Statutul International Al Romaniei Dupa Primul Razboi Mondial - Perioada 1919-1934

Statutul internaţional al României după primul război mondial (perioada 1919-1934) România şi Conferinţa păcii de la Paris. Confirmarea internaţională a unirii Bucovinei, Tra ns ilvaniei şi Bas ara biei. Pro ble ma rep ara ţ ii lor . St atu tul de fin itiv al Dun ări i. Convenţia de la Lausanne. România şi societatea Naţiunilor. Mica Înţelegere. Relaţiile cu marile puteri şi cu vecinii. Înţelegerea Balcanică. La sfârşitul primului război mondial s-au înregistrat modificări esenţiale pe harta Europei : au dispăr ut imperiil e – German , Austro-Ungar, Rus, Otoma n – şi au apărut noi state naţionale: Finlanda, Eston ia, Letoni a, Litua nia, Polonia, Cehosl ovacia, Austria, Unga ria, iar altele şi- au înt reg it ter it oriu l: Români a, Reg atul Sârb ilo r, Cro aţ i lor şi Slovenilor. Problemele orga niz ării lumii dup ă prima conflag raţ ie mon dial ă au cons tit uit obiectul Conferinţei de pace de la Paris (1919-1920). Prezentă la această Conferinţă, Români a a acţ ion at pent ru obţ ine rea con fir măr ii pe pla n int erna ţ ional a hot ărâ ril or ado pt at e în curs ul anului 1918 la Chi ş inău, Cernă uţ i ş i Al ba Iulia privind unir ea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu patria mamă. Conferinţa păcii de la Paris urma să dea consacrare juridică internaţională noului statut teritorial şi politic al statului român, prin recunoaşterea principiului naţionalităţilor şi al autodeterminării popoarelor, prin respectarea drepturilor legitime ale poporului român asupra teritoriului său naţional. În practică însă lucrurile s-au dovedit a fi mult mai complicate şi mai dificile. De ş i, potr ivit Conve nţ iei di n 4/ 17 augus t 1916, Români a tr ebui a s ă se buc ure la Conferinţa păcii de drepturi egale cu celelalte ţări semnatare, ea a fost inclusă în rândul sta tel or cu „interese li mit ate ”, put ând part icipa la dezbateri numai atu nci cân d era invitată, dreptul de decizie aparţinând „Consiliului celor patru” (Marea Britanie, Franţa, Italia şi SUA). În Comisia teritorială, inclusiv în comitetul pentru studierea chestiunilor teritoriale privind România, delegaţii români nu au fost admişi. După ample discuţii, începute în comisia teritorială la 11 februarie 1919, Consiliul suprem a stabilit, la 11 iunie 1919, graniţa dintre România şi Ungaria, iar la 13 iunie 1919, pe cea dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, prin care se recunoştea actul istoric al unirii Transilvaniei cu România. Marile puteri au pregătit tratatul de pace cu Germania, fără a îngădui delegaţiei române să-şi exprime punctul de vedere, deşi armata română purtase lupte grele cu cele aparţinând Puterilor Centrale în anii 1916-1917, împotriva cărora repurtase victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, iar România avusese de suportat jaful ocupanţilor străini şi uriaşe pierderi materiale. Delegaţia română, ca şi cele ale altor state mici, a fost nevoită

Statutul International Al Romaniei Dupa Primul Razboi Mondial - Perioada 1919-1934

Documents

Transcript of Statutul International Al Romaniei Dupa Primul Razboi Mondial - Perioada 1919-1934