StandardizareaMartie 2014 ASRSROO portante de construcţii. Criterii pentru evaluarea pre-liminară,...

StandardizareaMartie 2014 • www.asro.ro

R e v i s t a A s o c i a ţ i e i d e S t a n d a r d i z a r e d i n R o m â n i a

ASROASRO

o analiză succintă a economiei mondiale

PUBLICAŢIE OFICIALĂ A ASOCIAŢIEI DE STANDARDIZAREDIN ROMÂNIA

COLEGIUL DE REDACŢIEProf. Dr. Ing. Mircea Bejan – Universitatea Tehnică Cluj NapocaProf. Dr. Ing. Nicolae Drăgulănescu – UP BucureştiProf. Dr. Ing. Laurentie Sofroni – UP BucureştiProf. Dr. Ing. Constantin Militaru – UP Bucureşti

REDACŢIESperanţa StomffMaria BratuJeni Toma

COPERTA ŞI TEHNOREDACTAREŞtefania Kraus

Foto copertaFotolia

ASRO – Editura STANDARDIZAREAStr. Mendeleev 21-25Tel: 021/316 77 24Fax: 021/317 25 14www.asro.rowww.standardizarea.roDIRECŢIA STANDARDIZARETel/Fax: 021/312 47 44DIRECŢIA PUBLICAŢIIRedacţie – Marketing Tel: 021/316 99 74VÂNZĂRI ŞI ABONAMENTEServiciul Vânzări – AbonamenteTel: 021/316 77 25Fax: 021/317 25 14; 021/312 94 88

© Toate drepturile rezervate ASRO

STANDARDIZAREAASROASRO ISSN 1220-2061

Conservarea bunurilor culturale – în atenţia standardizării ................ 1

Noutăţi legislative apărute în luna februarie 2014 ................................. 3

Biomimetica şi standardizarea ........................................................................ 5

Vehicule electrice. Reguli armonizate, aprobate la nivel internaţional ....................................................................... 7

Calitatea solurilor în Uniunea Europeană ................................................... 8

Dispozitive medicale ........................................................................................11

Ţevi din polietilenă şi din polipropilenă ....................................................14

Pentru o lume mai bună! ................................................................................16

Care este cauza eşecurilor noastre financiare? .......................................18

Să construim cu BRIC! ......................................................................................23

Un plus de energie pentru Costa Coffee! ..................................................26

Se revizuieşte ISO 14001! ...............................................................................28

Cum recunoaştem şofranul adevărat? .......................................................29

Standardele au fost prezente la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci! ........................................................30

Cuprins

STANDARDIZAREA | martie 2014 1

Numărul de vizitatori străini şi/sau lo-cali este frecvent văzut ca un argument pentru a promova protecţia patrimoniu-lui şi a favoriza conservarea acestuia. Conservarea patrimoniului cultural implică un mare număr de întreprin-deri mici şi mijlocii cum sunt: firme specializate în conservare şi restaurare, firme de instalaţii (iluminat, sisteme de condiţionare şi de control al aerului), firme producătoare de diverse materi-ale (vopsele, pietre, materiale plastice,

sticlă, hârtie, ciment, componente din lemn etc.)Având în vedere toate acestea, s-a consi-derat că este esenţială o activitate euro-peană de standardizare în domeniul con-servării patrimoniului cultural, pentru a obţine o abordare ştiinţifică comună a problemelor relevante din acest dome-niul. Aşa s-a înfiinţat la nivel european Comitetul Tehnic CEN/TC 346, Con-servarea bunurilor culturale, al cărui se-cretariat este deţinut de UNI.

Standardizarea în domeniul conservării patrimoniului cultural are rolul de:

A facilita schimbul informaţional în-•tre părţile interesate din Europa, cu respectarea identităţii naţionale, dar prin utilizarea unei terminologii co-mune;A conduce la creşterea eficienţei diag-•nosticului şi a permite un mai bun management al fondurilor pentru ac-tivităţile de conservare/restaurare şi, prin urmare, conducând la creşterea

STANDARDIZAREA ROMÂNĂ

Conservarea bunurilor culturale – în atenţia standardizăriiJeni Toma, expert standardizare, Direcţia Publicaţii, ASRO

Patrimoniului cultural este foarte important atât pentru păstrarea identităţii naţionale, pentru cunoaştere şi pentru civilizare, cât şi pentru aspecte mult mai practice, constituind sursă de venituri obţinute prin turism, prin atragerea de investiţii şi crearea de noi locuri de muncă.

2

numărului de proiecte de conservare şi la circularea beneficiilor economice şi a oportunităţilor pentru investiţii noi şi crearea de locuri noi de muncă;A da indicaţii precise şi corespunză-•toare asupra studiilor de diagnoză ce urmează a fi efectuate, promovându-se astfel activităţile de conservare pe un număr în continuă creştere de ar-tefacte;A ajuta la dezvoltarea produselor, ma-•terialelor, echipamentelor şi tehnolo-giilor speciale pentru conservarea pa-trimoniului cultural;A ajuta la creşterea longevităţii şi la •reducerea costurilor de mentenanţă, prin urmare, la reducerea costurilor pe termen lung, deoarece operaţiile de conservare vor fi necesare mai rar;A contribui la creşterea securităţii şi a •vieţii obiectelor şi colecţiilor, în special în cazul expoziţiilor temporare;

Elaborarea metodelor de analiză, a procedurilor şi a încercărilor standar-dizate va furniza instituţiilor culturale, afacerilor şi laboratoarelor, instrumente corecte şi comparabile pentru a-şi des-făşura activitatea.Comitetul tehnic român care se ocupă de acest subiect şi este oglinda comi-tetului tehnic european este CT 380, Conservarea bunurilor culturale.În cadrul activităţii comitetului CT 380 s-au elaborat câteva standarde naţionale referitoare în special la artefactele din lemn, şi anume:SR 13561:2013, Patrimoniu cultural. Artefacte din lemn. Structuri portante. Inspecţii în situ pentru diagnosticarea ele-mentelor de lemnStandardul stabileşte obiectivele, pro-cedurile şi criteriile pentru evaluarea stării de conservare şi estimarea perfor-manţelor materialului lemnos utilizat la structurile de rezistenţă ale clădirilor aparţinând patrimoniului cultural, prin realizarea de inspecţii în situ şi utiliza-rea unor tehnici şi metodologii de în-cercare nedistructive.SR 13562:2013, Patrimoniu cultural. Artefacte din lemn. Termeni şi definiţii referitoare la deteriorarea lemnuluiStandardul defineşte principalii termeni privind deteriorarea materialului lem-nos utilizat integral sau parţial la bunu-rile aparţinând patrimoniului cultural.SR 13563:2014, Patrimoniu cultural. Artefacte din lemn. Structuri portante de construcţii. Criterii pentru evaluarea pre-liminară, proiectarea şi execuţia lucrărilor.Acest standard oferă indicaţiile generale privind criteriile după care trebuie să se

orienteze toate operaţiunile de evaluare preliminară, de elaborare şi întocmire a proiectelor, precum şi de realizare a intervenţiilor asupra elementelor din lemn ce alcătuiesc structurile de rezis-tenţă ale clădirilor de interes cultural, în vederea asigurării şi/sau a menţinerii al-cătuirii fizice şi funcţionalităţii acestora, acolo unde este posibil.SR 13564:2014, Patrimoniu cultural. Artefacte din lemn. Suport pentru picturi panel. Terminologie elemente componenteStandardul stabileşte o terminologie unificată pentru elementele constitutive ale suporturilor de lemn pentru picturi pe lemn, incluzându-le şi pe cele reali-zate pe alte materiale decât lemnul.SR 13565:2014, Patrimoniu cultural. Mortare istorice şi de reparaţii. Metode de încercare pentru caracterizarea chimică a unui mortar. Analiza chimicăAcest standard prezintă o serie de me-tode de analiză pentru a determina compoziţia chimică a elementelor unui mortar.SR 13566:2014, Patrimoniu cultural. Artefacte din lemn. Determinarea şi cla-sif icarea condiţiilor de mediuPrezentul standard precizează criteri-ile pentru a evalua condiţiile climatice dintr-un anumit mediu şi a stabili dacă acestea sunt potrivite pentru conserva-rea anumitor artefacte lemnoase.SR 13567:2014, Patrimoniu cultural. Artefacte din lemn. Structuri portante. Termeni şi definiţii pentru configuraţiile structurale şi a elementelor componentePrezentul standard stabileşte o termi-nologie unificată pentru structurile din lemn. El se aplică în special structurilor lemnoase portante ale clădirilor.SR 13568:2013, Patrimoniu cultural. Lemn arheologice şi arheo-botanic. Liniile directoare pentru recuperare şi prima con-servare.Acest standard indică criteriile care trebuie adoptate în timpul operaţiilor de recuperare a lemnului de interes arheologic şi arheo-botanic (indicat în continuare ca „lemn“) şi parametrii ce trebuie cunoscuţi în vederea asigurării unei conservări corecte în timp cât mai scurt, înaintea oricăror intervenţii de caracterizare şi de restaurareDe asemenea, au fost adoptate ca stan-darde române şi toate standardele eu-ropene în vigoare, în acest moment, şi anume: SR EN 15757:2012, Conservarea bunu-rilor culturale. Specif icaţii pentru tempe-ratură şi umiditate relativă pentru limita-rea deteriorării mecanice induse de climat

asupra materialelor organice higroscopice;SR EN 15758:2012, Conservarea pa-trimoniului cultural. Proceduri şi instru-mente pentru măsurarea temperaturii ae-rului şi a suprafeţei obiectelor;SR EN 15759-1:2012, Conservarea bu-nurilor culturale. Climat interior. Partea 1: Recomandări pentru încălzirea biseri-cilor, capelelor şi a altor locaşuri de cult;SR EN 15801:2010, Conservarea bu-nurilor culturale. Metode de încercare. Determinarea absorbţiei de apă prin ca-pilaritate;SR EN 15802:2010, Conservarea bunu-rilor culturale. Metode de încercare. Deter-minarea unghiului de contact static;SR EN 15803:2010, Conservarea bunu-rilor culturale. Metode de încercare. Deter-minarea permeabilităţii la vapori de apă (delta p);SR EN 15886:2012, Conservarea pa-trimoniului cultural. Metode de încercare. Măsurarea culorii suprafeţelor;SR EN 15898:2012, Conservarea bunu-rilor culturale. Termeni principali generali şi definiţii;SR EN 15946:2012, Conservarea bunu-rilor culturale. Principii de ambalare pen-tru transport;SR EN 16085:2013, Conservarea bunu-rilor culturale. Metodologie de eşantionare pentru materiale de patrimoniu cultural. Reguli generale;SR EN 16095:2013, Conservarea bunu-rilor culturale. Înregistrarea stării patri-moniului cultural mobiliar;SR EN 16096:2013, Conservarea bunu-rilor culturale. Evaluare şi raport despre starea patrimoniului cultural construit;SR EN 16141:2013, Conservarea bunu-rilor culturale. Ghid pentru managementul condiţiilor de mediu. Amenajări de conser-vare deschise: definiţii şi caracteristici ale centrelor de colectare destinate conservării şi managementului bunurilor culturale;SR EN 16242:2013, Conservarea bunu-rilor culturale. Proceduri şi instrumente de măsurare a umidităţii aerului şi a schim-burilor de umiditate dintre aer şi bunurile culturale;SR EN 16302:2013, Conservarea pa-trimoniului cultural. Metode de încercare. Măsurarea absorbţiei apei prin metoda pipetei.


