PUNCTULCRITICTrimestrial de diagnozã

socialã, politicã ºi culturalãnumãrul 5, decembrie 2011

STATULSTATULªIªI MINORITźILEMINORITźILENAºIONALENAºIONALE

Universitatea Financiar-Bancarã

PUNCTUL CRITIC – Trimestrial de diagnozã socialã, politicã ºi culturalãFondator: Eugen Uricaru

Consilul ºtiinþific:

Bernard Castelli, Institutul de Cercetare pentru Dezvoltare (IRD) din ParisSeptimiu Chelcea, Universitatea din BucureºtiMarco Lucchesi, Universitatea Federalã din Rio de JaneiroAndrei Marga, Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj-NapocaVasile Puºcaº, Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca

Colegiul redacþional:

Director: Mihai MilcaRedactor-ºef: Iacob Florea

PUNCTUL CRITIC apare cu sprijinul Fundaþiei Centrul European de Relaþii Internaþionale ºi Studii Strategice – CERISS

Adresa: str. Negru Vodã nr. 3, et. 3, cam. 327; 330Tel: (+40)21-327.48.92; fax: (+40)21-327.50.92E-mail: punctulcritic@ufb.ro

PUNCTUL CRITIC se distribuie în librãrii. Volumul poate fi comandat ºi la:Tel.: (+40)21-312.97.82E-mail: editura@niculescu.roInternet: www.niculescu.ro

Expedierea se face prin poºtã.

Design copertã & ilustraþie: Carmen Lucaci

Tipãrit la

ISSN 2068-8989

Toate drepturile rezervate. Responsabilitatea asupra conþinutului materialelor revine în exclusivitate autorilor. Nicioparte a acestui volum nu poate fi reprodusã sau transmisã sub nicio formã ºi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic,inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau prin orice sistem de stocare ºi accesare a datelor, fãrã permisiunea scrisã aEditurii NICULESCU.Orice nerespectare a acestor prevederi conduce în mod automat la rãspunderea penalã faþã de legile naþionale ºi inter-naþionale privind proprietatea intelectualã.

LISTA COLABORATORILOR

• Valeriu Antonovici, doctorand în ªtiinþe politice

• Veronica Dumitraºcu, sociolog, cercetãtor ºtiinþific

• Andreas Grip, sociolog

• Vasile Leca, expert în probleme politice balcanice, ambasador

• Adrian Mac Liman, prof. de ªtiinþe politice la Universitatea din Barcelona

• Andrei Marga, prof. univ. dr., rector al Universitãþii Babeº-Bolyai, Cluj-Napoca

• Vasile Neacºa, profesor – Institute for Studies in International Relations and Public Policy (ISIRP), Bruxelles, Universitatea din Liege, Universitatea Financiar Bancarã

• Marius Vãcãrelu, doctor în ªtiinþe administrative

• Corneliu Zeanã, medic, conf. univ. dr.

SUMAREDITORIAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5

Legi bune ºi buni cetãþeni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5Eugen Uricaru

STATUL ªI MINORITÃÞILE NAÞIONALE . . . . . . . . . . .9

Minoritãþile naþionale sub povara istoriei . . . . . . . . . . . . . . . .11Dr. Mihai Milca

Identitãþile multiple ºi construcþia identitãþii – cazul romilor europeni – . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .20Prof. univ. dr. Andrei Marga

Politica Balcanicã ºi minoritãþile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .34Dr.Vasile Leca

Fenomenul imigraþiei ºi „societatea paralelã” . . . . . . . . . . . . .39Andreas Grip

Fenomenul „Cafea pentru toþi” cãtre final . . . . . . . . . . . . . . . .54Adrian Mac Liman

Protecþia majoritãþii în faþa minoritãþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . .57Dr. Marius Vãcãrelu

Problema aromânã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .66Conf. univ. dr. Corneliu Zeanã

Politica Ucrainei de asimilare a românilor din Bucovina de Nord . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .73Veronica Dumitraºcu

CONFLUENÞE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .83

Rolul negocierii în Relaþiile Internaþionale ºi Administraþia Publicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .85Prof. Vasile Neacºa

FONDUL ªI FORMA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .101

Virtuþile ºi servituþile Muncii Patriotice . . . . . . . . . . . . . . . . .103Drd. Valeriu Antonovici

Este un truism sã spui cã minoritã-þile naþionale reprezintã o bogãþie ines-timabilã pentru un stat democratic. Pelângã valorile specifice pe care acesteminoritãþi le adaugã societãþii, ele suntun senzor natural ºi exact în evaluareanivelului libertãþilor civile existe în rea-litate, cât ºi o parte importantã a vec-torilor care asigurã funcþionarea me-canismului democratic. Desigur existãºi situaþii în care minoritãþile naþionalesunt folosite de forþele ostile democra-þiei chiar împotriva propriilor interese,care ar trebui sã coincidã, în mod ideal,cu domnia legii ºi triumful spiritului de-mocraþiei, fie prin golirea de conþinut areprezentativitãþii lor, fie prin afirmareapublicã a unor revendicãri nu doar ne-democratice ci chiar antidemocratice.

Istoria modernã ºi chiar cea con-temporanã a Europei abundã în eve-nimente majore care au drept cauzã

sau pretext problema naþionalã ºi în-deosebi aspectul particular al aces-teia, problema minoritãþilor naþionale.Odatã cu triumful ideii wilsoniene pri-vind statele naþionale, încununareaprocesului declanºat cu revoluþia dela 1848, supranumitã ºi „primãvarapopoarelor”, chestiunea minoritãþilornaþionale devine fundamentalã în asi-gurarea echilibrului politic european.Cel puþin ca ordin de vizibilitate. Po-litica revanºei promovatã de PuterileAxei înfrânte în prima conflagraþiemondialã a avut douã motoare pro-pagandistice – umilinþa statului ºiumilinþa poporului. Tratatul de Pace dela Versailles a fost (ºi este încã) þintatuturor acelora care nu considerã sta-rea de fapt mulþumitoare în condiþiileunei Europe democratice ºi efectivdemocratizate. Desigur, tratatul de laVersailles ºi tratatele adiacente,

5

Legi bune ºi buni cetãþeniEugen Uricaru

Editorial

Cuvinte cheie: minoritãþile naþionale, politica revanºei, garantarea drepturilor,conflicte etnice, separatism naþional

cum este ºi cel de la Trianon, nu aurezolvat ºi nu puteau sã rezolve toatedoleanþele ºi toate pretenþiile cosem-natarilor. Firesc ar fi ca democraþiaeuropeanã sã rezolve ce mai era derezolvat. A încerca din nou, dupã în-cercarea tragicã ºi eºuatã a celei de-adoua conflagraþii mondiale sã modificiTratate pentru a-ºi atinge interesele ºiastfel nu sã desconsideri democraþiaeuropeanã, ci sã o ignori cu desãvâr-ºire, înseamnã sã te poziþionezi înafara Europei. Aceasta nu este o so-luþie pentru nici una dintre pãrþile im-plicate. Nu este o soluþie pentru cãînseamnã repetarea greºelilor, greºelicare au costat zeci de milioane devieþi ºi ani de rãtãcire istoricã. Sensulevolutiv al democraþiei europene pre-supune multiplicarea pãrþilor intere-sate ºi responsabile în acelaºi timpde reuºita acestui proces, inclusiv îndomeniul minoritãþilor naþionale. Esteevident cã singura chestiune care in-tereseazã toate pãrþile implicate înclarificarea situaþiei unei minoritãþi na-þionale este aceea a garantãrii drep-turilor. Statul democratic garanteazãdrepturile tuturor cetãþenilor, indiferentdacã aparþin majoritãþii sau minoritãþiinaþionale. De asemenea, garanteazãacordarea tuturor drepturilor, inclusivºi mai cu seamã cele care privesccultura, limba ºi specificul fiecãrei

comunitãþi. Este iarãºi de la sine în-þeles, cã nu poate fi vorba de îngrãdi-rea drepturilor tuturor cetãþenilor prinacþiunea unei minoritãþi în favoareacâºtigãrii unor drepturi favorabil discri-minatorii. Respectarea unor drepturispeciale nu se poate face prin neres-pectarea drepturilor generale, careprivesc toþi cetãþenii, inclusiv pe ceicare se declarã minoritari. Minoritateanaþionalã nu se distinge atunci cândeste vorba de aplicarea drepturilortuturor cetãþenilor. Iar drepturile spe-ciale aplicate minoritãþii naþionale nupot îngrãdi aceleaºi drepturi care seaplicã ºi majoritãþii.

Probabil evoluþia procesului dedemocratizare va întâlni ºi impasurinenumãrate în aceastã fazã contem-poranã nouã, dar nu este previzibilão îngrãdire a drepturilor tuturor în fa-voarea drepturilor câtorva.

Statul român, în relativa sa scurtãperioada de modernitate a cunoscutmomente faste, dar ºi întunecate înrelaþia cu minoritãþile sale naþionale.Nu întotdeauna legislaþia româneascãºi mai cu seamã aplicarea acesteia auputut fi numite democratice, dar întot-deauna situaþia minoritãþilor naþionales-a îmbunãtãþit sau nu, odatã cu situa-þia poporului român, majoritar, liber-tãþile minoritarilor fiind reflexul, uneoriamplificat, al libertãþii majoritarilor.

6

Fãrã nici o îndoialã, mentalitatea ma-joritãþii faþã de minoritãþi s-a schimbat.Dupã multe meandre, putem spuneastãzi cã majoritatea româneascã areo atitudine corectã, altfel spus, demo-craticã, faþã de minoritãþile naþionale.Proba evidenþei o fac rezultatele ale-gerilor din 1990 pânã astãzi în caretrendul opþiunilor electoratelor esteclar în favoarea opþiunilor democra-tice ºi de refuz faþã de extremism na-þional. Aceasta nu înseamnã cã nu maiexistã posibilitatea unei resurecþii aforþelor antidemocratice ºi implicit aconflictelor etnice, mai cu seamã pefondul crizei economice pe care o tra-versãm. Dacã starea socialã, stareaeconomicã sunt proaste este inevita-bil ca sã nu se caute „vinovaþi”. Iargrupurile extremiste nu au nevoie dedescoperirea cauzelor ºi a soluþiilor,ele au nevoie doar de „vinovaþi”. Nueste pentru nimeni o necunoscutã ce

înseamnã ºi ce efecte dezastruoase

o are aceastã facilã identificare a

vinovaþilor. „Ceilalþi” sunt întotdeauna

„vinovatul de serviciu”. Dar, sã avem

grijã! „Vinovaþii” ºi „Ceilalþi” nu aparþin

întotdeauna minoritãþilor. Chiar ºi mi-

noritãþile pot fi manipulate pentru a

identifica pe „ceilalþi” în rândul majo-

ritãþii, mai ales atunci când ele devin

prizonierele unor forþe politice care îºi

trag seva electoralã din separatism

naþional, nu din slujirea democraþiei.

Putem spune astãzi cã în Europa

fiind, România, statul român, poate

rezolva la un nivel mulþumitor chesti-

unea minoritãþilor naþionale având o

legislaþie în domeniu concordantã cu

legislaþia europeanã. Statul român

are o singurã cale – sã aibã cetãþeni

care înþeleg sã-ºi respecte îndatoriri-

le ºi cãrora sã le respecte drepturile.

Nici mai mult, nici mai puþin.

7

Statul ºiminoritãþilenaþionale

Implozia comunismului în Europacentralã ºi de est, la sfârºitul anilor ’80,începutul anilor ’90 ai secolului trecut,nu a consfinþit doar falimentul total alunei ideologii pietrificate pretins in-ternaþionaliste, ci ºi dislocarea echili-brului precar instituit de Rãzboiul recela scara batrânului continent. Diferitelevariante de „comunism naþional” ºi im-perialismul expansionist sovietic tout

azimut, disimulând cu dificultate unºovinism de mare putere, velico-rus,compromiseserã îndeajuns, de-alungul timpului, pretenþia ostentativãa componentelor etatice ale bloculuicomunist de a evacua elementele deordin identitar din conºtiinþa naþionalã,preferând realitãþilor istorice incon-turnabile ºi inconfortabile, sloganuri,precepte ºi proiecþii voluntariste aleunei utopice societãþi fãrã clase, fãrãdeosebiri între naþionalitãþi ºi etnii.

Pe ruinele fostelor regimuri comu-niste ºi-au fãcut apariþia demonii ne-exorcizaþi ai trecutului ce însoþiserãavatarurile emergenþei statelor-naþi-une ºi triumful iluzoriu al principiuluinaþionalitãþilor. Spectrul reînviat al na-þionalismelor mari ºi mici a cotropitaproape instantaneu prim-planul câm-pului relaþiilor între state, aflate pânãde curând în bunã sau convenitã veci-nãtate, generând puseuri geopoliticeirezistibile ºi insaþiabile. Continuitateaanumitor state, noi statalitãþi dornicede recunoaºtere ºi afirmare s-au izbitde aspiraþiile ºi pretenþiile ieºite dinlatenþã ale unor comunitãþi minoritarenaþionale ºi ale unor grupuri etnice,condamnate decenii în ºir la existenþãvegetativã, private de atenþie publicãºi vizibilitate.

Mituri fondatoare resuscitate zgo-motos, ambiþii autonomiste sau

11

Minoritãþile naþionalesub povara istorieiDr. Mihai Milca

Cuvinte cheie: stat-naþiune, naþionalism, conºtiinþã identitarã naþionalã,tensiuni interetnice, resentimente naþionale

secesioniste clamate cu vehemenþã,frontiere intempestiv contestate, noiregrupãri de forþe ºi noi alianþe nu aufãcut decât sã complice ºi mai multeºicherul accidentat al ariei centraleºi de est a Europei.

Spectacolul, pentru unii contrari-ant, pentru alþii deloc surprinzãtor, alunor þãri ºi popoare cantonate în con-flicte istorice inconciliabile, în adver-sitãþi endemice ºi intratabile poatepãrea produsul unei halucinaþii co-lective reziduale. La originea acesteistãri patologice pot fi desigur identi-ficate cauze ºi circumstanþe acumu-late în timp. Dar nimeni nu poate negacã îndãrãtul unor manifestãri naþio-naliste ºi xenofobe se aflã totuºi unnoian de frustrãri ºi resentimente du-rabile, suspiciuni ºi nevroze, temeri di-fuze ale unor indivizi ºi grupuri etnicece-ºi au rãdãcini adânci în istoria unorcoliziuni naþionale. Iar conºtiinþa apar-tenenþei etnice ºi naþionale nu estedoar una eroicã ºi încrezãtoare într-undestin de excepþie. Cel mai adeseaaceasta este o conºtiinþã rãnitã, mar-catã de traumele pe care vicisitudinileistoriei le-au provocat, sfâºiatã decomplexe de inferioritate nemãrturisitesau sublimate paradoxal în emfaticecomplexe de superioritate, saturatã dereacþii alergice la ameninþãri externereale ºi conspiraþii închipuite.

Îmi vine în minte titlul unei remar-cabile cãrþi, azi aproape uitatã, apã-rutã la scurtã vreme dupã încheiereacelui de-al doilea rãzboi mondial: Mi-

zeria micilor state din Europa de est.

Autorul ei, istoricul maghiar IstvanBibo, nu se putea sustrage tentaþieiunui discurs menit sã scoatã în evi-denþã vulnerabilitatea naþiunilor dinpartea rãsãriteanã a Europei centrale,cu trimitere directã la polonezi, cehiºi unguri. El evocã întârzierea con-strucþiei statelor lor naþionale, precumºi incapacitatea elitelor conducãtoarede a face compatibile naþionalismul ºidemocraþia. Totodatã, istoricul ma-ghiar face ecoul unei contradicþii tra-gice decurgând din aspiraþii naþionaleinterferente pe fondul unui sentimentperpetuu de fricã, având ca sursã pro-ximitatea altor naþiuni ºi etnii presu-puse inamice.

Pentru Istvan Bibo, frica de alteri-tatea etnicã este de fapt însuºi pan-dantul conºtiinþei naþionale în Europacentralã ºi de est. Propensiunile na-þionaliste apar astfel ca orgolii ºi ve-leitãþi hipertrofiate, maladive, coagu-lându-se ciclic sub imperiul fricii devecini. ªi, întrucât graniþele reale ale„micilor state din Europa de est”, ofi-cializate, nu corespund cu cele imagi-nare pe care etosul naþionalist le pro-pãvãduieºte, revendicãrile teritoriale

12

ºi nevoia reapropierii comunitãþilornaþionale minoritare ºi fragmentate,trãind în cuprinsul statelor vecine,devin astfel pilonii pereni pentru oreiteratã politicã de stat revizionistãsau naþional-populistã. Aºa cum aveasã constate un alt istoric maghiar,Csaba Kiss: „Idealurile ivite într-unacelaºi timp ºi comportând elementede influenþã reciprocã au ajuns ade-sea – mai pe faþã, mai pe ascuns –sã nutreascã ºi pretenþii teritoriale re-ciproce. Acele miºcãri naþionale carese puteau sprijini pe un teritoriu sautradiþii unitare doreau sã realizezeunitatea naþionalã fãrã ca formaþiu-nea teritorialã sã sufere modificãri(cehii, ungurii ºi, de asemenea, po-lonezii). ªi miºcãrile care urmãreauunirea fraþilor întru limbã vizau deobicei un teritoriu mult mai mare de-cât cel acoperit în realitate de etniarespectivã.”

În conºtiinþa identitarã a naþiunilorºi naþionalitãþilor din Europa centralãºi de est, recursul la istorie este încãcentripet ºi narcisist orientat. Avemde a face cu un soi de etnocentrismistoric, care exaltã în forme fãþiºe sauvoalate propriul trecut, dar care vul-garizeazã ºi schematizeazã, defor-meazã ºi falsificã istoria altor naþii,culpabilizând state ºi popoare dinimediata vecinãtate, pentru defecte

ºi neputinþe, eºecuri ºi înfrângeri acu-mulate ºi neasumate în diferite mo-mente ºi etape. Preþul plãtit prejude-cãþilor seculare ºi stereotipurilor cuconotaþii negative la adresa naþiunilorºi minoritãþilor, cu care un popor aîntreþinut un conflict peste ani, esteexorbitant.

Relaþiile româno-maghiare, deexemplu, au stat întotdeauna subsemnul unei tensiuni intermitente pro-vocate de prezenþa unor comunitãþicompacte naþionale sau dispersatepe un teritoriu revendicat cu argu-mente istorice sau pseudo-istorice detoate formaþiunile statale care s-ausuccedat de-a lungul timpului de laregii arpadieni la Ungaria trianonicã,de la statul centralizat dac pânã laRomânia Mare. Pentru ca pe tot par-cursul perioadei interbelice, al epociicomunismului, Transilvania sã rãmâ-nã o mizã obsesivã pentru iredentis-mul maghiar ºi o cauzã mereu deapãrat, sub ameninþarea difuzã sauexplicitã, pentru anumite forþe politiceromâneºti, mai curând decât pentrustatul român, pentru care NATO ºiUniunea Europeanã continuã sã con-stituie instanþele garante creditate aleintegritãþii teritoriale a României. ªiromânii, ºi maghiarii îºi cultivã cu ve-neraþie miturile fondatoare prin carese contestã cu argumente istorice

13

sau numai cu puseuri emoþionale în-dreptãþirea vechimii implantãrii în te-ritoriu a populaþiei conlocuitoare vrãj-maºe. În relaþiile interstatale româ-no-ungare, problema minoritãþilornaþionale – cea maghiarã trãind înRomânia ºi cea româneascã trãindîn Ungaria – este în mod repetat, pa-tetic sau doar din calcule politice in-terne adusã în discuþie. Chiar dacã,numeric vorbind, între cele douã mi-noritãþi existã o disproporþie uriaºã.Asfel încât ºi astãzi, ca ºi în trecut,revendicãrile autoritãþilor de la Buda-pesta ºi acþiunile politice ale repre-zentanþilor minoritãþii maghiare dinRomânia se dovedesc a fi sistema-tice, continue, concertate ºi cu puter-nice reverberaþii publice, internaþio-nale. Minoritatea româneascã dinUngaria, aflatã în proces acceleratde extincþie, în urma unei asimilãriforþate, susþinute, pare sã nu maisuscite interesul combativ al guver-nanþilor de la Bucureºti, care mani-festã doar formal ºi declarativ dorin-þa politicã de a sprijini comunitãþileromâneºti trãind dincolo de graniþeleþãrii. Aºa cum s-au configurat dinpunct de vedere istoric, relaþiile ro-mâno-maghiare prezintã dimensiuniidentitare resentimentale, autovalori-zarea de sine a românilor ºi maghia-rilor încorporând în mod organic

pericolul pe care „celãlalt” îl repre-zintã. Ostilitatea este reciprocã, maiabil sau mai puþin abil deghizatã înplanul relaþiilor bilaterale oficiale în-tre cele douã state naþionale. Trufianaþionalã nu exclude complexele deinferioritate faþã de vecini sau faþãde populaþia majoritarã la nivelulanumitor minoritãþi naþionale. În con-ºtiinþa identitarã a unei naþiuni sauchiar a unui grup etnic de mai micidimensiuni, raþionalizarea întârziatãa unor revanºe istorice sau a unoroportunitãþi conjuncturale ratate, ca-pitalizarea unor înfrângeri, defazajeºi handicapuri în raport cu evoluþiageneralã a unui areal de civilizaþiegenereazã adevãrate depresii sauderive colective. Impactul vicisitudi-nilor istorice este cel mai adesea tra-umatizant, chiar ºi atunci când me-canismele de autoprotecþie sunt ac-tivate prin proiecþii mesianice, vindi-cative, compensatorii.

Frustrãrile sedimentate în conºti-inþa identitarã naþionalã privesc atâtneputinþa aproximãrii ºi împlinirii unuiideal, a unui rost ºi destin istoric pemãsura aspiraþiilor transmise de la ogeneraþie la alta, cât ºi acumulãrileresentimentale la adresa altor po-poare ºi grupuri etnice, vinovate saunumai acuzate de a fi stat la origineaeºecurilor, umilinþelor ºi tragediilor

14

15

îndurate pe parcursul timpului. Existãîn memoria colectivã a fiecãrui poporun rãboj al suferinþelor, al momentelorde rãscruce ºi de decompensare na-þionalã. ªi acest memento durerosprovoacã în timp o încrâncenare ºi omobilizare a energiilor colective pen-tru ca starea de dependenþã, subju-garea de cãtre strãini, înãbuºirea sen-timentelor naþionale sã fie depãºite.

În conºtiinþa identitarã a unei naþiiexistã nu puþine astfel de rãni nevin-decate. Exemplele nu lipsesc. Ungu-rii nu pot uita înfrângerea provocatãde otomani la Mohács (1526), cândstatalitatea lor a fost suprimatã ºi spi-ritul maghiarimii s-a repliat în princi-patul autonom al Transilvaniei, pentrua renaºte în perioada dualismului ce-zaro-crãiesc, ºi nici Trianonul, careîn opinia multora dintre maghiari avãduvit Ungaria „istoricã” de douãtreimi din teritoriul sãu. Pentru români,ultimatumul sovietic din iunie 1940 ºiDictatul de la Viena, în urma cãroraRomânia Mare a pierdut provincii is-torice întregi sau însemnate pãrþi aleacestora, continuã sã reprezinte ci-catrici dureroase ale memoriei naþio-nale. Românii înstrãinaþi în mod ar-bitrar de fraþii lor de limbã ºi credinþãau avut de îndurat nu numai vitregiilerãzboiului, ci ºi prigoana, represiu-nile, umilinþele ºi furia etnocidarã

revanºardã ale ocupantului sovieticsau ale autoritãþilor militare ºi poliþie-neºti horthyste.

De altfel, lucru uºor de dovedit,raporturile interstatale, indiferent deepocile avute în vedere sau de regi-murile politice care s-au succedat,au stat întotdeauna sub semnul uneinevindecabile adversitãþi având camiza minoritãþile naþionale; Ungariadiminuatã teritorial dupã Trianon aadoptat fãrã echivoc ca politicã destat iredentismul programatic, revi-zionismul, subversiunea ºi presiuneateroristã utilizând în posturã de „co-loanã a cincea” minoritarii maghiaridin þãrile vecine: România, Cehoslo-vacia, Iugoslavia. URSS, preluândad litteram mesajul leninist din 1917cu privire la dreptul naþionalitãþilor laautodeterminare mergând pânã ladesprinderea de statele naþionale încomponenþa cãrora se aflau, a des-fãºurat, de asemenea, pe parcursulîntregii perioade interbelice, o ofen-sivã susþinutã împotriva þãrilor veci-ne – considerate ca fãcând parte din„cordonul sanitar” instituit de Antantadupã încheierea rãzboiului civil dinRusia – al cãrei laitmotiv îl reprezen-ta oprimarea naþionalitãþilor. Actelebrutale de agresiune ºi anexiune ateritoriilor unor þãri vecine Rusiei so-vietice – alipirea unei jumãtãþi din

Polonia în septembrie 1939, de coni-venþã cu Germania fascistã, uneleporþiuni ale istmului karelian dupãrãzboiul fino-sovietic din iarna anilor1939-1940, ocuparea þãrilor baltice,a Basarabiei ºi nordului Bucovinei învara anului 1940 – au avut ca pretexteliberarea unor minoritãþi „abuzate”,care urmau sã se uneascã în cadrulunor republici sovietice cu marea þarãa socialismului. Astfel, teritoriile dinestul Poloniei, locuite preponderentde ucrainieni ºi beloruºi, au intrat încomponenþa RSS Ucrainianã ºi RSSBelorusã, în vreme ce nordul Buco-vinei ºi sudul Basarabiei au fost încor-porate tot RSS Ucrainiene, iar ceeace rãmânea din Basarabia, împre-unã cu fâºia de pe malul drept alNistrului – RASS Moldoveneascã –au constituit noua RSS Moldove-neascã, alãturi de republicile baltice,rebotezate.

Întreaga populaþie româneascã in-tratã în captivitatea comunistã aveasã cunoascã nu numai „binefacerile”puterii sovietice, ci ºi „cãlcâiul de fier”al organelor de represiune stalinistã,în frunte cu NKVD.

Intrarea României în rãzboiul de-clanºat de Germania împotriva URSSa avut ca motivaþie declaratã cu os-tentaþie recuperarea teritoriilor rãpiteprin ultimatumul din iunie 1940 ºi

readucerea fraþilor basarabeni ºi bu-covineni la sânul þãrii mamã.

Inversarea rolurilor între Româniaºi Ungaria în ceea ce priveºte pon-derea minoritãþilor – maghiarã în Ro-mânia ºi românã în Ungaria – dupãDictatul de la Viena a complicat ºi maimult situaþia deja explozivã dintrecele douã þãri care, angrenate într-unrãzboi peste puterile lor, se aflau înîncordatã stare de pândã reciprocãîn vederea tranºãrii definitive a pro-blemei transilvane înainte de înche-ierea ostilitãþilor sau la conferinþa depace viitoare. România a schimbatalianþele, trecând de partea NaþiunilorUnite, contra Germaniei ºi Ungariei,dupã 23 august 1944, tocmai pentrua elibera Transilvania de nord-vestcedatã în termeni de dictat ºi a scoatedin robia maghiarã compacta popu-laþie româneascã, consideratã „mino-ritarã” de cãtre puterea uzurpatoarehorthystã.

Ungaria ºi Rusia ºi-au dat în per-manenþã concursul, fie pentru a plã-nui ºi realiza dezmembrarea statuluiromân, fie pentru a discredita, izola ºiculpabiliza România, taxatã în modabuziv ºi în total ºi flagrant contrastcu politica sa practicatã faþã de mi-noritãþile naþionale, în principal faþãde cea maghiarã, drept un stat opre-sor, în care naþionalismul ar atinge

16

valori maxime, în condiþiile în careUngaria nu s-a dezis niciodatã de am-biþiile sale revizioniste, iar UniuneaSovieticã ºi ulterior statele succe-soare, Ucraina ºi Rusia, au pus înpracticã, prin toate mijloacele, o poli-ticã durã de deznaþionalizare a ele-mentului românesc, de asimilare for-þatã a acestuia din urmã pe fondulunei ostilitãþi constante faþã de Ro-mânia în politica externã.

Într-o recentã lucrare consacratãrazboiului purtat de blocul comunistîmpotriva României de-a lungul în-tregii perioade postbelice, istoriculamerican Larry Watts probeazã cudocumente din arhive româneºti ºistrãine, în special americane, inclu-siv ale CIA, cã între Budapesta ºiMoscova a existat o permanentã con-certare ºi o unanimitate de vederi înlegaturã cu politica de exploatare atensiunilor interetnice, pentru intimi-darea autoritãþilor de la Bucureºti,astfel încat minoritatea maghiarã dinRomânia sã dobândeascã un statutprivilegiat, fãrã ca României sã i seofere vreo ºansã în apãrarea popu-laþiei româneºti aflate dincolo de Prut.O politicã perfidã, pe termen lung, cuvariaþii de intensitate, dar al cãreiobiectiv statornic a fost unul ºi ace-laºi: decredibilizarea României înpolitica ei faþã de minoritãþi ºi faþã de

diaspora româneascã din imediatavecinãtate.

Un autor maghiar, Akos Szilágyi,care ºi-a atras critici vehemente dinpartea confraþilor ºi conaþionalilor sãi,surprindea cu acuitate ºi dreptate fap-tul cã „naþionalismul maghiar a con-stituit întotdeauna sfidarea majorã asecolului douãzeci, el a constituit înceea ce mã priveºte punctul cel maiiritant din istoria maghiarã a ideilor,cuplat cu evenimentele cele mai res-pingãtoare ale istoriei maghiare”. ªieste greu de contestat aceastã con-statare dacã mai facem încã o datãrecurs la memorie amintindu-ne cor-tegiile de excese ºi atrocitãþi ce aumarcat instaurarea regimului horthystdupã înãbuºirea Republicii SovieticeMaghiare în 1919-1920, instalareaviolentã a administraþiei maghiare întoamna anului 1940 ºi masacrele sã-vârºite pânã în 1944 în Ardeal, iz-bucnirile criminale ºi iredentiste dintimpul insurecþiei antitotalitare din oc-tombrie 1956, crimele oribile din de-cembrie 1989, comise în unele oraºedin Transilvania de bande ale mino-ritãþilor maghiare împotriva funcþio-narilor administraþiei româneºti, pen-tru a încheia cu incidentele interetni-ce provocate de naþionaliºtii ºi ºovi-nii maghiari la Târgu Mureº în martie1990.

17

18

Recrudescenþa naþionalismului,xenofobiei ºi exclusivismului etno-centrist dupã cãderea comunismuluia fãcut ca problema minoritãþilor sãintre în prim-planul atenþiei ºi sã viru-seze întreg registrul relaþiilor intersta-tale dintre România ºi Ungaria. Într-olucrare minuþios documentatã intitu-latã Transilvania roºie. Comunismul

român ºi problema naþionalã, 1944-

1965, istoricul italo-maghiar StefanoBottoni reconstituie, mergând doarpe un versant al accidentatului reliefpe care îl reprezintã relaþiile româno-ungare vizavi de problema transilva-nã, atât tensiunile, cât ºi restricþiileimpuse celor douã þãri-satelit de stra-tegia sinuoasã a Moscovei, dupã celde-al doilea rãzboi mondial, ataºatãadagiului divide et impera. Stalin în-suºi a decis de la o etapã la alta for-mula de tranzienþã în chestiuneaTransilvaniei: de la partajul acesteimult disputate regiuni prin Dictatul dela Viena, la ocuparea manu militari,prin excluderea brutalã a administra-þiei româneºti din aºa-zisa entitate„autonomã” a Ardealului de Nord, cupartid comunist distinct, sub condu-cerea ilegalistului Miklos (Nicolae)Goldberger în scurtul interval octom-brie 1944 – martie 1945. A urmat apoiretrocedarea cãtre România a Tran-silvaniei de nord-vest ºi reinstalarea

autoritãþii româneºti asupra teritoriuluirãpit prin dictat, dupã 6 martie 1945.În 1952, dupã model sovietic, a fostînfiinþatã Regiunea Autonomã Ma-ghiarã care a condus la enclavizareaunei zone locuite preponderent demaghiari ºi secui, a cãrei existenþãîncapsulatã a incomodat atât Bucu-reºtii, cât ºi Budapesta – aceasta dinurmã fiind nemulþumitã de faptul cãautonomia maghiarã dobânditã peun teritoriu decupat artificial cu spri-jinul nemijlocit al liderului suprem dela Kremlin era o soluþie factice, pa-sagerã, imposibil de susþinut pe ter-men lung –, experimentul dovedin-du-se dupã câþiva ani falimentar.

Toate aceste avataruri relevã fap-tul cã în perioada comunistã, naþio-nalismele, inclusiv cel maghiar, s-auaflat, de la început, sub control strictîn interiorul „lagãrului” socialist, pen-tru ca ulterior pretenþiile „centrului” sãscadã de la an la an, astfel încât ten-tativele de ieºire de pe orbita Krem-linului (1956, 1968) sã ajungã sã seorigineze fie într-un melanj de bolºe-vism ºi naþionalism de stat, fie într-ocombinaþie sui generis de reformismde pe liniamente comunist-moderateºi revendicarea în surdinã a dreptu-rilor ºi libertãþilor civice, cu trimiterela drepturile colective ale minoritã-þilor.

