de adâncit în gânduri…Îşi ridic privirea şi-o z ri pe Cassiopeia, stând în picioareă ă

dincolo de pergol . Purta un costum pentru c l rie mulat, negru,ă ă ă care i se potrivea de minune.

— De fapt, m gândeam la dumneata.ă— M simt m gulit .ă ă ă— N-ar trebui. F cu un semn spre costuma ia ei. M întrebamă ţ ă

unde-ai disp rut.ă— Încerc s c l resc în fiecare sear . Asta m ajut să ă ă ă ă ă ă

gândesc.P şi sub umbrar.ă— Am construit chestia asta acum câ iva ani, ca omagiuţ

pentru mama. Îi pl ceau la nebunie spa iile amenajate în aeră ţ liber.

Cassiopeia se aşez pe o banc în fa a lui. Era convins că ă ţ ă venirea ei acolo avea un scop.

— Te-am v zut mai devreme c ai îndoieli cu privire la toateă ă astea. Asta-i din cauz c refuzi s pui la îndoial Biblia dumitaleă ă ă ă creştin ?ă

Malone nu prea avea chef s vorbeasc despre aşa ceva, dară ă ea p rea ner bd toare.ă ă ă

— Nicidecum. Asta a fost pentru c ă dumneata ai ales să conteşti Biblia. Se pare c toat lumea care s-a implicat înă ă c utarea asta are câte un interes personal. Dumneata, deă

352

Roquefort, Mark, Sauniere, Lars, Stephanie. Pân şi Geoffrey,ă care e un pic diferit, ca s nu spunem altfel, are un plan al lui.ă

— D -mi voie s - i povestesc câteva lucruri şi-o s vezi c nu eă ă ţ ă ă vorba despre nimic personal. Cel pu in, nu în cazul meu.ţ

Se îndoia de acest lucru, dar voia s aud ceea ce avea ea deă ă spus.

— Ştiai c în întreaga istorie scris n-a fost g sit în ara Sfântă ă ă Ţ ă decât un singur schelet de om r stignit?ă

Nu ştia.— R stignirea le era str in evreilor. Ei îi pedepseau peă ă ă

vinova i prin lapidare, ardere, decapitare sau strangulare, atunciţ când era vorba despre pedepse capitale. Legea mozaică permitea doar ca un criminal care deja fusese executat s fieă atârnat pe lemn ca pedeaps ă suplimentară.

— „C ci blestemat este înaintea Domnului tot cel spânzurat peă lemn”, rosti el, citând din Deuteronom.

— Ai studiat Vechiul Testament, nu glum .ă— Avem şi noi ceva cultur acolo, în Georgia.ăEa zâmbi.— Dar r stignirea era o modalitate obişnuit de execu ie laă ă ţ

romani. Varrus, în anul 4 î.Hr., a r stignit mai mult de dou miiă ă de persoane. Florus, în anul 66, a omorât aproape patru mii. Titus, în anul 70, a executat cinci sute pe zi. Cu toate astea, numai un schelet crucificat a fost descoperit vreodat . Asta s-aă întâmplat în 1968, chiar la nord de Ierusalim. Osemintele dateaz din secolul I, ceea ce i-a f cut pe mul i s seă ă ţ ă emo ioneze. Numai c executatul nu era Iisus. Numele lui fuseseţ ă Yehohanan, avusese cam un metru şi şaizeci şi opt în l ime, iară ţ vârsta, între dou zeci şi patru şi dou zeci şi opt. Ştim astaă ă datorit informa iilor înscrise pe osuarul lui. Fusese de asemeneaă ţ legat de cruce, nu b tut în cuie şi nici unul dintre picioare nu-iă fusese zdrobit. În elegi semnifica ia acestui am nunt?ţ ţ ă

O în elegea.ţ— R stignitul pe cruce murea de sufocare. Pân la urm , capulă ă ă

c dea în fa , aşa c se instala lipsa de oxigen.ă ţă ă— R stignirea însemna o umilire public . Victimele nu trebuiauă ă

s moar prea curând. Astfel, ca s întârzie moartea, i se prindeaă ă ă o bucat de lemn la spate, s se poat sta pe ea, sau o alta, laă ă ă picioare, pe care s se rezeme. Astfel, acuzatul se putea sprijiniă şi era capabil s respire. Dup câteva zile, dac victima nu-şiă ă ă epuiza întru totul energia, solda ii îi zdrobeau picioarele. Aşa, nuţ

353

se mai putea sprijini. Moartea survenea foarte repede dup asta.ăEl îşi aminti de Evanghelii.— O persoan r stignit nu putea s pâng reasc Sabatul.ă ă ă ă ă ă

Evreii doreau ca trupurile lui Iisus şi ale celor doi tâlhari r stigni iă ţ împreun cu El s fie coborâte de pe cruci înainte de l sareaă ă ă serii. În consecin , Pilat a poruncit s fie zdrobite picioareleţă ă celor doi tâlhari.

Ea încuviin .ţă— „Dar, venind la Iisus, dac au v zut c deja murise, nu I-auă ă ă

zdrobit picioarele.” Asta-i din Ioan. Te-ai întrebat vreodat de ce-ăa murit Iisus atât de repede? Fusese r stignit doar de câteva ore.ă De obicei, asta dura câteva zile. Şi de ce nu I-au zdrobit solda iiţ romani picioarele oricum, doar ca s se asigure c-a murit? În locă de asta, Ioan spune c I-au str puns coasta cu lancea şi sângeleă ă şi apa au început s âşneasc .ă ţ ă

Numai c Matei, Marcu şi Luca nu pomenesc deloc despreă întâmplarea asta.

— Unde vrei s-ajungi?— Din atâtea zeci de mii de r stigni i, un singur schelet a fostă ţ

g sit vreodat . Iar motivul e simplu. În vremea lui Iisus,ă ă înmormântarea era considerat o onoare. Nu exista oroare maiă mare decât cea ca trupul s - i fie l sat prad animalelor. Toateă ţ ă ă pedepsele capitale ale romanilor – arderea de viu, aruncarea prad fiarelor sau r stignirea – aveau un singur lucru în comun:ă ă nu exista un trup care s fie înmormântat. Victimele r stigniriiă ă erau l sate s atârne pe cruci pân când le ciuguleau p s rileă ă ă ă ă toat carnea de pe oase, dup care ceea ce r mânea era azvârlită ă ă într-o groap comun . Şi totuşi, toate cele patru Evanghelii sus ină ă ţ c Iisus a murit în cea de-a noua or , la trei dup -amiaza, după ă ă ă care a fost coborât şi îngropat.

Începea s în eleag .ă ţ ă— Romanii n-ar fi putut s fac una ca asta.ă ă— Tocmai aici începe s se complice povestea. Iisus a fostă

condamnat la moarte atunci când mai erau doar câteva ore până la Sabat. Cu toate acestea, s-a poruncit ca El s moar r stignit,ă ă ă una dintre modalit ile cele mai lente prin care era ucis cineva.ăţ Cum ar fi putut s se cread c El ar fi ajuns s moar înainte deă ă ă ă ă c derea serii? Evanghelia dup Marcu spune chiar c Pilat a fostă ă ă uimit de o asemenea moarte rapid , cerându-i unui centurion să ă vad dac totul era în ordine.ă ă

— Dar n-a fost Iisus maltratat înainte s fie b tut în cuie peă ă

354

cruce?— Iisus era un b rbat puternic, în floarea vârstei. Era obişnuită

s parcurg pe jos distan e mari, în arşi . Da, a îndurată ă ţ ţă biciuirea. Conform legii, trebuia s primeasc treizeci şi nou deă ă ă lovituri. Dar nu ni se spune nic ieri în Evanghelii dac i-au fostă ă administrate atâtea. Şi, dup acest chin, se pare c era încă ă ă suficient de puternic încât s li se adreseze acuzatorilor Lui cuă t rie. Prin urmare, nu prea exist dovezi despre o eventuală ă ă stare de sl biciune. Şi totuşi, Iisus a murit dup doar trei ore, f ră ă ă ă ca picioarele s -i fie zdrobite şi doar, se spune, cu coastaă str puns de o lance.ă ă

— Profe ia din Ieşirea. Ioan vorbeşte despre ea în Evangheliaţ lui. Spune c toate lucrurile s-au petrecut astfel încât ceea ceă st tea scris în Scripturi s se împlineasc .ă ă ă

— Ieşirea vorbeşte despre restric iile de Paşti şi despre faptulţ c nici o buc ic de carne nu trebuia s fie scoas din cas .ă ăţ ă ă ă ă Trebuia s fie mâncat într-o singur cas „f r s se zdrobească ă ă ă ă ă ă ă oasele”. Asta n-are nimic de-a face cu Iisus. Referirea lui Ioan la asta era o slab încercare de continuare a Vechiului Testament.ă Desigur, aşa cum am spus, celelalte trei Evanghelii nu pomenesc nimic despre lance.

— Presupun c vrei s demonstrezi, în cazul sta, că ă ă ă Evangheliile nu spun adev rul.ă

— Nici una dintre informa iile pe care le cuprind nu are sens.ţ Nu se contrazic doar pe ele însele, ci contrazic istoria, logica şi ra iunea. Ne-a fost l sat s credem c un b rbat r stignit, f r caţ ă ă ă ă ă ă ă picioarele s -i fie frânte, a murit în doar trei ore, dup care i s-aă ă acordat onoarea de a fi înmormântat. Bineîn eles, dintr-un punctţ de vedere religios, e foarte de în eles. Teologii de la începuturiţ încercau s -şi atrag adep ii. Aveau nevoie s -l ridice pe Iisus deă ă ţ ă la nivelul unui b rbat obişnuit la cel al divinului Hristos.ă Evangheliştii au scris cu to ii în greac şi trebuiau s cunoascţ ă ă ă istoria elenistic . Osiris, so ul zei ei Isis, a murit de mâna r uluiă ţ ţ ă într-o vineri, dup care a fost înviat trei zile mai târziu. De ce nuă şi Hristos? Fireşte, ca s se ridice Hristos din mor i, din punct deă ţ vedere fizic, trebuia s avem de-a face cu un trup identificabil.ă Nu erau de ajuns oase ciugulite de p s ri şi aruncate în groapaă ă comun . Prin urmare, era nevoie s fie înmormântat.ă ă

— Asta-i ceea ce încerca s dovedeasc Lars Nelle? C Iisus n-ă ă ăa înviat din mor i?ţ

Ea cl tin din cap.ă ă

355

— Habar n-am. Tot ceea ce ştiu este c templierii ştiauă anumite lucruri. Lucruri importante. Suficient cât s transforme oă adun tur de nou cavaleri oarecare într-o for interna ional .ă ă ă ţă ţ ă Cunoaşterea a fost cea care a alimentat aceast expansiune.ă Cunoaşterea pe care a redescoperit-o Sauniere. Eu vreau să posed cunoaşterea asta.

— Cum ar putea s existe vreo dovad despre orice ar fi?ă ă— Trebuie s existe. Ai v zut biserica lui Sauniere. A l sat oă ă ă

gr mad de indicii şi toate indic o singur direc ie. Trebuie să ă ă ă ţ ă fie ceva pe-acolo, ceva suficient de important încât s -l convingă ă c trebuie s -i fac pe templieri s caute.ă ă ă ă

— Astea-s visuri.— Aşa s fie?ăMalone observ c seara se topise pân la urm în întuneric,ă ă ă ă

transformând dealurile şi p durea înconjur toare într-o masă ă ă compact de umbre.ă

— Avem oaspe i, îi şopti ea.ţAştept explica ia.ă ţ— În timp ce c l ream, mi-am f cut drum pe unul dintreă ă ă

promontorii. Am v zut doi b rba i. Unul spre nord, altul spre sus.ă ă ţ Supravegheau. De Roquefort v-a g sit repede.ă

— Nici n-am crezut c trucul cu emi torul o s -l întârzie preaă ţă ă mult. Presupunea c-o s venim aici. Şi Claridon putea s -i arateă ă drumul. Te-au observat?

— M îndoiesc. Am avut grij .ă ă— Putea s fie primejdios.ă— De Roquefort e un om gr bit. E ner bd tor, mai ales dacă ă ă ă

se simte tras pe sfoar .ă— Vrei s spui, cu jurnalul?ăEa încuviin .ţă— Claridon o s -şi dea seama c e pres rat cu greşeli.ă ă ă— Dar de Roquefort ne-a g sit. Suntem în b taia puştii lui.ă ă— Probabil c ştie mult prea pu in. Altfel, de ce s-ar maiă ţ

osteni? Pur şi simplu şi-ar folosi propriile resurse şi-ar c uta peă cont propriu. Nu, el are nevoie de noi.

Afirma iile ei p reau logice, ca de altfel tot ceea ce spunea.ţ ă— Ai plecat c lare fiindc -i aşteptai, nu-i aşa?ă ă— M gândeam c-o s fim supraveghea i.ă ă ţ— Eşti mereu atât de b nuitoare?ăEa se întoarse cu fa a spre el.ţ— Numai atunci când oamenii vor s -mi fac r u.ă ă ă

356

— Presupun c te-ai gândit la un plan de ac iune, nu?ă ţ— A, da. Am un plan.

357

51

ABA IA DES FONTAINES.ŢLUNI, 26 IUNIE.ORA 12.40 NOAPTEA.

De Roquefort st tea în fa a altarului, în capela principal , încă ţ ă ă o dat înveşmântat în sutana lui alb ritual . Fra ii umpluseră ă ă ţ ă stranele din fa a lui, intonând cântece ale c ror cuvinte datauţ ă înc de la Începuturi. Claridon era în arhiv , scotocind printreă ă documente. De Roquefort îi d duse instruc iuni fratelui care seă ţ ocupa cu arhivele s -i permit nebunului aceluia neastâmp rată ă ă s umble la orice ar fi dorit, dar, în acelaşi timp, s -lă ă supravegheze îndeaproape. Raportul primit din Givors spunea că în castelul st pânit de Cassiopeia Vitt totul p rea s se fi liniştită ă ă odat cu c derea nop ii. Unul dintre fra i supraveghea ieşirea dină ă ţ ţ fa , iar cel lalt, spatele castelului. Prin urmare, nu era preaţă ă mare lucru de f cut, astfel încât se hot râse s -şi vad deă ă ă ă îndatoririle lui. Un nou suflet urma s fie primit în rândurileă ordinului. Cu şapte sute de ani în urm , oricare nou recrută trebuia s provin dintr-o c s torie legitim , s nu aib datorii şiă ă ă ă ă ă ă s fie apt din punct de vedere fizic pentru purtarea r zboaielor.ă ă Cei mai mul i erau celibatari, dar şi b rba ii c s tori i erauţ ă ţ ă ă ţ primi i, având un statut onorific. Nu era nici o problem cuţ ă criminalii, nici cu cei excomunica i. Atât unora, cât şi celorlal i liţ ţ se permitea s -şi r scumpere p catele. Datoria oric rui maestruă ă ă ă era s se asigure de sporirea fr iei. Regulamentul gr ia limpede:ă ăţ ă „Dac oricare cavaler laic, sau alt b rbat, doreşte s p r sească ă ă ă ă ă gloata pierzaniei şi s -şi abandoneze centuria, s nu i se refuzeă ă primirea”. Dar cuvintele Sfântului Pavel erau cele care alc tuiser standardul modern pentru primirea de membri:ă ă „Pune i sufletul la încercare, ca s vede i dac vine de laţ ă ţ ă Dumnezeu”. Iar candidatul care îngenunchease în fa a luiţ reprezenta prima încercare de a introduce acest precept. Pe de Roquefort îl dezgusta faptul c o asemenea ceremonie m reaă ă ţă trebuia s se desf şoare în toiul nop ii, în spatele por iloră ă ţ ţ încuiate. Dar aşa se proceda în cadrul ordinului. Moştenirea lui – ceea ce-şi dorea s fie consemnat în ă Cronici mult vreme după ă

358

ce avea s moar – urma s fie întoarcerea la lumin .ă ă ă ăPsalmodierea încet .ăSe ridic de pe scaunul din lemn de stejar, pe care se aşezaă

maestrul înc de la Începuturi.ă— Bunule frate, îi zise el candidatului care îngenunchease în

fa a lui, cu o Biblie în mâini. Ne ceri un lucru important. Dinţ ordinul nostru, tu vezi numai exteriorul. Tr im în această ă splendid aba ie, mânc m şi bem bine. Avem parte de veşminte,ă ţ ă medicamente, educa ie şi împlinire spiritual . Numai c tr imţ ă ă ă sub obl duirea unor legi aspre. Nu e uşor s te transformi înă ă slujitorul altuia. Dac vrei s dormi, po i s fii trezit. Dac eştiă ă ţ ă ă treaz, i se poate porunci s te culci. Po i s nu vrei s mergiţ ă ţ ă ă acolo unde eşti îndrumat, dar trebuie. Cu greu vei ajunge s faciă ceea ce- i doreşti. Po i s înduri cu bine toate aceste greut i?ţ ţ ă ăţ

B rbatul – care avea spre treizeci de ani – cu p rul deja tunsă ă scurt şi fa a livid proasp t b rbierit , îşi ridic privirea şi rosti:ţ ă ă ă ă ă

— Voi îndura tot ceea ce-i va fi pe plac lui Dumnezeu.De Roquefort ştia c era vorba despre un candidat tipic.ă

Fusese descoperit la universitate cu câ iva ani înainte şi unulţ dintre instructorii ordinului îi urm rise progresele, în timp ce-iă examina arborele genealogic şi evolu ia personal . Cu cât aveaţ ă mai pu ine leg turi, cu atât era mai bine şi, slav Domnului, înţ ă ă lume, sufletele r t citoare se g seau din abunden . Pân laă ă ă ţă ă urm , avea loc un contact direct şi, dac era receptiv, recrutulă ă era ini iat încetul cu încetul în privin a Regulamentului, punându-ţ ţi-se întreb rile care li se puneau de secole candida ilor. Eraă ţ c s torit? Logodit? Depusese vreodat jur mânt sau îşi luaseă ă ă ă vreun angajament fa de vreo alt societate religioas ? Aveaţă ă ă datorii pe care nu putea s le pl teasc ? Vreo boal ascuns ?ă ă ă ă ă

Era îndatorat, dintr-un motiv sau altul, fa de vreun b rbatţă ă sau de vreo femeie?

— Bunule frate, i se adres el candidatului, în tov r şiaă ă ă noastr , nu trebuie s cau i bog ii, nici onoruri, nici pl ceriă ă ţ ăţ ă trupeşti. Dimpotriv , trebuie s cau i trei lucruri. Primul: să ă ţ ă renun i la p catele lumeşti şi s le respingi. Al doilea, s -l slujeştiţ ă ă ă pe Domnul nostru. Şi cel de-al treilea, s fii s rac şi s teă ă ă poc ieşti. Îi vei jura Domnului nostru şi Sfintei Fecioare c totă ă restul vie ii tale vei asculta de maestrul acestui Templu? C veiţ ă tr i în castitate, f r averi personale? C vei respecta obiceiurileă ă ă ă acestei case? C nu vei p r si niciodat ordinul, nici constrânsă ă ă ă prin for , nici din sl biciune, nici în vremuri rele, nici în vremuriţă ă

359

bune?Formulele acestea erau folosite înc de la Începuturi şi deă

Roquefort îşi aminti de ziua în care-i fuseser adresate, cuă treizeci de ani în urm . Înc sim ea flac ra care se aprinsese înă ă ţ ă el, o flac r care acum ardea cu o intensitate turbat . Eraă ă ă important s fii templier. Însemna ceva. Iar el era hot rât s seă ă ă asigure c to i candida ii care îmbr cau sutana în timpulă ţ ţ ă mandatului s u în elegeau importan a acestei devo iuni.ă ţ ţ ţ

Îl privi în ochi pe b rbatul îngenuncheat.ă— Ce spui, frate?— De par Dieu. Pentru numele lui Dumnezeu, aşa voi face.— În elegi faptul c i se va putea cere s - i dai via a?ţ ă ţ ă ţ ţŞi, dup ceea ce se întâmplase în ultimele câteva zile, această ă

întrebare p rea s fi devenit şi mai important .ă ă ă— F r îndoial .ă ă ă— Şi de ce i-ai d rui via a pentru noi?ţ ă ţ— Pentru c aşa mi-ar porunci maestrul meu.ăEra r spunsul corect.ă— Şi vei face asta f r s cârteşti?ă ă ă— S cârtesc ar însemna s încalc Regulamentul. Sarcina meaă ă

e s m supun.ă ăDe Roquefort f cu un semn c tre post var, care scoase laă ă ă

iveal , dintr-un cuf r din lemn, un veşmânt lung.ă ă— Ridic -te, îi zise el candidatului.ăTân rul se ridic în picioare, îmbr cat într-o ras din lână ă ă ă ă

neagr care-i înf şura trupul sub irel de la umeri pân laă ă ţ ă picioarele goale.

— Leap d - i veşmântul, îi porunci şi tân rul îşi trase rasaă ă ţ ă peste cap. Pe dedesubt, purta o c maş alb şi pantaloni negri.ă ă ă

Post varul se apropie cu veşmântul şi se opri de-o parte a lui.ă— i-ai lep dat giulgiul lumii materiale, preciz de Roquefort.Ţ ă ă

Acum, te vom îmbr işa cu straiul de membru şi- i vom s rb toriăţ ţ ă ă renaşterea, ca frate al ordinului nostru.

F cu un gest şi post varul înaint , apoi petrecu veşmântul înă ă ă jurul recrutului. De Roquefort v zuse mul i oameni în toat fireaă ţ ă plângând în astfel de clipe. El însuşi se luptase s -şi st pânească ă ă emo iile, atunci când acelaşi gen de veşmânt îi fusese înf şuratţ ă în jurul trupului. Nimeni nu ştia cât de vechi era acest giulgiu, îns fusese p strat cu sfin enie în cuf rul ini ierii înc de laă ă ţ ă ţ ă Începuturi. Cunoştea bine povestea unuia dintre aceste veşminte. Cu acela fusese învelit Jacques de Molay, timp de două

360

zile, pe când era prea sl bit ca s se mai poat ridica, nefiind înă ă ă stare s se mişte din cauza r nilor. În timp ce st tuse astfelă ă ă înf şurat, bacteriile şi substan ele chimice din trupul s uă ţ ă coloraser fibrele veşmântului şi f cuser s se nasc o imagineă ă ă ă ă care, cincizeci de ani mai târziu, avea s înceap s fie venerată ă ă ă de creştinii creduli ca fiind cea a trupului lui Hristos.

Întotdeauna i se p ruse c se potriveşte.ă ăMaestrul cavalerilor templieri – c petenia unui ordin despreă

care se presupunea c-ar fi eretic – devenise pl mada din care to iă ţ artiştii de dup aceea z misliser chipul lui Hristos.ă ă ă

Îşi întoarse privirea spre adunare.— Îl vede i în fa a voastr pe cel mai nou dintre fra ii noştri. Elţ ţ ă ţ

poart acest giulgiu care simbolizeaz renaşterea. E o clip prină ă ă care am trecut cu to ii, una care ne leag pe unii de ceilal i.ţ ă ţ Atunci când am fost ales maestru al vostru, v-am promis o nouă zi, un nou ordin, o nou direc ie. V-am spus c nu se va maiă ţ ă întâmpla ca vreo câ iva s ştie mai multe decât ceilal i, cei mul i.ţ ă ţ ţ V-am spus c-o s g sesc Chivotul Legii, care ne apar ine deă ă ţ drept.

F cu un pas în fa .ă ţă— În arhiva noastr , chiar în clipa asta, se afl un b rbat careă ă ă

posed cunoştin ele trebuincioase nou . Din nefericire, în timpă ţ ă ce fostul nostru maestru n-a f cut nimic, al ii, care nu fac parteă ţ din ordin, au tot c utat. Le-am urm rit personal str daniile, le-ă ă ăam privit şi le-am studiat mişc rile, aşteptând clipa în care neă vom al tura acestei c ut ri.ă ă ă

Se opri pentru câteva clipe.— Ei bine, aceast clip a sosit. Fra i de dincolo de ziduri caută ă ţ ă

chiar în momentul acesta şi mul i dintre voi îi vor urma.ţÎn timp ce vorbea, îşi plimb privirea de-a lungul bisericii, până ă

când se opri asupra capelanului. Acesta era un italian cu o figură solemn , şeful prela ilor, cel mai înalt în rang dintre clericiiă ţ ordinului. Capelanul îi conducea pe preo i – cam o treime dinţ num rul fra ilor – oameni care-şi aleseser o via închinată ţ ă ţă ă numai şi numai lui Hristos. Cuvintele capelanului aveau foarte mare greutate, cu atât mai mult în cazul de fa , fiind vorbaţă despre un om care vorbea cu mult cump tare. Mai devreme,ă ă atunci când se stabilise c se va ine consiliul, capelanul d duseă ţ ă glas îngrijor rilor provocate de recentele mor i.ă ţ

— V cam gr bi i, declarase capelanul.ă ă ţ— Fac numai ceea ce doreşte ordinul.

361

— Face i numai ceea ce dori i!ţ ţ— E vreo diferen ?ţă— Vorbi i ca maestrul de dinainte.ţ— Aici, avea dreptate. Şi, cu toate c n-am fost de acord cu elă

în foarte multe privin e, m-am supus.ţÎi displ cea franche ea capelanului, mai ales fiind în fa aă ţ ţ

consiliului, dar ştia c mul i îl respectau pe acesta.ă ţ— Ce-ai vrea s fac?ă— S p zi i vie ile fra ilor.ă ă ţ ţ ţ— Fra ii ştiu c li s-ar putea cere s -şi dea via a.ţ ă ă ţ— Nu mai suntem în Evul Mediu. Nu purt m o cruciad .ă ă

Oamenii aceştia îi sunt devota i lui Dumnezeu şi v-au juratţ supunere domniei voastre, ca dovad a devo iunii lor. N-ave iă ţ ţ nici un drept s le lua i via a.ă ţ ţ

— Vreau s recuperez Chivotul Legii.ă— În ce scop? Ne-am descurcat şi f r el timp de şapte suteă ă

de ani. Nu are importan .ţăDe Roquefort r m sese şocat.ă ă— Cum po i s spui una ca asta? E moştenirea noastr .ţ ă ă— Ce-ar mai putea s însemne în ziua de azi?ă— Mântuirea noastr .ă— Suntem deja mântui i. To i oamenii de-aici au sufleteleţ ţ

curate.— Ordinul acesta nu merit s tr iasc în surghiun.ă ă ă ă— Surghiunul nostru e autoimpus. Şi suntem împ ca i cu el.ă ţ— Eu nu.— Atunci r zboiul e al domniei voastre, nu al nostru.ăFuria îi sporise.— N-am chef s fiu contrazis.ă— Maestre, n-a trecut nici o s pt mân şi a i uitat deja deă ă ă ţ

unde a i venit.ţPrivindu-l int pe capelan, încerc s descifreze expresiaţ ă ă ă

tr s turilor acestui chip încremenit. Vorbise serios mai devreme.ă ă N-avea chef s fie contrazis. Chivotul Legii trebuia s fie g sit. Iară ă ă r spunsurile se aflau la Royce Claridon şi la cei afla i laă ţ Cassiopeia Vitt în castel.

Aşadar, se f cu c nu observ privirea indiferent aă ă ă ă capelanului şi se concentr asupra mul imii aşezate în fa a lui.ă ţ ţ

— Fra i ai mei, haide i s ne rug m pentru izbând .ţ ţ ă ă ă

362

52

ORA 1.00 NOAPTEA.

Malone era în Rennes, plimbându-se alene prin Biserica Mariei Magdalena şi aceleaşi ornamente de prost gust îl f ceau să ă treac prin aceleaşi senza ii nepl cute. Naosul bisericii eraă ţ ă pustiu, cu excep ia unui singur b rbat, care st tea în picioare înţ ă ă fa a altarului, îmbr cat într-o sutan neagr , preo easc . În clipaţ ă ă ă ţ ă în care b rbatul se întoarse, chipul lui i se p ru cunoscut.ă ă

Berenger Sauniere.— Ce cau i aici? îţ l întreb Sauniere, cu o voce ascu it . Asta-iă ţ ă

biserica mea. Opera mea. A nim nui altcuiva.ă— Şi cum de e a ta?— Am profitat de ocazie. Nimeni altcineva.— Ocazie pentru ce?— Cei care provoac lumea întotdeauna întâmpin şi riscuri.ă ăAtunci, Malone observ o deschiz tur c scat în podea, chiară ă ă ă ă

în fa a altarului şi treptele care duceau spre întunericul deplin.ţ— Ce e acolo jos? întreb el.ă— Primul pas pe calea spre adev r. Domnul s -iă ă

binecuvânteze pe to i cei care au p zit acest adev r. Dumnezeuţ ă ă s le binecuvânteze generozitatea.ă

Biserica în care se afla închis se risipi deodat şi se pomeniă înconjurat de o pia et plin de copaci, care se întindea în fa aţ ă ă ţ ambasadei americane din Mexico City. Oamenii goneau în toate direc iile, iar sunetele claxoanelor urlând, ale cauciucurilorţ scrâşnind şi ale motoarelor diesel se auzeau din ce în ce mai tare.

Apoi, împuşc turi.ăVenite dintr-un automobil care tocmai se oprise. B rba iă ţ

âşnind din el. Tr gând într-o femeie între dou vârste şi într-unţ ă ă tân r diplomat danez, care-şi savurau prânzul la umbr .ă ă Infanteriştii marini care p zeau ambasada ripostar , dar erauă ă prea departe.

Îşi c ut arma şi trase.ă ăTrupurile se pr buşir pe pavaj. Capul lui Cai Thorvaldsen seă ă

sf râm , în clipa în care-l nimerir gloan ele care o c utau peă ă ă ţ ă femeie. Îi împuşc pe doi dintre cei care porniser înv lm şeala,ă ă ă ă

363

apoi sim i durerea din um r în clipa-n care fu str puns de unţ ă ă glon .ţ

Durerea îi stârni toate sim urile.ţSângele curgea gâlgâind din ran .ăSe împletici, dar îşi împuşc atacatorul. Glon ul str punseă ţ ă

chipul întunecat, care înc o dat se transform în cel al luiă ă ă Berenger Sauniere.

— De ce m-ai împuşcat? îl întreb acesta, calm.ăZidurile bisericii se conturar din nou şi-n fa -i ap rură ţă ă ă

imaginile cu r stignirea. Malone z ri o vioar z când pe unaă ă ă ă dintre strane. Un taler metalic se odihnea pe corzile ei. Sauniere pluti într-acolo şi împr ştie nisip pe taler. Apoi, trase cu arcuşulă peste corzi şi, în timp ce se auzeau notele ascu ite, nisipul seţ aşeza dup un anumit model.ă

Sauniere zâmbi.— Acolo unde talerul nu vibreaz , nisipul r mâne nemişcat.ă ă

Schimb vibra ia şi un alt model se va crea. Un altul, de fiecareă ţ dat .ă

Statuia lui Asmodeu strâmbându-se c p t via , iar siluetaă ă ă ţă diavoleasc l s potirul cu ap sfin it la uşa din fa şi se repeziă ă ă ă ţ ă ţă spre el.

— Cumplit e locul acesta, rosti demonul.— Tu n-ai ce c uta aici! ip Sauniere.ă ţ ă— Şi-atunci, de ce m-ai pus şi pe mine?Sauniere nu-i r spunse. O alt siluet se materializ dintreă ă ă ă

umbre. Era omule ul în rasa cafenie de c lug r, din ţ ă ă Citind Regulile din Caridad. Şi acum îşi inea degetul la buze, cerândţ t cere şi purta cu el taburetul pe care scria ACABOCE A° 1681.ă

Degetul se d du la o parte şi omule ul rosti:ă ţ— Eu sunt alfa şi omega, eu sunt începutul şi sfârşitul.Apoi, omule ul disp ru.ţ ăAp ru o femeie, cu chipul înv luit de întuneric, îmbr cat înă ă ă ă

haine negre f r vreun semn distinctiv.ă ă— Îmi ştii mormântul, zise ea.Era Marie d’Hautpoul de Blanchefort.— i-e fric de p ianjeni? îŢ ă ă l întreb . Nu- i vor face nici un r u.ă ţ ăPe pieptul ei, ap rur cifre romane, str lucitoare precumă ă ă

soarele. LIXLIXL. Un p ianjen se ivi pe sub simboluri, avândă aceeaşi înf işare cu cel de pe piatra de mormânt. Printreăţ tentaculele lui, erau şapte punctule e. Numai cele dou spa ii dinţ ă ţ apropierea capului erau goale. Marie tras cu degetul o linieă

364

pornind de la gâtul ei, în jos pe piept, dincolo de literele str lucitoare, pân la imaginea p ianjenului. O s geat ap ruă ă ă ă ă ă acolo unde-i fusese degetul.

Aceeaşi s geat cu dou vârfuri de pe piatra de mormânt.ă ă ăAcum, plutea. Departe de biseric . Trecând prin ziduri, afar înă ă

curte şi-apoi în gr dina cu flori, în care statuia Fecioarei st teaă ă deasupra pilastrului vizigot. Piatra nu mai era cenuşie şi roas deă vreme şi de ani. În schimb, cuvintele PENITEN , PENITEN şiŢĂ ŢĂ MISIUNE 1891 sclipeau.

Asmodeu reap ru. Demonul spuse:ă— Prin semnul acesta, tu îl vei învinge.În fa a pilastrului vizigot z cea Cai Thorvaldsen. Un petic deţ ă

asfalt uleios se întindea sub el, stacojiu de sânge, iar membrele tân rului erau întinse în diverse unghiuri şi contorsionate, ca aleă lui Geac Roşie, dup ce s rise de pe Round Tower. Ochii îi erauă ă ă deschişi, f r via , lumina i de groaz .ă ă ţă ţ ă

Auzi o voce. Ascu it , rece, mecanic . Şi v zu un televizor laţ ă ă ă care un b rbat must cios anun a ştirile, vorbind despre moarteaă ă ţ unei avocate mexicane şi a unui diplomat danez, mobilul crimelor r mânând necunoscut.ă

Şi bilan ul.ţ„Şapte mor i, nou r ni i.”ţ ă ă ţMalone se trezi.Mai visase despre moartea lui Cai Thorvaldsen şi alt dat – deă ă

multe ori, mai bine zis – dar niciodat în leg tur cu Rennes-le-ă ă ăChâteau.

Se pare c mintea îi era plin de gândurile pe care-i fuseseă ă greu s le evite cu dou ore înainte atunci când încercase să ă ă adoarm . Pân la urm , izbutise s a ipeasc , instalat confortabilă ă ă ă ţ ă într-una dintre numeroasele înc peri ale castelului st pânit deă ă Cassiopeia Vitt. Ea îl asigurase de faptul c musafirii nepofti i deă ţ afar vor fi supraveghea i şi c , dac de Roquefort se va hot rîă ţ ă ă ă s ac ioneze pe timpul nop ii, nu-i va g si nepreg ti i. Iar elă ţ ţ ă ă ţ fusese de acord cu aprecierile ei asupra situa iei. Erau înţ siguran , cel pu in pân a doua zi.ţă ţ ă

Aşa c adormise.ăDar în mintea lui continuase s încerce rezolvarea aceluiă

puzzle.Cea mai mare parte a visului i se şterse din minte, dar îşi

aminti ultima parte: reportajul de televiziune despre atacul din Mexico City. Aflase ulterior c între Cai Thorvaldsen şi avocataă

365

mexican exista o rela ie. Ea era o femeie curajoas , puternic ,ă ţ ă ă încercând s investigheze un misterios cartel. Poli ia local aflaseă ţ ă c primise amenin ri, dar nu le luase în seam . Poli iştii erau înă ţă ă ţ zon , dar, lucru curios, nici unul dintre ei nu se g sea prină ă preajm în clipa în care asasinii âşniser din automobil. Ea şiă ţ ă tân rul Thorvaldsen st teau pe o banc , mâncând de prânz.ă ă ă Malone tocmai se întorcea la ambasad , fiind în oraş într-oă misiune. Îşi folosise pistolul automat ca s -i doboare pe doi dintreă atacatori înainte s -şi dea seama ceilal i doi de faptul c el eraă ţ ă acolo. Nu-i z rise niciodat pe cel de-al treilea şi pe cel de-ală ă patrulea asasin, unul din ei expediindu-i un glon în um rulţ ă stâng. Înainte s -şi piard cunoştin a, izbutise s -l împuşte pe celă ă ţ ă care tr sese asupra lui, iar atacatorul r mas fusese doborât deă ă unul dintre puşcaşii din paza ambasadei.

Dar nu înainte ca o mul ime de gloan e s ating o mul ime deţ ţ ă ă ţ oameni.

Şapte mor i, nou r ni i.ţ ă ă ţSe ridic în capul oaselor pe pat.ăTocmai rezolvase enigma din Rennes.

366

53

ABA IA DES FONTAINES.ŢORA 1.30 NOAPTEA.

De Roquefort trecu rapid cartela magnetic prin dispozitivul cuă senzori şi z vorul electronic se deschise. Intr în arhivele bineă ă luminate şi-şi croi drum printre rafturile pline de c r i cu accesă ţ restric ionat pân în locul în care st tea Royce Claridon. Pe masaţ ă ă din fa a lui Claridon z ceau teancuri de scrieri. Frateleţ ă r spunz tor pentru arhive st tea deoparte, urm rindu-l r bd tor,ă ă ă ă ă ă aşa cum i se ceruse. Îi f cu semn s se retrag .ă ă ă

— Ce-ai aflat? îl întreb pe Claridon.ă— Materialele spre care m-a i îndrumat sunt interesante.ţ

Niciodat nu mi-am dat seama de cât s-a extins ordinul după ă Epurarea din 1307.

— Sunt multe în istoria noastr .ă— Am g sit o relatare despre cum a fost ars pe rug Jacques deă

Molay. Se pare c mul i dintre fra i au urm rit spectacolul, înă ţ ţ ă Paris.