LEGISLAŢIE ŞI STANDARDIZARE

Prezentul articol, în prima parte, conţine noutăţile legislative ale normelor publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi, în a doua parte, pe cele publicate în Monitorul Oficial al României din luna februarie 2014.

Partea I - Legislaţie comunitară

1.1 Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate cu unele dintre Directivele Noii Abordări – redăm titlurile comunicărilor Comisiei Europene, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ( JOUE), care conţin referinţa şi titlul standardului armonizat, referinţa standardului înlocuit, precum şi data încetării prezumţiei de conformitate a standardu-lui înlocuit:

1.1.1 Comunicarea Comisiei în cadrul punerii în aplicare a Directivei 2004/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică şi de abrogare a Directivei 89/336/CEE, publicată în JOUE C53/4 din 25.02.2014.

1.2 Acte comunitare care conţin referiri la standarde

1.2.1 Decizia Comisiei din 5 februarie 2014, privind cerinţele de siguranţă care trebuie îndeplinite de standardele euro-pene pentru produsele cu laser destinate consumatorilor în conformitate cu Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind siguranţa generală a produselor, publicată în JOUE L 36/20 din 06.02.2014.

1.2.2 Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 120/2014 al Comisiei din 7 februarie 2014 de modificare a Regu-lamentului (CE) nr. 1981/2006, privind normele de aplicare a articolului 32 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Par-lamentului European şi al Consiliului, în ceea ce priveşte laboratorul comunitar de referinţă pentru organismele modificate genetic, publicat în JOUE L 39/46 din 08.02.2014.

1.2.3 Regulamentul nr. 43 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (CEE- ONU) – Dis-poziţii uniforme privind omologarea materialelor pentru geamurile din sticlă securizată şi instalarea acestora pe vehicule, publicat în JOUE L 42/1 din 12.02.2014.

1.2.4 Regulamentul (UE) nr. 136/2014 al Comisiei din 11 februarie 2014, de modificare a Directivei 2007/46/CE a Par-lamentului European şi a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei, în ceea ce priveşte emisiile provenind de la vehiculele uşoare pentru pasageri şi de la vehiculele uşoare comerciale (Euro 5 şi Euro 6) şi a Regulamentului (EU) nr. 582/2011 al Comisiei în ceea ce priveşte emisiile provenite de la vehiculele grele (Euro VI) (Text cu relevanţă pentru SEE), publicat în JOUE L 43/12 din 13.02.2014.

1.2.5 Regulamentul (UE) nr. 133/2014 al Comisiei din 31 ianuarie 2014 de modificare, în sensul adaptării la progresul tehnic în ceea ce priveşte limitele de emisie, a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a Regula-mentului (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Regulamentului (UE) nr. 582/2011, publicat în JOUE L 47/1 din 18.02.2014.

Noutăţi legislative apărute în luna februarie 2014Mihaela Vorovenci, jurist, ASRO

4

1.2.6 Regulamentul delegat (UE) nr. 134/2014 al Comisiei din 16 decembrie 2013, de completare a Regulamentului (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului, privind cerinţele referitoare la performanţele de mediu şi ale sistemului de propulsie şi de modificare a anexei V la acesta, publicat în JOUE L 53/1 din 21.02.2014.

Partea a II-a - Legislaţie naţională

2. Acte normative care conţin referiri la standarde

2.1 Ordin nr. 119/2014 din 04/02/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 127 din 21/02/2014. 2.2 Ordin nr. 193/2014 din 14/02/2014 pentru extinderea desemnării societăţii comerciale „Societatea de Certificare ICECON CERT” - S.R.L. în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea de funcţii specifice pentru evalu-area şi verificarea constanţei performanţei produselor pentru construcţii, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 141 din 26/02/2014.

2.3 Ordin nr. 29/2014 din 25/02/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor si ecvideelor, precum şi a normelor metodologice de aplicare a Programului de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 din 28/02/2014.


STANDARDIZAREA EUROPEANĂ

„Inspiră-te din natură! Ea este sursa viitorului nostru!”, le spunea Leonardo da Vinci elevilor săi. Un sfat care capătă interes deplin când biomimetica (sau biomimetismul) inspiră cercetătorii şi inginerii, iar standardizarea internaţio-nală se ocupă de această problemă.

Imitarea creaţiilor naturii, pentru a ela-bora noi tehnologii sau noi produse – acesta este principiul biomimetismului. Acest concept a permis deja numeroase descoperiri. Astfel, unele structuri din construcţii se inspiră din flexibilitatea şi soliditatea fibrelor de arbori, sunt pro-iectate materiale datorită proprietăţilor firului de păianjen, iar informatica se in-spiră din reţelele de neuroni. Comitetul tehnic ISO/TC 266, Biomimetică, a fost lansat la sfârşitul lui 2011, în urma unei propuneri germane. Franţa votase pen-tru crearea sa, ca şi Argentina, Belgia, China, Danemarca, Finlanda, Japonia, Malaiezia, Olanda, Republica Cehă, Serbia, Suedia, Elveţia şi Thailanda. Germania dispune deja de standarde VDI cu privire la proiectarea strategiei în biomimetism, materialele biomime-tice… Acest domeniu fiind prin natura sa transversal şi sectorial, la ISO se pune problema în primul rând să se preci-zeze terminologia şi definiţiile şi să se acorde o atenţie susţinută metodologiei, proiectării şi realizării. „Standardizarea trebuie să permită o traducere eficientă a rezultatelor cercetării în produse teh-nice de-a lungul lanţului valorii”, de-clară Mohamed Trabelsi, şef de proiect la AFNOR. Comitetul tehnic are ca obiect „standardizarea în domeniul bio-mimeticii, ceea ce include metode, ma-teriale, software-uri, procese şi produse de-a lungul întregii lor durate de viaţă, incluzând cele mai recente rezultate ale cercetării şi dezvoltării”.

Un subiect care îşi face loc

„Iniţiativa a fost lansată de germani, care lucrează la acest subiect de mai mulţi ani”, aminteşte Ian Wilders, director

al TrueSeeds (a se vedea Cuvân-tul specialistului) „Ei l-au propus la ISO pentru a dispune de un vo-cabular comun în întreaga lume şi a îi da o dimen-siune internaţio-nală”. Este un su-biect care îşi face loc, după cum o demonstrează re-centa traducere în franceză a căr-ţii americancei Janine Benyus – Biomimetismul, când natura inspiră ino-vaţii durabile. „Această lucrare se înscrie într-o abordare ecologică şi de dezvol-tare durabilă. Abordarea germană este mai tehnologică”, comentează Ian Wil-ders. Prima reuniune a ISO/TC 266 a avut loc la Berlin, în luna octombrie. Au fost prezenţi 30 de delegaţi, prove-nind din zece state, printre care şi Japo-nia, care a trimis nu mai puţin de nouă membri. De asemenea, au fost prezenţi reprezentanţi englezi, belgieni, coreeni, finlandezi, cehi, israelieni şi francezi. Delegaţiile naţionale îşi stabiliseră po-ziţia cu privire la propunerile germane. „Comentariile franceze au fost luate în seamă”, subliniază Mohamed Tra-belsi: „Separarea standardului referitor la vocabular de standardul care abor-dează diferenţele între metodele bio-mimetice şi convenţionale, abordarea limitelor metodei din punct de vedere al protecţiei mediului (biomimetica nu este sinonimă cu durabilitatea), lărgi-rea domeniului şi a planului de afaceri al comitetului tehnic, pentru a acoperi un număr maxim de domenii”. Au fost create trei grupuri de lucru: definiţii şi metode de inovare, materiale şi struc-turi şi optimizare. Experţii francezi ar trebui să fie preocupaţi în mod deosebit de primul.

Acţiuni de sensibilizare

O comisie oglindă s-a creat în Franţa şi primii experţi interesaţi se fac cunos-cuţi. „Lucrările de standardizare coincid cu şantierele noastre de studiu în cadrul CGDD”, explică Thibault Prévost, de la Direcţia de Cercetare şi Inovare a Co-misariatului General pentru Dezvoltare Durabilă (CGDD). „Ministerul desfă-şoară acţiuni de sensibilizare în rândul organismelor de cercetare a reţelei sale ştiinţifice şi tehnice”. Un colocviu de-dicat biomimetismului, care reuneşte cercetători şi fabricanţi, s-a ţinut în decembrie la Muzeul Naţional de Is-torie Naturală din Paris. El a suscitat noi abordări de cercetare, dezvoltare şi inovare, incrementale sau de segmen-tare. Există numeroase exemple în do-meniile: chimie, materiale şi agronomie. „Demersul ştiinţific este prin definiţie apropiat de biomimetism. El se bazează pe o observaţie a fenomenelor natu-rale”, adaugă Thibault Prévost. „Dar nu toate lucrările care se pretind biomime-tice sunt cu adevărat astfel. Este necesar să se stabilească clar conţinutul acestui demers”. De aici interesul pentru lucrări de standardizare: „Să clarificăm termi-nologia şi să punem bazele demersului biomimetic, ale cerinţelor şi ale limi-telor sale şi să trezim interesul între-prinderilor cu privire la potenţialităţile unui asemenea demers în domeniul

Biomimetica şi standardizareaMarie-Claire Barthet

Un exemplu celebru de biomimetism: botul trenului japonez de mare viteză este inspirat de ciocul pescăruşului

6

inovaţiei”, subliniază Thibault Prévost. Următoarea reuniune a comitetului tehnic internaţional va avea loc în luna mai, la sediul AFNOR, la Saint-Denis.

