Extras Stephen-R-Covey Eficienta-in-Sapte-Trepte-Un-Abecedar-Al-Intelepciunii

PARADIGME ŞI PRINCIPII

ETICA PERSONALITĂŢII ŞI ETICA CARACTERULUIVedetele sunt doar actori care mimeaza succesul (Etica Personalitatii vs. Etica Caracterului)Etica Caracterului, ca fundament al succesului - cum ar fi integritatea, modestia, fidelitatea, masura, curajul, dreptatea, rabdarea, harnicia, simplitatea si Regula de Aur.Etica Personalităţii : Succesul a devenit o funcţie a personalităţii, a imaginii publice, a unor atitudini şi comportamente anume, a unor tactici şi strategii care facilitau procesele interrelaţiilor umane.Nu spun ca nu sunt bune, daca vrei sa joci jocul, dupa aceste reguli, pentru a avea un castig, secundar.

Emerson: "Ceea ce esti îmi rasuna atât de tare în ureche, încât nu pot auzi ceea ce-mi spui".

PUTEREA UNEI PARADIGME

Atât Etica Caracterului, cât şi Etica Personalităţii sunt exemple deparadigme sociale.Sunt "harta nu teritoriul", o teorie, o explicaţie, un model a ceva.

Fiecare dintre noi are nespus de multe hărţi în minte: hărţi reprezentând lucrurile aşa cum sunt, adică realităţi, şi hărţi ale lucrurilor aşa cum ar trebui să fie, adică valori Toate trăirile noastre sunt interpretate cu ajutorul acestor hărţi mentale. Rareori ne întrebăm dacă sunt sau nu corecte; de obicei nici nu ne dăm seama că lucrăm cu ele.Paradigmele creează lentilele prin care privim lumea.

PARADIGMA CENTRATĂ PE PRINCIPIIEtica Caracterului se întemeiază pe ideea fundamentală că eficienţa umană e guvernată de principii — legi naturale ale dimensiunii umane, care sunt tot atât de reale, neschimbătoare şi de incontestabil "prezente" precum legile gravitaţiei în dimensiunea fizică.

Principiile sunt ca nişte faruri. Sunt legi naturale care nu pot fi încălcate.

Mă refer la cinste; integritate şi onestitate. Ele sunt fundamental încrederii, element esenţial al cooperării şi evoluţiei personale şi interpersonale pe termen lung.

Alt principiu este cel al demnităţii umane. Conceptul de bază al DeclaraţieiIndependenţei Statelor UniteAlt principiu este serviciul sau ideea de a aduce o contribuţie.Altul e calitatea sau excelarea.Mai este şi principiul potenţialităţii, anume ideea că suntem fiinţe embrionare, care pot creşte, se pot dezvolta, actualizând din ce în ce mai mult potenţial, cultivând din ce în ce mai multe talente. Legat de potenţialitate este principiul creşterii însoţit de nevoia unor

principii ca răbdarea, îngrijirea, încurajarea.

Principiile sunt teritoriul. Valorile sunt hărţi. Când valorizăm principii corecte, deţinem adevărul — cunoaşterea lucrurilor aşa cum sunt.

Fiecare dintre noi are nespus de multe hărţi în minte: hărţi reprezentând lucrurile aşa cum sunt, adică realităţi, şi hărţi ale lucrurilor aşa cum ar trebui să fie, adică valori Toate trăirile noastre sunt interpretate cu ajutorul acestor hărţi mentale. Rareori ne întrebăm dacă sunt sau nu corecte; de obicei nici nu ne dăm seama că lucrăm cu ele.Paradigmele creează lentilele prin care privim lumea.

Principiile sunt ca nişte faruri. Sunt legi naturale care nu pot fi încălcate. cinste, integritate şi onestitate, demnitatea umanea, serviciul sau ideea de a aduce o contribuţiem, calitatea sau excelarea.Mai este şi principiul potenţialităţii, anume ideea că suntem fiinţe embrionare, care pot creşte, se pot dezvolta, actualizând din ce în ce mai mult potenţial, cultivând din ce în ce mai multe talente. Legat de potenţialitate este principiul creşterii însoţit de nevoia unor principii ca răbdarea, îngrijirea, încurajarea.

Etica Caracterului se întemeiază pe ideea fundamentală că eficienţa umană e guvernată de principii — legi naturale ale dimensiunii umane, care sunt tot atât de reale, neschimbătoare şi de incontestabil "prezente" precum legile gravitaţiei în dimensiunea fizică.

