Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Investește în oameni!

Titlu proiect: „Consiliere inovativă și practică școlară pentru o carieră de succes’’Cod proiect: POSDRU/161/2.1/G/137225Beneficiar: Inspectoratul Școlar Județean Dolj

MINIPROIECTANEXĂ LA CAIETUL DE PRACTICĂ

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI ECONOMICE

TEMA: DREPTUL LA INFORMARE ȘI RELAȚIILE PUBLICE

Indrumător Practică: Elev: IFTIMOV DANIELA STĂNOIU CRISTIANA ȘTEFANIA

COLEGIUL NAŢIONAL ECONOMIC "GHEORGHE CHIŢU" CRAIOVA

2015

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Investește în oameni!

PRIMĂRIA SIMNICUL DE SUS

Șimnicu de Sus este o comună situată în nordul Craiovei, județul Dolj, Oltenia, România.

Comuna se întinde pe aproximativ 10 km, de-a lungul râului Amaradia. Dintre localitățile componente ale comunei, atestarea cea mai veche o are satul Milești, sat atestat de un document datat 29 ianuarie 1546, prin care Mircea Voievod a dat lui Toader și fiilor lui pământ în Mileștii de Sus (Mileștiul de azi) și in Mileștii de Jos (satul Duțulesti de azi). Urmează ca vechime satul Albești, atestat în 28 septembrie 1597, apoi satul Cornet în 1603 și Deleni (cunoscut la acea vreme drept Cioroi) în 1644.[4]

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Șimnicu de Sus se ridică la 4.627 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.425 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (96,02%). Pentru 3,72% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,79%). Pentru 3,78% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Investește în oameni!

Primar

Nume si prenume: Fulga JanaData si locul nasterii: 02.05.1974 – Bals, Judetul OltNationalitatea: RomanaProfesia de baza: AvocatData alegerii: 2008 primul mandatApartenenta politica la data alegerii: P.C.Data alegerii: 2012 al doilea mandatApartenenta politica la data alegerii: U.N.P.RStudii liceale: “Fratii Buzesti” – CraiovaStudii universitare: Facultatea de Drept “Nicolae Titulescu” – Universitatea din CraiovaActivitate profesionala:1998 – Intrare in Baroul Olt1998 – 2004 – Avocat2004 – Transfer in Baroul Dolj2004 – 2008 – Viceprimar PC – Simnicu de Sus2008 – 2012 – Primar PC – Simnicu de Sus2012 – 2016 – Primar UNPR – Simnicu de Sus

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Investește în oameni!

Dreptul la informație și relațiile publice

Preşedintele SUA, Franklin Roosevelt, spunea că un om poate fi cu adevărat liber atunci cînd dispune de:

Libertatea cuvîntului; Libertatea conştiinţei; Libertatea de privaţiunile materiale; Libertatea de povara fricii. Libertatea poate fi obţinută dacă omul este informat, îşi cunoaşte drepturile şi

libertăţile, căile de obţinere şi de apărare a lor.În lumina celor relatate observăm că nu întîmplător dreptul la informaţie este cu adevărat un drept fundamental indispensabil unui stat democratic şi de drept, unde pe prim plan se află fiinţa umană, dezvoltarea materială şi spirituală a acesteia, şi careia i se acordă posibilitatea de a putea recepţiona date şi informaţii privind viaţa socială, politică, economică, ştiinţifică şi cultural etc. Conţinutul dreptului la informaţie este unul complex, dimensiunile sale fiind în continuă dezvoltare. Modelul democratic de guvernare a societăţii presupune încrederea totală a societăţii civile, a cetăţeanului faţă de acţiunile guvernanţilor. Un criteriu important în asemenea caz îl capătă încrederea societăţii civile faţă de acţiunile celor ce guvernează, iar ca încrederea cetăţenilor să prindă viaţă, instituţiile publice trebuie să funcţioneze în condiţii de transparenţă pentru ca cetăţenii să aibă acces liber la informaţiile pe care acestea le deţin.Biroul Relaţii Publice este structura specializată din cadrul Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă, care desfăşoară activităţi specifice domeniului relaţiilor publice, în scopul stabilirii, menţinerii şi dezvoltării unor legături de comunicare permanente, corecte şi echidistante cu mass-media, societatea civilă şi instituţiile acesteia.ctivitatea de comunicare şi relaţii publice urmăreşte stabilirea unei relaţii de încredere între Departamentul de  Informaţii şi Protecţie Internă şi comunitate, pentru promovarea scopurilor si obiectivelor instituţiei, precum şi pentru creşterea gradului de informare şi a nivelului de înţelegere a problematicii asociate domeniului.În virtutea transparenţei instituţionale, Biroul Relaţii Publice asigură fluxul de informaţii publice către mass-media, în toate situaţiile în care sunt vizate aspecte care ţin de activitatea Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă. Pentru corecta informare a cetăţenilor, Biroul Relaţii Publice pune la dispoziţia presei materiale documentare - pe subiecte de actualitate, specifice domeniului de activitate, şi asigură o promovare corectă, oportună şi echidistantă a activităţilor, politicilor instituţionale, atribuţiilor legale, rezultatelor obţinute, precum şi a preocupărilor curente şi de viitor ale instituţiei.Activitatea de informare şi relaţii publice se desfăşoară pe baza următoarelor principii:-      legalitate – reflectat atât în aplicarea prevederilor Constituţiei României, revizuită, referitoare la dreptul la informaţie al persoanei, cât şi în exceptarea anumitor informaţii de