Câteva exemple

Floarea de brusture la Velcro: în 1948, Georges de Mestral, inginer elveţian, la întoarcerea din plimbările sale, remarcă cât era de dificil să înlăture florile de

brusture lipite de pantalonii săi sau de blana câinelui său. El le exami-nează şi desco-peră posibilitatea de a face să adere două materiale în mod simplu şi reversibil. El dez-voltă rapid banda autoadezivă şi brevetează ideea sa în 1951. De la pescăruş, la trenul japonez de mare viteză: inginerii care s-au ocupat

de proiectarea Shinkansen, trenul japo-nez de mare viteză, doreau să evite efec-tul de şoc resimţit în trenuri, la intrarea în tuneluri. Pentru aceasta, ei au folosit ca sursă de inspiraţie ciocul pescăruşu-lui, pasăre cunoscută pentru viteza sa de penetrare dintr-un element (aerul) în altul (apa).De la sepie, la ecranul electronic eco-nomic: bazându-se pe studiul sepiilor,

CUVÂNTUL SPECIALISTULUI

Ian Wilders

Director al întreprinderii TrueSeeds, membru fondator al fondului Biomimethic, iniţiativă a polilor de competitivitate în sprijinul biomimeticii

„Natura constituie modelul prin excelenţă”

Biomimetica se bazează pe o metodologie ştiinţifică în trei etape. Prima etapă: observarea naturii şi a soluţiilor tehnice pe care ea le utilizează, cu cerinţele care îi sunt proprii; a doua etapă: distanţarea de model, pentru a studia strategiile tehnologice pe care natura le-a selectat; cea de-a treia etapă: adaptarea acestor strategii tehnologice la dificultăţile întâlnite de ingineri astăzi. Exemplul tipic este o frunză de lotus, într-o baltă. Ea tre-buie să capteze energia solară, să fabrice fotosinteza, rămânând curată. Cum rămâne ea curată? Structura sa moleculară este hidrofobă. Picăturile de apă circulă, antrenând murdăria. Pe acelaşi principiu putem produce vopsele sau geamuri care se curăţă singure. Regăsim cele trei etape: obser-vaţia, abstractizarea şi elaborarea unei tehnologii. Cu ocazia reuniunii ISO/TC 266 de la Berlin, în octombrie, trei grupuri de lucru (WG) au stabilit, în urma propunerilor germane, definiţii şi metode de inovaţie, optimizare, materiale şi structuri. WG 1, Definiţii şi metode de inovaţie, va elabora două documente. WG 2, Optimizare, va lucra, de asemenea, la două documente, plecând de la metode care se bazează pe optimizarea mecanică a materialelor (un os este optimizat din punct de vedere al greutăţii/rezistenţei) şi, plecând de la algoritmi evolutivi, subiect faţă de care Franţa este mai reticentă. WG 3, Materiale şi structuri, va redacta un standard. Biomimetica constituie pentru Franţa (care a propus să găzduiască următoarea reuniune a comitetului tehnic, în cursul acestui an) o oportunitate reală. Ea face apel la diferite abordări, tehnologice şi biologice. Prin sistemul său educativ, Franţa pune la dispoziţie persoane cultivate, polivalente. Este o oportunitate pentru cercetare şi pentru întreprinderile franceze, pentru biologii care au o viziune suficient de sistemică pentru a oferi soluţii inginerilor. Germania se caracterizează printr-o bună cunoaştere a subiectului din punct de vedere tehnic, nu organizaţional. Japonia demonstrează un interes deosebit pentru bazele de date care permit extragerea de soluţii tehnologice din domeniul biologic. Marea Britanie posedă o cultură biomimetică orientată în domeniul roboticii şi al bionicii. Belgienii şi coreenii au o abordare pragmatică a unor subiecte precise. Francezii ar putea să procedeze la o abordare globală. Natura posedă soluţii optime la problemele şi cerinţele sale. Ea constituie modelul prin excelenţă.

Gecko se poate urca pe un zid de sticlă. Oamenii de ştiinţă sunt interesaţi de labele sale, pentru capacităţile de aderenţă

aceste moluşte care, în câtva fracţiuni de secundă se adaptează la mediul lor, schimbând-şi textura şi culorile, cerce-tătorii din Massachusetts Institute of Technology (Institutul de Tehnologie din Massachusetts – MIT), au elabo-rat un prototip de ecran electronic care economiseşte energie. Adezivul inspirat de gecko: această şo-pârlă este capabilă să facă ascensiunea unui perete de sticlă. Degetele labelor sale se termină cu milioane de peri (de-numiţi setule), alcătuiţi din cheratină şi al căror diametru este de câteva zeci de microni. La extremităţile lor, aceşti peri se împart în peri şi mai fini, care se termină printr-o structură în spa-tulă. La acest nivel intră în joc forţele Van der Waals. Oamenii de ştiinţă de la BAE System (Marea Britanie) au pus la punct o suprafaţă artificială denumită synthetic gecko, care prezintă o capa-citate de aderenţă puternică, fără lipici sau presiune.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 341, februarie 2014


Introducerea vehiculelor electrice ar trebui să fie accelerată de un acord in-ternaţional promovat de Uniunea Eu-ropeană, Statele Unite şi Japonia, la Geneva. Această armonizare de mare amploare îşi propune apropierea regle-mentărilor mondiale.

Semnatarii au convenit să coopereze strâns la convergenţa obligaţiilor regle-mentare legate de vehiculele electrice în lume. Aceasta va permite reducerea cos-turilor datorită unor economii la scară largă pentru constructorii de automo-bile. Ei nu produc la ora actuală decât un număr redus de vehicule electrice în di-ferite regiuni ale lumii. Este vorba, deci, de un acord esenţial în contextul revi-rimentului economic şi al sensibilităţii generale la costurile acestei industrii. Având în vedere că regulile referitoare la tehnologiile electromobilităţii sunt ac-tualmente elaborate pe cele două maluri ale Atlanticului şi în Asia, cooperarea este deosebit de interesantă pentru că oferă o ocazie unică de a dezvolta abor-dări comune. Antonio Tajani, vicepreşe-dinte al Comisiei Europene, însărcinat cu industria şi antreprenoriatul, a afir-mat: „Este vorba despre o etapă crucială în elaborarea şi difuzarea automobilelor electrice. Acordul de cooperare regle-mentar va permite să se lărgească piaţa pentru această importantă tehnologie inovatoare, va îmbunătăţi competitivi-tatea şi va contribui la un transport ru-tier mai durabil”. În cadrul acordului de cooperare propus, două grupuri de lucru cu privire la vehiculele electrice trebu-iau să fie create conform acordului cu privire la regulile tehnice mondiale din 1998. Iniţiativa a fost luată de Comisia Europeană, Administraţia Naţională a Traficului Rutier pe Şosele (National Highway Traffic Safety Administra-tion – NHTSA şi Agenţia de Protecţie a Mediului (Environmental Protection Agency – EPA) ale Statelor Unite şi Ministerul Solurilor, Infrastructurilor, Transporturilor şi al Turismului, din Japonia. Aceste grupuri de lucru sunt deschise tuturor statelor care sunt părţi contractante ale Acordului Naţiunilor Unite, inclusiv India şi China. Primul

grup trebuie să trateze aspectele de se-curitate ale vehiculelor electrice şi ale componentelor lor, inclusiv bateria. El se va referi la protecţia ocupanţilor con-tra şocurilor electrice la utilizare, în tim-pul alimentării şi după producerea unui accident. Cel de-al doilea grup trebuie să se ocupe de aspectele de mediu ale re-glementărilor care se aplică vehiculelor electrice. Obiectivul celor două grupuri este să schimbe informaţii cu privire la iniţiativele reglementare actuale şi vii-toare în acest domeniu, să evite diferen-ţele inutile între abordările reglementare şi, dacă este posibil, să elaboreze cerinţe comune sub forma unui regulament tehnic mondial (GTR).

Cerinţe tehnice armonizate

Forumul Mondial pentru Armoni-zarea Reglementărilor Referitoare la Vehicule, denumit şi grupul de lucru 29 (WP 29), funcţionează în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite (ONU-CEE), cu se-diul la Geneva. El stabileşte un mare număr de reglementări cu privire la vehicule, referitoare la securitate şi la cerinţele de mediu pentru automobile şi alte vehicule. Obiectivul său este să promoveze cerinţe tehnice armonizate care să reducă costurile de elaborare, să evite repetiţiile şi procedurile adminis-trative pentru industrie şi să contribuie, deci, la eficacitatea economică şi la re-ducerea costurilor pentru consumatori

şi pentru societate. Acordul din 1998 instaurează un proces prin care statele din toate regiunile lumii pot elabora reglementări tehnice mondiale (GTR) pentru vehicule şi componentele lor. El este complementar cu acordul din 1958 şi are ca obiectiv specific să promoveze participarea diferitelor state la GTR. La ora actuală, există 32 de părţi con-tractante ale acordului din 1998, printre care Uniunea Europeană, Japonia, Sta-tele Unite, Coreea, China şi India.

CEE-ONU

CEE-ONU a fost creată în 1947de că-tre Consiliul Economic şi Social al Or-ganizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) şi este una din cele cinci comisii regionale ale ONU. Obiectivele sale sunt:

Să încurajeze relaţiile economice ale •statelor europene, atât între ele, cât şi cu alte state din lume;Să consolideze cooperarea intergu-•vernamentală în domenii specifice ale economiei precum: mediul, transpor-turile, standardizarea, statistica, analiza economică, energia durabilă, dezvolta-rea comerţului şi a întreprinderilor;Să furnizeze guvernelor analize eco-•nomice şi informaţii specializate de tip statistic;Să elaboreze standarde şi reglemen-•tări în domeniile menţionate (con-venţii, protocoale şi acorduri).

Traducere: Maria Bratu, din. Enjeux, nr. 341, februarie 2014

Vehicule electrice. Reguli armonizate, aprobate la nivel internaţionalJean-Claude Tourneur

Forumul Mondial pentru Armonizarea Reglementărilor lucrează pentru reducerea cos-turilor de elaborare şi evitarea repetiţiei procedurilor administrative

8

Calitatea solurilor face obiectul unei atenţii deosebite din partea organi-zaţiilor europene. În ce stadiu se află reglementarea comunitară? Care sunt abordările în domeniul standardizării? De ce această temă este esenţială pentru sănătate, agricultură şi mediu? Articolul de faţă furnizează răspunsuri la aceste întrebări.

Degradarea solurilor în Uniunea Euro-peană capătă o dimensiune îngrijoră-toare. În fiecare zi, între 1990 şi 2006, 275 de hectare de soluri au fost pierdute definitiv din cauza impermeabilizării solurilor (acoperirea terenurilor fertile cu material impermeabil), ceea ce repre-zintă 1 000 Km2 pe an sau o suprafaţă de mărimea Ciprului la fiecare zece ani. Potrivit estimărilor, eroziunea soluri-lor de către apă afectează 1,3 milioane de Km2 în Europa, adică o suprafaţă care este echivalentă cu de două ori şi jumătate dimensiunile Franţei. Degra-

darea solurilor afectează capacitatea de a produce alimente, de a preveni seceta, de a stopa pierderea biodiversităţii. Iată câteva dintre concluziile celor două rapoarte prezentate de Comisia Euro-peană, referitoare la aspectele strategice şi ştiinţifice ale solurilor din Uniunea Europeană. Potrivit lui Janez Potočnik, comisar european în domeniul mediu-lui, „aceste rapoarte subliniază impor-tanţa care trebuie acordată protecţiei solurilor în Uniunea Europeană şi vrem să garantăm o aprovizionare cu ali-mente de calitate, ape subterane curate, spaţii de relaxare sănătoase şi o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Tre-buie să utilizăm într-un mod mai du-rabil resursele pe care le extragem din sol. Cel mai bun mod de a reuşi constă în a adopta o abordare comună în în-treaga Uniune Europeană”. Rapoartele subliniază necesitatea de a lua măsuri pentru a împiedica continuarea deteri-orării solurilor în Uniunea Europeană.