— A p şit spre rug pe data de 13 martie 1314, inându-şiă ţ fruntea sus şi spunând mul imii: „Este doar un act de dreptateţ ca, într-un moment atât de solemn, când via a mea se apropieţ de sfârşit, s dezv lui înşel ciunea care s-a s vârşit şi s rostescă ă ă ă ă adev rul”.ă

— I-a i memorat cuvintele?ţ— E un om ale c rui cuvinte merit s fie cunoscute.ă ă ă— Mul i istorici îl blameaz pe Jacques de Molay pentruţ ă

c derea ordinului. Se spune c-ar fi fost slab şi prea mul umit deă ţ sine.

— Şi ce spun despre el relat rile pe care le-ai citit?ă— C p rea puternic şi hot rât şi c -şi f cuse planuri dinainteă ă ă ă ă

s plece din Cipru spre Fran a, în vara lui 1307. De fapt,ă ţ anticipase ceea ce pl nuise Filip al IV-lea.ă

— Averea şi cunoaşterea ne-au fost puse la loc sigur. De Molay s-a asigurat de asta.

— Chivotul Legii.Claridon scutur din cap.ă— Fra ii s-au asigurat de p strarea lui. De Molay s-a asigurat.ţ ă

367

În ochii lui Claridon ap ru o expresie de oboseal . Cu toate că ă ă ora era târzie, organismul lui de Roquefort func iona mai bineţ noaptea.

— Ai citit ultimele cuvinte ale lui de Molay?Claridon f cu un semn de încuviin are.ă ţ— „Dumnezeu ne va r zbuna moartea. Nenorocirea va c deaă ă

curând asupra celor care ne-au condamnat.”— Se referea la Filip al IV-lea şi la Clement al V-lea, care au

conspirat împotriva lui şi a ordinului. Papa a murit la mai pu in deţ o lun dup aceea, iar Filip a sucombat dup şapte luni. Nici unulă ă ă dintre moştenitorii lui Filip n-a avut b ie i, aşa c ramura regal aă ţ ă ă Cape ienilor s-a stins. La patru sute cincizeci de ani dup aceea,ţ ă în timpul Revolu iei, familia regal a Fran ei a fost închis , la felţ ă ţ ă ca de Molay, în închisoarea Temple. Atunci când ghilotina i-a retezat, în cele din urm , capul lui Ludovic al XVI-lea, un b rbată ă şi-a cufundat mâna în sângele regelui mort şi apoi a împroşcat mul imea, strigând: „Jacques de Molay, eşti r zbunat!”ţ ă

— Unul dintre ai voştri?De Roquefort încuviin .ţă— Unul dintre fra i, p truns de importan a momentului. Eraţ ă ţ

acolo ca s fie martor la c derea monarhiei franceze.ă ă— Asta înseamn mult pentru dumneavoastr , nu-i aşa?ă ăDe Roquefort nu era prea interesat s -şi împ rt şească ă ă ă

emo iile cu str inul acela, dar vru s clarifice lucrurile:ţ ă ă— Eu sunt maestrul.— Nu. E vorba despre mai mult. Mai mult, în privin a asta.ţ— Psihologia face şi ea parte din specialitatea dumitale?— A i stat drept în fa a unui automobil în vitez , provocându-lţ ţ ă

pe Malone s v calce. Pe urm , mi-a i fi fript carnea de pe t lpiă ă ă ţ ă f r vreo remuşcare.ă ă

— Monsieur Claridon, mii de fra i de-ai mei au fost aresta i; cuţ ţ to ii, din cauza l comiei unui rege. Câteva sute dintre ei au fostţ ă arşi pe rug. Ca o ironie a sor ii, numai minciunile le-ar fi redatţ libertatea. Adev rul însemna condamnarea lor la moarte, dină moment ce ordinul nu era vinovat de nici una dintre acuza iileţ aduse împotriva lui. Da. E o problem extrem de personal .ă ă

Claridon se întinse dup jurnalul lui Lars Nelle.ă— Am ceva veşti proaste. Am citit o bun parte dină

însemn rile lui Lars şi ceva nu e în regul .ă ăLui de Roquefort nu-i pl cu deloc cum suna aceast afirma ie.ă ă ţ— Sunt greşeli. Datele sunt eronate. Locurile difer . Surseleă

368

sunt consemnate incorect. Schimb ri subtile, dar pentru o privireă încercat sunt evidente.ă

Din nefericire, de Roquefort nu era suficient de cunosc toră încât s sesizeze diferen a. În realitate, spera c jurnalul îi vaă ţ ă spori cunoştin ele.ţ

— E vorba doar despre greşeli de consemnare?— La început, aşa am crezut. Apoi, pe m sur ce observam totă ă

mai multe, am ajuns s m îndoiesc de asta. Lars era un tipă ă grijuliu. Eu însumi l-am ajutat s culeag multe dintre informa iileă ă ţ din jurnal. Greşelile sunt inten ionate.ţ

De Roquefort lu jurnalul şi-l r sfoi atent pân când ajunse laă ă ă criptogram .ă

— Cu asta ce-i? E corect ?ă— N-aş putea s ştiu. Lars nu mi-a spus niciodat dac aă ă ă

descoperit secven a matematic prin care se descifreaz .ţ ă ăDe Roquefort deveni îngrijorat.— Vrei s spui c jurnalul e inutil?ă ă— Ceea ce spun este c sunt greşeli. Pân şi unele dintreă ă

însemn rile preluate din jurnalul personal al lui Sauniere suntă incorecte. Pe unele le-am citit eu însumi, acum mult vreme.ă

De Roquefort se sim i dezorientat. Ce se-ntâmpla acolo? Seţ duse înapoi cu gândul la ultima zi din via a lui Lars Nelle, la ceeaţ ce-i spusese atunci americanul.

*„N-ai fi în stare s g seşti nimic, nici dac s-ar afla chiar subă ă ă

nasul t u.”ăCum st tea printre copaci, îi displ cuse atitudinea lui Nelle, dară ă

îi admirase curajul, mai ales inând seama de faptul c b trânulţ ă ă avea o funie înf şurat de gât. Doar cu câteva minute maiă ă devreme, îl privise pe american cum lega funia de unul dintre parapetele podului, apoi înnoda la ul. Apoi, Nelle s rise pe zidulţ ă din piatr şi se apucase s priveasc fix spre apele întunecate aleă ă ă râului de dedesubt.

Îl urm rise pe Nelle întreaga zi, întrebându-se ce-o c uta prină ă înal ii Pirinei. Satul din apropiere nu avea nici o leg tur nici cuţ ă ă Rennes-le-Château, nici cu vreuna dintre cercet rile lui Lars Nelleă de care avea cunoştin . Se f cuse aproape miezul nop ii şiţă ă ţ întunericul înv luia totul în jurul lor. Doar clipocitul apei careă curgea pe sub pod mai tulbura liniştea mun ilor.ţ

Ieşise din frunziş şi se apropiase de pod.— Chiar m întrebam dac-o s te-ar i, zisese Nelle, cu spateleă ă ăţ

la el. Am presupus c o insult o s te scoat din ascunziş.ă ă ă ă— Ştiai c sunt aici?ă

369

— M-am obişnuit s fiu urm rit de fra i.ă ă ţÎn sfârşit, Nelle se întorsese spre el şi-i ar ta spre funia dină

jurul gâtului.— Dac nu te superi, tocmai aveam de gând s m sinucid.ă ă ă— Am impresia c moartea nu te însp imânt .ă ă ă— Am murit de mult vreme.ă— Nu i-e team de Dumnezeul t u? El nu permite sinuciderea.ţ ă ă— Care Dumnezeu? Din rân ne-am n scut, în rân neţă ă ă ţă ă

întoarcem, asta-i soarta noastr .ă— Şi dac te înşeli?ă— Nu m înşel.ă— Şi cum r mâne cu c utarea ta?ă ă— Nu mi-a adus nimic altceva decât nenorocire. Şi de ce te-ar

preocupa sufletul meu?— Nu m preocup . Dar c utarea ta e cu totul altceva.ă ă ă— M-a i urm rit mult vreme. Însuşi maestrul vostru a vorbit cuţ ă ă

mine. Mare p cat c ordinul va trebui s duc mai departeă ă ă ă c utarea. F r ca eu s -i deschid drumul.ă ă ă ă

— Ştiai c te urm rim?ă ă— Bineîn eles. Fra ii au încercat timp de luni de zile s punţ ţ ă ă

mâna pe jurnalul meu.— Mi s-a spus c eşti un om ciudat.ă— Sunt un nenorocit care pur şi simplu nu mai vrea s tr iasc .ă ă ă

O parte din mine regret asta. Pentru fiul meu, pe care-l iubesc. Şiă pentru so ia mea, care m iubeşte în felul ei. Dar nu mai am nici oţ ă dorin s tr iesc.ţă ă ă

— Nu exist şi feluri mai rapide de a muri?ăNelle ridicase din umeri.— Detest armele de foc, iar în ceea ce priveşte otrava, e ceva

care-mi displace. S sângerez pân mor nu m tenteaz , aşa că ă ă ă ă am optat pentru spânzurare.

Ridicase şi el din umeri.— Mi se pare un gest egoist.— Egoist? S - i spun eu ce înseamn s fii egoist. Ceea ce mi-ă ţ ă ă

au f cut mie oamenii. Ei cred c Rennes ascunde totul, de laă ă monarhia francez reîncarnat , pân la extratereştri. Câ iă ă ă ţ cercet tori au venit în vizit , cu echipament cu tot, să ă ă pâng reasc p mântul? Zidurile au fost r sturnate, s-au s pată ă ă ă ă pu uri, s-au excavat tuneluri. Pân şi mormintele au fost deschiseţ ă şi cadavrele exhumate. Scriitorii au formulat toate teoremele nebuneşti imaginabile, menite s le aduc bani.ă ă

Pe de Roquefort îl mirase acest discurs, ciudat pentru un sinucigaş.

— Am urm rit cum şi-au inut spiritiştii şedin ele şi cum auă ţ ţ purtat clarv z torii conversa ii cu mor ii. Atât de multe au fostă ă ţ ţ

370

inventate, încât adev rul a ajuns acum plictisitor. M-au obligat să ă scriu toate porc riile astea. Am fost nevoit s le îmbr işeză ă ăţ fanatismul, ca s -mi vând c r ile. Oamenii vor s citească ă ţ ă ă baliverne. Ridicol. Îmi vine s râd pân şi de mine. Egoist? To iă ă ţ idio ii ştia sunt cei c rora ar trebui s le pui o asemeneaţ ă ă ă etichet .ă

— Şi care-i adev rul despre Rennes? îl întrebase, calm.ă— Sun convins c mori de curiozitate.ăSe hot râse atunci s încerce o alt abordare.ă ă ă— Î i dai seama de faptul c eşti unica persoan care ar puteaţ ă ă

s rezolve ghicitoarea lui Sauniere?ă— Ar putea? Am şi rezolvat-o.De Roquefort îşi adusese aminte de criptograma pe care o

v zuse în raportul mareşalului, clasat în arhivele aba iei, cea peă ţ care aba ii Gelis şi Sauniere o descoperiser în bisericile lor, ceaţ ă pe care Gelis poate c-o rezolvase cu pre ul vie ii.ţ ţ

— Po i s -mi spui?ţ ăEra aproape un ton de implorare în întrebarea lui, unul care nu-

i pl cea.ă— Eşti ca to i ceilal i: cau i r spunsuri uşoare. Unde-iţ ţ ţ ă

provocarea aici? Mi-a luat ani de zile s descifrez combina ia asta.ă ţ— Şi presupun c n-ai scris mai nimic, aşa-i?ă— Asta r mâne s descoperi singur.ă ă— Eşti un tip arogant.— Nu, sunt un c nit. E o diferen . Vezi, to i oportuniştii ştia,ţă ă ţă ţ ă

care au venit doar pentru interesul propriu şi au plecat cu nimic, m-au înv at ceva.ăţ

De Roquefort r m sese s aştepte o explica ie.ă ă ă ţ— Nu e absolut nimic de g sit.ă— Min i!ţNelle ridicase din umeri.— Poate c da? Poate c nu.ă ăSe hot râse atunci s -l lase pe Lars Nelle s -şi duc la sfârşită ă ă ă

îndeletnicirea.— Fie s - i g seşti pacea.ă ţ ăSe întorsese şi plecase.— Templierule! îl strigase Nelle.Se oprise şi se întorsese.— O s - i fac o favoare. N-o meri i, fiindc tot ceea ce mi-auă ţ ţ ă

f cut fra ii t i doar mi-a agravat situa ia. Dar nici ordinul t u nuă ţ ă ţ ă merita ceea ce i s-a întâmplat. Aşa c-o s - i dau un indiciu. Cevaă ţ care s te ajute s te descurci. Nu e scris nic ieri. Nici m car înă ă ă ă jurnal. Numai tu îl vei avea şi, dac eşti deştept, po i chiar să ţ ă rezolvi ghicitoarea. Ai cumva hârtie şi creion?

371

De Roquefort se apropiase de zid, scotocise prin buzunar şi scosese un carne el micu şi un stilou, pe care i le întinsese luiţ ţ Nelle. B rbatul mâzg lise ceva, apoi îi aruncase înapoi stiloul şiă ă carne elul.ţ

— Noroc, zisese Nelle.Apoi, americanul s rise peste margine. Auzise cum se încordaă

funia şi un pocnet scurt, în clipa în care se frângea gâtul. Îşi dusese carne elul aproape de ochi şi, în lumina slab a lunii, citiseţ ă ceea ce scrisese Lars Nelle.

GOODBYE STEPHANIE.

So ia lui Nelle se numea Stephanie. Cl tinase din cap. Nici unţ ă indiciu. Doar un ultim salut, de la so c tre so ie.ţ ă ţ

Acum, nu mai era atât de sigur.Ajunsese la concluzia c , l sând bile elul asupra cadavrului, seă ă ţ

asigura c va fi considerat o sinucidere. Aşa c apucase funia,ă ă ă tr sese cadavrul în sus şi îndesase bucata de hârtie în buzunarulă c m şii lui Nelle.ă ă

Dar s fi fost cuvintele acelea cu adev rat un indiciu?ă ă— În noaptea în care-a murit Nelle, mi-a spus c-ar fi rezolvat

criptograma şi mi-a dat asta.Înşf c un creion de pe mas şi scrise GOODBYE STEPHANIEă ă ă

pe o foaie.— Cum ar putea s fie asta o solu ie? îl întreb Claridon.ă ţ ă— Nu ştiu. Niciodat nu m-am gândit c-ar fi, pân -n clipa asta.ă ă

Dac tot ceea ce spui e adev rat şi anume c jurnalul cuprindeă ă ă erori inten ionate, atunci noi trebuia s -l g sim. Am tot c utatţ ă ă ă jurnalul sta în timpul vie ii lui Lars Nelle, apoi la fiul lui. Numaiă ţ c Mark Nelle l-a inut încuiat undeva. Pe urm , atunci când fiul aă ţ ă ajuns aici, la aba ie, am aflat c avea jurnalul la el atunci când aţ ă fost prins de avalanş . Maestrul l-a luat în st pânire şi l-a inută ă ţ sub cheie pân acum câteva s pt mâni.ă ă ă

Îşi aminti de pretinsul pas greşit f cut de Cassiopeia Vitt înă Avignon. Acum, ştia c nu fusese vorba despre o greşeal .ă ă

— Ai dreptate. Jurnalul n-are nici o valoare. Trebuia să ajungem în posesia lui.

Ar t spre foaia de hârtie.ă ă— Dar poate cuvintele astea dou or avea un în eles.ă ţ— Sau, poate, sunt o alt indica ie greşit ?ă ţ ăCeea ce era posibil.Claridon examin cele dou cuvinte cu un evident interes.ă ă

372

— Ce-a spus, exact, Lars, atunci când v-a dat asta?Îi relat totul cu rigurozitate, sfârşind cu: „Un indiciu care s teă ă

ajute s te descurci. Dac eşti deştept, po i chiar s rezolviă ă ţ ă ghicitoarea”.

— Îmi amintesc de ceva despre care mi-a pomenit Lars, odat .ăClaridon scotoci pe mas pân când g si câteva foi de hârtieă ă ă

împ turite.ă— Astea sunt noti ele pe care le-am f cut în Avignon, dupţ ă ă

cartea lui Stüblein, despre piatra funerar a lui Marie d’Hautpoul.ă Privi i aici.ţ

Claridon îi ar t o serie de cifre romane. MDCOLXXXI.ă ă— Astea au fost gravate pe piatr şi se presupunea c-ar fi anulă

mor ii ei. 1681. Şi asta, f r s -l punem la socoteal pe O, dinţ ă ă ă ă moment ce nu exist o asemenea cifr roman . Dar Marie aă ă ă murit în 1781, nu în 1681. Şi la vârsta ei e o greşeal . Avuseseă şaizeci şi opt de ani, nu şaizeci şi şapte, aşa cum era scris, atunci când a murit.

Claridon puse mâna pe creion şi scrise 1681, 67 şi GOODBYE STEPHANIE pe foaie.

— Observa i ceva?ţDe Roquefort se holb la foaie. Nu-i venea nimic în minte, dară

niciodat nu fusese bun la ghicitori.ă— Trebuie s gândi i ca un om din secolul al XVIII-lea. Bigou aă ţ

fost cel care a creat piatra funerar . Solu ia ar putea s fieă ţ ă simpl dintr-un anumit punct de vedere, dar grea dintr-un altul,ă din cauza num rului nesfârşit de variante. S fragment m anulă ă ă 1681 în dou numere: 16 şi 81. Unu plus şase egal şapte. Optă plus unu egal nou . Şapte, nou . Apoi, s ne uit m la şaizeci şiă ă ă ă şapte. Şapte nu se poate inversa, dar şase devine nou atunciă când e întors cu susu-n jos. Aşadar, din nou, şapte, nou . Să ă num r m literele din ceea ce v-a scris Lars. Şapte, în GOODBYE.ă ă Nou , în STEPHANIE. Am impresia c totuşi v-a l sat un indiciu.ă ă ă

— Deschide jurnalul la pagina cu criptograma şi încearc .ăRoyce Claridon frunz ri paginile şi g si desenul.ă ă

373

— Sunt câteva posibilit i. Şapte, nou . Nou , şapte.ăţ ă ă

Şaisprezece. Unu, şase. Şase, unu. O s încep cu cea maiă evident . Şapte, nou .ă ă

Îl urm ri pe Claridon cum num ra de-a lungul şirurilor de litereă ă şi de simboluri, oprindu-se la cea de-a şaptea, apoi la cea de-a noua, însemnând de fiecare dat caracterul respectiv. În clipa înă care termin , pe foaie ap ru ITEGOARCANADEI.ă ă

— E în latin , zise el, desluşind cuvintele. ă I tego arcana Dei. Traduse: „Ascund secretele lui Dumnezeu”.

Pe dracu!— Jurnalul sta e inutil, r cni el. Nelle şi-a plasat propriaă ă

ghicitoare.Dar un alt gând i se ivi în minte. Raportul mareşalului. Şi

acesta con inea, la rândul lui, o criptogram , una pe care-oţ ă ob inuse de la abatele Gelis. Una despre care se presupunea cţ ă abatele ar fi rezolvat-o. Una care era identic , dup cum notaseă ă mareşalul, cu cea descoperit de Sauniere.ă

Trebuie s-o aib .ă— Mai exist un desen într-una dintre c r ile de la Mark Nelle.ă ă ţOchii lui Claridon p reau cuprinşi de fl c ri.ă ă ă— Presupun c-o s pune i mâna pe ea.ă ţ— La r s ritul soarelui.ă ă

374

54

GIVORS, FRAN A.ŢORA 1.30 NOAPTEA.

Malone st tea în picioare în salon, ceilal i fiind înghesui i înă ţ ţ jurul mesei. Îi trezise de câteva minute.

— Cunosc r spunsul, le spuse el.ă— La criptogram ? să e mir Stephanie.ăEl încuviin .ţă— Mark mi-a povestit despre caracterul lui Sauniere. Îndr zneă ţ

şi impertinent. Şi sunt de acord cu ceea ce ai spus zilele trecute, Stephanie. Biserica din Rennes nu e un indicator spre o comoar .ă Sauniere n-ar fi transmis mai departe niciodat o asemeneaă informa ie, dar pur şi simplu n-a putut rezista s nu dea o micţ ă ă indica ie. Problema e c ai nevoie de o gr mad de piese dacţ ă ă ă ă vrei s asamblezi întregul puzzle. Spre norocul nostru, le avemă pe majoritatea.

Se întinse dup cartea ă Pierres Gravees du Languedoc, încă deschis la reproducerea pietrelor de pe mormântul lui Marieă d’Hautpoul.

— Bigou e tipul care ne-a l sat adev ratele indicii. Fugea dină ă Fran a, n-avea s se mai întoarc vreodat , aşa c-a ascunsţ ă ă ă criptogramele în ambele biserici şi a l sat dou pietre gravate peă ă un mormânt gol. Avem o dat a mor ii greşit , 1681, o vârstă ţ ă ă greşit , şaizeci şi şapte, dup care uita i-v la cifrele romane deă ă ţ ă jos: LIXLIXL. Cincizeci, nou , cincizeci, nou , cincizeci. Dac leă ă ă adun m pe toate, avem o sut şaizeci şi opt. De asemenea, aă ă f cut o referire la tabloul ă Citind Regulile din Caridad în registrul parohiei. Aminti i-v , în vremea lui Bigou, data nu era acoperit .ţ ă ă Prin urmare, s-ar fi v zut 1681, nu 1687. Exist un şablon aici.ă ă

Ar t spre reproducerea pietrelor funerare.ă ă

375

— Privi i p ianjenul din partea de jos. Şapte punctule e au fostţ ă ţ plasate în mod inten ionat între picioarele lui, iar dou spa ii auţ ă ţ fost l sate goale. De ce n-am include, pur şi simplu, câte ună punct între toate astea? Apoi, privi i ceea ce-a f cut Sauniere înţ ă gr dina de lâng biseric . A luat pilastrul vizigot, l-a întors cuă ă ă susu-n jos, apoi a gravat „Misiune 1891” şi „Peniten ,ţă Peniten ” pe fa a lui. Ştiu c o s vi se par o nebunie, darţă ţ ă ă ă tocmai am visat leg tura dintre toate astea.ă

Zâmbir cu to ii, dar nimeni nu-l întrerupse.ă ţ— Anul trecut, Henrik, atunci când Cai şi to i ceilal i au fostţ ţ

ucişi în Mexico City. Am tot visat asta, din când în când. E greu al naibii s - i sco i nişte imagini ca astea din minte. Au fost oă ţ ţ mul ime de mor i şi de r ni i în ziua aia.ţ ţ ă ţ

— Şapte mor i. Nou r ni i, murmur Stephanie.ţ ă ă ţ ăAcelaşi gând p ru s dea n val , spontan, în min ile tuturor,ă ă ă ă ţ

iar el z ri semnele în elegerii, mai ales pe chipul lui Mark.ă ţ— Cotton, s-ar putea s ai dreptate. Mark se aşez la mas .ă ă ă

1681. Adun m primele dou şi ultimele dou cifre. Şapte, nou .ă ă ă ă Gravura de pe pilastru. Sauniere a întors-o cu susu-n jos ca să trimit un mesaj. L-a ridicat în 1891, dar inverseaz data şi-o să ă ă ai 1681. Pilastrul e cu susu-n jos ca s ne conduc în direc ia ceaă ă ţ bun . Şapte, nou , iar şi.ă ă ă

— Apoi, s num r m literele, continu Malone. Şapte înă ă ă ă Misiune. Nou în ă Penitenţă. E mai mult decât o coinciden . Şi oţă sut şaizeci şi opt, din cifrele romane de pe piatra de mormânt.ă Totalul sta e acolo pentru un anumit motiv. S adun m unu cuă ă ă şase şi cu opt şi ob inem şapte şi nou . Şablonul e peste tot.ţ ă

C ut fotografia color dup cea de-a zecea imagine dină ă ă Drumul Crucii înf işat în Biserica Mariei Magdalena.ăţ

— Privi i aici. Atunci când soldatul roman arunc zarurileţ ă pentru mantia lui Hristos. Uita i-v pe fe ele zarurilor. Un trei, unţ ă ţ patru şi un cinci. Atunci când am fost cu Mark în biseric , m-amă întrebat de ce-au fost alese tocmai numerele astea. Mark, tu ai spus c Sauniere a supravegheat personal fiecare detaliu dină ceea ce s-a f cut în biseric . Prin urmare, înseamn c a alesă ă ă ă numerele astea dintr-un anumit motiv. Cred c succesiunea esteă cel mai important element. Trei e primul, apoi patru, apoi cinci. Trei plus patru fac şapte, patru plus cinci fac nou .ă

— Şi-atunci, şapte, nou rezolv criptograma? întrebă ă ă Cassiopeia.

— Exist o singur cale de a afla. Mark f cu un semn şiă ă ă

376

Geoffrey îi întinse rucsacul. Mark deschise cu grij raportulă mareşalului şi g si desenul.ă

Apoi, începu s aplice secven a şapte, nou , deplasându-se peă ţ ă

cele treisprezece şiruri de litere şi de simboluri. Pe m sur ceă ă f cea acest lucru, nota fiecare caracter selectat.ă

— E în francez , constat Cassiopeia. În limba lui Bigou.ă ăMark încuviin .ţă— În eleg.ţAd ug spa iile necesare, astfel încât mesajul s aib sens.ă ă ţ ă ă

TEMPLIER TRESOR EN FOUI AU LAGUSTOUS.

— Comoara templierilor poate fi g sit la Lagustous, traduseă ă Malone.

— Ce-i aia Lagustous? întreb Henrik.ă— Habar n-am, r spunse Mark. Şi nu-mi amintesc s se fiă ă

pomenit despre un asemenea loc prin arhivele templierilor.— Am tr it toat via a în regiunea asta, ad ug Cassiopeia şiă ă ţ ă ă

n-am auzit de o asemenea localitate.Mark p rea frustrat.ă— Cronicile au men ionat în mod special faptul c toate careleţ ă

în care se afla şi Chivotul s-au îndreptat spre sud, c tre Pirinei.ă— De ce-ar fi f cut abatele ca lucrurile s fie atât de simple?ă ă

întreb , calm, Geoffrey.ă— Are dreptate, zise Malone. Bigou putea s -şi fi luat o m sură ă ă

de precau ie, astfel încât simpla rezolvare a secven ei s nu fieţ ţ ă suficient .ă

Stephanie era nedumerit .ă— Eu n-aş spune c a fost simplu.ă

377

— Asta numai din cauz c piesele acestui puzzle au fostă ă împr ştiate, iar câteva s-au pierdut pentru totdeauna, replică ă Malone. Dar, în vremea lui Bigou, existau toate, iar el a în l ată ţ piatra funerar astfel încât s-o vad toat lumea.ă ă ă

— Numai c Bigou şi-a dublat miza, observ Mark. Raportulă ă mareşalului remarc în mod special faptul c Gelis a descoperită ă în biserica lui o criptogram identic , cu cea a lui Sauniere. Înă ă secolul al XVIII-lea, Bigou a slujit şi în biserica aia, ca şi la Rennes, aşa c şi-a ascuns câte un reper în fiecare dintre ele.ă

— Sperând c o persoan mai curioas va g si m car unaă ă ă ă ă dintre ele, complet Henrik. Şi exact asta s-a şi întâmplat.ă

— Gelis, în realitate, a g sit rezolvarea pentru ghicitoare, ziseă Mark. Ştim asta. I-a spus mareşalului. De asemenea, a spus că avea b nuieli în leg tur cu Sauniere. Apoi, dup câteva zile, aă ă ă ă fost asasinat.

— De Sauniere? întreb Stephanie.ăMark ridic din umeri.ă— Nimeni nu ştie. Întotdeauna am fost de p rere c mareşalulă ă

ar putea fi suspect. A disp rut de la aba ie la câteva s pt mâniă ţ ă ă dup asasinarea lui Gelis şi în mod inten ionat n-a transcris înă ţ raportul lui solu ia criptogramei.ţ

Malone ar t spre foaie.ă ă— Acum, o avem. Dar trebuie s afl m ce înseamn ă ă ă lagustous.— E o anagram , fu de p rere Cassiopeia.ă ăMark o aprob .ă— Exact la fel ca pe piatra funerar , pe care Bigou a folosit ă Et

în Arcadia ego ca o anagram pentru ă I tego arcana Dei. Putea să fac exact acelaşi lucru şi aici.ă

Cassiopeia examin foaia şi, deodat , ochii îi str lucir .ă ă ă ă— Ştii, nu-i aşa? o întreb Malone.ă— Cred c da.ăAşteptar cu to ii.ă ţ— În secolul al X-lea, un baron bogat pe numele lui Hildemar a

ajuns s -l cunoasc pe un anume Agulous. Rudelor lui Hildemară ă le displ cea influen a pe care Agulous o exercita asupra lui şi, caă ţ o opozi ie manifest fa de familia lui, Hildemar şi-a trecut toateţ ă ţă p mânturile pe numele lui Agulous, care a transformat castelulă într-o aba ie, în care s-a c lug rit şi însuşi Hildemar. În timp ceţ ă ă st teau îngenunchea i pentru rug ciune, în capela aba iei,ă ţ ă ţ Agulous şi Hildemar au fost omorâ i de sarazini. Pân la urm ,ţ ă ă amândoi au fost sanctifica i de catolici. Exist înc un oraş acolo.ţ ă ă

378

La aproximativ o sut patruzeci şi cinci de kilometri de-aici. St.ă Agulous.

Lu stiloul şi transform ă ă lagustous în St. Agulous.— Existau aşez ri ale templierilor acolo, spuse Mark. O mareă

comanderie, dar acum nu mai e.— Castelul acela, care a devenit aba ie, e înc acolo, precizţ ă ă

Cassiopeia.— Trebuie s mergem, zise Henrik.ă— Ar putea s fie o problem , interveni Malone, aruncând oă ă

privire fugar spre Cassiopeia.ăNu le spuseser celorlal i despre oamenii de-afar , aşa c oă ţ ă ă

f cu acum.ă— De Roquefort o s ac ioneze, declar Mark. Gazda noastr ,ă ţ ă ă

aici de fa , i-a permis s intre în posesia jurnalului tatei. Imediatţă ă cum va afla c e inutil, atitudinea lui se va schimba.ă

— Trebuie s plec m de-aici neobserva i, propuse Malone.ă ă ţ— Suntem cam mul i, observ Henrik. O asemenea ieşire arţ ă

însemna o provocare.Cassiopeia zâmbi.— Mie-mi plac provoc rile.ă

379

55

ORA 7.30 DIMINEA A.Ţ

De Roquefort îşi croi drum prin p durea de pini înal i,ă ţ p mântul de sub el fiind argintat de buruienile albicioase. Ună parfum dulceag plutea în aerul dimine ii. Stâncile roşiatice dinţ calcar din preajma lui erau înv luite de o cea sub ire. Un vultură ţă ţ plana, trecând încoace şi-ncolo printre aburi, în c utarea unuiă vânat pentru micul dejun. De Roquefort luase masa de dimineaţă împreun cu fra ii, în t cere, aşa cum cerea tradi ia, în timp ce liă ţ ă ţ se citea din Scripturi.

Era nevoit s -i recunoasc meritele lui Claridon. Acestaă ă descifrase criptograma folosind combina ia şapte, nou ,ţ ă dezlegând misterul. Din nefericire, mesajul era inutil. Claridon îi povestise c Lars Nelle g sise o criptogram în manuscrisulă ă ă nepublicat al lui Nöel Corbu, omul care r spândise cea mai mareă parte din fic iunile despre Rennes, pe la mijlocul secolului al XX-ţlea. Dar Nelle fusese cel care schimbase ghicitoarea, sau fusese Sauniere? Solu ia aceea frustrant s fi fost cea care l-a împinsţ ă ă pe Lars Nelle spre sinucidere? Toate acele eforturi şi, atunci când, în sfârşit, descifrase ceea ce l sase Sauniere, nu i seă spunea nimic. S fi fost asta ceea ce voia s spun Lars Nelle,ă ă ă atunci când declarase: „Nu e absolut nimic de g sit?”ă

Greu de ştiut.Dar, la naiba, o s afle el.ăO goarn trâmbi în dep rtare, dinspre castel. Ziua de lucruă ţă ă

era, probabil, pe cale s înceap . Undeva, în fa , îşi descoperiă ă ţă una dintre santinele. Luase leg tura prin intermediul telefonuluiă celular cu oamenii s i, în timp ce se îndrepta spre nord dinspreă aba ie, aflând c totul era liniştit. Printre copaci, z ri castelul, laţ ă ă vreo câteva sute de metri distan , sc ldat în str lucirea filtratţă ă ă ă a dimine ii.ţ

Se apropie de fratele care-i raport c , în urm cu o or , ună ă ă ă grup alc tuit din unsprezece b rba i şi femei venise pe josă ă ţ dinspre şantierul de construc ii. Cu to ii purtau haine de epoc .ţ ţ ă De atunci nu se mişcaser de acolo. Cea de-a doua santinelă ă raportase c partea din spate a cl dirii r m sese t cut . Nimeniă ă ă ă ă ă nu intrase, nici nu plecase. Cu dou ore mai devreme fuseseă

380

mare agita ie în interior: lumini în camere, forfota slujitorilor.ţ Îns şi Cassiopeia Vitt ieşise la un moment dat şi se dusese până ă la grajduri, dup care se întorsese.ă

— De asemenea, a mai fost activitate şi pe la vreo unu noaptea, îi raport fratele. S-au aprins luminile în dormitoare,ă apoi într-o înc pere de la parter. Cam la o or mai târziu, luminileă ă s-au stins. Se pare c s-au trezit cu to ii pentru o vreme, apoi s-ă ţau dus înapoi la culcare.

Poate c noaptea lor fusese la fel de plin de revela ii ca şi aă ă ţ lui.

— Dar n-a plecat nimeni din cas ?ăFratele scutur din cap în semn de nega ie.ă ţDe Roquefort îşi c ut sta ia radio în buzunar şi intr înă ă ţ ă

leg tur cu şeful echipei de zece cavaleri pe care-o adusese cuă ă el. Îşi parcaser vehiculele la aproape un kilometru distan şiă ţă veneau pe jos prin p dure, spre castel. Le d duse ordin să ă ă încercuiasc în t cere cl direa, dup care s -i aştepteă ă ă ă ă instruc iunile. Acum fu informat c to i zece erau la posturi.ţ ă ţ Ad ugându-i pe cei doi care erau deja acolo şi pe el însuşi, erauă treisprezece b rba i înarma i: mai mult decât suficien i pentruă ţ ţ ţ îndeplinirea misiunii.

„Ce ironie”, îşi zise în gând. Fra ii erau din nou în r zboi cuţ ă sarazinii. Mai precis, cu o sarazin . Cu şapte secole în urm ,ă ă musulmanii îi învinseser pe creştini şi recuceriser ara Sfânt .ă ă Ţ ă Acum, o alt musulman , Cassiopeia Vitt, se amestecase înă ă afacerile ordinului.

— Maestre.Aten ia îi fu atras spre castel şi spre intrarea lui din fa , peţ ă ţă

unde ieşeau oameni, cu to ii înveşmânta i în straie r neştiţ ţ ţă ă pline de culoare din Evul Mediu. B rba ii, în tartane sco ieneă ţ ţ maronii, cu şnururi legate la mijloc, în pantaloni negri strânşi pe picior şi înc l a i în cipici. Câteva jambiere erau legate mai susă ţ ţ de glezne. Femeile purtau rochii lungi, cenuşii, cu şor uri legateţ în jurul şoldurilor cu sfori. P l rii din paie, bonete cu boruri late,ă ă berete şi glugi le acopereau capetele. În ziua precedent ,ă observase cât de autentice erau veşmintele tuturor lucr toriloră de la Givors, f când parte din atmosfera anacronic pe careă ă trebuia s-o evoce locul. Vreo doi muncitori se apucar s -lă ă înghionteasc pe un al treilea, plini de voioşie, în timp ce grupulă se întorcea şi se îndrepta încetişor spre aleea care ducea spre şantierul castelului.