Ieºirea din labirintul totalitarismu-lui a gãsit popoarele fostului bloc co-munist ºi minoritaþile naþionale din cu-prinsul statelor din Europa centralãºi de est, deci ºi România ºi Ungaria,în postura de „sinistraþi” ai unui sistemeºuat. Fãrã repere clare, fãrã resur-se instituþionale ºi canale deschisepentru asimilarea unei noi experien-þe istorice pe cale de înfãptuire. Sin-gurele certitudini pe termen scurt ºimediu s-au cantonat în zona naþiona-lismului militant, a tentativelor de re-cuperare a potenþialului politico-cul-tural al minoritãþilor naþionale ºi gru-purilor etnice trezite la viaþã ºi dornicede afirmare în plan identitar. Or, de larevendicarea unei cauze naþionalepânã la erijarea acesteia în politicãexclusivã ºi exclusivistã de autopro-tecþie identitarã egoistã nu este decâtun pas. Explozia acceselor de intole-ranþã ºi exclusivism etno-centric a fã-cut posibilã configurarea unei politici

ostile faþã de orice exhibare ºi exal-

tare a alteritãþilor naþionale percepu-

te ca ameninþãri ºi surse de insecu-

ritate a statelor angajate în aventura

post-comunistã. Conflictele interetni-

ce sângeroase din fosta URSS, inci-

dentele de la Târgu-Mureº din 1990

sau destrãmarea Iugoslaviei ca ur-

mare a unor beligeranþe întreþinute ºi

patronate de forþe politice interesate,

soldatã cu acþiuni oribile ºi pulsiuni

genocidare vizând epurarea etnicã,

au evidenþiat încã o datã, dacã mai

era nevoie, cã miza minoritãþilor na-

þionale a fost exploatatã pânã la ulti-

mele limite. Cu toate prejudiciile ºi

maleficiile imaginabile. Cu efecte dra-

matice, ºi care învenineazã la ne-

sfârºit existenþele paralele ºi uneori

intersectate prin natura logicii proce-

sului istoric ale unor popoare, naþio-

nalitaþi ºi etnii învrãjbite, captive în

propriul lor trecut.

19

Dupã ce Samuel Huntington a atrasatenþia, cu The Clash of Civilizations(1996), cã identitatea religioasã estemai adânc ºi mai durabil trãitã deoameni decât alte identitãþi (politicã,etnicã, civicã etc.), a luat avânt ana-liza diferitelor identitãþi ale oamenilorde astãzi. Între timp, cel puþin în Eu-ropa, teza multiplelor identitãþi a ce-tãþenilor a câºtigat adepþi, chiar dacãnu avem elaborate încã teoremele co-relaþiei dintre diferitele identitãþi (iden-titatea religioasã ºi cea politicã, reli-gie ºi comportamentul economic etc.).Ca efect al atmosferei orientate spreauto-identificare, se clameazã iden-titãþi, dar se sesizeazã anevoios posi-bilitãþile corelãrii lor ºi regãsirii struc-turilor universale ale convieþuirii.

Pe de altã parte, în contextul efor-turilor autoritãþilor italiene (2008) ºifranceze (2010), de lãmurire a situaþieiromilor, Europa unitã s-a trezit în faþa

unui grup cu o identitate confuzã, carenu a fost încã integrat prin mecanis-mele tradiþionale ale autoafirmãrii ºirecunoaºterii. Romii beneficiazã delibertatea de circulaþie pe continent,dar comportamentul ºi felul de viaþãal unora dintre ei diferã de societãþileîn care se stabilesc ºi ºocheazã adep-þii modernitãþii. Tema construcþiei iden-titãþii ºi a recunoaºterii în societaterevine astfel pe scenã într-un caz ne-aºteptat ºi pretinde soluþii.

Vreau ca în intervenþia mea sãevoc situaþia multiplelor identitãþi trã-ite într-un loc exemplar din Europa ºisã formulez câteva corelaþii (1), pen-tru ca, apoi, sã elucidez din punct devedere metodologic constituirea iden-titãþii (2), sã caracterizez identitatearomilor (3) ºi sã arãt ce este de fãcutpentru integrarea lor în societãþile mo-derne de astãzi (4).

20

Identitãþile multiple ºi construcþia identitãþii– cazul romilor europeni –Prof. univ. dr. Andrei Marga

Cuvinte cheie: identitate multiplã, ardelean, componenta etnicã, identitateeuropeanã, rom

(1)Iau ca ilustrare a multiplelor iden-

titãþi pe care le trãieºte un locuitor alEuropei Centrale ºi de Rãsãrit1 cazullocuitorului tradiþional al oraºului Cluj –de multã vreme „capitalã neoficialã aTransilvaniei” ºi unul dintre oraºelecele mai dezvoltate din România.Acest locuitor se percepe pe sine, înviaþa de zi cu zi, în mersul la serviciu,la piaþã sau la activitãþi distractive, nunumai ca persoanã având o identitate

profesionalã precisã, ci ºi drept clu-

jean, adicã o persoanã ce face partedin comunitate localã a Clujului. Iden-

titatea localã este perceputã printreprimele de cãtre locuitorul oraºului.În funcþie de contexte politice, identita-tea etnicã este trãitã mai mult sau maipuþin manifest ºi-l leagã pe locuitorulClujului de o „þarã-mamã”. Românulpriveºte peste Carpaþi, maghiarii îºiîndreaptã privirea spre Tisa, germaniise simt parte a unei mari naþiuni occi-dentale, evreii se percep ca membriai strãvechii comunitãþi a Israelului.În perioade de democratizãri, identi-

tatea localã este trãitã mai intens, înschimb, în perioade de stridenþã na-þionalistã identitatea etnicã este eta-latã fãþiº.

Alãturi însã de aceste douã identi-tãþi – în virtutea particularitãþilor dez-voltãrii istorice ºi culturale a Transil-vaniei, a ponderii reale a acesteia înmodernizarea României – locuitorulClujului trãieºte o identitate regionalã.El se simte transilvan sau ardelean,adicã aparþinând unei regiuni care afost mereu într-un contact mai directºi mai strâns cu Europa Occidentalãºi care a rãmas particularã prin mul-ticulturalitatea ºi interculturalitateanaturalã formate de-a lungul secole-lor de convieþuire a diverselor grupurietnice. Atunci când statul urmeazã opoliticã centralistã ºi autoritarã se in-tensificã, în reacþie, ideologia regio-nalistã a „transilvanismului”, de carese leagã o mai acutã trãire a identi-tãþii regionale.

În legãturã foarte complexã cuidentitatea etnicã ºi cu identitatea re-gionalã, locuitorul Clujului trãieºte oidentitate confesionalã. Într-un oraºneobiºnuit de bogat în biserici ºi culte,ce reprezintã creºtinismul ºi iudaismul,locuitorul se identifica foarte variat dinpunctul de vedere confesional. Ceamai mare parte a românilor se reven-dicã din Biserica Ortodoxã Românãºi din viziunile Bizanþului de altãdatã.

21

1 Am abordat problema în Andrei Marga, Europäische Identitätsbildung in Osteuropa, în LudwigKühnardt (Hrsg.), Europäische Identität: Paradigma und Methodenfinagen, CEIS, Bonn, 2005,studiu reluat în Andrei Marga, Die Philosophie der europäische Einigung, Cluj UniversityPress, 2009, Kapitel II, Vierster Teil.

O parte a românilor aparþin BisericiiGreco-Catolice ºi se simt legaþi decreºtinismul occidental. Prin BisericaRomano-Catolicã, maghiarii se simtlegaþi de Roma ºi de Occident. Prinbisericile reformate, maghiarii ºi ger-manii se identificã drept parte a ce-leilalte mari comunitãþi creºtine occi-dentale – cea a protestantismului.Cultele neoprotestante – din care serevendicã români, maghiari, romi –se bazeazã pe percepþia unei alteidentitãþi confesionale, care, la rân-dul ei, este perceputã ca legãturã cuOccidentul. Evreii se plaseazã, priniudaism, la rândul lor, în tradiþia reli-gioasã ce a contribuit la asigurareafundamentelor lumii civilizate. Identi-

ficarea confesionalã, ce devine maiacutã atunci când apartenenþa con-fesionalã este afectatã de mãsuri ad-ministrative, lasã loc, în împrejurãrice fac ca oamenii sã se solidarizeze,unei trepte mai înalte a identificãrii,identificãrii creºtine, ºi, urcând încão treaptã, identificãrii iudeo-creºtine.

În relaþii multiple cu aceste identi-ficãri – profesionalã, localã, regionalã,etnicã, confesionalã, religioasã – lo-cuitorul Clujului trãieºte identitatea

naþionalã. Aceasta este puternicã înmomente de pericol (cum a fost, deexemplu, anul 1968, când invadareaCehoslovaciei a fost perceputã ca ºi

un pericol iminent pentru România!),în perioade de efort pentru suprima-rea unei surse majore a rãului (cuma fost, spre exemplu, 1989, când rãs-turnarea dictaturii lui Ceauºescu afost dorinþã cvasigeneralã!) ºi în peri-oade de efort de modernizare ºi de-mocratizare. În astfel de momente ºiperioade, mândria de a aparþine na-þiunii române este trãitã manifest ºisincer, dincolo de identificãrile etnice.Atunci când însã politica sau acþiunilestatului ca stat se situeazã nu în ser-viciul interesului public, ci în serviciulunor grupuri, definite regional, etnicsau confesional, care recurg la iden-tificãri ideologice, identificarea naþio-nalã slãbeºte.

Locuitorul tradiþional al Clujului –peste afilierea sa etnicã ºi confesio-nalã – se simte parte a lumii libere,emancipate ºi iluminate, a Occiden-tului. Ca român el ºtie cã se tragedin romanii ce au urcat în curburaCarpaþilor, iar limba sa este proba laîndemânã în aceastã privinþã. Locui-torul Clujului trãieºte o identitate cen-

tral-europeanã în virtutea secoleloranterioare de istorie a regiunii ºi aaspiraþiilor paneuropene de lungãtradiþie din aceastã parte a Europei.

Aceste identitãþi – profesionalã, lo-calã, etnicã, regionalã, confesionalã,creºtinã, iudeo-creºtinã, naþionalã,

22

central-europeanã, europeanã – sunttrãite cu diferite grade de intensitatede locuitorul Clujului. Ele intrã în relaþii

variate, dependente de contexte, încât

generalizãri puternice sunt greu de

obþinut. Aceste identitãþi, pe de altãparte, se grupeazã în funcþie de pro-blemele care se pun în faþa comuni-tãþilor, în diferite contexte ale evolu-þiei societãþii româneºti ºi a politiciipaneuropene.

(2)Ne amintim cã Erik H. Erikson

este cel care a introdus deja în 1956,pe baza cercetãrilor sale psihanalitice,noþiunea de identitate plecând de laun fapt: conºtiinþa identitãþii interioare(„Bewußtheit innerer Identität”). „Hierweisst der Begriff der «Identität» alsoauf das Band hin, das den einzelnenMenschen mit den von seiner einzig-artiger Geschichte geprägten Wertenseines Volkes verbindet... Das Begriff«Identität» drückt also insofern einewechselseitige Beziehung aus, als ersowohl ein dauerndes inneres Sich –Selbst – Gleichsein wie ein dauerndesTeilhaben an bestimmten gruppen-spezifischen Charakterzügen um-fasst”. Erik H. Erikson a precizat cãidentitatea trebuie consideratã, ca

„ein Kriterium der stillschweigendenAkte der Ich – Synthese”, cât ºi ca„das Festhalten an einer inneren So-lidarität mit den Idealen und der Iden-tität einer Gruppe”2.

Identitatea înseamnã structurare a

diferitelor experienþe pe care le face

individul în relaþie cu sine ºi în relaþie

cu ceilalþi, o structurare ce rãmâne,

desigur, un proces, dar este mereu

condiþionatã de o sintezã a Eu-lui.Acest concept a rãmas dãtãtor de di-recþie în filosofie ºi ºtiinþele sociale,chiar dacã astãzi aria de specificarea identitãþii s-a extins foarte mult3.Astfel, în ºtiinþele sociale s-a evoluatspre specificarea „identitãþii sociale”,a „identitãþii etnice”, a „identitãþii cul-turale” ºi a altor identitãþi ºi spre în-registrarea „identitãþii de grup”. Con-ceptul propus de Erik H. Erikson con-tinuã însã sã funcþioneze cu succes,mai cu seamã în situaþia în care iden-titatea personalã rãmâne, în mãsurãmai mare decât identitatea de grup,relevantã pentru comportamenteleºi cercetãrile empirice.

Prãbuºirea socialismului rãsãri-tean din 1989 ºi tranziþia ce a urmatau creat terenul pentru afirmarea va-riatelor identitãþi, dar ºi pentru o veri-tabilã dinamicã a identitãþilor însãºi.

23

2 Erik H. Erikson, Identität und Lebenszyklus, Suhrkamp, Franfurt am Main, 1973, p. 124-125.3 Hans-Peter Frey, Karl Hausser, Entwicklungslinien sozialwissenschaftlichen Identitästfor-schung, în Hans Peter Frey, Karl Hausser (Hesg.), „Identität”, F. Enke Verlag, Stuttgart, 1987.

S-a confirmat încã o datã cã identitã-þile nu mai pot fi surprinse ºi cunos-cute, aºa cum se manifestã în fapt,decât din perspectiva evoluþiei lor încontexte determinate. Chiar ºi cazulconcret al legãturii identitãþii naþionalecu teritoriul geografic, trãitã cu inten-sitate aparte în Europa Rãsãriteanã,se constatã schimbãri, în timp scurt.O cercetare remarca, de pildã, pen-tru cazul Poloniei ºi al unor þãri dinEuropa Rãsãriteanã, cã „the harshrealities of liberal democracy and thefree market have meant that the ma-jority of the population is now muchmore concerned with gaining a «satis-factory» income, however that is de-fined, than with the pursuit of land-scape conceptualizations of nationalidentity”4. Iar dacã în cazul trãirii uneiidentitãþi atât de întãritã de istorie, cumeste cea naþionalã legatã de teritoriu,se constatã o dinamicã, ne dãm sea-ma cât de schimbãtoare este trãireaaltor identitãþi.

Constatarea unei dinamici a identi-tãþilor – inclusiv a identitãþii naþionale,atât de întãritã în istoria modernã – aîncurajat mereu opinia dupã care niciidentitatea etnicã nu este un dat defi-nitiv, ceva „natural”, ci o construcþie.

Nu avem destule probe pentru a inter-preta naþiunile ca efecte ale statelormoderne, dar sunt fapte – în trece-rea de la evul mediu la perioada mo-dernã a istoriei europene – ce atestãcã „die Transformation der Ethnizitätzur Nation einerseits, zur regionalenIdentität andererseits fand jedoch erstmit dem Durchbruch der Modernestatt. Ethnische Gruppierungen sindspezifische Formen der socialenGrenzziehung. Sie integrieren die Ge-sellschaft mittels «Identität» auf jenemSkalenniveau, welches bei gegebenerProduktivitätsentwicklung einen be-stimmten Umfgang des Kommunika-tions – bzw. Organizationsbundes er-möglicht. Unterschiedliche politischeInstitutionen können sehr unterschied-liche Mengen von Menschen umfas-sen. Eine der wesentlichen Entwick-lungstendenzen der Ethnizität ist ihreAblösung von Gesellschaft als Tota-lität und ihre Ausdifferenzierung zueinem System neben anderen Sym-bolsystemen”5. Etniticitatea s-a des-prins ea însãºi de alte componente ºis-a automatizat în cursul unei istorii.

Desigur cã problema nu este doar

sã se constate emergenþa istoricã a

comunitãþilor etnice, ci ºi sã se

24

4 Tim Unwin, Contested reconstruction of national identities in Eastern Europe: lanscape impli-cations, în „Norsk Geografisk Tidschrift – Norvegian Journal of Geography, vol, 53, 1999, p. 119.5 Albert F. Reiter, Die politische Konstruktion von Ethnizität, în Gerhard Seewann (Hrsg.),„Minderheitenfragen in Südosteuropa”, R. Oldenbourg Verlag, München, 1992, p. 38.

gãseascã un loc adecvat componen-

tei etnice în teoria modernitãþii. Subacest aspect, este uºor de observatcã nici Marx ºi nici Max Weber nu auconferit, în sistemele lor teoretice,destinate sã descrie ºi sã explice mo-dernitatea, un loc important naþiunii.Mai mult, cei mai mari teoreticieni re-cenþi ai modernitãþii Parsons, Luh-mann, Habermas au descris socie-tatea modernã ca proces de „diferen-þiere funcþionalã”, dar au consideratetnicitatea ca fiind derivatã în raportcu diferenþierile de bazã (economie,politicã, moralã, ºtiinþã etc.). Pe de altãparte, analizele tranziþiei din Europaau arãtat cã, în virtutea unei istoriisemnificativ de îndelungate, tradiþiaculturalã a rãmas marcatã de „co-munalism” – un fel de viziune etnici-zatã asupra comunitãþii, ce este con-sideratã prioritarã faþã de individ –încât „the communities in Eastern Eu-rope have developed their customsand common values along ethniclines”6. „Ponderea” etnicitãþii – subaspect istoric ºi în condiþiile de dupã1989 – a fost, în orice caz, mai maredecât s-a asumat în teoria moder-nizãrii.

Spre a face faþã noii ponderidoveditã de etnicitate în procesele

sociale europene unii sociologi i-aucãutat locul în teoria modernizãrii. S-aplecat de la observaþia cã nu este po-sibilã o „gesselschaftstheoretischeFundierung” a abordãrii identitãþii et-nice fãrã a o integra în teoria socie-tãþii moderne. Dacã se cerceteazãconstituirea ºi evoluþia identitãþii et-nice în istoria europeanã ºi se exa-mineazã teoria diferenþierii la nivelulatins prin Luhmann, atunci se pottrage douã concluzii: etnicitatea esteo posibilã formã de exprimare a re-acþiei la situaþii sociale marcate detensiunea incluziunii-excluziunii dar,în condiþiile modernitãþii, numai unadintre forme; identificãrile etnice nuse lasã reduse la „miºcãri” ºi „mobi-lizãri” ºi se explicã numai dacã se ac-ceptã existenþa latentã de autoiden-tificãri etnice. Concluzia mai cuprin-zãtoare este cã teoria modernizãrii

poate face faþã realitãþii identificãrii

etnice ºi-i aflã acesteia locul în arhi-

tectura proprie. „Ethnische Konflikteund Selbstidentifikationsfolien sindkeineswegs ein vor – oder frühmo-dernes Relikt, sondern sind in der ge-sellschaftstrukturrellen Verfassung dermodernen Gesellschaft angelegt. Daßsie nicht mehr diejenige sozialinte-grative Kraft besitzen wie im 19 und

25

6 Svetozar Pejovich, Institutions, Nationalism and the Transition Prozess in Eastern Europe, înEllen Franken Paul, Fred D. Miller, Jr. and Jeffrey Paul (eds.), Liberalism and the Economic Order,Cambridge University Press, 1993, p. 71.

26

in der ersten Hälfte des 20 Jahrhun-dert kann als semantische Reaktionauf den prosperierenden Wohlfahrt-sstaat, auf die kulturelle Liberalisier-ung der Gesellschaft und die Indivi-dualisierung von persönlichen Le-benslagen angesehen werden.... Esdürfte plausibel geworden sein, daßder Topos ethnischer und nationalerSelbstidentifikationsmuster jenseitsder Inklusion in das politische Sys-tem eines Staates keineswegs demTopos der funktionalen Differenzie-rung der Gesellschaft widerpricht.Ohne Zweifel dürfte eine funktionier-ende, d.h. vergleichsweise konflikt-freie moderne Gesellschaft, in dergesellschaftlicher Reichtum, Zugangzu politischen Entscheidungen, zuBildung und Gesundheitswesen nichtzu ungleich verteilt sind, in der vorallem die soziale Absicherung von In-dividuen organisiert ist, weniger an-fällig für konflikthafte, ethnische Mo-bilisierungen sein. Als ein partiellesIdentitäts merkmal unter anderen dientder ethnische Aspekt der Selbstiden-tifikation von Individuen, der auch –wie Identitätsbildung schlechthin – zu-nehmend von der individuellen Ent-scheidung der sich selbst identifizie-renden Personen abhängig wird. Die

Wahlfreiheit muß allerdings rechtlichund politisch de facto gesichert sein”7.În acest fel identitatea etnicã estetransferatã experienþei individuale ºicontextualizatã.

Identificarea etnicã în Europa Cen-tral-Rãsãriteanã a stat, adesea în is-torie, pe argumentul „no-personality –without-nationality”, care la rândul sãu,se sprijinã pe o anumitã conceperea „identitãþii”. În aceastã concepere,identitatea etnicã este plasatã, fãrãargumente suficiente, în centrul celor-lalte identitãþi. „Argument from identitydemands that the relevant trait – i.e.nationhood and its form of life – shouldbe decisively more successful identi-ty-provider than any of its competitorsto which the state-political status isbeing derived. But micro and macroregional belonging and loyalties, es-pecially if proposed in isolation fromtheir underlying traits, are equally re-levant and attractive as candidatesfor identification: any choice of a few(allegedly) independently identifica-tion-forcing low-level properties willexclude others, expose itself to anavalanche of counter instances andthus fail by lack of generality”. În plus,„no trait is in itself usually coexten-sive with nationality”8. Se invocã pe

7 Armin Nassehi, Differenzierungsfolgen. Beiträge zur Soziologie der Moderne, WestdeutschenVerlag, Opladen, 1999, p. 173-174.8 Nemod Miscevic, National Identity in Transition, 2002.

27

drept, împotriva autoidentificãrii na-þionaliste, împrejurarea cã multipleleidentitãþi trãite de individ fac o bogã-þie ce nu ar trebui redusã la o singurãidentitate. Soluþia nu este privilegie-rea identificãrii etnice în mulþimea ce-lorlalte identificãri, ci dezvoltarea uneiculturi politice a dezbaterii continue,ce trece dincolo de frontiera fiecãruistat naþional.

Nu se mai poate reprezenta o

identitate, fãrã a-i sesiza conexiunile

cu celelalte identitãþi trãite de individ

în viaþa lui efectivã, în contexte deter-

minate. Ceea ce poate stârni obiecþii– având în vedere „încãrcãtura” ei is-toricã neobiºnuitã ºi împrejurarea cãidentificarea etnicã nu se restrângela Europa Centralã ºi Rãsãriteanã, ci,în anumite momente, izbucneºte ºi înþãrile modernitãþii avansate – este re-lativizarea acestei identificãri. Credcã o precauþie faþã de aceastã rela-tivizare se impune – fãrã, desigur, arelua naþionalismul tradiþional – maicu seamã într-o situaþie culturalã, cumeste cea de faþã, în care criza de mo-tivaþie ºi criza de sens „urcã”, în carene lovim de limita resurselor mediu-lui înconjurãtor, intern ºi exterior, ºi încare noi pericole majore (de exem-plu, terorismul) sunt prezente.

Resimþim, pe de altã parte, nevoiaunei alte conceperi a identitãþii naþio-

nale în raport cu conceperea staticã

ce a alimentat, desigur, tablouri false

ºi conflicte. Am în vedere aici ceeace, în Filosofia unificãrii europene(2003), am numit abordarea genera-

tivã a naþiunii 9, cu implicaþiile ei peplanul autoidentificãrii etnice. Estevorba de o abordare ce pleacã nu dela caracterele – inevitabil discutabile –ale naþiunilor, ci de la condiþiile con-stituirii, mai bine spus „genezei naþi-unilor”. Sã ilustrãm aceastã opþiune.

Deja la începutul secolului al douã-zecilea s-a „fixat” în literatura istoricãºi în abordãrile politice o considerarea naþiunilor conform unor criterii ex-trase din realitatea datã a acestora:„comunitate de sânge”, „comunitatede limbã”, „comunitate de destin is-toric”, „comunitate geograficã”, „co-munitate de viaþã economicã”, „co-munitate statalã”. Definiþiile date na-þiunii, cu care s-a operat în ºtiinþelesociale ºi în decizii, au reþinut câtevasau toate aceste note, într-o ordinesau alta. Fapt este însã cã la oriceîncercare de a testa astfel de de-finiþii, cazuri semnificative de naþiuninu încap în definiþie sau, altfel spus,contrazic definiþia. Cãci sunt, de pildã,

9 Andrei Marga, Filosofia unificãrii europene, EFES, Cluj, 2003, p. 332. Vezi, de asemenea, ediþiaîn limba germanã, Andrei Marga, Philosophie der europäischen Einigung, Cluj University Press,2009.

naþiuni ce nu prezintã „comunitate desânge” (cum este naþiunea americanã)sau „comunitate de limbã” (precumelveþienii) sau comunitate de viaþãeconomicã (ca naþiunea evreilor) sau„comunitate statalã” (cazul naþiuniloraflate în curs de formare). Ilustrãrilepot fi abundente, pentru fiecare caz.De aceea, o definiþie a naþiunii, ce face

faþã situaþiilor factuale, nu mai poate

apela la caracteristici statice ale naþi-

unilor (constatabile dupã formarea lor),

ci este mai bunã, ca definiþie (deci ca

precizare a conotaþiei ºi denotaþiei ter-

menului încât sã se poatã opera deli-

mitãri univoce), dacã iau in conside-

rare caracteristicile formãrii (sau ge-

nezei) naþiunilor. Sub acest aspect ini-þiatorul miºcãrii paneuropene, RichardCoudenhove – Kalergi avea dreptatesã considere naþiunile, în Die Euro-päische Nation (1953), drept „grosseSchulen, nicht Familien”10. El a re-strâns însã aceste „grosse Schulen”la „grosse Gemeinschaften des Gei-stes”, fãrã sã repereze componenteleeconomice, sociale, instituþionale, po-litice – alãturi de cele nemijlocit cultu-rale – ale naþiunilor, dar intuiþia posibi-litãþii unui concept dinamic, genera-tivist al naþiunii rãmâne fructuoasã.

Tranziþia de la socialismul rãsãri-tean la societatea deschisã s-a fãcut

în legãturã cu procesul integrãrii euro-pene a þãrilor Europei Centrale ºi Rã-sãritene. De aceea, pe fondul reafir-mãrii identitãþilor, în consecinþa ade-ziunii la statul modern ºi dezvoltãriiacestuia, problema formãrii identitãþiieuropene ºi a corelãrii ei cu celelalteidentitãþi a intrat pe agenda autoritã-þilor, comunitãþilor, cetãþenilor. Iden-

titãþile tradiþionale nu s-au mai putut

aborda realist fãrã a asuma identita-

tea europeanã.Este de subliniat cã identitatea

europeanã nu este, prin natura ei, unsimplu dat al istoriei, efect al situãriiîn geografia Europei ºi al participãriila evoluþia istoricã a acesteia, ci unrezultat, efectul unor performanþe.Desigur, rãmâne oricând la îndemâ-nã posibilitatea de a invoca caractereale Europei bazate pe datele înregis-trate ale culturii ei. Multe conceperiale identitãþii europene invocã astfelde caractere ºi ajung sã exalte ungrup de caractere sau altul înãuntrulunei „paradigme” – aº numi-o „para-

digma diversitãþii” – care nu face pânãla urmã decât sã descrie ceea ceeste. Edgar Morin, de pildã, în Diekulturelle Identität Europas (1988),concepe identitatea europeanã ca „einStrudel von Wechselwirkungen zwi-schen vielen «Dialogiken»”, precum

2810 Richard Coudenhove-Kalergi, Die europäische Nation.

religie – raþiune, credinþã – îndoialã,gândire miticã – gândire criticã, empi-rism – raþionalism, existenþã – idee,specific – universal, problematizare –nouã întemeiere, filosofie – ºtiinþã anaturii, educaþie umanistã – educaþienaturalist ºtiinþificã, vechi – nou, tra-diþie – evoluþie, reacþiune – revoluþie,individ – colectivitate, imanenþã –transcendenþã, Hamlet – Proteus,Don Quijote – Sancho Panza etc.„Diese «Dialogik» ist das entschei-dende Charakteristikum der kulture-llen Identität Europas, und nicht etwasdieser oder jener ihrer Bestandteileoder Augenblicke”11. Trecem pesteîntrebarea dacã o astfel de descriereeste capabilã sã specifice cultura eu-ropeanã în mod univoc, ca ºi pesteobservaþia cã, odatã descrisã identi-tatea europeana cu „paradigma diver-sitãþii”, toþi cei care au respirat aeruldintre Atlantic ºi Urali aparþin identi-tãþii europene.

În fapt, procedurile de integrare adiferitelor þãri în Uniunea Europeanãau plecat de la intuiþia cã nu este des-tul sã respiri aerul continentului pen-tru a fi european, cã european, îna-

inte de a fi, se devine. În locul uneiabordãri statice a identitãþii europenes-a promovat, pe bunã dreptate, o

concepere dinamicã a acestei iden-titãþi, concentratã asupra caracteris-ticilor genezei identitãþii europene.

Identitatea europeanã se lasã re-construitã – aºa cum am argumentatîn Filosofia unificãrii europene(1997) – ca o culturã legatã: de ºtiinþãorientatã spre cunoaºtere factualã ºipusã în serviciul rezolvãrii de proble-me de viaþã ale oamenilor; de tehno-logie ºi tehnicã bazatã pe cunoaº-tere ºtiinþificã; de comportament eco-nomic cu randament; de administra-þie ce trece examenul eficienþei; decultura dreptului ce promoveazã in-dividul; de drepturi fundamentale ºiinalienabile ale persoanei umane; dederivarea voinþei politice din dezba-terea democraticã; de reflexivitateaculturalã12. Acestea sunt caractere

ale genezei culturii europene, iar pre-

luarea lor în conceperea identitãþii eu-

ropene conferã acesteia nu numai

capacitate descriptivã, ci ºi necesa-

ra componentã normativã.

(3)Unde sunt romii în tabloul descris

adineauri al identitãþilor trãite înTransilvania de astãzi sau în alte ta-blouri? Cum putem caracteriza iden-titatea romilor?

29

11 Edgar Morin, Die kulturelle Identität Europas, în Edgar Morin, „Europa denken”, CampusVerlag, Frankfurt am Main, New York, 1988, p. 128.12 Andrei Marga, Filosofia unificãrii europene, EFES, Cluj, 2003, pp. 44-54.

30

Sã rezumãm, mai întâi, conside-raþiile metodologice anterioare. Iden-titatea, oricare ar fi ea, presupuneconºtiinþa identitãþii ºi se constituie îninteracþiuni. Oricare dintre identitãþi,chiar ºi cea etnicã, este rezultat al is-toriei ºi nicidecum un dat „natural”,definitiv. În societatea modernã, iden-titatea, inclusiv cea etnicã, este re-zultatul diferenþierilor funcþionale ºi altensiunilor incluziunii – excluziunilorce se produc în economie, adminis-traþie, politicã, culturã. Identitãþile nusunt niciodatã izolate, ci se aflã me-reu corelate cu celelalte identitãþi trã-ite de individ. Dacã ne referim la na-þiune, atunci este acum de trecut dela conceptele statice la considerareagenerativistã a naþiunii ca mare co-munitate ce se constituie prin educa-þie ºi în virtutea altor mecanisme.Identitatea europeanã se constituiepe soclul celorlalte identitãþi trãite deindivizi (etnicã, religioasã etc.).

Aºadar, unde sunt romii în tablo-urile identitãþilor? Romii lipsesc dinmarea parte a descrierilor de situaþiedin Europa, iar faptul are explicaþiimultiple. În primul rând, romii nu ºi-aucreat o elitã intelectualã capabilã sãle reconstituie istoria ºi sã le preci-zeze locul în istorie. În Europa nu þise recunoaºte identitatea pânã nu

prezinþi un certificat istoric. În al doilearând, în interacþiunile cu celelalte gru-puri care s-au identificat, romii se pre-zintã încã drept un grup difuz, neor-ganizat ºi ignorabil. În al treilea rând,romii nu s-au pregãtit ºi structuratprofesional în aºa mãsurã încât sãjoace un rol distinct, recognoscibil îneconomia actualã. Ei nu pot indicaacum vreun sector economic semni-ficativ pe care-l reprezintã. În al pa-trulea rând, romii nu au folosit siste-mul educaþional pus în funcþiune înþãrile europene din ultimele secole ºiplãtesc cu preþul marginalizãrii lacu-nele prelungite ale educaþiei.

Ca urmare a acestor factori, romiisunt, înainte de toate,marginalizaþi.Un elocvent volum13 vorbea de 2-7%din populaþia României, Bulgariei ºiMacedoniei care sunt romi ºi „over-represented in all categories in needof social protection the very poor, thelong-term unemployed, the unskilled,the uneducated, members of largefamilies, and individuals without res-idence permits, identity documentsor citizenship papers” (p. 2). În socialprotection, health care, housing – întoate aceste domenii romii sunt dez-avantajaþi ºi au cea mai micã parte,chiar ºi atunci când astfel de þinte serealizeazã.

13 Mark Norman Templeton, On the Margins. Roma and Public Services in Romania, Bulgariaand Macedonia, Open Society Institute, New York, 2001.

Aceste caracteristici ale „margina-lizãrii” nu sunt doar istorice. „AlthoughRoma have historically been amongthe poorest people in Europe, this hasbeen an unprecedented collapse intheir living conditions in the former so-cialist countries. While most Romahad jobs during the socialist era, for-mal unemployment is now wide-spread. Even in the new EU memberstates and leading candidate coun-tries, the levels of poverty are striking.Roma poverty rates range between4-10 times than non-Roma in Bulga-ria, Hungary and Romania. Becauseof higher birth rates, the relative sizeof the Roma population is increasingacross the region”14. De aceea, „sã-rãcia (poverty)” este marea provocarela adresa romilor europeni ºi a eu-ropenilor, cãrora le pasã de situaþiaromilor. În tranziþia care a avut locdupã 1989, de la socialismul orientalla societãþile deschise de astãzi, cumse spune în acelaºi studiu, „the pov-erty and social exclusion... are moreacute for Roma. Transition has hada worse impact on Roma than othergroups of interconnected reasons:legacies of past policies, low skilllevels and educational attainment of

Roma, a tendency toward cultural se-paration, a history of poor relationswith the mainstream societies andstates of Europe, poor policy respon-ses, and a reduction in social spen-ding caused in large part by macro-economic decline” (p. 23).

Marginalizarea ºi lovirea de sãrã-cie nu încheie însã soarta romiloreuropeni. La acestea se adaugã ime-diat „discriminarea (discrimination)”:romii sunt priviþi ca oameni de altãcategorie. „Discriminarea” începe cucea din copilãrie (chiar din jocurilecopiilor) ºi se resimte deja la nivelulºcolii. Comisia Europeanã semnala,pe drept15, cã în þãrile noi membreale Uniunii Europene copiii romisuferã discriminãri în forme variateºi duc pânã la urmã la „absenteeismand drop out, the accommodation toa travelling way of living and on theunintended effects residential segre-gation” (p. 4).

4.Ce este de fãcut pentru integrarea

romilor? Discuþia asupra romilor înEuropa s-a ascuþit în ultimele luni da-toritã opticilor unilaterale care se prac-ticã. Dacã luãm în seamã principiile

31

14 Dena Ringold, Mitchell A. Orenstein, Erika Wilkelns, Roma in Expanding Europe: Breakingthe Poverty Circle, The World Bank, Washington DC, 2005, p. 2.15 Comisia Europeanã, Segregation of Roma Children in Education. Addressing StructuralDiscrimination through the Race Equality Directive, 2007.