Eroziunea, impermeabilizarea şi acidi-ficarea solurilor s-au agravat în ultimii zece ani şi această tendinţă este posibil să persiste, dacă nu se pune capăt ur-mătoarelor fenomene: sporirea utilizării solurilor, folosirea ineficientă a resur-selor naturale şi păstrarea substanţelor organice în soluri. În urma apariţiei acestor rapoarte, Comisia a publicat, de asemenea, linii directoare pentru a limita impermeabilizarea solurilor. Aceste linii directoare cu privire la cele mai bune practici pentru a limita, ate-nua şi a compensa impermeabilizarea solurilor, reunesc exemple de politici, texte legislative, programe de finanţare şi instrumente de planificare locală. Impermeabilizarea solurilor poate fi frânată printr-o amenajare înţeleaptă a spaţiului şi prin limitarea extinderii oraşelor. De asemenea, este posibil să se exploateze potenţialul de dezvol-tare în zonele urbane, de exemplu, re-abilitând zonele industriale abandonate

Calitatea solurilor în Uniunea EuropeanăJean-Claude Tourneur şi Marie-Claire Barthet

Peisajele idilice nu trebuie să inducă în eroare; calitatea solurilor se degradează în Uniunea Europeană


(terenurile virane). Măsurile de ate-nuare includ utilizarea de materiale permeabile în loc de ciment sau asfalt, utilizarea „infrastructurii verzi” şi ge-neralizarea sistemelor de recuperare a apei naturale. Când măsurile locale sunt insuficiente, este posibil să se aibă în vedere măsuri de compensare care îmbunătăţesc funcţiile solurilor. Liniile directoare ale Comisiei subliniază im-portanţa unei abordări integrate a ame-najării spaţiului. Adoptarea de abordări regionale specifice şi mobilizarea resur-selor neutilizate la nivel local se dove-desc, de asemenea, eficiente.

Măsurile care trebuie luate

La cinci ani de la adoptarea unei stra-tegii tematice pentru protecţia solurilor, nu există încă o supraveghere şi o pro-tecţie sistematice ale calităţii solurilor în întreaga Uniune Europeană. „Cu alte cuvinte, măsurile existente nu sunt suficiente pentru a garanta un nivel de protecţie adecvat al tuturor solurilor din Uniune”, afirmă Comisia. Comisia sus-ţine iniţiative de sensibilizare şi proiecte de cercetare şi de supraveghere pentru soluri, precum Lucas, o anchetă cu pri-vire la ocuparea şi utilizarea solurilor şi indicatori agricoli şi de mediu, desfăşu-rată de Eurostat. Ea include, de aseme-nea, şi obiectivul de protecţie a solurilor în alte politici comunitare (agricultură şi dezvoltare rurală). În cadrul politi-cii de coeziune, 3,1 miliarde de euro au fost consacraţi reabilitării locaţiilor industriale şi terenurilor contaminate pentru perioada 2007-2013. Unga-ria, Republica Cehă şi Germania sunt statele care au acordat cele mai impor-tante sume (respectiv 475 de milioane de euro, 371 de milioane de euro şi 332 milioane de euro). Comisia susţine, pe de altă parte, cercetarea şi supraveghe-rea în domeniul solurilor. Ea trebuie să propună ca emisiile ocazionate de utili-zarea terenurilor, schimbarea destinaţiei acestora şi activităţile legate de exploa-tarea pădurilor să fie contabilizate în angajamentele luate de Uniunea Euro-peană până în 2020 în domeniul luptei contra schimbării climatice; de aseme-nea, ea sugerează să fie realizate lucrări la nivel internaţional, pentru a încuraja iniţiativele în domeniul solurilor. Cen-trul Comun de Cercetare al Comi-siei Europene a publicat, în cooperare cu Agenţia Europeană pentru Mediu (AEE), un raport ştiinţific intitulat: Starea solurilor în Uniunea Europeană,

care întocmeşte o situaţie completă cu privire la starea cunoştinţelor actu-ale în domeniul resurselor solului şi la procesele sale de degradare. Concluzia constă în necesitatea de a desfăşura lu-crări suplimentare de cercetare şi în ne-cesitatea de a strânge date pentru a face să avanseze cunoştinţele şi a sensibiliza opinia publică cu privire la importanţa solurilor. În 2006, Comisia Europeană a adoptat o directivă-cadru cu privire la soluri, care se referă la protecţia lor. Ea îşi propune să garanteze productivitatea solurilor, mai ales pentru producţia ali-mentară, să limiteze riscurile pentru să-nătatea umană şi pentru mediu, să ofere răspunsuri la întrebări care se referă la atenuarea schimbării climatice şi să

ISO/TC 190, Calitatea solurilor

ISO/TC 190 este format din cinci subcomitete:

SC 1, Evaluarea criteriilor, terminologie şi codi-ficare (coordonare şi secretariat franceze);SC 2, Prelevarea probelor;SC 3, Metode de analiză chimică;SC 4, Metode biologice (coordonare şi secreta-riat franceze);SC 7, Evaluarea solurilor şi a locaţiilor.

Trebuie luate măsuri pentru stoparea eroziunii şi a impermeabilizării solurilor

10

stimuleze întreprinderile să profite de posibilităţile care se prezintă în dome-niul decontaminării solurilor. Directiva face obiectul unor discuţii la Consiliul şi la Parlamentul European.

Aspectul de standardizare

Pentru a evalua calitatea solurilor, este necesar să dispunem de informaţii fia-bile cu privire la parametrii fizico-chi-mici, metodele de prelevare a probelor din soluri şi terminologie prin inter-mediul referenţialelor a căror eficienţă a fost dovedită şi care au fost disemi-nate. De acest aspect se ocupă standar-dizarea. Instrumentele de standardizare sunt necesare pentru a preveni poluarea solurilor; este indispensabil să dispu-nem de instrumente pentru punerea în aplicare a reglementărilor naţionale şi europene cu privire la răspândirea nă-molurilor de epurare urbană şi a deşe-urilor şi efluenţilor industriali, precum şi a viitoarei directive europene-cadru cu privire la protecţia solurilor. De ase-menea, instrumentele de standardizare sunt utilizate pentru managementul solurilor potenţial poluate în Franţa şi în Uniunea Europeană. În sfârşit, ele permit să se răspundă voinţei afişate la nivel european şi naţional, de a dispune de metode armonizate pentru evaluarea probelor de mediu. Lucrările sunt în curs de desfăşurare la diferite niveluri, pen-tru a armoniza metodele utilizate pen-tru soluri, deşeuri biologice şi nămoluri. Aceasta necesită mai ales reexaminarea tuturor standardelor existente pentru a

distinge, în protocoale, puncte de acord şi de dezacord. În Franţa, grupul de co-ordonare Calitatea solurilor se ocupă de standardizarea în acest domeniu. Stan-dardele sunt pregătite în comisiile de standardizare dedicate terminologiei, prelevării probelor, metodelor chimice, metodelor fizice, evaluării solurilor şi a locaţiilor şi activităţilor de depoluare a solurilor. Aceste comisii diferite sunt structuri oglindă destinate a valida lu-crările întreprinse în cadrul ISO/TC 190, Calitatea solului, şi CEN/TC 345, Caracterizarea solurilor (care transpune standardele ISO în standarde europene pe baza unei proceduri rapide); De ase-menea, ea îşi propune să standardizeze protocoale naţionale. „De mai mulţi ani, ISO/TC 190 a lansat o activitate cu privire la acţiunile sale viitoare, lucrări clasice (metode de încercare chimice şi fizice) care se apropie de final”, pre-cizează Monique Pottevin, şef de pro-iect la AFNOR. Experţii standardizare sunt conştienţi de rolul pe care solul trebuie să îl joace în cadrul noilor pro-blematici. „Câteva subiecte au fost deja identificate, precum schimbarea clima-tică, supravegherea durabilă a solurilor, remedierea şi caracterizarea riscului”. În cursul ultimei reuniuni a ISO/TC 190, la Helsinki, în septembrie 2013, au fost propuse în mod neoficial mai multe teme noi de lucru. Ele trebuie să facă obiectul unor discuţii înainte de a fi lansate oficial. De exemplu, utilizarea durabilă a solului (propunere germană): obiectivul este să se prezinte o metodă simplă pentru evaluarea calităţii soluri-

lor agricole, pentru a formula recoman-dări pe termen lung cu privire la utiliza-rea durabilă a solurilor, precum şi bune practici agricole. Sau remedierea dura-bilă (propunere britanică): un ghid pe acest subiect va furniza o terminologie standardizată, precum şi informaţii cu privire la componentele esenţiale şi as-pectele de remediere durabilă şi un ghid pentru implementarea acestui concept. Un alt exemplu: determinarea capaci-tăţii solurilor de a reduce N2O (propu-nere franceză): documentul va descrie o metodă de încercare pentru a determina capacitatea solurilor de a reduce proto-xidul de azot (N2O) la azot (N2); încer-carea ar permite să se calculeze un in-dice empiric pe baza căruia va fi posibil să se identifice situaţiile în care emisiile de NO2 sunt potenţial ridicate.

Depoluarea solurilor

În urma apariţiei standardelor NF X 31-620-1-4, care tratează di-ferite servicii referitoare la locaţiile şi la solurile poluate, vor trebui între-prinse lucrări în acest an, mai ales re-vizuirea fasciculelor de documentare FD X 31-164, Calitatea solului. Metode de detecţie şi de caracterizare a poluărilor – realizarea unui foraj de control al cali-tăţii apei subterane a unei locaţii potenţial poluate şi FD X 31-615, Calitatea solu-lui. Metode de detecţie şi de caracterizare a poluanţilor – prelevare de probe din ape subterane într-un foraj. Pregătirea unui ghid de bune practici pentru a ajuta la implementarea serviciului, „proiectarea unui program de control sau de supra-veghere”, menţionat în partea a II- a standardului NF X 31-620 este, de ase-menea, avută în vedere.


Experţii standardizare sunt conştienţi de rolul pe care solul trebuie să îl joace în cadrul noilor problematici: schimbarea climatică şi supravegherea durabilă a solurilor


„Dispozitive medicale mai sigure, mai eficiente şi mai inovatoare”. Aceasta este lozinca aleasă de serviciile Comisiei Europene pentru a explica activitatea de revizuire – lungă şi complexă – a reglementării comunitare, sub auspiciile Noii Abordări, a dis-pozitivelor medicale.

De la simplul pansament adeziv, la ma-şinile cele mai sofisticate care permit menţinerea funcţiilor vitale, dispoziti-vele medicale şi dispozitivele medicale de diagnosticare in vitro sunt esenţiale pentru sănătatea şi pentru calitatea vie-ţii noastre. Pentru ca aceste dispozitive să răspundă necesităţilor şi să garanteze securitatea cetăţenilor europeni, Comi-sia a propus două regulamente adaptate obiectivelor fixate, mai transparente, şi care ţin seama mai bine de progresele ştiinţifice şi tehnice. Noile reguli îşi propun să garanteze că pacienţii, con-sumatorii şi profesioniştii din domeniul sănătăţii pot beneficia de dispozitive medicale sigure, eficace şi inovatoare. Sectorul dispozitivelor medicale este foarte inovator, în mod deosebit în Uni-unea Europeană şi se ridică la suma de 95 miliarde de euro. Potrivit serviciilor comisarului european în domeniul sănă-tăţii şi politicii consumatorilor, „în urmă

cu câteva luni, scandalul implanturilor mamare defectuoase, care a afectat zeci de mii de femei în Europa şi în lume, a provocat o undă de şoc în rândul opiniei publice. În calitate de legislator, trebuie să facem totul pentru ca un astfel de lucru să nu se mai întâmple niciodată. Acest scandal a zdruncinat încrederea pacienţilor, a consumatorilor şi a profe-sioniştilor în securitatea dispozitivelor pe care le utilizează zi de zi. Propune-rile adoptate vizează să întărească con-troalele, pentru a garanta că sunt plasate pe piaţa Uniunii Europene doar dispo-zitive medicale sigure. În acelaşi timp, trebuie să se încurajeze inovaţia şi să se promoveze competitivitatea sectorului dispozitivelor medicale”.