381

— Poate c-a fost un fel de întâlnire, îşi d du cu p rerea frateleă ă aflat lâng el. Au venit de la şantier încoace şi acum se întorc.ă

Fu de acord. Cassiopeia Vitt supraveghea personal proiectul Givors, aşa c era o presupunere rezonabil .ă ă

— Câ i au intrat?ţ— Unsprezece.Îi num r . Tot atâ ia ieşiser . Perfect. Venise vremea să ă ţ ă ă

ac ioneze. Îşi ridic sta ia radio spre buze şi rosti:ţ ă ţ— Intra i.ţ— Care v sunt ordinele? îă ntreb vocea interlocutorului.ăEra s tul de joaca asta cu adversarul.ă— Face i tot ceea ce este necesar ca s -i re ine i pân cândţ ă ţ ţ ă

ajung eu în untru.ă*

P trunse în castel prin buc t rie, o înc pere imens înc rcată ă ă ă ă ă ă cu vase din o el inoxidabil. Trecuser cincisprezece minute deţ ă când d duse ordin s fie ocupat casa, iar asediul se desf şuraseă ă ă ă f r s se trag vreun foc de arm . De fapt, ocupan ii se aflau laă ă ă ă ă ţ micul dejun în clipa în care fra ii g sir drumul spre parter.ţ ă ă Postase oameni la toate intr rile şi ferestrele sufrageriei, astfelă încât s alunge orice speran de sc pare.ă ţă ă

Era încântat. Nu voia s atrag aten ia de nici un fel.ă ă ţÎn timp ce se deplasa prin numeroasele înc peri, admiră ă

pere ii acoperi i cu brocarturi multicolore, tavanele pictate,ţ ţ pilaştrii sculpta i, candelabrele din sticl şi mobilierul învelit înţ ă diverse nuan e de damasc. Cassiopeia Vitt avea gusturi rafinate.ţ

G si sufrageria şi se preg ti s -l înfrunte pe Mark Nelle. Ceilal iă ă ă ţ aveau s fie ucişi şi trupurile lor îngropate în p dure, dar Markă ă Nelle şi Geoffrey trebuiau duşi înapoi, s suporte rigorileă disciplinei. Avea nevoie s fac din ei un exemplu. Moarteaă ă fratelui din Rennes trebuia s fie r zbunat .ă ă ă

Trecu printr-un foaier spa ios şi p trunse în sufragerie.ţ ăFra ii încercuir înc perea, cu armele preg tite. Privirea luiţ ă ă ă

m tur masa cea lung şi înregistr şase chipuri.ă ă ă ăPe nici unul dintre ele nu-l recunoştea.În loc s -i vad pe Cotton Malone, pe Stephanie şi pe Markă ă

Nelle, pe Geoffrey şi pe Cassiopeia Vitt, b rba ii şi femeile dină ţ jurul mesei erau cu to ii str ini, to i şase îmbr ca i în jeanşi şiţ ă ţ ă ţ c m şi.ă ă

Lucr tori de pe şantierul de construc ie.ă ţDracu’ s -i ia!ă

382

Sc paser chiar de sub nasul lui.ă ăÎşi st pâni furia clocotitoare.ă— ine i-i aici pân când m întorc, îi porunci el unuia dintreŢ ţ ă ă

cavaleri.P r si casa şi, cu calm, porni agale pe aleea m rginit deă ă ă ă

copaci, c tre parcare. Doar câteva vehicule erau prezente la oraă aceea matinal . Dar automobilul închiriat al lui Cotton Malone,ă care era parcat acolo atunci când ajunsese el, disp ruse.ă

Cl tin din cap.ă ăAcum, nu ştia ce s fac şi habar n-avea încotro seă ă

îndreptaser .ăUnul dintre fra ii pe care-i l sase în castel veni în goan dinţ ă ă

spate. Se întreb ce-l f cuse s -şi p r seasc postul.ă ă ă ă ă ă— Maestre, îi zise fratele, unul dintre oamenii din castel mi-a

spus c azi-diminea Cassiopeia Vitt le-a cerut s vin la castelă ţă ă ă devreme, îmbr ca i în straiele lor pentru lucru. Şase dintre ei auă ţ f cut schimb de haine şi Cassiopeia Vitt le-a spus s se bucureă ă de micul dejun.

M car atât presupusese şi el. Ce altceva mai era?ăOmul îi întinse un celular.— Acelaşi angajat mi-a spus c-a fost l sat un bile el careă ţ

indica faptul c ve i sosi. Atunci când avea s se întâmple asta,ă ţ ă el trebuia s v dea telefonul acesta, împreun cu un mesaj.ă ă ă

De Roquefort desp turi peticul de hârtie şi citi:ă

R spunsul a fost g sit. Voi suna înainte ca soarele s apun , cuă ă ă ă informa iiţ .

Sim i nevoia s afle:ţ ă— Cine a scris asta?— Angajatul a spus c i-a fost l sat în hainele de schimb,ă ă

împreun cu instruc iuni cum c s v fie înmânate directă ţ ă ă ă dumneavoastr .ă

— Şi cum de le ai tu?— Atunci când v-a pomenit numele, pur şi simplu i-am spus că

eu sunt acela, dându-m drept dumneavoastr , aşa c mi le-aă ă ă dat.

Ce se-ntâmpla? S fi fost vreun tr d tor în rândurileă ă ă duşmanului? Aşa se p rea. Din moment ce nu avea nici o ideeă despre direc ia în care plecaser , nu prea avea de-ales.ţ ă

— Spune-le fra ilor s se retrag şi s se întoarc la aba ie.ţ ă ă ă ă ţ

383

56

ORA 10.00 DIMINEA A.Ţ

Malone se minuna de frumuse ea Pirineilor, care sem nau atâtţ ă de mult cu Alpii ca înf işare şi ca m re ie. Desp r ind Fran a deăţ ă ţ ă ţ ţ Spania, culmile p reau s se întind la nesfârşit, fiecare dintreă ă ă piscurile zim ate fiind încoronat cu z pad str lucitoare, iarţ ă ă ă ridic turile mai mici fiind învelite cu un amestec de panteă înverzite şi de stânci purpurii. Printre vârfuri, se întindeau v iă pârjolite de soare, adânci şi prevestind apari ia duhurilor lui Carolţ cel Mare, ale francilor, ale vizigo ilor şi-ale maurilor.ţ

Plecaser cu dou maşini: cu cea închiriat de Malone şi cu ună ă ă Land Rover pe care Cassiopeia Vitt îl inea parcat lâng şantier.ţ ă Ieşirea lor din castel fusese gândit cu inteligen – şiretlicul seă ţă pare c func ionase, din moment ce nu aveau nici o „coad ” – şi,ă ţ ă odat pleca i, trecuser la o cercetare minu ioas a eventualeloră ţ ă ţ ă dispozitive de urm rire. Malone fu nevoit s recunoasc faptulă ă ă c , de data asta, Cassiopeia îl întrecuse la capitolul imagina ie.ă ţ

În urm cu o or , înainte s porneasc în sus prin mun i, seă ă ă ă ţ opriser şi-şi cump raser haine de la un complex comercial deă ă ă lâng Ax-les-Thermes, o înfloritoare sta iune climateric din careă ţ ă se aprovizionau excursioniştii şi schiorii. Tunicile lor colorate şi rochiile lungi le atr seser câteva priviri curioase, dar acum erauă ă îmbr ca i în jeanşi, c m şi şi haine din lân şi înc l a i cu ghete,ă ţ ă ă ă ă ţ ţ preg ti i pentru ceea ce se afla în fa a lor.ă ţ ţ

St. Agulous era coco at pe marginea unei pr p stii, înconjuratţ ă ă de coline terasate, la cap tul unei şosele înguste, de undeă pornea o c rare în spiral , ce urca printr-o trec toare camuflată ă ă ă de nori. Or şelul, nu cu mult mai mare decât Rennes-le-Château,ă era o îngr m dire de cl diri din calcar ros de vreme, care p reauă ă ă ă c se îngem neaz cu stânca de dincolo de ele.ă ă ă

Malone se opri înainte de intrarea în oraş, ab tându-se printreă copaci, pe o potec strâmt şi noroioas . Cassiopeia îl urm .ă ă ă ă Coborâr cu to ii din maşini, respirând aerul aspru de munte.ă ţ

— Nu cred c-ar fi o idee bun s intr m cu to ii în oraş, zise el.ă ă ă ţ Nu prea arat ca un loc în care s soseasc mul i turişti.ă ă ă ţ

— Are dreptate, îl sus inu Mark. Tata întotdeauna se apropiaţ cu mare grij de or şele dintr-astea. L sa i-m pe mine şi peă ă ă ţ ă

384

Geoffrey s mergem. Doi tipi pleca i în drume ie. Nu e cevaă ţ ţ neobişnuit vara.

— Crede i c eu n-aş face o impresie bun ? întrebţ ă ă ă Cassiopeia.

— S faci impresie nu cred c e o problem pentru dumneata,ă ă ă replic Malone, rânjind. S -i faci pe oameni s uite impresia astaă ă ă ar fi o problem .ă

— Şi pe dumneata cine te-a pus la comand ? ripostă ă Cassiopeia.

— Eu, declar Henrik. Mark cunoaşte mun ii ştia. Vorbeşteă ţ ă limba de aici. L sa i-l s mearg împreun cu Geoffrey.ă ţ ă ă ă

— Atunci, chiar v rog, accept ea, duce i-v !ă ă ţ ă*

Mark şi Geoffrey trecur f r grab prin poarta principal ,ă ă ă ă ă ajungând într-o pia et strâmt , umbrit de copaci. Geoffreyţ ă ă ă ducea cu el în continuare rucsacul în care se aflau cele două c r i, astfel c p reau doi excursionişti ieşi i la o plimbare deă ţ ă ă ţ dup -amiaza. Porumbeii zburau în cercuri pe deasupraă îngr m dirii de acoperişuri din gresie neagr , luptându-se cuă ă ă rafalele de vânt care şuierau printre cr p turile stâncilor,ă ă împingând norii spre nord, peste mun i. O fântân din mijloculţ ă pia etei picura ap înverzit de vreme. Nu se vedea nimeni înţ ă ă apropiere.

O strad pietruit , pornind din pia et , ducea drept înainte,ă ă ţ ă mângâiat de razele r zle e de soare. Zgomotul de copite leă ă ţ anun apari ia unui ap l os, care disp ru de îndat pe o altţă ţ ţ ăţ ă ă ă str du l turalnic . Mark zâmbi. Ca atâtea altele în aceaă ţă ă ă regiune, acesta nu era un loc în care via a s se desf şoareţ ă ă contra cronometru.

O m rturie a fostei m re ii era biserica ridicat la cap tulă ă ţ ă ă pia etei. Un şir de trepte largi şi înguste urcau spre o poart înţ ă stil romanic. Totuşi, cl direa în sine era mai degrab în stil gotic,ă ă cu turnul clopotni ei de o form ciudat , octogonal , care-iţ ă ă ă atrase imediat aten ia lui Mark. Nu-şi putea aminti s fi v zut altaţ ă ă asemenea prin regiune. M rimea şi grandoarea bisericii vorbeauă despre prosperitatea şi puterea pierdute.

— Interesant lucru, ca un oraş mic ca sta s aib o biserică ă ă ă atât de mare, observ Geoffrey.ă

— Am mai v zut aşa ceva. Acum cinci sute de ani, aici era ună centru comercial prosper. Aşa c o biseric era absolut necesar .ă ă ă

Ap ru o tân r . Pistruii de pe fa îi d deau aerul unei fete deă ă ă ţă ă

385

la ar . Le zâmbi, apoi intr într-un mic magazin universal.ţ ă ă Al turi, p rea s fie un oficiu poştal. Mark se mir de ciudatulă ă ă ă capriciu al sor ii, care se pare c ap rase or şelul St. Agulous deţ ă ă ă sarazini, de spanioli, de francezi şi de crucia ii albigenzi.ţ

— Hai s începem de-aici, zise el, ar tând c tre biseric .ă ă ă ă Preotul local ne-ar putea fi de ajutor.

P trunser într-un naos înghesuit, deasupra c ruia se întindeaă ă ă un tavan de un albastru str lucitor, pres rat cu stele. Nici un felă ă de statui nu decorau pere ii din piatr obişnuit . O cruce dinţ ă ă lemn atârna deasupra unui altar simplu. Scânduri tocite, fiecare dintre ele lat de cel pu in o jum tate de metru, cioplite probabilă ţ ă cu secole în urm din p durea primitiv de al turi, alc tuiauă ă ă ă ă podeaua care scâr âia la fiecare pas. În timp ce biserica dinţ Rennes era prea animat , în acest naos domnea o t cereă ă nefireasc .ă

Mark observ interesul cu care privea Geoffrey tavanul. Ştia laă ce se gândea. Maestrul purtase un halat albastru cu stele aurii în ultimele lui zile de via .ţă

— Coinciden ? îţă l întreb Geoffrey.ă— M îndoiesc.ăDintre umbrele din apropierea altarului, se ivi un b trân.ă

Umerii lui încovoia i erau sublinia i de o ras larg , cafenie.ţ ţ ă ă Mergea gârbovit, zdruncinându-se la fiecare pas, amintindu-i lui Mark de o marionet pe sfori.ă

— Dumneavoastr sunte i abatele? îl întreb el în francez .ă ţ ă ă— Oui, monsieur.— Cum se numeşte biserica?— Capela Sfântului Agulous.Mark îl urm ri cu privirea pe Geoffrey, care pornise agale peă

lâng ei, spre prima stran din fa a altarului.ă ă ţ— E un loc liniştit.— Cei care locuiesc aici îşi apar in doar lor înşişi. E, într-ţ

adev r, un loc paşnic.ă— De când sunte i abate?ţ— O, de mul i ani. Se pare c nimeni altcineva nu vrea sţ ă ă

slujeasc aici. Dar mie-mi place.ăMark îşi aminti de ceea ce ştia.— Regiunea asta a fost odat ascunz toare pentru briganziiă ă

spanioli, aşa-i? Se strecurau în Spania, îi terorizau pe localnici, jefuiau fermele, dup care se strecurau înapoi prin mun i,ă ţ ajungând la loc sigur aici în Fran a, la ad post de spanioli.ţ ă

386

Preotul încuviin .ţă— Ca s jefuiasc Spania, erau nevoi i s tr iasc în Fran a. Şiă ă ţ ă ă ă ţ

niciodat nu s-au atins de vreun francez. Dar asta a fost acumă mul i ani.ţ

Continu s examineze interiorul auster al bisericii. Nimic nuă ă d dea de în eles c în cl dire s-ar fi putut ad posti vreun mareă ţ ă ă ă secret.

— P rinte, zise el. A i auzit vreodat de numele Berengeră ţ ă Sauniere?

B trânul se gândi pre de câteva clipe, apoi cl tin din cap.ă ţ ă ă— A i auzit vreodat pe cineva pronun ându-l prin or şel?ţ ă ţ ă— Nu obişnuiesc s supraveghez conversa iile enoriaşilor mei.ă ţ— Nici n-am vrut s spun c-a i face asta. Dar e un numeă ţ

despre care s v aminti i c l-ar fi rostit cineva?ă ă ţ ăDin nou, scutur din cap.ă— Când a fost construit biserica?ă— În anul 1732. Dar cea dintâi cl dire a fost în l at aici înă ă ţ ă

secolul al XIII-lea. Multe au mai fost ridicate dup aceea. Totuşi,ă din nefericire, n-a r mas nimic din construc iile de atunci.ă ţ

Aten ia b trânului fu distras spre Geoffrey, care tot maiţ ă ă r t cea prin apropierea altarului.ă ă

— V deranjeaz ? îă ă l întreb Mark.ă— Ce caut ?ă„Bun întrebare”, îşi zise Mark în gând.ă— Poate c se roag şi vrea s fie aproape de altar. Abatele seă ă ă

întoarse cu fa a spre el.ţ— Nu ştii s min i.ă ţMark îşi d du seama de faptul c b trânul din fa a lui era cuă ă ă ţ

mult mai inteligent decât voia s lase impresia.ă— Ce-ar fi s -mi spune i ce vreau s aflu?ă ţ ă— Ar i exact ca el.ăţSe str dui s -şi st pâneasc surprinderea.ă ă ă ă— L-a i cunoscut pe tata?ţ— A venit prin regiunea asta de multe ori. Noi doi am stat de

multe ori de vorb .ă— V-a spus ceva? Preotul scutur din cap.ă— Ştii mai bine.— Şti i ce-ar trebui s fac?ţ ă— Tat l t u mi-a spus c , dac vreodat ai s-ajungi aici,ă ă ă ă ă

înseamn c ştii deja ce trebuie s faci.ă ă ă— Şti i c a murit?ţ ă

387

— Fireşte. Mi s-a spus. Şi-a luat singur via a.ţ— Nu neap rat.ă— Asta-i un mod fantezist de gândire. Tat l t u era un omă ă

nefericit. A venit aici s caute, dar, trist întâmplare, n-a g sită ă ă nimic. Asta l-a f cut s se simt înfrânt. Atunci când am auzit că ă ă ă şi-a luat singur via a, n-am fost surprins. Pentru el, nu existaţ pace pe p mântul sta.ă ă

— A i discutat despre lucrurile alea?ţ— De multe ori.— Şi-atunci, de ce m-a i min it spunând c n-a i auzit niciodatţ ţ ă ţ ă

de numele de Berenger Sauniere?— N-am min it. N-am auzit niciodat numele sta.ţ ă ă— Tata nu l-a pomenit niciodat ?ă— Nici m car o dat .ă ăMark se confrunta cu înc o şarad , la fel de frustrant şi deă ă ă

enervant ca şi Geoffrey, care venea acum înapoi spre ei. Eraă clar c Biserica din jurul lui nu con inea nici un r spuns, aşa că ţ ă ă întreb :ă

— Ce-mi pute i spune despre aba ia lui Hildemar, castelul peţ ţ care i l-a d ruit lui Agulous în secolul al X-lea? A mai r mas cevaă ă în picioare?

— O, da. Ruinele mai exist înc . Sus, în mun i. Nu departe.ă ă ţ— Nu mai e aba ie?ţ— Dumnezeule, nu. N-a mai fost locuit de trei sute de ani.ă— A pomenit vreodat tat l meu despre locul acela?ă ă— A fost în vizit pe-acolo de multe ori, dar n-a g sit nimic.ă ă

Ceea ce n-a f cut decât s -i sporeasc dezam girea.ă ă ă ăEra timpul s plece. Totuşi, mai vru s ştie:ă ă— Cine e proprietarul ruinelor aba iei?ţ— Au fost cump rate acum mul i ani. De un danez. Henrikă ţ

Thorvaldsen.

388

PARTEA A CINCEA.

57

ABA IA DES FONTAINES.ŢORA 11.40 DIMINEA A.Ţ

De Roquefort privi int peste mas spre capelan. Preotul îlţ ă ă aşteptase s se întoarc la aba ie de la Givors. Ceea ce eraă ă ţ foarte bine. Dup confruntarea din ziua precedent şi el aveaă ă nevoie s stea de vorb cu italianul.ă ă

— Niciodat n-o s -mi mai pui autoritatea sub semnulă ă întreb rii, îi puse în vedere.ă

Avea autoritatea necesar pentru înl turarea capelanuluiă ă dac , aşa cum prevedea Regulamentul, „provoca tulbur ri sauă ă însemna mai mult o piedic decât un ajutor”.ă

— Datoria mea e s v servesc drept conştiin . Capelanii i-auă ă ţă slujit astfel pe maeştri înc de la începuturi.ă

Ceea ce r m sese nespus era faptul c o decizie de înl turareă ă ă ă a capelanului trebuia s fie aprobat de fr ie. Lucru care seă ă ăţ putea dovedi dificil, din moment ce individul era destul de popular. În consecin , îşi înmuie pu in glasul.ţă ţ

— Nu m vei contesta în fa a fra ilor.ă ţ ţ— Nu v contest. Doar observ c moartea a doi oameniă ă

cânt reşte greu în min ile noastre.ă ţ— Şi într-a mea nu?— Trebuie s fi i mai cu grij .ă ţ ăSt teau în spatele uşii închise a camerei sale, cu fereastraă

deschis , auzind murmurul cascadei îndep rtate.ă ă— Abordarea asta nu ne-a dus nic ieri.ă— Fie c v da i seama, fie c nu, moartea acestor oameni v-aă ă ţ ă

zdruncinat autoritatea. Deja au ap rut vorbe şi sunte i maestruă ţ doar de câteva zile.

— N-o s tolerez disensiunile.ăUn zâmbet trist, dar liniştit ap ru pe buzele capelanului.ă

389

— Vorbi i exact ca omul fa de care v-a i împotrivit atât. Ce s-ţ ţă ţa schimbat? Seneşalul v-a afectat într-o asemenea m sur ?ă ă

— Nu mai e seneşal.— Din nefericire, e singurul nume pe care i-l cunosc. Se pare

c dumneavoastr şti i mai multe.ă ă ţÎncepu s se întrebe dac prev z torul vene ian din fa a luiă ă ă ă ţ ţ

era sincer. Auzise şi el vorbe, spionii lui raportându-i despre interesul deosebit pe care-l manifesta capelanul fa de ceea ceţă f cea el. Cu mult mai mare fa de cât ar fi trebuit s arate ună ţă ă sf tuitor spiritual. Se întreb dac omul acesta, care sus inea c -iă ă ă ţ ă este prieten, avea mai multe în minte. La urma urmei, el însuşi f cuse acelaşi lucru cu mul i ani în urm .ă ţ ă

De fapt, el chiar voia s discute despre dilema prin careă trecea, s -i explice ceea ce se-ntâmpla, ceea ce ştia, s caute oă ă îndrumare, dar s -i împ rt şeasc altcuiva toate astea ar fi fost oă ă ă ă nes buin . Era destul de r u c trebuia s -l fac p rtaş peă ţă ă ă ă ă ă Claridon, dar m car el nu f cea parte din ordin. Omul acesta eraă ă cu totul şi cu totul diferit. Avea poten ialul necesar pentru a-iţ deveni inamic. Aşa c d du glas numai lucrurilor evidente:ă ă

— Caut Chivotul Legii, care ne apar ine şi de a c rui g sireţ ă ă sunt foarte aproape.

— Dar cu pre ul a dou vie i.ţ ă ţ— Mul i au murit pentru ceea ce credem, replic el, ridicândţ ă

vocea. În primele dou secole ale existen ei noastre, dou zeci deă ţ ă mii de fra i şi-au dat vie ile. Înc dou sacrificii suntţ ţ ă ă nesemnificative.

— Via a unui om are acum o valoare mult mai mare decâtţ atunci.

Observ faptul c vocea capelanului sc zuse pân laă ă ă ă intensitatea unei şoapte.

— Nu, valoarea e aceeaşi. Ceea ce s-a schimbat e d ruireaă noastr .ă

— Aici nu e vorba despre un r zboi. Nu avem de-a face cuă necredincioşi care st pânesc ara Sfânt . Discut m despreă Ţ ă ă g sirea unui lucru care, dup toate probabilit ile, nu exist .ă ă ăţ ă

— Rosteşti blasfemii.— Rostesc adev rul. Şi şti i asta. Crede i c descoperireaă ţ ţ ă

Chivotului Legii va schimba totul. Nu va schimba nimic. Tot va trebui s dobândi i respectul tuturor celor care v slujesc.ă ţ ă

— Împlinirea promisiunii mele va duce la naşterea acestui respect.

390

— V-a i gândit la c utarea asta pân la cap t? Nu e chiar atâtţ ă ă ă de simplu pe cât crede i. Implica iile sunt cu mult mai mari decâtţ ţ erau la începuturi. Oamenii nu mai sunt analfabe i şi ignoran i.ţ ţ Ave i mult mai multe de înfruntat decât aveau fra ii pe-atunci.ţ ţ Din nefericire pentru dumneavoastr , nu exist nici o men iuneă ă ţ despre Iisus Hristos în vreo relatare laic greceasc , roman sauă ă ă evreiasc . Nu exist nici o referire în nici o lucrare de literatură ă ă din câte au supravie uit. În afar de Noul Testament. Aceasta-iţ ă întreaga esen a existen ei Lui. Şi de ce e aşa? Şti i care eţă ţ ţ r spunsul. Dac Iisus ar fi tr it cu adev rat şi-ar fi predicată ă ă ă înv turile în întunericul Iudeii. Nimeni nu i-ar fi acordat nici oăţă aten ie. Romanilor nu le-ar fi p sat câtuşi de pu in, din momentţ ă ţ ce El nu incita la rebeliune. Iar evreii nu prea f ceau altcevaă decât s se certe între ei, ceea ce le convenea romanilor. Iisus aă venit şi s-a dus. Era irelevant. Şi, cu toate acestea, El acaparează acum aten ia a miliarde de oameni. Creştinismul e cea maiţ r spândit religie din lume. Iar El este, din toate punctele deă ă vedere, Mesia al lor. Domnul care s-a ridicat din mor i. Şi nimicţ din ceea ce-a i putea s g si i nu va schimba asta.ţ ă ă ţ

— Şi dac-ar fi acolo şi osemintele Lui?— Cum a i putea s şti i c sunt osemintele Lui?ţ ă ţ ă— Cum au putut s ştie cei nou cavaleri de la începuturi? Şiă ă

iat ce-au realizat. Regii şi reginele se plecau în fa a voin ei lor.ă ţ ţ Cum altfel s-ar putea explica asta, decât prin ceea ce ştiau?

— Şi crede i c le-au împ rt şit şi altora ceea ce ştiau? Ce-auţ ă ă ă f cut, le-au ar tat osemintele lui Hristos fiec rui rege, fiec ruiă ă ă ă finan ator, fiec rui credincios?ţ ă

— Habar n-am ce-or fi f cut. Dar oricare ar fi fost metoda lor,ă ea s-a dovedit eficient . Oamenii au venit în gloat c tre ordin,ă ă ă dorindu-şi s fac parte din el. Autorit ile laice i-au cerşită ă ăţ favorurile. De ce n-ar fi iar şi aşa?ă

— Ar putea s fie. Numai c nu în modul în care crede i.ă ă ţ— Chestia asta m scârbeşte. Dup tot ceea ce am f cut noiă ă ă

pentru Biseric ? Dou zeci de mii de fra i, şase maeştri, cu to iiă ă ţ ţ au murit ap rându-l pe Iisus Hristos. Sacrificiul cavaleriloră ospitalieri nu se poate compara. Cu toate astea, nu exist nici ună sfânt templier, în timp ce mul i ospitalieri au fost canoniza i.ţ ţ Vreau s repar aceast nedreptate.ă ă

— Cum ar fi posibil? Capelanul nu-l mai aştept s r spund .ă ă ă ă Ceea ce este nu se va schimba.

Îşi aminti iar şi de bile el. R SPUNSUL A FOST G SIT. Şiă ţ Ă Ă

391

celularul, care se odihnea în buzunarul lui. VOI SUNA ÎNAINTE CA SOARELE S APUN , CU INFORMA II. Degetele lui mângâiarĂ Ă Ţ ă uşor telefonul din buzunarul pantalonilor. Capelanul tot mai vorbea, bomb nind întruna despre „c utarea nimicului”. Royceă ă Claridon era în continuare în arhiv , c utând.ă ă

Dar un singur gând îi bântuia prin minte.„De ce n-ar suna telefonul?”

*— Henrik, r cni Malone, nu mai suport chestiile astea!ăTocmai ascultase povestea lui Mark şi aflase c ruinele aba ieiă ţ

din apropiere erau proprietatea lui Thorvaldsen. St teau printreă copaci, la aproape un kilometru de St. Agulous, unde-şi parcaser maşinile şi aşteptaser .ă ă

— Cotton, habar n-aveam de faptul c proprietatea aia îmiă apar ine.ţ

— Şi noi ar trebui s credem asta? întreb Stephanie.ă ă— M doare-n cot dac m crede i sau nu. Nu ştiam nimică ă ă ţ

despre asta pân acum câteva clipe.ă— Atunci, cum po i s explici totul? îl provoc Malone.ţ ă ă— Nu pot. Singurul lucru pe care pot s -l spun e c Lars mi-aă ă

cerut împrumut o sut patruzeci de mii de dolari, cu trei luniă înainte s moar . Nu mi-a spus niciodat pentru ce-i trebuiauă ă ă banii şi nici eu nu l-am întrebat.

— Aşa, pur şi simplu, i-ai dat atâ ia bani f r s pui vreoţ ă ă ă întrebare? Se mir Stephanie.ă

— Avea nevoie de ei, aşa c i-am dat. Aveam încredere în el.ă— Abatele din oraş a spus c proprietatea a fost cump rat deă ă ă

la consiliul regional. Voiau s se debaraseze de ruine şi au avută pu ine oferte, fiindc sunt în mun i şi într-o stare proast . Au fostţ ă ţ ă vândute la licita ie, aici, în St. Agulous. Mark se întoarse spreţ Thorvaldsen. Dumneata ai licitat cel mai mult. Preotul îl cunoştea pe tata şi mi-a spus c nu el a fost cel care a licitat în realitate.ă

— Atunci, înseamn c Lars a angajat pe cineva care să ă ă liciteze în locul lui, fiindc eu n-am fost. Apoi, a trecut titlul deă proprietate pe numele meu, ca s -şi asigure o acoperire. Lars eraă cam paranoic. Dac-aş fi avut în st pânire proprietatea asta şi-aşă mai fi şi ştiut-o, aş fi zis ceva azi-noapte.

— Nu neap rat, bomb ni Stephanie.ă ă— Ascult , Stephanie. Nu m tem de dumneata şi nici deă ă

oricare dintre voi. N-am de ce s dau explica ii. Dar v consideră ţ ă pe to i prietenii mei şi, dac eu aş fi fost proprietarul şi aş fi ştiut-ţ ă

392

o, v-aş fi zis.— Ce-ar fi s presupunem c Henrik spune adev rul? interveniă ă ă

Cassiopeia. R m sese neobişnuit de t cut pe parcursul întregiiă ă ă ă discu ii. Şi haide i s mergem într-acolo. Se întunec devreme,ţ ţ ă ă aici în mun i. Eu, una, vreau s v d ce e acolo.ţ ă ă

Malone o sus inu.ţ— Are dreptate. Haide i s mergem. Avem tot timpul maiţ ă

târziu s ne cert m pe tema asta.ă ă*

Drumul cu maşina spre vârf le lu cincisprezece minute, dar şiă nervi tari şi frâne bune. Urmaser indica iile abatelui şi, pân laă ţ ă urm , ajunser s z reasc m n stirea d râmat , în l ându-seă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ţ pe o stânc , precum un cuib de vulturi, cu turnul ei p trată ă sf râmat flancat de un neîndur tor abis. Drumul se termina laă ă mai pu in de un kilometru distan fa de ruine şi urcuşul pe jos,ţ ţă ţă de-a lungul unei poteci din pietre tocite şi pres rate cu flori deă l mâi , pe sub un umbrar de pini înal i, le mai lu zece minute.ă ţă ţ ă

P trunser printre ruine.ă ăSemnele abandon rii se vedeau la tot pasul. Zidurile groaseă

erau goale, iar Malone îşi l s degetele s alunece de-a lungulă ă ă unui şist din granit gri-verzui, pietrele fiind mai mult ca sigur scoase din mun i şi şlefuite cu migal şi credin de mâiniţ ă ţă str vechi. O galerie odinioar m rea se deschidea spre cer, cuă ă ă ţă coloane şi capiteluri pe care secolele de vânturi, de ploi şi de raze solare le f cuser s devin de nerecunoscut. Muşchii,ă ă ă ă lichenii portocalii şi iarba epoas , cenuşie acopereau p mântul,ţ ă ă în timp ce fosta podea din piatr se transformase de multă ă vreme în nisip. L custele îşi intonau cântecul ce se auzea ca ună cor de castaniete.

Înc perile erau greu de delimitat, fiindc acoperişul şi cele maiă ă multe dintre ziduri se pr buşiser , dar chiliile c lug rilor erauă ă ă ă uşor de recunoscut, ca şi vastul salon şi o alt înc pereă ă spa ioas , care ar fi putut s fie o bibliotec sau un scriptoriu.ţ ă ă ă Malone ştia c traiul aici trebuie s fi fost cump tat şi auster.ă ă ă

— Halal proprietate, îi zise el lui Henrik.— Tocmai admiram ceea ce puteai s cumperi acumă

doisprezece ani cu o sut patruzeci de mii de dolari.ăCassiopeia p rea subjugat .ă ă— Po i s i-i şi închipui pe c lug ri, strângându-şi recoltaţ ă ţ ă ă

s r c cioas de pe peticul de p mânt fertil. Verile sunt scurteă ă ă ă ă aici, ziua, la fel. Aproape c -i po i auzi psalmodiind.ă ţ

393

— Locul acesta a fost cam uitat de lume, aprecie Thorvaldsen. Uitarea era în folosul lor.

— Lars a trecut proprietatea pe numele dumitale cu un anumit motiv. A venit aici cu un anumit motiv. Ceva trebuie s fie aici,ă remarc Stephanie.ă

— Poate, interveni Cassiopeia. Numai c abatele din oraş i-aă spus lui Mark c Lars n-a g sit nimic. Ar putea fi o alta dintreă ă eternele c ut ri în care se-arunca.ă ă

Mark cl tin din cap.ă ă— Criptograma ne-a condus încoace. Tata a fost aici. N-a g sită

nimic, dar a considerat locul suficient de important încât s -lă cumpere. sta trebuie s fie.Ă ă

Malone se aşez pe vârful unei gr mezi de pietre şi-şi ridică ă ă privirea spre cer.

— Mai avem, poate, cinci sau şase ore de lumin . Propun să ă profit m la maximum de ele. Sunt convins c noaptea se faceă ă destul de frig şi c hainele astea din lân n-o s ne fie de ajuns.ă ă ă

— Am luat ceva echipament şi haine în Rover, îl linişti Cassiopeia. Am b nuit c-o s avem de lucru sub p mânt, aşa c-ă ă ăam adus lanterne, proiectoare şi un mic generator.

— Ei, da’ eşti chiar de milioane, o l ud Malone.ă ă— Veni i, îi strig Geoffrey.ţ ăMalone îşi îndrept privirea mai departe, printre ruineleă

m n stirii. Nici nu observase c Geoffrey plecase de lâng ei.ă ă ă ăSe gr bir s se afunde printre ruine şi-l g sir pe Geoffreyă ă ă ă ă

lâng ceea ce odat fusese pragul unei uşi în stil romanic. Dină ă ornamentele ei nu mai r m sese cine ştie ce, în afara uneiă ă imagini şterse cu tauri cu capete de oameni, cu lei înaripa i şi aţ unui motiv cu frunze de palmier.

— Biserica, explic Geoffrey, a fost cioplit în stânc .ă ă ăMalone observ c , într-adev r, pere ii de dincolo nu erauă ă ă ţ

f cu i de mân omeneasc , ci f ceau parte din marginea abisuluiă ţ ă ă ă care se în l a deasupra fostei aba ii.ă ţ ţ

— O s avem nevoie de proiectoarele alea, zise el c treă ă Cassiopeia.

— Nu, n-o s ave i, îl contrazise Geoffrey. E lumin în untru.ă ţ ă ăMalone porni în fruntea grupului. Albinele zumz iau înă

penumbr . Raze pr fuite de lumin se strecurau prină ă ă deschiz turile din stânc , t iate în diferite unghiuri, p rândă ă ă ă proiectate special încât s se profite la maximum de soareleă trec tor. Ceva îi atrase privirea. Se apropie de unul dintre pere iiă ţ

394

stâncoşi, şlefuit, dar acum dezgolit de orice ornament, cu excep ia unei sculpturi aflate cam la trei metri deasupra lui.ţ Podoaba consta într-un coif cu o fâşie de lân atârnat de-oă ă parte şi de cealalt a unui chip b rb tesc. Tr s turile seă ă ă ă ă şterseser , nasul era ros, ochii erau goi şi f r via . În vârf, eraă ă ă ţă postat un sfinx, iar dedesubt, un scut din piatr , cu trei ciocane.ă

— E de-a templierilor, zise Mark. Am mai v zut cevaă asem n tor la aba ie.ă ă ţ

— Ce-o c uta aici? îă ntreb Malone.ă— Catalanii care au tr it în regiunea asta în secolul al XIV-leaă

nu-l iubeau pe regele francez. Templierii erau trata i cu bun tateţ ă aici, chiar şi dup Epurare. Este unul dintre motivele pentru careă regiunea a fost aleas ca refugiu.ă

Zidurile uriaşe se în l au spre un tavan boltit. Cu siguran că ţ ţă ă odinioar frescele împodobeau totul, dar acum nu mai r m seseă ă ă nimic din ele. Apa care se infiltra prin roca poroas ştersese deă mult orice vestigiu artistic.

— E ca o peşter , constat Stephanie.ă ă— Mai degrab , ca o fort rea , zise şi Cassiopeia. Puteaă ă ţă

foarte bine s fie şi ultima linie de ap rare a aba iei.ă ă ţMalone se gândise la acelaşi lucru.— Dar e şi o problem . F cu un semn c tre împrejurimile slabă ă ă

luminate. Nu mai exist alt ieşire.ă ăAltceva îi atrase apoi aten ia. Se apropie şi-şi concentrţ ă

privirea asupra peretelui, care în cea mai mare parte se afla în umbr .ă

Se str dui cât putu s vad .ă ă ă— Ce bine ar fi fost s avem un proiector din la…ă ăSe apropiar şi ceilal i.ă ţLa trei metri deasupra lor, se vedeau r m şi ele şterse aleă ă ţ

unor litere, grosolan d ltuite pe piatra cenuşie.ă— P, R, N, V, I, R, citi el.— Nu, se împotrivi Cassiopeia. Mai sunt şi altele. Înc un I,ă

poate un E şi înc un R.ăÎşi încord privirea, încercând s descifreze inscrip ia.ă ă ţ

PRIER EN VENIR.

Mintea lui Malone începu s lucreze. Îşi aminti de cuvintele dină centrul pietrei funerare a lui Marie d’Hautpoul de Blanchefort: REDDIS REGIS CELLIS ARCIS. Şi de ceea ce le spusese despre ele

395

Claridon, când erau în Avignon.„Reddis înseamn «s dai înapoi, s înapoiezi ceva care a fostă ă ă

luat mai înainte». Regis deriv dină rex, ceea ce înseamn «rege».ă Cella se refer la un depozit. ă Arcis se trage din arx: cetate, fort rea , citadel .”ă ţă ă

Cuvintele acestea i se p ruser lipsite de în eles atunci. Dară ă ţ poate c trebuiau, pur şi simplu, s fie altfel aranjate.ă ă

Depozit, fort rea , s înapoiezi ceva care a fost luat maiă ţă ă înainte, rege.

Ad ugând câteva prepozi ii, mesajul putea s sune astfel: într-ă ţ ăun depozit dintr-o cetate fortificat , s înapoiezi ceva care a fostă ă luat mai înainte de la rege.

Şi s geata, care se întindea în jos, pe centrul pietrei funerare,ă între cuvinte, pornind din partea de sus cu literele P-S şi terminându-se la PRAE-CUM.

Prae-cum. Latinescul pentru „rug minte s vii”.ă ăPrivi din nou cu aten ie literele cioplite în stânc .ţ ă

PRIER EN VENIR.