32

construcþiei europene, atunci vatrebui ca douã principii sã fie asu-mate mereu împreunã: deplina liber-tate de circulaþie în þãrile europeneconform reglementãrilor sistemuluiSchengen ºi obligaþia fiecãrui stat dea integra propriii cetãþeni conformdemnitãþii persoanei umane. Din ne-fericire, unii dintre noii membrii aiUniunii Europene (mã refer la Ro-mânia actualã) folosesc primul prin-cipiu, iar celelalte þãri pe al doilea, învreme ce problema este de a cuplaaplicarea celor douã principii. Pentruo þarã ca România, prima problemãar trebui sã fie integrarea romilorproprii în condiþii demne de viaþã.

Ce este de fãcut acum pentruaceastã integrare? Pot sã vã mãrtu-risesc cã, în 1997-2001, în calitate deMinistru al Educaþiei Naþionale alRomâniei16 am introdus discrimina-rea pozitivã a romilor în învãþãmânt,alocând locuri aparte în licee ºi fa-cultãþi ºi iniþiind ºcolarizarea pescarã cuprinzãtoare a romilor (pp.14-16). Asumpþia mea a fost ºi esteaceea cã nu-i poþi integra pe romifãrã a-i sprijinii sã-ºi creeze o elitãcivicã ºi politicã reprezentativã, iaracest sprijin este, în primul rând,

educaþia. Orice intervenþie – develop-mentalã, economicã, financiarã, so-cialã sau de altã naturã – este utilã,dar, dupã pãrerea mea, educaþia rã-mâne prioritarã.

Aceastã asumpþie este ºi astãziconfirmatã. Am în vedere aici doar in-spiratul studiu al lui Michéle Lamontºi Mario Luis Small17, care au arãtatcã „we need heterogenous viewsabout how culture and poverty are ca-usally related: cultural practices mayshape responses to poverty, culturalrepertoires may be limited by poverty,cultural frames may be expanded byneighbourhood poverty, cultural nar-ratives may change irrespective ofpoverty, and so on. Whether culturalchange leads to structural change isa counterproductive question. Muchmore useful is to ask when, where,and how cultural change leads tostructural change. It is imperative thatthe terms of the debate be changedto make room for conceptions of cul-ture that go beyond thin accounts ofpreferences” (p. 91). Va trebui asu-mat – încã o datã: fãrã a ignora câ-tuºi de puþin importanþa mãsurilor denaturã materialã, care rãmâne cruci-alã în acest moment – cã o acþiune

16 Embassy of Finland, International Expert Symposium on Roma Questions, Cluj-Napoca,2000.17 Michéle Lamont, Mario Luis Small, How Culture Matters: Enriching an Understanding ofPoverty, 2008.

culturalã în favoarea romilor ºi avân-

du-i ca subiecte pe romii înºiºi este

indispensabilã. Am în vedere o acþi-

une în patru paºi: autoidentificarea

populaþiei rome; organizarea acestei

populaþii la nivel local, regional ºi al

fiecãrei þãri; folosirea de cãtre romi a

oportunitãþilor educaþionale ºi inte-

grarea în economiile respective; în-

curajarea evoluþiei lor spre autoorga-

nizare civicã ºi politicã. Romii au –

cel puþin în România, Bulgaria, Un-

garia, Macedonia – o astfel de pon-

dere încât soluþiile tradiþionale ba-

zate pe destructurarea acestei po-

pulaþii devin contraproductive. Doar

structurarea romilor în condiþiile re-

prezentãrii economice, civice, politice

mai poate fi soluþia.

Concluzia mea contravine evidentunor cercetãri recente, care susþin cãromii nu vor putea sã se prezinte ca în-treg ºi, ca urmare, nu vor forma o co-munitate etnicã în accepþiunea consa-cratã18. Aceste cercetãri îºi iau argu-mentele din împrejurarea cã societa-tea modernã tinde sã pulverizeze co-munitãþile ºi sã marginalizeze oame-nii. Romii ar fi mai expuºi marginalizã-rii datoritã adeziunii lor la o economieparalelã. Eu cred cã aceste argumen-te au de partea lor istoria, dar nu suntdecisive. În fapt, în multe þãri ale Euro-pei, romii ai fost integraþi, chiar dacãafirmarea identitãþii lor pe plan culturaldureazã. Astfel de reuºite ar trebuiluate în serios, în locul tendinþei actua-le de a închide prematur ºi neprecautun dosar ce abia s-a deschis.

33

18 Vezi Brian A. Belton, Questioning Gypsy Identity: Ethnic Narratives in Britain and America,AltaMira Press, Walnut Creek, 2005, p. 93.

Winston Churchill afirma, dupã pe-rioada zbuciumatã a rãzboaielor bal-canice cã „Balcanii au tendinþa de aproduce mai multã istorie decât potconsuma”. ªi asta nu este departe deadevãr, cu o singura obiecþie, istoriabalcanicã a fost completatã de oanumitã mitologie din cauza poziþieigeopolitice a Balcanilor, poarta prin-cipalã cãtre misteriosul Orient.

Încã de la începutul stãpânirii oto-mane impunerea unei ordini a avut învedere crearea unui sistem multicul-tural ºi multireligios. Amestecul etnicrezultat, diferit de cel din Vestul Eu-ropei, a fost caracterizat de intoleran-þã ºi nesupunere faþã de tot ce însem-na renunþarea la aspiraþiile privindidentitatea naþionalã ºi religioasã.

Pornind din acest punct, se poateîncerca configurarea sinuosului drum,parcurs cu eforturi de minoritãþile dinpeninsula balcanicã.

Înþelegerea situaþiei minoritãþilordin Balcani este strâns legatã de par-ticularitãþile spaþiului în care acesteas-au dezvoltat.

Într-o lucrare care meritã cititã fieºi pentru dezvoltarea apetitului de po-lemica (Noel Malcom, Bosnia: a short

History, Londra,1994) autorul vorbeº-te despre doua mituri care pânã la în-tâlnirea cu realitatea balcanicã pot fireþinute.

Primul este mitul puritãþii rasialecare proclamã faptul cã grupurile rasi-ale distincte de bosniaci, croaþi, sârbi,vlahi, greci, albanezi ºi turci au fostseparate odatã pentru totdeauna delimbã, religie ºi culturã.

Din fericire, un simplu periplu prinMacedonia, Albania ºi în general înspaþiul balcanic contrazice afirmaþiade mai sus. Dacã Iugoslavia nu s-arfi dezmembrat, puritatea rasialã ar fi

34

Politica balcanicã ºi minoritãþileDr. Vasile Leca

Cuvinte cheie: rãzboaie balcanice, minoritãþile din Balcani, mitul puritãþiirasiale, dreptul primului venit, comunitatea europeanã

coabitat în spaþiul cultural fãrã tea-ma dispariþiei.

Al doilea mit vizeazã dreptul pri-mului venit în teritoriu care conferã ºidreptul de a se intitula drept rasa su-perioarã în zona. Vom comenta acestaspect puþin mai încolo. Considera-þiile privind aceste mituri nu au ocu-pat mult spaþiu în analiza fenomene-lor socio-politice ale regiunii, dar dinnefericire, au rãmas. Istoria a lãsat osingurã lecþie nealteratã de ambiþii ºiinterese ºi anume convieþuirea etnicã.Dorinþa de convieþuire paºnicã a fostsingura care a rezistat politicilor careau obstrucþionat, nu de puþine ori,calea spre înþelegere.

O atentã trecere în revistã a prob-lematicii minoritãþilor din Balcani fa-vorizeazã concluzia cã, pentru a creaun sistem de securitate viabil pentruregiune ºi, nu în ultimã instanþã, pen-tru Europa, nu se poate evita tratareaacestui aspect.

Minoritãþile din þãrile balcanice auo amprentã speciala a spaþiului geo-grafic în care au trãit dar ºi trasãturinãscute din lupta pemanentã cu au-toritatea, care nu de puþine ori le-aignorat.

Prezentarea de mai jos a urmãrit înprincipal specificul ºi modul cum auto-ritãþile fiecãrei þãri privesc problemaminoritãþilor.

Albania. Comunitatea cu o pon-derea ridicatã este cea aromânilordenumiþi de ei înºiºi români. Cea maicunoscutã aºezare istoricã este loca-litatea Moscopole aflatã în sud-estulAlbaniei. O trãsaturã aproape istoricãa fost transhumanþa care pe undevai-a ajutat sã scape ºi de procesul degrecizare. Principalul factor de spri-jin a redevenit, acum, România carea reluat o veche tradiþie de sprijin alinstituþiilor de învaþãmant ºi a lãcaºe-lor bisericeºti în contrast cu ofensivagreceascã care vrea sã cucereascaAlbania prin atragerea a cât mai mul-tor cetãþeni albanezi sã-ºi schimbenaþionalitatea în schimbul unei pen-sii de 400 de euro.

Amintim cu placere câteva perso-nalitãþi din Albania precum preotul-pa-roh farserot Dumitrache Veriga de labiserica ortodoxa aromâna „Schim-barea la Faþã” din Corcea, apreciatulfotograf naþional aromân Aurel Duka,Fatos Nano, fost prim ministru al Al-baniei ºi lista ar putea continua.

Bulgaria. Între minoritãþile de peteritoriul bulgar gãsim ºi aromâni gru-mãºteni care s-au „bucurat intensiv”de campanii dure de bulgarizare. Adoua categorie este comunitatea tur-cilor care s-a bucurat de un tratamentºi mai special din cauza faptului cã

35

„trebuia sa fie pedepsitã pentru cele5 secole de dominatie otomana „carea vãduvit – dupã unele opinii istorice –Bulgaria de o populaþie ce trebuia sãajungã astãzi la 80 milioane de lo-cuitori. În 1989 aproape 350000 deturci se refugiazã în Turcia producândun dezechilibru în economia bulgarã.Dupã 1990 situaþia s-a îndreptat cupaºi mici cãtre normalitate prin adop-tarea „Declaraþiei Adunarii Naþionaleasupra Chestiunii Naþionale” care arespins toate actele anterioare cuprivire la protecþia minoritãþilor.

Este elaborat, astfel, un documentprin care se recunoaºte statutul reli-gios ºi entic al minoritãþilor, precum ºigarantarea unor drepturi ce emerg dindrepturile individuale. Aromânii, turciiºi celelalte minoritãþi de pe teritoriulBulgariei se bucura în prezent de oanumitã îmbunatãþire a situaþiei lor,dar încã departe de speranþele puseîn schimbãrile geopolitice din zonã.

Grecia. O þarã care reprezintãceva special în privinþa tratamentuluiacordat minoritãþilor. În concepþia gre-cilor persistã o anume apreciere careconsiderã cã „minoritãþile naþionalesunt un fel de cal troian aflat în mij-locul lor”. În principal Grecia nu recu-noaºte minoritatea albanezã, vlahãsau slavã cu excepþia comunitãþii

turce care este definitã ca o minoritatereligioasã. Lozinca centralã în Greciaeste „noi nu avem minoritãþi”. Toateacestea în contextul în care parteagreacã stimuleazã insistent grecii dinalte þãri.

Ceea ce rãmâne ºi este greu de ac-ceptat este politica originalã a acestuistat, care sub umbrela NATO, îºi per-mite sã ignore drepturile minoritãþilorconsemnate în documentele UniuniiEuropene.

În privinþa aromânilor, autoritãþilegreceºti se situeazã pe aceleaºi po-ziþii de ignorare a dreptului de pãstra-re a identitãþii spirituale ºi culturale.Turcofoni, albanofoni ºi slavofoni suntcitaþi onorific ca minoritãþi naþionale,dar nu ca populaþie nativã ºi deci fãrãdrepturile baºtinaºilor, adicã al vechi-lor eleni.

Un loc deosebit îl au aromânii filo-eleni ca parte a „comunitãþii neamu-lui elenic” pentru cã sunt „greci vor-bitori de limbã neolatinã” ºi asta încontextul în care limba ºi cultura lorau mai multe în comun cu limba ro-mânã decât cu limba greacã.

Macedonia. Þarã învecinatã cuGrecia, oferã o imagine diferitã în pri-vinþa minoritãþilor. Minoritãþile albane-zã ºi aromânã au o situaþie mai bunãdecât în alte þãri balcanice, fiind

36

reprezentaþi în parlamentul macedo-nean, primind sprijin – este drept firav– pentru pãstrarea identitãþii etnice,lingvistice ºi culturale ºi dreptul la în-vãþãmântul în limba maternã.

Implicarea în politicã a celor douãminoritãþi a creat diviziuni în comuni-tãþile lor, cu influenþã vizibilã asupraunitãþii.

Situaþia din Kosovo ºi evenimen-tele sângeroase din 2001 finalizateprin Acordul de la Ohrid au demon-strat din plin cã într-o societate în careminoritãþile sunt ignorate, instabilitateaºi neîncrederea devin elemente peri-culoase pentru integritatea statului.

Modelul multicultural privind mino-ritãþile, promovat de autoritãþile de laSkopje, a devenit exemplu ºi pentrualte zone din Balcani, interesate deevoluþii normale.

Conflictul cu Grecia, în privinþa nu-melui Macedoniei, a implicat ºi mino-ritãþile din cele douã þãri. Identitateanaþionalã este conceptul pe care Ma-cedonia nu vrea sã-l amestece în ne-gocieri în timp ce partea elenã pro-clamã istoria, arbitrul definitiv ºi ire-vocabil care a dat verdict situaþiei înalt secol.

În acest context, Macedonia maiare de fãcut faþã ºi mitului de carevorbeam la început, cel al dreptuluiistoric al „primului venit” privind pãrþi

din teritoriu, reclamate de Bulgaria ºiGrecia. Acest „drept istoric” devine unnonsens pentru actualele mari puteri,pentru cã dacã ar funcþiona ar trebuisã se accepte ideea cã o mare partedin Anglia ar trebui sã fie deþinutã develºi, un teritoriu mare din SUA decãtre indienii native, iar Australia sãfie ocupatã de arborigeni. ªi exem-plele ar putea continua.

Un lucru rãmâne cert, prezentul nupoate fi controlat de trecut, iar drumulspre reconciliere trebuie trasat cu mij-loacele prezentului.

Serbia. În ciuda numeroaselor do-vezi de prietenie ºi înþelegere, pe careRomânia le-a arãtat dupã 1989 faþãde situaþiile uneori dramatice prin carea trecut Serbia, autoritãþile sârbeºtiºi-au pãstrat atitudinea de marginali-zare a comunitãþii româneºti, mai multde împiedicare a manifestãrii identitã-þii spirituale, culturale ºi lingvistice aleacesteia. Situaþia minoritãþii româneºtinu ºi-a gãsit încã o rezolvare pe mã-sura respectului ºi prieteniei pe careRomânia o promoveazã constantfaþã de poporul sârb. Nu sunt multecomentarii privind minoritãþile dinaceastã þarã poate ºi din cauza fap-tului cã Serbia are o viziune specialãasupra minoritãþilor, aparte de timpulºi momentul în care trãim.

37

Problema minoritãþilor în Balcanirãmâne o problemã delicatã în condi-þiile în care rãmãºiþele trecutului, nuprea îndepartat, persistã.

Fiecare minoritate ºi-a creat unmodel, care pe masurã ce a fost per-ceput ca perfect, a devenit fãrã voie,intolerant ºi exclusivist. Mai mult, afost promovat împotriva modeluluivecinului, în ideea creãrii unui sistemunidimensional propriu care ar puteadeveni de referinþã în Balcani.

În loc de concluzie, privind pro-blema minoritãþilor se poate exprimaideea – dupã o experienþã de aproapedouã deceni în Balcani – cã regiunease aflã, încã, în faþa unor dificile încer-cãri ºi asta pentru cã etnicul nu ºi-agãsit locul într-un cadru socio-culturalºi economic bine definit.

Asta în condiþiile în care problemamultietnicitãþii apare în discuþie, ca

motivatie, ori de câte ori sunt dificultãþi

politice, dar dispare atunci când existã

conlucrare economicã. Spaþiul cultural

are o serie de probleme printre care

tendinþa de izolare, de purificare a cul-

turilor de elemente strãine, de cãutare

acerbã ºi de identificare a elementelor

de specific. În plan economic însã,

diferendele entice ºi graniþele dispar

pentru cã este nevoie de existenþa

cooperãrii. Poate cã aici ar fi poarta

pe care comunitatea europeanã ar

trebui sã o încerce, în apropierea re-

giunii de standardele ºi criteriile ce-

rute de exigenþele actuale. Este o su-

gestie ºi nu o soluþie. Altfel, în relaþia

minoritate–autoritate, va dãinui, dupã

cum spunea un filozof, „un climat de

eternã susceptibilitate, interlocutorul

fiind mereu Celalalt, care trebuie þinut

la distanþã”.

38

Mai mult ca sigur cã nu ar fi fostnecesar actul demenþial sãvârºit denorvegianul Anders Behring Breivikpentru a se reitera problema integrãriiimigranþilor, cu deosebire a celor dinlumea musulmanã, în cadrul societã-þilor din statele Europei de vest. Darceea ce s-a întamplat la Oslo ºi pe in-sula Utöya, ºi care poate fi consideratca un atac terorist, era previzibil ºi nuneapãrat numai în Norvegia. Întreba-rea care se pune este dacã crima abo-minabilã a lui Breivik a fost numaiopera unui dement, naþionalist ºi xe-nofob, ori a fost rãbufnirea unei pãrþia societãþii occidentale, în cazul defaþã a celei norvegiene, în raport cunumãrul din ce în ce mai mare al celordin þãrile musulmane care vor sã sestabileascã în Europa.

Aceste comunitãþi constituite dinimigranþi nu au apãrut prin generaþie

spontanee ºi nici nu sunt produsulunei conspiraþii sau infiltrãri diabolice.Ele sunt rezultatele unui proces isto-ric ºi a unor condiþionari economice ºipolitice. Cazul Germaniei este deo-potrivã ilustrativ ºi pilduitor, generatorde reflecþii ºi învaþãminte. La începu-tul anilor ’50 ai secolului trecut Ger-mania de vest oferea tabloul dezo-lant al unei þãri care de-abia ieºisedintr-un rãzboi pierdut, cu o economiedistrusã ºi care încerca sã îºi revinãdin haosul în care se gãsea pe toateplanurile în special la nivelul înþele-gerii identitãþii germane. RepublicaFederalã Germanã, la scurtã vremeînsã, datoritã printre altele ºi „Planu-lui Marshall”, dar ºi a implementãriieconomiei sociale de piaþã sub con-ducerea guvernului Adenauer, pebaza concepþiei lansate de LudwigErhard, era în plin avânt ºi avea

39

Fenomenul imigraþiei ºi „societatea paralelã”Andreas Grip

Cuvinte cheie: imigranþi, integrare, azil politic, sezonier, asigurare socialã

nevoie stringentã de forþa de muncãpe care nu o mai putea asigura dinresurse interne, rata ºomajului în pe-rioada respectivã atingând aproapenivelul 0%. Astfel încât conduceriletrusturilor din aproape toate ramurileeconomice au cerut ajutorul guver-nului vest-german pentru rezolvareasituaþiei. Acesta a început o adeva-ratã campanie de recrutare a forþeide muncã, incluzând chiar ºi exami-narea medicalã a eventualilor anga-jaþi, în þãrile din sudul ºi sud-estul Eu-ropei, în care, cu excepþia Iugoslaviei,rata ºomajului era foarte ridicatã.Precizãm cã în aproape toate cazu-rile era vorba de forþã de muncãmasculinã. Astfel la 20 decembrie1955 s-a semnat la Roma un acordîntre Italia ºi Republica Federalã Ger-mania în care se prevedea angajareaa cel mult 100000 de muncitori italieniîn economia Germaniei de vest. Aceº-tia urmau sã vinã fãrã familiile lor ºisã locuiascã în marea majoritate înbarãci sau în spaþii de locuit provizo-rii, iar acþiunea era limitatã la cel multun an, dupã care persoanele respec-tive ar fi trebuit sã se întoarcã acasã.

A fost primul pas.Ulterior au mai fost semnate

acorduri asemãnãtoare cu Grecia ºiSpania (1960), Turcia (1961), în vir-tutea cãruia pânã în 1973 au venit în

Germania de vest circa 650000 deturci, Maroc (1963), Portugalia (1964),Tunisia (1965) ºi Iugoslavia (1968).

Aceºtia au fost aºa-numiþii „Gast-arbeiter”, termen care în traducereliberã înseamnã „muncitor strãin” ºicãrora la momentul respectiv le-a fostacordatã o semnificaþie deosebitã însensul cã au fost primii ºi priviþi caoaspeþi (Gast = musafir, oaspete, in-vitat) dupã cum sunt prezentaþi la pa-gina 462 din „Harenberg Schlüssel-daten 20. Jahrhundert” (Harenberg –Datele cheie al secolului 20), Haren-berg Lexikon-Verlag. Dortmund 1993sub titlul „Economia în 1955”, citez:„Muncitorii vin (în RFG – n.a.) caoaspeþi.”

Pentru simplificarea înþelegerii înlucrarea de faþã va fi folosit în conti-nuare termenul de „Gastarbeiter”, cuprecizãrile de mai sus. Celor veniþi înGermania de vest în virtutea acordu-rilor sus-menþionate li se vor adãugaîn perioada urmãtoare ºi alþii veniþi fieîn virtutea unor acorduri asemãnã-toare cu cele menþionate mai sus fiepe alte cãi, inclusiv cele de naturãpoliticã, respectivilor acordându-li-seazil politic datoritã situaþiei interne dinþãrile lor în perioada menþionatã. Ariade provenienþã a acestor aºa-numiþi„Gastarbeiter” se extinde atât spresud cât ºi spre sud-est cuprinzând

40

tot mai mult populaþie musulmanã.Astfel încât la mijlocul anilor ’70 cânddatoritã crizei economice procesul derecrutare a forþei de muncã din alteþãri este oficial stopat, existau în RFGconform statisticilor oficiale peste 2milioane de „Gastarbeiter”. În 1975ponderea „Gastarbeiter”-ilor de religiemusulmanã (Turcia ºi alte þãri) era depeste 49% faþã de numai 32% cu undeceniu în urmã.

Din cauza situaþiei economice mar-cate de „criza petrolului” de la înce-putul anilor ’70 guvernul vest-germana hotãrât sistarea campaniei de recru-tare a forþei de muncã din alte þãri în1973 intrând în vigoare aºa-numitul„Anwerbestopp” (= stoparea recrutã-rii). Se fãcuserã însã deja primii paºiai procesului de constituire a ceea ceulterior a fost denumitã „MultikulturelleGesellschaft”, „Societatea multicultu-ralã” sau „Paralellegeselschaft”, res-pectiv a aºa-numitei „societãþi para-lele”. Aceasta deoarece, aºa cum ammenþionat, aceºti „Gastarbeiter” erauîntr-un fel marginalizaþi, cãci pornindde la premisa cã totul are numai uncaracter temporar, acestora li se pu-seserã la dispoziþie barãci sau spaþiide locuire cvasiimprovizate, de obiceisituate la marginea zonelor reziden-þiale, socializarea acestora având maidegrabã un caracter intracomunitar.

Relaþiile sociale cu populaþia germanãse reduceau la raporturile de muncãîn cadrul unitãþilor economice pentrucare aceºtia fuseserã chemaþi, recru-taþi ºi angajaþi. În acest sens existãnenumãrate mãrturii în presa ultimi-lor ani sau chiar în literatura beletris-ticã sau de specialitate care confirmãaceastã stare de lucruri. Astfel în 1980numai 15% dintre vest-germani îiconsiderau pe strãinii care trãiau înaceastã þarã ca fãcând parte din cer-cul lor de cunoºtinþe sau prieteni.Pentru comparaþie menþionãm cã pro-centul acesta ajunsese în 2000 laaproape 50%. Pentru populaþia au-tohtonã se poate spune cã, cu refe-rire la situaþia din timpul rãzboiuluinu cu multã vreme înainte încheiat ºibineînþeles cu obligativitatea respec-tãrii proporþiilor, care era un „deja vu”.Pe de o parte, iar pe de altã partesituaþia era asemãnãtoare cu cea dinperioada de dupã terminarea aces-tui rãzboi, adicã cu anii în care a tre-buit sã „convieþuiascã”. Cu trupele deocupaþie ºi auxiliarii acestora. Trebuieînsã subliniat cã în acest din urmã caznu germanii erau cei care impuneaucondiþiile ci reprezentanþii trupelor deocupaþie. Totuºi în pofida celor stipu-late în Acordurile mai sus menþionateºi contrar aºteptãrilor vest-germanilor,majoritatea acestor „Gastarbeiter”

41

nu s-au întors în þãrile de origine dupãîncetarea raporturilor de muncã pen-tru care fuseserã recrutaþi. O parte, ºiaici este vorba de cei veniþi din þãrileeuropene, mai puþin Turcia, ºi-au în-temeiat în decursul anilor familii îm-preunã cu femeile germane, dat fiindfaptul, printre altele, cã ponderea po-pulaþiei masculine vest-germane caurmare a celui de-al doilea rãzboimondial era încã redusã. Cei de ori-gine musulmanã fie ca ºi-au adusfamiliile cu ei, fie cã ºi-au întemeiatfamilii cu femei de aceeaºi religie cuei ºi din aceeasi þarã de origine.

Dat fiind însã faptul cã în perioadaîn discuþie în multe din sectoareleeconomiei vest-germane, cu precã-dere în cele ce cereau o pregãtireprofesionalã mai redusã sau în celeaºa-numite „murdare” (devenise dejaproverbialã afirmaþia cã în oraºelevest-germane gunoiul este ridicat nu-mai de turci) era încã nevoie de forþãde muncã oferitã de „Gastarbeiter”,gradul de acceptare al acestora la ni-velul autoritãþilor locale ºi al popula-þiei autohtone începe sã creascã. Tre-buie subliniat cã ponderea strãinilorîn cadrul populaþiei totale crescute dela 1,2% în 1960 la 4,9% în 1970.

În perioada de pânã la 1989/1990,respectiv pânã la revoluþiile din þãrileEuropei de est ºi a prãbuºirii sistemului

comunist precum ºi a Unificãrii Ger-maniei numãrul imigranþilor va creºteîn continuare, nu însã în aceeaºi mã-surã ca în anii anteriori ºi nu din ace-leaºi motive. De data asta însã, pon-derea cea mai mare în structura aces-tora o vor deþine cei care vor cere azilpolitic cu precãdere din þãrile comu-niste est-europene sau din þãrile su-puse unor schimbãri politice structu-rale (vezi cazul turciei unde a avutloc lovitura de stat militarã în 1980 ºide unde în special populaþia kurdãdar ºi o mare parte a intelectualitãþiiau fost nevoite sã plece – n.a.).

Desigur cã nu trebuie omiºi niciimigranþii stabiliþi în Germania devest veniþi în perioada analizatã dincelelalte þãri vest-europene vecine,respectiv Franþa, Olanda, Belgia, Lu-xemburg ºi Danemarca, însã ponde-rea acestora este nesemnificativã.

Subliniind însã rolul ºi locul imi-granþilor în dezvoltarea social-econo-micã a Germaniei de vest se impuneneapãrat o precizare de o mare impor-tanþã: nu se poate vorbi de aceastãcategorie fãrã a omite aºa-numiþii„Aussiedler”, respectiv populaþia deorigine germanã care la momentulrespectiv deþinea cetãþenia altor þãrieuropene cum a fost, spre exemplu,cazul saºilor din Transilvania. Astfel,numai în perioada transformãrilor

42

structurale de dupã al doilea rãzboimondial între 1945 ºi 1950 s-au sta-bilit în Germania de vest peste 12 mi-lioane de „Aussiedler” din Þãrile bal-tice, Polonia, Cehoslovacia, Ungariaºi România (250000 de oameni) con-form cifrelor prezentate în magazinul„Der Spiegel – Special” Nr. 4/1995.

Dupã venirea la putere în þãrilemenþionate a regimurilor comunistenumãrul acestora a scãzut conside-rabil, din cauze bine cunoscute. Ma-joritatea celor încadraþi în aceastacategorie, care între 1950–1990 aureuºit sã emigreze din þãrile Europeide est în Germania de vest ºi-au pã-rãsit þãrile de origine în mod clandes-tin, iar o datã ajunºi în aceastã þarãau cerut azil politic. Sau au benefi-ciat de diverse acorduri interveniteîntre guvernul vest-german ºi guver-nele acestor þãri în virtutea cãrora aufost stabilite contingente de astfel de„Aussiedler” cãrora li se permitea emi-grarea ºi stabilirea în Republica Fede-ralã Germania, în cele mai multe ca-zuri ridicâdu-se problema „reintegrã-rii familiei”. Nu de puþine ori aceastãmodalitate a constituit pentru statulvest-german o adevaratã rãscumpã-rare a populaþiei de origine germanãdin aceste þãri, cum a fost cazul saºi-lor ºi svabilor din România pe vremealui Ceauºescu pentru care guvernul

vest-german a plãtit sume considera-bile. Tot în acest capitol trebuie înca-dratã ºi migraþia intra-germanã. Astfelnumai în perioada 1947–1961 au emi-grat din RDG în Germania de vestaproape 3 milioane de persoane (vezi„Deutschland 1945–1963. Zeitge-schichte in Text und Quellen”, p. 226).Dupã 1961, odatã cu ridicarea zidu-lui Berlinului, numãrul aºa numitelor„Übersiedler” scade considerabil, po-sibilitatea celor din RDG de a se sta-bili în vest încadrându-se în aceeaºicategorie cu cea a „Aussiedler”-ilordin þãrile Europei de est.

Nu intrã în obiectul lucrãrii de faþãaprofundarea analizei motivelor careau condus la aceastã situaþie.

Totodatã, þinand cont de obiectullucrãrii de faþã, trebuie luatã în con-siderare ºi situaþia imigranþilor dinRepublica Democratã Germanã res-pectiv a celor chemaþi în aceastã þarãpe baza relaþiilor politice stabilite întreguvernul comunist condus de PartidulSocialist Unit German ºi guvernelealtor þãri comuniste sau ale aºa-nu-mitelor miºcãri de eliberare naþionalãprecum ºi guvernele care se bucu-rau de sprijinul Internaþionalei comu-niste în perioada Rãzboiului rece.Este bine de ºtiut cã în perioada „în-trajutorãrii tovãrãºeºti” au fost che-maþi sã lucreze în RDG muncitori ºi

43

specialiºti din Vietnam, Cuba, Angolaºi o serie de þãri arabe (în funcþie deorientarea politicã a guvernului în pe-rioada respectivã) care ulterior s-auºi stabilit în aceastã þarã. Astfel, cãla 1 ianuarie 1990 trãiau pe teritoriulactual al Germaniei 5 milioane deimigranþi, ceea ce reprezintã 6,4%din populaþia Germaniei (încã nereu-nificate – n.a.). Dupã cum relata zia-rul „Badische Zeitung” din 4 octom-brie 1990 comentând datele statisti-ce oficiale, la 1 ianuarie 1990 ponde-rea imigranþilor în totalul populaþieiera 1.6% în RDG respectiv 7,7% înRFG, cele mai numeroase grupurifiind constituite de vietnamezi în par-tea de est, respectiv de turci în par-tea de vest a Germaniei.

O nouã etapã a început în anul1990 o datã cu revoluþiile din þãrileEuropei de est, care au dus la prãbu-ºirea sistemului comunist, a dãrâmãrii„cortinei de fier” ºi a cãderii „ziduluiBerlinului”, culminând cu „reunificareaGermaniei” consfinþitã la 3 octombrie1990. Problema principalã a acesteiperioade a fost constituitã de valulde-a dreptul imens al imigranþilor sosiþidin toate parþile lumii într-un intervalde timp relativ scurt în Germania, dedata asta unitã. A fost momentul încare în aproape toate paturile socie-tãþii germane cuvântul de ordine era„Das Boot ist voll” (Barca e plinã!).

Autoritãþile germane erau pregãtitela nivelul anului 1990 pentru o even-tualã primire a celor 2,5 milioane de„Aussiedler”, care încã se gãseau înþãrile Europei de est, din care circa220000 în România, majoritatea, circa2 milioane, însã din fosta URSS.Existã deja un algoritm în virtutea cã-ruia aceºtia urmau sã fie repartizaþi înlandurile pânã atunci aparþinãtoareGermaniei de vest. Iar în anii care auurmat majoritatea acestora imigrasedeja în Germania, integrarea acestoraîn societatea germanã nepunând, înlinii mari, probleme, fiind mai dificilãnumai pentru cei care veneau din fos-tele þãri componente ale URSS, înspecial din Kazahstan sau Kirghiziacare nu mai ºtiau limba strãbunilor lor.

Pe moment aproape cã graniþeledispãruserã iar sloganul „Go West!”era cuvantul de ordine. Iar Germaniadevenise locul unde doreau sã ajungãaproape toþi aceºtia, indiferent de ca-uzele care au dus la pãrãsirea þãrilorde origine. Iar cuvantul magic „Azil” erape buzele tuturor.

În aceastã situaþie la începutulanilor ’90 autoritãþile germane au fã-cut cu mare greutate faþã acestui valde imigranþi care se poate spune cãau nãvãlit de-a dreptul „pãmântul fã-gãduinþei”. Era necesarã în primul rândcrearea infrastructurii, inclusiv de

44

ordin administrativ, capabilã sã asi-gure concentrarea ºi cazarea într-oprimã formã în condiþii civilizate aacestora. De asemenea era necesarãcrearea instituþiilor care sã fie capabileîntr-o etapã ulterioarã sã stabileascãposibilitãþile reale ºi îndreptãþite deºedere ale acestora pe teritoriul Ger-maniei. Trebuie subliniat faptul cã,date fiind caracteristicile ºi capacitã-þile organizatorice tipic germane, toa-te acestea au fost realizate într-untimp peste aºteptãri de scurt.

