Mihai VORNICU

STATUI DE HIRTIE

Studii gi impresiiasupra literaturii romdne

Casa Cetii de $tiinlaCluj-Napoca,2018

Coperta: Roxana Burducea

@ MihaiVornicu, 2018

Editurd acreditatd CNCS - B.

Descrierea CIP a Bibliotecii Na(ionale a RominieiVORNICU, MIHAI

statuide hirtie : studiigi impresii asupra literaturii romine / MihaiVornicu. - Cluj-Napoca : Casa Cdr[iide gtiinla, 201g

Con[ine bibliografie

lsBN 978-6 06-17 -1 27 5_5

821.135.1.09

Sumar

ctrsva cuvINTE iNenvrE .................7

HOMO CRITICUS. DESPRE CRITICA - CENUL PROXIM 9IDTFERENTA SPECTFTCA ........ g

,,O SAMA DE CUUNTE- DESPRE ION NECULCE,HATMAN $I VEL-CRONTCAR ..............1.6

UN PRO-EUROPEAN DE LA PORTILE ORIENTULUI, LAiNcEpurut- sECoLULUI XIX: DINICU GoLESCTJ .............47

,,'NAINTE DE-A LUCI DEPLIN..." ............. ...........54

UN MAESTRU STIMULAT DE DISCIPOLI: HELIADE-RADULESCU, PoET AL RUINELoR...... ...............59

irucurNAroRr Ar MNEMosyNEr.. .....64

1. UN MEMORIALIST ITTT UNMORMA MILITARA:GRIGORE LACUSTEANU........ .......64

2. ION GHICA, MEMORIALISTUL EPISTOLIER............ 72

3. GEORGE SION, UN MEMORIALIST iruTREAMTNTTRE gr FTCTTUNE........ .........87

4. RADU ROSETTI, MEMORIALISTUL CITORVA

MO$ TON CREANGA COTCARIUL ......... ...........1,07

UN MODEL LITERAR PENTRU TINARUL EMINESCU.EMINESCU $r POEMUL DRAMATTC MURESANU ...........120

TRADUTTORE - TRADITORE... EMINESCU 9I UNELEPROBLEME ALE TRADUCERII LUI iN T'NNNCq4A........,194

CARAGIALE & FIUL ...........149

1.. ION LUCA SAU TALENTUL INTELIGENTEI........ ....1.43

2. MATEI SAT] BIIRGHFZI II GtrNTIT C)M 19,)

UN CRITIC DE ALTADATA: DOBROGEANU-GHEREA .....Ig3UN GIND PENTRU NICOLAE IORGA.... ............7ggGALA GALACTION, iNrNr HELICON 9I GOLGOTA..... 203TUDOR ARGHEZI SAU ,,SCRISI-IL PE DEDESI.IPT' .........227BACOVIANUL GEORGE BACOVIA ..267LIVIU REBREANU - CONSIDERATII ASUPRA UNORPREMISE ESTETICE ..............274

$ERBAN CIOCULESCU, UN CRITIC CARAGIALOFIL ....281MARIN SORESCU, UN POET SINGUR PRINTREcoNFRATr............. ............... 288

CiTEva CUVINTE INAINTE

Livia, fiica unicd a lui Titu Liviu Maiorescu, spiritul director al,,Junimii", este inmormintatd la cimitirul Bellu, lingd sepultura tatdluisdu, dupd o viald trditd mai mult pe alte meleaguri. Ei, la virstaadolescentini, in deceniul 1880, ii dedicase Creangd primelecapitole ale Amintirilor din copildrie, care fac parte din cultura literardromAneascd de bazd, intipdritd Tn min[ile noastre infantile laTnceputurile gcolirii. Data mor[ii Liviei pe care o gisesc in sursebiografice este 1946. in amintirea mea rdmdsese, gregit, cd pecrucea de la capul mormintului era ?nscris '1952. Oricum, de fapt etotuna. Cind i-am vdzut numele pe piatra tombald, era spre mijloculanilor 1960, eram student 9i tocmai descoperisem in editia Kirileanu,,glosarul" lui Creangd, unde acela igi tdlmdcea vorbele prea,,crengegti" la cererea domnigoarei Livia.

Magistrul George Cdlinescu spune undeva cd, in biblioteca luiideali, Homer 9i Dante - Tmi pare - sint contemporani, fiindcdamindoi aparlin unui timp al valorilor absolute, scos din cronologie.Cit despre mine, Tnaintea mormintului acestei doamne care lainceputul vietii respirase acelagi aer cu Eminescu, Caragiale,Creangi, gi pe care ag fi putut-o intilni 9i cunoagte eu Tnsumi ca peo stribunicd - eu copil, 9i ea la finele drumului ei terestru -,realizam dintr-odatd, ca o revelalie, cd intre mine gi Giganfiisecolului de aur romdnesc, pe care Ti situasem intotdeauna invremuri legendare, aproape ireale 9i la fel de indepdrtate caminundfiile basmelor, nu era decTt o singurd mare verigd din lanlulgeneratiilor. Straturile istoriei se comprimau, Uriagii altei virste, dedincolo de timpul mdsurabil, imi veneau aproape, in carne 9i oase,doar la distanta de o viald eternd. intindeam mina in spate gi-iatingeam, prin mijlocirea Liviei Maiorescu. Lor mai intii 9i apoi altorcitorva, am incercat sd le ridic statui sau mdcar busturi care sd lesemene cTt de cTt, cu puterile mele, pe bijbiite - gi din hirtie.