Fran uzescul pentru „rug minte s vii”.ţ ă ăZâmbi şi le spuse celorlal i ce credea.ţ— Abatele Bigou a fost un tip inteligent, trebuie s recunoscă

asta.— S geata aia de pe piatra funerar , ad ug Mark, trebuie să ă ă ă ă

aib o semnifica ie. E chiar în centru, într-un loc important.ă ţSim urile lui Malone erau acum în alert , cu mintea gonindu-iţ ă

printre informa ii şi începu s observe podeaua. Multe dintreţ ă lespezi se duseser , cele r mase erau cr pate şi deformate,ă ă ă numai c se putea observa un şablon. O serie de p trate,ă ă încadrate de o linie îngust din piatr , se întindeau dinspreă ă partea din fa spre cea din spate şi din stânga spre dreapta.ţă

Începu s numere.ăÎntr-unul dintre patrulaterele încadrate, înregistr şapte pietreă

aşezate pe l ime, nou pe lungime. Num r şi în alt sec iune.ăţ ă ă ă ă ţ Acelaşi lucru. Apoi, în alta.

— Podeaua e aranjat tot dup modelul şapte-nou , îi anună ă ă ţă el.

Mark şi Henrik pornir spre altar, num rând la rândul lor.ă ă— Şi sunt exact nou sec iuni pornind din spate c tre altar,ă ţ ă

constat Mark.ă

396

— Şi şapte de la stânga la dreapta, ad ug Stephanie, în timpă ă ce izbutea s descopere o ultim sec iune a podelei, înă ă ţ apropierea unui perete exterior.

— Bun, se pare c suntem în locul potrivit, declar Malone.ă ăSe gândi iar şi la piatra de mormânt. „ă Rug minte s viiă ă .” îşi

ridic privirea spre cuvintele fran uzeşti cioplite în piatr , apoiă ţ ă din nou spre podea. Albinele continuau s bâzâie în apropiereaă altarului.

— Haide i s-aducem proiectoarele şi generatorul încoace.ţ Trebuie s vedem ce facem.ă

— Cred c trebuie s r mânem şi peste noapte, completă ă ă ă Cassiopeia. Cel mai apropiat han este în Elne, la cincizeci de kilometri distan . Ar trebui s ne facem tab ra aici.ţă ă ă

— Avem provizii? se interes Malone.ă— Putem s facem rost, zise ea. Elne e un oraş destul deă

m rişor. Putem s cump r m tot ceea ce ne trebuie, f r să ă ă ă ă ă ă atragem aten ia în vreun fel. Dar eu n-aş vrea s plec.ţ ă

Malone putea s vad limpede c nici unul dintre ceilal i n-ar fiă ă ă ţ vrut s se duc . Emo ia îi f cea pe to i s se agite. O sim ea şi el.ă ă ţ ă ţ ă ţ Acel puzzle nu mai era un concept abstract, imposibil de desluşit. Dimpotriv , r spunsul z cea pe undeva, prin preajma lor. Şi,ă ă ă contrazicând ceea ce afirmase în ziua precedent fa deă ţă Cassiopeia, îşi dorea s -l afle.ă

— M duc eu, se oferi Geoffrey. Fiecare dintre dumneavoastră ă trebuie s r mân şi s decid ce urmeaz s facem înă ă ă ă ă ă ă continuare. E treaba dumneavoastr , nu a mea.ă

— Î i suntem recunosc tori, zise Thorvaldsen.ţ ăCassiopeia se c ut prin buzunar şi scoase la iveal un teancă ă ă

de euro.— Ai nevoie de bani.Geoffrey lu bancnotele şi zâmbi.ă— Da i-mi doar o list şi-o s m -ntorc pân la c derea nop ii.ţ ă ă ă ă ă ţ

397

58

Malone m tur cu raza lanternei interiorul bisericii, cercetândă ă pere ii stâncoşi în c utare de noi indicii. Desc rcaser totţ ă ă ă echipamentul adus de Cassiopeia şi-l transportaser în aba ie.ă ţ Stephanie şi Cassiopeia erau afar , preg tind tab ra. Henrik seă ă ă oferise voluntar s caute lemne pentru foc. Malone şi Mark seă întorseser în untru, s vad dac nu cumva le sc pase ceva.ă ă ă ă ă ă

— Biserica asta a fost pustie mult vreme, spuse Mark. Treiă sute de ani, dup cum a zis preotul din oraş.ă

— Trebuie s fi fost deosebit , în vremea ei.ă ă— Un asemenea gen de construc ie nu e ceva neobişnuit.ţ

Exist biserici subterane peste tot în Languedoc. La Vals, înă apropiere de Carcassonne, e una dintre cele mai faimoase. S-a p strat bine. Înc mai are frescele. Toate bisericile din regiuneă ă au fost pictate. sta era stilul. Din nefericire, foarte pu in din artaĂ ţ asta a mai supravie uit pe undeva, din cauza Revolu iei.ţ ţ

— Trebuie s fi fost o via grea, aici, sus.ă ţă— Monahii sunt o specie rar . N-au ziare, radio, televizor,ă

muzic , teatru. Doar câteva c r i şi frescele din biseric , pe postă ă ţ ă de medicamente.

Malone continu s scruteze bezna care-l înconjura, tulburată ă ă numai de o lumin estompat , cretoas , care colora cele câtevaă ă ă detalii, ca şi cum în untru s-ar fi aşternut un strat gros deă z pad .ă ă

— Suntem nevoi i s presupunem c şi criptograma dinţ ă ă raportul mareşalului e autentic , zise Mark. N-avem nici un motivă pentru care s credem c n-ar fi.ă ă

— În afara faptului c mareşalul a disp rut la scurt timp după ă ă ce a clasat raportul.

— Întotdeauna am fost de p rere c mareşalul la era mânată ă ă de aceleaşi inten ii ca de Roquefort. Cred c-a venit dupţ ă comoar . În mod sigur, cunoştea povestea secretului familiei deă Blanchefort. Informa ia asta, precum şi faptul c abatele Bigouţ ă putea s fi cunoscut secretul, a f cut parte din Cronicile noastreă ă timp de secole. Putea s presupun c Bigou a l sat ambeleă ă ă ă criptograme şi c ele duc spre Chivotul Legii. Fiind un tipă ambi ios, a venit s le caute el însuşi.ţ ă

— Şi-atunci, de ce-a mai consemnat şi criptograma?398

— Ce mai conta? El avea solu ia, pe care i-o d duse abateleţ ă Gelis. Nimeni altcineva nu b nuia m car ce putea s însemne. Şiă ă ă atunci, de ce s nu redactezi raportul şi s nu-i ar i maestruluiă ă ăţ c ai f cut treab ?ă ă ă

— Dac mergem pe linia asta de deduc ie, mareşalul putea s -ă ţ ăl fi omorât pe Gelis şi s se fi întors, pur şi simplu, consemnândă ceea ce s-a întâmplat dup aia, astfel încât s -şi ştearg urmele.ă ă ă

— E foarte posibil.Malone se apropie de literele – PRIER EN VENIR – cioplite pe

perete.— Nimic altceva n-a mai r mas pe-aici, bomb ni el.ă ă— Asta-i adev rat. Şi e p cat. Sunt o mul ime de firide, în careă ă ţ

probabil c se g seau statui. În combina ie cu frescele, ar fi putută ă ţ s fie, într-o vreme, un interior foarte frumos împodobit.ă

— Şi cuvintele astea trei, cum de-or fi supravie uit?ţ— De-abia se mai citesc.— Suficient de bine, replic el, gândindu-se c poate Bigou seă ă

asigurase de acest lucru.Gândul i se întoarse din nou la piatra de pe mormântul lui

Marie de Blanchefort. S geata cu dou vârfuri şi ă ă PRAE-CUM. „Rug minte s viiă ă .” Privi cu aten ie podeaua şi aranjamentulţ şapte – nou .ă

— Aici ar fi trebuit s se g seasc odat stranele, corect?ă ă ă ă— Sigur. Din lemn. S-au dus de mult.— Dac Sauniere ar fi aflat solu ia criptogramei de la Gelis sauă ţ

ar fi rezolvat-o el însuşi.— Mareşalul sus inea în raportul lui c Gelis n-avea încredereţ ă

în Sauniere.Malone cl tin din cap.ă ă— Ar putea fi o alt îndrumare greşit din partea mareşalului.ă ă

E clar c Sauniere a dedus ceva neştiut de mareşal. Prin urmare,ă hai s presupunem c-a descoperit Chivotul Legii. Din tot ceea ceă cunoaştem, Sauniere s-a întors aici de multe ori. Când eram în Rennes îmi spuneai despre cum plecau din oraş, el şi amanta lui, dup care se întorceau cu pietre pentru grota pe care oă construia. Putea s fi venit aici şi ca s mai retrag câte ceva dină ă ă banca lui personal .ă

— În vremea lui Sauniere, o asemenea c l torie se putea faceă ă uşor pe calea ferat .ă

— Astfel, trebuia s aib posibilitatea de a-şi vizitaă ă ascunz toarea şi în acelaşi timp s p streze locul secret.ă ă ă

399

Privi din nou în sus la literele d ltuite. ă PRIER EN VENIR. „Rug minte s viiă ă .”

Apoi îngenunche.— Pare logic, dar ce vezi de-acolo şi eu nu v d de-aici? Îlă

întreb Mark.ăPrivirea lui scruta biserica. Nu mai r m sese nimic în untru, înă ă ă

afara altarului, aflat la vreo şase metri mai încolo. Partea de sus, din piatr , avea vreo opt centimetri grosime, fiind sprijinit de ună ă suport dreptunghiular, modelat din blocuri de granit. Num ră ă blocurile de pe un rând orizontal. Nou . Apoi, num r peă ă ă vertical . Şapte. Lumin cu lanterna pietrele acoperite de licheni.ă ă Se z reau înc linii groase, unduite, de mortar. Urm rii câteva cuă ă ă raza lanternei, dup care în l fasciculul luminos spre parteaă ă ţă inferioar a coronamentului din granit.ă

Şi v zu.ăAcum ştia.Zâmbi.„Rug minte s vii.ă ă ”Inteligent.

*De Roquefort nu asculta vorbele susurate de trezorier. Era

vorba despre ceva în leg tur cu bugetul şi cu surplusul monetară ă al aba iei. Aba ia se bucura de o înzestrare care totaliza câtevaţ ţ milioane de euro, fonduri dobândite de mult vreme şi p strateă ă cu religiozitate, astfel încât s dea siguran a faptului c ordinulă ţ ă nu va avea niciodat de suferit din punct de vedere financiar.ă Aba ia era aproape în întregime autonom . Câmpurile ei, fermeleţ ă şi brut riile produceau cea mai mare parte a alimenteloră necesare. Vin ria şi l pt ria asigurau o mare parte din b utur .ă ă ă ă ă Iar apa se g sea într-o asemenea abunden , încât era canalizată ţă ă spre vale, unde era îmbuteliat şi vândut în toat Fran a.ă ă ă ţ Desigur, multe din cele necesare pentru suplimentarea alimentelor şi pentru între inere trebuiau cump rate. Darţ ă veniturile ob inute din vânzarea vinului şi-a apei, împreun cuţ ă taxele pl tite de vizitatori, erau mai mult decât suficiente pentruă acoperirea acestor nevoi. Şi-atunci, ce mai era cu toat povesteaă asta despre surplus?

— Avem nevoie de bani? îl întreb el, întrerupându-l.ă— Nicidecum, Maestre.— Atunci, de ce m mai cic leşti?ă ă— Maestrul trebuie s fie informat în leg tur cu toate deciziileă ă ă

400

financiare.Idiotul avea dreptate. Dar el n-avea chef s fie cic lit. Cu toateă ă

acestea, trezorierul putea s -i fie de folos.ă— Ai studiat istoria noastr financiar ?ă ăÎntrebarea p ru s -l prind pe cel lalt cu garda coborât .ă ă ă ă ă— Desigur, maestre. Este obligatorie pentru to i cei care devinţ

trezorieri. Chiar acum îi înv şi pe subordona ii mei.ăţ ţ— În vremea Epur rii, care era averea noastr ?ă ă— Incalculabil . Ordinul de inea peste nou mii de propriet iă ţ ă ăţ

funciare şi e imposibil de evaluat o asemenea suprafa .ţă— Şi averea în bani lichizi?— Iar şi, greu de spus. Erau dinari din aur, monede bizantine,ă

florini din aur, drahme, m rci, laolalt cu argint şi aur în lingouri.ă ă De Molay a venit în Fran a în 1306 cu doisprezece cai de povarţ ă înc rca i cu argint în lingouri, care n-au fost niciodată ţ ă contabilizate. Apoi, mai este şi problema articolelor pe care le ineam în p strare.ţ ă

Ştia la ce se referea trezorierul. Ordinul fusese pionier al conceptului de depozitare în siguran , p strând testamente şiţă ă documente pre ioase ale oamenilor cu stare, împreun cuţ ă giuvaere şi alte articole personale. Reputa ia de care se bucuraţ în materie de încredere era impecabil , ceea ce-i permiseseă acestui serviciu s devin înfloritor în întreaga creştin tate; totul,ă ă ă fireşte, contra unor comisioane.

— Articolele avute în p strare, continu trezorierul, au fostă ă pierdute când a avut loc Epurarea. Inventarele erau în arhivele noastre, care şi ele au disp rut. Prin urmare, nu exist nici oă ă posibilitate s estim m ce de ineam. Dar nu greşim dacă ă ţ ă spunem c averea total ar fi însemnat ast zi mai multe miliardeă ă ă de euro.

Auzise despre carele cu fân transportate spre sud de patru fra i aleşi şi de conduc torul lor, Gilbert de Blanchefort, careţ ă primise instruc iuni ca, întâi de toate, s nu dezv luie nim nuiţ ă ă ă ascunz toarea şi, pe urm , s se asigure c tot ceea ce ştia leă ă ă ă este „transmis altora într-un mod potrivit”. De Blanchefort îşi îndeplinise bine misiunea. Trecuser şapte sute de ani, iară ascunz toarea r m sese înc secret .ă ă ă ă ă

Ce putea s fie atât de pre ios, încât Jacques de Molay inuseă ţ ţ s porunceasc p strarea tainei, folosind m suri de precau ieă ă ă ă ţ atât de complicate?

C utase r spunsul timp de treizeci de ani.ă ă

401

Telefonul din sutana lui vibr , ceea ce-l f cu a tresar .ă ă ă„În sfârşit.”— Ce s-a-ntâmplat, maestre? îl întreb trezorierul.ăIzbuti s -şi recapete st pânirea de sine.ă ă— Las -m , acum.ă ăOmul se ridic de la mas , se înclin , apoi se retrase. Deă ă ă

Roquefort deschise telefonul şi zise:— Sper c nu e vorba despre o pierdere de timp.ă— Cum ar putea s fie adev rul o pierdere de timp?ă ăRecunoscu vocea instantaneu.Geoffrey.— Şi de ce-aş crede eu ceea ce-mi spui? îl întreb .ă— Fiindc sunte i maestrul meu.ă ţ— Loialitatea ta îi era închinat predecesorului meu.ă— Atât timp cât a avut suflare, e adev rat. Dar dup moarteaă ă

lui, jur mântul meu fa de fr ie îmi cere s -i fiu loial oricuiă ţă ăţ ă poart sutana alb .ă ă

— Chiar dac - i displace omul respectiv.ă ţ— Cred c-a i f cut la fel timp de mul i ani.ţ ă ţ— Şi s - i ataci maestrul face parte din loialitatea ta?ă ţNu uitase de lovitura la tâmpl cu patul armei, înainte caă

Geoffrey şi Mark Nelle s evadeze din aba ie.ă ţ— A fost o demonstra ie necesar , pentru ochii seneşalului.ţ ă— De unde ai f cut rost de telefonul sta?ă ă— Fostul maestru mi l-a dat. Trebuia s -l folosesc în timpulă

c l toriilor noastre dincolo de ziduri. Dar m-am hot rât s -i dau oă ă ă ă alt utilizare.ă

— Tu şi maestrul t u a i pl nuit bine.ă ţ ă— Pentru el era important s reuşim. Acesta e motivul pentruă

care i-a trimis jurnalul lui Stephanie Nelle. Ca s-o implice şi pe ea.— Jurnalul la n-are nici o valoare.ă— Aşa mi s-a spus şi mie. Dar asta a fost o informa ie nouţ ă

pentru mine. Am aflat-o abia ieri.Îl întreb ceea ce dorea s ştie:ă ă— Au rezolvat criptograma? Cea din raportul mareşalului?— Da, într-adev r, au rezolvat-o.ă— Atunci, spune-mi, frate. Unde sunte i?ţ— În St. Agulous. La aba ia aflat în ruin , chiar la nord deţ ă ă

or şel. Nu departe de unde v afla i.ă ă ţ— Şi Chivotul Legii e acolo?— Toate indiciile duc încoace. În clipa asta, se str duiesc să ă

402

caute ascunz toarea. Eu am fost trimis la Elne, pentru provizii.ăÎncepea s -l cread pe interlocutorul s u. Dar se întreba dacă ă ă ă

e din cauza disper rii sau datorit unei judec i s n toase.ă ă ăţ ă ă— Frate, o s te ucid dac m min i.ă ă ă ţ— Nu pun la îndoial aceast declara ie. A i mai ucis şi înainte.ă ă ţ ţŞtia c n-ar trebui s-o fac , dar se sim i nevoit s -l întrebe:ă ă ţ ă— Şi pe cine am ucis?— Cu siguran , a i fost r spunz tor pentru moartea lui Ernstţă ţ ă ă

Scoville. Lars Nelle? Aici e mai greu de determinat, cel pu in dinţ ceea ce mi-a spus fostul maestru.

Ar fi vrut s -l iscodeasc mai departe, dar îşi d dea seama deă ă ă faptul c orice interes ar fi ar tat nu însemna altceva decât oă ă recunoaştere tacit , aşa c zise, pur şi simplu:ă ă

— Eşti un vis tor, frate.ă— Am avut parte şi de epitete mai rele.— Ce urm reşti?ă— Vreau s devin cavaler. Dumneavoastr sunte i cel careă ă ţ

stabileşte asta. În capel , acum câteva seri, atunci când l-a iă ţ arestat pe seneşal, mi-a i spus clar c asta nu se poate întâmpla.ţ ă Atunci, m-am hot rât s urmez un alt curs: unul care nu i-ar fiă ă pl cut fostului maestru. Aşa c-am mers mai departe. Am aflat totă ce-am putut. Şi-am aşteptat pân când v-am putut oferi ceea ceă v dori i cu adev rat. În schimb, urm resc s ob in doar iertarea.ă ţ ă ă ă ţ

— Dac tot ceea ce spui e adev rat, o vei avea.ă ă— M voi întoarce la ruine în scurt timp. Au de gând s -şi facă ă ă

tab r acolo pe timpul nop ii. A i observat deja cât sunt deă ă ţ ţ descurc re i, atât individual, cât şi ca grup. Cu toate c nu-miă ţ ă propun s v substitui judecata cu a mea, v-aş recomanda oă ă ac iune decisiv .ţ ă

— Te asigur, frate, riposta mea va fi cât se poate de decisiv .ă

403

59

Malone se ridic şi se îndrept spre altar. În lumina lanternei,ă ă observase c sub lespedea de sus nu era mortar. Aranjamentulă şapte-nou al pietrelor de sprijin îi atr sese aten ia, iar faptul că ă ţ ă îngenunchease îi permisese s observe cr p tura.ă ă ă

Ajuns lâng altar, se aplec şi apropie fasciculul luminos.ă ă— Partea de sus nu e lipit .ă— Nici nu m-aş fi aşteptat s fie, replic Mark. For aă ă ţ

gravita ional o ine pe loc. Uit -te la ea. Cât o avea chestiaţ ă ţ ă asta? Vreo opt centimetri grosime şi un metru optzeci lungime?

— Bigou şi-a ascuns criptograma în coloana care sus ineaţ altarul din Rennes. M-am întrebat de ce şi-a ales tocmai această ascunz toare. Ceva unic, n-ai zice? Ca s ajung la ea, trebuia să ă ă ă ridice lespedea suficient de mult încât s elibereze mecanismulă de închidere, apoi s strecoare flaconul de sticl în niş . Mută ă ă ă lespedea înapoi şi ai o ascunz toare pe cinste. Dar mai e şiă altceva. Bigou trimitea un mesaj alegând locul acela.

Îşi l s în jos lanterna.ă ă— Trebuie s mut m chestia asta.ă ăMark se duse spre unul dintre capete şi Malone se post laă

cel lalt. Prinzând de-o parte şi de cealalt cu mâinile, încerc să ă ă ă vad dac piatra se mişc .ă ă ă

Se mişc , deşi foarte pu in.ă ţ— Ai dreptate, zise el. Nu e prins . Nu v d nici un motiv s neă ă ă

purt m cu m nuşi. Trage-o la o parte.ă ăUnindu-şi eforturile, f cur s se legene piatra în stânga şi-nă ă ă

dreapta, apoi o împinser suficient de tare încât for aă ţ gravita ional s-o fac s se pr buşeasc la p mânt.ţ ă ă ă ă ă ă

Malone privi cu aten ie prin deschiz tura dreptunghiular peţ ă ă care o scoseser la iveal şi z ri mai multe pietre stivuite înă ă ă neorânduial .ă

— Chestia asta e plin de pietre, constat Mark.ă ăMalone zâmbi.— Sigur c e. Hai s le scoatem.ă ă— Pentru ce?— Dac-ai fi Sauniere şi n-ai vrea s - i descopere cinevaă ţ

urmele, lespedea din piatr ar fi un mijloc bun pentru intimidare.ă Dar pietrele astea ar fi unul chiar mai bun. Exact cum mi-ai spus

404

ieri. Trebuie s gândim ca oamenii de acum o sut de ani.ă ă Priveşte în jurul t u. Nimeni n-ar fi venit aici s caute o comoar .ă ă ă Aici nu-i altceva decât o ruin . Şi cine s-ar fi gândit s demontezeă ă altarul? Chestia asta st aici de secole nederanjat . Dar, dac i-ă ă ăar fi venit cuiva ideea, de ce s nu mai fie prev zut un alt mijlocă ă de ap rare?ă

Suportul dreptunghiular era la aproape un metru în l ime faă ţ ţă de podea, aşa c azvârlir repede pietrele deoparte. Zece minuteă ă mai târziu, suportul era gol. Pe fundul lui nu z rir decât rân .ă ă ţă ă

Malone s ri în untru şi avu impresia c sesizeaz o uşoară ă ă ă ă vibra ie. Se aplec şi pip i cu degetele. P mântul uscat aveaţ ă ă ă consisten a nisipului din deşert. Mark îndrept raza lanternei într-ţ ăacolo şi el începu s scoat p mântul cu mâna f cut c uş. Laă ă ă ă ă ă vreo cincisprezece centimetri adâncime, se izbi de ceva. Cu ambele mâini, cur un crater cu l imea de treizeci deăţă ăţ centimetri şi z ri câteva scânduri.ă

Îşi ridic privirea şi rânji.ă— Nu-i aşa c -i frumos s ai dreptate?ă ă

*De Roquefort intr ca o furtun în înc pere şi ajunse în fa aă ă ă ţ

sfetnicilor s i. Ordonase în mare grab adunarea ofi eriloră ă ţ ordinului dup ce încheiase convorbirea cu Geoffrey.ă

— Chivotul Legii a fost g sit, îi anun el.ă ţăUimirea se întip rise pe chipurile celor aduna i.ă ţ— Fostul seneşal şi alia ii s i au localizat ascunz toarea. Unulţ ă ă

dintre fra i s-a infiltrat în grupul lor ca spion. Mi-a raportat despreţ reuşit . E timpul s ne cerem moştenirea.ă ă

— Şi ce propune i? îţ l întreb unul dintre ei.ă— S lu m un contingent de cavaleri şi s -i captur m.ă ă ă ă— Alt v rsare de sânge? ă ă interveni capelanul.— Nu şi dac ac iunea e desf şurat cu grij .ă ţ ă ă ăCapelanul nu p ru impresionat.ă— Fostul seneşal şi Geoffrey, care pare s v fie aliatul, dină ă

moment ce nu cunoaştem s fie un alt frate în grup cu ei, i-auă împuşcat deja pe doi dintre fra i. Nu exist nici un motiv sţ ă ă presupunem c nu-i vor mai împuşca şi pe al ii.ă ţ

De Roquefort ascultase destul.— Capelane, aici nu e vorba despre o chestiune de credin .ţă

Sfaturile dumitale nu ne sunt necesare.— Siguran a membrilor acestui ordin e, de asemenea,ţ

responsabilitatea noastr .ă

405

— Şi îndr zneşti s spui c eu nu am în minte siguran aă ă ă ţ acestui ordin? Întreb ridicând tonul. Pui la îndoial autoritateaă ă mea? Îmi conteşti hot rârea? Spune-mi, capelane. Vreau s ştiu.ă ă

Indiferent dac vene ianul fusese intimidat sau nu, dină ţ expresia chipului s u nimic nu tr da frica. În loc de asta, omulă ă rosti simplu:

— Sunte i maestrul meu. V datorez supunere. Orice-ar fi.ţ ăNu-i pl cu deloc tonul insolent.ă— Dar, maestre, continu capelanul, nu dumneavoastr a iă ă ţ

fost cel care a spus c noi to i ar trebui s fim p rtaşi laă ţ ă ă hot rârile de o asemenea importan ?ă ţă

Câ iva dintre ceilal i ofi eri f cur semne de încuviin are.ţ ţ ţ ă ă ţ— N-a i spus în fa a întregii fr ii, în conclav, c ve i trasa oţ ţ ăţ ă ţ

nou cale?ă— Capelane, suntem pe punctul de a ne lansa în cea mai

important misiune pe care a întreprins-o acest ordin de secoleă încoace. Şi eu n-am timp s m contrazic cu dumneata.ă ă

— Am crezut c s -l sl vim pe Domnul şi Dumnezeul nostru ară ă ă fi misiunea noastr cea mai important . Iar asta e o chestiune deă ă credin , în care am tot dreptul s vorbesc.ţă ă

R bdase destul.ă— Eşti liber s pleci.ăCapelanul nu se mişc . Nici unul dintre ceilal i nu rosti oă ţ

vorb .ă— Dac nu pleci în clipa asta, o s pun s fii arestat şi adus înă ă ă

fa a mea mai târziu, pentru pedeaps . Se opri pentru o clip .ţ ă ă Care nu va fi deloc pl cut .ă ă

Capelanul se ridic şi-şi înclin capul.ă ă— O s plec. Aşa cum porunci i.ă ţ— Şi-o s st m de vorb mai târziu, de asta te asigur.ă ă ăAştept pân când capelanul p r si sala, apoi le spuseă ă ă ă

celorlal i:ţ— Am c utat Chivotul Legii mult vreme. Acum, e la îndemânaă ă

noastr . Ceea ce con ine acea ascunz toare nu-i apar ineă ţ ă ţ nim nui altcuiva decât nou . Moştenirea noastr e acolo. Eu,ă ă ă unul, am de gând s cer ceea ce ne apar ine. Doisprezeceă ţ cavaleri m vor ajuta. Las în seama voastr s -i alege i pe aceiă ă ă ţ oameni. Cei pe care-i alege i s fie complet înarma i şi aduna i înţ ă ţ ţ sala de sport într-o or .ă

*Malone le strig pe Stephanie şi pe Cassiopeia, cerându-le să ă

406

aduc lop ica pe care o luaser din Rover. Se întoarseră ăţ ă ă împreun cu Henrik şi, atunci când intrar în biseric , Malone leă ă ă povesti despre ceea ce g siser el şi Mark.ă ă

— Foarte inteligent, îl l ud Cassiopeia.ă ă— Am şi eu momentele mele.— Trebuie s scoatem de acolo restul p mântului, traseă ă

concluzia Stephanie.— D -mi lop ica.ă ăţReuşi s scoat afar p mântul r mas. Câteva minute maiă ă ă ă ă

târziu, ieşir la iveal patru scânduri înnegrite. Jum tate din eleă ă ă erau prinse împreun cu nişte benzi metalice. Cealalt jum tateă ă ă alc tuia o uş prev zut cu balamale, care se deschidea în sus.ă ă ă ă

Se aplec şi mângâie uşor metalul.ă— Fierul e ruginit. Balamalele nu mai sunt bune. Un secol de

expunere la umezeal le-a terminat.ăSe ridic în picioare şi se folosi de lop ic , f râmând ceea ceă ăţ ă ă

mai r m sese din ele.ă ă— Ce vrei s spui cu „un secol”? îl întreb Stephanie.ă ă— Sauniere a construit uşa asta, zise Cassiopeia. Lemnul este

într-o stare destul de bun , cu siguran nu e vechi de mai multeă ţă secole. Şi se pare c a fost şlefuit, ceea ce nu prea po i s vezi laă ţ ă cheresteaua medieval . Sauniere avea nevoie de o intrare şi deă o ieşire lesnicioas . Aşa c , atunci când a g sit intrarea asta, aă ă ă reconstruit uşa.

— Sunt de acord, o sus inu Malone. Şi asta explic modul înţ ă care a mânuit lespedea din piatr de sus. Doar a împins-o peă jum tate, a scos afar pietrele de deasupra uşii, a coborâtă ă în untru, apoi a pus totul la loc dup ce a terminat. Din tot ceeaă ă ce am auzit despre el, se pare c se inea bine. Al naibii de iste ,ă ţ ţ de asemenea.

Strecur lop ica în spa iul gol de la marginea uşii şi-o ap să ăţ ţ ă ă ca pe o pârghie, ridicând uşa. Mark se întinse şi-i apucă marginea. Malone arunc deoparte unealta şi, împreun ,ă ă eliberar trapa din rama ei, în fa a lor c scându-se golul.ă ţ ă

Thorvaldsen privi cu aten ie înainte.ţ— Uimitor. Asta chiar ar putea s fie locul c utat.ă ăStephanie aprinse o lantern şi-i dirij fasciculul de lumină ă ă

spre deschiz tur . De unul dintre pere ii din piatr era sprijinit oă ă ţ ă ă scar .ă

— Ce crede i? O s in ?ţ ă ţ ă— Exist un singur mod prin care putem afla.ă

407

Malone îşi întinse un picior şi-şi l s uşurel greutatea pe primaă ă treapt . Scara era confec ionat din lemn gros, iar el spera că ţ ă ă înc se inea în cuie. Z ri câteva capete ruginite. Se l s maiă ţ ă ă ă tare, inându-se de partea de sus a suportului pentru altar,ţ pentru eventualitatea în care ar ceda ceva. Numai c treaptaă inu. Îşi plas cel lalt picior pe scar şi încerc mai departe.ţ ă ă ă ă

— Cred c-o s in .ă ţ ă— Eu sunt mai uşoar , se oferi Cassiopeia. M-aş bucura s mă ă ă

duc prima.Malone zâmbi.— Dac nu te superi, prefer s am eu onoarea asta.ă ă— Vezi, am avut dreptate, ripost ea. Chiar vrei s-o faci.ăDa, chiar voia. Era ispitit de ce ar fi putut descoperi dedesubt,

întocmai ca de scotocirea dup c r i rare prin rafturiă ă ţ necunoscute. Niciodat nu ştii peste ce po i s dai.ă ţ ă

Înc inându-se de marginea suportului pentru altar, se l s peă ţ ă ă cea de-a doua treapt . Erau la o distan de aproape o jum tateă ţă ă de metru una fa de cealalt . Îşi mut repede mâinile pe parteaţă ă ă de sus a sc rii şi mai coborî o treapt .ă ă

— Pare s fie bine, anun el.ă ţăContinu s coboare, având grij s încerce fiecare treapt .ă ă ă ă ă

Deasupra lui, Stephanie şi Cassiopeia c utau prin întuneric cuă lanternele. În aureola format de fasciculele lor, observ că ă ă ajunsese la cap tul sc rii. Urm torul pas era pe p mânt. Totulă ă ă ă era acoperit cu un pietriş fin şi cu pietre de m rimea unor pumniă sau a unor cranii.

— Azvârli i-mi o lantern , le ceru el.ţ ăThorvaldsen l s s cad o lantern spre el. O prinse şi-iă ă ă ă ă

plimb fasciculul luminos prin jurul lui. Scara avea cam patruă metri şi jum tate. Observ c intrarea se afla în mijlocul unuiă ă ă tunel pe care milioanele de ani de ploi şi de z pezi topite îlă s paser prin calcar. Ştia c Pirineii erau str b tu i deă ă ă ă ă ţ numeroase peşteri şi tuneluri.

— De ce nu sari de-acolo? îl întreb Cassiopeia.ă— E prea uşor.Fusese alertat de o r coare care se instalase în golul dină

spatele s u, una care nu provenea numai de la aerul rece.ă— O s m mişc în partea din spate a sc rii. Voi arunca i oă ă ă ţ

piatr direct încoace.ăSe mut de pe traiectoria ei.ă— Eşti gata? îl întreb Stephanie.ă

408

— D -i drumu’!ăPiatra trecu prin deschiz tur . Malone îi urm ri traiectoria şi oă ă ă

privi cum se loveşte de p mânt, apoi trece de el.ă— Ai avut dreptate, recunoscu Cassiopeia. Gaura asta era

chiar sub pojghi a de la suprafa , preg tit pentru cine ar fi s ritţ ţă ă ă ă de pe scar .ă

— Mai arunca i şi alte pietre în jurul ei, pân da i de p mântţ ă ţ ă stabil.

Alte patru pietre c zur în ploaie şi bubuir pe p mântul solid.ă ă ă ă Acum ştia unde trebuia s sar , aşa c l s scara şi se folosi deă ă ă ă ă lumina lanternei ca s examineze capcana. Cavitatea era ună p trat cu latura de un metru şi avea cel pu in un metruă ţ adâncime. Se l s în untrul ei şi reg si o parte din lemnul cuă ă ă ă care fusese acoperit . Marginile erau îmbinate între ele prină presare, scândurile fiind suficient de sub iri încât s se sf râmeţ ă ă sub greutatea unui b rbat, dar destul de groase cât s sus in ună ă ţ ă strat de rân şi de pietriş. Pe fundul g urii, erau piramideţă ă ă metalice, ascu ite la vârf şi largi la baz , aşteptând s -l prind înţ ă ă ă capcan pe intrusul prea încrez tor. Timpul le îndep rtaseă ă ă str lucirea, dar nu şi eficien a.ă ţ

— Sauniere nu glumea cu astea, declar el.ă— Astea ar putea s fie capcane de-ale templierilor, observă ă

Mark. Ce-i aia, alam ?ă— Bronz.— Membrii ordinului sunt exper i în metalurgie. Alam , bronz,ţ ă

cupru, toate se foloseau. Biserica interzicea experimentele ştiin ifice, aşa c-au înv at chestiile de genul sta de la arabi.ţ ăţ ă

— Lemnul de deasupra nu putea s fie vechi de şapte sute deă ani, zise Cassiopeia. Probabil c Sauniere a reparat capcaneleă templierilor.

Nu era ceea ce şi-ar fi dorit Malone s aud .ă ă— Ceea ce înseamn c asta a fost, probabil, doar primaă ă

dintre numeroasele capcane.

409

60

Malone privea cum Stephanie, Mark şi Cassiopeia coborau scara. Thorvaldsen r m sese la suprafa , aşteptându-l peă ă ţă Geoffrey s se întoarc , preg tit s le arunce unelte, dac eraă ă ă ă ă nevoie.

— Chiar am vorbit serios adineauri, vru s clarifice lucrurileă Mark. Templierii au fost pionieri în domeniul capcanelor. Am citit relat ri în Cronici despre tehnicile pe care le-au dezvoltat.ă

— Sta i cu ochii-n patru, îi sf tui Malone. Dac vrem s g simţ ă ă ă ă ce-o fi de g sit, trebuie s fim aten i.ă ă ţ

— E trecut de trei, anun Cassiopeia. Soarele o s apunţă ă ă peste dou ore. E destul de frig şi-aşa aici jos. Dup ce seă ă însereaz , o s fie chiar ger.ă ă

Geaca îi inea cald la piept, dar m nuşile şi ciorapii groşi ar fiţ ă fost bine-veni i, fiind trecu i pe lista de m rfuri pe care urma sţ ţ ă ă le cumpere Geoffrey. Doar lumina care se rev rsa de sus iluminaă tunelul care se întindea în ambele direc ii. F r lanterne, Maloneţ ă ă se îndoia c-ar fi fost capabili s z reasc un deget atingându-leă ă ă nasurile.

— Lumina zilei n-o s aib nici o importan . Aici jos e numaiă ă ţă lumin artificial . Avem doar nevoie s se întoarc Geoffrey cuă ă ă ă mâncare şi cu haine mai c lduroase. Henrik, strig el. Anun -neă ă ţă când se-ntoarce bunul frate.

— Spor la vân toare, Cotton.ăPrin minte i se învolburau tot felul de ipoteze.— Ce crede i c-o fi asta? Îi întreb el pe ceilal i.ţ ă ţ— Ar putea s fie o parte dintr-un ă horreum, îşi d du cuă

p rerea Cassiopeia. Atunci când romanii st pâneau regiuneaă ă asta şi-au organizat depozite subterane, pentru p strareaă bunurilor perisabile. O variant timpurie a camerelor frigorifice.ă Unele s-au p strat. Asta ar putea s fie unul dintre ele.ă ă

— Şi templierii îi cunoşteau existen a? întreb Stephanie.ţ ă— Şi ei au avut aşa ceva, explic Mark. Au înv at de laă ăţ

romani. Ce spune ea pare s aib sens. Atunci când de Molay i-aă ă cerut lui Gilbert de Blanchefort „s scoat dinainte comoara dină ă Templu”, putea foarte uşor s aleag un loc ca sta. Dedesubtulă ă ă unei biserici necunoscute, dintr-o aba ie neînsemnat , f r nici oţ ă ă ă leg tur cu ordinul.ă ă

410

Malone îşi îndrept lanterna în fa , apoi se întoarse şi lumină ţă ă în cealalt direc ie.ă ţ

— Încotro?— Bun întrebare, zise Stephanie.ă— Tu şi Mark lua i-o încolo, le propuse el. Eu şi Cassiopeia o sţ ă

mergem în partea cealalt .ăObserv imediat c nici lui Mark, nici lui Stephanie nu leă ă

convenea aceast decizie.ă— N-avem timp pentru certurile dintre voi doi. L sa i-leă ţ

deoparte. Face i-v treaba. Asta-i ceea ce-mi tot repetai,ţ ă Stephanie.