În aceastã perioadã, în calitate deconsilier al Regierungsprasidium (Pre-fectura – n.a.) Freiburg pentru proble-me sociale legate de problematicaacestor imigranþi ºi ulterior în cadrul al-tor unitãþi de cazare provizorie a aces-tora din Landurile Baden-Württembergºi Hessen am avut de-a face directcu aceºtia ºi, aºa cum subliniam, laînceput am facut faþã cu mare difi-cultate numãrului mare de noi veniþidat fiind faptul cã în centrul de ca-zare în care am lucrat soseau zilniccâteva sute de persoane. Structuraacestora în funcþie de naþionalitateera deosebit de heterogenã cuprin-zând naþionalitãþi din cea mai mareparte a lumii, dar majoritatea erau dinzone cu populaþie preponderent mu-sulmanã, inclusiv din Europa, adicãdin Turcia, Bosnia ºi Herþegovina,

Kosovo precum ºi din Orientul Apro-piat ºi Mijlociu ca de exemplu Siria,Iordania, Iran, Irak sau Pakistan darºi din zona musulmanã a Africii. Ulte-rior am constatat cã noii veniþi aveaudeja rude sau prieteni, cunostinþe înGermania, stabiliþi de mai multã vre-me în aceastã þarã, care se pare cãle „nivelaserã” drumul. Cu ajutorulacestora din urmã m-am putut înþe-lege cu multe dintre persoanele res-pective dat fiind faptul cã marea ma-joritate nu ºtiau deloc limba germanãºi nicio altã limbã de circulaþie inter-naþionalã. Dificultatea cea mai maream avut-o în momentul în care amavut de-a face cu imigranþii chinezicu care fãrã ajutorul personalului dinrestaurantele chinezeºti aflate pretu-tindeni în Germania mi-ar fi fost cutotul imposibil sã stabilesc vreun dia-log. Majoritatea celor veniþi din Româ-nia cu care am avut de-a face erauþigani care veniserã în Germania însperanþa, deºartã dealtfel, cã guvernulacestei þãri ii va despagubi pentru ceeace paþiserã cei de etnia lor în timpulcelui de-al doilea rãzboi mondial cre-zând astfel cã vor fi despãgubiþi cavictime ale Holocaustului. Pe lângãaceasta motivau solicitarea acordãriistatutului de azilant pentru faptul cãromânii i-ar fi izgonit din locurile undetrãiau, dându-le foc la case.

45

O primã impresie de-a dreptul stu-pefiantã a fost aceea cã mulþi dintrecei care veniserã cu speranþa cã vorprimi statutul de azilant nu aveau nicicea mai vagã banuialã a ceea ce im-plicã acest lucru, fãrã sã îºi punã pro-blema cã aceastã oportunitate estestrâns legatã de motivele pentru careeste cerutã, considerând cã simpla lorprezenþã în Germania este suficientã,iar acordarea dreptului de azil esteconsecinþa de la sine înþeleasã.Aceastã stare de lucruri ºi nu numai,a fãcut ca în final ponderea celor careau primit statutul de azilant, deci în-dreptãþiþi sã se stabileascã aici dintotalul solicitatorilor sã fie sub 10%.Majoritatea celorlalþi au primit pentrumoment statutul de „Tolerat” pânã înmomentul în care organele de drepturmau sã decidã dacã pot totuºi sãrãmânã în Germania sau sunt obli-gaþi sã pãrãseascã aceastã þarã fãrãdreptul de a mai reveni.

Cãci pentru autoritãþile germanehotãrâtoare erau cauzele ºi motivelepentru care imigranþii au fost obligaþisau nevoiþi sã-ºi pãrãseascã þara deorigine. Aºa cum accentueazã Caro-lin Reißland în lucrarea „Migraþia înGermania de est ºi vest între 1955 ºi2004” Germania a fost multã vremelocul ideal de refugiu pentru mulþi ºidin multe motive. Cãci, aºa cum este

stipulat în articolul 16 al Constituþiei(„Grundgesetz” – n.a.) Republicii Fe-derale Germania din 1948, „PolitishVerfolgte Genießen Asylrecht”, ceeace înseamnã cã „cei care sunt perse-cutaþi din motive politice (în þara lor –n.a.) beneficiazã de dreptul de a primiazil (în Germania de vest la momentulrespectiv, ulterior în Germania reunifi-catã dupã 1990 – n.a.)”. Acest articoldin Constituþia sau Legea de bazã(cum este denumitã în aceastã þarã– n.a.) a Germaniei avea în specialla începutul celei de-a doua jumãtãþia secolului trecut o semnificaþie deo-sebitã. Cãci, pornindu-se de la expe-rienþa legatã de domnia terorii dinperioada naþional-socialistã, aceastaînsemna cã Germania trebuie sã de-vinã locul în care se pot refugia toþicei care se simt urmãriþi în þãrile lordin cauza ideilor lor politice, aparte-nenþei lor etnice sau sociale sau îºisimt viaþa sau sãnãtatea în pericol.

Pornind de la aceste premize aºacum subliniam au fost destui aceiacare în aceastã perioadã, mai multsau mai puþin justificat, au venit înRFG în speranþa cã vor primi azil po-litic. Dacã în 1990 numãrul acestoraera de circa 193000 în anul 1992 cifraacestora totaliza peste 438000 depersoane. Însã prin intrarea în vigoarea reformei dreptului de acordare a

46

statutului de azilant în anul 1993 pre-cum ºi prin convenþiile stabilite în ca-drul Uniunii Europene dar ºi cu altestate, în virtutea cãrora posibilii solici-tanþi de azil erau obligaþi sã cearãacest lucru în prima din þãrile europe-ne în care au sosit, numãrul acestorava scãdea în 1994 la circa 127.000 depersoane. La aceºtia se vor adãugaîn perioada imediat urmãtoare peste50.000 de persoane ca urmare a rãz-boaielor care au dus la destrãmareaIugoslaviei, respectiv cele din Bosniaºi Herþegovina, respectiv din Kosovo.

Astfel cã la o primã analizã cantita-tivã a imigranþilor din Germania, dupãcauzele în virtutea cãrora aceºtia auvenit în aceastã þarã, conform datelorprezentate în cartea lui Rainer Geißler,profesor de Sociologie la Universita-tea din Siegen, „Die Sozialstruktur”(Structura socialã a Germaniei) West-deutscher Verlag pagina 291 ºi urm.),la nivelul anului 2000 rezultã urmã-toarea situaþie:

1. 6,2 milioane (86%) din cei circa 7,2milioane de imigranþi care trãiau înGermania în 2000 se încadrau încategoria „Arbeitsmigranten”, adicãimigranþii veniþi pentru muncã. Ma-joritatea acestora, respectiv 4,3milioane o constituie aºa-numiþii„Gastarbeiter” împreunã cu mem-

brii familiilor lor. Din þãrile fostuluilagãr comunist în 2000 erau veniþidin Polonia în acest scop un nu-mãr de 300000 (4%) oameni.

2. 1,1 milioane (15%) se încadrau încategoria „Flüchtlige” (refugiaþi) ve-niþi din aproape toate colþurile lumiiavând o culturã deosebit de diversãdiferenþiindu-se între ei dupã sta-tutul de drept astfel:- circa 490000 sunt cei cãrora le

este recunoscut statutul de refu-giat (din diverse motive n.a.) ºicare beneficiazã de permisiuneade stabilire în Germania precumºi de dreptul la muncã ºi siguran-þã socialã. Dintre aceºtia 300000sunt cei care au statutul de azi-lant, în numarul acesta fiind cu-prinºi ºi membrii familiilor lor, circa140000 sunt emigranþi evrei dinþãrile care au fãcut parte dinURSS la care se adaugã 60000de persoane care au fost primiteîn Germania în cadrul diferiteloracþiuni umanitare;

- o altã categorie este formatã deaºa-numiþii „De-facto-Flüchtlinge”(refugiaþi de-facto) în care se în-cadreazã cei care fie nu au cerutoficial statutul de azilant fie cãcererea pentru primirea acesteiale-a fost respinsã, care cuprindecirca 365000 de persoane ºi caredin motive predominant de na-turã umanitarã aveau dreptul sãrãmânã în Germania pânã când

47

situaþia lor sau a þãrilor de prove-nienþã se va clarifica. În aceastãcategorie sunt incluºi ºi cei circa12000 de refugiaþi din Kosovode etnie rromã sau askali, caredatoritã faptului cã ar fi colabo-rat cu sârbii nu erau de loc bineprimiþi în noul stat creat;

- 40000 de persoane se încadrau încategoria „Bürgerkriegsflüchtlinge”(refugiaþi din cauza rãzboiului ci-vil – n.a.) în care sunt incluºi ceiveniþi din Bosnia ºi Herþegovina,care nu au dreptul sã solicite sta-tutul de azil, fiindu-le permisã ºe-derea în Germania pânã se vaîmbunãtãþi situaþia din þara deunde au venit;

- 200000 de persoane fac partedin categoria celor „toleraþi”, adicãeste vorba de cei a cãror proce-durã pentru stabilirea dreptului deazil încã nu este încheiatã ºi înacest sens au primit aºa-numita„Duldung” (Toleranþa) în virtuteacãrora pot sã mai rãmânã în Ger-mania pânã la clarificarea situa-þiei.

3. „Illegale” (ilegali), respectiv cei carefie au venit clandestin în Germaniaºi le este teamã cã vor fi descope-riþi fie cã procedura privind dreptullor de ºedere în Germania a fost în-cheiatã fiind obligaþi sã pãrãseascãaceastã þarã. ªi într-un caz ºi încelãlalt ei trãiesc în continuare as-cunºi, cu „sabia lui Damokles”

deasupra capului, existând în oriceclipã pericolul de a fi prinºi ºi expul-zaþi imediat. Bineînþeles cã numãrulacestora nu este cunoscut cu exac-titate, fiind însã estimat la circa500000 persoane.

Aproape o treime a imigranþilor dinGermania (27,4%) o reprezintã cei denaþionalitate turcã. Circa 2,5 milioane(33%) dintre aceºtia provin din þãri cuo populaþie predominant musulmanã.

La nivelul anului 2002 trãiau înGermania 7,9 milioane de imigranþi,ponderea strãinilor în totalul populaþieifiind de 8,9 %. Fenomenul migraþiei înGermania a continuat ºi dupã anul2000, având însã cu totul alte carac-teristici. Pe de o parte, din punct devedere cantitativ numãrul imigranþilora scãzut considerabil, nemaiexistândcauze care sã genereze astfel de va-luri precum cele din ultimul deceniual secolului trecut. În acest cadru tre-buie inclus ºi faptul cã dezvoltareaeconomicã a acestei þãri nu a mai ne-cesitat o afluenþã de forþã de muncãdin exteriorul þãrii, cum se întâmplasecu câteva decenii înainte. Din contrã,cuvântul crizã îºi face tot mai mult locîn presa scrisã iar rata ºomajului vaatinge proporþii îngrijorãtoare, depeste 10%. Pe de o parte cadrul so-cial-politic general este schimbat prin

48

extinderea spre Est a Uniunii Euro-pene. Pe rând, Estonia, Letonia, Litu-ania, apoi Cehia, Polonia, Slovacia ºiUngaria iar în final Bulgaria ºi Româ-nia dupã dezvoltarea pe plan interna unor sisteme politice democratice,capabile sã ofere tuturor locuitorilorlor ºanse egale la participarea so-cial-economicã ºi politicã, devin mem-bre ale UE. În acest fel este posibilãnu numai libera circulaþie a oamenilorºi mãrfurilor într-o Europã aproapefãrã graniþe ci apare ºi posibilitateainvestiþiilor firmelor din Europa de Vestîn noile þãri membre ale Uniunii.

Desigur cã aceasta nu are semni-ficaþia unui act caritabil din partea oc-cidentalilor, nemaifiind vorba nici pedeparte de ceva asemãnãtor PlanuluiMarshall, cum sperau mulþi imediatdupã revoluþiile din Europa de Est ciîn acest fel investitorii din Europa deVest, inclusiv Germania, beneficiaude costurile mult mai mici de produc-þie oferite de noile state membre aleUniunii Europene. Nu poate fi omisãîn acest sens reacþia de descum-pãnire ºi de apãrare a salariaþilor dinGermania în momentul în care fir-mele de acolo îºi închideau porþilesediilor ºi unitãþilor de producþie dinlocalitãþile acestei þãri pentru a lemuta în Cehia, Polonia sau Româniacum a fost cazul Nokia.

Aºa cum menþionam mai sus, mi-

graþia în Germania în aceastã perioa-

dã are cu totul alte caracteristici. În

primul rând creºte ponderea intra-ger-

manã a acesteia, de data asta, com-

parativ cu data dinainte de 1989 în

cu totul alt cadru politic. Datoritã fap-

tului cã în perioada de dupã unificare

o serie întreagã de „mamuþi indus-

triali” de pe vremea RDG sunt desfi-

inþaþi nemaifiind rentabili, rata ºoma-

jului ajunge în unele zone din partea

de Est a Germaniei la peste 20%. În

aceste condiþii tot mai mulþi „ossi”,

cum sunt numiþi cei din fosta RDG

pleacã sã îºi gãseascã de lucru, cu

mai mult sau mai puþin succes, în

partea de vest a þãrii. ªi afirmaþia, cu

mai mult sau mai puþin succes nu e

gratuitã, cãci în perioada respectivã

nici în partea de vest situaþia econo-

micã nu era din cele mai bune. Situa-

þia începe sã se îmbunãtãþeascã abia

cãtre sfârºitul primului deceniu al

noului secol. Tot în acest context se

poate vorbi ºi de cei din þãrile din estul

Uniunii Europene care merg sã mun-

ceascã în þãrile vestice, inclusiv în

Germania. Dar de data aceasta este

vorba preponderent de activitãþi de

muncã cu caracter sezonier, în special

în agriculturã ºi o parte din sectorul

servicii, în majoritatea cazurilor prost

49

plãtite ºi, în special, fãrã suportarea

asigurãrilor sociale de cãtre angaja-

tor. Astfel încât pentru asemenea lo-

curi de muncã este greu de gãsit forþã

de muncã localã, chiar dacã persoa-

nele respective sunt ºomeri ºi primesc

aºa-numitul „Arbeitslosengeld II”, res-

pectiv bani de ºomaj asemãnãtor aju-

torului social, pentru cã prin angaja-

rea într-un asemenea post riscã, în

cele mai multe cazuri sã nu mai bene-

ficieze de alte ajutoare, plus cã este

absolut de neconceput sã lucreze fãrã

primirea sumelor corespunzãtoare asi-

gurãrilor sociale. Aceasta pentru cel

care s-ar angaja. Pentru angajator este

mult mai convenabil sã angajeze pe

cineva fãrã sã suporte aceste cheltu-

ieli. Astfel s-a ajuns ca în agricultura

germanã, sau în unele domenii din

sectorul servicii unde munca nu este

uºoarã sã fie întâlnitã forþã de muncã

din Polonia, Bulgaria sau România.

Unele aspecte legate de situaþia

muncitorilor din aceastã categorie sunt

descrise de Ozlem Gezer în articolul

„Sclavie legalã” în „Der Spiegel” Nr.

21/2011 pe tema „integrãrii imigran-

þilor” din noile þãri membre ale UE în

Germania. Dupã opinia sa, în prezent

este vorba de cu totul alte grupuri de

imigranþi care provoacã probleme în

oraºele mari ale acestei þãri. Excep-

tând bineînþeles grupurile deja stabilite

cu mulþi ani înainte, românii ºi bulgarii

sunt dupã polonezi imigranþii cu pon-

derea cea mai mare în Germania; ast-

fel, conform statisticilor oficiale numai

în 2010 au imigrat în aceastã þarã

75000 de români, respectiv 39000

de bulgari, fãrã bineînþeles sã-i mai

punem la socotealã pe cei neînregis-

traþi în nicio statisticã. Majoritatea

acestora nu cunosc deloc limba ger-

manã iar autoritãþile locale nu se

ocupã de ei, pentru cã îi considerã ca

un fenomen trecãtor, respectiv cã lu-

crãtori sezonieri sau muncitori cu ziua

ºi care fac la fel ca ºi „Gastarbeiter”

din urmã cu 50 de ani trimit banii câº-

tigaþi în þãrile de unde au venit ºi care,

dupã terminarea relaþiilor de muncã

pentru care oficial sau neoficial au ve-

nit în Germania, se reîntorc în þãrile

de unde au venit. Autorul articolului

menþionat subliniazã faptul cã, în Ger-

mania, asemãnãtor cu situaþia din

Franþa ºi din aproape toate celelalte

þãri vest-europene, „cine vrea sã rã-

mânã (în Germania) mai mult de trei

luni trebuie sã dovedeascã cu acte în

regulã cã are un loc de muncã asi-

gurat în aceastã þarã sau cã posedã

suficienþi bani pentru a-ºi finanþa ºe-

derea aici. În realitate este însã greu

de controlat acest lucru. Astfel încât,

50

cine vrea sã fie sigur pleacã în þara

de unde a venit cu puþin timp înainte

de expirarea termenului respectiv ºi

dupã câtva timp vine din nou”.

Autoritãþile locale ca de exemplu

cele din marile oraºe ca Berlin, Ham-

burg sau Frankfurt / Mainz sau marile

aglomerãri urbane, ca cele din bazinul

Ruhr (Dortmund – Duisburg – Dussel-

dorf) ºi altele, fie cã nu se ocupã prea

mult de situaþia acestora aºa cum

subliniam, fie cã sunt depãºite pentru

moment de probleme, cum remarca

un reprezentant al poliþiei din Ham-

burg, care a dorit sã rãmânã anonim.

„Noi am primit în Uniunea Europeanã

þãrile respective fãrã însã sã ne adap-

tãm sistemul juridic la noile condiþii”,

concluzionând cã astfel „…este pe

cale de a se crea o infrastructurã ile-

galã pe care nu o mai putem stãpâni”.

În cãutarea norocului, imigranþii

români ºi bulgari „coboarã din micro-

buze, majoritatea înmatriculate în

Bulgaria, îmbrãcaþi sãrãcãcios ºi cu

copiii desculþi ºi care aratã altfel de-

cât arabii sau turcii din cartier”, dupã

cum remarca Franziska Giffez, con-

siliera pe probleme de educaþie în

Berlin-Neukolln, unul din cartierele

problemã în ceea ce priveºte integra-

rea imigranþilor. Trebuie subliniat cã

nicãieri în acest articol nu se speci-

ficã faptul cã aceºti imigranþi ar fi de

etnie rromã ci pur ºi simplu se anali-

zeazã situaþia imigranþilor veniþi în

Germania ca cetãþeni ai României sau

Bulgariei.

Autorul articolului conchide cã cei

mai noi cetãþeni ai UE sunt din acest

punct de vedere ultimele zale ale lan-

þului început în 1955. Ironia sorþii face

însã ca tocmai foºtii „Gastarbeiter”,

turci ºi arabi, sã fie în momentul de

faþã cei care oferã de lucru bulgarilor

ºi românilor, de cele mai multe ori „la

negru”, respectiv sã le închirieze locu-

inþe, în condiþii aproape de nelocuit.

ªi la fel ca ºi foºtii „Gastarbeiter” ro-

mânii ºi bulgarii încearcã toate opor-

tunitãþile de care ar putea beneficia

pentru a se stabili în Germania. Cãci

aºa cum subliniazã Franziska Giffey,

„Atâta vreme cât relaþiile (social-eco-

nomice) din þãrile lor de origine nu se

vor îmbunãtãþi, aceºti oameni vor rã-

mâne la noi”. Din pãcate pentru ei nu

existã posibilitatea sã urmeze aºa-nu-

mitele „cursuri de integrare”, valabile,

ba chiar obligatorii pentru „Gastarbei-

ter” ºi familiile acestora. Dar aceºtia

încearcã cel puþin sã îºi înscrie copiii

cel puþin în ºcolile germane în spe-

ranþa cã în acest fel vor primi mai uºor

aprobarea de ºedere în Germania.

Franziska Giffey accentueazã însã cã

51

„Noi trebuie încã odatã sã-i lãmurim

cã numai (aprobarea înscrierii copi-

ilor în… – n.a.) ºcoala nu obliga (cu

nimic) autoritãþile”. Pentru acordarea

unei astfel de aprobãri de ºedere. Cu

toate acestea ºi în pofida faptului cã

trei sferturi din copiii bulgarilor ºi ro-

mânilor înscriºi în ºcolile din Berlin-

Neukolln nu ºtiu limba germanã, con-

siliera pe probleme de educaþie citatã

spune cã se face tot posibilul pentru

a se oferi acestor copii ºansa integrã-

rii în ºcoalã, respectiv în societatea

germanã. În acelaºi context al nece-

sitãþii integrãrii imigranþilor ºi familiilor

acestora se înscrie ºi cartea lui Thilo

Sarrazin „Deutschland schafft sich ab”

(Germania se autodesfiinþeazã), de-

venitã foarte repede un „bestseller”.

Pornind de la analiza structurii de-

mografice a populaþiei Germaniei în

cadrul cãreia constatã un accentuat

proces de îmbãtrânire, autorul, un bi-

necunoscut economist ºi om politic,

ajunge la concluzia cã fãrã mãsuri

de reglementare din partea statului

se va ajunge în anul 2050 la situaþia

în care populaþia activã nu va fi capa-

bilã sã asigure o dezvoltare econo-

micã corespunzãtoare a acestei þãri.

Conform prognozelor sale existã ris-

cul ca deja la nivelul anului 2020 po-

pulaþia de peste 65 de ani sã se du-

bleze iar raportul dintre pensionari ºi

cei angajaþi în câmpul muncii sã fie

de 1/1. În aceste condiþii autorul ia în

calcul aportul miºcãrii migratorii dar

considerã cã „Zuwanderung ist keine

Lösung für Deutschland” (Imigraþia

nu este o soluþie pentru Germania),

deci cã numai printr-un spor migrato-

riu pozitiv nu este posibilã rezolvarea

acestei probleme. Sarrazin aprofun-

deazã analiza fenomenului imigraþiei

prin evidenþierea trãsãturilor ei calita-

tive în special ale imigranþilor musul-

mani ºi familiilor lor. ªi el accentuea-

zã cã fãrã luarea unor mãsuri cores-

punzãtoare de integrare a acestora

existã ºi persistã riscul apariþiei unei

„societãþi paralele” subliniind, la pa-

gina 326 a cãrþii sale cã „cine este

aici (în Germania – n.a.) ºi este în

posesia unui statut legal de ºedere

este binevenit. Dar noi aºteptãm de la

voi sã învãþaþi limba (germana – n.a.),

ca veniturile necesare unei vieþi co-

respunzãtoare sã vi le câºtigaþi prin

muncã, sã aveþi ambiþii ridicate în pri-

vinþa instruirii copiilor voºtri, sã vã

adaptaþi obiceiurilor ºi uzanþelor din

Germania ºi cu trecerea timpului, dacã

nu voi cel puþin copiii voºtri sã devinã

(cetãþeni – n.a.) germani. Dacã sun-

teþi de religie musulmanã, OK. În acest

fel aveþi aceleaºi drepturi ºi îndatoriri

52

ca ºi germanii de religie catolicã sauevanghelicã. Dar noi nu dorim niciominoritate naþionalã. Cine vrea sã rã-mânã în continuare turc sau arab ºidoreºte asta ºi pentru copiii sãi cre-dem cã este în þara sa pe mâini maibune. ªi cine vrea numai sã profitede binefacerile sociale ale statuluigerman, poate sã fie deja convins cãnu este binevenit aici". Cum subliniam,cartea s-a bucurat de la început deinteresul cercetãtorilor din acest do-meniu ºi al publicului larg, stârnindchiar ºi controverse, dar datoritã ana-lizei pertinente ºi argumentate aleautorului, nu ar trebui sã lipseascãdin biblioteca niciunui specialist.

Concluziile sale privind importan-

þa imigrãrii se încadreazã pe aceiaºi

direcþie cu rezultatele analizei acestui

aspect la care a ajuns ºi Rainer

Geißler în cartea sus-citatã, care su-

bliniazã cã, chiar dacã în perioada

care urmeazã vor veni anual 200.000

de imigranþi, anual populaþia Germa-

niei va scãdea în 2050 de la

82.000.000 de locuitori în prezent la

70.000.000 de locuitori, iar ponderea

celor de peste 80 de ani va creºte de

la 4% în prezent la 12% la nivelul

anului 2035. ªi aceasta evidenþiazã

necesitatea politicii de integrare a

imigranþilor ºi familiilor lor.

53

Mai mult de trei decenii, statul spa-niol a oferit o imagine de pluralism,convieþuire ºi integrare etnicã.

Într-adevãr, de la sfârºitul anilor’70, Spania numãrã 17 comunitãþiautonome, 17 guverne ºi parlamenteregionale, 17 statute autonome careacordau regiunilor (istorice sau nu)puteri mai largi decât ale unor länder

germane.Cu toate acestea mult trâmbiþatul

„miracol spaniol” nu e în nici un felrezultatul unei ipotetice impuneri dinpartea regimului militar care, dupãmoartea generalisimului Franco, aoptat sã corecteze „erorile” comisede A Doua Republicã, ai cãrei guver-nanþi au aprobat numai statutele deautonomie ale Cataloniei ºi Þãrii Bas-cilor, uitând de pretenþiile naþionalis-mului Galician. Dimpotrivã, armatavictorioasã în conflictul din 1936-1939

era înainte de toate partizana menþi-nerii tutelei militare asupra puteriicivile, acceptând cu scrâºnituri dedinþi o lentã ºi atent supravegheatã

democratizare a þãrii iberice.De fapt, dupã încheierea lungii pa-

ranteze autoritare, þara noastrã s-aaflat în situaþia de a alege un alt drum:o cale mai potrivitã cu tradiþia istoricãa vechilor regate spaniole, mai asime-tricã ºi, prin urmare, mai puþin omoge-nizantã. Primul proiect de Constituþiedemocraticã, redactat de UniuneaCentrului Democratic (UCD)1 cãtremijlocul lui 1977, prevedea împãrþireaþãrii în douã nivele administrative dis-tincte, care cuprindeau trei statutede împãrþire federativã cu conþinutdistinct – Catalonia, Þara Bascilor ºiGalicia – ºi o largã descentralizareadministrativã a restului teritoriului, curegiuni fãrã putere legislativã. În fapt,

54

Fenomenul „Cafea pentru toþi” cãtre finalAdrian Mac Liman

Cuvinte cheie: miracol spaniol, pluralism, convieþuire, descentralizare,autonomie

1 Partid de centru-dreapta care a guvernat între 1977-1982.

aprobarea a trei statute speciale,destinate regiunilor cu „tradiþie ances-tralã” ºi paisprezece sau cincispre-zece regiuni fãrã parlament. Aºadar,un sistem asimetric asemãnãtor cuceea ce prevede Constituþia italianãdin 1948 (cinci statute special: Sicilia,Sardinia, Val d’Aosta, Trentino AltoAdige ºi Friuli Veneþia Giulia) careaminteºte în mod ciudat de... A DouaRepublicã spaniolã. Propunerea men-þionatã conta pe aprobarea regeluiJuan Carlos, partizan al unei Adunãride deputaþi fãrã cei ai Þãrii Bascilorºi a Cataloniei, regiuni care reclamau„cazul lor special” istoric. Totuºi, mo-narhul a cedat în faþa argumenteloraduse de Primul Ministru, AdolfoSuárez, fervent apãrãtor al nivelãriide la bazã2, care a dus la generali-zarea procesului de autonomie. Afost un fenomen pe care politicieniiepocii, în frunte chiar cu Suárez, nus-au sfiit sã-l boteze ironic „cafeapentru toþi”. Pãrinþii noului-nãscut,Manuel Clavero Arévalo ºi EduardoGarcía de Enterría, profesori de dreptadministrativ, au redactat legea dearmonizare convenitã de cele douãmari partide politice, PSOE ºi PP,...pentru nivelarea de sus.

Dacã e sigur cã descentralizareaputerii a fost dusã la capãt în modpaºnic, generalizând un model carea avut o largã acceptare socialã, tre-buie amintit cã marºul spre autono-mie n-a fost deloc un drum presãratcu roze. Începând cu sugestia for-mulatã în Comitetul de Redactare alConstituþiei de reprezentantul minori-tãþii catalane, Miguel Roca i Junyent,care a insistat sã se introducã ter-menul naþionalitãþi în articolul 2 dinMagna Carta, concesie consideratã înacel moment destul de „inofensivã”,dar care a deschis calea pentru mani-festãrile naþionaliste, independentiste,ale miºcãrilor radicale. „Catalonia este

o naþiune”, este strigãtul de rãzboi alradicalilor catalani. „Independentzia”,deviza apãrãtorilor lui Euskal Herria3.În faþa acestor exigenþe, moºtenireaistoricã a celorlalate regiuni spaniolestrãluceºte prin absenþã. Chiar ºiaºa, naþionaliºti andaluzi n-au ºovãitsã dea fuga în anii ’70 la Tripoli, pen-tru a alimenta istoria incipientã a An-daluziei cu petrodolari scoºi din cu-ferele chipeºului colonel Gaddafi.

Mai mult de 30 de ani, sistemulautonomiei a permis sã se scurtezedistanþa dintre cetãþeni ºi centrele de

55

2 „Cei din Segovia nu vor sã fie mai prejos decât vecinii lor (madrilenii)”, i-a spus Suárez,tânãr guvernator civil al Provinciei Segovia generalisimului Franco, prin anii ’60. Plângerea aavut efect: Segovia a fost reclasificatã ca „provincie de interes special” în timpul celui de Aldoilea Plan de Dezvoltare Economicã.3 Þara Bascilor, în limba bascã.

putere. Totuºi, bugetele... faraoniceale celor 17 comunitãþi autonome auajuns sã depãºeascã deficitul admi-nistraþiei centrale, punând în discuþieviabilitatea sistemului de guvernaredescentralizat. Cu toate acestea, ma-joritatea comunitãþilor cere noi schim-bãri, destinate sã accentueze cadrulautoguvernãrii. Existã unii care certransformarea Senatului, definit ca ºiCamerã de reprezentare teritorialã,dar care nu a îndeplinit niciodatãaceastã funcþie, necesitatea de a re-vizui modul de finanþare autonomã,care sã acorde comunitãþilor maimulte prerogative în materie fiscalãºi, în cele din urmã, deºi nu mai puþinimportant, reforma limitãrilor de acþi-une a puterilor locale, care figureazãîn Constituþia spaniolã.

Cum poate fi compatibilizat pro-

iectul de unitate pe care îl reprezintã

Constituþia pentru Spania cu ambiþiile

particulare de descentralizare a pute-

rii care în prezent sunt foarte evidente?

se întreba recent raportorul catalan alConstituþiei, Miquel Roca. ªi, el însuºi

oferea rãspunsul, în conformitate cu„seny”4 al compatrioþilor sãi: „Existã

o singurã perspectivã pentru dezvol-

tarea descentralizatã a Spaniei: cea

a convieþuirii. Iar a convieþui înseam-

nã sã respecþi identitatea într-un cadru

de libertate ºi solidaritate.”Criza economicã, schimbãrile struc-

turale, necesitatea de a raþionalizacheltuielile publice sunt factori de luatîn seamã în momentul apariþiei de noiºi profunde schimbãri în panoramageopoliticã spaniolã. Înainte de creº-terea necontenitã a costurilor de ges-tiune ºi de deficitul galopant al admi-nistraþiilor autonome, unii au pus se-rios în discuþie posibilitatea de a re-duce pãrþile bugetare repartizate prinpoliticile sociale ºi/sau sã restituie ad-ministraþiei centrale a Statului o partedin transferurile primite în ultimii 10-15ani. Evident, acest fapt presupune unregres la nivel politic, administrativ,democratic. Oare asistãm la apusul„cafelei pentru toþi”?

În româneºte de Luciana Mihail

564 Înþelepciunea, bunul simþ.

1. De cele mai multe ori, sintagma

„protecþie” se referã la o modalitate ac-

ceptatã de apãrare a unei persoane

fizice sau entitãþi juridice, prin crearea

unui cadru juridic acceptat de sistemul

legislativ al unui stat, prin care sunt tra-

sate anumite drepturi celor care sunt

apãraþi, dar ºi anumite obligaþii corela-

tive celor ce efectueazã concret activi-

tatea de protejare a unei persoane.

Concret, protecþia nu este sinoni-

mã cu apãrarea. Dacã prima presu-

pune, în principiu, existenþa unui sis-

tem bi-direcþional (protejat – persoanã

care protejeazã) – ori, în lipsa siste-

mului, cel puþin existenþa unei con-

venþii tacite, sintagma „apãrare” are

o dimensiune mai largã, ea reprezen-

tând un comportament al unei per-

soane (fizice sau juridice), prin care

se include ºi autoapãrarea, în orice

condiþii – dar, cu obligaþia de a nu fi

depãºite limitele autoapãrarii1.

ªi totuºi, titlul acestei note se vrea

a lansa o dezbatere, dar cu o singurã

condiþie: sã fie argumentatã ºtiinþific,

sine ira et stuido 2. Prin definiþie, în si-

tuaþiile de acest fel dezbaterea dege-

nereazã, mai devreme sau mai târ-

ziu, deoarece protecþia presupune o

agresivã care este recunoscutã atât

ca existenþã, cât ºi ca efect. Astfel,

autorul îºi asumã titlul, ºi orice nemul-

þumire a cititorilor; tema însã existã,

ºi nu poate fi negatã, deoarece pro-

duce tensiuni în societate.

57

Protecþia majoritãþii în faþa minoritãþiiDr. Marius Vãcãrelu

Cuvinte cheie: realitãþi juridice, soluþii asimilatoare, conflictul majoritate-mino-ritate, discriminare pozitivã, prejudecãþi rasiale

1 Aceastã idee este prezentã în legislaþia penalã a fiecãrui stat, iar depãºirea limitelor autoapã-rãrii este una din cauzele care constituie în circumstanþe atenuante ale rãspunderii penale.2 Fãrã urã ºi pãrtinire, maximã a sistemului judiciar. Un cântec satiric spune însã cã în vremuride tranziþie între ce a fost ºi ce nu se ºtie ca va fi nu e necesarã obiectivitatea, ci doar asumareaunei poziþii. A se asculta în acest sens Arhiva Naþionalã a Societãþii de Radiodifuziune, emisiu-nea „Unda veselã”.