8 | Mihai Vornicu

***

Se poate ca uneori, in comentariul de la un scriitor la altul, sdfi reluat repetitiv idei, gi chiar ca formuldrile sd fie asemdndtoare.Faptul nu e nicicum datorat neglijenlei. Dar unghiul meu de vedere,ca principiu estetic, a fost mereu acelagi, iar genul proxim, numitorulcomun intre autori chemau aceeagi scheld de bazd in apreciereaoperelor. $iformuldrile, odatd gdsite, imiapa(ineau, Tncit le puteamrefolosi acolo unde se potriveau din nou: ar fi fost doar trigerie giabilitate fd[arnicd din parte-mi sd le costumez Tn variante sinonimicepe care lectura atentd le-ar fi dat oricum la iveald. lardgi, intindereacomentariului asupra operei unuia sau a altuia e in raport nu atit cugreutatea scriitorului Tn istoria literelor romanegti, cit cu aspectulcare m-a interesat sau care m-a fdcut sd cred cd am ceva nou despus asupra subiectului.

***

Datorez multe, multora. Dar trebuie sd-i mullumesc in modspecial lui Mircea GHEORGHE din canada, fost coleg givechiprieten,care m-a impins gi m-a Tncurajat sd reiau hdturile condeiului, de prealung timp scdpate din mind. gi tot aga lui Nicolae MANOLESCU, cuprecddere, gi lui Cassian Maria SPIRIDON, care mi-au deschispaginile revistelor pe care le conduc, ,,Romdnia literard" la Bucuregtigi,respectiv, ,,Convorbiri literare" la lagi, intr-o vreme cind veneam dinsprenicdieri. Fdrd ajutorul lor gi, mai incoace, al lui NicolaePRELIPCEANU pentru ,,Via[a romAneascd" -, intoarcerea mea ar fifost doar veleitard gi iluzorie, iar aceastd carte n-ar fi existat. in fine,mul{umirile mele recunoscdtoare pentru editura casa cdrfii de gtiinfd:directorului Mircea TRIFU, graficianului Roxana BURDUCEA gi maiales Alexandrei IoNEL - redactor competent, meticulos gi rdbddtor,care au dat realitate materiald ideilor gi cuvintelor mele.

M. V.

HOMO CRITICUS.DESPRE CRITICA - GENUL PROXIM 9I

DIFERENTA SPECIFICA

Scriitor despre care sd se fi spus totul nu existS. Nu doarfiindci in ordinea strict biograficd oricind hazardul sau arheologiadocumentard pot ivi un inedit contract de Tnchiriere sau chiaroriginalul certificatului de botez, care sd dovedeascd irefutabil cdautorul purta melon ori era mai bdtrTn cu treizile; Tnsd opera de artd,exprimTnd o interpretare individuald a universului, devine ea insdgiun univers ce se poate interpreta individual, deciTn infinite variante.Atunci gestul critic reproduce fa[d de ,,obiectul" artistic raportul princare acesta se situeazd fald de ,,obiectul" cosmic, psihic ori social.Amorf, adicd incd nu ordonat coerent prin sensul inculcatfenomenului, degi absolut prin chiar materialitatea existentei sale,cosmosul se structureazi conform viziunii insului artist - magnet Ia

scard spirituali. Tn aceasta, artistul e demiurg: ontologia, psihologiagisociologia lumii operei sale sint create dupd chipul 9i asemdnareasa lduntricd, il reprezintd. Circumstanta istoricd 9i geografici acetdfeanului Mihai Eminescu nu diferd esential de cea a

cetdteanului lon Luca Caragiale; literar, dimpotrivd, ei ilustreazddoui lumi cu tipologii distincte, gi chiar opozabile. Vasdzicd, avindla dispozilie, Tn mare, aceeagi realitate fenomenald, cei doiconstruiesc imagini ale umanititii care sint diametral deosebite.Oricare dintre contemporanii lor, Creangd, Slavici, Delavrancea,Macedonski, Cogbuc, stdpTnegte o lume proprie - obscurii deasemenea. Cineva din redactia ,,Vietii romdnegti" prin anii 1920-30povestegte cum, iegind seara tTrziu de la revistd, un grup de scriitori,Tntre care Garabet lbrdileanu, discutd dacd luna care lumina strdzileera cea a lui Turgheniev sau cea a lui Eminescu: astrele sclipescagadar diferit gi au alt aspect de la un contemplator al bolfii celestela altul, fiindcd gi unul gi celdlalt inviluie peisajul Tn culorile proprieilui sentimentalitdti 9i ?i deseneazd altfel conturul.