Ea nu-l contrazise.— Are dreptate. S mergem, îl îndemn ea pe Mark.ă ăMalone îi privi cum dispar în întuneric.— Istea treab , Malone, îi şopti Cassiopeia. Dar crezi c e unţă ă ă

lucru în elept s -i trimi i pe ştia doi împreun ? Sunt o gr madţ ă ţ ă ă ă ă de probleme de rezolvat.

— Nu-i nimic mai bun decât pu in încordare, ca s -i faci s seţ ă ă ă aprecieze unul pe cel lalt.ă

— Asta e valabil şi pentru noi doi, nu?ăMalone îndrept lumina lanternei spre fa a ei.ă ţ— Ia-o înainte şi-o s afl m.ă ă

*De Roquefort şi cei doisprezece fra i se apropiar deţ ă

str vechea aba ie în ruin dinspre sud. Evitaser or şelul St.ă ţ ă ă ă Agulous şi-şi parcaser vehiculele la un kilometru mai în spate, înă p durea deas . Apoi, merseser pe jos printr-un peisaj pres rată ă ă ă cu tufişuri şi cu stânci roşiatice în l ându-se cu seme ie. Ştia că ţ ţ ă întreaga regiune era ca un magnet pentru entuziaştii plimb riloră prin natur . Pantele înverzite şi stâncile se închideau în jurul lor,ă dar c rarea era bine marcat , fiind probabil folosit de p storiiă ă ă ă locali care-şi mânau turmele, ducându-i pân la un kilometruă distan de zidurile d râmate şi de mald rele de moloz careţă ă ă fuseser odat un l caş al credin ei.ă ă ă ţ

Îşi opri înso itorii şi-şi privi ceasul. Era aproape ora patru dup -ţ ăamiaza. Fratele Geoffrey îi spusese c se va întoarce în loculă acela pe la patru. Privi în jurul s u. Ruinele erau c rate pe ună ăţă promontoriu stâncos, la o sut de metri mai sus. Automobilulă închiriat de Malone era parcat mai departe, în josul pantei.

— Printre copaci, la ad post, le ordon celorlal i. Şi toată ă ţ ă lumea s stea la cutie.ă

411

Câteva clipe mai târziu, un Land Rover ap ru ca un vârtej peă c rarea în pant , acoperit cu pietriş, apoi se opri lâng maşinaă ă ă ă închiriat . Îl z ri pe Geoffrey coborând de pe scaunul şoferului şiă ă observ c tân rul examineaz împrejurimile; totuşi, deă ă ă ă Roquefort nu se ar t , nefiind înc sigur dac nu cumva era oă ă ă ă curs .ă

Geoffrey şov i lâng Land Rover, apoi deschise trapa dină ă spate şi scoase de-acolo dou cutii. Înşf cându-le pe amândou ,ă ă ă începu s urce panta care ducea spre aba ie. De Roquefort îlă ţ aştept pân când trecu pe lâng el, apoi ieşi cu îndr zneal peă ă ă ă ă c rare şi zise:ă

— Te-am aşteptat, frate.Geoffrey se opri şi se întoarse.Chipul şi-aşa palid al tân rului c p t o paloare cadaveric .ă ă ă ă ă

Fratele nu spuse nimic, ci pur şi simplu l s jos cutiile, vârî mânaă ă în geac şi scoase la iveal un pistol automat de calibrul 9 mm.ă ă De Roquefort recunoscu arma. Era de fabrica ie austriac şiţ ă f cea parte dintre m rcile stocate în arsenalul aba iei.ă ă ţ

Geoffrey îşi înc rc arma.ă ă— Atunci, aduce i-v oamenii şi s termin m cu asta.ţ ă ă ă

*O tensiune insuportabil f cea s zboare toate gândurile dină ă ă

mintea lui Malone. O urma pe Cassiopeia, înaintând centimetru cu centimetru prin pasajul subteran. Coridorul avea cam un metru şi optzeci l ime şi era înalt de aproape doi metri şiăţ jum tate, pere ii fiind usca i şi col uroşi. Între ei şi suprafa seă ţ ţ ţ ţă aşterneau vreo patru metri şi jum tate de p mânt solid.ă ă Înc perile înghesuite nu erau locurile lui preferate. Totuşi,ă Cassiopeia p rea s fie mai puternic în aceste momente. Maiă ă ă v zuse genul ei de curaj la agen i care se descurcau mai bineă ţ sub presiune extrem .ă

P şea prev z tor, ca nu cumva s cad într-o capcan ,ă ă ă ă ă ă acordând o deosebit aten ie pietrişului din fa a lor. Întotdeaunaă ţ ţ i se p ruse amuzant atunci când v zuse, în filmele cu aventuri,ă ă mecanisme mobile din piatr şi din metal, despre care seă presupunea c-ar fi vechi de sute sau de mii de ani şi care func ionau înc de parc ar fi fost unse doar cu o zi în urm .ţ ă ă ă Fierul şi piatra erau supuse ac iunii aerului şi a apei, eficien a lorţ ţ fiind limitat . Dar cu bronzul era o alt treab . Metalul eraă ă ă rezistent, ceea ce constituia exact motivul pentru care fusese creat. Aşadar, alte piramide ascu ite pe fundul unor gropi adânciţ

412

ar fi putut constitui o problem .ăCassiopeia se opri, cu raza lanternei îndreptat undeva la treiă

metri în fa a ei.ţ— Ce e? o întreb .ă— Uit -te.ăLumin şi el la rândul lui şi v zu.ă ă

*Stephanie detesta spa iile închise, dar nu avea de gând s -şiţ ă

rosteasc îngrijorarea, mai ales fa de fiul ei, c ruia îi p sa preaă ţă ă ă pu in de ea. Aşa c , vrând s -şi alunge senza ia dezagreabil , îlţ ă ă ţ ă întreb :ă

— Cum ar fi putut cavalerii s -şi depoziteze comoara aici jos?ă— C rând-o bucat cu bucat . Nimic nu i-ar fi putut opri, înă ă ă

afar de moarte sau de cazul în care ar fi fost captura i.ă ţ— Cred c-a fost nevoie de ceva efort.— Timp aveau berechet.Se concentrau amândoi asupra p mântului din fa a lor, Markă ţ

încercând uşor cu piciorul suprafa a, înainte de fiecare pas.ţ— Poate c m surile lor de precau ie nu erau prea sofisticate,ă ă ţ

îi explic Mark, dar erau eficiente. Ordinul avea vistierii în toată ă Europa. Cele mai multe erau p zite şi de oameni, pe lângă ă trapele cu mecanisme ascunse. Aici, numai ascunz toarea şiă câteva capcane puteau s fie suficiente, f r s mai fie nevoie deă ă ă ă paznici. Ultimul lucru pe care şi l-ar fi dorit ar fi fost s atragă ă aten ia asupra locului acestuia, prin faptul c postau cavaleri înţ ă jurul lui.

— Tat lui t u i-ar fi pl cut asta.ă ă ăTrebuia s-o spun .ă— Ştiu.Raza lanternei ei prinse ceva pe zidul coridorului. Îl apuc peă

Mark de um r şi-l f cu s se opreasc .ă ă ă ă— Priveşte.În stânc , erau gravate litere.ă

NON NOBIS DOMINE.NON NOBIS SED NOMINE TUA DA GLORIUM.

PAUPERS COMMILITONES CHRISTI TEMPLIQUE SALAMONIS.

— Ce spune? îl întreb ea.ă— „Nu nou , o, Doamne, nu nou , ci numelui T u s -i fie dată ă ă ă ă

slava. Cavalerii S raci ai lui Hristos şi ai Templului lui Solomon.”ă

413

E deviza templierilor.— Aşadar, e adev rat. Aici e.ăMark nu r spunse nimic.ă— Dumnezeu s m ierte, şopti ea.ă ă— Dumnezeu are prea pu in de-a face cu asta. Omul a creatţ

toat harababura şi omul trebuie s-o rezolve.ăF cu un semn cu lanterna spre un punct mai îndep rtat dină ă

pasaj.— Uit -te acolo!ăEa privi în cercul de lumin şi z ri un grilaj metalic – o poart –ă ă ă

care se deschidea spre un alt pasaj.— Aici s fie locul în care sunt depozitate toate? întreb ea.ă ăŞi, f r s mai aştepte r spuns, îl ocoli şi porni într-acolo, dară ă ă ă

f cuse abia câ iva paşi atunci când îl auzi pe Mark strigând: Nu!ă ţApoi, p mântul îi alunec de sub picioare.ă ă

*Malone se holb la imaginea luminat de cele dou lanterneă ă ă

ale lor. Era un schelet. Z când la p mânt pe fundul cavernei, cuă ă umerii, gâtul şi craniul proptite de zid.

— Hai s ne apropiem, propuse el.ăP şir înainte, centimetru cu centimetru, iar el observ oă ă ă

uşoar adâncitur în p mânt. O apuc de um r pe Cassiopeia.ă ă ă ă ă— O v d, zise ea, oprindu-se. E destul de lung . Se întinde peă ă

câ iva metri.ţ— Pu urile astea blestemate or fi fost invizibile la vremea lor,ţ

dar lemnul de dedesubt a sl bit destul încât s le scoat laă ă ă iveal .ă

Ocolir adâncitura, r mânând cu picioarele pe p mântul solidă ă ă şi se apropiar de schelet.ă

— N-au mai r mas decât oasele, constat ea.ă ă— Priveşte-i pieptul. Coastele. Şi fa a. Zdrobite pe alocuri. Aţ

c zut în capcan . G urile astea sunt de la epi.ă ă ă ţ— Cine-o fi?Ceva îi atrase privirea.Se aplec şi descoperi un lan din argint înnegrit printreă ţ

oseminte. Îl ridic . Un medalion atârna de el. Concentră ă fasciculul luminos asupra lui.

— Pecetea templierilor. Doi b rba i pe un singur cal. Astaă ţ reprezenta s r cia individual . Am v zut un desen asem n toră ă ă ă ă ă într-o carte, acum câteva seri. Pariez c e vorba despreă mareşalul care a scris raportul folosit şi de noi. A disp rut de laă

414

aba ie imediat cum a aflat solu ia criptogramei de la preotulţ ţ Gelis. A venit, a descifrat solu ia, dar n-a fost atent. Probabil cţ ă Sauniere a g sit cadavrul şi l-a l sat, pur şi simplu, aici.ă ă

— Dar cum ar fi putut s -şi dea seama Sauniere? Cum s fiă ă rezolvat el criptograma? Mark m-a l sat s citesc raportul.ă ă Conform celor sus inute de Gelis, Sauniere nu rezolvase acelţ puzzle pe care-l descoperise în biserica lui, iar Gelis îl privea cu suspiciune, aşa c nu-i spusese nimic.ă

— Asta, dac presupunem c tot ceea ce a scris mareşalul aă ă fost adev rat. Fie Sauniere, fie mareşalul l-a ucis pe Gelis, ca s -lă ă împiedice pe preot s dezv luie cuiva ceea ce descifrase. Dac-aă ă fost mareşalul, ceea ce mi se pare mai probabil, atunci el a întocmit raportul pur şi simplu ca un mod de a-şi camufla urmele. Un mod prin care nim nui nu i-ar fi trecut prin gând c el ar fiă ă p r sit aba ia ca s vin aici şi s descopere Chivotul Legii care-iă ă ţ ă ă ă apar inea ordinului. Ce importan mai avea faptul c aţ ţă ă consemnat criptograma? N-ai cum s rezolvi chestia aia f ră ă ă secven a matematic .ţ ă

Îşi mut aten ia de la cadavru şi lumin pasajul, mai departe.ă ţ ă— Uit -te la asta.ăCassiopeia se ridic şi împreun v zur o cruce cu patru bra eă ă ă ă ţ

egale, mai late la capete, cioplit în stânc .ă ă— E crucea patee, spuse ea. Numai templierii puteau s-o

poarte, mul umit unui decret papal.ţ ăMalone îşi aminti de mai multe lucruri pe care le citise în

cartea despre templieri.— Crucile erau roşii, pe mantiile albe, simbolizând

consim mântul de a suferi martiriul în lupta cu necredincioşii.ţăCu lanterna, urm ri scrisul de deasupra crucii.ă

PAR CE SIGNE TU LE VAINCRAS.

— Prin semnul acesta tu îl vei învinge, rosti el, traducând. Exact aceleaşi cuvinte sunt şi în biserica din Rennes, deasupra potirului cu ap sfin it de la uş . Sauniere le-a pus acolo.ă ţ ă ă

— Replica lui Constantin, atunci când s-a r zboit pentru primaă dat cu Maxen iu. Se zice c înainte de b t lie ar fi z rit o cruceă ţ ă ă ă ă pe cer, cu cuvintele acestea înscrise dedesubt.

— Cu o singur diferen . Mark spune c nu exista nici un „îl”ă ţă ă în formularea original . Numai „Prin semnul acesta tu veiă învinge”.

415

— Are dreptate.— Sauniere a pus „îl” dup „tu”. Pe cea de-a treisprezecea şi aă

paisprezecea pozi ie din fraza în francez . 1314.ţ ă— Anul în care a fost executat Jacques de Molay.— Se pare c lui Sauniere îi pl cea s strecoare o tuş deă ă ă ă

ironie în simbolismul lui şi a luat ideea chiar de-aici.C ut mai departe prin întuneric şi v zu c pasajul se termină ă ă ă ă

la vreo şase metri în fa a lor. Dar, înainte de asta, un grilajţ metalic încuiat cu un lan şi un lac t bloca un drum care ducea înţ ă alt direc ie.ă ţ

Cassiopeia îl z ri, la rândul ei.ă— Se pare c-am g sit-o.ăUn bubuit se auzi din spatele lor şi cineva strig : „Nu!”ăSe întoarser amândoi.ă

416

61

De Roquefort se opri la intrarea spre ruine şi le f cu semnă oamenilor s i s se aşeze pe ambele flancuri. Locul eraă ă stingheritor de liniştit. Nici o mişcare. Nici o voce. Nimic. Fratele Geoffrey st tea lâng el. Tot mai era îngrijorat la gândul c puteaă ă ă s fi fost atras într-o capcan . Tocmai de aceea venise cu armeă ă de foc. Era mul umit de cavalerii aleşi de sfetnicii s i: oameniiţ ă aceştia erau printre cei mai buni din rândurile fr iei, lupt toriăţ ă experimenta i, ale c ror curaj şi t rie de caracter nu puteau sţ ă ă ă fie puse la îndoial , calit i de care se putea s aib nevoie.ă ăţ ă ă

Îşi plimb privirea peste nişte d râm turi acoperite de licheni,ă ă ă apoi tot mai adânc, în cl direa p r ginit , dincolo de marea deă ă ă ă ierburi nemişcate. Bolta str lucitoare a cerului de deasupraă capului s u se întuneca treptat, pe m sur ce soarele b tea înă ă ă ă retragere în spatele mun ilor. Întunericul avea s se instaleze înţ ă scurt timp. Îşi f cu griji în leg tur cu vremea. Grindina şi ploileă ă ă se porneau f r veste în vara din Pirinei.ă ă

F cu un alt semn şi oamenii s i înaintar , c rându-se peă ă ă ăţă bolovani şi pe buc ile de zid pr buşite. Descoperi o tab răţ ă ă ă preg tit între trei ziduri par ial d râmate. Fuseser aranjateă ă ţ ă ă lemne pentru un foc pe care înc nu-l aprinseser . M ducă ă ă în untru, şopti Geoffrey. M aşteapt .ă ă ă

Pricepu în elepciunea acestei mişc ri şi-o încuviin .ţ ă ţăGeoffrey p şi cu calm pe terenul deschis şi se apropie deă

tab r . Înc nu era nimeni prin preajm . Apoi, tân rul disp ruă ă ă ă ă ă mai adânc printre ruine. O clip mai târziu, ieşi din nou şi le f cuă ă semn s vin .ă ă

De Roquefort le ceru oamenilor lui s aştepte şi doar el p şi înă ă spa iul deschis. Deja îi d duse instruc iuni ajutorului s u sţ ă ţ ă ă porneasc la atac, dac era necesar.ă ă

— Numai Thorvaldsen e în biseric , îl inform Geoffrey.ă ă— Care biseric ?ă— Una pe care c lug rii au s pat-o în stânc . Au descoperit ună ă ă ă

portic în spatele altarului, care duce c tre subteran. Ceilal i suntă ţ dedesubtul nostru şi exploreaz . I-am spus lui Thorvaldsen c mă ă ă duc s iau proviziile.ă

Îi pl cea ceea ce auzea.ă— Chiar voiam s -l cunosc pe Henrik Thorvaldsen.ă

417

Cu arma în mân , îl urm pe Geoffrey în cavitatea ca oă ă temni , s pat în stânc . Thorvaldsen era în picioare, cu spateleţă ă ă ă la ei, privind în jos în ceea ce fusese pân atunci suportulă altarului.

B trânul se întoarse în clipa în care se apropiar .ă ăDe Roquefort îşi ridic arma.ă— Nici un cuvânt. Altfel, ar putea s fie ultimul.ă

*P mântul de sub Stephanie cedase, iar picioarele ei c zuseră ă ă

într-una dintre capcanele pe care se str duiser atât de mult să ă ă le evite. La ce s-o fi gândit? Z rind cuvintele gravate în stânc ,ă ă apoi poarta metalic aşteptând s fie deschis , în elesese că ă ă ţ ă so ul ei avusese dreptate. În consecin , renun ase la pruden şiţ ţă ţ ţă se n pustise înainte. Mark încercase s-o opreasc . Îl auziseă ă strigând, dar fusese deja prea târziu.

Ea deja se pr buşea.ăMâinile i se ridicar , într-o încercare de a-şi rec p ta echilibrul,ă ă ă

în timp ce se preg tea pentru întâlnirea cu epii din bronz. Dară ţ tocmai atunci sim i un bra cuprinzându-i trunchiul într-oţ ţ îmbr işare strâns . Apoi, sim i cum cade pe spate, pe p mânt,ăţ ă ţ ă un alt trup atenuând impactul.

O clip mai târziu, t cere.ă ăMark z cea sub ea.ă— Te sim i bine? îţ l întreb , rostogolindu-se de deasupra lui.ăFiul ei se ridic de pe pietriş.ă— Încânt toare senza ie, cu bolovanii ştia înghiontindu-m înă ţ ă ă

spinare.Zgomote de paşi grei r sunar în întuneric în spatele lor,ă ă

înso ite de dou cercuri de lumin tremur toare. Malone şiţ ă ă ă Cassiopeia îşi f cur apari ia.ă ă ţ

— Ce s-a-ntâmplat? se interes Malone.ă— Am fost neatent , îi r spunse ea, ridicându-se şiă ă

scuturându-se.Malone îndrept raza lanternei spre groapa dreptunghiular .ă ă— Ar fi fost o c dere fatal . E plin de epi, to i în bun stare.ă ă ă ţ ţ ăSe apropie şi ea, privi cu aten ie în deschiz tur , apoi seţ ă ă

întoarse şi-i zise lui Mark:— Mul umesc, fiule.ţMark se freca la ceaf , încercând s -şi alunge durerea dină ă

muşchi.— N-ai pentru ce.

418

— Malone, interveni Cassiopeia. Ia uit -te!ăStephanie îi urm ri pe Malone şi pe Cassiopeia cum examinauă

deviza templierilor descoperit de ea şi de Mark.ă— Tocmai m îndreptam spre poarta asta când mi-a ieşită

groapa în drum.— Sunt dou de-astea, bomb ni Malone. La capetele opuse aleă ă

coridorului.— Mai e un alt grilaj? îl întreb Mark.ă— Cu o alt inscrip ie.ă ţStephanie ascult relatarea lui Malone despre ceea ceă

g siser .ă ă— Sunt de acord cu dumneata, zise Mark. Scheletul trebuie să

fie al demult disp rutului nostru mareşal.ăScoase la iveal un lan de sub c maş .ă ţ ă ă— Cu to ii purt m medalionul. Ni se d la primirea în ordin.ţ ă ă— Se pare, continu Malone, c templierii au ridicat miza şi-auă ă

separat ascunz toarea. F cu un semn c tre trapa de jos. Şi auă ă ă f cut ca g sirea ei s devin o provocare. Mareşalul ar fi trebuită ă ă ă s fie mai grijuliu. Se întoarse cu fa a spre Stephanie. Ca noi to i,ă ţ ţ de altfel.

— Am în eles, replic ea. Dar, aşa cum ii tu s -mi reaminteştiţ ă ţ ă destul de frecvent, nu sunt bun de agent de teren.ă

Malone r spunse cu un zâmbet sarcasmului ei.ă— Aşadar, haide i s vedem ce-i în spatele grilajului stuia.ţ ă ă

*De Roquefort îşi îndrept eava scurt a armei direct spreă ţ ă

fruntea ridat a lui Henrik Thorvaldsen.ă— Mi s-a spus c eşti unul dintre cei mai boga i oameni dină ţ

Europa.— Iar mie mi s-a spus c eşti unul dintre cei mai ambi ioşiă ţ

prela i din istoria recent .ţ ă— N-ar trebui s -l ascul i pe Mark Nelle.ă ţ— Nici n-am f cut-o. Tat l lui mi-a spus.ă ă— Tat l lui nu m cunoştea.ă ă— N-aş putea s spun asta. L-ai urm rit destul de multă ă ă

vreme.— Ceea ce s-a dovedit a fi o pierdere de timp.— Asta a f cut s - i fie mai uşor s -l ucizi?ă ă ţ ă— Asta-i ceea ce crezi? C l-am ucis pe Lars Nelle?ă— Pe el şi pe Ernst Scoville.— Nu ştii nimic, moşule.

419

— Ştiu c reprezin i o problem . Thorvaldsen f cu un gest spreă ţ ă ă Geoffrey. Şi ştiu c el e un tr d tor fa de prietenul lui. Şi faă ă ă ţă ţă de ordinul lui.

De Roquefort îl privi pe Geoffrey cum încaseaz insulta,ă dispre ul întip rindu-se în ochii de un cenuşiu sp l cit aiţ ă ă ă tân rului, apoi risipindu-se la fel de repede.ă

— Sunt credincios fa de maestrul meu. Acesta-i jur mântulţă ă pe care l-am depus.

— Aşadar, ne-ai tr dat pentru jur mântul t u?ă ă ă— Nu m aştept s m în elege i.ă ă ă ţ ţ— Nu te în eleg şi n-o s te în eleg vreodat .ţ ă ţ ăDe Roquefort îşi l s arma în jos, apoi f cu un gest c treă ă ă ă

oamenii s i. Aceştia forfoteau prin biseric , iar el le indicase să ă ă fac linişte.ă

Câteva semne cu mâna şi în eleser imediat c şase dintre eiţ ă ă trebuiau s se pozi ioneze afar , iar ceilal i şase s încercuiască ţ ă ţ ă ă interiorul.

*Malone p şi pe lâng capcana pe care o scosese la iveală ă ă

Stephanie şi se apropie de grilajul metalic. Ceilal i îl urmar .ţ ă Observ un lac t în form de inim , atârnat de un lan .ă ă ă ă ţ

— Alam .ăPip i poarta.ă— Dar asta-i din bronz.— Lac tul şi lan ul sunt din vremea lui Sauniere, constată ţ ă

Mark. Alama era o marf rar în Evul Mediu. Era nevoie de zincă ă ca s-o produci, ceea ce era cam greu de g sit.ă

— Lac tul sta e un ă ă c<xur-de-brass, zise Cassiopeia. Odinioar , erau foarte r spândite în întreaga regiune, fiindă ă folosite pentru legarea cu lan uri a sclavilor.ţ

Nici unul dintre ei nu f cuse vreo mişcare ca s deschidă ă ă poarta şi Malone ştia de ce. Îi putea aştepta o alt capcan .ă ă

M tur uşurel praful şi pietrişul de sub piciorul lui cu bocanculă ă şi încerc p mântul. Era solid. Se folosi de lantern şi examină ă ă ă exteriorul por ii. Dou balamale din bronz sus ineau muchia dinţ ă ţ dreapta. Lumin prin grilaj. Coridorul de dincolo de el f cea ună ă unghi ascu it spre dreapta la doar câ iva paşi în interior şi nu seţ ţ putea vedea nimic dincolo de cotitur . Grozav. Încerc lan ul şiă ă ţ lac tul.ă

— Alama asta se ine înc bine. N-o s putem s-o sf râm m.ţ ă ă ă ă— Ce-ar fi s-o t iem?ă

420

— Asta ar merge. Dar cu ce?— Cu foarfeca pentru metal pe care am adus-o cu mine. E în

geanta cu scule, în partea de sus, lâng generator.ă— M duc s le aduc, se oferi Mark.ă ă

*— E cineva acolo?Cuvintele se reverberar din suportul gol al altarului şi-l f cură ă ă

pe de Roquefort s tresar . Apoi, îşi d du iute seama de faptul că ă ă ă vocea îi apar inea lui Mark Nelle. Thorvaldsen se preg tea sţ ă ă r spund , dar de Roquefort îl înşf c pe b trânul gârbovit şi-şiă ă ă ă ă lipi palma de gura lui, înainte s poat scoate un sunet. Pe urm ,ă ă ă îi f cu semn unuia dintre fra i, iar acesta se n pusti spre ei şi-lă ţ ă prinse în bra e pe danezul care se zb tea de zor, astupându-iţ ă gura cu mâna lui. De Roquefort f cu un semn şi prizonierul seă pomeni târât într-un col mai îndep rtat al bisericii.ţ ă

— R spunde-i, îi ceru el lui Geoffrey, mimând cuvintele.ăEra o încercare interesant care s testeze loialitatea nouluiă ă

s u aliat.ăGeoffrey îşi îndes arma la cing toare şi p şi spre altar.ă ă ă— Sunt aici.— Te-ai întors. Bine. Ceva probleme?— Nimic. Am adus tot ce era pe list . Ce se-ntâmpl acolo jos?ă ă— Am g sit ceva, dar avem nevoie de foarfeca pentru metal. Eă

în geanta cu scule, lâng generator.ăÎl privi pe Geoffrey cum se deplaseaz spre generator şiă

scoate de acolo o foarfec solid , pentru metal.ă ăCe-or fi descoperit?Geoffrey arunc unealta în jos.ă— Mul umesc, îi zise Mark Nelle. Vii şi tu?ţ— R mân aici cu Thorvaldsen şi stau cu ochii-n patru. N-avemă

nevoie de musafiri nepofti i.ţ— Bun idee. Unde-i Henrik?ă— Despacheteaz ce-am adus şi preg teşte tab ra pentruă ă ă

noapte. Soarele aproape c s-a dus. M duc s -l ajut.ă ă ă— Ai putea s preg teşti generatorul şi s desfaci cablurileă ă ă

pentru proiectoare. S-ar putea s avem nevoie de ele în scurtă timp.

— O s am grij de asta.ă ăGeoffrey mai z bovi o clip , apoi se îndep rt de altar şi şopti:ă ă ă ă— A plecat.De Roquefort ştia ce trebuia s fac .ă ă

421

— E timpul s preiau comanda expedi iei steia.ă ţ ă*

Malone apuc foarfeca şi ap s t işul pe lan ul din alam . Apoiă ă ă ă ţ ă strânse cu putere, l sându-l s muşte din metal. Un pocnet îiă ă semnal succesul şi lan ul, cu tot cu lac t, alunec la p mânt.ă ţ ă ă ă

Cassiopeia se aplec şi le ridic de jos.ă ă— Exist muzee din toat lumea care ar fi bucuroase s aibă ă ă ă

aşa ceva. Sunt convins c n-au rezistat prea multe într-o stareă ă atât de bun .ă

— Şi noi, care tocmai le-am t iat, replic Stephanie.ă ă— N-am avut prea multe op iuni la dispozi ie, zise Malone. Neţ ţ

cam gr bim. Îşi îndrept fasciculul luminos al lanternei spreă ă grilaj. Toat lumea s se dea la o parte. O s deschid chestiaă ă ă asta încetişor. Pare s nu fie nici o primejdie, dar nu se ştieă niciodat .ă

Prinse cu foarfeca de grilaj, apoi p şi într-o parte, folosindu-seă de peretele stâncos ca de un paravan. Balamalele erau în epenite şi fu nevoit s trag de grilaj înainte şi-napoi. Pân laţ ă ă ă urm , poarta se deschise.ă

Tocmai se preg tea s porneasc înainte, în clipa în care oă ă ă voce strig de sus:ă

— Domnule Malone! Henrik Thorvaldsen e ostaticul meu. Am nevoie ca dumneata şi înso itorii dumitale s veni i sus. Acum.ţ ă ţ V dau un minut, dup care-l împuşc pe boşorog.ă ă

422

62

Malone fu ultimul care urc . În clipa în care p şi afar de peă ă ă scar , observ c biserica era ocupat de şase b rba i înarma i,ă ă ă ă ă ţ ţ împreun cu de Roquefort. Afar , soarele disp ruse. Interiorulă ă ă era acum luminat de lic rirea a dou mici focuri, fumul n v lindă ă ă ă în exterior prin deschiz turile ferestrelor.ă

— Domnule Malone, în sfârşit ne întâlnim personal, începu Raymond de Roquefort. Te-ai descurcat bine în catedrala din Roskilde.

— M bucur s aflu c eşti un fan.ă ă ă— Cum de ne-ai g sit? îă l întreb Mark.ă— În mod sigur, nu datorit falsului jurnal al tat lui t u, oricâtă ă ă

de inteligent ar fi fost. Relata numai ceea ce era evident, apoi schimba am nuntele suficient de mult încât s le facă ă ă nefolositoare. Atunci când monsieur Claridon a descifrat criptograma din el, mesajul, bineîn eles, n-a fost de nici unţ ajutor. Ne spunea c-a ascuns secretele lui Dumnezeu. Spune-mi, dac tot ai fost acolo jos, chiar a ascuns secretele alea?ă

— N-am avut ocazia s afl m, îi r spunse Malone.ă ă ă— Atunci, o s remediem asta. Dar, ca s - i r spund laă ă ţ ă

întrebare.— Geoffrey ne-a tr dat, îl întrerupse Thorvaldsen.ăUimirea îi întunec chipul lui Mark. Ce?ăMalone deja observase arma în mâna lui Geoffrey.— E-adev rat?ă— Sunt unul dintre fra ii Templului, loial fa de maestrul meu.ţ ţă

Mi-am f cut datoria.ă— Datoria? r cni Mark. Porc mincinos!ăMark se cl tin , încercând s se repead spre Geoffrey, dară ă ă ă

doi dintre fra i îi blocar drumul. Geoffrey r m sese încremenit.ţ ă ă ă— M-ai atras în toat povestea asta numai ca de Roquefort să ă

câştige? Asta-i ceea ce-a vrut maestrul nostru de la tine? El avea încredere în tine. Şi eu aveam încredere în tine.

— Ştiam eu c tu vei fi o problem , declar Cassiopeia. Aveamă ă ă un sentiment c nu aduci decât necazuri.ă

— Şi ar trebui s ştii, interveni de Roquefort, c asta ai fost tuă ă pentru mine. Când mi-ai l sat jurnalul lui Lars Nelle, în Avignon.ă Ai crezut c asta o s m in ocupat pentru o vreme. Dar vezi,ă ă ă ţ ă

423

mademoiselle, loialitatea din fr ia noastr are întâietate. Prinăţ ă urmare, eforturile tale au fost zadarnice.

De Roquefort se întoarse cu fa a spre Malone.ţ— Am şase oameni aici, şase afar . Care ştiu cum să ă

ac ioneze. Voi n-ave i arme, sau cel pu in aşa m-a informatţ ţ ţ fratele Geoffrey. Dar, ca s fim siguri.ă

De Roquefort f cu un gest şi unul dintre oamenii lui s ri şi-lă ă perchezi ion pe Malone, apoi trecu la ceilal i.ţ ă ţ

— Ce-ai f cut, ai dat telefon la aba ie atunci când ai plecată ţ dup cump r turi? îl întreb Mark pe Geoffrey. Chiar mă ă ă ă ă întrebam de ce te-ai oferit voluntar. Nu m-ai sc pat din ochi înă ultimele dou zile.ă

Geoffrey continu s nu se mişte, cu chipul încremenit într-oă ă expresie de convingere.

— Eşti o caricatur dezgust toare, nu un om, se r sti Markă ă ă printre din i.ţ

— Sunt de aceeaşi p rere, zise de Roquefort, iar Malone priviă cum pistolul lui de Roquefort se ridic şi scuip trei focuri înă ă pieptul lui Geoffrey.

Gloan ele îl f cur pe tân r s se dea înapoi, împleticindu-se,ţ ă ă ă ă dup care de Roquefort îşi des vârşi asasinatul cu un glon înă ă ţ cap.

Trupul lui Geoffrey se pr buşi la p mânt. Sângele-i şiroia dină ă r ni. Malone îşi muşc buza. Nu mai era nimic de f cut.ă ă ă

Mark se arunc spre de Roquefort.ăPistolul intea spre pieptul lui.ţSe opri.— M-a atacat atunci, la aba ie, explic de Roquefort. Ataculţ ă

asupra maestrului se pedepseşte cu moartea.— Niciodat în cinci secole, ip Mark.ă ţ ă— A fost un tr d tor. Şi fa de tine şi fa de mine. Nici unuiaă ă ţă ţă

din noi nu-i mai putea fi de vreun folos. Asta-i riscul meseriei de spion. Sunt convins c ştia ce riscuri îşi asum .ă ă

— Dar tu ştii ce riscuri î i asumi?ţ— Ciudat întrebare, din partea cuiva care l-a ucis pe unulă

dintre fra ii ordinului nostru. Şi o asemenea fapt se pedepseşteţ ă cu moartea.

Malone îşi d du seama de faptul c spectacolul se desf şuraă ă ă pentru ceilal i fra i care erau prezen i acolo. De Roquefort aveaţ ţ ţ nevoie de duşmanul s u, cel pu in pentru moment.ă ţ

— Am f cut ceea ce trebuia s fac, ripost Mark.ă ă ă

424

De Roquefort puse la loc piedica pistolului s u automat.ă— Aşa o s fac şi eu.ăStephanie se interpuse între cei doi b rba i, ap rându-l cuă ţ ă

trupul s u pe Mark.ă— Şi-o s m omori şi pe mine?ă ă— Dac-o s fie nevoie.ă— Dar sunt creştin şi nu i-am f cut r u nici unuia dintre fra i.ă ă ă ţ— Cuvinte, drag doamn . Doar cuvinte.ă ăEa scoase la iveal un lan cu medalion, pe care-l purta în jurulă ţ

gâtului.— E Fecioara. Merge cu mine oriunde m duc.ăMalone ştia c de Roquefort nu putea s-o împuşte. Şi eaă

intuise, la rândul ei, teatrul pe care-l juca, aşa c -i demasca farsaă în fa a oamenilor lui. De Roquefort nu-şi putea permite s fieţ ă ipocrit. Era impresionat. Trebuia mult curaj ca s înfrun i o armă ţ ă înc rcat . Nu era r u pentru un şoarece de birou.ă ă ă

De Roquefort îşi coborî arma.Malone se n pusti spre cadavrul însângerat al lui Geoffrey.ă

Unul dintre fra i ridic mâna, încercând s -l opreasc .ţ ă ă ă— Aş l sa arma asta jos dac-aş fi în locul t u, îl avertiz el.ă ă ă— Las -l s treac , ordon de Roquefort.ă ă ă ăSe apropie de trupul c zut. Henrik r m sese cu ochii a inti iă ă ă ţ ţ

asupra cadavrului. O privire îndurerat îi umbrea ochii danezului,ă iar Malone observ un lucru pe care nu-l v zuse în întregul an deă ă când îl cunoştea. Lacrimi.

— Noi doi o s mergem jos, îi zise de Roquefort lui Mark şi-oă s -mi ar i ceea ce ai g sit. Ceilal i o s r mân aici.ă ăţ ă ţ ă ă ă

— Du-te-n m -ta!ăDe Roquefort ridic din umeri şi-şi îndrept arma spreă ă

Thorvaldsen.— Asta-i evreu. E alt treab .ă ă— Nu întinde coarda, îl sf tui Malone pe Mark. F ce- i spune.ă ă ţ

Spera în sinea lui c Mark în elegea faptul c uneori trebuie s teă ţ ă ă ii drept, iar alteori s te pleci.ţ ă

— Bine. Mergem jos, accept Mark.ă— Vreau s vin şi eu, zise Malone.ă— Nu, se împotrivi de Roquefort. Asta-i o problem a fr iei.ă ăţ

Cu toate c nu l-am considerat niciodat pe Nelle ca fiind unulă ă dintre ai noştri, a depus şi el jur mântul, iar asta înseamn ceva.ă ă Pe urm , experien a lui ar putea s fie folositoare. Dumneata, peă ţ ă de alt parte, ai putea s devii o problem .ă ă ă

425

— De unde ştii c Mark o s se comporte aşa cum vrei?ă ă— O s se comporte. Altfel, creştini sau nu, ve i muri cu to iiă ţ ţ

înainte ca el s se poat c ra afar din gaura asta.ă ă ăţă ă*

Mark coborî pe scar , de Roquefort urmându-l îndeaproape.ă Ar t spre stânga, apoi îi povesti lui de Roquefort despreă ă înc perea pe care o descoperiser .ă ă

De Roquefort îşi strecur arma la loc într-un toc pe care-l purtaă în dreptul um rului şi-şi îndrept lanterna înainte.ă ă

— Mergi în fa . Şi ştii ce-o s se-ntâmple dac apar probleme.ţă ă ă Mark porni înainte, lumina lanternei lui îngem nându-se cu cea aă lui de Roquefort. Îşi f cur drum pe lâng groapa cu epi careă ă ă ţ aproape c-o înghi ise pe Stephanie.ţ

— Ingenios, aprecie de Roquefort, examinând groapa.G sir grilajul deschis.ă ăMark îşi aminti de avertismentul lui Malone în leg tur cuă ă

posibilitatea existen ei altor capcane şi, în consecin , înaint cuţ ţă ă paşi cât mai mici. Pasajul de dincolo se îngusta, ajungând la o l ime de cam un metru, dup care cotea brusc spre dreapta.ăţ ă Dup doar câ iva paşi, un alt col , iar şi spre stânga. Pas cu pas,ă ţ ţ ă înaint încetişor.ă

Trecu de ultima cotitur şi se opri.ăLumin cu lanterna şi z ri în fa a lui o înc pere, de circa zeceă ă ţ ă

metri p tra i, cu un tavan înalt, boltit. Cassiopeia presupusese că ţ ă taini ele subterane puteau s fie de origine roman şi se p reaţ ă ă ă c ghicise corect. Galeria alc tuia un depozit perfect, iar peă ă m sur ce lumina lanternei lui risipea întunericul, o mul ime deă ă ţ minuni îi bucurar v zul.ă ă

Mai întâi, v zu statuetele. Micu e, colorate. Câteva oă ţ întruchipau pe Fecioara cu Pruncul. Mai multe pieta aurite. Îngeri. Busturi. Toate aşezate în rânduri drepte, strânse, ca solda ii, înţ dreptul peretelui din spate. Apoi, sclipirile aurului pe cuferele dreptunghiulare. Câteva dintre ele, acoperite cu pl ci din fildeş,ă altele, învelite într-un mozaic de onix şi poleial , unele al mite şiă ă ornate cu blazoane şi scene religioase. Fiecare dintre ele era prea pre ios pentru o simpl depozitare. Mai erau l di e pentruţ ă ă ţ relicve, menite s ad posteasc r m şi ele sfin ilor, careă ă ă ă ă ţ ţ probabil fuseser luate în grab , în c utarea a orice putea să ă ă ă transporte ceva.