58

2. De aceea, vom porni scurtul nos-tru excurs cu o precizare axiomaticã,sesizatã în proverbele fiecãrei naþi-uni, dar ºi în alte cugetãri asumatede cãtre diferiþi oameni de ºtiinþã sauartiºti3: „cine se aseamãnã, se adunã”.Corolar: cine nu se aseamãnã, se res-pinge. Acest aspect a fost sesizat deumorul popular printr-o formulã regã-sitã în toate statele ocupate în urmarãzboiului mondial de cãtre ArmataRoºie: „Ce este Uniunea Sovieticã, oþarã sorã sau o þarã prietenã? Sorã,bineînþeles, pentru cã pe prieteni þi-ialegi”4.

Ce înseamnã acest lucru, în planulrealitãþilor juridice? Cã o majoritate,odatã constituitã, cautã:

a) sã îºi delimiteze un teritoriu undeacþioneazã;

b) sã îºi stabileascã reguli proprii,prin care cei care îndeplinescmai convingãtor trãsãturile dis-tinctive ale grupului sã poatã sãbeneficieze ºi de puterea insti-tuitã prin norme recunoscute laun nivel mai larg (recunoaºte-rea, sub aspectul formãrii sta-telor sau prin acceptarea uneipersoane în faþa unei instanþesuperioare);

c) sã blocheze sau sã elimine ac-cesul entitãþilor ostile din afarã, ºisã opreascã tendinþele de dez-voltare a celor din interior, carenu îndeplinesc standardele mi-nime ale grupului majoritar.

Toate aceste caracteristici se în-tâmplã în mod natural, ºi nu pot fi ne-gate sau considerate drept abuzive.De fapt, ºi în urma contaminãrii cu unmicrob, corpul reacþioneazã, încer-când izolarea ºi eliminarea intrusului.Iar, dacã ne amintim cã la baza uneinaþiuni stau familiile ºi ginþile, care auaceleaºi caracteristici lingvistice (maiîntâi), putem sã observãm cum ele-mentele considerate negative de cã-tre familie sunt eliminate sau ostra-cizate cumva; în cel mai rãu caz fiinddoar izolate prin necomunicare (care,se pare, este din punct de vederepsihic mai dificil de suportat decât eli-minarea din grup).

Istoria omenirii a urmat o schemãsimplã: comunitãþile mici s-au unit ºiau format mai întâi oraºe-state, vãzutenu doar ca formã de organizare, ci ºica loc de intrare în relaþii cu alte comu-nitãþi. Peste timp, unele au devenit maiputernice, ºi au impus o stãpânire pro-prie, alãturi de un model.

3 De la Cele cinci cãrþi ale înþelepciunii indiene, pânã la orice culegere de cugetãri despre fireaumanã reiese acest aspect. 4 Vezi pe larg: C.B. ªtefanescu: 10 ani de umor negru românesc: jurnal de bancuri politice,Editura Paideia, Bucureºti, 1991.

59

3. În timp, s-a ajuns la constituireaimperiilor, care au avut de soluþionatproblema populaþiilor care nu erau dingrupul etnic majoritar.

S-au întrebuinþat, de regulã, solu-þiile asimilatoare, care au nãscut con-flicte interne puternice, soldate cu re-volte de amploare, sau, mai important,desfiinþarea imperiilor. O mai lungãexpunere – dar nu îi este cazul aici –se poate face prin comparaþia lupteiminoritãþilor în imperiul habsburgic,care nu permitea separarea5, ºi con-stituþia Uniunii Sovietice, care, deºipermitea acest lucru, nu accepta, însã,spre final, a avut aceeaºi traiectorie.

Secolul XIX – mai precis, a douajumãtate a sa, a adus o schimbare deopticã. Din acest moment, sub pre-siunea „stafiei împotriva cãreia sealiaserã toþi împãraþii” (comunismul),cei „oropsiþi” se vãd dintr-o datã intro-duºi, mai întâi timid, apoi, începândcu secolul XX, mai în forþã, la masaputerii.

Dupã al Doilea Rãzboi Mondial, lu-crurile se schimbã, sub impulsul lupteiideologice pentru adevãr. Concret, atâtcapitalismul, cât ºi comunismul nu potconcepe (ideologic) altã soluþie pentruomenire: sau unul, sau altul. Ambeleîºi proclamã superioritatea moralã,însã ambele dau examenul suprem

la capitolul „calitatea vieþii”. Aici, evi-dent, conteazã doar binele celor care,din diferite motive, nu aveau ºanseprea bune de a reuºi în viaþã.

Se contureazã douã direcþii de ac-þiune, prima, de naturã fixã, cea de-adoua, fãrã mãsurã, cu un rezultat pre-vizibil, excesiv:

a) în statele comuniste s-au fãcuteforturi reale în vederea egali-zãrii sociale totale. În aceastãdirecþie, trebuiau eliminate dife-renþele, ºi pentru a se reuºi asta,s-au adoptat paºii corecþi:• adoptarea unei legislaþii clare,

cât mai nediscriminatorii;• implementarea ei ºi urmãrirea

strictã a implementãrii;• represiunea rapidã în momen-

tul în care tensiunile apãreauîntre majoritari ºi minoritari.

Deoarece comunismul este un sis-tem dictatorial prin excelenþã, realizã-rile de acest tip erau uºor tangibile.Este de remarcat o trãsãturã specificãoricãrei dictaturi: în conflictul majorita-te-minoritate6 puterea politicã a luatpartea, bineînþeles, a minoritãþii, deoa-rece o altã poziþie ar fi forþat-o – pe ter-men lung – sã cedeze puterea majori-tãþii, care, evident, se opune dictaturii.

Astfel, susþinerea pe care o dicta-turã (putere imperialã) o oferã unei

5 Ea însã s-a realizat, cu costuri importante pentru Viena. 6 El este un conflict latent si perpetuu.

minoritãþi o face pe aceasta mai cre-

dincioasã puterii politice (care îºi re-

cruteazã de aici cei mai loiali adepþi),

precum ºi prizonierã a puterii politice.

De asemenea, îi atrage atenþia majo-

ritãþii cã forþa brutã nu e de partea ei,

oricât de mare îi este numãrul de ce-

tãþeni.

Spre exemplificare, a se vedea po-

litica mandatelor britanice ºi franceze

în statele arabe, ori a Uniunii Sovie-

tice în timpul lui Stalin, mai ales. Aces-

tea sunt doar douã exemple moderne

ºi întâmplate pe o scarã de mai mult

de 5 milioane km/p, dar întreaga isto-

rie este plinã de dovezi în acest sens.

b) în statele democratice s-a trecut

de la încurajãri la discriminare

pozitivã, în timp, sub numele de

affirmative action. De remarcat

cã în România, actuala Lege a

educaþiei naþionale nr. 1 / 2001

prevede, la art. 118 alin. 2, cã:

„În învãþãmântul superior nu sunt

admise discriminãri pe criterii de

vârstã, etnie, sex, origine socialã,

orientare politicã sau religioasã,

orientare sexualã sau alte tipuri

de discriminare, cu excepþia mã-

surilor afirmative prevãzute de

lege.”

Prin acestea s-a creat acel cadrupropice nu doar accesului celor maiperformanþi membri ai minoritãþilor laserviciile publice oferite majoritãþii,dar – mai grav, s-a ajuns la promo-varea acestora cu prioritate, în consi-derarea nevoii de incluziune socialã.Astfel, aceastã idee a fost acceptatãpublic ca fãcând parte din conceptul de„corectitudine politicã/political correct”.

Un critic acerb al acestor idei ºimodalitãþi de discriminare pozitivã afost Jean François Revel, care, în maimulte scrieri7 a subliniat carenþele ma-jore ale unei astfel de politici, care afost deterioratã ºi mai mult prin permi-terea unei imigrãri masive, nesupra-vegheate. În acelaºi sens trebuie cititºi un alt autor: Jean Sevillia, care aduceacelaºi idei la o demonstraþie ºi maiasprã, dar lucidã ºi realã8.

Ambii autori subliniazã ºi faptulcã majoritatea populaþiei nu este deacord cu aceste tendinþe, dar nu ima-gineazã ºi un scenariu în care un lidersã creascã pânã la puterea de a gu-verna printr-un astfel de mesaj.

Cu toate acestea, ultimii ani aucondus Europa la unele ºocuri dinaceastã direcþie, discriminarea pozi-tivã având rolul ei negativ major înaceastã problemã, pentru cã ea nu

60

7 A se vedea pe larg J.F. Revel: Obsesia antiamericanã, Editura Humanitas, Bucureºti, 2004.8 J. Sevilia: Corectitudinea moralã. Cãutãm cu disperare valori, Editura Humanitas, Bucureºti,2009.

s-a aplicat doar la nivel etnic, ci ºi lanivel religios sau ºi de altã naturã.

4. Astfel, vom regãsi texte dinaceastã perspectivã:

a) Discriminarea pozitivã este deobicei definitã ca un ansamblude mãsuri menite a favoriza gru-puri sociale discriminate în tre-cut, cu scopul de a corecta niºtenedreptãþi ºi a înlesni integra-rea acestora în societate. Însã,nu de puþine ori se întâmplã cacei care sunt favorizaþi sã nu sepoatã integra în ciuda tuturoracestor mãsuri. Mai mult, ceeace favorizeazã aceste minoritãþiuneori nu face altceva decât sãdiscrimineze majoritatea...

În prezent, în þara noastrã existãmãsuri care favorizeazã þiganii saualte minoritãþi sociale, prin unele mã-suri, dintre care amintim rezervareapentru ei a unor locuri la licee ºi facul-tãþi. Un copil þigan va intra mult maigreu la facultate ºi chiar la liceu, dincauza lipsei condiþiilor de a se pregãti,astfel încât pare îndreptãþit sã i seofere locuri speciale la buget, pentrucare nu concureazã cu elevii majoritari,ci cu cei de aceeaºi etnie cu el, fiindcam pe acelaºi picior de egalitate.

Dacã stãm însã sã analizãm, pro-cedura aceasta de a încerca egali-

zarea ºanselor unor grupuri socialedefavorizate prin oferirea de avantajeeste din start incorectã. Nu puþine suntcazurile când studenþii þigani sau aialtor etnii intrã la facultate cu note cupuþin peste 5, pe locurile de la bugetrezervate lor, pe când studenþii ma-joritari, cu note mult mai mari, ori nuintrã deloc, ori intrã pe locuri cu taxã.De ce sã te oboseºti sã înveþi, cândai din start locuri asigurate? Bineîn-þeles, ºi aici existã concurenþã, însãmai redusã, iar standardul este multmai slab, din cauza lipsei motivaþiei.

În nici un caz aceste mãsuri nu vorajuta la o mai bunã integrare a mino-ritãþilor, aºa cum se presupune. Înastfel de situaþii, þiganii vor fi nesim-patizaþi de colegii români, din simplulfapt cã ºansele lor nu au fost egale,iar munca depusã, disproporþionatã.ªi în cazul liceelor, situaþia este ase-mãnãtoare. Dacã la un liceu bun dinoraº românii trebuie sã înveþe temei-nic pentru a trece examenul, fiind oconcurenþã acerbã pe locuri, þiganiiînscriºi vor intra din oficiu pe locurilerezervate. Bineînþeles, nu trebuie sãexcludem faptul cã existã ºi tineri þi-ganii care au acelaºi nivel intelectualºi aceeaºi pregãtire ca ºi cei majo-ritari, stabilindu-ºi þeluri profesionalepe care reuºesc sã le atingã dupãani de studiu temeinic.

61

În România, mai putem vorbi ºi dediscriminarea pozitivã a minoritãþiimaghiare. În judeþele Covasna ºiHarghita, românii trebuie sã cunoas-cã neapãrat limba maghiarã, deoa-rece în orice instituþie existã angajaþice nu ºtiu sau nu vor sã vorbeascãlimba românã. Mai mult, aºa-numitulÞinut Secuiesc este prezent periodicîn mass-media, din cauza dorinþeimaghiarilor de a-ºi proclama auto-nomia. În acest caz, am putea vorbide un fel de „dictaturã a minoritãþii”împotriva majoritãþii. Anul trecut afost o adevãratã dezbatere în presascrisã ºi la televizor pe marginea unuisubiect ce fãcea referire la înlocuireaunor poliþiºti români cu unii maghiariîn judeþele Harghita ºi Covasna. Mulþiromâni au fost atunci indignaþi de omãsurã ce viza discriminarea româ-nilor în þara lor de a cunoaºte limbamaghiarã pentru a obþine o funcþie înpoliþie în judeþele menþionate.

În alte þãri mai dezvoltate decâtRomânia, precum SUA, care de altfelau ºi inventat conceptul de „discrimi-nare pozitivã”, ºi în unele state euro-pene, aceastã discriminare implicãdomenii diferite, de la educaþie pânãla locul de muncã ºi politicã. În Ame-rica, nu puþine au fost cazurile când

s-a creat un adevãrat rãzboi inter-ra-sial deoarece o persoanã de culoarea fost concediatã, deºi poate ceea cea dus la acest lucru a fost incompe-tenþa, ºi în nici un caz un motiv rasial.În statele respective, aceleaºi con-troverse le poate stârni ºi concedie-rea unui homosexual, a unui evreu ºiîn unele cazuri a unei femei. Bineîn-þeles cã existã ºi situaþii când acestepersoane sunt discriminate tocmai dincauza prejudecãþilor rasiale, homo-fobe, antisemite ºi misogine. ªi în ast-fel de cazuri ar trebui sã se þinã contde principiul egalitãþii ºanselor pentrutoþi cetãþenii. Cel care dã dovadã decompetenþã într-o anumitã funcþiepoate sã-ºi exercite munca fãrã pie-dici, indiferent de criterii rasiale, se-xuale sau religioase, în schimb, cinenu este capabil sã îndeplineascã anu-mite sarcini poate fi concediat fãrã afi invocate motive rasiale sau de altãnaturã9.

Am citat pe larg acest exemplu,deoarece el este publicat (din pã-cate, cu greºeala rromi în loc de þi-gani, corectatã în text de autor) înziarul cotidian al Bisericii OrtodoxeRomâne, biserica naþionalã, cu im-pact major social (nu doar simbolic,este evident).

62

9 http://www.ziarullumina.ro/articole;1687;1;53208;0;Discriminarea-pozitiva-este-dictatura-minori-tatii.html

Faptul cã din aceastã direcþie vineun astfel de mesaj trebuie sã îngrijo-reze, numai cã problematica discrimi-nãrii pozitive nu este doar în aceastãparte analizatã, pentru cã fenomenulproduce din ce în ce mai multe com-plicaþii:

b) Un proiect de lege propus deMinisterul Educaþiei albanez i-arputea obliga pe tineri sã nu maiafiºeze simbolurile religioaseîn cadrul ºcolii, precum cruceaºi hijabul. Dupã cei cincizeci deani de deºertificare spiritualã,timp în care religia a fost inter-zisã sub orice manifestare asa, Albania se aflã din nou înpericolul de a atenta la propriasa memorie religioasã, recupe-ratã firav dupã 1992. ...Acum,noul proiect de lege a educaþieisusþine învãþãmântul laic, inde-pendent faþã de confesiunilereligioase. Dacã va fi adoptatã,legea va interzice purtarea desimboluri religioase în licee, in-clusiv a crucii ºi a vãlului musul-man (hijabul). În sens mai ge-neral, susþin iniþiatorii actului nor-mativ, aceastã mãsurã vizeazãeliminarea oricãrei îndoctrinãriideologice sau religioase dinºcoli, inclusiv organizarea departide politice sau activitãþi

religioase în rândul personalu-lui din ºcoli. Afiºarea simbolu-rilor va fi interzisã, se spune, cuexcepþia ºcolilor în care se pre-dau subiecte religioase. Desi-gur, atât comunitatea musulma-nã din Albania, cât ºi BisericaOrtodoxã sunt, firesc, împotrivaacestei mãsuri.

Este în joc libertatea religiei, audeclarat reprezentanþii a peste 70 demoschei din þarã la o conferinþã depresã organizatã recent la Tirana,acuzând cã legea propusã este dis-criminatorie. Biserica Ortodoxã aemis un comunicat separat în caredeclarã cã articolul 36 – clauza careinterzice simbolurile religioase –este o încãlcare a constituþiei, pre-cum ºi a convenþiilor ºi rezoluþiilor in-ternaþionale, recunoscute ºi ratificatede statul albanez.

Purtarea vãlului în ºcoli a fost dez-bãtutã ºi în Kosovo. În iunie 2010, miide oameni au protestat la Pristinafaþã de decizia Ministerului Educaþieide a interzice elevelor sã poarte burqaîn ºcoli. Ei au cerut guvernului sã-ºireconsidere poziþia, afirmând cãaceasta nu este o uniformã ºcolarã,ci o obligaþie religioasã care nu repre-zintã o încãlcare a constituþiei. Efor-turile lor au eºuat pânã acum. Pestegraniþã, în Macedonia, femeile pot fi

63

fotografiate cu veºmântul musulmanpentru documentele oficiale persona-le, ca de exemplu permisul de condu-cere. Ministerul de Interne permiteaceasta din motive religioase, medi-cale sau culturale. Discuþiile aprinseasupra acestui subiect sunt departede a se stinge nu numai în Albania,ci în întreaga Europã10.

c) Creºtinii au devenit grupul reli-gios cel mai persecutat din lume.Intoleranþa ºi discriminarea sunttot mai mari. Datele demonstrea-zã acest lucru: dintr-o sutã depersoane care îºi pierd viaþa dincauza religiei, 75 sunt creºtine.Recrudescenþa persecuþiilor an-ticreºtine i-a fãcut pe unii sã vor-beascã de un „rãzboi împotrivacreºtinilor”11.

Din motive care exced spaþiului decare dispunem, ne oprim aici cu exem-plele. Este evident cã problemele sem-nalate au un sens al lor, deoarecefaptele sunt fapte ºi au o problemã:nu pot fi contestate.

Legea fundamentalã a Românieiprecizeazã cã „cetãþenii sunt egali în

faþa legii ºi a autoritãþilor publice, fãrã

privilegii ºi fãrã discriminãri” (art. 16).

Aceastã consacrare constituþionalãare în vedere concluziile dezbaterilorinternaþionale în domeniu, în cursulcãrora s-a atras atenþia asupra fap-tului cã „nici încercãrile populaþiei ma-

joritare ºi nici cele ale minoritarilor” dea impune „drepturi privilegiate nu pot

fi admise”12.Acceptarea discriminãrii „pozitive”

este consideratã de unii autori inac-ceptabilã, deoarece poate conducela rezultate opuse. Alþi autori consi-derã cã, în unele cazuri, mãsurile afir-mative sunt necesare, fãrã a fi însãexagerate13. În opinia noastrã, meri-tul – mai ales în vremuri dificile, estesingura soluþie, pronunþându-ne fermîmpotriva oricãrei forme de discrimi-nare pozitivã.

5. ªto delat – Ce-i de fãcut? Între-barea este celebrã, dar trebuie sã neoprim ºi sã observãm: chiar existãproblema discriminãrii pozitive?

Rãspunsul autorului este da, darcu nuanþãri: ea este mult mai gravãîn þãrile unde sistemul socio-politic afost mai lejer, timp de peste 50 deani. De fapt, revoluþia sexualã a anilor1960 a adus cu sine o mai mare

64

10 http://www.ziarullumina.ro/articole;1687;1;52753;0;Simbolurile-religioase-din-nou-in-pericol.html11 http://www.ziarullumina.ro/articole;1687;1;50565;0;Crestinii-tot-mai-discriminati.html12 A. Nãstase: Drepturile omului, religie a sfârºitului de secol, R.A. Monitorul Oficial, Bucureºti,1992.13 M. Tomescu: Protecþia juridicã a drepturilor omului, Editura Pro Unversitaria, Bucureºti, 2009,pg. 42.

toleranþã în toate domeniile, ºi, dinpãcate, dacã ideea „ghici cine vine lacinã” a avut un fundament, accepta-rea oricãrei persoane în funcþii publice(când situaþiile de rezolvat au deve-nit mai dificile ca oricând, sub impac-tul transformãrilor sociale actuale)este nu o eroare, este o greºealã14.

Dintotdeauna cel lipsit de forþãdacã doreºte sã aibã succes în rela-þia cu cel puternic trebuie ori sã lupte,provocând un rãzboi, cu ºanse de acâºtiga, ori, dimpotrivã, sã aibã în per-manenþã o conduitã agresivã, de na-turã de a-ºi exagera puterea ºi a pro-duce efectele scontate (fie protecþieproprie, fie câºtigarea de poziþii supe-rioare în faþa majoritãþii).

Totuºi, acest comportament pro-voacã celor puternici/majoritãþii resen-timente, din motive uºor de explicat.Ceea ce nu poate fi acceptat astãzinici mãcar ca idee, deºi, din pãcate,opinia autorului este cã acest lucru nu

va mai întârzia sã se producã, estefaptul cã majoritatea va reacþiona.Evident, mai întâi timid, prin mijloaceelectorale. Dar, cum a fost evident înultimii ani cã aceste semne sunt maidegrabã ignorate, se va ajunge ºi alteevenimente mai grave. În fond, cazulnorvegian15 este doar un preludiu alcrizelor ce pot apare într-o societatedin ce mai supusã atacurilor ºi dezin-formãrilor din toate direcþiile.

Astãzi se pare cã sunt prea mulþipiromani: în fond, încãlcarea dreptu-rilor considerate normale pentru ungrup majoritar – dar care este tole-rant cu minoritãþile – se soldeazãmai întâi cu o percepþie: majoritateatrebuie protejatã (ceea ce este azi oblasfemie a conceptului de politicaly

correct), iar apoi ºi cu o reacþie. Iarcând forþa vorbeºte, se pierde ºiceea ce s-a clãdit bine, cu trudã, înzeci de ani, ºi asta nu e spre binelenimãnui.

65

14 Formula aparþine lui Talleyrand. 15 Pe unul din site-urile frecventate de asasinul în cauzã este un clip cu o fatã de 14 ani din Oslobatjocoritã de trei negri.

Peninsula Balcanicã este, sub ra-

port etnic, un mozaic de popoare mici

dar cu personalitate puternicã.

Cu privire la aromânii migraþi ºi sta-

biliþi în România, existã douã opinii,

ambele fiind însã de acord cu privire

la personalitatea distinctã a aromâni-

lor în plan cultural. Unii considerã cã

aromânii sunt români, cã nu pot fi con-

sideraþi o minoritate în România, cei-

lalþi au încredinþarea cã macedo-aro-

mânii sunt o etnie balcanicã aparte,

ameninþatã cu asimilarea în diversele

state în care vieþuiesc, statutul de mi-

noritate (nu numai în România, desi-

gur), conferindu-le dreptul ºi posibili-

tatea materialã de a avea ºcoli, bise-

ricã etc., în limba lor, instituþii susþi-

nute financiar. Ar fi singura cale care

le-ar asigura pãstrarea identitãþii, uni-

ca ºansã de supravieþuire.

Revenind la ansamblul balcanic,vedem cã, într-un spaþiu relativ res-trâns, acest amalgam de popoarevorbeºte limbi diverse, aparþinândgrupului lingvistic slav, neolatin, saugreaca modernã, se roagã, desigur,aceluiaºi Dumnezeu, pe calea religi-ei creºtine, ortodocºi sau catolici, darºi pe calea celei musulmane. Unelestate naþionale moderne au apãruttârziu în aceastã zonã, dupã prãbuºi-rea imperiului Otoman, când au fosttrasate graniþe într-un mod destul dearbitrar ºi controversat. În acest mo-ment al istoriei, o serie de popoaretrãitoare în Balcani ºi-au revendicatun teritoriu naþional. Nu toate au reu-ºit. Macedo-aromânii, mai dispersaþiîndeosebi dupã tragedia distrugeriiMoscopolei (Voscopole) nu au reuºitsã dobândeascã un stat al lor. Recu-noscuþi oficial în Imperiul otoman ca

66

Problema aromânãConf. univ. dr. Corneliu Zeanã

Cuvinte cheie: aromânii, etnie balcanicã, asimilare, unitate în diversitate,patrimoniu

etnie distinctã (Iradeaua din 1905,un act înþelept, nu-i considerã nicide-cum ca români), macedo-aromânii(aromânii) intrã, în perioada statelornaþionale, într-o perioadã sumbrã aistoriei lor din cauza naþionalismuluiintolerant ºi exacerbat devenit politicãde stat îndeosebi în Grecia, dar ºi înBulgaria, Albania, sau aria confuzãce va deveni mai târziu Jugoslavia, acãrei existenþã efemerã s-a încheiat.Timp de mai multe generaþii, statelenaþionale au exercitat presiuni deo-sebit de puternice pentru asimilareaforþatã a aromânilor, care-ºi pãstrase-rã personalitatea timp de peste douãmilenii: le-au fost desfiinþate ºcolile ºibisericile în limba lor, nu puteau ocupademnitãþi ºi funcþii publice dacã sedeclarau aromâni, li s-au furat proprie-tãþile, împotriva lor s-au comis nume-roase asasinate vizând îndeosebiconducãtorii (celnicii), învãþãtorii ºipreoþii lor. Ca urmare, un numãr sem-nificativ de aromâni ºi-au pãrãsit þinu-turile de baºtinã, în primele decenii alesecolului trecut, migrând în România,unde au fost naturalizaþi ca români.

Cu toate cã aromânii reprezintã unprocent însemnat din populaþia pe-ninsulei Balcanice, în urma asimilãriilor în cadrul diferitelor state-naþiune,în mare parte ºi-au pierdut identita-tea, unii considerându-se greci, alþii

români, albanezi etc, iar o parte chiars-au slavizat. Unii, ceva mai puþini, audevenit austrieci, alþii maghiari, uniiînobilaþi ca baronii Mocioni, Sina (celcare a finanþat celebrul pod cu lanþuridin Budapesta), apoi Gojdu ºi alþii.Pretutindeni, aromânii au fost remar-cabili evergeþi, inclusiv în România.

Cu privire la originea macedone-nilor, Grecia susþine în ultimul timpcã ar fi greci romanizaþi (latinizaþi),aceastã þarã nerecunoscând minori-tãþi pe teritoriul sãu, românii îi consi-derã ramura lor sud-dunãreanã, învirtutea originii lor comune de acum2000 de ani, italienii, cu argumentegreu de contestat, îi revendicã drept oramurã italicã. În condiþiile impuse destatele naþionale, procesul dispariþieiprin asimilare a aromânilor s-a acce-lerat în ultimul secol, cu osebire înultimele decenii. Copiii ºi nepoþii aro-mânilor transplantaþi-migraþi în Ro-mânia, trãind în izolarea forþatã im-pusã de regimul communist, au pier-dut contactele cu rudele lor rãmaseîn nordul Greciei, în spaþiul Iugoslav,Bulgar sau Albanez. Mulþi se consi-derã români, iar românii, ca semn depreþuire i-au etichetat adesea dreptsuperromâni, îndeosebi în perioadainterbelicã. În Grecia s-a produs unfenomen similar dar, istoric, mult maivechi. Multi aromîni au luptat în Eteria

67

ºi nu puþini eroi naþionali ai Grecieiau fost aromâni. Turcia îºi revendicãºi ea eroi de origine aromânã. Statelenaþionale din Balcani, formate dupãprãbuºirea imperiului Otoman au avutîn istorie o existenþã de scurtã duratã,aflatã pe cale de a se încheia, odatãcu intrarea pe scenã a Europei Unite,caracterizatã prin dispariþia graniþelor,subordonarea guvernelor naþionale(locale) unei puteri centrale din ce înce mai evidente ºi mai bine structu-rate, cetãþenii europeni având liberãcirculaþie, asociere ºi recunoºtere (de-clarare) a identitatii entice aºa cum oconsiderã ºi o simte fiecare.

Istroromânii, trãind în apropiereagraniþei Croaþiei cu Italia, au avut osoartã crudã la finele celui de al DoileaRãzboi Mondial. În virtutea unui dreptstrãvechi istoric dar ºi pe criteriu popu-laþional, Italia a încorporat teritoriul decoastã al Adriaticei de nord, cu ora-ºele Gorizia, Fiume, Durazzo º.a.,zone în care trãiau aromâni. Dupã în-frângerea Italiei ºi Germaniei, incitaþide Tito, sârbii au masacrat în masãpopulaþia italianã din zona pe careau revendicat-o, victime cãzând ºiaromâni ºi istrioþi. Mulþi au fugit înItalia unde au fost cu uºurinþã asimi-laþi. Dacã recent, masacrele de laSarajevo, Srebreniþa etc, (tip purifi-care etnicã), au stârnit reacþia durã

americanã urmatã de aducerea în faþatribunalului de la Haga a celor care aucondus aceste masacre, cele de lafinele rãzboiului au rãmas doar deapanajul istoriei, chiar dacã un vãlgros de discreþie le acoperã încã. Dinpopulaþia altãdatã semnificativã, is-troaromâni mai trãiesc astãzi în þinu-tul de baºtinã mai multe sute, poatecâteva mii.

Deviza Uniunii Europene, Unitateîn Diversitate, defineºte noul conceptprivitor la naþionalitate, ca valoare carese cere conservatã. Fiecare popor(etnie, neam) îºi poate revendicaidentitatea sa naþionalã dacã are saudobândeºte conºtiinþa apartenenþeiidentitare, iar Uniunea Europeanã în-curajazã acest demers, mai presus,în ierarhia valorilor, decât altele. Dinacest motiv s-a ales deviza amintitã ºinu o alta, de pildã „Libertate ºi Pace”,ori „Frãþie ºi Prosperitate”, sau alteformule luate iniþial în discuþie. Odatãcu intrarea regiunii balcanice în Uni-unea Europeanã aromânii revin la si-tuaþia pe care o cunoscuserã în tim-pul Imperiului Otoman. Mai precis, aºaar trebui sã fie. În vremurile tragice încare persecuþiile exercitate asupraaromânilor îºi atinseserã apogeul,când erau asasinaþi preoþii, învãþãto-rii, poeþii ºi scriitorii aromâni, aceºtiaºi-au aflat refugiul în Romania, unde

68

au fost primiþi ca niºte fraþi adevãraþi.Din acest motiv, mulþi aromâni au ostrângere de inimã atunci când artrebui sã se declare altceva decâtromâni, ca ºi cum acest fapt ar con-þine un subtil dar neplãcut ingredientde nerecunoºtinþã. Nimeni nu-i iu-beºte pe români cu mai adâncã sim-þire decât aromânii. În momentele decumpãnã ale neamului românesc eis-au considerat români ºi n-au ezitatsã-ºi verse sângele, chiar cu priso-sinþã, pânã la sacrificiul suprem. Nunumai pentru acest fapt românii le da-toreazã recunoºtinþã. Valorile pe carearomânii le-au dat culturii românesunt greu de evaluat din cauza mul-þimii ºi importanþei lor. Avem încre-dinþarea cã, dupã recunoaºterea et-niei macedoaromâne, preþuirea reci-procã dintre ei ºi români va spori.Românii vor fi mândri cã au în mijlo-cul lor o astfel de zisã „minoritate”.Unii aromâni se întreabã: cum sã nenumim noi minoritari în mijlocul alornoºtri? În vremurile comunismului afi minoritar aducea o nuanþã depre-ciativã. Comunismul cultiva majorita-tea, ba chiar unanimitatea, aceastãculme a absurdului. În noua lumeeuropeanã a fi minoritar înseamnãdoar a fi distinct ºi are, dimportivã, oconotaþie apreciativã. Etniile mici suntprotejate spre a nu li se stinge limba

ºi tradiþiile, valorile culturale. De fapt,chiar în Uniunea Europeanã, aºa cumo vedem astãzi, diferenþa dintre majo-ritate ºi minoritate dispare. Nu numaicã popoarele au aceleaºi drepturi,de pildã, dupã preºedinþia luxembur-ghezã a UE din primul semestru 2005a urmat cea britanicã, cu aceleaºi pre-rogative (popoarele mici sunt chiarfavorizate), dar atât germanii cât ºienglezii sau francezii nu sunt altcevadecât niºte minoritari în cadrul Uniunii.Cu toþii suntem minoritari! Se apre-ciazã cã bulgarii, nu peste multã vre-me, vor deveni minoritari în propria lorþarã, dacã nu cumva au devenit deja,având o evoluþie demograficã nega-tivã, în contrast cu þiganii ºi turcii, multmai prolifici. Acest lucru nu va maiavea însã nici o însemnãtate din mo-mentul în care Bulgaria a devenitmembrã a UE. Unele neamuri sesting, altele îºi menþin sau îºi redo-bândesc vigoarea ºi personalitatea,aºa a fost dintotdeauna mersul isto-riei, consideratã pe paliere largi. Des-tinele UE nu mai sunt dirijate de oetnie care sã aibã în Europa un statnaþional, Visul lui Napoleon a apus.

Fiecare popor, etnie, neam, îºipoate revendica identitatea sa naþio-nalã dacã atinge nivelul conºtiinþeiidentitare, adicã dacã se distinge prinanumite particularitãþi, dacã are un

69

specific al sãu. Filosofia politicã înbaza cãreia se construieºte Europacomunã încurajazã acest aspect aldiversitãþii. Cu cât suntem mai diverºi,cu atât preþuirea reciprocã este maielevatã ºi mai manifestã. Cuvântul„minoritar”, care avea o conotaþie cunuanþe negative, este în prezent privitapreciativ. Aromânii reprezintã o marevaloare pentru naþiunea românã toc-mai pentru cã sunt minoritari. Pier-derea unei minoritãþi are consecinþeincalculabile. Putem oferi exemplulreducerii dramatice a germanilor dinRomania în ultima jumãtate de secol,când au trecut de la 7-800.000 ladoar 60.000 de oameni. Persecutarealor în timpul comunismului, cu depor-tarea în masã în URSS unde mai toþiau fost exterminaþi, deportãrile înBãrãgan, arestãrile etc i-au fãcut peaceºti cetãþeni atât de loiali sã emi-greze cu orice prilej care li s-a oferit.Statul român ar trebui sã-ºi cearã ofi-cial scuze, deºi faptele amintite suntimputabile comuniºtilor, în primul rândpentru cã a acceptat ºi chiar încurajatdeportarea în URSS a unor cetãþeniromâni. Ca o parantezã, imediat dupãarmistiþiul din august 1944, când ar-mata românã întorcea armele, sovie-ticii au „fãcut prizonieri” circa 180.000de ostaºi români, în Moldova, trimiþân-du-i în lagãre, îndeosebi în Siberia.

Cu puþin timp mai târziu, comuniºtiiau organizat vânarea basarabenilorrefugiaþi în România din teritoriile pecare sovieticii le ocupau. Erau trimiºiîn lagãre, copiii lor erau daþi afarã dinºcoli... O mare trãdare de neam.