Este de observat cd pregnanta, altfel spus capacitatea de a fiacceptat ca virtualitate verosimild, a fiecdruia din aceste cosmosuriindividuale depinde de personalitatea artisticd a scriitorului, de fo(a

10 | Mihai Vornicu

lui de conceptie pdn verb. Diferenfa de la un creator la altul se facedeci prin capacitatea fiecdruia de a impune o viziune coerenti 9iplauzibild asupra lumii ori asupra fiinfei umane, ceea ce dd mdsuravalorii. Axiomatic, poezia ori proza se nasc ai existd gralie autorului-principiu generator masculin, care organizeazd universul fictiv aloperei proiectindu-se pe sine asupra lui:

,,Dar deodat-un punct se mrgcd... cet dintii gi singur. Iatd_tCum din haos face mumd, iard et devine Tatdt!..."

(Eminescu, Scnsoarea /)

obiectul contempla[iei este pentru critic propoziliunea artisticdinsdgi. Din nou, aceasta e unicd gi neschimbdtoare fafi de infinitateasubiectivitdfilor care se apleacd asupra aceluiagi obiect finit, poem,nuveld sau roman - in contemporaneitate ori de-a lungul timpului -,de unde imposibilitatea judecd[ii definitive. Ra[iunea texului critic stdin evolutia unui subiect anume fa[d de fenomenul estetic: critica,,consumd" literaturd, tot cum literatura include gi ,,consumd" realitateafizicd, obiectivd gi finitd. Din unghiur vinitorului, fauna populeazdglobul terestru spre a prilejui isprdvi cinegetice. Nimic gregit darpentru critic de a se considera pe sine ,,scopul" produc[iei literare.Fiindcd, comentindu-l pe sadoveanu, de pildd, de fapt md scriu pemine in legiturd cu sadoveanu, Tmi exprim propria individualitatepsihicd 9i sensibilitate intelectuald: gdsesc, aplaud ori resping inopera lui ceea ce eu insumi a9 fi fdcut sau nu, luindu-i locul- f,regte,virtual. Autorul studiat este o mascd, un ror de compozifie in c-areintru, 9i pot schimba masca lui Matamor pentru cea a lui Ei cid, pot fiadicd fanfaron ridicolsau erou sublim, exersind in fond varii ipostazeale personalitdfii mele: proteic la chip, imi pdstrez timbrul vocii. Nualtfel poetul evocd pe tonuri deosebite constantele cosmosului ori alevie[ii (vesel sau cu indurerare liricd, dragostea - tinigtit sau zbuciumattragic, moartea, sd zicem), fdrd a-gischimba structura adincd,

impingTnd mai departe ra[ionamentul, decurge de aici maiintiiexistenfa in sine a operei critice, cvasi-independentd de prilejul eiliterar, pe care, teoretic, cititorul l-ar putea ignora. Tot cum, mutindrelatia la altd treaptd, spre a-l ?n[elege pe Julien sorel, personajulcentral al romanului Rogu gi negru, nu e necesar sd cunosc dosaiulprocesului lui Antoine Berthet, erou al unui fapt divers de lainceputul secolului XlX, care il va fi inspirat pe stendhal, gi la feln-am nevoie de documentele de arhivd privind nedreptdlireadramaticd gi rdzbunarea unui anume pierre picaud, intimplaie tot inprimii ani dupd 1800, de la care a plecat Alexandre Dumas spre a

Stntui de htrtie | 11

compune Contele de Monte-Crlsfo: imi e suficient sd citesc astdziaceste cdrti. Pe urmd, consultarea bibliografiei critice Tnainte de acomenta o operd literard (Tn absolut, dacd nu chiar Tn absurd)apare cu totul superflud. Cdci dilema e aceasta: aprecierea altuicritic fie diferd - gi atunci imi e inutild, fie e aceeagi cu a mea - incarc caz md obligd sd parafrazez 9i sd compun varialiuni pe otemi datd sau sd-mi schimb opinia, fiindcd altfel ag repeta celespuse deja de altcineva. $i a repeta cele spuse de altul, chiarschimbind abil formuldrile lui cu vorbe sinonime, ale mele, arTnsemna sd plagiez, mai mult ori mai putin mascat. Congtiin[avocatiei reclamd perspectivd personald in criticd, ca 9i Tn literaturapropriu-zisd; fdrd certitudinea unghiului de receptare proaspat fafdde antecesori, scrisul nu se justificS. Tudor Arghezi vedea esenfialcTnd afirma de-a dreptul: ,,a scrie e a face din nou gi intr-alt fel totce fusese indiscutabil fdcut, gi bine fdcut". insd, in acelagi timp,frecventarea textelor critice e indispensabilS, fiindcd meseria ,,sefurd" de la maegtri, 9i mai ales fiindcd, Tn ordinea intelectuald,numai ideile nasc idei: afirmatiile anterioare, ale altor cercetdtori,stimuleazd reaclia polemicd, incitd la interpretdri nuanfate injudecata de valoare, chiar 9i atunci cind mergem pe cdi dejabdtute - gi uneori cu atit mai mult.