Îl auzi pe de Roquefort sco ându-şi rucsacul şi deodatţ ă înc perea fu înv luit într-o lumin portocalie, str lucitoare,ă ă ă ă ă

426

provenit dintr-un proiector cu baterie. De Roquefort îi întinse ună altul.

— Astea o s fac treab mai bun .ă ă ă ăNu-i pl cea s colaboreze cu un asemenea monstru, dar ştiaă ă

c el avea dreptate. Înşf c sursa de lumin şi roti fasciculul înă ă ă ă jurul lui, ca s vad ce cuprindea înc perea.ă ă ă

*— Acoper -l, îi ceru Malone unuia dintre fra i, f cându-i semnă ţ ă

spre Geoffrey.— Cu ce? veni întrebarea acestuia.— Cablurile de alimentare pentru proiectoare sunt înf şurateă

într-o p tur . M-aş putea folosi de ea.ă ăÎi ar t înspre cealalt parte a bisericii, dincolo de unul dintreă ă ă

focurile aprinse.Templierul p ru s cânt reasc în minte pentru o clipă ă ă ă ă

aceast cerere, apoi accept :ă ă— Oui. F -o!ăMalone porni trop ind pe podeaua neregulat şi g si p tura,ă ă ă ă

între timp c utând s evalueze situa ia. Se întoarse şi-i înveliă ă ţ trupul lui Geoffrey. Trei dintre p zitori se retr seser spre cel laltă ă ă ă foc. Restul de trei erau posta i în apropierea ieşirii.ţ

— N-a fost un tr d tor, şopti Henrik.ă ăÎl privir cu to ii, uimi i.ă ţ ţ— A intrat singur şi mi-a spus c de Roquefort e aici. L-aă

chemat. Trebuia s-o fac . Fostul maestru l-a pus s jure c ,ă ă ă atunci când Chivotul va fi g sit, de Roquefort va fi anun at. N-ă ţavea de ales. N-ar fi vrut s fac asta, dar a avut încredere înă ă b trân. Mi-a cerut s -mi joc rolul, mi-a implorat iertarea şi aă ă promis c-o s aib grij de mine. Din nefericire, n-am putut s -iă ă ă ă întorc serviciul.

— A fost o prostie din partea lui, fu de p rere Cassiopeia.ă— Poate, accept Thorvaldsen. Dar, pentru el, cuvântul dată

avea valoare.— A explicat de ce trebuia s -l anun e? întreb în şoaptă ţ ă ă

Stephanie.— Doar c maestrul prevestise c va fi o confruntare întreă ă

Mark şi de Roquefort. Misiunea lui Geoffrey era s-o fac s se-ă ăntâmple.

— Mark nu e de talia luia, zise Malone. O s aib nevoie deă ă ă ajutor.

— De acord, ad ug Cassiopeia, vorbind printre din i, f r s -ă ă ţ ă ă ă

427

şi mişte buzele.— Şansele nu sunt prea grozave, continu Malone.ă

Doisprezece b rba i înarma i, în timp ce noi n-avem nimic.ă ţ ţ— Eu n-aş spune asta, şopti Cassiopeia.Iar lui îi pl cu sclipirea din ochii ei.ă

*Mark examin comoara care-l înconjura. Niciodat nu v zuseă ă ă

atâta bog ie. L di ele pentru relicve con ineau o mare varietateăţ ă ţ ţ de argint şi de aur, fie în monede, fie în metal brut, sub form deă lingouri. Erau acolo dinari din aur, drahme din argint, monede bizantine, toate aranjate în fişicuri îngrijite. Şi pietre pre ioase.ţ Trei cufere erau pline ochi cu pietre neşlefuite. Prea multe ca s -ăi po i m car închipui. Potirele şi vasele pentru relicve îi atraserţ ţ ă ă

privirea, majoritatea lor fiind din abanos, din sticl , din argint sauă suflate cu aur. Unele erau împodobite cu siluete în relief şi incrustate cu pietre pre ioase. Se întreb ale cui or fi r m şi eleţ ă ă ă ţ pe care puteau s le con in . Într-unul dintre cazuri, ştia sigur.ă ţ ă Citi inscrip ia şi şopti „de Molay”, în timp ce privea prin capaculţ din cristal al relicvariului.

De Roquefort veni mai aproape.În interiorul relicvariului erau buc ele de oase înnegrite. Markăţ

cunoştea povestea. Jacques de Molay fusese ars de viu pe o insul de pe Sena, la umbra catedralei Notre Dame, ipându-şiă ţ nevinov ia şi blestemându-l pe Filip al IV-lea, care priveaăţ imperturbabil execu ia. Pe timpul nop ii, fra ii trecuser înot râulţ ţ ţ ă şi scormoniser prin cenuşa fierbinte. Se întorseser înotând cuă ă oasele arse ale lui de Molay în gur . Acum, privea tocmai unaă dintre aceste relicve.

De Roquefort îşi f cu semnul crucii şi murmur o rug ciune.ă ă ă— Uit -te ce-au f cut.ă ăDar Mark îşi d du seama c aveau o semnifica ie şi maiă ă ţ

important .ă— Asta înseamn c a mai vizitat cineva locul sta şi după ă ă ă

martie 1314. Trebuie c s-au tot întors, pân când au murit cuă ă to ii. Erau cinci cei care ştiau despre existen a acestui loc. Înţ ţ mod sigur, Moartea Neagr i-a luat pe la jum tatea secolului ală ă XIV-lea. Dar niciodat n-au suflat o vorb fa de nimeni, iară ă ţă taini a asta a fost pierdut pentru totdeauna.ţ ă

Îl cuprinse triste ea la acest gând.ţSe întoarse, iar raza luminoas dezv lui crucifixe şi statueteă ă

din lemn de abanos aşezate în dreptul unui alt perete, vreo

428

patruzeci, cu stiluri care variau de la romanic la germanic, de la bizantin la gotic, cu onduleuri complicat cioplite, atât de perfecte, încât aproape c p reau s respire.ă ă ă

— Spectaculos, aprecie de Roquefort.O evaluare era imposibil , firidele din piatr care ocupau doiă ă

dintre pere i fiind pline ochi. Mark studiase în am nunt istoria şiţ ă operele de sculptur medieval care mai r m seser prină ă ă ă ă muzee, numai c aici, în fa a lui, se afla o expozi ie de meşteşugă ţ ţ medieval extrem de vast şi de impresionant .ă ă

În dreapta lui, pe un piedestal din piatr , descoperi o carteă supradimensionat . Coperta înc sclipea – foi de aur,ă ă ţă presupuse – şi era ornat cu perle. Aparent, cineva maiă deschisese volumul, din moment ce câteva foi mototolite de pergament z ceau mai jos, împr ştiate precum frunzele moarte.ă ă Se aplec , aduse lumina mai aproape de cocoloaşe şi v zuă ă cuvinte latineşti. Putea s descifreze o parte din scris şi ajunseă repede la concluzia c acela fusese odat un registru deă ă inventar.

De Roquefort îi observ interesul.ă— Ce e?— Contabilitate. Sauniere probabil a încercat s le examineze,ă

atunci când a descoperit locul. Dar trebuie s fii atent cuă pergamentele.

— Un ho , asta era. Nimic mai mult decât un ho ordinar. N-ţ ţavea nici un drept s ia ceva din toate astea.ă

— Şi noi avem?— Sunt ale noastre. Ne-au fost l sate de însuşi de Molay. Aă

fost r stignit pe o uş , dar tot nu le-a spus nimic. Osemintele luiă ă sunt aici. Astea sunt ale noastre.

Aten ia lui Mark fu distras de un cuf r întredeschis. F cuţ ă ă ă lumin în partea aceea şi z ri alte pergamente. Deschise uşoră ă capacul, care nu opuse prea mult rezisten . Nu îndr zni să ţă ă ă ating foile aşezate în teanc. În schimb, se str dui s descifrezeă ă ă ceea ce se afla pe pagina de sus. „Franceza veche”, îşi d duă seama repede. Izbuti s citeasc destul încât s în eleag c eraă ă ă ţ ă ă vorba despre un testament.

— Hârtii pe care le p stra ordinul. Cuf rul sta e probabil plină ă ă cu testamente şi cu acte din secolul al XIII-lea şi al XIV-lea. Cl tin din cap. Pân la urm , fra ii s-au asigurat c -şi facă ă ă ă ţ ă datoria.

Evalu utilitatea a ceea ce se g sea în fa a lui.ă ă ţ

429

— Câte am putea s afl m din documentele astea.ă ă— Astea nu-s toate, afirm deodat de Roquefort. Nu există ă ă

c r i. Nici una. Unde-i cunoaşterea?ă ţ— Ceea ce vezi, asta e.— Min i. Mai sunt. Unde?ţMark se întoarse s -l înfrunte pe de Roquefort.ă— Astea sunt.— Nu face pe prostul cu mine. Fra ii noştri şi-au ascunsţ

întreaga în elepciune. Ştii asta. Filip n-a putut s g seasc nimicţ ă ă ă niciodat . Aşa c trebuie s fie aici. Pot s v d asta în ochii t i.ă ă ă ă ă ă Mai e ceva.

De Roquefort îşi scoase arma şi-o ridic pân spre fruntea luiă ă Mark.

— Spune-mi!— Mai degrab mor.ă— Dar preferi mai degrab s - i moar mama? Sau prieteniiă ă ţ ă

de-acolo, de sus? Pentru c pe ei o s -i ucid întâi, în timp ce tu oă ă s priveşti, pân când aflu ceea ce vreau s ştiu.ă ă ă

Mark examin posibilit ile. Nu era vorba c i-ar fi fost fric deă ăţ ă ă cel lalt – ciudat lucru, nu-l încerca nici un fel de team – ci, pur şiă ă simplu, voia şi el s afle. Tat l lui c utase atâ ia ani şi nu g siseă ă ă ţ ă nimic. Ce spusese maestrul despre el? „Nu are hot râreaă necesar pentru a-şi duce b t liile pân la cap t.” Tâmpenii.ă ă ă ă ă R spunsul pentru c ut rile tat lui s u era la câ iva paşi distan .ă ă ă ă ă ţ ţă

— Foarte bine. Vino cu mine.*

— E groaznic de întuneric pe-aici, îi zise Malone fratelui care p rea s fie la comand . Te-ar deranja dac am puneă ă ă ă generatorul în func iune şi-am aprinde luminile astea?ţ

— S -l aştept m pe maestru s se-ntoarc .ă ă ă ă— Şi ei o s aib nevoie de lumini acolo jos, plus c ne ia doară ă ă

câteva minute pân punem totul la punct. Maestrul vostru n-o să ă fie prea încântat s aştepte atunci când o s strige dup ele.ă ă ă

Spera c prezicerea lui îi va influen a decizia individului.ă ţ— Ce r u o s facem? Doar punem în func iune câteva lumini.ă ă ţ— Bine. D -i drumul!ăMalone se retrase spre locul în care st teau ceilal i.ă ţ— A muşcat momeala. Hai s-o facem!Stephanie şi Malone se îndreptar spre un set de proiectoare,ă

în timp ce Cassiopeia şi Henrik le înşf car pe celelalte. Fiecareă ă set consta în dou l mpi cu halogen, instalate pe un trepiedă ă

430

portocaliu. Generatorul era unul mic, alimentat cu benzin .ă Aşezar trepiedele într-o parte şi-n cealalt a bisericii, dup careă ă ă îndreptar becurile în sus. Conectar cablurile de alimentare şiă ă d dur fuga înapoi spre locul în care se afla generatorul, înă ă apropierea altarului.

O geant cu unelte z cea în spatele acestuia. Cassiopeiaă ă tocmai scotocea în interiorul ei, când unul dintre paznici o opri.

— Trebuie s desfac cablurile de alimentare. Nu po i să ţ ă foloseşti ştec re la amperajul sta. Vreau doar s scot oă ă ă şurubelni .ţă

B rbatul şov i, apoi se d du înapoi, cu arma la şold, p rândă ă ă ă preg tit pentru orice. Cassiopeia vârî mâna în geant şi scoaseă ă cu grij şurubelni a. La lumina focurilor, leg cablurile de borneleă ţ ă generatorului.

— Hai s verific m leg turile de la proiectoare, îi zise ea luiă ă ă Malone.

Pornir nep s tori spre primul trepied.ă ă ă— Arma mea cu s ge i e în geanta cu scule, şopti ea.ă ţ— Presupun c e vorba despre dr g l şeniile alea de care te-ă ă ă ă

ai folosit şi în Copenhaga, aşa-i?Îşi inea buzele nemişcate, ca ventrilocii.ţ— Au efect rapid. Am nevoie doar de câteva secunde ca să

trag.Se juca uşor cu trepiedul, f r s fac nimic.ă ă ă ă— Şi câte s ge i mai ai?ă ţEa se pref cu c -şi termin treaba.ă ă ă— Patru.Se îndreptar spre cel lalt trepied.ă ă— Avem şase musafiri.— Ceilal i doi te privesc.ţSe oprir lâng cel de-al doilea trepied. El r sufl cu putere.ă ă ă ă— Avem nevoie de o mic diversiune, de o clip de confuzieă ă

general . Am o idee.ăEa îşi f cu de lucru prin spatele proiectoarelor.ă— Era şi timpul.

431

63

Mark merse înainte prin pasajul subteran, trecând de scar ,ă spre locul pe care-l exploraser mai întâi Malone şi Cassiopeia.ă Nu se întrez rea ă nici o lumin de sus, din biseric . În clipa în careă ă p r seau camera cu comori, reg si foarfeca pentru metal, careă ă ă avea s -i fie de folos, întrucât presupunea c şi cealalt poartă ă ă ă este încuiat cu lan .ă ţ

Ajunser la cuvintele gravate pe perete.ă— Prin semnul acesta tu îl vei învinge, rosti de Roquefort,

traducând, dup care fasciculul luminos descoperi cea de-a douaă poart . Asta e?ă

Mark f cu un semn de încuviin are şi-i ar t scheletul proptită ţ ă ă de perete.

— A venit s caute de unul singur.ăÎi povesti despre mareşalul din vremea lui Sauniere şi despre

medalionul pe care-l g sise Malone, care-i confirma identitatea.ă— Aşa-i trebuia, trase concluzia de Roquefort.— Şi ceea ce faci tu e mai bine?— Eu am venit pentru fra i.ţÎn lumina proiectorului s u, Mark observ o uşoar adâncitură ă ă ă

în p mântul din fa a lui. F r s rosteasc un cuvânt, o ocoli şi seă ţ ă ă ă ă îndrept spre perete, evitând capcana pe care de Roquefortă p ruse c n-o observ , aten ia lui fiind concentrat asupraă ă ă ţ ă scheletului. La poart , folosindu-se de foarfec , Mark t ie un altă ă ă lan din alam . Îşi aminti de m surile de precau ie pe care şi leţ ă ă ţ luase Malone şi se trase într-o parte, în timp ce încerca să deschid grilajul.ă

Dincolo de intrare, erau dou cotituri în unghiuri ascu ite,ă ţ similare cu celelalte. P şi înainte, centimetru dup centimetru. Înă ă lumina aurie a l mpii sale, nu z ri altceva decât piatr .ă ă ă

Trecu de primul col , apoi de cel de-al doilea. De Roquefort eraţ în spatele lui şi fasciculele lor luminoase, combinate, dezv luir oă ă alt galerie, aceasta fiind mai spa ioas decât cea dintâi, cameraă ţ ă comorilor.

Înc perea era plin cu poli e din piatr , de diferite forme şiă ă ţ ă dimensiuni. Pe ele se aflau c r i, toate stivuite cu îngrijire. Suteă ţ de volume.

O senza ie de r u îi cuprinse stomacul lui Mark, în clipa înţ ă 432

care-şi d du seama de faptul c manuscrisele ar putea s fie, celă ă ă mai probabil, deteriorate. Cu toate c aerul din înc pere eraă ă r coros şi uscat, timpul trebuia s -şi fi pus pecetea atât asupraă ă hârtiei, cât şi a cernelii. Ar fi fost cu mult mai bine s le fiă depozitat în cufere. Numai c fra ii care le ascunseser nu-şiă ţ ă închipuiser c-ar putea s treac şapte sute de ani pân s fieă ă ă ă ă reg site.ă

Se apropie de unul dintre teancuri şi examin coperta c r ii deă ă ţ sus. Ceea ce, în mod sigur, fusese odat o plac din lemn suflată ă ă cu argint, se înnegrise între timp. Studie gravurile cu chipul lui Hristos şi ale celor care p reau s fie Petru şi Pavel, despre careă ă ştia c fuseser modelate din argil şi cear , pe sub poleial .ă ă ă ă ă Meşteşug italienesc. Ingeniozitate german . Ridic grijuliuă ă coperta şi-şi apropie lumina de carte. B nuielile i se confirmar .ă ă Nu putea descifra multe dintre cuvinte.

— Po i s citeşti? sţ ă e interes de Roquefort.ăCl tin din cap.ă ă— Trebuie dus într-un laborator. O s aib nevoie deă ă ă

restaurare profesional . N-ar trebui s le deranj m.ă ă ă— Se pare c a f cut-o deja cineva.ă ăPrivi cu aten ie în locul în care se rev rsa fasciculul luminosţ ă

pornit din proiectorul pe care-l inea de Roquefort şi z ri un teancţ ă de c r i împr ştiate pe jos. Buc i şi buc ele de pagini z ceauă ţ ă ăţ ăţ ă ici-colo, unele transformate în cenuş .ă

Iar şi Sauniere, zise el. O s fie nevoie de ani de zile ca să ă ă adun m ceva folositor de-aici. Şi asta presupunând c-ar fi într-ăadev r ceva de adunat. Dincolo de o oarecare valoare istoric ,ă ă probabil c sunt complet nefolositoare. Sunt ale noastre.ă

„Şi ce dac , replic el în gând, ce-ai mai putea face cu ele?”ă ăTotuşi, prin minte îi zburdau variantele. Sauniere venise în

locul acela. F r îndoial . Camera comorilor îi furnizase averea:ă ă ă era o treab cât se poate de simpl , s se întoarc din când înă ă ă ă când şi s -şi încarce c ru a cu lingouri din aur şi din argint.ă ă ţ Monedele ar fi putut naşte b nuieli. Func ionarii de la banc sauă ţ ă inspectorii financiari ar fi putut s -l întrebe despre provenien aă ţ acestora. În schimb, metalul neprelucrat ar fi fost o moned deă schimb perfect pentru prima parte a secolului al XX-lea, cândă multe dintre economiile na ionale se bazau fie pe aur, fie peţ argint.

Cu toate acestea, abatele mersese chiar mai departe.Îşi folosise bog ia construind o biseric pres rat cu indiciiăţ ă ă ă

433

care ar tau într-o anumit direc ie, spre ceva în care Sauniereă ă ţ credea în mod evident. Ceva în leg tur cu care era atât deă ă sigur, încât se groz vise cu cunoştin ele lui. „Prin semnul acestaă ţ tu îl vei învinge.” Cuvinte gravate nu doar aici, sub p mânt, ci şiă în biserica din Rennes. În fa a ochilor îi ap ru inscrip ia pictatţ ă ţ ă deasupra intr rii: „Am avut tot dispre ul pentru regatul acesteiă ţ lumi şi pentru toate podoabele trec toare, datorit iubirii fa deă ă ţă Domnul meu Iisus Hristos, pe care L-am v zut, pe care L-amă iubit, în care am crezut şi c ruia m-am închinat”. Cuvinteă necunoscute dintr-un str vechi antifon? Poate. Cu toate acestea,ă Sauniere le-a ales în mod inten ionat.ţ

„Pe care L-am v zut.”ăRoti proiectorul de-a lungul înc perii şi examin poli ele.ă ă ţAtunci îl v zu.ă„Unde s ascunzi o pietricic ?”ă ăChiar, unde?

*Malone se întoarse spre generator, unde aşteptau Stephanie şi

Henrik. Cassiopeia înc mai „lucra” la trepied. Se aplec şi seă ă asigur de faptul c era benzin în aparat.ă ă ă

— Chestia asta o s fac mult zgomot? întreb el, cu voceaă ă ă sc zut .ă ă

— Putem doar s sper m. Dar, din nefericire, au început să ă ă produc aparate din ce în ce mai silen ioase în zilele noastre.ă ţ

Nu se atinse de geanta cu scule, nevrând s le atrag celorlal iă ă ţ aten ia asupra ei în vreun fel. Pân atunci, nici unul dintreţ ă p zitori nu se deranjase s scotoceasc prin ea. Se pare că ă ă ă preg tirea defensiv care se f cea la aba ie l sa mult de dorit.ă ă ă ţ ă Dar cât de eficient putea s fie? Sigur, po i s înve i lupta corpă ă ţ ă ţ la corp, cum s tragi cu o arm de foc, cum s mânuieşti ună ă ă cu it. Numai c alegerea recru ilor trebuia s fie limitat şi doarţ ă ţ ă ă atâtea site din m tase se puteau ob ine din coada unui singură ţ câine.

— Totul e gata, anun Cassiopeia, suficient de tare încât sţă ă fie auzit de toat lumea.ă ă

— Trebuie s ajung la Mark, şopti Stephanie.ă— Te-n eleg, îi r spunse Malone. Dar fiecare lucru la timpul lui.ţ ă— Chiar î i închipui, m car pentru o clip , c de Roquefort oţ ă ă ă

s -l lase s mai urce înapoi de-acolo? L-a împuşcat pe Geoffreyă ă f r nici o ezitare.ă ă

Observ agita ia de care era cuprins .ă ţ ă

434

— Cunoaştem cu to ii situa ia, murmur el. Tu doar p streaz -ţ ţ ă ă ăi calmul.ţ

Şi el, la rândul lui, îl voia pe de Roquefort. Pentru Geoffrey.— Am nevoie de o secund ca s umblu în geanta cu scule,ă ă

şopti dintr-o suflare Cassiopeia, în timp ce se ghemuia şi îndesa la loc şurubelni a de care se folosise mai devreme.ţ

Patru dintre paznici st teau de cealalt parte a bisericii,ă ă dincolo de unul dintre focuri. Al i doi z boveau în stânga lor,ţ ă lâng cel lalt foc. Nimeni nu p rea s le acorde prea multă ă ă ă ă aten ie, încrez tori c prada nu putea sc pa din colivia lor sigur .ţ ă ă ă ă

Cassiopeia r mase ghemuit lâng geanta cu unelte, cu mânaă ă ă înc vârât în untru, f cându-i un semn uşor cu capul lui Malone.ă ă ă ă Gata. El se ridic şi anun :ă ţă

— O s d m drumul generatorului.ă ăCel care era la comand îi f cu semn s -l porneasc .ă ă ă ăMalone se întoarse şi-i şopti lui Stephanie:— Dup ce-l pornesc, s rim pe ia doi care stau împreun . Euă ă ă ă

pe unul, tu, pe cel lalt.ă— Cu pl cere.ăEra ner bd toare, iar el ştia asta.ă ă— Uşurel, tigroaico. Nu-i chiar atât de simplu pe cât crezi.— Stai s vezi.ă

*Mark se apropie de una dintre poli ele din piatr , aflat printreţ ă ă

celelalte, vreo dou sprezece sau cam aşa ceva. Observase ună am nunt. În timp ce toate celelalte erau sprijinite de tot felul deă stâlpi, unii izola i, cei mai mul i în perechi, acesta era sus inut deţ ţ ţ un suport de form dreptunghiular , similar cu altarul deă ă deasupra. Şi ceea ce-i atr sese aten ia fusese aranjamentulă ţ pietrelor. Nou blocuri pline pe lat, şapte pe înalt.ă

Se aplec şi lumin partea de dedesubt. Nu se vedea nici oă ă lipitur cu mortar deasupra rândului de sus al blocurilor deă piatr . La fel ca la altar.ă

— Trebuie s d m deoparte c r ile astea, anun el.ă ă ă ţ ţă— Ai spus s nu le deranj m.ă ă— Aici, ceea ce se afl în untru are importan .ă ă ţăL s jos proiectorul şi înşf c un bra de manuscrise str vechi.ă ă ă ă ţ ă

Mutarea lor stârni o furtun de praf. Le l s uşurel pe p mântulă ă ă ă pres rat cu pietriş. De Roquefort f cu acelaşi lucru. Trei bra e deă ă ţ fiecare şi postamentul se goli.

— Ar trebui s alunece, zise el.ă

435

Apucar amândoi de câte o parte şi postamentul se mişc ,ă ă mult mai uşor decât altarul de deasupra, din moment ce poli aţ era mult mai mic . O aruncar deoparte şi bucata de calcar seă ă izbi de p mânt, sf râmându-se în buc ele. Mark z ri o alt cutie,ă ă ăţ ă ă ascuns sub poli , mai mic , lung de vreo şaizeci deă ţă ă ă centimetri, lat cam pe jum tate şi înalt de ceva mai pu in de oă ă ă ţ jum tate de metru. F urit din piatr gri-bej – calcar, dac nu seă ă ă ă ă înşela – şi într-o stare remarcabil de bun .ă

Înşf c proiectorul şi-l vârî în suport. Exact aşa cum b nuia, peă ă ă una dintre laturi ap ru o inscrip ie.ă ţ

— E un osuar, constat de Roquefort. Apare vreun nume?ăExamin inscrip ia şi-i f cu pl cere faptul c era în aramaic .ă ţ ă ă ă ăAşa trebuia, ca s fie autentic . Obiceiul p str rii mor ilor înă ă ă ă ţ

cripte subp mântene pân când tot ceea ce mai r mânea erauă ă ă oasele uscate, urmat de strângerea acestora şi depozitarea lor într-o caset din piatr era popular la evreii din secolul I. Ştia că ă ă se p straser câteva mii de osuare. Dar numai un sfert dintre eleă ă purtau inscrip ii care s ajute la identificarea con inutului;ţ ă ţ explica ia cea mai plauzibil era aceea c marea majoritate aţ ă ă popula iei din acea vreme era constituit din analfabe i.ţ ă ţ Ap ruser multe falsuri de-a lungul secolelor, unul în modă ă special, cu câ iva ani în urm , când se pretinsese c s-ar fi g sitţ ă ă ă o caset con inând osemintele lui Iacov, fratele vitreg al lui Iisus.ă ţ Un alt test de autenticitate ar fi fost tipul de material utilizat – calcar cretos, din carierele de lâng Ierusalim – al turi de stilulă ă ciopliturilor, examinarea microscopic a patinei şi testarea cuă carbon.

Înv ase aramaica în facultate. O limb dificil , complicat şiăţ ă ă ă mai mult de ortografie, de jargonul ei şi de numeroasele erori ale scribilor antici. Modul în care erau d ltuite literele reprezenta, deă asemenea, o problem . De cele mai multe ori, erau prea pu ină ţ adânci, zgâriate cu un cui. Alteori, erau mâzg lite alandala peă suprafa a respectiv , ca nişte graffiti. Uneori, ca şi aici, erauţ ă gravate cu dalta, literele fiind clare. Motiv pentru care aceste cuvinte nu erau deloc greu de tradus. De fapt, le mai v zuse şiă înainte. Citi literele de la dreapta la stânga, aşa cum trebuia, apoi şi le invers în gând.ă

YESHUA BAR YEHOSEF.

— Iisus, fiul lui Iosif, rosti el, traducând.

436

— Osemintele Lui?— Asta r mâne de v zut.ă ăPrivi cu aten ie partea superioar .ţ ă— Ridic-o!De Roquefort se întinse şi prinse cu mâinile capacul plat. Îl

mişc într-o parte şi-n cealalt , pân când piatra se desprinse.ă ă ă Apoi, înl tur capacul şi-l sprijini în pozi ie vertical de osuar.ă ă ţ ă

Mark trase adânc aer în piept.În untru se aflau oase.ăUnele dintre ele se pref cuser în praf. Multe erau încă ă ă

intacte. Un femur. O tibia. Câteva coaste, un pelvis. Altele p reauă s fie degetele de la mâini, de la picioare, fragmente din coloanaă vertebral .ă

Şi un craniu.Asta s fi fost ceea ce g sise Sauniere?ă ăDedesubtul craniului era o c rticic , aflat într-o stareă ă ă

remarcabil de bun . Fapt care era de în eles, din moment ceă ţ fusese sigilat împreun cu osuarul, acesta la rândul lui fiindă ă închis într-un alt container. Coperta era minunat , poleit cu foiă ă ţă de aur şi incrustat cu pietre şlefuite, aranjate în form de cruce.ă ă Hristos era aşezat pe cruce, lucrat de asemenea din aur. Împrejurul crucii erau alte pietre, cu nuan e de purpuriu, de jad şiţ de limoniu.

Lu cartea şi sufl praful şi sf râm turile de pe coperta ei,ă ă ă ă apoi o aşez în echilibru pe col ul suportului. De Roquefort seă ţ apropie cu proiectorul lui. Deschise coperta şi citi un incipit, redactat în latin şi cu o scriere cursiv gotic , f r punctua ie,ă ă ă ă ă ţ cerneala fiind un amestec de albastru şi de stacojiu.

AICI ÎNCEPE O RELATARE DESCOPERIT DE FRA II Ă ŢÎNTEMEIETORI ÎN TIMP CE EXPLORAU TEMPLUL MUNTELUI

ÎN IARNA LUI 1121 ORIGINALUL FIIND ÎN ASEMENEA STARE DE DEGRADARE A FOST COPIAT EXACT CUM

AP REA ÎNTR-O LIMB PE CARE NUMAI UNUL DINTRE NOI Ă ĂO POATE ÎN ELEGE DIN PORUNCA MAESTRULUI WILLIAM ŢDE CHARTRES DIN DATA DE 4 IUNIE 1217 TEXTUL A FOST TRADUS ÎN CUVINTELE FRA ILOR ŞI P STRAT PENTRU CA Ţ Ă

TOAT LUMEA S ŞTIE.Ă Ă

De Roquefort, care citise peste um rul lui, zise:ă— Cartea asta a fost l sat în osuar cu un motiv.ă ă

437

Mark fu de acord cu el.— Ia vezi, ce urmeaz ?ă— Credeam c eşti aici pentru fra i. N-ar trebui s fie dusă ţ ă ă

înapoi la aba ie şi citit de toat lumea?ţ ă ă— O s iau o hot râre dup ce-o s-o citesc.ă ă ăSe întreb dac fra ii vor mai afla vreodat . Dar şi el voia să ă ţ ă ă

ştie, aşa c examin scrisul de pe pagina urm toare şi recunoscuă ă ă talmeş-balmeşul de mâzg lituri şi zgârieturi.ă

— E în aramaic . Pot s citesc numai câteva cuvinte. Limbaă ă asta a disp rut de dou mii de ani.ă ă

— În incipit se vorbeşte despre o traducere.D du cu mare grij paginile şi observ c textul în aramaic seă ă ă ă ă

întindea pe patru pagini. Apoi, z ri cuvinte pe care le puteaă în elege. CUVINTELE FRA ILOR. Latin . Hârtia se p strase înţ Ţ ă ă condi ii excelente, suprafa a fiind cea a unui pergament învechit.ţ ţ Cerneala colorat , de asemenea, era înc lizibil . Un titlu tronaă ă ă deasupra textului.

M RTURIA LUI SIMON.Ă

Începu s citeasc .ă ă

438

64

Malone se apropie de unul dintre fra i, un b rbat îmbr cat, caţ ă ă to i ceilal i, în jeanşi şi într-un sacou din lân , o şapcţ ţ ă ă acoperindu-i p rul tuns scurt. Afar mai erau cel pu in al i şase –ă ă ţ ţ aşa le spusese de Roquefort – dar avea s -şi fac griji în leg tură ă ă ă cu ei doar dup ce sc pa de cei din interiorul bisericii.ă ă

Cel pu in, atunci va fi înarmat.ţO urm ri pe Stephanie cum înşfac lop ica şi se apuc să ă ăţ ă ă

înte easc unul dintre focuri, r scolind lemnele şi f când fl c rileţ ă ă ă ă ă s se reaprind . Cassiopeia era şi acum lâng generator,ă ă ă împreun cu Henrik, aşteptând ca el şi Stephanie s -şi ocupeă ă pozi iile.ţ

Se întoarse spre Cassiopeia şi f cu un semn din cap.ăEa smuci de cablul de pornire.Generatorul tuşi, apoi muri. Înc dou smucituri şi mecanismulă ă

porni, emi ând un huruit încet. Luminile de pe cele dou trepiedeţ ă revenir la via , str lucirea lor intensificându-se odat cuă ţă ă ă creşterea voltajului. Becurile cu halogen se înc lzeau repede, iară aburii începuser deja s se ridice de pe sticl în norişori care, laă ă ă fel de repede, se şi risipir .ă

Malone observ c evenimentul le atr sese aten ia paznicilor.ă ă ă ţ Era o greşeal . Din partea lor. Dar mai era nevoie de pu in timp,ă ţ astfel încât Cassiopeia s -şi poat expedia cele patru s ge i. Seă ă ă ţ întreb dac abilitatea ei de intaş era la în l ime, dup care-şiă ă ţ ă ţ ă reaminti de reuşitele pe care le avusese în Rennes.

Generatorul continua s huruiasc .ă ăCassiopeia r mase ghemuit , cu geanta cu scule la picioareleă ă

ei, p rând s ajusteze func ionarea motorului.ă ă ţLuminile p reau s fi ajuns la intensitatea maxim , iară ă ă

paznicii, s -şi fi pierdut interesul fa de ei.ă ţăUn set de becuri explod .ăApoi, cel lalt.ăUn fulger albicios se ridic precum o ciuperc şi, într-o clip ,ă ă ă

disp ru. Malone se folosi de acea clip , înfigându-şi pumnul înă ă falca fratelui de lâng el.ă

Omul se cl tin , apoi se pr buşi la p mânt.ă ă ă ăMalone se aplec şi-l dezarm .ă ă

439

*Stephanie lu cu lop ica un t ciune aprins din foc şi seă ăţ ă

întoarse spre paznicul aflat la câ iva paşi de ea, care era atent laţ exploziile becurilor. Hei, îl strig ea.ă

Omul se întoarse. Ea arunc t ciunele cu bolt spre el. Bucataă ă ă de lemn incandescent pluti prin aer, iar b rbatul încerc să ă ă devieze proiectilul, numai c t ciunele îl izbi în piept.ă ă

B rbatul ip şi Stephanie îl pocni cu partea neted a lop eleiă ţ ă ă ăţ drept în fa .ţă

*Malone o z ri pe Stephanie azvârlind un t ciune spre paznic,ă ă

apoi pocnindu-l cu lop ica. Privirea lui se îndrept apoi spreăţ ă Cassiopeia care, cu calm, începu s trag cu arma ei cu aeră ă comprimat. Deja expediase o s geat , fiindc mai z ri doar treiă ă ă ă oameni în picioare. Unul dintre paznicii r maşi îşi duse mâna laă coaps . Un altul se smuci şi începu s bâjbâie, c utând ceva înă ă ă partea din spate a sacoului.

Amândoi se pr buşir la p mânt.ă ă ăUltimul dintre cei tunşi scurt de lâng altar observ ceea ce seă ă

întâmplase cu camarazii lui şi se r suci pe c lcâie, cu fa a spreă ă ţ Cassiopeia, care st tea ghemuit la vreo zece metri distan faă ă ţă ţă de el, arma cu aer comprimat fiind îndreptat chiar asupra lui.ă

Omul se arunc în spatele suportului altarului.ăCassiopeia nu nimeri inta.ţMalone ştia c r m sese f r s ge i. Mai era doar o clip şiă ă ă ă ă ă ţ ă

fratele ar fi tras.Sim i arma în mâna lui. Detesta s-o foloseasc . Zgomotulţ ă

împuşc turii nu l-ar fi alertat numai pe de Roquefort, ci şi peă fra ii afla i afar . Aşa c porni în goan prin biseric , îşi aşezţ ţ ă ă ă ă ă palmele pe suportul altarului şi, în clipa în care fratele se ridic ,ă având arma preg tit , fand şi-şi transform elanul într-un şută ă ă ă care-l expedie pe adversar la podea.