Deºi supuºi unor enorme presiuni,germanii, ca ºi aromânii, nu s-au pier-dut identitatea etnicã în cea mai mareparte. În localitatea Mihail Kogãlni-ceanu (judeþul Constanþa), înfiinþatãde coloniºti germani, descendenþiiacestora, bob numãrat, nici mãcar osutã, în bunã parte, nu mai vorbescgermana, considerându-se români,chiar dacã biserica germanã, catolicã,este una din bijuteriile arhitectonicerãmase, care a fost chiar renovatã.Aromânii din aceastã localitate con-tinuã însã sã-ºi vorbeascã limba ºisã-ºi pãstreze tradiþiile, deºi nu auºcoli în limba maternã ºi nici bisericãproprie, cum ºi-ar dori.

De multe ori, românitatea se con-fundã cu hotarele þãrii. Comuniºtiine-au obligat sã rupem relaþiile cu ceidin „exil”. Care hotare ale þãrii? Celeale României mari, cele din timpul luiªtefan cel Mare, cele de-acum, careîntr-un an sau doi nu vor mai însemnamare lucru, mai ales când în spaþiulromânesc va reintra Basarabia ºi Bu-covina? Problema graniþelor este alt-fel privitã în vremea Europei Unite,

70

Prutul ºi, pe o porþiune, Nistrul vor de-veni asemeni Oltului sau Mureºului.Sã nu uitãm ca ºi în Transnistria (pri-ma republicã Moldoveneasca dinUniunea Sovieticã) românii sunt etniadominantã numeric.

Aromânii ºi-au conservat (printr-unmiracol) limba, muzica ºi, în general,tradiþiile definitorii. ªi-au conservat ºinumele, cu rezonanþã distinctã, deºiSerbia a impus schimbarea acestora.Toate disputele privindu-i pe aromâninu mai au însã o importanþã deose-bitã în perspectiva cuprinderii Balca-nilor în Uniunea Europeanã. O discu-þie cu tema „limbã sau dialect” ca sãnu mai vorbim de situaþiile de graniþã,imposibil de definit, este, de asemeniinutilã.

Ce sunt aromânii este mai puþinimportant în aceastã discuþie decâtCE VOR DEVENI EI, care este viito-rul lor în Europa.

Aromânii sunt ceea ce sunt, sintag-ma amintind de „Eu sunt cel ce sunt”,formula care încearcã sã cuprindãceea ce este greu de definit în cu-vinte, dar este totuºi înþeleasã cu ocuprindere sufleteascã largã ºi totalã,dincolo de schematismul cuvintelor.Ei se disting de români, verii lor apro-piaþi, prin limbã, muzicã, port, trãsã-turi caracterial-comportamentale, darmai cu seamã prin zestrea geneticã.

Cercetãrile genetice au arãtat cã aro-mânii sunt mai apropiaþi de populaþiileitalice, în timp ce românii conservãpatrimoniul genetic al dacilor.

Viitorul macedo-românilor se în-trezãreºte cu suficientã claritate în lu-mina unificãrii europene. Etnia aro-mâna este considerabil ºi electivavantajatã de extinderea UE în Bal-cani. De ce electiv favorizatã? Pentrucã, nedobândind un stat durabil al lor,pe teritoriul Greciei de Nord, Mace-doaromânii au fost supuºi în toatestatele în care vieþuiesc unui procesde desnaþionalizare care a îmbrãcatuneori forme brutale, mergând pânãla asasinarea preoþilor, învãþãtorilor,celnicilor ºi chiar al oamenilor simpli.Purificarea etnicã nu este ceva cu to-tul nou în Balcani, iar Cel de al DoileaRãzboi Balcanic a fost provocat dedisputele pentru Macedonia.

În ciuda aportului lor cultural de oinestimabilã bogãþie – ei au infuzatputernic toate culturile „naþionale” dinaria noastra geograficã – aromâniireprezintã un grup populaþional ame-ninþat în toate planurile cu dispariþiaprin asimilare. Dacã nu apãrea Uniu-nea Europeanã, cu principiul ei fun-damental „Unitate în Diversitate”, pro-babil chiar s-ar fi stins. Iatã însã ca re-zoluþia 1333 a Consiliului Europei îiprotejazã, iar întreaga politicã actualã

71

a UE în zona balcanicã le deschide cutotul alte perspective. Cea mai marebogãþie a Europei este diversitatea eietnoculturalã remarcabilã. Ca ºi pevremea Imperiului Roman (sã neamintim de cetãþenia romanã, astãzicetãþenia europeanã), sau a Imperiu-lui Otoman, graniþele dintre statelenaþionale devin mai curând adminis-trative, popoarele îºi ocupã, fiecare,locul lor firesc, acolo unde îºi au rãdã-cinile istorice, aproape toate popoareextrem de vechi, aºa cum sunt ºiaromânii, iar statele naþionale nu maiau nici puterea ºi nici interesul de a-irevendica negându-le identitatea. UEeste extrem de dinamicã în dezvolta-rea sa, evolueazã cu mare rapiditate,este permanent regânditã. Strategiileelaborate de Miºcarea Europeanãsunt dintre cele mai îndrãzneþe. Sta-tele UE ºi cele candidate trebuie sã iaîn calcul aceasta dinamicã, mai alesîn perspectiva europenizãrii Balcanilor.

O alta instituþie preocupatã de pro-tejarea popoarelor ºi culturilor mici esteUNESCO. La 17 octombrie 2003 a fostadoptatã la Paris „Convenþia Interna-þionalã pentru Protecþia Patrimoniului

Cultural Imaterial”, care cuprinde 40

de articole. Este vorba de protejarea

diversitãþii culturale, care asigurã o

dezvoltare durabilã: limba, tradiþiile

orale, dansurile, muzica, artizanatul

tradiþional. Toate acestea trezesc ºi

întreþin sentimentul de identitate ºi

continuitate. Trebuie sã facem efor-

turi pentru a include patrimoniul cul-

tural aromân pe lista celor care nece-

sitã mãsuri urgente. Lista cuprinde în

prezent 47 de sectoare de patrimoniu

imaterial protejate. În comunicatul de

presa UNESCO 92 din 2003, secre-

tarul general Kichiro Matsuura spune

cã „nu este vorba de o simplã recu-

noaºtere a valorilor unor elemente

de patrimoniu cultural imaterial, ci

implicã un angajament din partea

statelor de a pune în aplicare un plan

de promovare ºi salvare a capodo-

perelor înscrise”.

UE reprezintã nu numai un spaþiu

de libertate, pace, prosperitate ºi jus-

tiþie (pentru România aº aºeza aceste

valori în ordine inversã), ci ºi o zona în

care popoarele mici, cu patrimoniul

lor cultural, sunt puternic sprijinite.

72

Actor aflat la intersecþia dintre Est ºiVest, Ucraina reprezintã pentru Rusiaun spaþiu geopolitic important, un te-ritoriu vital intereselor sale în Vest. Da-toritã poziþiei geostrategice ºi a pre-zenþei minoritãþii româneºti destul denumeroase, Ucraina devine o zonã deinteres atât pentru România, cât ºi pen-tru întreg arealul sud-est european.

Subiectul privind situaþia româ-nilor din Ucraina este extrem de sen-sibil. Realitãþile istorice ne dezvãluiedrama comunitãþii româneºti încer-catã de secole de dominaþia habsbur-gicã ºi rusã. Situaþia românilor buco-vineni, cu suferinþele trecutului ºi blo-cajele prezentului, este îngreunatã ºide politica ucrainienilor ce vor sã-ºiimpunã limba în ºcolile minoritãþilorºi în Biserici ºi îngreuneazã tot maimult regimul acordãrii vizelor. Disputape marginea minoritãþii româneºti

din Bucovina de nord aflatã pe teri-toriul Ucrainei dureazã de sute deani, însã revine parcã cu ºi mai mareforþã odatã cu restituirea Insulei ªer-pilor României ºi a manifestãrii naþio-nalismului ucrainean în timpul revolu-þiei orange. Comunitatea româneas-cã din nordul Bucovinei încearcã sã-ºimenþinã identitatea prin cele câtevaºcoli în limba românã care riscã sã seucrainizeze sau sã se transforme înºcoli moldoveneºti ºi cele câteva bi-serici care încearcã sã menþinã limbaromânã prin liturghie ºi predicã.

La nivel legislativ, statul ucraineana reglementat drepturile minoritãþilorîn acord cu Convenþia Europeanã aDrepturilor Omului, dar, în realitate,acesta pune tot felul de obstacole pen-tru a diminua drepturilor românilor.

În cele ce urmeazã, vom analiza le-gislaþia la nivel european a drepturilor

73

Politica Ucrainei de asimilare a românilor din Bucovina de NordVeronica Dumitraºcu

Cuvinte cheie: drepturile minoritãþilor, limba minoritãþilor, libertatea de exprimare, accesul la educaþie, identitate etnicã

minoritãþilor naþionale, Convenþia ca-dru privind protecþia minoritãþilor na-þionale, Carta eurpeanã a limbilor re-gionale sau comunitare, precum ºiConstituþia Ucrainei ºi legile cu privirela minoritãþile naþionale din Ucrainaºi modalitatea în care sunt respec-tate drepturile minoritãþii româneºti înacord cu legislaþia Uniunii Europene,a Constituþiei Ucrainei ºi a tratatelorîncheiate între Ucraina ºi România.

CADRUL LEGISLATIV PRIVIND DREPTURILE

ROMÂNILOR DIN BUCOVINA DE NORD

(UCRAINA)

În Ucraina, Constituþia ºi o seriede legi garanteazã folosirea ºi apã-rarea limbilor tuturor minoritãþilor na-þionale din Ucraina.

DREPTURILE CONSTITUÞIONALE

Constituþia Ucrainei prevede în ar-ticolul 10, aliniatul 2 faptul cã: „dez-voltarea liberã, folosirea ºi protejarealimbii ruse ºi a altor limbi ale minoritã-þilor etnice din Ucraina sunt garantate”,iar articolul 11 prevede cã: „statul con-tribuie la consolidarea ºi dezvoltareanaþiunii ucrainene, conºtiinþei istorice,tradiþiilor ºi culturii ei, precum ºi la dez-voltarea specificului etnic, cultural, lim-bii ºi religiei tuturor popoarelor ºi mino-ritãþilor naþionale bãºtinaºe”. Având

rãdãcinile etnice din moºi-strãmoºi pepãmântul Bucovinei de nord, româniireprezintã populaþie bãºtinaºã carear trebui sã se bucure de drepturileºi libertãþile enumerate mai sus.

Articolul 53 „garanteazã cetãþenilorcare aparþin minoritãþilor naþionaledreptul la învãþãmânt în limba mater-nã sau la studierea limbii materne înaºezãmintele de învãþãmânt de statºi comunale sau prin intermediul so-cietãþilor naþional-culturale”. Aºa cumscrie în articolul 24 cã: „cetãþenii audrepturi ºi libertãþi constituþionale ºisunt egali în faþa legii ºi nu pot existaprivilegii sau restricþii dupã criterii deconvingeri politice, religioase, din mo-tive de origine etnicã, limbã sau altemotive”, românii ar trebui sã se bucu-re de aceleaºi drepturi ºi libertãþi caucrainenii, dar sã ºi le recunoascã,sã le afirme ºi sã le punã ºi în prac-ticã. Conform Constituþiei Ucrainei ro-mânii au dreptul sã-ºi dezvolte ºi sãconsolideze specificul etnic, tradiþiile,limba ºi religia. De asemenea un dreptimportant este dreptul la învãþãmântîn limba maternã.

Deoarece în articolul 9 al Consti-tuþiei Ucrainei este subliniat faptul cã„tratatele internaþionale în vigoare, ra-tificate de Rada Supremã a Ucrainei,constituie o parte a legislaþiei naþio-nale a Ucrainei”, important pentru

74

studiul de faþã este relevarea aspec-telor ce þin de drepturile ºi libertãþileminoritãþilor naþionale din tratatele in-ternaþionale ratificate de Parlamentulucrainean. Conform articolului de maisus, orice tratat semnat în numeleUcrainei este recunoscut ca parte dinConstituþie dupã ratificarea în Parla-ment.

ANGAJAMENTELE INTERNAÞIONALE

ALE UCRAINEI

Dupã admiterea Ucrainei în Con-siliul Europei, statul ucrainean ºi-aasumat angajamentul de a semna ºia ratifica „Convenþia-cadru cu privirela protecþia minoritãþilor naþionale”(deja semnatã ºi ratificatã), precum ºi„Carta europeanã a limbilor regionalesau minoritare”. Cu privire la „Cartaeuropeanã a limbilor regionale sauminoritare”, precizãm cã Ucraina adeclarat Consiliului Europei cã preve-derile convenþiei cadru se vor aplica,alãturi de alte minoritãþi ºi românilor.

În „Convenþia cadru cu privire laprotecþia minoritãþilor naþionale”, art.5, paragraful 2 se menþioneazã: „Fãrãa se aduce atingere mãsurilor luate încadrul politicii lor generale de inte-grare, pãrþile se vor abþine de la oricepoliticã ori practicã având drept scopasimilarea persoanelor aparþinând mi-noritãþilor naþionale împotriva voinþei

acestora ºi vor proteja aceste per-soane împotriva oricãrei acþiuni vizândo astfel de asimilare”, iar articolul 12se adreseazã în întregime educaþieiîn limba minoritãþilor. În articolul 12,paragraful 3 se stipuleazã: „Pãrþilese angajeazã sã promoveze ºanseegale de acces la educaþia de toatenivelurile pentru persoanele aparþi-nând minoritãþilor naþionale”.

Convenþia cadru stipuleazã cã fie-care persoanã aparþinând unei mino-ritãþi naþionale se poate bucura de oserie de drepturi:

• „dreptul la libertatea de întrunirepaºnicã ºi la libertatea de asoci-ere, la libertatea de expresie ºila libertatea de gândire, conºti-inþã ºi religie (art. 7);

• dreptul de a-ºi manifesta religiasau credinþa sa ºi dreptul de a în-fiinþa instituþii, organizaþii ºi aso-ciaþii religioase (art. 8);

• dreptul la libertatea de opinie ºi li-bertatea de a primi ºi a comunicainformaþii sau idei în limba ma-ternã, fãrã ingerinþe ale autoritã-þilor publice ºi independent defrontiere (art. 9, paragraful 1);

• dreptul de a crea fãrã obstacoleutilizarea mijloacelor de informarescrisã de cãtre persoanele apar-þinând minoritãþilor naþionale (art.9, paragraful 3);

75

• dreptul de a folosi liber ºi fãrã in-gerinþã limba sa minoritarã, în pri-vat ºi în public, oral ºi scris (art.10, p. 1);

• dreptul de a folosi numele (patro-nimul) ºi prenumele sãu în limbaminoritarã ºi recunoaºterea ofi-cialã a acestora (art. 11, p. 1);

• dreptul de a înfiinþa ºi administrapropriile instituþii private de edu-caþie ºi instruire (art. 13, p. 1);

• dreptul de a învãþa limba sa mino-ritarã (art. 14, p. 1) (fãrã a aduceatingere învãþãrii limbii oficiale);

• în ariile locuite tradiþional sau înnumãr substanþial de persoaneaparþinând minoritãþilor naþionale,pãrþile vor depune eforturi pentrua asigura, în mãsura posibiluluiºi în cadrul sistemului lor educa-þional, ca persoanele aparþinândacestor minoritãþi sã beneficiezede condiþii corespunzãtoare deînvãþare a limbii lor minoritare oride a primi o educaþie în aceastãlimbã (art. 14, p. 2);

• dreptul de a stabili ºi a menþinecontacte libere ºi paºnice pestefrontiere cu persoane care se aflãîn mod legal în alte state, îndeo-sebi cu acelea cu care au în co-mun identitatea etnicã, culturalã,lingvisticã sau religioasã, ori pa-trimoniul cultural (art. 17., p. 1)”.

Toate aceste drepturi pentru fie-care persoanã aparþinând unei mino-ritãþi naþionale trebuie sã fie respec-tate. Convenþia cadru privind protec-þia minoritãþilor naþionale „a fost sem-natã în numele Ucrainei la 15 sep-tembrie 1995, iar de la 1 mai 1998aceasta a intrat în vigoare pentruUcraina în calitate de lege organicã”.În acest cadru, Ucraina se angaja-jeazã sã respecte pe deplin acestedrepturi. Însã acestea sunt respec-tate în realitate?

„Carta europeanã a limbilor regio-nale sau minoritare” este un docu-ment ce prevede o serie de principiipotrivit cãrora limbile minoritare sauregionale „ar trebui protejate ºi pro-movate în mod cotidian”. „Documen-tul presupune mai multe variante, iarstatul care îl ratificã are posibilitateasã aplice normele în mod diferenþiat”(Popescu I., 2005, 29). Dat fiind acestfapt, au fost o serie de piedici din par-tea unor forþe politice din Ucraina, înspecial din partea grupurilor naþionaleprivind elaborarea documentului final.Variantele propuse aveau cerinþe mini-male ce nu vizau nici pe departe nor-mele semnalate în Carta europeanã alimbilor regionale sau minoritare, sem-naleazã domnul Ion Popescu, deputatîn Rada ucraineanã. Au fost tot felulde piedici, de la omiterea voitã aunor norme ºi neîntrunirea voturilor

76

în Parlament pentru ratificare pânãla anularea legii din motive tehnice.S-au propus douã variante: ºi în 1999ºi în 2003. „Legea cu privire la ratifi-carea Cartei europene privind limbileregionale sau minoritare din 1999 afuncþionat ca lege internã din 30 de-cembrie 1999 ºi a funcþionat ca legeinternã pânã la 12 iulie 2000, dar anu-lându-se legea, nu au fost anulate ºiprevederile ei” (Popescu I., 2005, 36).Însã toate normele din Cartã ar tre-bui sã fie adevãrate obiective privinddrepturile lingvistice ale românilordin Ucraina.

Privind Carta ratificatã de Ucrainaîn 1999 au fost o serie de prevedericare nu au fost luate în calcul. Preve-derile din partea a III-a se aplicã „doarprivind limbile minoritãþilor menþionateîn art. 2 a legii, adicã: a ruºilor, evre-ilor, bieloruºilor, moldovenilor ºi româ-nilor, tãtarilor din Crimeea, bulgarilor,polonezilor, maghiarilor, grecilor, ger-manilor, gãgãuzilor ºi slovacilor (enu-merarea aceasta a fost acceptatã deComitetul de stat în problemele mi-noritãþilor) în dependenþã de numãrulpersoanelor ce aparþin lor ºi locuiesccompact în permanenþã în limiteleunei unitãþi administrative teritorialerespective”.

Important este faptul cã s-a inclusart. 5 care spune cã „la aplicarea pre-vederilor Cartei nu se admite reduce-

rea reþelei aºezãmintelor de învãþã-mânt, de culturã ºi altor aºezãminteîn funcþionarea cãrora sunt aplicatelimbile minoritãþilor naþionale”.

Alte articole importante din Cartãcare meritã sã fie menþionate: „în ar-ticolul 8 al Cartei care corespunde cuart. 2.1. al Legii din 1999 privind învã-þãmântul, în teritoriile unde numãrulpersoanelor aparþinând minoritãþilornaþionale depãºeau 20%, la punctul 1Ucraina îºi asumã desfãºurareaunei educaþii preºcolare, învãþãmântprimar ºi învãþãmânt secundar ºi chiara învãþãmântului universitar în limbaminoritãþilor, iar predarea limbilor mi-noritãþilor sã facã parte integrantã dinprograma de învãþãmânt; articolul 9al Cartei se referã la folosirea limbilorregionale sau minoritare în justiþie; înconformitate cu articolul 11 al Carteiºi articolul 2.1 al Legii din 1999 în uni-tãþile administrativ-teritoriale unde vor-bitorii limbii minoritãþii respective con-stituie 20% din populaþia totalã, Ucra-ina se angaja sã încurajeze crearea,cel puþin, a unei staþii de radiodifuziuneºi a unui canal de televiziune care arfuncþiona în limba minoritãþii”.

În Legea din 2003 privind ratificareaCartei limbilor regionale sau minoritareeste specificat faptul cã „prevederileCartei vor fi aplicate faþã de limbile ur-mãtoarelor minoritãþi naþionale: bie-lorusã, bulgarã, gãgãuzã, greacã,

77

evreiascã, crâmo-tãtarã, moldove-neascã, germanã, polonã, rusã, ro-mâneascã, slovacã ºi ungarã”. Aufost precizate limbile persoanelorcare aparþin minoritãþilor naþionale,plasarea separatã a moldovenilor ºiromânilor demonstrând prin aceastacã limbile moldoveneascã ºi românãsunt diferite. În textul din 2003 lip-seºte un articol important care „nupermitea sã fie redusã reþeaua aºe-zãmintelor de învãþãmânt, de culturãºi a altor aºezãminte în funcþionareacãrora sunt aplicate limbile minoritã-þilor naþionale” (ibidem). În acest feleste scoasã norma care asigura in-terzicerea asimilãrii lingvistice prinintermediul instituþiilor ºcolare.

Potrivit reprezentantului minoritãþiiromâne în Radã, în noua lege nu erauspecificate unitãþile administrativ-teri-toriale în limitele cãrora erau aplicatenormele Cartei. În Legea din 1999erau aplicate mãsurile când popu-laþia unei minoritãþi depãºea 20%sau când era între 10% ºi 20% sausub 10%. Din noua variantã a Legii afost exclus mecanismul de realizare aacestei Legi, lãsând elaborarea aces-tuia în seama organelor executive.Printre cele mai importante normecare au fost omise enumerãm: dreptulla desfãºurarea învãþãmântului pri-mar, secundar ºi universitar în limbaminoritãþii respective, precum ºi ca

predarea limbii respective sã facãparte integrantã din programa de în-vãþãmânt. Cu privire la folosirea limbiiminoritare sau regionale în viaþa ad-ministrativã, printre normele impor-tante omise sunt cele privind „asigu-rarea autoritãþilor administrative sãutilizeze limbile regionale sau minori-tare sau sã permitã autoritãþilor localesã întocmeascã documente într-olimbã regionalã sau minoritarã” (ibi-dem). Privind folosirea mijloacelor deinformare în masã a fost omisã normaprincipalã privind „facilitarea, crea-rea unei staþii de radiodifuziune ºi aunui canal de televiziune care ar func-þiona în limbile respective”. Acesteasunt doar câteva articole omise înLegea din 2003, ele fiind în numãr multmai mare, dar, din lipsã de spaþiu, suntenumerate doar acele mãsuri con-siderate a fi importante privind drep-turile ºi libertãþile minoritãþilor.

În noua Lege din 2003 au fostomise multe articole importante care,de fapt, conturau drepturile ºi libertã-þile în materie de limbã ale minoritã-þilor. Cel mai important articol care afost omis, cu bunã ºtiinþã, este cel pri-vind interzicerea asimilãrii lingvisticeprin instituþiile ºcolare. Toate acestemãsuri care erau prevãzute în Cartã,dar au fost omise din Legea din 2003ratificatã de Rada ucraineanã aratãcã, de fapt, Ucraina a redus mult

78

drepturile ºi libertãþile minoritãþilorcare existau pânã în 2000 dupã ce afost anulatã Legea din 1999.

Mai subliniem un alt Tratat impor-tant, cel privind relaþiile de bunã ve-cinãtate ºi cooperare între Ucraina ºiRomânia, în care, conform articolu-lui 13: „în scopul protecþiei identitãþiietnice culturale, lingvistice ºi religioa-se a minoritãþii române din Ucraina ºia minoritãþii ucrainene din România,pãrþile contractante vor aplica nor-mele ºi standardele internaþionaleprin care sunt determinate drepturilepersoanelor aparþinând minoritãþilornaþionale ºi anume acele norme ºistandarde care sunt cuprinse în Con-venþia-cadru a Consiliului Europei pri-vind protecþia minoritãþilor naþionale,precum ºi în: Documentul Reuniuniide la Copenhaga a Conferinþei asu-pra dimensiunii umane a Organizaþi-ei pentru Securitate ºi Cooperare înEuropa, din 29 iunie 1990, DeclaraþiaAdunãrii Generale a O.N.U. asupradrepturilor persoanelor aparþinând mi-noritãþilor naþionale sau etnice, reli-gioase ºi lingvistice (Rezoluþia nr.47/135), din 18 decembrie 1992, ºiRecomandarea nr. 1201 (1993) aAdunãrii Parlamentare a ConsiliuluiEuropei cu privire la un protocol adi-þional la Convenþia europeanã adrepturilor omului, referitor la dreptu-rile minoritãþilor naþionale, cu înþele-

gerea cã aceastã recomandare nuse referã la drepturi colective ºi nuobligã parþile contractante sã acordepersoanelor respective dreptul la unstatut special de autonomie teritori-alã bazatã pe criterii etnice”.

Conform Constituþiei ºi angaja-mentelor internaþionale, Ucraina esteobligatã sã respecte o serie de legiprivind afirmarea, respectarea ºi dez-voltarea tradiþiilor culturale ºi naþio-nale ale minoritãþilor, libertatea de ex-primare ºi acces la educaþie, religie ºiculturã în limba proprie. Aceste legi artrebui respectate mai ales când vinevorba de români, populaþie bãºtinaºãcu rãdãcini din moºi strãmoºi pe pã-mântul Bucovinei de Nord.

Deºi drepturile minoritãþilor naþio-nale sunt precizate destul de clar înConstituþia Ucrainei, în realitate, aces-tea nu sunt respectate de cãtre auto-ritãþile ucrainene. Asimilarea capãtãproporþii din ce în ce mai dezastru-oase, de la eliminarea limbii maternedin ºcolile unde studiazã copiii ro-mâni ºi pânã la oficierea liturghiei înunele sate locuite de români din ra-ionul Storojineþ în limba ucraineanã.

Unul dintre pilonii supravieþuiriietnice ca neam îl reprezintã ºcoala.Familia, ºcoala ºi Biserica sunt celetrei cadre prin care un neam poaterezista. Dacã vrei sã distrugi un po-por, e de ajuns sã distrugi valorile ºi

79

reperele etnice ale poporului respec-tiv. Educaþia devine o componentã im-portantã în acest sens pentru menþi-nerea identitãþii etnice. Limitarea drep-tului minoritãþilor etnice de a aveaînvãþãmânt în limba maternã duce lao agresare a identitãþii acestora.

Numãrul ºcolilor cu predare înlimba românã a scãzut de-a lungulanilor, fiind înlocuite de ºcolile ruseºti,apoi, mai târziu de ºcolile ucrainene.În acelaºi timp, se fac presiuni dinpartea unor asociaþii moldoveneºti dea se introduce ºcoli moldoveneºti cualfabet chirilic.

Redau mai jos câteva cifre pentrua arãta situaþia alarmantã în care seaflã ºcolile în limba românã din nor-dul Bucovinei.

La nivelul anilor 2002-2003 în re-giunea Transcarpatia erau 11 ºcolicu predare în limba românã cu 3.543elevi, douã ºcoli mixte cu 1427 eleviîn care se studia limba românã caobiect obligatoriu ºi încã 10 copiistudiau româna facultativ. În total,2,3% din numãrul total al elevilor stu-diau în limba românã ºi erau 310 pro-fesori (pedagogi) care predau obiec-tele de studiu în limba românã.

În 2001 în regiunea Cernãuþi erau181.780 românofoni din care 114.555persoane s-au declarat români ºi67.225 moldoveni. În 2000 erau 86

de ºcoli româneºti cu 22.000 de elevi,ºase ºcoli mixte cu 1.8 mii elevi. Din449 ºcoli naþionale, în 2002 funcþio-nau 305 ºcoli cu 93.200 de elevi înlimba ucraineanã, iar 83 ºcoli (circa18,49%) cu 21.672 elevi erau cu pre-dare în limba românã (16,56%). În2002 erau 6.204 clase cu predare înlimba românã cu 132.450 elevi români.

În regiunea Odesa românii nu maisunt consideraþi drept cea mai im-portantã etnie. În aceastã zonã mulþise declarã moldoveni. În 2001 erau123.751 persoane care s-au decla-rat moldoveni ºi constituiau 5,04%din populaþia regiunii. Din 1989 nu-mãrul moldovenilor a scãzut de la145 de mii la 124 de mii, având în ve-dere o reducere de aproape 14,4%.Chiar dacã numãrul moldovenilor amai scãzut faþã de anii precedenþi, to-tuºi în aceastã regiune, cei care vorsã submineze limba românã încear-cã sã facã presiuni asupra populaþieisã se declare moldoveni ca sã poatãsã scoatã limba românã din ºcoli ºidin Biserici. Astfel, pe aceastã cale,încearcã sã introducã în ºcoli limbamoldoveneascã astfel încât sã dis-parã limba românã ºi sã se împuþi-neze cei care se declarã români.

La nivelul anului 1979 apar menþio-naþi în statisticile oficiale ºi moldoveniica etnie separatã de români. Aºa cummenþioneazã ºi Dan Dungaciu, mol-

80

dovenismul este „un proiect de sor-ginte sovieticã, care, bazându-se peo lecturã istoricã voit distorsionatã,acrediteazã ideea unei diferenþierietno-lingvistice între „moldoveni” ºiromâni”. Miza folosirii acestui tertip,de a împãrþi pe români în moldoveniºi români este una identitarã. Strate-gia folositã de autoritãþile ucrainenecare menþioneazã în statistica oficialãetnia moldoveneascã este aceea dea împuþina numãrul celor care se de-clarã români astfel încât românii caetnie sã nu poatã ocupa locul trei înrecensãminte (aºa cum ar fi firesc), cilocul opt. Prin aceasta, românii nu aravea pretenþia sã cearã reprezentanþãîn Parlament ºi o serie de alte drepturilegate de educaþie, culturã, religie etc.În recensãmântul din 2001 (datele ofi-ciale), moldovenii sunt consideraþi apatra ca etnie, iar românii ocupã loculopt. Dacã am socoti pe moldoveni ºiromâni la un loc, românii ar fi pe loculal treilea ca etnie, înaintea bieloruºilor(State Statistics Comitee of Ukraine,http://2001.ukrcensus.gov.ua).

Teza moldovenismului este de na-turã sã inducã confuzie între etnie ºicetãþenie. Mergând pe urmele inven-tatorilor sovietici în termeni de etnieºi de limbã, autoritãþile ucrainene in-

venteazã tradiþii, obiceiuri ale moldo-venilor diferite de cele ale românilor.Mai mult decât atât, încearcã sã de-monstreze cã existã diferenþe legatede istorie, tradiþii, limbã, culturã întreromâni ºi moldoveni tocmai pentru adezbina comunitatea româneascã.Astfel inventeazã ºcoli moldoveneºtiºi manuale în limba moldoveneascã.

Prin strategiile pe care le urmãreº-te, Ucraina dã dovadã de agresivi-tate în relaþiile cu statele din jur, în spe-cial cu România, atât prin tendinþelede asimilare a românilor prin ºcoalã,culturã, limbã etc, cât ºi prin încercãri-le de a susþine înfiinþarea ºcolilor mol-doveneºti ºi de introducere în ºcoli alimbii moldoveneºti ºi a alfabetuluichirilic. Însã, prin angajamentele in-ternaþionale ºi a tratatelor încheiate,Ucraina ar trebui sã respecte auto-nomia culturalã ºi naþionalã a minori-tãþilor, dezvoltarea tradiþiilor culturaleºi naþionale ale acestora, libertatea deexprimare ºi acces la educaþie, religieºi culturã în limba proprie. Îngrãdireaacestor drepturi reprezintã o încãlcareflagrantã a Drepturilor fundamentaleale omului ºi a Convenþiilor europeneprivind protecþia minoritãþilor naþiona-le, precum ºi a Constituþiei Ucrainei.

81

BIBLIOGRAFIE

DUNGACIU, DAN (2005), Moldova ante-portas, Bucureºti: Editura Tritonic.

POPESCU, ION (2005), Românii din Ucraina. Pledoarie pentru supremaþia legii ºi adevãrului,

Bucureºti: Editura Transversal.

POPESCU, ION; UNGUREANU, ION (2005), Românii din Ucraina între trecut ºi viitor, Oradea:

Editura Treira.

DOCUMENTE, LEGI, TRATATE

• Convenþia-cadru cu privire la protecþia minoritãþilor naþionale, (http://www.anr.gov.ro/docs/ legis-

latie/internationala/Conventia_Cadru_pentru_Protectia_Minoritatilor_Nationale.pdf).

• Carta europeanã a limbilor regionale sau minoritare,

(http://www.coe.int/t/dg4/education/minlang/Brochure/Brochure_ro.pdf.)

• Tratatul cu privire la relaþiile de bunã vecinãtate ºi cooperare între Ucraina ºi România,

(http://www.dprp.gov.ro/wp-content/uploads/2010/03/Tratat-de-baza-Romania-Ucraina.pdf)

• Tratat din 02/06/ 1997 cu privire la relaþiile de bunã vecinãtate ºi cooperare dintre România ºi

Ucraina, Publicat în Monitorul Oficial nr.157 din 16/07/1997, (http://www.dprp.gov.ro/wp-con-

tent/uploads/2010/03/Tratat-de-baza-Romania-Ucraina.pdf).

• Declaraþia Parlamentului Republicii Moldova din 24.03.1992 publicat în Monitorul Parlamentului

nr.003, nr.77, (http://lex.justice.md/index.php&action=view&view=doc&lang=1&id=317361).

• Tratat între Republica Moldova ºi Ucraina cu privire la frontiera de stat din 18.08.1999 publicat

în ediþia oficialã „Tratate internaþionale”, 2002, vol.29, pag. 434 (http://www.undp.md/bor-

der/Tratat_RM-Ucaina_frontiera_de_stat.html)

82

Confluenþe

Trãim o perioadã de metamorfozãpoliticã, economicã ºi socialã de ex-cepþie. Centrele de putere create înurma Revoluþiei Industriale în carestatul ca naþiune deþinea un monopolcvasicomplet s-au dispersat ºi diluat.Sistemele aºa zis moderne de orga-nizarea birocraþiei devin sisteme limi-tative ºi frâneazã în mod evident re-modelarea societãþii prezente, a pro-gresului1. Toate organizaþiile interna-þionale începând cu cele create laBretton Woods se cer reformate, rea-daptate la cerinþe ºi aspiraþii noi. Tristdar adevãrat, tocmai þãrile care au pusbazele acestor organizaþii internaþio-nale, promotori zeloºi ai economieide piaþã, a unui model de capitalismdur care au în prezent un statut spe-

cial în sânul organizaþiilor create deei înºiºi, vor încerca sã paralizezeprocesul de reformã atât de acut2.