lardgi, aducTnd acelagi raport in domeniul creatiei poetice,rezultd cd literatura se face primordial dinspre literaturd, Tn ciudailuziei poetului, care lasd sd se inteleagd sau chiar crede cd sursadirectd a poemului este trdirea senzorial-afectivd, cum vedem la

Eminescu, intr-un moment clnd se simte apdsat de solitudine:

,,Dar atuncea greieri, goareci,Cu ugor mdruntul mers,Readuc melancolia-mi,lard ea se face vers"

(Singurdtate)

ori, incd mult Tnainte, la Ovidiu, care, cutremurat de vestea exildriidin ordin imperial, se exprimd spontan poetic, parcd involuntar gi

fdrd si-gi dea seama - dupd cum spune undeva:

,,Et quod tentabam dicere, versus erat"($iorice incercam si spun devenea vers).

(Irsfn, lV)

De fapt, ,,versul" lor e un automatism al experienfei specificeasimilate, pe care Tmprejurarea sentimentald acutd il poate declanga,dar nu improviza de nihilo, pe teren virgin: inainte de a fi producdtor,

12 | Mihai Vornicu

poetul e cititor, consumator de poezie, gi se autositueazd congtient inistoria genului, imitind, combinind diferit ori pornind in rdspdr fa[d depredecesori. Dacd, cum spune George Cdlinescu, criticul ,,trebuie sdrateze clt mai multe genui", adicd sd fi experimentat, fdrd a se fistabilit la vreuna din ele, numeroase forme de creafie literard, totastfel poetul, ca alt megter Manole, zidegte 9i indbugd in operd,pentru trdinicia construc[iei fa[d de timp, un critic. Simbolic vorbind,Tntiiul poet epic, Homer, va fi fost poate spontan, cdci nu gtim mainimic - decit nume legendare ca Orfeu, Amphion, sau fictive caDemodocos - despre cei de dinaintea lui; Vergiliu, insd, venind inurmd, l-a citit pe Homer. El e obligat sd cunoascd opera acestuia gisd se supund normei impuse de prestigiul modelului fondator:epopeea lui, Eneida, aduni in ea gi lliada, gi Odr'seea mai vechiuluiaed grec. Altfel spus, poezia poate pdrea ingenud - poetul eobligatoriu ,,pervers". Cu formularea ezotericd, voit absconsd, a luilon Barbu:

,,Cdcivinovat e tot fdcutul,$i sfnf doar nunta, inceputul."

(Ouldogmatic)

,,Fdcutul" vrea sd zicd reproducerea mecanicd a schemei, incercareainten[ionatd, compusd deliberat gi, intr-un fel, la rece, poate chiarcdznit: elanul liric trece prin cultura literard a poetului. Totugi, verbulnou, propriu autoruluigi neuzat, innoiegte conceptui gi motivul poetic,creeazd originalitatea: Hora[iu igi fdcea un titlu de glorie doar dinaducerea in limba latind a ritmurilor poeziei atice. in arte, nimeni nuvine din neant. Nici copilul Mozart, genial gi precoce, nu inventeazdnoliunea de muzicd, scotind armonia sonicd de nicdieri, ci o continudpe cea a predecesorilor, impingind-o la alte trepte; se ca{drd, adic5,pe umeriiinaintagilor 9i ai maivirstnicilor, spre a privi mai de sus gi avedea mai departe. Ugurin[a gi rapiditatea in gdsirea ineditului,consisten[a valoricd gi perenitatea acestuia, {in de harul individual,dar inddrdt se afld Tntotdeauna o acumulare funcfionald, micd saumare, congtientd sau reflexd.

Revenind la principiul pe care se sprijind interpretarea 9ievaluarea textului literar, se ?ntelege cd, dacd actul critic presupuneexprimarea individualitdfii criticului, epuizarea comentariului posibilasupra unui scriitor mult frecventat de criticd ar fi un non-sensestetic. Marii creatori devin categorii precum formele fundamentaleale naturii, gi nu poate fi critic care sd nu incerce a se defini inlegdturd cu ei, cum nu poate exista poet nefascinat de temele

Stntuickr htrtie | 13

umane esenfiale. lncit - teoretic - sTnt perfect admisibile poziliidivergente sau complementare, considerate simultan gi Tn numdrfird limitd: in ordinea adevdrului gtiintific, Copernic il anuleazd gi ilinlocuiegte pe Ptolemeu - in criticd, Thibaudet ori Marcel Proust,care rdstoarnd metoda gi premisele criticii lui Sainte-Beuve,coexistd cu acesta din urmd. Normal este gi ca acelagi individ sdmultiplice de-a lungul vremii variantele percep[iei critice asupraaceluiagi subiect, fie prin Tnaintarea in tehnica scrisului odatd cuexperien[a, fie prin propria lui evolufie intelectuald giTnlelegerea maisubtild; cum spune Eminescu, ,,tot alte unde-i sund aceluiagi pirdu".