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Investește în oameni!

la liberul acces - în condiţiile stabilite de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare-      comunicare oportună, corectă, completă şi nediscriminatorie a informaţiilor publice-      transparenţă şi echidistanţă-      excluderea oricărui tip de propagandă.În funcţie de natura şi volumul informaţiilor solicitate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 544/2001, Biroul Relaţii Publice răspunde - verbal sau în scris, tuturor solicitărilor adresate de mass-media.

CONŢINUTUL DREPTULUI LA INFORMAŢIESe recunoaşte în general că un sistem democratic poate funcţiona cu maximă

eficienţă atunci când publicul este pe deplin informat. Mai mult decât atât, datorită dezvoltării sociale şi tehnologice, viaţa modernă a devenit atât de complexă, încât autorităţile publice deţin adesea un volum mare de informaţii de interes şi importanţă generală. Pentru a asigura participarea adecvată a tuturor la viaţa publică, este necesar ca publicul, cu excepţiile şi restricţiile inevitabile, să aibă acces la informaţiile deţinute de autorităţile publice de la toate nivelele. Viaţa cotidiană a individului este profund afectată de activităţile autorităţilor publice. Pentru a proteja drepturile individului, cel mai important lucru este ca acesta să cunoască informaţiile deţinute de către autorităţile publice – cu precădere informaţiile care îl privesc pe el sau interesele sale – şi ca accesul la informaţii să se facă pe baza principiului egalităţii, nefiind permis de a interzice accesul la informaţii pe motiv că persoana care le solicită nu are un anumit interes în problema respectivă.

Dacă privim în general conţinutul dreptului la informaţie, acesta cuprinde: dreptul persoanei de a fi informată prompt, corect şi clar cu privire la măsurile

preconizate şi mai ales luate de autorităţile publice; accesul liber la sursele de informaţie publică, ştiinţifică şi tehnică, socială,

culturală, sportivă etc.; posibilitatea persoanei de a recepţiona direct şi în mod normal emisiunile de

radio şi televiziune; obligaţia autorităţilor guvernamentale de a crea condiţiile materiale şi juridice

pentru difuzarea liberă şi amplă a informaţiei de orice natură, respectîndu-se principiul libertății presei.

Generalizînd conţinutul dreptului la informaţie, putem deduce din reglementările naţionale şi internaţionale două ramificări de bază ale acestui drept şi anume:

Dreptul de a primi informaţii care afectează viaţa privată sau de familie, care la rîndul său include:

dreptul de a-şi cunoaşte propriul trecut; dreptul de a lua cunoştinţă cu actele care te privesc şi care sunt deţinute de

instituţiile statului;

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Investește în oameni!

dreptul de a primi informaţii care pot beneficia vieţii private a unei personane sau unui grup de persoane;

Dreptul de a primi informaţii care prezintă un interes public.Întru dezvoltarea prevederilor art. 34 alin. (1) și (2) al Constituției, la data de

11.05.2000 a fost adoptată Legea nr. 982 privind accesul la informație, iar în vederea detalierii prevederilor art. 34 alin. (4) și (5) ale Constituției fiind adoptate pe parcurs Legea presei nr. 243 din 26.11.1994, Legea audiovizualului nr. 603 adoptată în 1995 ulterior abrogată prin intrarea în vigoare a Codului Audiovizualului nr. 260 din 27.07.2006, urmate mai apoi de o multitudine de acte normative care vin să pună în aplicare nemijlocită prevederile legilor organice.