— N-a fost r u, coment Cassiopeia.ă ă— Credeam c-ai spus c n-o s ratezi.ă ă— A s rit.ăCassiopeia şi Stephanie îi dezarmar pe fra ii c zu i. Henrik seă ţ ă ţ

apropie de el şi-l întreb :ă— Te sim i bine?ţ— Reflexele mele n-au mai avut de lucru de ceva vreme.— E bine de ştiut c mai func ioneaz .ă ţ ă— Cum ai f cut chestia aia cu luminile? vru s ştie Henrik.ă ă

440

Malone zâmbi.— Pur şi simplu, am crescut voltajul. Asta merge de fiecare

dat .ăExamin interiorul bisericii. Ceva nu era în regul . De ce nuă ă

reac ionase nici unul dintre fra ii de-afar la zgomotul becurilorţ ţ ă care explodau?

— Ar fi trebuit s avem oaspe i.ă ţCassiopeia şi Stephanie se apropiar , cu armele în mâini.ă— Poate c sunt printre ruine, spre partea din fa , îşi d du cuă ţă ă

p rerea Stephanie.ăMalone privi atent spre ieşire.— Sau poate c nici nu exist .ă ă— V asigur, au existat, se auzi o voce masculin , venind dină ă

afara bisericii.Un b rbat ajunse încet în raza lor vizual , cu chipul înv luit deă ă ă

umbre.Malone îşi ridic arma.ă— Cine eşti?B rbatul se opri în apropierea unuia dintre focuri. Privirea lui,ă

pornit din ochii solemni adânci i în orbite, se opri asupraă ţ trupului acoperit al lui Geoffrey.

— Maestrul l-a împuşcat?— F r vreo remuşcare.ă ăChipul b rbatului se crisp şi buzele lui murmurar ceva. Oă ă ă

rug ciune? Apoi, zise:ă— Eu sunt capelanul ordinului. Fratele Geoffrey m-a sunat şi

pe mine, dup ce-a vorbit cu maestrul. Am venit aici s împiedică ă violen a. Dar am ajuns prea târziu.ţ

Malone îşi coborî arma.— Era i p rtaş la ceea ce-a f cut Geoffrey?ţ ă ăCapelanul încuviin .ţă— El nu voia s aib vreo leg tur cu de Roquefort, dar îşiă ă ă ă

d duse cuvântul fa de fostul maestru. Tonul vocii lui deveniă ţă blajin. Acum, se pare c şi-a dat şi via a.ă ţ

— Ce se-ntâmpl aici? vă ru s ştie Malone.ă— V în eleg frustrarea.ă ţ— Nu, nu în elegi, interveni Henrik. Bietul tân r e mort.ţ ă— Şi eu îl plâng. A slujit ordinul cu mare onoare.— S -l sune pe de Roquefort a fost o mare prostie, fu deă

p rere Cassiopeia. A c utat-o cu lumânarea.ă ă— În ultimele sale luni de via , fostul maestru a pus înţă

441

mişcare un lan complex de evenimente. Mi-a povestit despreţ ceea ce pl nuia. Mi-a spus cine era seneşalul nostru şi de ce-lă adusese în rândurile ordinului. Mi-a povestit despre tat lă seneşalului şi despre ceea ce ne aştepta. Aşa c am f cută ă leg mânt de supunere, aşa cum a f cut şi fratele Geoffrey. Ştiamă ă ce se-ntâmpla. Numai c seneşalul nu ştia, aşa cum nu cunoşteaă nimic nici despre implicarea noastr . Mi s-a cerut s nu m implică ă ă pân când nu-mi va solicita ajutorul fratele Geoffrey.ă

— Maestrul vostru e aici, sub noi, împreun cu fiul meu, spuseă Stephanie. Cotton, trebuie s mergem acolo.ă

Acesta îi sim i ner bdarea în voce.ţ ă— Seneşalul şi de Roquefort nu pot s coexiste, continuă ă

capelanul. Sunt capetele opuse ale unui vast spectru. Pentru binele fr iei, numai unul dintre aceşti doi b rba i trebuie săţ ă ţ ă r mân în via . Numai c fostul meu maestru se întreba dacă ă ţă ă ă seneşalul se va putea descurca de unul singur.

Capelanul o privi insistent pe Stephanie.— Iat de ce sunte i dumneavoastr aici. El considera c -i ve iă ţ ă ă ţ

da putere seneşalului.Stephanie nu p rea s aib dispozi ia necesar pentru o lec ieă ă ă ţ ă ţ

de misticism.— Fiul meu ar putea s moar din cauza nebuniei steia.ă ă ă— De atâtea secole, ordinul a supravie uit printre r zboaie şiţ ă

conflicte. Aşa a fost felul nostru. Fostul maestru n-a f cut decâtă s declanşeze o confruntare. Ştia c între de Roquefort şi seneşală ă va fi r zboi. Numai c el şi-a dorit ca r zboiul acesta s fie pentruă ă ă ă ceva. S se ajung la ceva. Aşa c i-a îndreptat pe amândoi spreă ă ă Chivotul Legii. Ştia c e pe-aici, pe undeva, dar nu ştiu dac eraă ă într-adev r convins c vreunul din ei îl va g si. Totuşi, ştia c ună ă ă ă conflict va izbucni şi c , din acesta, va rezulta un înving tor. Deă ă asemenea, ştia c , dac de Roquefort va învinge, îşi va înstr inaă ă ă repede alia ii, ceea ce a şi f cut. Moartea a doi dintre fra i apasţ ă ţ ă greu asupra noastr . To i sunt de p rere c vor mai fi şi alteă ţ ă ă sacrificii.

— Cotton, zise Stephanie, eu m duc.ăCapelanul nu f cu nici o mişcare.ă— Oamenii de afar au fost scoşi din lupt . Face i ceea ceă ă ţ

trebuie. Aici, sus, nu va mai fi vreo v rsare de sânge.ăIar Malone auzi şi cuvintele pe care b rbatul acela întunecată

nu le rostise cu voce tare.„Dedesubtul nostru îns , e cu totul altceva.”ă

442

65

M RTURIA LUI SIMON.Ă

Am p strat t cerea, gândindu-m c e mai bine ca al ii să ă ă ă ţ ă p streze o consemnare. Totuşi, nimeni n-a ieşit în fa . Aşa că ţă ă acestea au fost scrise astfel încât voi s şti i ce s-a întâmplat.ă ţ

Omul Iisus şi-a petrecut mul i ani propov duindu-şi înv turileţ ă ăţă pe tot cuprinsul inuturilor Iudeea şi Galileea. Am fost cel dintâiţ dintre cei care l-au urmat, dar num rul nostru a crescut, fiindcă ă mul i considerau c vorbele lui posed în elesuri însemnate. Amţ ă ă ţ c l torit împreun cu el, urm rindu-l cum alin suferin ele, cumă ă ă ă ă ţ aduce speran a, cum vesteşte mântuirea. Întotdeauna era elţ însuşi, indiferent de ce zi era şi de ce se întâmpla. Dac mul imileă ţ îl sl veau, el le înfrunta. Atunci când era înconjurat de ostilitate,ă nu ar ta nici mânie, nici fric . Tot ce credeau al ii despre el, ceă ă ţ spuneau sau ce f ceau nu-l influen a niciodat . Odat a spus: „Cuă ţ ă ă to ii purt m în noi chipul lui Dumnezeu, cu to ii suntem demni deţ ă ţ a fi iubi i, cu to ii putem s creştem în spiritul lui Dumnezeu”. L-ţ ţ ăam privit cum îi îmbr işa pe leproşi şi pe cei imorali. Femeile şiăţ copiii îi erau dragi. Mi-a ar tat c to i sunt demni s fie iubi i.ă ă ţ ă ţ Spunea: „Dumnezeu e tat l nostru. El ine la to i, îi iubeşte şi-iă ţ ţ iart pe to i. Nici o oi nu se va pierde vreodat din turmaă ţ ţă ă acestui p stor. Sim i i-v liberi s -i spune i totul lui Dumnezeu,ă ţ ţ ă ă ţ fiindc doar cu o asemenea deschidere inima îşi va câştigaă pacea”.

Omul Iisus m-a înv at s m rog. Vorbea despre Dumnezeu,ăţ ă ă despre Judecata de Apoi, despre sfârşitul lumii. Am ajuns s credă c putea chiar s st pâneasc vântul şi valurile, din moment ceă ă ă ă st tea atât de departe deasupra noastr . Mai-marii religiei neă ă înv au c durerile, bolile şi tragediile însemnau judecata luiăţ ă Dumnezeu şi c trebuie s primim aceste pedepse cu regretulă ă poc in ei. Omul Iisus a spus c nu era adev rat şi le-a oferit celoră ţ ă ă bolnavi curajul de a se îns n toşi, celor slabi, priceperea de a-şiă ă cl di un spirit puternic, iar necredincioşilor, şansa de a crede.ă Lumea întreag p rea s se deschid la apari ia lui. Omul Iisusă ă ă ă ţ avea un el, îşi tr ia via a pentru a-şi îndeplini acest el, iar intaţ ă ţ ţ ţ ne era limpede, nou , celor care-l urmam.ă

Numai c în c l toriile lui, omul Iisus şi-a f cut duşmani. Mai-ă ă ă ămarii l-au considerat o amenin are prin faptul c ne propunea alteţ ă valori, noi reguli, iar lor le amenin a autoritatea. Îşi f ceau grijiţ ă pentru faptul c , dac omul Iisus va fi l sat s c l toreasc liber şiă ă ă ă ă ă ă

443

s predice schimbarea, Roma ar putea s strâng chingile şi toată ă ă ă lumea s aib de suferit, mai ales marii preo i care slujeau după ă ţ ă bunul plac al Romei. Aşa s-a întâmplat c omul Iisus a fost arestată pentru blasfemie şi Pilat a hot rât ca el s fie urcat pe cruce. Amă ă fost acolo în ziua aceea şi-am v zut c Pilat n-a avut nici o tragereă ă de inim s dea aceast hot râre, dar mai-marii şi-au cerută ă ă ă dreptatea şi Pilat n-a putut s se lepede de ei.ă

În Ierusalim, omul Iisus şi al i şase au fost duşi într-un loc de peţ un deal şi lega i cu chingi de cruci. Mai târziu în acea zi, picioareleţ a trei dintre oameni au fost zdrobite şi ei au murit pe la c dereaă serii. Al i doi au murit în ziua urm toare. Omul Iisus a fost l sat înţ ă ă via pân când a murit şi cel de-al treilea, când în sfârşit i-au fostţă ă zdrobite şi lui picioarele. Nu m-am dus la el în timp ce suferea. Eu, ca şi ceilal i care-l urmaser , ne-am ascuns, temându-ne de ceeaţ ă ce ar fi putut s urmeze. Dup ce-a murit, omul Iisus a fost l sată ă ă pe crucea lui timp de înc şase zile, timp în care p s rile i-auă ă ă ciugulit carnea. Pân la urm , a fost luat de pe cruce şi aruncată ă într-o groap s pat în p mânt. Am privit cum s-a întâmplat asta,ă ă ă ă apoi am fugit din Ierusalim pe calea deşertului, oprindu-m înă Betania la casa Mariei zis şi Magdalena şi a surorii ei, Marta. Eleă îl cunoscuser pe omul Iisus şi se întristaser pentru moartea lui.ă ă Erau furioase pe mine pentru c nu l-am ap rat, pentru c nu l-amă ă ă m rturisit, pentru c am fugit în timp ce el suferea. Le-amă ă întrebat ce-ar fi vrut ele s fac şi r spunsul le-a fost limpede: „S iă ă ă te al turi”. Dar gândul acesta nu mi-a trecut niciodat prin cap.ă ă Dimpotriv , în fa a tuturor celor care m-au întrebat, m-am lep dată ţ ă de omul Iisus şi de tot ce propov duia el. Am plecat din casa lor,ă întorcându-m dup câteva zile în Galileea şi la mângâierea celoră ă pe care-i cunoşteam.

Doi dintre cei care au c l torit împreun cu omul Iisus, Iacov şiă ă ă Ioan, s-au întors şi ei în Galileea. Împreun , ne-am împ rt şită ă ă mâhnirea adus de pierderea omului Iisus şi ne-am continuată vie ile de pescari. Întunericul pe care-l aveam cu to ii în suflet neţ ţ m cina şi timpul nu ne alina durerile. În timp ce pescuiam peă Marea Galileei, vorbeam despre omul Iisus şi despre tot ce a f cută şi despre tot ce am v zut cu ochii noştri. Tot pe lac, cu ani înă urm , l-am întâlnit pentru prima dat , când ne-a predicat chiar înă ă barca noastr . Amintirea lui p rea s fie pretutindeni pe apeleă ă ă acelea, ceea ce f cea ca mâhnirea noastr s fie şi mai greu deă ă ă îndurat. Într-o noapte, în timp ce o furtun învolbura lacul, iar noiă st team pe rm mâncând pâine şi peşte, mi s-a p rut c -l v d peă ţă ă ă ă omul Iisus deasupra ce urilor. Dar atunci când mi-am revenit înţ fire am ştiut c vedenia aceea era doar în mintea mea. În fiecareă diminea , frângeam pâinea şi mâncam peşte. Amintindu-ne deţă ceea ce f cea odinioar omul Iisus, unul dintre noi binecuvântaă ă

444

pâinea şi-o ridica în sus, oferind-o spre slava lui Dumnezeu. Fapta aceasta ne f cea pe to i s ne sim im mai bine. Într-o zi, Ioan aă ţ ă ţ comentat c pâinea frânt era ca trupul frânt al omului Iisus.ă ă Dup aceea, cu to ii am început s leg m în minte pâinea cuă ţ ă ă trupul.

Patru luni au trecut şi într-o zi Iacov ne-a amintit ceea ce propov duia Tora, precum c acela care e atârnat de un copac eă ă blestemat. I-am spus c asta nu poate s fie adev rat şi pentruă ă ă ă omul Iisus. Atunci a fost pentru prima dat când vreunul dintre noiă a pus la îndoial str vechile înv turi. Pur şi simplu, ele nuă ă ăţă puteau s se aplice pentru cineva atât de bun ca omul Iisus. Cumă ar fi putut s ştie un scrib de demult c to i cei care erau atârna iă ă ţ ţ de un copac ar fi fost blestema i? Nu putea. În b t lia dintre omulţ ă ă Iisus şi str vechile înv turi, omul Iisus a fost înving tor.ă ăţă ă

Mâhnirea noastr continua s ne chinuiasc . Omul Iisus nu maiă ă ă era. Glasul lui t cuse. Mai-marii r m seser în via şi înv turileă ă ă ă ţă ăţă lor tr iau. Nu pentru c-ar fi fost drepte, ci pur şi simplu pentru că ă ei erau vii şi vorbeau. Mai-marii triumfaser în fa a omului Iisus.ă ţ Dar cum ar putea s fie greşit ceva atât de bun? De ce-ar l saă ă Dumnezeu ca o asemenea bun tate s dispar ?ă ă ă

Vara s-a sfârşit şi a venit s rb toarea tabernaculului, vremea laă ă care se s rb torea bucuria unei noi recolte. Am gândit c n-am fiă ă ă în pericol dac-am c l tori spre Ierusalim şi-am participa şi noi.ă ă Ajunşi acolo, în timpul procesiunii spre altar, s-a citit din Psalmi că Mesia nu va muri, ci va tr i şi va povesti faptele Domnului. Unulă dintre mai-mari a declarat c , deşi domnul l-a pedepsit pe Mesiaă atât de amarnic, El nu l-a dat prad mor ii. Ci mai degrab , piatraă ţ ă pe care au aruncat-o ziditorii a devenit piatra de temelie. În templu, am ascultat citindu-se din Zaharia, care spunea c într-oă zi Domnul va veni şi c ap vie va curge dinspre Ierusalim şi că ă ă Domnul va deveni rege peste întregul p mânt. Apoi, într-o seară ă am dat peste o alt zicere din Zaharia. Vorbea despre o rev rsareă ă din Casa lui David şi despre duhul milostivirii şi al rug ciunii. Seă spunea c atunci când îl vom privi pe el, cel pe care l-au str puns,ă ă îl vom jeli aşa cum îşi jeleşte cineva întâiul n scut.ă

Ascultând acestea, m-am gândit la omul Iisus şi la ceea ce s-a întâmplat cu el. Cititorul p rea s vorbeasc direct cu mine atunciă ă ă când vorbea despre gândul lui Dumnezeu de a-l lovi pe p stor,ă astfel încât oile s se poat împr ştia. În acea clip , m-a cuprins oă ă ă ă dragoste de neşters. În acea sear , am plecat din Ierusalim spreă locul în care romanii l-au îngropat pe omul Iisus. Am îngenuncheat asupra r m şi elor lui muritoare şi m-am întrebat cum de ună ă ţ simplu pescar putea s fie izvorul tuturor adev rurilor. Marii preo iă ă ţ şi înv a ii l-au considerat pe omul Iisus un şarlatan. Dar eu ştiamăţ ţ c n-au dreptate. Dumnezeu nu cerea supunere fa de vechileă ţă

445

legi ca s - i g seşti mântuirea. Iubirea lui Dumnezeu n-aveaă ţ ă grani e. Omul Iisus a spus de multe ori asta şi, primindu-şiţ moartea cu mare curaj şi demnitate, omul Iisus ne-a mai dat o ultim lec ie tuturor. Sfârşindu- i via a, g seşti via . Iubind, vei fiă ţ ţ ţ ă ţă iubit.

Toate îndoielile m-au p r sit. Mâhnirea a disp rut. Tulburarea aă ă ă devenit limpezime. Omul Iisus nu murise. Tr ia. În mine, înviaseă Domnul cel ridicat din mor i. I-am sim it prezen a atât de desluşit,ţ ţ ţ ca odinioar , când st tea lâng mine. Mi-am amintit de ceea ceă ă ă mi-a spus de multe ori: „Simon, dac m iubeşti, îmi vei g siă ă ă oi a”. În sfârşit, am ştiut c , iubind aşa cum iubea el, oricine puteaţ ă s -l cunoasc pe Domnul. F când ceea ce-a f cut el, cu to iiă ă ă ă ţ puteam s -l cunoaştem pe Domnul. Tr ind aşa cum a tr it el î iă ă ă ţ deschide calea spre mântuire. Dumnezeu s-a coborât din cer s l şluind în omul Iisus şi prin faptele şi cuvintele acestuiaă ă Domnul a devenit cunoscut. Înv tura era limpede: s - i pese deăţă ă ţ cei afla i în nevoie, s -i alini pe cei în nenorocire, s teţ ă ă împrieteneşti cu cei oropsi i. Dac faci toate lucrurile acestea,ţ ă Domnul va fi mul umit. Dumnezeu i-a luat via a omului Iisus astfelţ ţ încât s putem vedea. Eu am fost doar cel dintâi care a acceptată acest adev r. Misiunea a devenit limpede. Înv tura trebuie să ăţă ă tr iasc prin mine şi prin al ii care cred la fel.ă ă ţ

Atunci când le-am povestit lui Ioan şi lui Iacov despre viziunea mea, au v zut şi ei, la rândul lor. Înainte s plec m din Ierusalim,ă ă ă ne-am întors în locul în care am avut viziunea şi am s pată p mântul dup r m şi ele omului Iisus. Le-am luat cu noi şi le-amă ă ă ă ţ depus într-o peşter . Ne-am întors în anul urm tor şi i-am adunată ă oasele. Apoi, am scris aceast m rturie pe care am pus-o s steaă ă ă împreun cu omul Iisus, fiindc , împreun , ei sunt Cuvântul.ă ă ă

446

66

Mark era, în acelaşi timp, tulburat şi uimit. Ştia despre Simon.Acesta fusese numit la început Cefas, în aramaic , apoi Petros,ă

adic „piatr ”, în greac . Pân la urm , devenise Petru, iară ă ă ă ă Evangheliile sus ineau c Iisus ar fi spus: „Pe piatra asta îmi voiţ ă cl di biserica”.ă

M rturia aceasta era cea dintâi relatare din vechime pe care oă citise vreodat şi i se p ruse şi logic . F r evenimenteă ă ă ă ă supranaturale sau apari ii miraculoase. F r ac iuni care sţ ă ă ţ ă contrazic istoria sau logica. F r am nunte inconsecvente careă ă ă ă s arunce dubii asupra credibilit ii. Doar o m rturie din parteaă ăţ ă unui simplu pescar despre cum ajunsese s -l vad cu ochii lui peă ă un om mare, pe unul ale c rui lucr ri de bine şi vorbe buneă ă supravie uiser şi dup moartea sa, suficient încât s -l inspire s -ţ ă ă ă ăi duc mai departe cauza.ă

Simon, în mod sigur, nu dispunea de intelectul sau de abilitatea necesar ca s fabrice acel tip de idei religioaseă ă complicate care aveau s apar mult mai târziu. Întreaga luiă ă capacitate de în elegere îi era încredin at omului Iisus, pe care-lţ ţ ă cunoscuse şi pe care Dumnezeu îl luase la El printr-o moarte violent . Ca s -l cunoasc pe Dumnezeu, ca s fie parte din El,ă ă ă ă lui Simon îi era clar c trebuie s se comporte ca omul Iisus.ă ă Înv turile puteau s supravie uiasc numai dac el, precum şiăţă ă ţ ă ă al ii asemenea lui, le insuflau via . Moartea nu putea s -şi punţ ţă ă ă pecetea asupra omului Iisus. Se producea o înviere. Nu una în adev ratul sens al cuvântului, ci una spiritual . Şi, în mintea luiă ă Simon, omul Iisus se ridicase din mor i – tr ia în continuare – şi,ţ ă din acest început izolat, din timpul unei nop i de toamn , la şaseţ ă luni dup ce omul Iisus a fost r stignit, s-a n scut Bisericaă ă ă creştin .ă

— Tic loşii ştia arogan i, bomb ni de Roquefort. Cu bisericileă ă ţ ă lor imense şi cu teologia. Fiecare cuvânt din asta e greşit.

— Nu, nu e.— Cum po i s spui una ca asta? Nu exist nici o r stignireţ ă ă ă

povestit în am nun ime, nici un mormânt gol, nici un înger careă ă ţ s anun e învierea lui Hristos. Asta-i o fic iune, creat de oameniă ţ ţ ă pentru propriul interes. M rturia asta are un în eles. Totul aă ţ început cu un om care şi-a dat seama de ceva în mintea lui. Ordinul nostru a fost şters de pe suprafa a p mântului, fra iiţ ă ţ

447

noştri au fost tortura i şi asasina i, în numele aşa-zisului Hristosţ ţ înviat.

— Efectul e acelaşi. Biserica s-a n scut.ă— Crezi, m car pentru o clip , c Biserica ar fi prosperat dacă ă ă ă

întreaga ei teologie ar fi fost bazat pe o revela ie personal aă ţ ă unui om simplu? Pe câ i crezi c i-ar mai fi convertit?ţ ă

— Dar asta-i exact ceea ce s-a întâmplat. Iisus a fost un om obişnuit.

— Care a fost ridicat la statutul de zeitate de oamenii de mai târziu. Şi oricine contesta aceast stare de fapt era considerată eretic şi ars pe rug. Catarii au fost şterşi de pe fa a p mântuluiţ ă chiar aici, în Pirinei, pentru faptul c n-au crezut.ă

— P rin ii Bisericii de la început au f cut ceea ce-au f cut. Auă ţ ă ă fost nevoi i s înfrumuse eze totul, ca s supravie uiasc .ţ ă ţ ă ţ ă

— Vrei s spui c le scuzi faptele?ă ă— Ce-a fost a fost.— Şi nu mai poate fi desf cut.ăUn gând îi trecu prin minte.— Sauniere sigur a citit asta.— Şi n-a spus nim nui.ă— Exact. Chiar şi-a dat seama de inutilitatea unui asemenea

lucru.— N-a spus nim nui, fiindc altfel şi-ar fi pierdut comoaraă ă

personal . El n-avea onoare. Era un ho .ă ţ— Poate. Dar informa ia, în mod evident, l-a afectat. A l satţ ă

atât de multe indicii în biserica lui. Era un om înv at şi ştia săţ ă citeasc în latin . Dac-a g sit asta şi sunt sigur c-a g sit-o, aă ă ă ă în eles. Cu toate astea, a pus-o la loc în ascunz toarea ei şi aţ ă încuiat uşa dup el când a plecat.ă

Privi fix spre osuar. Oare privea cu adev rat oseminteleă omului Iisus? Un val de triste e îl cuprinse, în clipa în care-şi d duţ ă seama de faptul c tot ceea ce mai r m sese din tat l lui erau,ă ă ă ă de asemenea, oasele.

Îşi a inti privirea asupra lui de Roquefort şi-l întreb despreţ ă ceea ce dorea s ştie cu adev rat:ă ă

— Tu l-ai ucis pe tata?*

Malone o urm ri cu privirea pe Stephanie în timp ce seă repezea spre scar , inând o arm luat de la unul dintre paznici.ă ţ ă ă

— Te duci undeva?— Poate c el m ur şte, dar tot fiul meu e.ă ă ă

448

În elese c trebuia s se duc , dar n-avea s fie singur .ţ ă ă ă ă ă— Vin şi eu.— Prefer s fac asta singur .ă ă— Pu in îmi pas de ce preferi. Vin şi eu.ţ ă— Şi eu, interveni Cassiopeia.Henrik o apuc de bra .ă ţ— Nu. Las -i pe ei. Ei trebuie s rezolve asta.ă ă— S rezolve ce? îă ntreb Cassiopeia.ăCapelanul f cu un pas în fa .ă ţă— Seneşalul şi maestrul trebuie s se provoace unul peă

cel lalt. Mama lui a fost implicat pentru un motiv anume.ă ă L sa i-o. Destinul ei e acolo, jos, cu ei.ă ţ

Stephanie disp ru în jos pe scar şi Malone o privi de sus cumă ă s rea într-o parte, evitând groapa. Apoi o urm în jos, cuă ă lanterna într-o mân şi cu arma în cealalt .ă ă

— Pe unde? şopti Stephanie.El îi f cu semn s tac . Apoi, auzi voci. Din stânga lui, dină ă ă

direc ia înc perii pe care o descoperiser el şi Cassiopeia.ţ ă ă— Pe aici, îi zise el, mimând cuvintele.Ştia c drumul era lipsit de capcane pân aproape de intrareaă ă

în înc pere. Cu toate acestea, înaintar încet, câte un centimetruă ă o dat . În clipa în care z ri scheletul şi cuvintele gravate înă ă perete, ştiu c trebuiau s fie precau i.ă ă ţ

Vocile se auzeau mai clar acum.*

— Te-am întrebat dac tu l-ai ucis pe tata, insist Mark,ă ă ridicând vocea.

— Tat l t u a fost un suflet slab.ă ă— Asta nu-i un r spuns.ă— Am fost acolo în noaptea în care şi-a pus cap t vie ii. L-amă ţ

urm rit pân pe pod. Am stat de vorb .ă ă ăMark asculta.— Era frustrat. Furios. Rezolvase criptograma, cea din jurnalul

lui, dar nu-i spusese nimic. Tat lui t u îl lipsea, pur şi simplu,ă ă puterea de a merge mai departe.

— Tu nu ştii nimic despre tata.— Dimpotriv . L-am urm rit ani de zile. S-a plimbat de la oă ă

problem la alta, f r s rezolve vreodat m car una. Asta i-aă ă ă ă ă ă adus necazuri atât din punct de vedere profesional, cât şi personal.

— Se pare c-a g sit destule încât s ne conduc încoace.ă ă ă

449

— Nu. Al ii le-au g sit.ţ ă— N-ai f cut nici o încercare s -l opreşti s se spânzure?ă ă ăDe Roquefort ridic din umeri.ă— De ce s-o fac? Era hot rât s moar şi n-am g sit c-aş aveaă ă ă ă

vreun avantaj dac l-aş fi oprit.ă— Aşa c , pur şi simplu, ai plecat şi l-ai l sat s moar ?ă ă ă ă— Nu m-am amestecat într-o problem care nu m privea.ă ă— Tic losule!ăF cu un pas în fa . De Roquefort îşi ridic arma. Mark încă ţă ă ă

inea în mâini cartea luat din osuar.ţ ă— D -i drumul. Împuşc -m !ă ă ăDe Roquefort p rea derutat.ă— Ai împuşcat un frate. Ştii care-i pedeapsa.— A murit din cauza ta. Tu l-ai trimis.— Iar o iei de la cap t. Un set de reguli pentru tine, altulă

pentru noi, ceilal i. Tu ai ap sat pe tr gaci.ţ ă ă— În legitim ap rare.ă ă— Las jos cartea.ă— Şi ce-o s faci cu ea?ă— Ceea ce-au f cut maeştrii la Începuturi. O s-o folosescă

împotriva Romei. Întotdeauna m-am întrebat cum de s-a ridicat ordinul atât de repede. Atunci când papii au încercat s neă contopeasc pe to i cu cavalerii ospitalieri, i-am oprit iar şi şiă ţ ă iar şi. Şi toate, datorit c r ii steia şi-a osemintelor stora.ă ă ă ţ ă ă Biserica Romano-Catolic n-a putut s rişte ca oricare dintre eleă ă s devin public . Închipuie- i ce-a fost în mintea papilor storaă ă ă ţ ă din Evul Mediu atunci când au aflat c învierea fizic a lui Hristosă ă era un mit. Fireşte, n-aveau cum s fie siguri. M rturia asta ară ă putea s fie la fel de n scocit ca şi Evangheliile. Cu toate astea,ă ă ă cuvintele sunt fascinante, iar osemintele, greu de ignorat. Pe-atunci, existau mii de relicve peste tot. Buc i din trupurileăţ sfin ilor împodobeau fiecare biseric . Toat lumea credea atât deţ ă ă uşor. Nu exist nici un motiv pentru care osemintele astea ar fiă fost ignorate. Şi erau cele mai importante relicve dintre toate. Aşa c maeştrii s-au folosit de ceea ce ştiau, iar amenin area aă ţ dat roade.

— Şi azi?— Exact invers. Sunt prea mul i oameni care nu cred în nimic.ţ

Mintea omului modern pune multe întreb ri, iar în Evangheliiă sunt prea pu ine r spunsuri. Totuşi, m rturia asta e altceva. Arţ ă ă avea un în eles pentru foarte mul i oameni.ţ ţ

450

— Prin urmare, o s fii un Filip al IV-lea al zilelor noastre.ăDe Roquefort scuip pe p mânt.ă ă— Asta-i ceea ce cred eu despre el. Şi-a dorit s aibă ă

cunoaşterea asta ca s poat controla Biserica şi ca şi urmaşii luiă ă s-o poat controla, la rândul lor. Dar a pl tit pentru l comia lui. Elă ă ă şi întreaga lui familie.

— Chiar crezi, m car pentru o clip , c-ai putea s controleziă ă ă ceva?

— N-am nici o dorin s controlez. Dar aş vrea s le v dţă ă ă ă fe ele tuturor prela ilor stora îngâmfa i, atunci când ar daţ ţ ă ţ explica ii despre m rturia lui Simon Petru. La urma urmei,ţ ă osemintele lui odihnesc în inima Vaticanului. Au construit o catedral în jurul mormântului lui şi-au dat numele lui uneiă bazilici. El e cel dintâi sfânt al lor, primul lor pap . Cum ar puteaă s -i explice cuvintele? N-ai vrea s -i ascul i atunci când voră ă ţ încerca?

— Cine ar putea s spun precis c sunt chiar ale lui?ă ă ă— Cine ar putea s spun precis c vorbele lui Matei, ale luiă ă ă

Marcu, ale lui Luca şi ale lui Ioan sunt chiar ale lor?— S schimbi totul ar putea s nu fie ceva atât de bun.ă ă— Eşti la fel de slab ca taic -t u. N-ai sânge-n tine pentru oă ă

b t lie. Ce-o s faci, o s îngropi cartea asta? N-o s spuiă ă ă ă ă nim nui? O s laşi ordinul în întuneric, mânjit de calomniile unuiă ă rege lacom? Oamenii slabi ca tine sunt cauza faptului c neă g sim într-o asemenea situa ie. Tu şi maestrul t u v potrivea iă ţ ă ă ţ de minune, unul cu cel lalt. Şi el era un om slab.ă

Auzise destul, aşa c , f r vreun avertisment, îşi ridic mânaă ă ă ă stâng , în care inea proiectorul, orientându-i fasciculul luminosă ţ astfel încât, pentru o clip , s -i str luceasc drept în ochi lui deă ă ă ă Roquefort. Lumina sup r toare îl f cu pe de Roquefort s -şiă ă ă ă mijeasc ochii, l sând mâna în care inea arma în jos şi ridicând-ă ă ţo pe cealalt , ca s se apere de str lucirea dureroas .ă ă ă ă

Mark lovi cu piciorul arma din mâna lui de Roquefort, apoi se n pusti s ias din înc pere. Ieşi pe poarta deschis , se întoarseă ă ă ă ă înapoi spre scar , dar apuc s fac doar câ iva paşi.ă ă ă ă ţ

La trei metri în fa a lui z ri o alt lumin şi-i observ pe mamaţ ă ă ă ă lui şi pe Malone.

De Roquefort ap ru în spatele.ă— Stai! se auzi comanda, iar el se opri.De Roquefort se apropie.Mark îşi z ri mama ridicând o arm .ă ă

451

— Las -te-n jos, Mark, ip ea.ă ţ ăDar el r mase în picioare.ăDe Roquefort era acum exact în spatele lui. Sim i eava armeiţ ţ

în ceaf .ă— Las - i arma jos, o som de Roquefort.ă ţ ăMalone scoase la iveal o alt arm .ă ă ă— Nu po i s ne împuşti pe amândoi.ţ ă— Nu. Dar pot s-o împuşc pe ea.

*Malone cânt ri în minte posibilit ile. Nu putea s trag în deă ăţ ă ă

Roquefort f r s -l nimereasc şi pe Mark. Dar de ce se opriseă ă ă ă Mark? De ce-i d duse ocazia adversarului s -l încol easc ?ă ă ţ ă

Las - i arma jos, îi zise Malone, liniştit, lui Stephanie. Nu. ă ţ— Eu aş face aşa cum spune el, îi atrase aten ia de Roquefort.ţStephanie nu se mişc .ă— Oricum o s -l împuşte.ă— Poate, insist Malone. Dar hai s nu provoc m noi chestiaă ă ă

asta.Ştia c ea îşi pierduse odat fiul din cauza unor greşeli. Şi n-ă ă

avea de gând s lase s -i fie luat iar şi. Îi examin chipul luiă ă ă ă Mark. Nu se vedea nici o urm de fric . F cu un semn cuă ă ă lanterna spre cartea din mâna tân rului.ă

— Asta e rezultatul c ut rilor?ă ăMark încuviin .ţă— Chivotul Legii, împreun cu o gr mad de comori şi deă ă ă

documente.— Merita?— Asta nu trebuie s-o spun eu.— Merita, declar de Roquefort.ă— Şi-acum, ce? întreb Malone. Nu mai ai unde s te duci.ă ă

Oamenii t i au fost doborâ i.ă ţ— Tu ai f cut-o?ă— În parte. Dar capelanul vostru e aici, cu un contingent de

cavaleri. Se pare c s-a petrecut o revolt .ă ă— Asta r mâne de v zut, replic de Roquefort. O s-o mai spună ă ă

doar o singur dat , doamn Nelle: las arma jos. Dup cumă ă ă ă ă foarte corect a observat domnul Malone, ce-aş avea de pierdut dac i-aş împuşca fiul?ă ţ

Malone continua s evalueze situa ia, examinând în minteă ţ op iunile posibile. Apoi, în str lucirea proiectorului lui Mark, oţ ă descoperi. O uşoar adâncitur în p mânt. Greu de observat, înă ă ă

452

afara cazului în care ştiai s-o cau i. O alt capcan , întinzându-seţ ă ă pe toat l imea pasajului şi din locul în care se afla el, pân laă ăţ ă Mark. Îşi întoarse privirea din nou spre el şi citi în ochii tân ruluiă faptul c ştia de existen a ei. O uşoar înclinare a capului şiă ţ ă în elese de ce se oprise Mark. Voia ca de Roquefort s vin dupţ ă ă ă el. Avea nevoie ca el s vin .ă ă

Se pare c venise vremea s termine cu toate astea.ă ăAici şi acum.Se întinse şi smulse arma din mâna lui Stephanie.— Ce faci? îl întreb ea.ă— Uit -te spre de Roquefort, îi spuse el, numai din mişcareaă

buzelor. Jos. Îşi d du seama de faptul c ea recep ionase ceeaă ă ţ ce-i zisese.