Firegte, nu orice divagatie eseisticd in marginea cirfilor,oricit de atractivd ori de abili ar fi, inseamnd critici: pentru adeveni credibild, aceasta impune calificare specificd 9i sentimentulprofesionalitdtii. Pe de altd parte, salahoria documentari nu intrSnici ea in sfera criticii, fiindc5, degi indispensabild, constituie doarpregdtirea preliminard, funda[ia edificiului critic, gi necesitatea ei ede la sine infeleasd: argumentatia de la ea pleacd gi pe ea seridicd. Spre a fantaza arhitectonic in modul voit, se cer piloti solidimplantati Tn profunzimea solului, care rdmTn invizibili: aisbergulascunde, pentru a pluti, noud zecimi din masa lui sub nivelul mirii.,,Critica incepe unde se sfirgegfe erudilia" - spune BenedettoCroce (Esfefica). Deplina libertate ideaticd ii e accesibild numaicelui care a experimentat trainic materialitatea documentatiei,,,respirind" atmosfera scriitorului 9i a operei sale. Deloc paradoxal,in cursul demonstratiei se poate face abstracfie de un fapt doardupd ce a fost cunoscut 9i cintdrit ca nesemnificativ; altfel, a nu-linvoca denotd ignorantd.

Critica seduce 9i convinge prin pertinenta argumentatiei,propunTnd adevdruri posibile. lluzia curentd e a obiectivitdfii, Tn

sensul atitudinii neutre 9i al supunerii la obiect. Dar critica e chiarsectiune orizontald, sincronie, Tn istoria literard - iar istoricul literarvine cu scara valoricd gata fdcutd, extrasd din considerareaproducliei literare in continuitatea ei evolutivd. Perspectiva mailargului spatiu cronologic dd greutate judecafii de valoare, fiindcd sesprijind pe comparatii multiple 9i pe raportarea operei la seria eispecificd. lntr-o idealitate imaginard, toatd voluptatea intelectuald arsta aici in verificarea universalitdfii situafiilor literare probabile, a

,,constantelor dialectice" * cu expresia lui Basil Munt6ano. Dacdignordm obstacolul lingvistic Ai imposibilitatea de a cuprinde intregulpatrimoniu literar al lumii, gi dacd ducem ra[ionamentul pind la

14 | Mihai Vornicu

ultima consecinte, ar trebui ca cine a fdcut istoria literaturii romanes-o poatd compune in abstract gi pe cea a literaturii bulgare orispaniole. Metaforic vorbind, tabelul periodicitdfii elementelor al luiMendeleev - expresie ideald a spiritului pur clasic, Tnsetat destructuri sistematice - corespunde virtual unei posibile istorii liierarededuse prin cunoagterea ,,regulei" de clasificare in succesiuni ciclicede tipologii 9i de mentalitdli, cdreia i s-ar adduga parametrii variabiliai spatiului geografic Ai spiritual diferit.

LdsTnd cimpul specula[iei teoretice pentru a ne intoarce larealitatea concretd a comentariului asupra literaturii, constatdm cdGeorge Cdlinescu - spre a lua un exemplu magistral - gi-a exersatcu precddere excepfionala acuitate criticd in diacronie, aplicind-oasupra istoriei literare, pe care o percepe tipologic, in ampledesfSgurdri epice, unde personajele sint scriitorii gi ac[iunea esteinldn[uirea operelor, fatd de care are simpatii ori antipatii abiadeghizate. La alt pol, Eugene lonesco, practicind in tinerefe criticaprovocatoare pentru a-i ataca, cu frenezie teatrald, pe Arghezi, lonBarbu, Camil Petrescu, virfuri ale literaturii romAne contemporane cuinceputurile lui, cautd sd gocheze, se vrea in mod ostentativ ,,altfel" 9ie, Tn realitate, doar vehement, pdrtinitor 9i injust - cu un singur cuvint,liric. ,,Obiectivitatea" criticii, acolo unde e, existd agadar numai Tn

sensul flaubertian: ca tehnicd a scriiturii, ca optiune esteticd Tn carese evitd programatic persoana intii, spre a mima imparlialitatea gialtitudinea olimpiand. Totugi, dincolo de subiectivitatea reald giinerentd, prin criticd se poate cunoagte, mdcar parlial, universulinterior al operei de artd cercetate, tot aga cum prin poeziecunoagtem intuitiv gi simbolic alcdtuirea cosmicd gi umand, altfeldecit prin astronomie, anatomie ori religie. insi autonomia artelor fafdde gtiinfele pozitive avind ca obiect lumea fizicd gi chiar fatd de meta-fizicafilozofului nu trebuie demonstratd: e axiomaticd.