Astfel, într-o lume liberalã ºi glo-balã, pentru o perioadã am identifi-cat o singurã hiper-putere cum aveasã o numeascã Hubert Védrine3,Statelor Unite ale Americii. Atât dinpunct de vedere strategic, economic,al supremaþiei dolarului, militar, decomunicaþii ºi tehnologii noi, toate segãseau în mâna unui singur actormondial, situaþie fãrã precedent înlume4. Evoluþia fenomenelor mondi-ale din ultimii 5 ani au condus la ero-darea poziþiei dominante a „hiper-pu-terii mondiale” ºi apariþia de noiactori mondiali ºi regionali demni deluat în seamã, fãrã de care o politicã

85

Rolul negocierii în Relaþiile Internaþionale ºi Administraþia PublicãProf. Vasile Neacºa

Cuvinte cheie: hiper-putere, negociere, protecþionism de stat, terapie de ºoc, „conflictul bananelor”

1 Z. Brzezinski, B. Scowcroft, America and the World, N.Y., Published by Basic Books 2008,pp. 30-31.2 Ibid, p. 29.3 Ministru al Afacerilor Externe din Franþa în perioada 1997-2002.4 Hubert Véndrine, Face a l’hyper-puissance, Paris, Fayard, 2003, pp. 104-105.

de anvergurã la nivel mondial nu se

mai poate face. Odatã cu aceasta ºi

centrele de putere s-au înmulþit.

Acestea au devenit multiple ºi la

toate nivelele social, economic ºi in-

ternaþional. În noul sistem internaþio-

nal, în care totul se negociazã în lo-

curi multiple ºi interactiv, puterea

statului se dilueazã în favoarea unor

noi actorii. Din interior statul face

faþã presiunilor din partea nenumã-

ratelor ONG-uri, asociaþii sau gru-

pãri cu interese transnaþionale. Din

exterior presiunea este generatã de

interacþiunea cu alte state ºi de dife-

rite organizaþii regionale sau mon-

diale care s-au multiplicat.

Societãþile multinaþionale ºi pro-

cesul de globalizare sunt tot atâtea

presiuni ºi elemente de slãbire a sta-

tului-naþiune, dar nu de epuizare a

acestuia. Toþi aceºti actori locali, na-

þionali ºi internaþionali participã în mod

cooperativ sau conflictual la redefi-

nirea societãþii moderne de mâine.

Interacþiunea este cât se poate de

profundã mergând pânã la nivelul re-

definirii valorilor în materie de eticã,

politici ºi economie. Probabil schim-

barea de impact cea mai profundã, pe

termen mediu, se va regãsi la nivelul

eticii ºi mai ales a celei occidentale

din care ºi noi facem parte.

Pentru a putea intra în analiza su-biectului nostru de studiu, a rolului ne-gocierii în Administraþia Publicã ºi înRelaþiile Internaþionale, consider ne-cesar ºi oportun de a realiza o analizãa evoluþiei schimbãrilor structurilor in-stituþionale din Administraþia Publicã înperioada începând din 1989, a revo-luþiilor din Europa Centralã ºi de Est.Dupã aceastã scurtã analizã voi arãtacare este rolul negocierii ºi gradele decomplexitate într-un proces de nego-ciere. Câteva exemple vor da o ima-gine mai clarã asupra negocierii cainstrument în Administraþia Publicã ºiRelaþiile Internaþionale.

ADMINISTRAÞIA PUBLICÃ DUPÃ 1989

Primii ani de aºa zisã «libertatenecondiþionatã» au fost marcaþi deun dezinteres cvasicomplet de re-formã în domeniul Administraþiei Pu-blice din partea noilor guvernanþi carese succedau cu rapiditate.

Acest fapt a fost influenþat de 3factori:

1. Ultraliberalii perioadei respecti-ve serveau drept model de leadershippentru noile popoare eliberate de oideologie parþial extenuatã din EuropaCentralã ºi de Est. Margaret Thatcherºi Ronald Regan, susþineau un non-in-tervenþionism din partea statului în

86

procesul de redefinire a noilor struc-turi instituþionale. Pe lângã aceasta înaccepþiunea lor, dezafectarea com-pletã a structurilor etatice existentepânã atunci, înlocuirea lor cu modelulanglo-saxon (USA, Marea Britanie)ºi promovarea unui capitalism demodel «laisse faire» era singura calede ales5.

2. Poziþia socialã destul de privile-giatã a personalului din AdministraþiaPublicã înainte de 1989 se destramã.Într-o destul de mare proporþie, per-sonalul din acest sector prezenta unnivel de competenþã ridicat (în siste-mul Administraþiei Publice aveau ac-ces doar absolvenþii cu mediile celemai mari înregistrate pe parcursulstudiilor universitare, cercetãtori deexcepþie care s-au detaºat în planintern sau internaþional ºi un grup declienþi ai sistemului politic mult maipuþin pregãtiþi din punct de vedereprofesional). Datoritã dictaturii de par-tid munca lor se rezuma în a trans-pune directivele de partid în practicã.Dupã momentul revoluþionar din1989-1990, noile partide politice înfi-inþate încep un proces de discreditarea celor care au lucrat în aparatul destat acuzându-i de colaboraþionismºi de eºecul economic înregistrat pânã

la acel moment. În aceste condiþii Ad-ministraþia Publicã ca sector de acti-vitate intra într-o fazã de purificare ºiuitare pentru o lungã perioadã de timp.Problema care se punea în toatãaceastã perioadã de cãutare de noirepere pentru Administraþia Publicãimplica necesitatea restructurãrii aces-teia, în primul rand ºi în acelaºi timpde profesionalizare a personaluluisau transformare care ar trebui urma-tã gradual ºi constant din punct devedere al reformei. Unele þãri au în-cercat chiar soluþii de revenire la sis-temul administrativ cunoscut în peri-oada interbelicã (Polonia). Viitorulpãrea încã ancorat în trecut în con-textul în care miza era de proporþii.

Neo-liberalii timpului prezent -1990-insistau asupra unei soluþii radicale –importul sistemului Administrativ an-glo-saxon. Într-o primã fazã în Polo-nia, Cehoslovacia ºi România s-auînregistrat progrese încurajatoare îndomeniul reformei administrative. Di-soluþia Cehoslovaciei (1992) ºi rea-pariþia a douã state diferite, Slovaciaºi Cehia a condus la stopare pentruo perioadã a procesului de reformã.

În Polonia, clivajul dintre partiza-nii care susþineau ideea unui protec-þionism de stat versus celor care

87

5 Tony J.G.Verheijen, L’administration publique en Europe Centrale et Orientale, E.N.A, Revuefrançaise d’administration publique, 105/106 2003, p. 11.

susþineau introducerea unei econo-mii de piaþã printr-o terapie de ºoc saualtfel spus dintre forþele politice destânga (Alianþa Forþelor de Stânga,Partidul Þãrãnesc Polonez) ºi forþelepolitice de dreapta (Uniunea pentruo politicã realã, Uniunea pentru Li-bertate...) conduce la o amânare areformei în profunzime în Adminis-traþia Publicã.

Totuºi primi ani de libertate polo-nezã au ca numitor comun promo-vare ºi consolidare fãrã precedent avalorilor morale tradiþionale ale bise-ricii catolice în detrimentul oricãrei alttip de iniþiativã sau reformã6.

Plecând de la acest nivel, întreanii 1994-1996 evoluþia reformei Ad-ministraþiei Publice poloneze este as-cendentã (crearea unor instituþii deformare ºi pregãtire a personaluluiAdministraþiei Publice cum ar fi „EcoleNational d’Administration” replica aceea ce exista în Franþa) cu toate cãrãmâne pânã în prezent încã tributarãluptelor între partide politice pentru do-minarea poziþiilor din sectorul public7.

Altfel spus nominalizarea pentru ofuncþie în Administraþia Publicã rã-mâne în general un apanaj al omuluipolitic nou. Imixiunea politicului înAdministraþia Centralã va conduceîn mod evident la o încetinire a siste-mului de reformã instituþionalã ºi oabatere de la principiile democraþieimoderne de separaþie a puterilor înstat, lucru evident ºi în alte þãri dinEuropa Centralã ºi de Est.

În România succesiunea la puterea mai toate partidelor politice de cen-tru stânga sau centru dreapta, într-operioadã relativ scurtã de timp, fie-care beneficiind de un grad de sprijinextern mai mare sau mai mic, con-duce la un blocaj efectiv a reformeiîn materie de Administraþie Publicã.Încetineala reformei economice, so-ciale ºi administrative este cât sepoate de persistentã8.

În aceste condiþii Administraþia Pu-blicã înregistreazã o cãdere conside-rabilã în eficacitate ºi profesionalism(elementele de bazã ale apariþieicorupþiei sunt create9) iar guvernanþii

88

6 Heyden Jacqueline, Poles apart; Solidarity and the new Poland, Dublin, Irish Academic Press,1994, p. 166.7 Nivelul de pregãtire al participanþilor ºi de angajament din partea guvernului este departede a avea acelaºi nivel ca cel din Franþa. Începând cu 2002 Guvernul Polonez nu îºi respec-tã angajamentul faþã de absolvenþi de a ocupa un post în Administraþia Publicã polonezã.Revue française d’administration publique, 104/105, 2003, pp. 95-108.8 A. Rommele, K. Lawason, G. Karasimeonov, P. Datculescu, Cleavages, Parties and Voters.Studies for Bulgaria the Czech Republic, Hungary, Poland and Romania, Westport Connec-ticut London 1999, p. 169.9 B. Neacºa, R. Anciaux, S. Peterman Etude sur l’evolution de la transition politique en Rou-manie apres les elections de decembre 2004 et l’evolution de la corruption, raport redactatpentru CE – Enlargement Directorate General, Septembrie 2005.

care se succedau la putere fac apella experþii internaþionali din toatã lu-mea în funcþie de cine finanþeazã trai-ningul sau expertiza (apar experþiiinternaþionali chiar ºi din Australia sauNoua-Zeelandã) fãrã a cunoaºte spe-cificul european în general ºi cel dinRomânia în particular.

Numai începând din 1999 cândUniunea Europeanã (UE) îºi mani-festa nemulþumirea faþã de evoluþiareformei administrative din România,încep timid sã aparã semne de trans-formare ºi modernizare a Adminis-traþiei Publice ale sale.

3. Necesitatea identificãrii de re-surse financiare considerabile în ve-derea implementãrii unei reforme deamploare în sectorul AdministraþieiPublice. Acestea nu erau disponibilela acel moment în nici una din þãriledin Europa Centralã sau de Est. Cuatât mai mult cu cât ele se vedeauîmpinse de USA ºi Marea Britanieîntr-o direcþie nouã faþã de inerþia lor.Mai mult, societatea civilã divizatã înansamblul ei, îi identifica pe cei careau lucrat în fostul sistem al Adminis-traþiei Publice ca fãcând parte dinfostul sistemul de opresiune politic.În aceste condiþii într-o proporþie co-vârºitoare personalul Administraþiei

Publice se reorienteazã spre sectorulprivat, benefic, oferind competenþelelor economiei de piaþã care cu greuse înfiripa.

Un lucru era evident, cã nici UEca ºi organizaþie în sine nu avea (ºinu are) un model unic de Adminis-traþie Publicã de propus þãrilor candi-date sau membre. Ea însãºi încerca,fãrã succes de altfel, negocierea unuisistem de reformã instituþional, deanvergurã care sã îi permitã sã func-þioneze mai eficace în formulã de UE27, lãsând la o parte ºi faptul cã aeºuat în reforma privind funcþiona-rea în gruparea UE 15.

Abia dupã reuniunea de la Madriddin decembrie 1995, cele 15 þãrimembre ale U.E se pun de acord cuelaborarea unui ghid pe care noileþãri candidate ar urma sã îl parcurgãºi unde creºterea capacitãþii adminis-trative devine o condiþie importantãde realizat. În fapt, ghidul reprezintão sumã de principii generale de ur-mat ºi implementat într-o perspectivãde reformã ºi necesitatea de ajungerela un nivel acceptabil european10. Din1999 odatã cu emiterea unei grile deevaluare apar primele eforturi maiconsiderabile din partea þãrilor candi-date pe fundalul de întârziere ºi bâl-bâiala politicã europeanã. În prezent

89

10 Dick Leonard, Guide to the European Union, Published by Profile Books LTD – The Eco-nomist, 9th edition 2005, p. 30.

aceste criterii sunt considerate „aquiscommunitaires” în procesul de nego-ciere ºi aderare cu alte þãri.

NEGOCIEREA CA INSTRUMENT

În tot acest ansamblu de redefinirestructuralã, procesul de negociereocupã locul central dacã ne gândimsã evitãm întoarcerea la un trecut do-minat de violenþa umanã.

Dacã ar fi sã lãsãm deoparte iner-þia, bâlbâiala ºi timiditatea atât dinpartea þãrilor candidate cât ºi dinpartea UE putem spune cã procesulde negociere dintre acestea a fostîntr-un final un succes fãrã precedent,atât prin dimensiunea lui (negociereconcomitentã încheiatã cu succescu 12 þãri noi membre U.E) cât ºi prinprofunzime (32 de capitole negoci-ate într-un interval de 2-3 ani).

Pe parcursul acestei perioade denegociere am asistat la punerea învaloare a numeroase tehnici ºi stra-tegii care au implicat diferite grade decomplexitate ºi implicare din parteaambelor pãrþi. Nu voi aminti strategiileºi tehnicile aplicate deoarece acesteafac obiectul unui studiu aparte dar voipune accentul pe gradul de comple-xitate ºi actorii implicaþi în procesulde negociere. Nu voi face referireexpresã la negociere dintre UE ºi un

stat membru ci voi trasa un cadrugeneral de negociere care poate fiaplicat în orice sistem de negocieredin Administraþia Publicã sau dintreGuvernanþi ºi Administraþia Publicãsau dintre douã state suverane.

Privit strict sub aspect conceptual,procesul de negociere este un an-samblu de practici care permite for-mularea în mod paºnic a intereselorantagoniste sau divergente a grupu-rilor sau entitãþilor social autonomecare pot fi state sau colectivitãþi maimult sau mai puþin restrânse11. Unacord obþinut între pãrþile negociantepoate fi de scurtã sau lungã duratã.Aici distingem trei (3) grade de com-plexitate referitor la numãrul de ac-tori implicaþi ºi dimensiunea proce-sului de negociere.

BILATERAL-SIMPLU; distingem 2 ac-tori participanþi care încearcã o aco-modare reciprocã fãrã o extindere aconflictului pe orizontalã (la alte cate-gorii sociale sau state-naþiune) sauverticalã (de provocare a unui pro-ces de mutaþie eticã).

În context bilateral-simplu (gu-vern-sindicat, sindicat-patronat, stat-naþiune la stat-naþiune etc.) procesulde negociere prezintã un grad decomplexitate mediu, unde deznodã-mântul poate fi intuit imediat de la

9011 Leon Constantin, Psychologie de la négociation, Paris PUF, 1971.

formularea ipotezei problematicii nu-

mai dacã pãrþile implicate trateazã cu

prioritate procesul de negociere. În

cazul în care una dintre pãrþi nu are

intenþia de a negocia dar se gãseºte

la masa de tratative, acest fapt se da-

toreazã unei strategii bine trasate

de el înainte. Simulacrul are câteva

obiective bine definite ºi disimulate;- de a evita o confruntare directã

sau „accidentalã” dar nefiind dis-pus sã cedeze nimic la „masaverde” (ex. Rãzboiul rece);

- de a demonstra reaua intenþie ainterlocutorului sau astfel încâtsã îºi poatã justifica o loviturã deforþã (ex. Culoarul Dantzig, inva-zia din Irak);

- de a induce interlocutorului faptulcã se doreºte obþinerea unuiacord (ex. Jaruzelski-Solidarita-tea-Biserica Catolicã);

- de a câºtiga timp pentru modifi-carea raportului de forþe prin ob-þinerea de informaþii strategicesau avans pe câmpul de luptã(ex. Mussolini în Abyssinia, ne-gocierile de la Paris între USA ºiVietnam);

- de a-ºi epuiza adversarul prinaºteptare ºi tragere de timp (ex.negociere dintre guvernul Tãri-ceanu ºi sindicatul din învãþã-mânt).

Ca factori principali, în absenþaunui simulacru de negociere, în ipote-za de început din interiorul unui sis-tem politic, spre exemplu, între guver-nanþi ºi un grup de interese atât dindomeniul elaborãrii deciziilor cât ºi celal aplicãrii lor ar trebui sã se þinã contde urmãtoarele variabile12:

- raportul de forþe existent între celedouã pãrþi;

- amploarea revendicãrilor;- mijloace de presiune disponibile

ºi de o parte ºi de alta;- reacþia opiniei publice;- importanþa numericã a categori-

ei sociale reprezentate;- valoarea moralã ºi politicã a cau-

zei apãrate;- alianþe posibile (variabila care

conduce la apariþia de negocierede tip bilateral-compus).

Dacã acestea sunt primele ele-mente care ar urma sã fie de luat încalcul într-un proces de negociere detip bilateral-simplu, datoritã complexi-tãþii procesului, ºi posibila prelungirea lui mai pot apãrea ºi factori secun-dari care pot modifica balanþa de pu-tere ºi pot conduce la o lipsã de rezis-tenþã a puterii la presiunea grupurilor;

- controlul surselor de informaþie;- capacitãþile intelectuale, afective

ºi morale ale guvernanþilor (ex.o mare parte din oameni politiciîºi ajutã regiunea de origine);

9112 P. Claeys, Sociologie politique interne, Editura Complexe, 2002, pp. 25-89.

- integritatea guvernanþilor sau re-alizarea propriilor interese;

- sensibilitatea faþã de reacþiileopiniei publice;

- autoritatea de care dispun ºi ca-pacitatea de a o pune în miºcare;

- efectul presiunii la care pot fi su-puºi.

BILATERAL-COMPUS; o situaþie bila-teral-simplu poate evolua într-o situa-þie bilateral-compus prin angrenareaaltor grupuri de presiune sociale înmecanismul de negociere. Aºa cumarãtam mai sus posibilitatea formãriide alianþe cu diferiþi alþi actori saugrupuri de presiune în procesul denegociere face ca întreg procesul sãse extindã pe orizontalã.

Acomodarea ºi gãsirea unui acordeste cu atât mai dificilã cu cât numãrulparticipanþilor creºte (revendicãrile potfi diferite ºi trebuie þinut cont de speci-ficul fiecãrui nou participant de la masa«verde»). În general, guvernanþii în-cearcã sã limiteze extinderea pe ori-zontalã deoarece concesiile sunt multmai importante decât în cazul dialogu-lui cu un singur actor. Pe de altã partesindicatul sau grupul de interes este

interesat sã atragã în procesul de re-vendicare-negociere alþi actori pentrua creºte presiunea asupra guvernan-þilor.

Pe tot parcursul procesului de ne-gociere apare ca principiu de bazãrespectul mutual dintre participanþi ºiexcluderea oricãrui raport de autorita-te dintre interlocutori. Dar cum poatefi exclus acest raport de autoritate atâttimp cât interlocutorii sãi se gãsesc pepoziþii ierarhice diferite (ministru-sin-dicalist, patron-salariat, stat dominant-stat în curs de dezvoltare13 etc.)?

Principalele modalitãþi ar fi:

1. Se poate obþine prin suprimarearelaþiei de autoritate pe toatã duratanegocierii. Iar participarea la negoci-ere directã este condusã de protago-niºtii direct implicaþi. Observãm acestfapt din ce în ce mai des în zilelenoastre. Ambele pãrþi se angreneazãîn negociere fiecare încercând sã de-monstreze celeilalte pãrþi „forþa” decare dispune sau disponibilitatea ei.Ambele caracteristici sunt bine primitede „media” în general ºi de populaþieîn particular (ex. orice tip de grevã sin-dicalã în care ministrul/prim-ministrul

92

13 Procesul de negociere dintre USA ºi Iran a îmbrãcat multe valenþe de la începutul lui din1979. În prezent datoritã obstinetei USA de a condiþiona orice continuare de negociere învederea reluãrii de relaþii diplomatice dintre cele douã state, de faptul cã Iran trebuie sãrenunþe la îmbogãþirea uraniului, sã se supunã inspecþiilor efectuate de experþi IAEA(International Atomic Energy Agency) procesul de negociere este în impas. Programulnuclear iranian a început în ani ’50 cu sprijin din partea USA. (10.05.2007 – Agence France-Presse – „Iran a blocat accesul inspectorilor IAEA”).

negociazã direct cu liderul/liderii sin-

dical/i).

2. Prin intermediul unor negocia-

tori – delegaþii care se situeazã la

acelaºi nivel. Acest tip de negociere

va dura mai mult timp dar acordul final

va fi de duratã. Datoritã caracterului

sãu discreþionar „media” face multe

speculaþii pe marginea agendei de

negocieri punând în pericol destul

de des avansul acestora.

În cazul în care actorii sunt douã

state, iar conflictul se extinde pe ori-

zontalã prin cooptarea de alte state

ºi de o parte ºi de cealaltã, el poate

degenera într-o acþiune violentã dacã

balanþa de putere este echilibratã

dar persistã o nemulþumire majorã a

unei pãrþi (Primul Rãzboi Mondial).

În cazul în care raportul de forþe

este net în favoarea unei pãrþi apar

doua situatii de anvergura, radical

opuse; o negociere de foarte lungãduratã14 sau declanºarea unei acþi-uni violente împotriva uneia dintrepãrþi; rãzboiul din ex-Iugoslavia15. Înacest caz asistãm la o amplificare aconflictului pe verticalã unde potapãrea mutaþii de ordin etic16 în rân-durile celor care au cedat sau suntîn curs sã cedeze mai mult la masatratativelor sau în faþa conflictului vio-lent. Mass-media se mobilizeazã îngeneral în sprijinul celui mai „slab”cotat dacã nu are interese obscure ºibine finanþate ceea ce este cel maides cazul (ex. runda de negocieri dela Doha, rãzboiul din ex-Yugoslavia,rãzboiul din Irak). Altfel spus asistãmla o manipulare a opiniei publice cuasentiment/complicitate din parteastatelor dezvoltate. Acelaºi sistem deoperare se întâlneºte ºi în cazul uneinegocieri între guvernanþi ºi sindi-cat/sindicate. Guvernul poate coopta

93

14 Runda de negocieri de la Doha, sub auspiciile Organizaþiei Mondiale de Comerþ, a începutîn 2001 în context de conºtientizare a necesitãþii liberalizãrii comerþului international cu obiec-tiv explicit de a participa la dezvoltarea þãrilor din „lumea a treia” ( LT) ºi a celor în curs dedezvoltare( CD). Eºecul înregistrat în negocieri s-a datorat în principal capitolului „agricultura”(accesul produselor agricole din þãrile LT ºi CD pe piaþa þãrilor dezvoltate, acordarea de sub-venþii). În general negocierile ºi divergenþele cele mai importante au loc între aºa zisele„Grupuri structurate” (organizaþii regionale – ASEAN, MERCOSUR...) ºi Grupuri reprezenta-tive (SUA, Canada, Japonia, UE) – Le Devoir, 18.07.2006. „Guvernul USA a crescut recentsubsidiile din agricultura cu 190 miliarde Þ.-J. Stiglitz (Debates in International Relations, 2010Pearson Educational p.87),15 Michel Collon, Poker Menteur – Les grandes puissances, la Yougoslavie et les prochainesguerres, Editions EPO, 2002, pp. 9-49.16 Daniel Goleman, Healings emotions; conversations with Dalai Lama, Edited by Mind LifeInstitute, 1997, pp. 24-41. („etica occidentalã prezintã trei componente principale, individua-lism, raþionalism ºi perfecþionism care se pot modifica numai in urma unor traumatisme psi-hice importante”).

lideri sindicali în sfera politicului fã-cându-i pe aceºtia din urmã direct in-teresaþi de soarta lor personalã.

Revenind la cele douã exemplemenþionate mai sus diferenþa dintreacestea este majorã – rãzboi sau ne-gociere. Diferenþierea s-a fãcut dato-ritã apariþiei variabilei de ordin uma-nitar (drepturile omului) ºi a celei deextindere pe orizontalã (numãrul destate cooptate în procesul de nego-ciere creºte) care vine ºi se adaugãla ipoteza problematicii.

Dacã în cazul „rundei de negocieride la Doha” þãrile participante suntnumeroase ºi au acces larg la mass-media în general (cel puþin la nivelul lorregional), în cazul Yugoslaviei aceastanu a reuºit sã îºi atragã de partea eialiaþi (mai puþin Rusia) iar mass-mediaoccidentalã, în principal, îi era cât sepoate de ostilã17. ªi într-un caz ºi încelãlalt câºtigãtorii sunt cei care facparte din grupul þãrilor dezvoltate18.

Iar mijloacele de influenþare, con-strângere ºi îngrãdire a populaþiei dinþãrile Occidentale, pentru a-i determi-na sã urmeze un curs favorabil inte-reselor de moment ale guvernanþilor

lor, iese în afara cadrului democraticcu care Occidentului îi place sã se afi-ºeze în caz cã expertiza îi este soli-citatã19.

În acelaºi timp, competiþia dintreþãrile aparþinând economiei de piaþãeste cât se poate de acerbã. Aºa cumam arãtat mai sus, privitor la negoci-ere de tip bilateral – compus, în cazulparticipãrii a douã state sau organi-zaþii internaþionale/regionale – intere-sul pãrþilor este de a atrage colateral ºialþi participanþi sau de a limita atra-gerea acestora în funcþie de raportulde forþe iniþial ºi evolutiv. Probabil celmai bun exemplu în acest sens estenegocierea din cazul „conflictului ba-nanei”.

În fapt, „conflictul babanelor” con-sista într-un diferend politic ºi econo-mic între UE care din deziderente deordin protecþionist ºi economic oferãfostelor ei colonii, în marea lor majori-tate (þãri ACP – Africa, Caraibe, Pa-cific), un cadru preferenþial pentru ex-portul bananelor (acest cadru con-venþional este o reflexie a politicii eu-ropene în materie de cooperare co-mercialã ºi ajutor economic începutã

94

17 Michel Collon, ibid, p. 9.18 Alain Faujas, Le Monde, 30.07.2008.19 Odatã cu începerea ostilitãþilor dintre NATO ºi ex-Iugoslavia, guvernul Belgiei emite oordonanþã prin care interzice oricãrei forme de demonstraþie publicã. În ciuda acestei ordo-nanþe demonstratii au avut loc, în sprijinul sârbilor ºi s-au soldat cu arestãri ºi constituirea dedosare penale – Le Soir; 25.03.1999, RTBF din 25.03.1999 ora 19,00.

de U.E. din 1975 – Convenþia de laLome 20).

Statele Unite, partizana a unei po-litici de liberalizare totalã a pieþei eco-nomice, se contrapune, iar OrganizaþiaMondialã a Comerþului (OMC) joacãrolul de arbitru ºi judecãtor în acelaºitimp în acest conflict. Chiar dacã înfaza iniþialã SUA nu apare ca prota-gonist principal al conflictului ea esteprincipala beneficiarã dupã 8 ani denegociere 21. Acest lucru a fost posi-bil datoritã urmãtorilor factori:

- sistemul administrativ americans-a adaptat rapid la oportunitãþide piaþa ºi sprijinã în mod con-stant investiþiile americane în strã-inãtate;

- SUA reuºeºte sã capaciteze ºialte state sau organizaþii interna-þionale în sprijinul cauzei sale;

- strategie de negociere bine pusãla punct;

- eficienþa lobby-ului sãu.

Dacã aruncãm o privire asupraprincipalelor conflicte pe care OMC

95

20 Convenþia de la Lome (Togo) este un acord de cooperare comercialã semnat între UE ºiþãri ACP care oferã posibilitatea celor 79 þãri membre ACP de a se adapta la economia depiaþã europeanã. Acordul de la Lome a fost semnat în 1975 dupa care a fost reînoit în 1979(acord Lome II – 57 þãri ACP asociate), în 1984 (Lome III – 66 þãri ACP asociate), în 1990(Lome IV – 70 þãri ACP asociate). În 2000 convenþia de la Lome este înlocuitã cu acordul dela Cotonou (Benin) pentru o perioadã de 20 ani (79 þãri ACP asociate).21 Principalele faze din „conflictul bananelor”;

- 1993 – UE creazã Organizaþia Comunã pentru Piaþa de Banane (OCMB) cu scopul de aarmoniza politica de import de banana în UE. Þãrile ACP obþin posibilitatea de a exportacantitãþi mai mari de banane pe piaþa UE ºi la tarife vamale mai scãzute în raport cuþãrile non-ACP;

- 1994 – Cinci þãri din America Latinã (non-membre ACP) depun plângere pe lângã OMCprivitor la acordul semnat între UE ºi þãrile ACP;

- 1995 – UE împreunã cu cele 5 þãri ajung la un compromis;- 1996 – Cinci noi state din America Latinã depun plângere pe lângã OMC pentru trata-

ment discriminatoriu. Cele „cinci state” sunt sprijinite direct de administraþia SUA careîncepe sã se implice în procesul de negociere. USA ameninþã UE cu instaurarea de taxevamale excedentare la o gamã largã de produse importate din UE dacã aceasta nucedeazã în favoarea þãrilor din America Latinã;

- 1997 – OMC tranºeazã în favoarea USA ºi celor 5 þãri din America Latinã. USA cere UEo reformã a sistemului comunitar ºi determinã cele 5 þãri sã refuze compensaþia comer-cialã europeanã în valoare de 2,5 miliarde $;

- 1998 – mediatorul OMC indicã termenul definitivã de un an pentru ca UE sã se conformecu decizia din 1997 (reforma comunitarã ºi reducerea barierelor vamale);

- 1999 – USA introduce mãsuri de retorsiune tarifarã pentru o gamã de produse UE;- 2001 – acord survenit în urma negocierii dintre SUA (care reprezenta interesele celor 5

þãri din America Latinã) ºi UE. Europa se deschide complect ºi bananelor din þãrile Ame-ricii Latine.

Fazele de negociere ºi strategia aplicatã de USA; Dupã ce împinge un grup de 5 þãri dinAmerica Latinã ca sã negocieze cu UE pentru a sonda gradul de permeabilitate ºi conce-sie european, USA se afiºeazã direct cu un al doilea grup de þãri. Ea nu putea obþine înnici un caz mai puþin decât a obþinut primul grup de 5 þãri. Principalele societãþi exporta-toare de banane din lume (colectarea din þãrile de producþie, tranposrt pânã la consuma-tor...) sunt americane (75%); Chiquita, Dole, Del Monte.

le-a soluþionat în ultimii ani vom con-stata fãrã surprindere de altfel cã pes-te 2/3 din cazurile soluþionate sunt înfavoarea þãrilor dezvoltate 22. Deci pu-tem conclude cã regulile care decurgdin procesul de negociere pot fi dife-rite funcþie de exigenþa ºi puterea ne-gociatorului 23.

TRILATERAL – model de negocierespecific prin care un stat/state iniþiazãconcomitent negocieri cu:

- un alt stat/state;- organizaþii regionale sau interna-

þionale;- diferite grupuri de presiune (sin-

dicate).Procesul de negociere se desfã-

ºoarã printr-un joc de prognozã ºianticipare þinând în permanenþã contde evoluþia negocierii externe.

Pe lângã exemplul conferit de„runda de negocieri de la Doha” celmai apropiat exemplu poate fi consi-derat criza financiarã ºi economicãpe care o traverseazã Occidentulactual. „Challange-ul” este de talie,reforma sistemului financiar mondialºi redemararea economiei, în princi-pal a þãrilor G-20 (care la rândul lorar pune economia mondialã în miº-care), în contextul în care mai toate

instituþiile internaþionale (militare,economice, politice) sunt o reflexie atrecutului marcat de perioada „rãz-boiului rece” 24.

Altfel spus modelul de negociere„trilateral” ne aratã cã mandatul denegociere iniþial al þãrii respective seregãseºte într-un final foarte diluat încadrul mandatului organizaþiei dincare face parte. Ca aceasta la rândulei sã înceapã negocierea cu o altãorganizaþie internaþionalã sau stat.

Pe de altã parte statul începe ne-gociere cu actorii interni care înre-gistreazã o diminuare a condiþiilor lorde viaþã iar grevele se succed în ritmcrescând (greva metalurgiºtilor –Germania, 2010; greva companiiloraeriene – Franþa, 2010; Italia, 2010;Belgia, 2010; greva ºantierelor na-vale – Polonia; greva personalului dinînvãþãmânt, România, Italia, Franþa;grevele din Grecia din ultimul an,Portugalia, Irlanda...). Deci presiunease exercitã din douã direcþii concomi-tent. Cel mai bun exemplu în acestsens este Grecia care negociazã înprezent cu FMI ºi UE acordarea defonduri suplimentare. În acelaºi timpguvernul Grec face faþã unor greveinterne deosebit de puternice.

96

22 Elie Sadigh, Organisation Mondiale du Commerce – La supercherie, L’Harmattan 2008, p. 23.23 ibid, p. 24.24 Z. Brzezinski, B. Scowcroft, America and the World, N.Y, Published by Basic Books 2008,p. 30.

Dar cu siguranþã pentru guver-nanþi, referitor la negocieri interne, ne-gocierile cu încãrcãtura cea mai marede responsabilitate sunt (sau ar trebuisã fie) cele care au loc cu sectorul deînvãþãmânt ºi de sãnãtate. Ambelesisteme sunt generatoare de forþã demuncã de calitate ºi longevitate înmuncã a personalului.

De principiu statele menþin un nivelrezonabil de salarizare ºi condiþii pen-tru aceste douã sectoare de activitateconsiderate cheie pentru „sãnãtatea”economiei lor. Criza financiarã pre-zentã ºi demonstraþiile/grevele sindi-catelor din învãþãmânt, sãnãtate ºimediu agricol demonstreazã fragilita-tea sistemului economic în care trãimla timpul prezent ºi fuziunea dintresistemul Administraþiei Publice ºi Po-litic în detrimentul populaþiei.