PRINCIPIILE DREPTULUI LA INFORMAŢIE

După cum am menţionat, o serie de tratate intenaţionale în vigoare pentru Republica Moldova şi legi naţionale prevăd şi garantează dreptul la informaţie. La acestea, putem adăuga, în plan internaţional Recomandările Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei care avînd caracter de îndrumare/recomandare sugerează statelor aplicarea unei politici pozitive/active în domeniul dreptului de informaţie, şi anume:

dreptul de acces la informaţie urmează a fi exercitat la nivel naţional prin legi clare;

autorităţile publice trebuie să publice cît mai activ, chiar şi în absenţa unor cereri, a unui spectru cît mai larg de informaţie de interes public;

procedurile de acces la informaţie trebuie să fie simple, rapide, gratuite sau cel puţin cu costuri minime;

includerea sancţionării acelora care interzic intenţionat accesul la informaţie, în caz de refuz de eliberare a informaţiei, solicitanţii de informaţii să aibă posibilitatea de a se adresa unui organ independent cu puteri depline de a investiga şi rezolva asemenea litigii.

RESTRICŢII PRIVIND ACCESUL LA INFORMAŢIE

Încă Theodore Roosevelt susţinea că „Ordinea fără libertate şi libertatea fără ordine sunt la fel de dăunătoare”. Nepunînd la îndoială ponderea şi importanţa dreptului la informaţie într-o societate democratică, există situaţii şi anumite împrejurări legale care dau dreptul deţinătorilor de informaţie să ofere o accesibilitate limitată la o anumită categorie de informaţie.

Această limitare, restricţie este prevăzută chiar de Legea Supremă a statului nostru, care la art. 34 alin. (3) prevede: „Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională”. Această prevedere constituţională este reglementată şi explicată pe deplin și de tratatele internaționale, astfel încît, conform prevederilor Convenției Europeane pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Investește în oameni!

fundamentale, care în conținutul art. 10, alin. (2) stipulează: „executarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrîngeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti”.

Tot în acest sens pot fi menționate prevederile art. 54 alin.(2) din Constituție potrivit cărora „Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.”

La fel, potrivit Principiilor de la Johannesburg privind siguranţa naţională, libertatea de exprimare şi accesul la informaţie (adoptate la 01 octombrie 1995) o restrîngere nu este legitimă cînd este justificată prin motive de siguranţă naţională, dacă adevăratul său scop sau efect demostrabil este de a proteja interese fără legătură cu siguranţa naţională, de exemplu, protejarea unui guvern de opinii ori acţiuni care l-ar deranja sau de dezvăluirea greşelilor sale, sau de ascunderea de informaţii referitoare la funcţionarea instituţiilor sale publice, sau stabilirea unei anumite ideologii, sau de suprimarea frămîntărilor legate de natură economică.

În acest sens legislaţia naţională, în corelare cu principiile internaţionale la acest capitol stabileşte că excepțiile de la liberul acces la informațiile deținute de autorități trebuie să fie clar și explicit stabilite prin lege, fiind totodată supuse triplului test în fiecare caz concret de limitare a accesului la informație. Toate solicitările de informații aflate în posesia autorităților publice (se are în vedere atît ramura executivă și legislativă, cît și judiciară a puterii de stat) urmează a fi satisfăcute, cu excepția cazului cînd autoritatea poate demonstra că:

restricția este reglementată prin lege organică și îndeplinește scopul de protecție a securității naționale, ordinii publice sau de apărare a drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane;

că divulgarea informațiilor în cauză prezintă un real pericol pentru valorile protejate;că prejudiciul adus acestor valori ar fi mai mare decît interesul public în cunoașterea

informației.

public ”, mai menţionînd în hotărîrea sa despre necesitatea creării unor organe cu sarcini de coordonare şi control asupra activităţii audiovizualului, care trebuie să fie independent faţă de Guvern sau faţă de Preşedintele RM, aceasta însă nu exlude controlul judecătoresc sau parlamentar asupra actelor emise.

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Investește în oameni!

Prin Hotărîrea nr. 42 din 14.12.2000 Curtea a explicat că, statul garantează tututor persoanelor dreptul la exprimarea liberă a opiniilor şi ideiilor, la informarea veridică asupra evenimentelor din viaţa internă şi cea internaţioanală prin intermediul publicaţiilor periodice, şi al agenţilor de presă, care îşi desfăşoară activitatea în condiţiile pluralismului politic, precum şi respectarea legislaţiei cu privire la drepturile de autor. Curtea a stabilit că, potrivit Hotărîrii Parlamentului nr. 277 din 11.02.1999, unul din obiectivele statului este promovarea mijloacelor de informare în masă, din care evidenţiază următoarele direcţii: realizarea deplină şi respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor Republicii Moldova, prevăzute de art. 19 al Declaraţiei Universale a Drepturilor omului, în art. 10 al Convenţiei Europene , în art. 34 al Constituţiei RM; crearea unor condiţii decente pentru sistemul mass-media în activitatea acestuia de acumulare şi difuzare a diverselor informaţii de interes public, stabilirea unui regim echitabil de activitate pentru mass-media, de informare şi opinie, indiferent de tipul de proprietate, respectîndu-se dreptul consumatorului de a-şi alege furnizorul de informaţii în gama diversă şi pluralistă a presei.