Cine sunt beneficiarii?

Pacienţii şi consumatorii, întrucât toate dispozitivele medicale vor trebui să facă obiectul unei evaluări riguroase a carac-teristicilor în domeniul securităţii şi al performanţelor înainte de a putea fi co-mercializate pe piaţa europeană. Proce-durile de control vor fi întărite în mod radical, dar vor continua să permită pa-cienţilor şi consumatorilor europeni să acceadă rapid la dispozitive inovatoare şi cu un bun raport cost-eficacitate. Profesioniştii din domeniul sănătăţii, care vor fi mai bine informaţi cu privire la avantajele pentru pacienţi, la riscurile

reziduale şi la raportul global riscuri-beneficii, fapt care îi va ajuta să utilizeze mai bine echipamentele medicale şi în-grijirile acordate pacienţilor.Fabricanţii, care vor beneficia de reguli mai clare, de schimburi comerciale faci-litate între statele Uniunii şi de condiţii de concurenţă echitabilă, care exclud de pe piaţă operatorii care nu respectă legislaţia. Aceste noi reguli ar trebui să încurajeze, potrivit Comisiei Europene, o inovaţie axată pe pacienţi şi să ţină seama de necesităţile specifice ale nu-meroaselor întreprinderi mici şi mijlocii din sectorul dispozitivelor medicale.

Principalele elemente ale propunerilor

Domeniul de aplicare al legislaţiei Uni-unii Europene este întins (la implanturi cu scop estetic, de exemplu, şi clarificat (în ceea ce priveşte software-urile me-dicale sau testele genetice, de exemplu). Securitatea şi performanţele acestor produse vor fi astfel corect evaluate îna-inte de comercializarea lor pe piaţa eu-ropeană. Supravegherea organismelor independente de evaluare a conformită-ţii (denumite organisme notificate) de către autorităţile naţionale este conso-lidată. Puterile conferite organismelor de evaluare sunt întărite, ca şi obligaţiile care le revin, pentru a garanta că fabri-canţii vor face obiectul unor evaluări riguroase şi al unor controale regulate, mai ales prin vizite inopinate la uzină şi prin încercări prin sondaj. Drepturile şi responsabilităţile fabricanţilor, importa-torilor şi distribuitorilor sunt clarificate, inclusiv în ceea ce priveşte serviciile de diagnosticare şi vânzarea online. Baza de date cu privire la dispozitivele me-dicale este dezvoltată şi conţine infor-maţii exhaustive şi accesibile publicului, cu privire la produsele disponibile pe piaţa Uniunii. Pacienţii, profesioniştii din domeniul sănătăţii şi marele public vor putea consulta principalele date pri-vind dispozitivele medicale disponibile în Europa şi vor putea lua astfel decizii în cunoştinţă de cauză. Trasabilitatea dispozitivelor de-a lungul lanţului de aprovizionare este îmbunătăţită, fapt care va permite să se reacţioneze rapid

Dispozitive medicaleJean-Claude Tourneur

Profesioniştii vor trebui să f ie mai bine informaţi cu privire la avantajele pentru paci-enţi, riscurile reziduale şi raportul risc-beneficiu global

12

şi eficace la orice problemă de securi-tate. Introducerea unui sistem de iden-tificare unic a dispozitivelor medicale va permite îmbunătăţirea securităţii după comercializarea lor, reducerea număru-lui de erori medicale şi lupta împotriva contrafacerii. Cerinţele referitoare la dovezile clinice sunt consolidate, pen-tru a garanta securitatea pacienţilor şi a consumatorilor. Regulile aplicabile sunt adaptate progreselor tehnologice şi şti-inţifice, după exemplul prescripţiilor în domeniul securităţii şi performanţelor aplicabile noilor tehnologii din dome-niul sănătăţii, cum ar fi software-urile şi nanomaterialele. Coordonarea între au-torităţile naţionale de supraveghere este îmbunătăţită, pentru a garanta că doar dispozitivele sigure sunt disponibile pe piaţa europeană. Liniile directoare in-ternaţionale sunt luate în calcul, pentru a facilita schimburile internaţionale.

Cadrul reglementar revizuit

El cuprinde:

o propunere de regulament referitor •la dispozitivele medicale (care să înlo-cuiască Directiva 90/385/CEE, Dis-pozitive medicale implantabile active şi Directiva 93/42/CEE, Dispozitive medicale);o propunere de regulament referitor la •dispozitivele medicale de diagnosti-care in vitro (care să înlocuiască direc-tiva 98/79/CE, Dispozitive medicale de diagnosticare in vitro).

Dispozitivele medicale sub lupă

Dispozitive medicale şi dispozitive medicale de diagnosticare in vitro

Ele acoperă o gamă largă de produse, cuprinzând articole de uz casnic, precum pansamentele adezive, lentilele de con-tact şi testele de depistare a sarcinii, dar şi produse de obturare dentară, aparate cu raze X, stimulatoare cardiace, implan-turi mamare, proteze pentru şold şi teste sanguine de depistare a SIDA. Există pe piaţă aproximativ 500 000 de tipuri de dispozitive diferite şi chiar mai mult. Ele sunt încadrate în diferite clase de risc, după cum se poate observa în tabel.

Prin ce diferă dispozitivele medicale de medicamente?

Dispozitivele medicale nu trebuie con-fundate cu medicamentele, care sunt

supuse unui cadru reglementar distinct. Principala diferenţă dintre un dispozi-tiv medical şi un medicament rezidă în modul de acţiune principal al produsu-lui, care este fizic, pentru un dispozitiv medical (de exemplu, o acţiune meca-nică, o barieră fizică, înlocuirea sau sus-ţinerea unui organ sau a unei funcţii a organismului).

De ce a propus Comisia reguli noi?

Comisia Europeană propune reguli noi privind dispozitivele medicale şi dis-pozitivele medicale de diagnosticare in vitro pentru mai multe motive. În pri-mul rând, legislaţia europeană existentă, care datează din anii 1990, nu a urmat progresele tehnice şi ştiinţifice enorme, realizate în ultimii 20 de ani. Ca orice regim reglementar referitor la produse inovatoare, ea trebuie să facă obiectul unei revizuiri regulate. În plus statele membre interpretează şi aplică regulile actuale în mod diferit, fapt care conduce la niveluri de protecţie a sănătăţii paci-entului şi a sănătăţii publice diferite în Uniune. Aceste divergenţe creează de asemenea, bariere în calea pieţei unice şi reduc, în consecinţă, avantajele de care operatorii economici ar putea beneficia din unul din principalele obiective de integrare europeană. Actualmente, nu este posibil să ajungi până la furnizorul de dispozitive medicale şi de dispozitive medicale de diagnosticare in vitro. Sunt necesare, deci, noi reguli de trasabilitate. În sfârşit şi mai ales, pacienţii, profesio-niştii din domeniul sănătăţii şi celelalte părţi interesate nu au acces la informa-ţiile esenţiale cu privire la modul în care dispozitivele medicale şi dispozitivele medicale de diagnosticare in vitro au fost evaluate şi cu privire la dovezile clinice existente care arată că ele sunt sigure şi eficace. Se impune o transpa-renţă mai mare. Evenimentele recente, precum scandalul referitor la implan-turile mamare frauduloase din silicon şi problemele puse de unele proteze articulare ale şoldului metal pe metal, au adus aceste probleme în atenţia ma-relui public. Comisia propune un cadru reglementar solid şi transparent, dotat cu instrumente necesare pentru un ma-nagement durabil, eficace şi credibil al sistemului.

Propunerile Comisiei sunt un răspuns la scandalul implanturilor mamare PIP?

Comisia Europeană lucra deja la revi-

zuirea legislaţiei referitoare la dispoziti-vele medicale înainte de scandalul PIP. Totuşi, ea a analizat în mod aprofundat acest scandal pentru a garanta că pro-punerile sunt suficient de solide pentru a evita ca astfel de probleme să nu se mai repete.

Principalele modificări propuse de Comisia Europeană

Comisia Europeană propune impor-tante modificări cu privire la diferite aspecte privind ciclul de viaţă a dispo-zitivelor medicale, cum ar fi domeniul de aplicare a legislaţiei, evaluarea dis-pozitivelor înainte de introducerea pe piaţă, controlul lor odată aflate pe piaţă, transparenţa datelor privind dispozi-tivele comercializate şi managementul sistemului reglementar asigurat de au-torităţi. Mai precis, principalele modifi-cări sunt legate de supervizarea întărită a organismelor independente de evalu-are a conformităţii, de puterile conferite organismelor notificate, de drepturile şi responsabilităţile fabricanţilor, ale man-datarilor lor, ale importatorilor şi ale distribuitorilor. Sunt vizate, de aseme-nea, extindere bazei de date cu privire la dispozitivele medicale (Eudamed), o mai bună trasabilitate a dispozitivelor de-a lungul lanţului de aprovizionare, reguli consolidate pentru investigaţiile clinice asupra dispozitivelor şi datelor clinice necesare pentru evaluare înainte de comercializare şi evaluarea continuă după comercializare; introducerea de reguli de clasificare care repartizează gama largă a dispozitivelor medicale de diagnosticare in vitro în patru clase de riscuri diferite, cum se procedează deja pentru celelalte dispozitive medicale. Fără a uita crearea unui grup de coordo-nare cu privire la dispozitivele medicale,

Clasif icarea dispozitivelor medicale se re-alizează printr-o scară (de la „slab”, la „ridicat”, de la pansamente, la proteze


alcătuit din membri care reprezintă au-torităţile naţionale competente în do-meniul dispozitivelor medicale, Comi-sia oferind sprijinul ştiinţific, tehnic şi logistic necesar.

Dispozitive medicale şi dispozitive medicale de diagnosticare in vitro importate din exteriorul Uniunii Europene

Dispozitivele medicale şi dispozitivele medicale de diagnosticare in vitro, pro-duse într-o ţară terţă şi importate în Uniunea Europeană sunt supuse ace-loraşi reguli ca şi dispozitivele medicale produse în cadrul Uniunii Europene. Comisia participă activ la iniţiative care vizează o armonizare internaţională în domeniul dispozitivelor medicale şi al dispozitivelor medicale de diagnosticare in vitro, precum vechiul grup de lucru cu privire la armonizarea mondială şi noul Forum internaţional al autorităţilor de reglementare a dispozitivelor medicale. Propunerile Comisiei încorporează linii directoare stabilite la nivel internaţional în legislaţia Uniunii Europene, în scopul convergenţei dispoziţiilor reglementare referitoare la dispozitivele medicale şi a dispozitivelor medicale de diagnosticare in vitro în marile economii mondiale. Propunerile Comisiei vor fi examinate la Parlamentul European şi la Consiliu. Ele ar trebui să fie adoptate în 2014 şi să intre treptat în vigoare în 2015 până în 2019.