Apoi, se întoarse s înfrunte situa ia.ă ţ— În eleapt mişcare, îi zise de Roquefort.ţ ăStephanie r m sese t cut , p rând s fi în eles. Numai c elă ă ă ă ă ă ţ ă

se îndoia de faptul c în elesese cu adev rat. Îşi întoarse aten iaă ţ ă ţ spre cei afla i de cealalt parte a capcanei. Cuvintele lui,ţ ă adresate lui Mark, p rur s fie îndreptate spre de Roquefort.ă ă ă

— Bun. Tu eşti la mutare.*

Mark ştia c totul avea s se termine. Maestrul îi scrisese luiă ă Stephanie c el nu avea hot rârea necesar pentru a-şi duceă ă ă b t liile la bun sfârşit. S le porneasc , p rea s -i fie uşor, s leă ă ă ă ă ă ă duc mai departe, chiar şi mai uşor, dar s le încheie se dovediseă ă întotdeauna ceva dificil. Acum, nu mai era aşa. Maestrul lui construise scena, iar actorii îşi jucaser rolurile conformă scenariului. Era momentul pentru scena final . Raymond deă Roquefort însemna o amenin are. Doi dintre fra i erau mor i dinţ ţ ţ cauza lui şi nimeni nu putea s spun unde se va opri totul. Nuă ă era chip ca el şi de Roquefort s tr iasc în acelaşi timp în cadrulă ă ă ordinului. Se pare c maestrul lui ştiuse asta. Ceea ce însemnaă c unul din ei trebuia s dispar .ă ă ă

Ştia c , doar la un pas în fa , era o groap adânc , pe fundulă ţă ă ă c reia spera s fie plasa i epi din bronz. În furia care-l f cea să ă ţ ţ ă ă se arunce înainte orbeşte, f r s se preocupe de nimic altcevaă ă ă din jurul lui, de Roquefort n-avea habar de aceast primejdie. Eraă imaginea vie a modului în care avea s conduc ordinul.ă ă Sacrificiile pe care le f cuser atâtea mii de fra i timp de şapteă ă ţ sute de ani ar fi fost irosite din cauza arogan ei lui.ţ

Citind m rturia lui Simon, c p tase în sfârşit un argumentă ă ă

453

istoric pentru propriul scepticism religios. Întotdeauna fusese preocupat de contradic iile biblice şi de firavele explica ii care liţ ţ se d deau. Religia, se temea el, era o unealt folosit de oameniă ă ă ca s -i manipuleze pe al i oameni. Nevoia min ii omeneşti de aă ţ ţ primi r spunsuri, chiar şi la întreb ri care nu aveau nici ună ă r spuns, permisese ca tot ceea ce era de necrezut s devină ă ă evanghelie. Ap rea o oarecare senza ie de uşurare din credin aă ţ ţ c moartea nu însemna un sfârşit. Mai era şi altceva. Iisus seă presupunea c-ar fi dovedit acest fapt înviindu-se pe Sine şi d ruindu-le aceeaşi mântuire tuturor celor care credeau.ă

Numai c nu exista via dup moarte.ă ţă ăNu în sensul literal al cuvântului.În loc de asta, ceea ce f ceau al ii din via a ta era modul înă ţ ţ

care tr iai mai departe. Amintindu-şi de ceea ce spusese şi deă ceea ce f cuse omul Iisus, Simon Petru în elesese c , de fapt,ă ţ ă crezurile prietenului s u mort fuseser cele care înviaser în el.ă ă ă Şi, propov duind aceast înv tur , f când ceea ce f cuse Iisus,ă ă ăţă ă ă ă Simon îşi g sise mântuirea. Nici unul dintre noi n-ar trebui s -lă ă judece pe altul, ci numai pe el însuşi. Via a nu e nesfârşit . Unţ ă anumit interval de timp ne defineşte pe to i; apoi, dup cumţ ă demonstrau şi moaştele din acel osuar, în rân ne întoarcem.ţă ă

Putea doar s spere c via a lui însemnase ceva şi c al ii îşiă ă ţ ă ţ vor aminti de el prin aceast semnifica ie.ă ţ

Trase adânc aer în piept.Şi-i azvârli cartea lui Malone, care o prinse din zbor. — De ce-ai f cut asta? îl întreb de Roquefort.ă ăMark observ c Malone în elesese ceea ce se preg tea el să ă ţ ă ă

fac .ăŞi, deodat , în elese şi mama lui.ă ţDescoperi acest lucru în ochii ei, în care lic reau lacrimile. Ar fiă

vrut s poat s -i spun c -i p rea r u, c greşise, c n-ar fiă ă ă ă ă ă ă ă ă trebuit s-o judece. Ea p ru s -i citeasc gândurile şi f cu un pasă ă ă ă în fa , dar Malone o opri întinzându-şi bra ul.ţă ţ

— D -te la o parte din drum, Cotton, îi ceru ea.ăMark se folosi de acest moment şi f cu un mic pas înainte, peă

p mântul înc solid.ă ă— Du-te, îi porunci de Roquefort. Ia cartea înapoi.— Sigur.Înc un pas.ăTot solid.Dar, în loc s mearg c tre Malone, aşa cum îi poruncise deă ă ă

454

Roquefort, se aplec astfel încât s evite direc ia în care eraă ă ţ îndreptat arma şi se r suci pe c lcâie, apoi îşi repezi cotul înă ă ă coastele lui de Roquefort. Abdomenul musculos al acestuia era tare, iar el ştia bine c nu se putea m sura cu un lupt tor maiă ă ă experimentat decât el. Numai c avea un avantaj. În timp ce deă Roquefort se preg tea pentru o lupt corp la corp, el îşi înf şură ă ă ă pur şi simplu mâinile în jurul pieptului acestuia şi se învârti împreun cu el, apoi îşi propuls picioarele într-un salt, astfelă ă încât amândoi s cad pe podeaua care, ştia, n-avea s reziste.ă ă ă

Îşi auzi mama ipând „nu”, apoi auzi arma lui de Roquefortţ declanşându-se.

Îi împinsese într-o parte mâna care inea arma, dar nu puteaţ s ştie sigur încotro se dusese glon ul. Se pr buşir pe falsaă ţ ă ă podea, greutatea lor adunat fiind mai mult decât suficientă ă încât s dezv luie groapa. De Roquefort se aşteptase cuă ă siguran s se loveasc de p mânt tare, fiind gata s riposteze.ţă ă ă ă ă Dar, în clipa în care se pr buşir în groap , Mark îşi desf cuă ă ă ă strânsoarea din jurul trupului lui de Roquefort şi-şi eliberă bra ele, ceea ce le permise epilor s se înfig cu toat for a înţ ţ ă ă ă ţ spinarea duşmanului s u.ă

Un geam t se strecur printre buzele lui de Roquefort, în clipaă ă în care-şi deschise gura s spun ceva. Dar numai sângele maiă ă ieşi, gâlgâind.

— i-am spus, în ziua în care l-ai contestat pe maestru, c-o sŢ ă regre i ceea ce-ai f cut, îi şopti Mark. Mandatul t u s-a încheiat.ţ ă ă

De Roquefort încerc s vorbeasc , dar r suflarea îl p r si, înă ă ă ă ă ă timp ce sângele i se rev rsa printre buze.ă

Apoi, trupul în epeni.ţ— Te sim i bine? îţ l întreb Malone, de deasupra.ăSe ridic . Greutatea lui, care-l ap sa, f cuse ca de Roquefortă ă ă

s se înfig şi mai adânc în epi. Hainele-i erau pline de nisip şiă ă ţ de pietriş. Se ridic sprijinindu-se în mâini şi ieşi din groap , apoiă ă se scutur .ă

— Tocmai am mai omorât un om.— Te-ar fi omorât el pe tine, îi zise Stephanie.— Nu e o justificare prea bun , dar alta n-am.ăLacrimile şiroiau pe chipul mamei lui.— Credeam c te-ai dus iar şi.ă ă— Speram s pot evita epii, dar nu eram sigur c deă ţ ă

Roquefort o s colaboreze.ă— Trebuia s -l omori, interveni Malone. Nu s-ar fi oprită

455

niciodat .ă— Ce-a fost cu împuşc tura? să e interes Mark.ă— A trecut pe-aproape, îl inform Malone. F cu un gest cuă ă

cartea. Asta-i ceea ce c utai?ăMark încuviin .ţă— Şi mai sunt destule.— Te-am mai întrebat mai devreme: a meritat?Mark îi ar t spre pasaj.ă ă— Hai s arunc m o privire şi s -mi spui tu.ă ă ă

456

67

ABA IA DES FONTAINES.ŢMIERCURI, 28 IUNIE.ORA 12.40 DUP -AMIAZA.Ă

Mark privi de jur împrejurul salonului circular. Fra ii seţ împodobiser înc o dat cu veşmintele lor de s rb toare şi seă ă ă ă ă strânseser în conclav, preg tindu-se s -şi aleag maestrul. Deă ă ă ă Roquefort era mort şi fusese depus în Salonul P rin ilor în searaă ţ precedent . La funeralii, capelanul îi contestase posteritatea luiă de Roquefort şi votul fusese unanim în favoarea reneg riiă acestuia. În timp ce asculta discursul capelanului, Mark îşi d duse seama de faptul c tot ceea ce se întâmplase fuseseă ă absolut necesar. Din nefericire, el omorâse doi oameni, pe unul din ei cu regret, pe cel lalt f r vreo remuşcare. Îi imploraseă ă ă iertarea lui Dumnezeu pentru primul mort, dar pentru faptul că de Roquefort nu mai era sim ea doar uşurare.ţ

Acum, capelanul vorbea din nou, adresându-se conclavului: — V spun vou , fra ilor. Destinul a lucrat, dar nu în manieraă ă ţ

în care a pl nuit cel mai recent maestru al nostru. Calea lui a fostă cea greşit . Chivotul Legii s-a întors la noi datorit seneşalului. Elă ă a fost succesorul ales de fostul nostru maestru. El a fost cel trimis în cercetare. El şi-a înfruntat şi şi-a doborât duşmanul, punând binele nostru mai presus de al lui şi ducând la împlinire ceea ce maeştrii noştri au visat de atâtea secole.

Mark v zu sute de capete mişcându-se de sus în jos, în semnă de aprobare. Niciodat pân acum nu-i mai impresionase peă ă oameni într-o asemenea m sur . Existen a lui în via aă ă ţ ţ universitar fusese una singuratic , incursiunile de weekendă ă împreun cu tat l s u, apoi de unul singur, fiind singureleă ă ă aventuri pe care le cunoscuse vreodat , pân la ultimele câtevaă ă zile.

Chivotul Legii fusese scos în linişte de sub p mânt în ziuaă precedent şi readus la aba ie. El şi Malone scoseser , cu mâinileă ţ ă lor, osuarul, împreun cu m rturia care-l înso ea. Îi ar taseă ă ţ ă capelanului ceea ce g siser şi se c zuse de acord ca noulă ă ă maestru s decid cum se va proceda în continuare.ă ă

Acum, aceast decizie era la îndemân .ă ă457

De data aceasta, Mark nu mai st tea printre ofi erii ordinului.ă ţ Era doar unul dintre fra i, aşa c -şi ocupase locul în mul imeaţ ă ţ întunecat de oameni. Nu fusese ales s fac parte din conclav,ă ă ă aşa c urm rea, împreun cu ceilal i, cum îşi îndeplineauă ă ă ţ misiunea cei doisprezece.

— Nu exist nici o îndoial asupra a ceea ce trebuie f cut,ă ă ă rosti unul dintre membrii conclavului. Fostul seneşal trebuie să ne fie maestru. Aşa s fie.ă

T cerea cuprinse întreaga înc pere.ă ăMark ar fi vrut s vorbeasc , s protesteze. Dar Regulamentulă ă ă

interzicea asta, iar el îl înc lcase suficient, cât pentru o via deă ţă om.

— Sunt de acord, spuse un alt membru al conclavului.Ceilal i zece f cur semne de încuviin are.ţ ă ă ţ— Atunci, aşa s fie, conchise cel care f cuse propunerea. Celă ă

care ne-a fost seneşal ne va fi de-acum maestru.Aplauzele izbucnir , cei peste patru sute de fra i ar tându-şiă ţ ă

astfel aprobarea.Începu corul.Beauseant.Acum nu mai era Mark Nelle.Era maestrul.To i ochii erau a inti i asupra lui. Ieşi din rândurile fra ilor şiţ ţ ţ ţ

p trunse în cercul format de membrii conclavului. Îi privi cuă aten ie pe b rba ii aceia pe care-i admira. Intrase în rândurileţ ă ţ ordinului numai ca s împlineasc visurile tat lui s u şi s scapeă ă ă ă ă de mama lui. R m sese pentru c ajunsese s iubeasc atâtă ă ă ă ă ordinul, cât şi pe maestrul s u.ă

În minte îi venir cuvinte din Ioan:ă

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au f cut; şi f r El nimic nu s-a f cut din ce s-aă ă ă ă f cut. Întru El era via şi via a era lumina oamenilor. Şi luminaă ţă ţ lumineaz în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. În lume era şiă lumea prin El s-a f cut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Saleă a venit, dar ai S i nu L-au primit. Şi celor câ i L-au primit, careă ţ cred în numele Lui, le-a dat putere s se fac fii ai lui Dumnezeu.ă ă

Simon Petru L-a cunoscut şi L-a primit, aşa cum au f cut şi to iă ţ cei care au urmat dup Simon, iar întunericul lor s-a f cută ă lumin . Poate c datorit revela iei unice a lui Simon, ei erauă ă ă ţ

458

acum cu to ii fii ai lui Dumnezeu. Strig tele se atenuar .ţ ă ăAştept pân când întreaga sal fu cuprins de t cere.ă ă ă ă ă— M gândisem c poate a venit timpul s p r sesc loculă ă ă ă ă

acesta, rosti el, încet. Ultimele câteva zile m-au pus în fa aţ multor hot râri dificile. Din cauza alegerilor pe care le-am f cut,ă ă am crezut c via a mea ca frate al vostru s-a încheiat. L-amă ţ omorât pe unul dintre ai noştri şi pentru asta regret. Dar n-am avut de ales. L-am omorât pe maestru, dar pentru asta nu simt nimic.

Tonul deveni mai ridicat.— El a contestat toate lucrurile în care credeam. L comia şiă

neîndurarea lui ar fi însemnat pr buşirea noastr . Era preocupată ă de nevoile lui, de dorin ele lui, nu de ale noastre.ţ

Sim i cum for a îl invadeaz , pe m sur ce auzea din nouţ ţ ă ă ă cuvintele celui care-i fusese mentor. „Aminteşte- i de ceea ce te-ţam înv at.”ăţ

— În calitate de conduc tor al vostru, voi trasa o nou cale.ă ă Vom ieşi din întuneric, dar nu ca s ne c ut m r zbunare sauă ă ă ă dreptate, ci ca s ne cerem locul cuvenit în lumea aceasta unoră Cavaleri S raci ai lui Hristos şi ai Templului lui Solomon. Astaă suntem. Asta vom fi. Avem înainte fapte m re e pe care leă ţ putem îndeplini. S racii şi asupri ii au nevoie de cineva care s -iă ţ ă apere. Noi putem s fim izb vitorii lor.ă ă

Ceva din ceea ce scrisese Simon îi reveni în minte. „Cu to iiţ purt m în noi chipul lui Dumnezeu, cu to ii suntem demni de a fiă ţ iubi i, cu to ii putem s creştem în spiritul lui Dumnezeu.” El eraţ ţ ă cel dintâi maestru în şapte sute de ani c l uzit de acesteă ă cuvinte.

Şi avea de gând s le urmeze.ă— Şi-acum, bunii mei fra i, e vremea s -i spunem adio frateluiţ ă

Geoffrey, al c rui sacrificiu a f cut ca ziua aceasta s fie posibil .ă ă ă ă*

Malone era impresionat de m n stire. El, Stephanie, Henrik şiă ă Cassiopeia fuseser primi i mai devreme şi beneficiaser de ună ţ ă tur complet prin aba ie, fiind cei dintâi netemplieri c rora li seţ ă acordase vreodat aceast onoare. Ghidul lor, capelanul, leă ă ar tase toate cotloanele şi le explicase r bd tor istoria fiec ruia.ă ă ă ă Apoi plecase, spunându-le c era vremea s înceap conclavul.ă ă ă Se întorsese cu câteva minute în urm şi-i condusese în capel .ă ă Veniser s participe la funeraliile lui Geoffrey, fiind admişi acoloă ă ca mul umire pentru rolul important pe care-l jucaser înţ ă

459

redescoperirea Chivotului Legii.Se aşezaser în primul rând de strane, chiar în fa a altarului.ă ţ

Capela îns şi era magnific , o catedral în sine, un loc care-iă ă ă ad postise pe cavalerii templieri de secole. Şi Malone le sim eaă ţ prezen a.ţ

Stephanie st tea lâng el, iar Henrik şi Cassiopeia, lâng ea. Oă ă ă sim i cum i se taie respira ia în clipa în care psalmodierea se opriţ ţ şi ap ru Mark din spatele altarului. În timp ce to i ceilal i fra iă ţ ţ ţ purtau sutane cafenii şi aveau capetele acoperite, el era înveşmântat în mantia alb a maestrului. Malone întinse mâna şi-ăo apuc pe a ei, tremur toare. Ea îi arunc un zâmbet şi-l strânseă ă ă cu putere.

Mark se apropie de sicriul simplu al lui Geoffrey.— Fratele acesta şi-a dat via a pentru noi. Şi-a inutţ ţ

leg mântul. Pentru aceasta, va avea onoarea de a fiă înmormântat în Salonul P rin ilor. Pân acum, numai maeştriiă ţ ă puteau fi ad posti i acolo. Acum, li se va al tura acest erou.ă ţ ă

Nimeni nu rosti o vorb .ă— De asemenea, contestarea adus fostului nostru maestruă

de fratele de Roquefort este, în felul acesta, abrogat . Locul s uă ă de onoare va fi reintrodus în Cronici. Acum, haide i s -i spunemţ ă adio fratelui Geoffrey. Prin el am ren scut.ă

Serviciul religios dur o or , dup care Malone şi ceilal i îiă ă ă ţ urmar pe fra i jos, în Salonul P rin ilor. Acolo, sicriul fu plasat înă ţ ă ţ locolus, lâng cel al fostului maestru.ă

Dup aceea, ieşir şi se îndreptar spre automobilele lor.ă ă ăMalone observase c Mark era plin de calm, iar rela ia cuă ţ

mama lui se îmbun t ise.ă ăţ— Şi-acum, ce-o s faci, Malone? îl întreb Cassiopeia.ă ă— M -ntorc la vânzarea c r ilor. Şi fiul meu o s vin s -şiă ă ţ ă ă ă

petreac o lun cu mine.ă ă— Un fiu? Câ i ani are?ţ— Paisprezece, merge pe treizeci. E o belea.Cassiopeia rânji.— Înseamn c seam n mult cu taic -s u.ă ă ă ă ă ă— Mai mult cu maic -sa.ăSe gândise mult la Gary în ultimele câteva zile. V zându-i peă

Stephanie şi pe Mark r zboindu-se unul cu cel lalt, îi reveniseră ă ă în minte unele dintre propriile eşecuri în calitate de tat . Dar nuă se întâmpla aşa ceva cu Gary. În timp ce Mark devenise un om plin de resentiment, Gary era str lucit la şcoal , un bun atlet şiă ă

460

nu obiectase niciodat fa de mutarea lui Malone la Copenhaga.ă ţă Dimpotriv , îl încurajase s se duc , dându-şi seama de faptul că ă ă ă tat l lui avea nevoie s fie fericit, la rândul lui. Malone se sim eaă ă ţ destul de vinovat din cauza acestei decizii. Dar abia aştepta s -şiă petreac timpul împreun cu fiul lui. Cu un an în urm , îşiă ă ă petrecuser prima lor var în Europa. Anul acesta, pl nuiser să ă ă ă ă c l toreasc în Suedia, în Norvegia şi-n Anglia. Gary adora să ă ă ă c l toreasc : alt lucru pe care-l aveau în comun.ă ă ă

— O s ne distr m pe cinste, ad ug el.ă ă ă ăMalone, Stephanie şi Henrik urmau s mearg cu maşina până ă ă

la Toulouse, dup care s ia avionul pân la Paris. De acolo,ă ă ă Stephanie avea s zboare spre cas , în Atlanta. Malone şi Henrikă ă îşi continuau c l toria spre Copenhaga. Cassiopeia se îndreptaă ă spre castelul ei, în propriul Land Rover.

St tea lâng maşin atunci când Malone se apropie de ea.ă ă ăMun ii îi înconjurau din toate p r ile. În câteva luni, iarna urmaţ ă ţ

s înveleasc totul cu o p tur de z pad . F cea parte dintr-ună ă ă ă ă ă ă ciclu.

La fel de limpede în natur , ca şi în via . Bine, apoi r u, peă ţă ă urm bine, apoi mai mult r u, dup care mai mult bine. Îşi amintiă ă ă c -i spusese lui Stephanie, atunci când se retr sese dină ă activitate, c era s tul pân -n gât de prostii. Ea zâmbise în fa aă ă ă ţ naivit ii lui şi-i spusese c , atât timp cât p mântul va fi locuit, n-ăţ ă ăo s g seasc un loc liniştit. Jocul era acelaşi peste tot. Numaiă ă ă juc torii erau al ii.ă ţ

Asta era în regul . Experien a din ultima s pt mân îl înv aseă ţ ă ă ă ăţ faptul c era un juc tor şi-avea s fie totdeauna. Dar, dac -lă ă ă ă întreba cineva, avea s -i spun c e librar.ă ă ă

— Ai grij de tine, Malone, îi zise ea. N-o s - i mai p zescă ă ţ ă fundul.

— Am senza ia c noi doi o s ne mai vedem.ţ ă ăEa îi r spunse cu un zâmbet.ă— Nu se ştie niciodat . E posibil.ăSe întoarse la maşina lui.— Cum a r mas cu Claridon? îă l întreb pe Mark.ă— A implorat iertare.— Şi tu, cu îndurare, i-ai acordat-o.Mark zâmbi.— Mi-a spus c de Roquefort voia s -i frig t lpile pân la os şiă ă ă ă ă

vreo câ iva fra i mi-au confirmat asta. Vrea s ni se al ture.ţ ţ ă ăMalone chicoti.

461

— Voi, b ie i, sunte i preg ti i pentru asta?ă ţ ţ ă ţ— În rândurile noastre au fost odinioar oameni şi mai r i. Oă ă

s supravie uim. Eu îl privesc ca pe propria isp şire.ă ţ ăStephanie şi Mark st tur pre de câteva clipe de vorb cuă ă ţ ă

voce sc zut . Deja îşi luaser r mas-bun în particular. Ea p reaă ă ă ă ă calm şi relaxat . Dup toate aparen ele, convorbirea lor fuseseă ă ă ţ una civilizat . Malone era bucuros. Între ei trebuia s se facă ă ă pace.

— Ce-o s se-ntâmple cu osuarul şi cu m rturia? îl întrebă ă ă Malone pe Mark. Nu era prin preajm nici unul dintre fra i, aşa că ţ ă se sim ea în siguran s abordeze un asemenea subiect.ţ ţă ă

— Vor r mâne sigilate, deoparte. Lumea e mul umit cuă ţ ă credin a ei. N-am de gând s m amestec în asta.ţ ă ă

Malone îl aprob .ă— Bun idee.ă— Dar ordinul acesta va ieşi din nou la lumin .ă— Aşa e, ad ug Cassiopeia. Deja am discutat cu Mark despreă ă

implicarea lor în organiza ia caritabil pe care-o conduc.ţ ă Eforturile mondiale pentru lupta împotriva SIDA şi pentru preîntâmpinarea foametei ar avea ce face cu un influx de capital, iar ordinul are acum destui bani de cheltuit.

— Henrik a f cut lobby din greu, de asemenea, ca noi s neă ă implic m în cauzele lui preferate, zise Mark. Şi am fost de acordă s ajut m şi-acolo. În consecin , cavalerii templieri vor avea ceă ă ţă s fac . Priceperea noastr o s fie întrebuin at din plin.ă ă ă ă ţ ă

Îşi întinse mâna, iar Mark i-o strânse.— Sunt convins c templierii se afl pe mâini bune. Mult norocă ă

î i doresc.ţ— Şi ie, Cotton. Şi tot mai vreau s aflu ce-i cu numele sta.ţ ă ă— Sun -m într-o zi şi-o s - i povestesc totul despre el.ă ă ă ţSe urcar în automobilul închiriat, cu Malone la volan. În timpă

ce-şi legau centurile de siguran , Stephanie îi zise:ţă— Î i r mân datoare.ţ ăEl o privi mirat.— Asta-i ceva nou.— S nu i-o iei în cap.ă ţEl zâmbi.— Poart -te cu în elepciune.ă ţ— Am în eles, doamn .ţ ăŞi porni maşina.

462

Nota autorului.

În timp ce st team la o cafenea îă n Hojbro Plads, am hot rât că ă protagonistul meu trebuia s locuiasc în Copenhaga. E, cuă ă adev rat, unul dintre cele mai grozave oraşe din lume. Prină urmare, Cotton Malone, librar, a devenit o nou ad ugire laă ă aceast pia aglomerat . De asemenea, mi-am petrecut multă ţă ă timp în sudul Fran ei, descoperind multe despre istoria sa şiţ despre multe peisaje de-acolo, care au sfârşit prin a ajunge în aceast povestire. Cea mai mare parte a intrigii mi-a venit înă minte în timp ce c l toream, ceea ce este de în eles, inândă ă ţ ţ seama de calit ile inspiratoare de care dispun Danemarca,ăţ Rennes-le-Château şi provincia Languedoc. Dar e vremea să afl m unde se trage linia de demarca ie dintre faptele reale şiă ţ fic iune.ţ

R stignirea lui Jacques de Molay, aşa cum e înf işat înă ăţ ă prolog, precum şi posibilitatea ca imaginea sa s fie cea de peă Giulgiul de la Torino (capitolul 46) sunt concluziile lui Christopher Knight şi ale lui Robert Lomas. Am fost intrigat atunci când am descoperit aceast idee în lucrarea lor, ă The Second Messiah (Cel de-al doilea Mesia), aşa c am îns ilat conceptul lor inovator înă ă povestirea mea. Multe dintre cele sus inute de Knight şi Lomas –ţ aşa cum sunt relatate de Mark Nelle în cuprinsul capitolului 46 – par logice şi sunt, de asemenea, în concordan cu toateţă dovezile dat rilor ştiin ifice strânse despre giulgiu, în ultimiiă ţ dou zeci de ani.ă

Aba ia des Fontaines este inventat , dar se întemeiaz înţ ă ă mare m sur pe locuri din multe aşez minte din Pirinei. Locurileă ă ă din Danemarca exist toate. Catedrala din Roskilde şi cripta luiă Christian al IV-lea (capitolul 5) sunt cu adev rat magnifice, iară priveliştea din Round Tower, din Copenhaga, (capitolul 1) te duce într-adev r cu gândul la un alt secol.ă

Lars Nelle este un amestec din mai multe persoane, b rba i şiă ţ femei, care şi-au dedicat via a scrierilor despre Rennes-le-ţ

463

Château. Am citit multe surse, unele aflate la grani a cuţ bizareria, altele la cea cu ridicolul. Dar, în felul lor propriu, fiecare dintre ele oferea o abordare unic a acestui loc cu adev rată ă misterios. Pe aceast linie, sunt câteva lucruri de punctat:ă

Cartea Pierres Gravees du Languedoc (Pietrele gravate din Languedoc) de Eugene Stüblein (men ionat pentru prima datţ ă ă în capitolul 4) face parte din folclorul din Rennes, cu toate că nimeni n-a v zut vreodat un exemplar din ea. Aşa cum seă ă relateaz în capitolul 14, cartea este catalogat în Bibliotecaă ă Na ional din Paris, numai c volumul lipseşte.ţ ă ă

Piatra funerar original a lui Marie d’Hautpoul de Blanchefortă ă a disp rut, cel mai probabil, fiind distrus de însuşi Sauniere. Dară ă se spune c-ar fi fost f cut o schi , pe data de 25 iunie 1905, deă ă ţă o societate ştiin ific invitat , desenul fiind pân la urm publicatţ ă ă ă ă în anul 1906. Numai c exist cel pu in dou variante ale acesteiă ă ţ ă presupuse schi e, aşa c e greu s ştim cu siguran care dintreţ ă ă ţă ele este original .ă

Toate faptele legate de familia d’Hautpoul şi de rela iileţ acesteia cu cavalerii templieri sunt reale. Aşa cum s-a detaliat în capitolul 20, abatele Bigou a fost confesorul lui Marie şi chiar i-a comandat piatra funerar , la zece ani dup moartea ei. Deă ă asemenea, a fugit din Rennes în anul 1793 şi nu s-a mai întors niciodat . Dac într-adev r a l sat în urma lui mesaje secrete,ă ă ă ă aceasta este o ipotez (de asemenea, f când parte din atrac iileă ă ţ din Rennes), dar aceast posibilitate se potriveşte de minune cuă o povestire incitant .ă

Asasinarea abatelui Antoine Gelis s-a petrecut în realitate şi întocmai cum a fost înf işat în capitolul 26. Gelis a avut într-ăţ ăadev r leg tur cu Sauniere şi unii au lansat specula ia conformă ă ă ţ c reia Sauniere ar fi putut s fie implicat în moartea lui. Cu toateă ă acestea, nu exist nici o dovad a acestei implic ri, aşa c pân -ă ă ă ă ăn ziua de azi crima a r mas neelucidat .ă ă

Dac exist vreo cript dedesubtul bisericii din Rennes, astaă ă ă nu se va şti niciodat . Dup cum s-a men ionat în capitolele 32 şiă ă ţ 39, oficialit ile locale nu vor permite nici un fel de explorare.ăţ Numai c seniorii din Rennes trebuiau s fie înmormânta iă ă ţ undeva şi, pân în prezent, cripta lor n-a fost localizat . Referirileă ă la aceast cript , presupuse c s-ar fi g sit în jurnalul parohiei,ă ă ă ă aşa cum se men ioneaz în capitolul 32, sunt adev rate.ţ ă ă

Pilastrul vizigot consemnat în capitolul 39 exist şi este expusă în Rennes. Într-adev r, Sauniere l-a întors invers şi a gravată

464

cuvintele pe el. Leg tura dintre 1891 (1681, citit r sturnat) şiă ă piatra funerar a lui Marie d’Hautpoul de Blanchefort întinde,ă într-adev r, coinciden a pân la extrem, dar toate acesteaă ţ ă exist . Aşa c e posibil s existe un mesaj pe-acolo, pe undeva.ă ă ă

Toate cl dirile şi toate lucr rile lui Sauniere legate de biserică ă ă şi de Rennes sunt reale. Zeci de mii de vizitatori explorează anual domeniul lui Sauniere. Leg tura dintre 7 şi 9 este inven iaă ţ mea, întemeiat pe observa iile f cute în timp ce studiamă ţ ă pilastrul vizigot, imaginile r stignirii şi diferite alte obiecte dină biserica din Rennes şi din împrejurimile ei. Dup ştiin a mea, n-aă ţ scris nimeni despre aceast leg tur cu 7 şi 9, aşa c , poate,ă ă ă ă aceasta va constitui contribu ia mea personal la saga dinţ ă Rennes.

Nöel Corbu a tr it în Rennes şi rolul lui în pl smuirea unei mariă ă p r i a fic iunilor despre acele locuri este real (capitolul 29). Oă ţ ţ excelent carte, ă The Treasure of Rennes-le-Château: A Mystery Solved (Comoara din Rennes-le-Château: un mister elucidat), de Bill Putnam şi John Edwin Wood, se ocup de n scocirile luiă ă Corbu. Acesta chiar a cump rat domeniul lui Sauniere de la fostaă amant a preotului. Mul i sunt de p rere c , în cazul în careă ţ ă ă Sauniere ar fi ştiut ceva, ar fi putut foarte bine s -i spun şiă ă amantei lui. O parte care ine de legend (poate o alt n scocireţ ă ă ă de-a lui Corbu) este aceea c amanta i-ar fi spus lui Corbuă adev rul, înainte s moar , în 1953. Dar nu vom şti niciodat .ă ă ă ă Ceea ce ştim este c acelaşi Corbu a profitat din plin de pe urmaă fic iunii despre Rennes, el fiind sursa, în anul 1956, a primelorţ articole de ziar în leg tur cu presupusa comoar . Aşa cum s-aă ă ă men ionat în capitolul 29, Corbu chiar a redactat un manuscrisţ despre Rennes, dar paginile acestuia au disp rut dup moarteaă ă lui, în 1968.

Pân la urm , legenda despre Rennes a fost imortalizat într-oă ă ă carte din 1967, Le tresor maudit de Rennes-le-Château (Comoara blestemata din Rennes-le-Château), de Gerard de Sede, care e recunoscut ca fiind cea dintâi pe marginea acestui subiect.ă Cuprinde mult fic iune, în cea mai mare parte fiind vorba despreă ţ un fel de „remake” al povestirii originale, din 1956, a lui Corbu. În cele din urm , Henry Lincoln, un cineast britanic, a dat pesteă poveste şi a fost recunoscut ca popularizator al oraşului Rennes.

Tabloul Citind Regulile din Caridad, de Juan de Valdes Leal, este expus în realitate în biserica spaniol canonic din Santaă ă Caridad. Am mutat-o în Fran a, deoarece simbolismul ei eraţ

465

irezistibil. Ca urmare, includerea ei în povestea despre Rennes este inven ia mea (capitolul 34). Palatul papal din Avignon eţ portretizat cu acurate e, cu excep ia arhivelor, pe care le-amţ ţ n scocit.ă

Criptogramele fac parte într-adev r din povestea despreă Rennes. Cu toate acestea, cele incluse în povestire provin din imagina ia mea.ţ

Şantierul de construc ii pentru castelul din Givors se bazeazţ ă pe un proiect actual care se deruleaz , de fapt, în Guedelon, înă Fran a, unde meşterii construiesc un castel din secolul al XIII-leaţ folosind unelte şi materii prime din acea vreme. Lucrarea va dura într-adev r câteva decenii, iar şantierul este deschis pentruă vizitare.

Templierii, fireşte, au existat, iar istoria lor este reflectat cuă acurate e. De asemenea, Regulamentul lor este citat cuţ acurate e. Poemul din capitolul 10 este real, dar autorul eţ necunoscut. Tot ceea ce a realizat ordinul, aşa cum se detaliază pe parcursul întregii c r i, este adev rat şi r mâne ca ună ţ ă ă testament al unei organiza ii care, în mod evident, a luat-oţ înaintea timpului s u. Cât despre averea şi cunoaşterea pierduteă ale templierilor, nu s-a mai g sit nimic dup epurarea dină ă octombrie 1307, cu toate c Filip al IV-lea al Fran ei le-a c utat,ă ţ ă într-adev r, zadarnic. Relatarea despre carele îndreptate spreă Pirinei (capitolul 48) se bazeaz pe vechi referiri istorice, cu toateă c nu se poate şti nimic sigur.ă

Din nefericire, nu exist cronici ale ordinului. Dar poate că ă aceste documente îl aşteapt pe vreun aventurier, care vaă descoperi, într-o bun zi, ascunz toarea pierdut a templierilor.ă ă ă Ceremonia de primire din capitolul 51 este reprodus cuă exactitate, utilizând cuvintele impuse de Regulament. Dar ceremonia de înmormântare, aşa cum este detaliat în capitolulă 19, este inventat , cu toate c evreii din secolul I îşi îngropauă ă într-adev r mor ii într-o manier similar .ă ţ ă ă

Evanghelia dup Simon este crea ia mea. Dar conceptulă ţ alternativ despre cum ar fi putut „învia” Hristos provine dintr-o excelent carte, ă Ressurection, Myth or Reality (Învierea, mit sau realitate), de John Shelby Spong.

Contradic iile existente între cele patru c r i ale Nouluiţ ă ţ Testament în leg tur cu învierea (capitolul 46) au reprezentat oă ă provocare pentru oamenii de ştiin secole de-a rândul. Faptul cţă ă doar un schelet crucificat a fost descoperit vreodat (capitolulă

466

50) ridic într-adev r semne de întrebare, aşa cum au f cut-oă ă ă numeroase comentarii şi declara ii de-a lungul istoriei. Una înţ mod special, atribuit papei Leon al X-lea (1513-1521) mi-a atrasă aten ia. Leon f cea parte din familia Medici, un om puternic,ţ ă sus inut de alia i puternici, conducând o Biseric despre care, înţ ţ ă vremea aceea, se ştia c de ine autoritatea suprem . Declara iaă ţ ă ţ lui este scurt , simpl şi ciudat din partea capului Bisericiiă ă ă Romano-Catolice.

Aceasta a fost, cu adev rat, scânteia care a generat acestă roman.

„Ne-a servit de minune, mitul acesta al lui Hristos.”

467

Cuprins

Mulţumiri ...................................................................................................... 6 Prolog ............................................................................................................ 8 PARTEA ÎNTÂI. ........................................................................................ 16 1 .................................................................................................................. 16 2 .................................................................................................................. 22 3 .................................................................................................................. 28 4 .................................................................................................................. 31 5 .................................................................................................................. 36 6 .................................................................................................................. 41 7 .................................................................................................................. 47 8 .................................................................................................................. 51 9 .................................................................................................................. 55 10 ................................................................................................................ 62 11 ................................................................................................................ 69 12 ................................................................................................................ 77 13 ................................................................................................................ 83 14 ................................................................................................................ 89 PARTEA A DOUA. ................................................................................. 104 15 .............................................................................................................. 104 16 .............................................................................................................. 108 17 .............................................................................................................. 119 18 .............................................................................................................. 123 19 .............................................................................................................. 129 20 .............................................................................................................. 134 21 .............................................................................................................. 140 22 .............................................................................................................. 147 23 .............................................................................................................. 153 24 .............................................................................................................. 158 25 .............................................................................................................. 163 26 .............................................................................................................. 170 27 .............................................................................................................. 177

468

28 .............................................................................................................. 182 29 .............................................................................................................. 189 30 .............................................................................................................. 196 PARTEA A TREIA. ................................................................................. 202 31 .............................................................................................................. 202 32 .............................................................................................................. 207 33 .............................................................................................................. 215 34 .............................................................................................................. 218 35 .............................................................................................................. 223 36 .............................................................................................................. 234 37 .............................................................................................................. 244 38 .............................................................................................................. 253 39 .............................................................................................................. 260 40 .............................................................................................................. 271 41 .............................................................................................................. 276 42 .............................................................................................................. 286 43 .............................................................................................................. 294 44 .............................................................................................................. 301 PARTEA A PATRA. ................................................................................ 307 45 .............................................................................................................. 307 46 .............................................................................................................. 312 47 .............................................................................................................. 325 48 .............................................................................................................. 338 49 .............................................................................................................. 346 50 .............................................................................................................. 349 51 .............................................................................................................. 358 52 .............................................................................................................. 363 53 .............................................................................................................. 367 54 .............................................................................................................. 375 55 .............................................................................................................. 380 56 .............................................................................................................. 384 PARTEA A CINCEA. .............................................................................. 389 57 .............................................................................................................. 389 58 .............................................................................................................. 398 59 .............................................................................................................. 404 60 .............................................................................................................. 410 61 .............................................................................................................. 417 62 .............................................................................................................. 423

469

63 .............................................................................................................. 432 64 .............................................................................................................. 439 65 .............................................................................................................. 443 67 .............................................................................................................. 457 Nota autorului. .......................................................................................... 463 Cuprins ...................................................................................................... 468

470