PRINCIPII DE CREŞTERE ŞI SCHIMBAREViaţa, oricare, presupune stadii, secvenţe de creştere şi dezvoltare. Copilul învaţă să se răsucească, să se aşeze, să se târască şi apoi să umble şi să alerge. Fiecare pas îşi are importanţa sa şi fiecare cere un anumit timp. Nici un singur pas nu poate fi omis.Pentru a întreţine o relaţie bună — eficientă! — cu soţia, cu soţul, copiii, prietenii sau colaboratorii, trebuie învăţat un lucru: să-i ascultăm — şi asta presupune disciplină emoţională. A-ţi pleca urechea implică răbdare, deschidere şi dorinţa de a înţelege — trăsături de caracter evoluate. E atât de uşor să reacţionezi spontan, necontrolat, într-o dezlănţuire temperamentală, dând sfaturi "înţelepte"!Am urmărit deseori, în lumea afacerilor, consecinţele încercării de ă scurtcircuita procesul natural al dezvoltării — când conducerea caută  să "cumpere" o nouă metodă de mărire a productivităţii, a calităţii, a moralei şi a serviciilor către public — prin discursuri zgomotoase, zâmbete comerciale, intervenţii exterioare sau prin furnizori, achiziţii şi preluări amicale sau silnice.Fără a ţine seamă de climatul creat de aceste manipulări, nu simt cum încrederea scade vertiginos. Când aceste metode dau greş, recurg la  alte tehnici promiţătoare ale Eticii Personalităţii — ignorând sau violând principiile naturale şi procesul treptat al dezvoltării ce fundamentează o cultură de înaltă fiabilitate.Copilul trebuia mai întâi să-şi "trăiască" simţul de proprietate înainte de a putea dărui.Însă, a împrumuta putere din altă parte, pentru a o forta, generează slăbiciune.Generează slăbiciune în cel ce împrumută, pentru că întăreşte dependenţa lui de factori externi în rezolvarea problemelor sale.Generează slăbiciune în persoana care se vede obligată să "intre în voie", împiedicând-o să judece independent, împiedicând-o să evolueze şi să se supună deliberat unei discipline interioare. Şi, în ultimă instanţă, coboară calitatea relaţiei. Frica ia locul cooperării, şi cei implicaţi trec pe poziţii defensive şi arbitrare.

FELUL ÎN CARE VEDEM PROBLEMA ESTE ÎNSĂŞI PROBLEMADar... s-ar putea ca îndărătul acestui comportament aparent necinstit, oamenii mei să se întrebe dacă le apăr interesele? S-ar putea să se simtă trataţi ca nişte obiecte mecanice? Să fie ceva adevărat în toate acestea? Dacă stau să mă gîndesc, oare chiar aşa îi văd? Nu

cumva felul cum îi privesc contează ??Dar... dacă "eficienţa" nu este răspunsul cel bun? Oare a face mai multe lucruri într-un timp mai scurt poate aduce vreo ameliorare — sau îmi va accelera reacţia faţă de oamenii şi împrejurările care îmi condiţionează viaţa?Poate că ar trebui să privesc lucrurile mai în profunzime — poate că aş descoperi ce anume îmi influenţează felul de a privi timpul, viaţa mea, firea mea?Oamenii vor substanţă. Vor o dezvoltare firească. Vor să-şi rezolve problemele cronice ascunse şi să-şi îndrepte atenţia asupra principiilor care produc rezultate pe termen lung.

UN NOU NIVEL DE GÂNDIREAlbert Einstein observa: "Problemele însemnate cu care ne confruntăm nu pot fi rezolvate la acelaşi nivel de gândire cu cel în care ne aflam când le-am creat.""Dinăuntru - în afară" înseamnă a începe întâi şi întâi cu propria persoană, mai precis cu straturile cele mai intime ale eului — cu modelele, cu caracterul şi motivaţiile personale.Înseamnă a avea o căsnicie fericită, a fi acel gen de persoană care generează energie pozitivă şi evită energia negativă în loc de a o potenţa. Dacă vreţi să aveţi alături de voi un adolescent plăcut, dispus să coopereze, fiţi un părinte mai înţelegător, mai empatic, mai consecvent, mai tandru. Dacă vreţi să aveţi mai multă libertate, mai multă altitudine în acţiune, fiţi mai responsabil, mai îndatoritor; implicaţi-vă mai mult dacă sunteţi angajatul unei întreprinderi sau instituţii. Dacă vreţi să vă bucuraţi de încredere, fiţi demn de încredere. Dacă vreţi să beneficiaţi de consideraţie secundară, care rezultă din recunoaşterea talentelor, concentraţi-vă pe calitatea primară a caracterului.Caracterul nostru e întemeiat pe un complex de deprinderi.Cunoaşteţi zicala: "Semeni un gând, culegi o.faptă; semeni o faptă, culegi un obicei; semeni un obicei, culegi un caracter; semeni un caracter, culegi un destin."A contraria tendinţe adânc înrădăcinate cum sunt amânarea, nerăbdarea, criticismul sau egoismul — care încalcă principiile de bază ale eficienţei umane — implică mai mult decât un simplu efort de voinţă sau câteva schimbări minore în existenţa noastră.Asemeni oricărei forţe ale naturii, forţa gravitaţională poate lucra pentru sau împotriva noastră. Ea poate imprima unor deprinderi o direcţie opusă celei dorite de noi. Însă această forţă gravitaţională asigură coeziunea lumii, menţine planetele pe orbită şi ordinea în univers. E o forţă uriaşă. Dacă ştim s-o folosim pe cea activă în deprinderile noastre, am putea crea coeziunea şi ordinea necesare pentru a introduce eficienţa în vieţile noastre.