Către un bilanţ de sănătate european

Comisia Europeană a anunţat că regle-mentările europene privind dispoziti-vele medicale fac obiectul unei eva-luări. Aceste pro-iecte se referă la o gamă vastă de pro-duse, care se întind de la lentilele de contact, la stimu-latoarele cardiace, de la testele de de-pistare a sarcinii, la echipamentele medicale de înaltă tehnologie. Biroul European al Uniu-nii Consumatorilor (BEUC) se bucură de intenţia de a îmbunătăţi supra-

vegherea după introducerea pe piaţă, dar regretă că proiectele Comisiei nu includ propuneri care vizează îmbună-

Clasificarea riscurilor

Clasa I (risc slab)

Clasa IIA (risc slab, până la mediu)

Clasa IIB (risc mediu,

până la ridicat)

Clasa III (risc ridicat)

ExemplePansamente

adezive, lentile corectoare

Lentile de contact, produse de obturare dentară, tuburi

traheale

Aparate cu raze X, stend-

uri uretrale

Catetere cardiovasculare, proteze articulare de şold, de

umăr şi de genunchi, stimula-toare cardiace

Clasificarea riscurilor Risc slab Risc slab, până la mediu Risc mediu, până la ridicat Risc

ridicat

Exemple

Teste pentru măsurarea

coeficientului de colesterol

din sânge

Autoteste de sarcinăReactivi pentru evaluarea

riscului de trisomie 21

Reactivi pentru

detectarea HIV

CLASIFICAREA DISPOZITIVELOR MEDICALE

DISPOZITIVE MEDICALE DE DIAGNOSTICARE IN VITRO

Dispozitivele de diagnosticare in vitro fac şi ele obiectul unor cerinţe de trasabilitate

tăţirea controlului prealabil introducerii pe piaţă. Monique Goyens, director ge-neral, a declarat: „Dispozitivele cu ris-curi ridicate, cum ar fi protezele de şold, necesită un control temeinic înainte de a fi introduse pe piaţă. Este inaccepta-bil pentru consumatori, ca aceştia să nu beneficieze de aceeaşi protecţie fie că li se implantează o valvă cardiacă artifici-ală, fie că iau medicamente pentru di-abet. Dacă apare o problemă legată de medicament, pacientul încetează pur şi simplu să îl mai ia. Dacă un dispozitiv medical este problematic, pacienţii tre-buie să sufere o intervenţie chirurgicală invazivă şi riscantă, pentru înlăturarea lui”. La BEUC, se precizează că „revi-zuirea legislaţiei europene cu privire la dispozitivele medicale constituie o oca-zie unică de a spori protecţia consuma-torilor, de a reduce riscurile şi de a evita retragerile costisitoare ale dispozitivelor medicale. Linia directoare pentru legis-latorii europeni ar trebui să fie urmă-toarea: să nu existe acces la piaţă, fără garanţie de securitate.


14

Sindicatul pentru Ţevi şi Racor-duri din Polietilenă (STR-PE) fabrică în fiecare an 125 000 de tone de ţevi de polietilenă-poli-propilenă (PE/PP) pentru cana-lizări, pentru gaze, apă potabilă, apele uzate şi cele pluviale. Acest produse sunt conforme cu stan-dardele şi cu marca NF.

„Reţeaua franceză de apă reprezintă 900 000 de km de canalizări, adică 6 miliarde de m3 de apă potabilă”, preci-zează Raoul Voisinet, preşedinte al Sin-dicatului pentru Ţevi şi Racorduri de Polietilenă. Majoritatea reţelelor au fost construite între 1950 şi 1970. 20% din-tre canalizările instalate înainte de 1960 sunt din fontă gri sau din oţel. Extinde-rea reţelei continuă cu 3 750 Km pe an, în timp ce reînnoirea ei nu este decât de 5 041 Km/an. „În acest ritm, o canalizare de apă pota-bilă nu ar fi schimbată decât după 170 de ani”, relevă Raoul Voisinet. De fapt, coeficientul de înlocuire este de 0,60% pe an. Având în vedere că 1 din 4 li-tri de apă tratată şi potabilă se pierde din cauza lipsei de etanşeitate a reţelei, pierderea este de 120 litri pe abonat şi

pe zi, adică 190 000 litri de apă pierduţi la fiecare 30 de secunde, deci 1,5 mili-arde m3 de apă potabilă tratată. La 1,60 euro/m3, aceasta înseamnă o pierdere de 2,4 miliarde de euro, adică valoarea a doi ani de investiţii care lipsesc pentru reînnoirea reţelelor, potrivit STR-PE.Comunele sunt structuri juridice care răspund de managementul apei şi de calitatea reţelei. Ele sunt competente şi în domeniul canalizărilor apelor uzate. „Legea Grenelle II impune realizarea unei descrieri detaliate care include un inventar al reţelelor înainte de sfârşitul lui 2015. Colectivităţile locale vor avea obligaţia să îmbunătăţească randamen-tul serviciului”, relevă Raoul Voisinet. Proiectul de decret de aplicare a acestei dispoziţii, aşteptat în această toamnă, va fixa coeficientul de pierdere între 15% şi 22% în mediul urban şi de 20%-40% în mediul rural. Un proiect de program pe mai muţi ani, de îmbunătăţire a lu-crărilor reţelei, va trebui stabilit în cazul în care coeficientul de pierdere este mai mare. „Reducând pierderile, economiile realizate ar permite accelerarea reînnoi-rii reţelelor”, indică Raoul Voisinet.

Avantaje

Punctele slabe ale reţelelor de apă po-

tabilă ţin de coroziunea ţevilor de către soluri şi de curenţii electrici generaţi de activitatea industrială şi de transporturi. Acestea slăbesc din punct de vedere mecanic ţeava şi aceasta se poate rupe. Îmbinările flexibile între ţevi, coturile şi teurile suferă de pe urma mişcării şi tasării solurilor, producându-se demon-tarea lor. 50% din scurgeri provin din branşamen-tele de apă potabilă pentru persoanele particulare la racordarea la reţeaua prin-cipală cu coliere cu buloane. „Material durabil, instalat de mai bine de 50 de ani, cu un feedback pozitiv do-vedit de utilizarea sa crescândă de către exploatanţii reţelelor de apă în Europa, polietilena contribuie eficient la îmbu-nătăţirea randamentului reţelelor de apă potabilă prin reducerea numărului de scurgeri şi un cost de utilizare perfor-mant”, consideră Georges Taïel, expert al STR-PE, secţia Presiune. Polietilena este total inertă la coroziunea solurilor şi la difuziunea curenţilor electrici generaţi de activitatea industrială şi de transpor-turi. Ea permite eliminarea a 90% dintre îmbinările dintre ţevi, coturi şi teurile realizate prin sudare. Racordurile sunt realizate prin sudare. Limitarea numă-rului de îmbinări reduce riscul de scur-geri. Ţevile şi racordurile de polietilenă sunt întotdeauna solidare: nu se produc demontări ale ţevilor în caz de mişcare a terenului. În sfârşit, în ceea ce priveşte branşamentele particularilor, utilizarea colierelor electrosudabile pe conducta din polietilenă permite să se elimine în mod durabil scurgerile. Un alt avantaj al polietilenei, evidenţiat de sindicat, îl constituie securitatea sani-tară a reţelelor. „Polietilena este biologic inertă, puţin sensibilă la dezvoltarea bac-teriilor, algelor, precum şi altor degradări organice”, precizează Georges Taïel. În conformitate cu reglementarea, ţevile şi racordurile beneficiază de o atestare a conformităţii sanitare. „Utilizarea poli-etilenei generează economii importante dacă ţinem seama de toate costurile ser-viciului de apă”, conchide el.

Conformitatea cu standardele

„Marca NF, dovadă a conformităţii, este

Ţevi din polietilenă şi din polipropilenăMarie-Claire Barthet

Polietilenă şi polipropilenă: materiale cu calităţi recunoscute pentru reţelele de alimentare cu apă şi canalizare


un demers voluntar al fabricantului pe lângă un organism de certificare inde-pendent, pentru a atesta securitatea şi calitatea produsului său. Ea este acordată de Laboratorul Naţi-onal de Metrologie şi Încercări (LNE) pentru ţevi din polietilenă şi de către Certigaz pentru racorduri. Marca NF se sprijină pe verificarea sistematică a aptitudinii la utilizare, a performanţelor şi securitatea produsului, precum şi pe evaluarea sistemului calităţii fabricantu-lui. Ea atestă conformitatea produselor cu standardele franceze, europene şi in-ternaţionale”, aminteşte Corinne Colas, preşedintă a comisiei de promovare a STR-PE. Certigaz şi LNE garantează conformitatea produselor cu standardele (NF EN 12201, Sisteme de canalizări de materiale plastice pentru alimentarea cu apă şi pentru branşamentele şi colectoarele de canalizare cu presiune – polietilenă, NF EN 1555*, Sisteme de canalizări de materiale plastice pentru distribuţia com-bustibililor gazoşi – polietilenă), con-formitatea cu reglementările mărcii la racorduri (NF 136) şi ţevile (NF 114) şi aplicaţiile cu presiune, care fixează re-gulile de funcţionare ale mărcii NF, ce-rinţele pentru certificare şi pentru con-trolul în producţie al produsului, con-formitatea cu cerinţele sanitare (ACS), conformitatea organizaţiei producăto-rului (ISO 9001). „Punem la dispozi-ţia antreprenorilor şi a şefilor de lucrări o declaraţie conformă cu standardul NF P 01-010, care prezintă impacturile de mediu şi cele sanitare ale unei reţele de tip îngropată, de polietilenă, de aduc-ţie a apei potabile: fişa de declaraţie de mediu şi cea sanitară (FDES) Canalizări cu aducţie de apă potabilă din polietilenă îngropată”, explică Corinne Colas. Acest document a fost realizat pentru STR-PE de un cabinet de expertiză într-un cadru standardizat.