CONCLUZIE:

Secolul XXI ne supune evidenþeicã negocierea ca instrument în Re-laþiile Internaþionale se dilueazã înpermanenþã prin apariþia sistemuluide comandã sau autoritate în favoa-rea organizaþiilor supra-statale saumai curând a câtorva state ale lumicare fac parte din civilizaþia Occiden-talã sau ideologic vorbind al capita-lismului liberal.

Capitalism liberal vãzut de Fuku-yama ca „the end point of mankind’sideological evolution” ºi „final form ofhuman government”25.

Cu tot respectul pentru opera co-legului meu nu pot sã nu remarc cã,deºi liberalismul capitalist este înofensivã, mai existã ºi alte centre deputere, nu numai financiare dar ºi ide-ologice ºi care se manifestã cu acui-tate. Mã gândesc la Rusia („democra-þie direcþionatã” – vezi discurs V. Putinîn plenul partidului Rusia Unitã 2009)sau la China. Deci cu siguranþã nuavem în faþã un „end of history” ci doarun început de erã nouã în care reformarelaþiilor internaþionale se producegradual ºi permanent ºi unde chiardacã liberalismul capitalist se deta-ºeazã în acest moment este greu deprezis dacã el va mai exista, un secolmai târziu, ca fiind „the most enduringand influential philosophical traditionto have emerged from the EuropeanEnlightenment”... „a model of econo-mic organization which argues thatmarket capitalism best promotes thewelfare of all most efficiently allocatingscarce resources within society”26.

La nivel de stat asistãm la un pro-ces de fuziune între Guvernanþi-Ad-ministraþia Publicã care se impune ca

97

25 Fukuyama F. The end of History and the Last Man, London, 1992, p. XI-XII.26 Scott Burchill and Co, Theories of International Relations, Palgrave-Macmillan, 2009, p. 57.

entitate împotriva Societãþii Civile înansamblul ei ºi a Întreprinderilor Miciºi Mijlocii. Negocierea ºi în acest cazeste un simulacru sau inexistentã(Grecia). Drepturile ºi libertãþile cetã-þeanului se restrâng în favoarea uneicreºteri a aºa zisei securitãþi perso-nale (fumatul este interzis în locurilepublice...), de stat (taxele la obiectelede lux, alcool, petroliere... cresc per-manent neþinând cont de fluctuaþiilepreþului la energie sau materii prime,numãrul funcþionarilor de stat creºtepermanent), regionale (aquis commu-

nitaires pentru þãrile în proces de ne-gociere pentru adeziune la UE...). Te-rorismul vine sã accentueze ºi maimult acest fenoment de cerere desecurizare în detrimentul libertãþii.

Cu cât gradul de securitate (S) alpersoanei „X” creºte, cu atât gradullui de libertate (L) scade ºi invers. Iarlibertatea este funcþie de doi factori;interni (Fi) specifici þãrii respective ºiexterni (Fx).

L = f(Fi + Fx) unde Fi > Fx – pen-tru ca libertatea sã existe.

În tot acest proces populaþia esteperceputã de partidele politice camasã de manevrã care îºi schimbãpolul de susþinere anticipativ. Singuraei modalitate de luptã rãmânând ab-senþa de la vot sau votul la „extreme”

în ideea bulversãrii sistemului politicformulat de tandemul Guvernanþi-Ad-ministraþia Publicã. Rareori participa-rea la vot în primele 15 þãri membreUE a depãºit 50% în ultimii 10 ani.

Þãrile care au accedat la UE înce-pând din 2004 au un procent de votîn descreºtere iar la urmãtoarele ale-geri – conform statisticilor – se vorplasa pe acelaºi trend, sub 50% par-ticipare la vot. Dezaprobarea faþã depoliticile promovate de toate partidelepolitice perindate la putere, de faptulcã populaþia este prizonierã ºi masade manevrã a Guvernanþilor de toateorientaþiile s-a manifestat prin demon-straþii de mare intensitate în ultimeleluni de zile în Spania (Poarta delSol-Madrid), Belgia (Place Flagey),Portugalia, Franþa (Paris). Mesajul aîncercat sã fie mistificat ºi reorientatde o mare parte a mass-mediei, tribu-tarã intereselor unor multi-naþionaledar el totuºi a fost perceput asa cums-a emis. „Nu mai vrem partide poli-tice ºi oameni politici mincinoºi. Voistatele UE ridicaþi-vã acum! „Putereae în mâna noastrã, nu a voastrã!”.

Dacã la nivel macro putem vorbide o „lipsã de democraþie la nivel glo-bal” de „slãbirea statului ca naþiune”ºi cã „...globalization may not be thecause of failed states, it has in some

98

instances contributed to them”, la ni-vel de entitate naþionalã/stat putemvorbi de apariþia treptatã a unei dic-taturi a democraþiei 27.

Ca exemplu în plan al RelaþiilorInternaþionale, este refuzul Occiden-tului de a negocia în conflictul dinLibia cu autoritãþile de drept a aces-tui stat încã susþinute de mai bine dejumãtate din populaþie.

Tot aºa, situaþia prezentã din Gre-cia ne aratã cã negocierea ca ele-ment de soluþionare a fost eludat, iarautoritãþile de stat impun societãþii osoluþie impusã din exterior. Din acestcaz mai apare vizibilã ºi faptul cã ungigant cu picioare de lut, UniuneaEuropeanã, are nevoie de o reformãinstituþionalã de profunzime unde nu-mai negocierea poate aduce o soluþiepe timp îndelungat. Dar cum sã pro-cesezi o astfel de reformã cand toþi li-derii europeni sunt rezultatul unuicompromis care genereazã persona-litãþi ºterse sau fãrã carismã?

Ne putem pune întrebarea dacãajungem sã înþelegem limitele nego-cierii!?

Negociere efectivã rãmâne numaila nivelul þãrilor între care raportul deforþe este egal sau aproximativ egal,la nivelul organizaþiilor internaþionale,

al relaþiilor interpersonale (nu întot-deauna) sau relaþiilor de afaceri. Înmomentul în care diferenþa de putereeste net în favoarea unui stat (ex.USA-Libya, USA-Irak...) sau instituþiide stat (Grecia, Irlanda...) decizia se iaprin impunerea soluþiei celui mai slab.

În schimb dacã condiþiile au ungrad de complexitate internaþional ri-dicat iar soluþia armatã nu poate fi im-pusã rapid, statul dominant va operao întoarcere de 180 de grade, de dataaceasta în favoarea negocierii (în17.06.2011 ONU a anunþat cã retrageguvernul Taliban de pe lista organiza-þiilor teroriste ºi USA începe negocie-rile cu acesta).

În Administraþie Publicã, în general,negociere îmbracã valori evolutiveimportante care conduc la stabilizareºi securizarea personalului sau a sec-torului de activitate, fãrã de care sta-tul-naþiune nu ar putea funcþiona.

Aici încã negocierea prevaleazã(nu trebuie generalizat însã – veziex. Greciei la timpul prezent, al USAîn bãtãlia contra drogurilor lansatã dePreºedintele Nixon ºi care a costatpânã în prezent statul mai bine de 1trilion de $ fãrã nici un rezultat, iar de-ficitul bugetar al þãrii este în acest mo-ment de 1,5 trilioane $. În comparaþie

99

27 Joseph E Stigliz, Debates in International Relations, capitol „The overselling of globalization”,Editura Pearson, 2010, p. 86.

vezi cazul Portugalia, Elveþia, Olan-da28 în detrimentul raportului de au-toritate cum este în cazul relaþiilor in-ternaþionale.

Þãrile Europei Centrale ºi de Estsunt încã într-un proces de remode-lare ºi refacere a sistemului Adminis-traþiei sale Publice. Ingerinþe repetatea politicului pentru promovarea unorinterese de grup, au condus mai

degrabã la o amânare a modernizã-

rii sistemului sãu. Iar personalul din

Administraþia Publicã este încã ne-

format sã facã faþã prezentului dar

mai ales viitorului – reformei. Însã

modelul pe care îl urmeazã nu este

altul decât cel pe care UE 15 în for-

ma anterioarã lui 2004, l-a trasat ºi

parcurs pânã în prezent.

10028 BBC infos – 17.06.2011 „war on drugs”.

Fondul ºi forma

INTRODUCERE

Pentru a rãspunde temei propuse

mai întâi de toate voi contextualiza ºi

defini ce a însemnat Munca Patrioticã

(MP) în perioada comunistã, de ce a

fost impusã, prin ce mecanisme, cum

a fost justificatã de autoritãþi la mo-

mentul impunerii ei, dar ºi cum a par-

ticipat populaþia la acest tip de activi-

tate. De asemenea, voi analiza ºi

memoriile celor care au participat la

astfel de munci (atenþie, vorbim aici

de memoriile lor dupã o perioadã de

douãzeci de ani de la cãderea comu-

nismului – acestea pot fi influenþate

de eºecul sau succesul pe care l-au

avut/suferit în ultimele douã decenii).

Analiza cadrului istoric ºi juridic va evi-

denþia dacã a existat vreo coerenþã

în deciziile luate de cãtre autoritãþi ºi

dacã nu cumva Munca Patrioticã a

contribuit, voit sau nu, la crearea unui

nou tip de ataºament faþã de þarã ºi

dacã crearea Omului Nou nu a avut în

vedere în primul rând modul de rapor-

tare ºi ataºare a „cetãþeanului” la/faþã

de anumite valori (patriotice) – la cre-

area unei noi identitãþi naþionale.

Articolul de faþã are la bazã o cer-

cetare calitativã desfãºuratã în peri-

oada 2009-2011; Metodologia cerce-

tãrii: analizã de presã (1970-1989 – 5

publicaþii centrale); analizã de conþi-

nut a celor optzeci de interviuri des-

chise cu persoane care au efectuat

MP; analiza legislaþiei ºi a discursurilor

oficiale din acea perioadã; texte ideo-

logice ºi memorii.

103

Virtuþile ºi servituþileMuncii PatrioticeDrd. Valeriu Antonovici1

Cuvinte cheie: munca patrioticã, omul nou, cult al muncii voluntare, patriotism, recalificare

1 Beneficiar al proiectului „Burse doctorale în sprijinul cercetãrii: Competitivitate, calitate, coope-rare în Spaþiul European al Învãþãmântului Superior”, proiect cofinanþat de Uniunea Europeanãprin Fondul Social European, Programul Operaþional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane2007-2013.

CADRUL ISTORIC ºI JURIDIC

Munca Patrioticã a fost o practicãcotidianã pentru majoritatea români-lor în perioada comunistã: aici vorbimde anumite tipuri de astfel de activi-tãþi impuse inclusiv copiilor de grãdi-niþã (colectarea de hârtie ºi sticle), acelor din ºcoli ºi licee (acþiunile celor3R – Recuperare, Reciclare, Refolo-sire – plus practica agricolã/industri-alã), a celor din fabrici ºi uzine (de lasortat cartofi pânã la lucrãri de finisajeprin blocurile nou construite sau con-struirea metroului sau a AeroportuluiOtopeni), a þãranilor sau intelectua-lilor (munci agricole, de amenajare aunor spaþii de recreare ºi odihnã etc.).

Conceptul de Marile ªantiere Pa-

triotice a fost „importat” la rândul sãudin Uniunea Sovieticã – o practicã sta-linistã. În anii ’50 aceste ºantiere pe deo parte erau locurile de reeducare acelor din puºcãriile staliniste, iar pe dealtã parte – locurile de „cãlire” ºi de„învãþare” a unei meserii de cãtre tine-rii brigadieri veniþi la muncã (Chelariu,

1976; p. 264 ). Mai târziu s-a încercat

impunerea acestor practici în legis-

laþie ºi în cotidianul colectiv ca unele

îndatoriri faþã de þarã.

Astfel, prin simplul fapt cã erai cetã-

þean al Republicii Socialiste România

erai obligat sã depui „întreaga energie

ºi capacitate de muncã în slujba inte-

reselor generale ale poporului”, cel

puþin aºa spunea legea privind cetãþe-

nia românã (Cap. 1, Art. 2)2. De fapt,

cu o zi înaintea publicãrii în Monitorul

Oficial a Legii cetãþeniei, a apãrut ºi

Legea nr. 20/19713 privind Organiza-

rea contribuþiei bãneºti ºi în muncã

pentru efectuarea unor lucrãri de in-

teres obºtesc. În preambulul acestei

legi se vorbea despre nevoile de „sa-

tisfacere a necesitãþilor de viaþã civi-

lizatã a populaþiei”; pornind de la

acest deziderat, masele populare ho-

tãrãsc, în adunãri, „în mod liber con-

simþit (s.n.) sã participe cu contribu-

þie bãneascã ºi în muncã la ridicarea

nivelului edilitar-gospodãresc, înfru-

museþarea ºi înnobilarea peisajului

104

2 LEGEA Nr. 24 din 17 decembrie 1971, privind cetãþenia româna, EMITENT: MAREA ADU-NARE NAÞIONALÃ, PUBLICATÃ ÎN: BULETINUL OFICIAL NR. 157 din 17 decembrie 1971;iatã ºi conþinutul ART. 13, Persoana cãreia i se acordã cetãþenie româna potrivit art. 10 de-pune jurãmântul de credinþa ºi loialitate faþã de Republica Socialistã România. Jurãmântulare urmãtorul conþinut: „Eu.... jur ca voi fi devotat patriei socialiste, poporului român ºi con-ducerii de stat a Republicii Socialiste România. Jur ca voi respecta cu sfinþenie Constituþia ºilegile þãrii ºi ca voi îndeplini cu cinste toate îndatoririle de cetãþean, punând întreaga mea ca-pacitate de munca în slujba întãririi ºi apãrãrii orânduirii sociale ºi de stat a Republicii Socia-liste România”.3 Buletinul oficial al Republicii Socialiste România, Anul VII – nr. 155, Partea I, joi, 16 decem-brie 1971.

nostru rural ºi urban…”. Dupã cumobservãm, Legea nr. 20/1971 puneaaccentul pe consimþãmântul liber allocuitorilor din comunele, oraºele,municipiile ºi sectoarele municipiuluiBucureºti care puteau „hotãrî sã con-tribuie cu bani ºi prin muncã la efec-tuarea lucrãrilor de interes obºtesc,prevãzute în prezenta lege” (art. 1).

În anii 1980 Republica SocialistãRomânia trebuia sã plãteascã dato-ria externã pentru a obþine rapid oindependenþã financiarã absolutã,acest fapt a dus nu doar la aplicareaunor politici de austeritate alimentarãºi energeticã nemaiîntâlnite în Europape timp de pace (Tismãneanu, 2006;p. 353), nu doar la „strângerea cu-relei” – îndemnul dat unitãþilor eco-nomice ºi populaþiei la economisirearesurselor, ci ºi la impunerea unui noutip de impozit populaþiei. Cred cã ºi dinaceste considerente a luat naºtereLegea nr. 1/19854 privind autocon-ducerea, autogestiunea economico-financiarã ºi autofinanþarea unitãþiloradministrativ-teritoriale. Aici întâlnimconceptul de muncã pentru efectua-

rea unor lucrãri de interes obºtesc.

În comparaþie cu Legea nr.20/1971, cea de-a doua – venea cuo modificare majorã – ºi anume, obli-gativitatea cetãþenilor de a participa

la muncile de interes public – astfelconform art. 15 – „Populaþia este obli-gatã (s.n.) sã contribuie la constitui-rea veniturilor bugetului de stat ºi aveniturilor bugetelor locale prin plataimpozitelor ºi taxelor stabilite în con-diþiile legii. De asemenea, populaþiaparticipã la dezvoltarea economico-socialã a fiecãrei unitãþi administra-tiv-teritoriale prin contribuþia bãneascãºi în muncã pentru unele lucrãri de in-teres obºtesc”, iar cei care nu respec-tau aceastã lege erau supuºi unorsancþiuni ºi amenzi.

În baza legii din 1971, ConsiliilePopulare erau cele care decideaudacã populaþia doreºte sã efectuezeo anumitã lucrare de interes public,de genul construirea unei noi ºcoli,îndiguirea râurilor, amenajãri de spaþiiverzi, etc. Pentru a fi aprobatã o astfelde lucrare de interes obºtesc, con-form acestei legi, era nevoie de votulunei majoritãþi de douã treimi plus unuldin voturi din totalul participanþilor laîntrunirile locale, în timp ce noua lege,din 1985, a redus aceastã majoritatela jumãtate plus unu (Gabanyi, 2003;p. 290). Locuitorii erau obligaþi sãmunceascã maxim ºase zile pe an(art. 18, din Legea nr. 20/1971). Con-form ambelor legi – aºa cum am men-þionat ºi mai sus, locuitorii trebuiau

105

4 Buletinul oficial al Republicii Socialiste România, Anul XXI – nr. 6, partea II-a, luni, 18 no-iembrie 1985.

sã presteze anumite munci ºi sã con-

tribuie la realizarea acestor proiecte

obºteºti cu o anumitã sumã de bani

stabilitã de consiliile populare. Con-

form legii din 1971 contribuþia în bani

calculatã pentru întreaga familie pu-

tea fi de 300 de lei, iar potrivit legii din

1985 aceastã contribuþie nu se mai

calcula pe familie, ci pe „membru de

familie apt de muncã. Dacã legea

din 1971 prevedea faptul cã la con-

tribuþia în muncã erau implicaþi bãr-

baþii cu vârsta cuprinsã între 18 ºi 55

de ani ºi femeile între 18 ºi 50 de ani,

legislaþia din 1985 eliminã limita de

vârstã (Gabanyi, 2003 p. 290).

Ceea ce pot spune cu certitudine

este faptul cã în perioada 1975- 19835

au scãzut drastic subvenþiile de stat

cãtre autoritãþile locale (aproape de

18 ori)6.

CONTEXT GENERAL ºI IDEI DE ANALIZÃ

O datã cu venirea la putere a Par-tidului Comunist Român (PCR7) s-aschimbat nu doar Guvernul, ci ºi viaþacotidianã a românilor. PCR a încer-cat sã schimbe societatea ºi modulde a trãi în aceasta. Schimbãrile auavut la bazã în primul rând concep-tele ideologiei marxist-leniniste. Obunã parte din acele „reforme” aufost preluate ºi implementate dupãmodelul existent deja în URSS – vor-bim de colectivizare, industrializare,modele culturale sau educaþionale.Aºa cum munca este un concept cen-tral în gândirea marxist-leninistã –Uniunea Sovieticã a dezvoltat ºi uncult al muncii voluntare8. Atât dis-cursul, cât ºi practica cu referinþã laacest aspect au fost preluate de ma-joritatea þãrilor socialiste.

106

5 Conform Anuarului statistic al RSR 1984 citat ºi în Gabanyi 2003.6 Tezã susþinutã de mine în cadrul conferinþei Cultural and Political Developments during theSocialist Regimes of Central and Eastern Europe. Organizing Institution: The Departmentof Political Science, University of Bucharest, Romania, 24 apr. 2009. Paper: Which were thesocial and political consequences in Romania of the patriotic work?7 Chiar dacã de-a lungul timpului acesta ºi-a schimbat de mai multe ori denumirea, în lucra-rea de faþã voi folosi, de cele mai multe ori, denumirea de Partidul Comunist Român (PCR)ºi nu Partidul Comunist din România (înainte de 1945) sau Partidul Muncitoresc Român (feb-ruarie 1948 – iulie 1965) pentru a nu crea o confuzie sau a deruta. 8 O altã formã de muncã pentru patrie, de bun exemplu de fruntaº, era ºi ceea ce s-a numitStahanovism – curent apãrut în anii treizeci în URSS dupã ce minerul Aleksei Stakhanov arealizat un record la scoaterea de minereu. Iatã cum descria acest fenomen Oeriu: Miºcareastahanovistã nu ar fi putut apãrea fãrã ridicarea paralelã a nivelului cultural, ºtiut fiind cã sta-hanovismul este sistematizarea ºtiinþificã a muncii. Apariþia stahanovismului în UniuneaSovieticã este un indiciu sigur de rãspândire a culturii în masele celor ce muncesc (Oeriu,1946, p. 102). Întrecerile socialiste dintre ºcoli/fabrici/uzine/instituþii/etc. aveau acest caracteral muncii pentru patrie, rãsfoind ziarele din acele timpuri se pot gãsi titluri precum „Cât maimult cãrbune þãrii”, sau „Întreceri socialiste între...”, „Mii de tineri au ieºit la Munca Patrioticã”,„Am depãºit planul cincinal cu X% prin Y ore suplimentare ºi activitãþi patriotice” etc., astfelde titluri sunt standard/ºablon pentru întreaga perioadã analizatã.

ªi în Republica Socialistã Româ-nia (RSR) munca era un conceptcentral în „drumul spre construireasocialismului” ºi pentru socialism în-suºi, astfel, acesta, a schimbat anu-mite aspecte ale vieþii cotidiene. Înaceastã încercare de construire a so-cialismului s-au schimbat nu doar pri-oritãþile statului ca întreg, ci ºi o seriede aspecte la nivel micro – a vieþii dezi cu zi în familie, gospodãrie sauorice tip de grup social. Imediat dupãterminarea rãzboiului, populaþia afost chematã la „munci de refacere aþãrii” – la acest tip de activitãþi a contri-buit majoritatea populaþiei – era vorbade reconstrucþia oraºelor, curãþareaogoarelor ºi a pãºunilor, reconstrucþiaºcolilor, spitalelor, drumurilor sau ainstituþiilor de stat dupã rãzboi. Acesttip de activitate a durat doar câþivaani. S-a apelat la acest tip de muncãfãcând recurs pe de o parte la patri-

otismul oamenilor, iar pe de alta laeconomia ruinatã dupã rãzboi (statulnu putea sã plãteascã astfel de acti-vitãþi). În aceeaºi perioadã au maiapãrut douã tipuri de muncitori ne-plãtiþi: brigadierii ºi deþinuþii politici.Prima categorie de muncitori erauchemaþi la muncã prin intermediul adouã tipuri de discursuri: unul de tippatriotic ºi altul de tip recalificare.

Aceastã recalificare nu se referea

doar la tinerii care nu aveau o mese-rie, ci ºi la cei care „nu aveau un tre-cut sãnãtos” – prin aceste munci, careputeau dura de la câteva sãptãmâni ºipoate pânã chiar la un an-doi, primeauun fel de „certificat de cetãþean bun”.Cealaltã categorie – deþinuþii politici –munceau ºi ei pentru reeducare, con-form ideologiei marxist-leniniste –munca l-a creat pe om – prin muncãomul a început sã gândeascã, sã sedezvolte – prin urmare ei nu munceaudoar pentru cã statului i-ar fi fost con-venabilã o forþã de muncã gratis, cipentru propria lor „dezvoltare”.

Munca impusã tinerilor, prin ideo-logia oficialã, era munca menitã sãdisciplineze ºi sã creeze „Omul Nou”într-o „societate multilateral dezvol-tatã” – „educarea tineretului prin mun-cã ºi pentru muncã” (Cernat, 2005; p.328). Intelectualitatea trebuia sã ºtiece înseamnã munca de jos, muncade pe câmp, din fabrici ºi uzine, ast-fel se îmbina învãþãmântul cu pro-ducþia ºi teoria cu practica. Studenþiiºi elevii alãturi de armatã participaula strânsul recoltei ºi la muncile depe Marile ªantiere ale Patriei – acolounde „þara avea nevoie de ei”. „Însocialismul real, munca prin exce-lenþã este munca manualã, în vremece activitatea intelectualã e conside-ratã sterilã ºi suspectã, o „pierdere

107

de vreme” atât timp cât nu e pusã înslujba colectivitãþii politizate” (idem;p. 328) – astfel, þãranii ºi „domnii dela oraº” munceau cot la cot de dimi-neaþã pânã seara.

Odatã cu creºterea unei noi gene-raþii ºi cu venirea la puterea a lui Ni-colae Ceauºescu, treptat, a fost im-pus ºi termenul de Muncã Patrioticã.Acesta apare atât în presa vremii, îndiscursurile oficiale, cât ºi în amintirileoamenilor intervievaþi sub mai multeforme: practicã agricolã, practicã,muncã voluntarã, muncã patrioticã,muncã pentru þarã, serviciul muncii (lamilitari), acþiunea celor 3R, muncã înfolosul obºtii/comunitãþii locale; apareºi sub forme populare de contestarecu numele de munca volui-musai,munca voluntar-obligatorie, etc. Ca-racteristicile comune pentru acesteactivitãþi sunt urmãtoarele: era vorbadespre o muncã neplãtitã sau foarteieftinã, protocolarã (în sensul cã nuputeai sã refuzi a o face), iar în cazulîn care nu participai la ea erai sanc-þionat în diferite feluri (fie cã nu pri-meai o primã la salariu/o notã bunãla purtare, sancþiuni pe line profesio-nalã sau de partid sau chiar sancþiunifizice) ºi era una justificatã (la niveldiscursiv) prin necesitate ideologicã,economicã ºi umanã (se punea ac-centul pe caracterul ei de voluntariatºi valorile patriotice/socialiste).

Dacã la început munca era un in-

strument de reeducare, o armã folo-sitã de puterea politicã pentru a câº-tiga rãzboiul simbolic dintre faptele

mãreþe ale noului ºi vechiului regim,mai târziu s-a impus ca un fapt socialnormal. Munca pentru Patrie, pentrubinele obºtesc tindea sã fie impusãsimbolic (nu doar prin legi ºi mãsurieconomice), ca o valoare pozitivã lacare sã adere cât mai multe persoane.Prin urmare, atât timp cât simbolic in-vesteºti o instituþie / o practicã socialãcu valori pozitive, valori de identificarenaþionalã, populaþia trebuie sã fie (celpuþin) dispusã sã asimileze acelepractici. Chiar ºi în interviurile realizateastãzi cu persoanele care au participatdirect la astfel de munci fac legãturadintre Muncã Patrioticã cu urmãtoa-rele douã concepte: educare ºi conºti-inþã, concepte cu o încãrcãturã sim-bolicã pozitivã în procesul asimilãriiunei identitãþi (individuale, colective,naþionale) /caracter. În continuare, voiveni cu o scurtã analizã a interviurilorcare evidenþiazã aceste douã aspec-te. Limbajul folosit în presã ºi în dis-cursul public era urmãtorul: Educare

prin muncã ºi pentru muncã, ceea cesublinia nu doar caracterul educativ,ci ºi pe cel de creaþie.

Statul era „constructorul direct” alsocialismului, crea locuri de muncã,

108

plãtea salarii ºi stabilea preþurile.„Munca” nu mai determina doar ordi-nea socialã, ci din contrã, ea a schim-bat tot. Dupã naþionalizare ºi colecti-vizare munca a schimbat relaþiile so-ciale, stilul de viaþã, dar ºi modul deraportare a cetãþenilor faþã de pute-rea politicã (acum angajator). Viaþacotidianã a cãpãtat o nouã definiþie.Transformãrile din societate au creatnu doar o nouã clasã socialã – mun-citorii, ci ºi o nouã identitate naþion-alã (una socialistã). Din punct de ve-dere economic, ideologic, dar mai cuseamã identitar – era nevoie de impu-nerea unui anumit tip activitate caresã-i uneascã pe oameni, sã îi facãmândri cã au participat la construcþiaþãrii, la strângerea recoltelor sau ladepãºirea planurilor. Analizând astãziinterviurile realizate pe aceastã temã,îmi pot da seama cã acel discurs pro-pagandistic ºi-a atins scopul într-oanumitã mãsurã. Peste jumãtate dinrãspunsuri au fost unele pe care leputem încadra în categoria: nostalgie

identitarã. Mai cu seamã un mod dejustificare a trecutului ºi de contes-tare a prezentului. De la aceastã cate-gorie vom auzi foarte des argumenteprecum: „Noi am construit metroul înBucureºti – ãºtia [de azi] ce au fãcut?”(Bãrbat, 68 de ani) sau „am construitblocuri, uzine, am lucrat pentru patrie

sâmbete ºi duminici” (Femeie, 75 deani) ºi „noi când vedeam o hârtie pejos o strângeam, dar noi nici nu arun-cam, pentru cã prin acele munci Patri-otice am dobândit conºtiinþã […] uitece se întâmplã astãzi, copii ãºtia numai au conºtiinþã” – aceastã nouãconºtiinþã indica ºi raportarea lor la unanumit tip de identitate.

MEMORIE ºI IDENTITATE

Dacã la început munca în folosulpatriei a fost impusã cu forþa (mun-cile forþate), cu timpul acest tip de ac-tivitãþi „neplãtite” trebuiau impuse încotidian ca pe ceva normal din urmã-toarele raþiuni:

1. Crearea unei noi identitãþi naþio-nale care sã se ghideze dupã urmã-torul principiu: „Noi am construit þara,noi muncim pentru ea, ne identificãmcu politicile de stat” – practic nu s-acreat doar o noua identitate naþionalã(socialistã), ci ºi o nouã memorie.

În multe interviuri subiecþii mãrturi-sesc cã ei „au plantat parcurile, au con-struit metroul în Bucureºti ºi au susþi-nut o agriculturã prosperã”. Spaþiul ge-ografic (de genul parcurile plantate deei, drumurile construite, agriculturaprosperã, etc.) le justificã trecutul ºimodul de a se raporta la prezent ºi vi-itor: atunci, ei, erau în centrul acþiunii.

109

2. Din raþiuni economice – impune-rea ca obligatorie a muncii în folosulobºtii, a fost un nou tip de impozit nudoar în bani, ci ºi în muncã (vezi ana-liza legislaþiei), criza economicã, pe-nuria din sistemul socialist ºi datori-ile externe determinând o exagerarea acestei practici.

3. Din punct de vedere ideologicsistemul trebuia sã construiascã ºi –Omul Nou. Acest lucru era posibildoar prin introducerea în cotidian aunui nou tip de gândire asupra a ceeace înseamnã muncã, esenþa vieþii,evoluþia omenirii, implicare „civicã”,ascultare, subordonare-respect faþãde superiori ºi reiterarea unui anumitcomportament public.

Atât structura puterii politice, cât ºirelaþia cetãþenilor cu instituþiile statu-lui pot fi observate din comportamen-tul acestora ºi prin prisma experienþeicotidiene. Nu pot exista una fãrã alta,atât puterea politicã, cât ºi supunereacetãþenilor intersectându-se. Dacã do-cumentele oficiale, presa, arhivele nepot reda o anumitã realitate a acelorvremuri, o anumitã ierarhie ºi ordinesocialã, atunci memoria cetãþenilorpoate contextualiza anumite aspecte,nu doar din punctul de vedere al vieþii

cotidiene individuale sau de grup, ciºi al societãþii în ansamblul ei.

CONCLUZII:

Voi încerca sã dau un rãspuns di-rect la tema articolului: Efectele Mun-

cii Patriotice din Republica SocialistãRomânia sunt vizibile ºi astãzi. In-terviurile deschise începeau mereu cuo întrebare neutrã, de genul „dacã aºfi un copil de cinci ani ºi v-aº întrebace înseamnã muncã voluntarã sauvoluntariat – ce mi-aþi spune?” – cusurprindere, o bunã parte din rãspun-suri au fost dupã urmãtorul ºablon:„La câtã muncã voluntarã am fãcuteu!!! Sã fiu sãnãtos/asã”. Majoritateacelor intervievaþi percepeau MuncaPatrioticã, din cauza limbajului dubludin acea perioadã, drept o muncã vo-luntarã. Prin urmare au asociat aceamuncã impusã – cu voluntariatul. Mulþidintre aceºti subiecþi mi-au povestitcã nu au mai fãcut astfel de muncidupã ’89 pentru cã nu i-a solicitat ni-meni ori implicarea în activitãþi volun-tare este foarte scãzutã în România9,ba chiar mai mult – „la începutul anilornouãzeci nici nu se putea vorbi în pu-blic de activism, voluntariat sau impli-care socialã – pentru a nu fi confundat

110

9 Dau doar un exemplu: determinanþi ai interesului pentru implicarea în guvernarea localã undevoluntari într-o asociaþie sunt doar 0,11%; Euro Barometrul Rural: valori europene în sate ro-mâneºti, Autorii studiului: Gabriel Bãdescu, Mircea Comºa, Dumitru Sandu (coord.), BogdanVoicu, Mãlina Voicu, (p. 45) (www.soros.ro).

cu comunismul” (Femeie, 55 de ani),ori prin impunerea MP s-a creat ºi orezistenþã faþã de tot ce înseamnãvoluntariat ºi implicare socialã.

O altã implicare a MP în ziua deastãzi este discursul identitar al unei

pãrþi din populaþie. Aceasta nu se da-toreazã doar sentimentului de comu-nitate creat în perioada studiatã prinintermediul acestor practici, ci ºi lip-sei de aplicare a unor politici identi-tare de dupã 1989.

111

BIBLIOGRAFIE

CERNAT, PAUL º.a. (2005). Explorãri în comunismul românesc, Ed. Polirom, Iaºi;

CONFINO, ALON (1997). „Collective Memory and Cultural History: Problems of Method” in The

American Historical Review, Vol. 102, No. 5, pp. 1386-1403 Published by: American Histori-

cal Association Stable URL: http://www.jstor.org/stable/2171069 (accesat la 01.11.2009);

CONFINO, ALON (2006). „Germany As a Culture of Remembrance: Promises and Limits of

Writing History”, Chapel Hill: University of North Carolina Press, forthcoming;

DELETANT, DENIS (2006). România sub Regimul comunist, Fundaþia Academia Civicã,

Bucureºti;

GABANYI, UTE ANNELI (2003). Cultul lui Ceauºescu, Ed. Polirom, Bucureºti;

GIDDENS, ANTHONY (1997). Sociologie, Ed. Bic All, Bucureºti;

KOLAKOWSKI, LESZEK (2009). Principalele curente ale Marxismului, vol. I, Editura Curtea

Veche, Bucureºti;

MARX, KARL, ENGELS, FRIEDRICH, îngrijitã de Cristian Preda. (2006). Manifestul Partidului

Comunist, ediþia a II-a, Editura Nemira, Bucureºti;

OERIU, SIMION (1946). Omul sovietic, Editura „Cartea Rusã”, Bucureºti;

PATTON, MICHAEL QUINN (2002). Qualitative Research ã Evaluation Methods, 3th edition,

Sage Publications, pp. 339-380;

TISMÃNEANU, VLADIMIR (2005) Stalinism pentru eternitate, Ed. Polirom, Iaºi.