DEFINIŢIIPentru scopurile noastre, vom defini deprinderea ca locul geometric al cunoaşterii, abilităţii şi dorinţei.Cunoaşterea e paradigma teoretică, acel ce-i de făcut şi de ce.Abilitatea este cum se face ceea ce e de făcut. Iar dorinţa este motivaţia, impulsul de a face. Sunt necesare toate aceste trei elemente pentru a crea o deprindere în vieţile noastre."obiectul şi scopul existenţei noastre": fericirea!Fericirea poate fi definită, cel puţin în parte, ca rodul dorinţei şi capacităţii de a sacrifica ceea ce vrem acum în favoarea a ceea ce vrem în final.În cadrul continuurn-ului maturizării, dependenţa este paradigma lui TU — Fizic: TU ai grijă de mine, trbuie sa ma ajuti; Sentimental: Tu trebuie sa ma iubesti sa ma apreciezi, ca sa ma simt apreciat, Tu trebuie să te zbaţi pentru mine, Tu n-ai reuşit, Tu eşti de vină; Intelectual: Tu trebuie sa-mi citesti, sa gandesti pentru mine, sa-mi dai explicatii logice, si o solutii. Independenţa este paradigma lui EU — Fizic: EU pot; Sentimental: EU mă încred în forţele mele; EU sunt responsabil, ma apreciez si stiu ca sunt bun, fara sa fie nevoie sa mi-o spuna nimeni; Intelectual: EU pot opta, pot gandi si decice pentru mine.Interdependenţa este paradigma lui NOI — Fizic: NOI putem fiecare dar e mai usor impreuna, NOI cooperăm, NOI ne putem uni talentele şi competenţele şi crea laolaltă un lucru de amploare; Sentimental: am nevoie sa iubesc, sa daruiesc si sa ma las iubit; Intelectual: nu mă pot lipsi de inteligenţa si cunostintele celorlalţi pentru a o completa şi cultiva pe a mea.

Trebuie sa te simti independent pentru a putea fi cu adevarat interdependent.Reuşitele intime preced reuşitele publice.Procesul nu poate fi inversat.

DEFINIŢIA EFICIENŢEIMajoritatea oamenilor privesc eficienţa prin prisma paradigmei găinii cu ouăle de aur: cu cât produci mai mult, cu cât eşti mai activ, cu atât eşti mai eficient.Însă, aşa cum reiese din poveste, eficienţa reală depinde de două lucruri: ce anume se produce (ouăle de aur) şi bunul de valoare sau capacitatea de a produce (găina).Eficienţa rezultă dintr-un echilibru — ceea ce eu numesc ECHILIBRU P/CP (producţie — capacitate de producţie).

TREI FELURI DE BUNURI DE VALOARE1 cele fizice, 2 cele financiare şi 3 cele umane.1. Intretine constant CP (capacitatea de producţie) a unei masini, corp, ambient, pentru a produce cat mai mult timp si mai bine.2. Intretine constant CP (capacitatea de producţie) a unui capital/proprietate, pentru a mentine/creste valoare dobanzii /profitului.Dar în domeniul financiar bunul cel mai de preţ este propria noastră capacitate de a câştiga.3. Când doi parteneri maritali sunt mai preocupaţi de a-şi însuşi ouăle de aur — beneficiile căsniciei — decât de a-şi proteja relaţia care le generează, devin nepăsători, nechibzuiţi, egoişti, neglijând acele mărunte gesturi de tandreţe şi curtoazie, atât de importante într-o relaţie profundă. Încep să se manipuleze reciproc, să-şi vadă numai de propriile interese, să se justifice, să caute motive şi dovezi pentru a-l culpabiliza pe celălalt.Dar relaţia părinte-copil? Copiii mici sunt dependenţi la culme şi extrem de vulnerabili. E atât de uşor pentru un părinte să neglijeze aspectul CP — autodisciplina, calitatea comunicării, menţinerea unui contact armonios, ascultatul!CP ORGANIZATORICPrincipiul CP presupune să vă purtaţi cu personalul exact în felul în care aţi dori să se poarte ei cu cei mai buni dintre clienţii dv.A folosi principiul CP înseamnă a-ţi trata personalul ca pe nişte voluntari — oare nu-ţi tratezi şi clienţii ca pe nişte voluntari? Vin de bună voie, nu?Menţine un echilibru între termenul scurt şi termenul lung. Menţine un echilibru între a opta pentru studii şi a plăti preţul acestor studii.PAG 50