Certificare

„Există game complete de canalizări şi accesorii de polietilenă şi polipropi-lenă pentru reţele de canalizare pentru ape pluviale şi/sau uzate, conforme cu standardele elaborate de CEN/TC 155, Sisteme de canalizare pentru evacuarea apelor şi cu cerinţele fasciculului 70, reciclabile la sfârşitul vieţii”, declară Stéphane Cognard, expert STR-PE,

* Asociaţia de Standardizare din România – organismul naţional de standardizare – a adoptat această serie de standarde ca standarde române. A se vedea nota de la sfârşitul articolului

secţia Canalizări. Ţevile inelate din PP sau PE, utilizate pentru apele pluviale, sunt fabricate potrivit procedeului coextruziunii şi prezintă o suprafaţă exterioară inelată şi una interioară, netedă. Ele se asam-blează cu ajutorul mufelor. Diametrul lor interior variază de la 150 mm la 800 mm cel mult. Rigiditatea lor ine-lară este în general de 8 KN/m2 (SN 8). Ţevile cu pereţi netezi şi racorduri din PP, destinate în principal apelor uzate, au pereţii netezi (interior şi exterior), fie compacţi, fie multistrat. Îmbinarea este realizată în funcţie de gamele de ţevi, cu ajutorul mufelor, prin sudură, prin îmbinare între ţevi. Aceste mate-riale durabile, rezistente la abraziune şi la coroziune, la şocuri şi la produsele chimice, prezintă şi o excelentă ţinută la temperaturi ridicate. Noul referenţial de certificare NF 442 se referă la sistemele de canalizare gra-vitaţională de materiale termoplastice. Centrul Ştiinţific şi Tehnic pentru Con-strucţii (CSTB) a fost mandatat pentru a gestiona cele două mărci ale calităţii NF 442 şi CSTBat (care certifică ţevile de PP ale SN 12). Referenţialul mărcii NF 442 Canalizarea gravitaţională de materiale termoplastice, a fost validat în februarie 2011. În septembrie, primul comitet particular al mărcii a dispus înlocuirea certificatelor NF 055 ale avizelor tehnice (Atec) cu certificate NF 442. Primele certificate au fost emise la sfâr-şitul lunii noiembrie. Produsele care fac obiectul mărcii NF 442 trebuie să răspundă specificaţiilor precizate în

standarde, precum şi cerinţelor supli-mentare stabilite în cele opt documente tehnice. „O singură marcă NF pentru toate tipurile de produse (neted, inelat şi structurat), identificată prin aplicarea siglei „în formă de balon de rugby” pri-vind toate tipurile de materiale termo-plastice şi toate componentele reţelei”, conchide Stéphane Cognard.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 342, martie 2014

Ţevi, coturi sau teuri de derivaţie… Ra-cordurile sunt realizate prin sudare, pen-tru a limita pierderile

STANDARDE DIN CUPRINSUL ACESTUI ARTICOL, ADOPTATE DE ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE

DIN ROMÂNIA

EN 1555-1:2010, cu indicativul SR EN 1555-1:2011 şi titlul: Sisteme de canalizare de materiale plastice, pentru distribuirea combustibililor gazoşi. Polietilenă (PE). Partea 1: Ge-neralităţi;

EN 1555-2:2010, cu indicativul SR EN 1555-2:2011 şi titlul: Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru distribuirea combustibililor gazoşi. Polietilenă (PE). Partea 2: Ţevi;

EN 1555-3:2010, cu indicativul SR EN 1555-3:2011 şi titlul: Sisteme de canalizare de materiale plastice, pentru distribuirea combustibililor gazoşi. Polietilenă (PE). Partea 3: Fi-tinguri;

EN 1555-4:2011, cu indicativul SR EN 1555-4:2011 şi titlul: Sisteme de canalizare de materiale plastice, pentru distribuirea combustibililor gazoşi. Polietilenă (PE). Partea 4: Ro-binete;

EN ISO 1555-5:2010, cu indicativul SR EN 1555-5:2011 şi titlul: Sisteme de canalizare de materiale plastice, pentru distribuirea combustibililor gazoşi. Polietilenă (PE). Partea 5: Ap-titudinea de utilizare a sistemului.

16

STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ

Pentru o lume

În actuala lume globalizată, a existat cineva

care nu a resimţit efectele crizei financiare?

Nu, absolut nimeni. Cu toţii am fost afectaţi

într-un mod sau altul. Mai mult sau mai puţin.

Ţinând seama de pierderile suferite, încrederea

fiecăruia a fost puternic încercată.Elizabeth Gasiorowski-DenisRedactor şef al revistei ISO Focus

mai bună!


Să începem prin a rezuma situaţia. Sunt deja şase ani de când economia mondială a intrat în recesiune. Oficial, aceasta s-a terminat la sfârşitul lui 2009. Or, suntem de-parte de un reviriment complet. Potrivit sondajelor, dom-neşte pretutindeni o senzaţie generală de pericol în rândul populaţiei. Şi mai îngrijorător este faptul că, potrivit unui studiu recent, 61% dintre noi ne temem chiar de produce-rea iminentă a unei catastrofe. Iar cifrele în ceea ce priveşte şomajul nu sunt de natură să ne liniştească. Organizaţia Internaţională a Muncii esti-mează că, de la începutul crizei, s-a creat un deficit mondial de 67 milioane de locuri de muncă. Şi situaţia se va înră-utăţi în continuare. În ciuda îmbunătăţirii cifrelor în ceea ce priveşte numărul locurilor de muncă, şomajul la nivel mondial rămâne foarte ridicat şi va viza aproximativ 208 milioane de persoane până în 2015 şi 214 milioane de per-soane până în 2018. Citind acest număr al revistei ISO Focus, este logic să ne întrebăm: standardele pot ajuta la inversarea acestei ten-dinţe? Răspunsul este clar: bineînţeles, diferenţa ar fi im-portantă. Şi afirmaţia mea se bazează pe fapte. Ştim acest lucru pentru că cercetări interesante, desfăşurate de orga-nizaţii precum Banca Mondială sau Centrul de Comerţ Internaţional arată în mod regulat că standardele sunt în măsură să schimbe multe lucruri. După cum explică John Wilson, economist principal în cadrul Grupului de cercetare cu privire la dezvoltare, din cadrul Băncii Mondiale, rezultă din cercetările efectuate, că aplicarea standardelor internaţionale constituie un stimu-lent pentru comerţ, care poate genera locurile de muncă de care avem atâta nevoie pentru a lupta împotriva sărăciei şi a îmbunătăţi nivelul de trai al fiecăruia dintre noi. Rămâne marea întrebare: putem face ceva în acest sens? Este urgent să ne mobilizăm pentru a reliefa importanţa standardelor. Trebuie chiar de pe acum să facem astfel încât autorităţile statului, întreprinderile şi societatea să utilizeze mai mult standardele. Trebuie să găsim mijloacele de a face să treacă standardele de la sala de maşini, la postul de con-ducere. Şi trebuie să îi învăţăm pe tineri – viitorii conducă-tori ai acestei lumi – valoarea strategică a standardelor. Dar, atenţie, nu afirm că standardele constituie remediul universal pentru toate problemele societăţii. Nu vor schimba nimic din pagubele provocate de criza financiară din 2008 şi nu vor evita producerea unei noi replici. Au fost crize financiare şi în trecut şi – istoria se repetă – vor mai fi şi în viitor. Actuala lume interconectată are nevoie de încredere, de onestitate şi de fiabilitate – cheia de boltă a activităţii economice. Trebuie să ne restaurăm încrederea în sistemele şi în economiile noastre şi aici standardele internaţionale pot juca un rol important. Dar trebuie să acţionăm repede întrucât provocările sunt mai mari decât oricând. Iar ur-genţa situaţiei noastre necesită o soluţie la nivel mondial.

Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus, nr. 101, noiembrie-decembrie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO www.iso.org). Editor: [email protected]. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abo-namente: [email protected]

Urgenţa situaţiei

noastre necesită o

soluţie la nivel mondial.

18

USDCHFEURGBPAUDCNYTHBCAD ARSBRLRUBJ P YI N RNZD

Care este cauza eşecurilor noastre financiare?

Restrângerea creditului, crah financiar, recesiune – prea puţin

contează denumirea care i se dă – criza economică ce a început în

2008 – a generat reacţii îngrijorătoare în lanţ.


Dificultăţile cu care se confruntă astăzi un mare număr de salariaţi (atât bărbaţi, cât şi femei), familii şi colectivităţi sunt legate de reducerea numărului locurilor de muncă sta-bile, micşorarea veniturilor şi creşterea masivă a costului vieţii. Multe familii trăiesc într-o stare permanentă de stres financiar. Numeroşi sunt părinţii care sunt obsedaţi că nu le mai ajung banii până la sfârşitul lunii.

Organizaţia Internaţională a Muncii estimează că, de la începutul crizei, s-a creat un deficit mondial de 67 de mi-lioane de locuri de muncă. În ciuda unei îmbunătăţiri a si-tuaţiei locurilor de muncă în ultimii ani, şomajul la nivel mondial rămâne foarte ridicat şi se estimează că va afecta aproape 208 milioane de persoane până în 2015 şi 214 mi-lioane de persoane până în 2018.

În aceste condiţii, rămâne o întrebare: ce să facem pentru relansarea economiei? După jumătate de deceniu, se cuvine să constatăm că trebuie să ne gândim la nişte soluţii mai creative. Tocmai acest lucru îl preconizează unii economişti şi specialişti în domeniul exportului, în lumea întreagă. John Wilson şi Khemraj Ramful consideră că o soluţie posibilă ar putea fi utilizarea mai intensă a standardellor internaţionale, pentru a stimula dezvoltarea economică da-torită schimburilor comerciale.

Bazele comerţului internaţional

John Wilson, economist principal în cadrul Grupului de cercetare cu privire la dezvoltare, la Banca Mondială, con-stată că economia mondială rămâne fragilă, în ciuda dez-voltării sale şi că trebuie, deci, să se continuie eforturile de promovare a dezvoltării, reducerea costurilor operaţionale ale întreprinderilor şi crearea unui mediu propice afacerilor. „În acest sens, sunt convins de importanţa acţiunii îmbinate a diferite măsuri: reforma reglementării, armonizarea stan-dardelor naţionale cu standardele internaţionale, precum şi alte iniţiative care pot ajuta la lărgirea pieţei şi susţinerea dezvoltării economice”.

După cum explică dl Wilson, cercetările arată că standar-dele internaţionale pot stimula dezvoltarea comerţului, scăzând costul schimburilor, facilitând integrarea în lan-ţurile de valoare mondiale şi permiţând întreprinderilor să acceadă la noi pieţe străine. Cercetările Băncii Mondiale arată mai ales că, pentru schimburile comerciale în do-meniul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, care reprezintă o piaţă esenţială pentru noua economie mondi-ală, armonizarea standardelor constituie un avantaj serios. Există astfel posibilitatea de a se crea locurile de muncă de care avem atâta nevoie, să se încurajeze inovaţia şi să se îmbunătăţească productivitatea, fapt care va stimula lupta împotriva sărăciei şi va permite îmbunătăţirea nivelului de trai al fiecăruia.

Trebuie să veghem, totuşi – relevă dl Wilson – ca statele în curs de dezvoltare şi întreprinderile mici şi mijlocii să poată profita de aceste oportunităţi şi să nu fie excluse de la ele din cauza cheltuielilor fixe care trebuie făcute pentru a se

Criza economică determină tot mai mulţi oameni să îşi cultive propria grădină (în sensul propriul al expresiei)

20

adapta la procesele şi metodele de producţie care să fie apli-cate. În ceea ce priveşte formula pe care el o preconizează, economistul celebru pentru lucrările sale în domeniul stan-dardizării, afirmă fără a ezita: „iniţiativa standardizării la ni-vel mondial”. Subliniind că relansarea comerţului mondial poate fi un catalizator major pentru o dezvoltare durabilă, dl Wilson precizează că odată cu revirimentul economic şi scăderea tarifelor vamale mondiale, importanţa măsurilor netarifare, cum ar fi standardele şi reglementările tehnice, nu încetează să crească – mai ales odată cu dezvoltarea lan-ţurilor mondiale de aprovizionare.