in fine, un adevdr elementar, care sare in ochi atit de evidentincit nu mai e remarcat, este diferenfa fundamentald dintre expresiacriticd referitoare la celelalte domenii artistice, gi cea privind literatura.Criticul muzical nu comenteazd o simfonie ori un spectacol de operdcompunTnd o sonatd sau o arie, dupd cum criticul specializat Tn arteleplastice nu-gi prezintd opinia asupra unei expozitii printr-un bust ori oacuareld: ei recurg la cuvint, un mod de exprimare total diferit de celal artistului creator - compozitor, sculptor sau pictor - a cdruiproduc[ie e analizatd 9i constituie obiectul judecd[ii lor de valoare.Niciodatd cronica muzicald nu va deveni conced pentru melomani, gi

Slnltli tlt' lrirtit' | 15

nici cea plastici nu va fi expusd ochilor publicului pe perelii unei sdli

de muzeu. critica literard, dimpotrivd, e formulati prin aceleagi

mijloace de naturd lingvisticd gi aceleagi elemente din care se

clidegte crealia scriitorului, adicd tot prin cuvint: incTt, firesc aiinevitabil, tinde sd devind ea Tnsdgi un gen literar. Criteriul valoric al

criticii se identificd pini la urmd cu celal literaturiiin genere.

,,Critici, voi cu flori degerte, / Care roade n-ali adus", spunepolemic Eminescu - gi ar fi nedrept sd acceptdm definitiv verdictul.

ldeal privind, criticul literar e un Columb plecat pe cdi nemaiumblate

spre mirodeniile gi aurul lndiei, care descoperd de fapt un continent

negtiut, America, alt pdmTnt al aceleiagi Terra. ln cdutarea comorilor

din opera literard, et se opregte poate la jumdtatea drumului 9i se

ingald poate, dar scoate la iveald o lume noud: textul interpretiriicritice, ceea ce reprezintd propria sa operd de artd. Fiindcd spre artd

urcd orice crea[ie umand - a spiritului ori a miinii -, cind e eliberatd

de scopul ei func[ional 9i ajunge sd fie o finalitate suficientd siegi,

nedependentd de utilitatea imediatd in cimpul existenfei pragmatice.

,,O SAMA DE CUVINTE" DESPRE IONNECULCE, HATMAN $I VEL-CRONICAR

Cronica logofdtului Miron Costin, opritd la domnia lui Dabija-vodd (1661), aducea analele Moldovei in preajma evenimentelorcontemporane, incit - voit sau nu - mai departe istoricul se schimbdpe nesim[ite in martor, gi letopise{ul in memorii. Studiul izvoarelor,erudifia sint deci nu neapdrat necesare gi poate chiar neadecvate,cici continuatorul trebuia mai intii sd fie observator, bine plasat faldde fapte, spre a cuprinde cu ochiul intreaga perspectivd; virtual,memorii putea compune, dacd nu comandita, orice mare boier oridomnitor cu preocupdri culturale sau numai politice. Acum infloregtegenul istoric, se scriu cronici apologetice, de curte, care trateazdparalel, dar din unghiuri diferite - uneori chiar opuse -, aceeagiepocd, apar compilatiile ab urbe condita, de la ,,descdlecatul dintii".Din girul cronicarilor veni{i pe urmele lui Miron Costin, unii anonimi,rdsare dintr-odatd intiiul prozator romAn important: vel-spdtarul lonNeculce (1672-1745?), autor al Letopiselului fdrii Moldovei de laDabija-vodd pind la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat gi alanecdotelor istorice adunate intr-un mdnunchi denumit O samd decuvinte, prin care incepe proza noastrd literard.

Omul insugi a stat ,,sub vremi'l 9i viafa i-a fost spectaculoasd,cu peripetii de roman. Dintr-o scrisoare autobiograficd tTrzie, seinfelege cd s-ar fi ndscut pe la 1672, probabilin satul Prigoreni, lingdTirgu-Frumos. Ascendenfa maternd e ilustrd. Mama, Catrina, setrage din Cantacuzini, familie bizantind de mari seniori originard dinCapadocia (Tn Anatolia de azi), atestatd din secolul Xl, ajunsd lademnitatea imperiald in 1347: loan Cantacuzino, tutore al lui loan VPaleologul, uzurpd tronul gi abdicd peste citiva ani Tn favoarea fiuluisdu Matei, care, invins de basileul legitim, pTni la urmd secdlugdregte. La jumdtatea veacului al XVI-lea, un Mihail Cantacuzinozis $aitanoglu, adicd ,,Feciorul Dracului", e mare dragoman al PorfiiOtomane; adunase bogd{ii fabuloase din negustorie, incit turcii ilacuzd de trddare gi-l omoari, spre a-i confisca averile. Urmagul sduAndronic reintrd in gra[iile sultanului; el e capichehaia, reprezentantullui Mihai Viteazul (cu care ar fi fost giinrudit) la Constantinopol. Fiii lui

Stntuidc hirtie | 17

Andronic se strdmutd in ldrile Romf;ne la inceputulveacului urmdtor,odatd cu Rusetegtii, verii lor materni, gi toti au indatd cinuri inalte:Mihail, vel-postelnic; Toma, vel-vornic; lordachi, vel-vistier - inMoldova; Constantin, vel-postelnic, 9i Enache - in Muntenia. De aici,