Ca generalizare a reglementărilor cuprinse în Legea nr. 982 din 11.05.2000 privind accesul la informaţie, Legea audiovizualului nr. 603 din 03.10.1995 cu completările şi modificările ulterioare (Lege în vigoare la momentul pronunţării Curţii), Curtea a relevat că sistemul de mijloace de informare în masă este un element indispenabil al societăţii democratice. Aceste mijloace trebuie să fie puse la dispoziţia publicului şi accesul la ele trebuie să se facă uşor, ele trebuie să reflecte caracterul pluralist al societăţii căreia îi servesc şi nu trebuie controlate, în regim de monopol, de nici un grup de persoane sau de interese, să nu fie aservite vreounei ideologii. Ele trebuie să furnizeze informaţii imparţiale, pentru ca cetăţenii să poată să-şi formeze, în cunoştinţă de cauză, o opinie clară despre viaţa socială, economică şi politică a statului.

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Investește în oameni!

CONCLUZII

Cunoaștem cu toții sloganul: „Un om informat este un om puternic”, care poate fi reformulat în felul următor: „O societate informată este o societate bogată și prosperă”. Atît timp, cît în societatea noastră dreptul la informație nu se va afirma ca o valoare general acceptată și respectată, vom stagna în dezvoltarea noastră ca stat democrat şi prosper. De aceea, pentru juriști, jurnaliști, reprezentanți ai autorităților publice și lideri ai societății civile, realizarea dreptului la informație și a libertății de exprimare este, de fapt, o obligație. Informaţia este oxigenul democraţiei. Informaţia permite oamenilor să examineze minuțios acțiunile guvernului și reprezintă fundamentul unei dezbateri corecte, informate asupra acestor acțiuni. Dacă acţiunile guvernanţilor le sunt ascunse, ei nu pot participa semnificativ la viaţa societăţii.

Informaţia este nu doar o necesitate pentru cetăţeni, ea este un element esenţial al unei bune conduceri. O proastă conducere nu are nevoie de secrete pentru a putea exista. Ea permite dezvoltarea rapidă a ineficienţei, corupţiei şi abuzurilor.

După cum spunea Amartya Sen, laureat al Premiului Nobel pentru economie, „nu a existat niciodată o foamete gravă într-o țară cu o formă de guvernămînt democratică și o presă relativ liberă”.

Așadar, mass-media este o formă de realizare a dreptului la informație a societății, asigură o formă de comunicare între autorități și populație. Prin lansarea unor subiecte de dezbarere în mass-media poate fi creată un curent de opinie publică, poate fi promovat sau respins un anumit proiect de interes public, nu întîmplător mass-media a fost numita în sens figurat "a patra putere în stat".

Conştientizînd faptul că presa este o „putere” în stat, forţele politice recurg la mijloacele de informare în masă, în vederea promovării şi difuzării unor informaţii convenabile la moment . În acest sens are loc o denaturare şi o dighizare a realităţii, cetăţeanului fiindu-i expusă şi impusă informaţia într-o aşa manieră şi formă, încît nu-i mai lasă loc pentru formarea opiniei proprii, de cele mai multe ori mesajele de informare cuprinzînd doar o latură a problemei, sau doar un punct de vedere, în acest caz manipulîndu-se cu opinia societăţii, cu opinia poporului, în special în ceea ce ţine de sfera activității politicului. În asemenea situaţii nu mai putem vorbi de o libertate a presei, libertate de gîndire. Rolul presei, a mijloacelor de radiofuziune şi televiziune este acel de a aduce la cunoştinţa publicului orice fel de informaţie, „dar, expusă într-o manieră imparţială, lăsînd loc liberei aprecieri a cetăţeanului de a-şi forma o opinie şi o concluzie asupra celor recepţionate” important rămănînd ca presa să acționeze în interesul particularilor, al oamenilor de rînd, întrucat numai în acest fel își poate juca rolul de „cîine de pază al democrației”.

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Investește în oameni!

Este realitate faptul că forțele politice noi, ajungînd la putere, încep hărțuirea instituților de presă, pentru a le subordona și a-și promova propriul punct de vedere, folosind diferite metode și „pîrghii de influență” recurgînd în acest sens la pîrghile economice, politice, juridice, încălcînd astfel unul din principiile de bază: libertatea presei, principiu legat indisolubil de dreptul la informare.