Cantacuzinii se rdmuresc solid. Mihail e tatdl lui DumitraqcuCantacuzino, cu doud domnii in Moldova. Prin Nastasia, fiicd, Tomaiie bunic lui Mihai Racovitd, de trei ori domn al Moldovei. Dintre copiiilui Constantin, care moare sugrumat din porunca lui Grigore Ghica l,

Drdghici candideazd la domnie impotriva aceluiagi Ghica gi-gi pierde

capul; $erban domnegte in fara Romdneascd (fiica sa Casandra semiriti cu Dimitrie Cantemir); stolnicul Constantin, eruditul, e tatdl lui

$tefan-vodd Cantacuzino, care-i succede pe tron lui Brincoveanu -tatd 9i fiu sfirgesc tragic; spdtarul Mihai, boier influent, ctitor deagezdminte religioase 9i laice, fundeazd ministirea Sinaia gi spitalulColfea; o fiicd, Stanca, e mama lui Constantin Brincoveanu. in fine,lordachi e bunicul matern al cronicarului. Din prima cdsdtorie, cuCatinca Bucioc, cumnatd lui Vasile Lupu, are un fiu, Toderagcolordachi, vel-spdtar; TnsurTndu-se a doua oard, cu Alexandra(,,lorddchioaia') - fiicd a lui Matei Gavrihg, vel-logofdt, 9i a Sirbcdi,care se inrudea cu Miron Costin -, din el coboard alt fiu, lordachi,vel-stolnic, 9i trei fete: Safta, mdritatd cu Lupagcu Buhu9, fiu vitreg allui Dabija-vodd (nun le-a fost llieg Alexandru-vodd); Maria, sofie a

vel-vistiernicului Gheorghe Ursachi; Catrina, cdsdtoriti succesiv cuNeculce vistiernicul 9i Enache grdmdticul.

Cum se vede, Cantacuzinii se impdmTntenesc de-a binelea,intrind prin alianfe matrimoniale gi consangvinitate Tn pdienjenigulgenealogic al inaltei aristocratii autohtone, unde, combinafiileposibile fiind limitate gi Tn spatiu social restrins, toatd lumea e ruddcu toatd lumea.

Despre acest vistiernic Neculce, tatdl cronicarului, s-apresupus cd ar fi fost grec, fiindcd un frate patern, Stamatie, 9i elvel-postelnic, era poreclit Hiotul, adicd din insula Chios. S-a ocupatcu negustoria, agonisind oarecare avere: cinul Tl aratd priceput Tn

finanfe. A fost se pare 9i cdmdrag de ocnd, administrator al

salinelor. Avea relafii de afacericu marele vistier Gheorghe Ursachi,pe care gi l-a fdcut cumnat, mijlocindu-i cdsdtoria cu sora Catrinei,pomenita Marie. Ascenden[a lui nu e foarte clard. Dintr-undocument tardiv, de la 1740, afldm ci cineva nenumit ,,a finut" daudsofii; prima, vatd primari cu Vasile Lupu - de unde s-a bdnuit cdanonimul ar fi venit dinspre Albania sau Epir odatd cu domnitorul -

18 | Mihai Vornicu

i-a ndscut pe zisul stamatie, mort pe la 1670, gi pe o oarecarearhonda Mironeasa; cealaltd so[ie, tot fdrd nume, pe vistierniculNeculce. Ultimul apare ca martor in citeva zapise, iar un catastif demogii de dupd 1662i|numegte ,,strdin", cdciin virtutea dreptului deprotimisis (preemp{iune), a trebuit sd cedeze un sat - Drdguganii, in[inutuf Dorohoiului - lui Ursachi. prin protimrbis se acorda intiietatein vinzarea mogiilor, la moartea proprietarului - in ordine - rudelor,coproprietarilor gi vecinilor, care puteau rdscumpdra pdmintul dindacelagi pret. Ursachi, gi el de neam venetic, se impdmintenise prinsolie. s-a dedus cd la acea datd Neculce-bdtrinul nu era cdsdtoritcu catrina cantacuzino. cum tatdl cronicarului s-ar fi inrudit cuvechiul proprietar (ceea ce nu e sigur), ,,strdin" a fost citit ,,alogen".oricum, este posibil ca rdscumpdrdtorul sd fi fost rudd maiapropiatd a urmagilor vinzdtori, gi atunci acest argument in favoareaoriginii de aiurea a primului Neculce cade. pe la 1741, spre sfirgitulvie[ii, gi Neculce-cronicarul a pierdut prin protimisr's, in folosul ilteirude, o mogie abia cumpdratd, iar pentru el, biv-vel vornic, cetd[enianu ldsa dubii. lardgi, se trece prea u$or peste grecoiobiacronicarului, clnd nu se recurge la explica{ii psihanalitice ridicate peun ralionament iluzoriu: exaltarea sentimentului na[ional ar fisuspectd, dovedind, a contrario, lipsa rdddcinilor. insd ascendenliiultra-nafionalistului Eminescu sint fdrani din tatd-n fiu, proaspitridica{i la mica boierie: pe acela nimeni nu l-a bdnuit deneromanitate. Patriotismul patetic e inainte de toate politicapdmintenilor care-gi apdrd un drept de protimisis universal, gi, dacdtiradele xenofobe - gi mai ales impotriva grecilor - ale lui lonNeculce ar fi fost masca complexului etnic, contemporanii i-ar fireplicat, cdci autohtonismul sdu nu se putea bizui doar pemoldovenia neaogd a bunicii materne. pind ra proba documentardcertd, este deci mai probabil cd Neculce{atdl cobora din strdmogipdminteni cu boierie mdruntd, mdcar dinspre mamd. Ar fi murit prin1677, poate de boald, poate ucis de tilhari cobofli din polonia.Tradifia familiei, ca gi istoria literard mai veche, l-a confundat cu aldoilea sof al catrinei: intr-o opredelenie (decizie de tribunal) din1813, ise dd titlul de sulger gi pare a fi aceeagi persoand cuEnache (lenachi) grdmdticul. originea acestuia e de tot obscurd; elqoate sd fi fost grec. Avea cd(i grecegti gi se silea spre invd[dturd,fiindcd o fiicd, Sanda - sord uterind a cronicarurui -, il numegtespudeos (sirguincios). se poate gi ca administratorul de saline si fifost Enache, nu Neculce-tatdl, mai ales cd gi el e ,,tdiat" in 16g6 de

Stntui r"'le hlrtic | 19

un podghiaz legesc, care pdlise cdtre Neamt, dupd pradd:coincidenfele Tmprejuririlor in care au murit cei doi par a ardta iardgio suprapunere. Cu Catrina Cantacuzino, Enache se Tnsurase prin1679 gi, Tn afard de Sanda, ise mai ndscuse o fiicd, Maria,cdsdtoritd cu vistierul $tefan Luca, ajuns sfetnic de taind al luiDimitrie Cantemir. Sanda, mdritatd tTrziu cu un cdpitan Doni, inurmd gi el vistiernic, este bunica lui lendchitd Vdcdrescu. DacdEnache grdmdticul e cel atestat ca fiind in slujba vel-vistierniculuiGheorghe Ursachi Tnseamnd poate cd acela se strdduia cu oricechip si-gi mirite cumnata, ceea ce ar intdri ipoteza unei anomaliifizice a Catrinei, cici gi Neculce vistiernicul, 9i Enache sTnt de maijoasd conditie sociald: ceila[i gineri ai lui lordachi Cantacuzino ,,celbdtrin" vin din boierimea evghenitS, ca Lupagcu Buhug, oristdpinesc averi nemdsurate, ca Ursachi. Contemporanul valahRadu Greceanu il gtia pe lon Neculce ,,fecior Mutii, den vita gisdminla Cantacuzinegtilor"; mutenia mamei (care at explicapresupusul defect de pronuntie al cronicarului - negat totugi cuargumente serioase de cercetdri mai noi) pare a fi infirmatd deSanda: ,,maica md 1...1mare ceartd au avut cu dumnelor, zicindu-lecdci n-au ingdduit pdnd md voi face eu mare", degi ,,zicerea" nu sereferd neapdrat la vorbire ori la vorbirea fluentd. Oricum, cdsdtoriileCatrinei sTnt mezaliante, admisibile doar Tn cazul imperfecliunilorcongenitale, care se puteau transmite ereditar. Astfel, simbolicvorbind, legendei cecitdtii poetului antic Homer i-ar corespunde lanoi legenda dificultd[ilor locutorii ale prozatorului Neculce.

Marele vistiernic lordachi Cantacuzino, chiar dacd ,,sd pundtare pentru tard", cum afldm din cronica nepotului sdu, seTmbogdfise peste inchipuire: avea 213 mogii (112 sate intregi), dincare TgiTnzestreazd fiica cu 21 de sate Tntregi, 4 jumdtdfi 9i 2 sferturide sate - ?n opt tinuturi -, filci de vie 9i sdlage de tigani, in afard de,,odoard" 9i obiecte de uz casnic. Toate acestea aveau sd intre Tn

mogtenirea celor trei copii ai Catrinei.Rdmas ,mic" de tatd, adicd orfan, Neculce e crescut la curtea

bunicii ,,lorddchioaia", la Bldgegti; Catrina trebuie sd fi rdmas cu aldoilea so[ gi cu fetele la mogia Prigoreni. in 1686, murind Enachegrdmdticul 9i vremurile fiind nesigure din cauza incursiunilor tilhdregti,dacd nu gi din alte motive, Tntreaga familie se bdjenegte la neamurilecantacuzinegti de peste Milcov, poate la stolnicul Constantin, de undese intoarce in 1690, cTnd Neculce, la 18 ani, igi incepe cursushonorum. Sub Constantin Duca e postelnicel; Tn 1691, la nunta lui