De fapt, cercetarea dlui Wilson reliefează cât de mult mă-surile netarifare pot prezenta importante avantaje pentru comerţul mondial. În unul din studiile sale, el constată că facilitând şi mai mult schimburile datorită, mai ales, a mo-dernizării practicilor vamale şi îmbunătăţirii cadrelor regle-mentare care reglementează activitatea economică, volumul mondial al schimburilor comerciale va creşte cu 377 mi-liarde de dolari americani. Armonizarea standardelor este un mijloc important de a reduce costurile comerciale, de a îmbunătăţi eficienţa lanţurilor de aprovizionare şi de a încuraja o dezvoltare economică durabilă.

Importanţa considerabilă a întreprinderilor mici şi mijlocii

Perspectivele economice ale dlui Wilson se situează în pre-lungirea celor ale specialistului la export Khemraj Ramful,

consilier principal în domeniul managementului calităţii la export, la Centrul de Comerţ Internaţional. Dl Ram-ful consideră că întreprinderile mici şi mijlocii joacă un rol esenţial în programele de reducere a sărăciei datorită contribuţiei lor potenţiale la dezvoltarea economică. Faci-litându-le accesul la informaţii cu privire la reglementările tehnice şi standarde, ajutându-le să se conformeze cerinţe-lor standardelor internaţionale şi oferindu-le un acces mai bun la servicii competente de evaluare a conformităţii, aju-tăm IMM-urile să se dezvolte pe o piaţă mondială din ce în ce mai competitivă, astfel încât ele să poată contribui la reducerea sărăciei.

Dl Ramful consideră, de asemenea, că standardele con-stituie o soluţie pentru remedierea lipsei de încredere care persistă între partenerii comerciali. „Standardele interna-ţionale ale ISO au, cu siguranţă, un rol de jucat în elimi-narea barierelor tehnice în calea comerţului şi pentru a ajuta întreprinderile economiilor în curs de dezvoltare care participă la lanţurile mondiale de valoare. Implementarea standardelor internaţionale poate ajuta la instaurarea aces-tei încrederi. „Din acest punct de vedere, pentru toată lu-mea, dacă standardele internaţionale sunt benefice pentru export, ele vor avea un efect pozitiv asupra creării de locuri de muncă şi asupra reducerii sărăciei în economiile în curs de dezvoltare”.


O participare rentabilă

În condiţiile în care dl Wilson şi dl Ramful consideră în-curajatoare eforturile colective desfăşurate pentru a stimula revirimentul şi dezvoltarea, profesorul Knut Blind, care este un specialist european eminent în domeniul economiei po-litice, profesor în domeniul standardizării, percepe, totuşi, o dificultate fundamentală.

Într-un interviu recent, referitor la grupurile de cercetare pe care le conduce la Berlin, dl Blind explică faptul că este dificil să convingi întreprinderile să participe la activităţile de standardizare şi să trimită experţi în cadrul comitete-lor tehnice. Chiar dacă rezultă din lucrările sale recente că există în întreprinderi o corelaţie pozitivă între cheltuielile lor în domeniul cercetării şi dezvoltării şi tendinţa lor de a participa la activităţile de standardizare, numeroase sunt cele care încurajează propriile lor activităţi de cercetare şi dezvoltare şi îşi promovează rezultatele prin brevete, decât să exploateze eventualele sinergii care ar putea decurge din participarea lor la activitatea de standardizare.

Concluziile dlui Blint, potrivit cărora unele întreprinderi nu sunt încă gata (sau nu sunt dispuse) să participe la ac-tivitatea de standardizare, ar trebui să alerteze organizaţiile internaţionale de standardizare precum ISO. Este clar, pen-tru majoritatea întreprinderilor şi pentru economii întregi că este profitabil să investeşti în activitatea de standardizare, multe dintre ele, care ar trebui să facă acest lucru, nu par-ticipă. Acesta constituie semnul că noi (adică comunitatea internaţională de standardizare) trebuie să ne mobilizăm şi mai mult eforturile în direcţia întreprinderilor, mai ales a celor mici şi mijlocii, pentru a îşi convinge conducătorii că ar putea câştiga dacă ar participa la activitatea de stan-dardizare.

Neparticiparea activă la elaborarea standardelor interna-ţionale şi neutilizarea standardelor generează riscul unei fragmentări a producţiei şi a unei marginalizări a celor mai puţin dezvoltate (întreprinderile mici şi mijlocii şi statele în curs de dezvoltare), care pot conduce la o scădere a dez-voltării în economia mondială. Nu este timpul să acţionăm împreună?


Şomajul la nivel mondial

208 milioane de oameni

214 milioane de oameni

Întreprinderile nu

sunt încă gata (sau nu

sunt încă dispuse) să

participe la activitatea de

standardizare.

(Sursa: ILO)

Să con-struim cu

BRIC !

Să con-struim cu

BRIC !

Să con-struim cu

BRIC !

Să construim cu BRIC!

22

23

Incredibila Indie

Ţara are un potenţial deosebit, cu o populaţie tânără, cu o mare mobilitate socială şi cu activităţi care se dezvoltă în domeniile in-dustriei, tehnologiei informaţiei şi a serviciilor. Totuşi, dezvoltarea economică a Indiei începe să dea semne de încetinire. Pentru a con-cretiza acest adevărat potenţial, întreprinderile indiene trebuie să îşi sporească competitivitatea şi să îşi îmbunătăţească: calitatea, performanţa şi dezvoltarea dura-bilă.

Sunt mai bine de zece ani de când Jim O’Neill, de la Goldman Sachs, a inventat acronimul „BRIC”, pentru a desemna: Brazilia, Rusia, India şi China. Avântul economic al acestor patru state a modificat echili-brul mondial al puterilor. Goldman Sachs estimează că, până în 2035, aceste patru mari economii, împreună, le vor eclipsa pe cele ale G7 – liderii economici de după cel de-al doilea război mondial: Germania, Canada, Statele Unite, Franţa, Italia, Japonia şi Marea Britanie. Dar, cu mult înainte de acest termen, India va depăşi Japonia, devenind cea de-a treia economie mondială, datorită combinaţiei a doi factori: o populaţie numeroasă şi o mână de lucru calificată, care îşi axează toate eforturile pe calitate şi performanţă.

Incredibila Indie

Înainte de criza financiară din 2008, coeficientul de dezvoltare anu-ală a Indiei era de ordinul a 8-9%. Chiar dacă aceste cifre au scăzut foarte mult, ţara dispune, totuşi, de imense resurse naturale. Ea posedă imense rezerve de gaz şi de petrol şi este cel de-al treilea producător mondial de cărbune şi cel de-al patrulea producător de minereu de fier. După cum declară Krishna Nair, director comercial la organismul de certificare LRQA (India şi Sri Lanka), adevărata forţă a economiei indiene rezidă în dimensiunea pieţei sale interne şi într-un important rezervor de tineri tehnicieni calificaţi. „Grupurile mondiale precum General Electric şi Rolls-Royce vin în India pentru a crea centre de cercetare şi dezvoltare întrucât mâna noastră de lucru este calificată

STANDARDIZAREA | martie 2014

24

din punct de vedere tehnic. Sectorul tehnologiei informa-ţiei este, în economia noastră, cel care înregistrează cea mai puternică dezvoltare şi reprezintă aproape 50% din venitu-rile ţării. Sectorul nostru manufacturier este, de asemenea, solid – îndeosebi construcţia de automobile – şi dispunem de un important lanţ de aprovizionare, cu furnizori cu pre-ţuri scăzute”. Dacă dezvoltarea ţării rămâne strâns legată de mâna sa de lucru ieftină, viitorul industriei indiene se bazează pe alte valori. Ea se va sprijini pe o îmbunătăţire a abordării sale în domeniul managementului şi al perfor-manţei, printr-un bun control al operaţiilor.

Îmbunătăţirea competitivităţii

Cel mai mare grup de papetărie din India, Ballarpur (BILT), a iniţiat o campanie pentru a îşi îmbunătăţi în mod cuantificabil competitivitatea mondială datorită apli-cării standardelor ISO. Dilip Wadodkar, director general în domeniul ingineriei şi reprezentant al direcţiei BILT (locaţia de la Bhigwan), consideră că „cu fiecare standard implementat începând din 2000, cu standardul ISO 9001, privind managementul calităţii, am angajat un demers care ne-a permis să ne îmbunătăţim performanţa şi rezultatele. Avantajul nostru concurenţial a crescut, la fel şi motivaţia şi starea de spirit a salariaţilor”. În plus, continuă el, „certificarea de terţă parte, acordată de LRQA, a permis locaţiei de la Bhigwan să îşi îmbu-nătăţească imaginea pe piaţă, iar certificarea sistemului de management al calităţii ne-a permis să ne umplem relativ uşor carnetul de comenzi la export. De asemenea, imple-mentarea ISO 14001, privind managementul de mediu, este, pentru organismele publice şi colectivităţile locale,

dovada angajamentului nostru în favoarea îmbunătăţirii performanţei noastre de mediu, iar aplicarea standardului OHSAS (sănătate şi securitate) constituie, pentru salariaţii noştri, o garanţie de încredere care arată că ne angajăm să reducem riscurile legate de muncă”.

Impactul mediului

În ciuda potenţialului său imens, India este confruntată, de asemenea, cu unele provocări importante. Se spune că, în ţară, 400 de milioane de persoane nu au acces la energie în mod fiabil şi că o treime din populaţia cea mai săracă a planetei trăieşte aici. Pe termen lung, schimbarea climatică ar putea avea un impact şi mai important asupra ţării. „In-dia este puternic tributară agriculturii”, afirmă dl Acharya, director în domeniul schimbării climatice la LRQA (Asia de Sud). „Agricultura satisface direct necesităţile a 60% din populaţia ţării, iar producţia agricolă indiană este supusă riscurilor musonilor, care devin tot mai imprevizibili”. „In-dia continentală posedă un litoral de peste 5 400 de km, unde trăieşte 35-40% din populaţie. O creştere cu 40 de cm a nivelului mării ar conduce la deplasarea a peste 8 milioane de persoane şi acest exod a început deja. Resursele noastre de apă sunt puse la grea încercare – reprezentăm 17% din populaţia mondială şi nu posedăm decât 4 procente din re-sursele de apă potabilă ale planetei”. Cererea va creşte în continuare odată cu intensificarea dezvoltării economice. Guvernul indian este perfect conştient de impactul po-tenţial al schimbării climatice; întreprinderile indiene iau măsuri pentru atenuarea eventualelor efecte ale acestuia, iar prezentarea rapoartelor în acest sens are repercusiuni pozi-tive asupra activităţilor lor.

STANDARDIZAREA | martie 2014

O problemă de supravieţuire

Conglomearul indian ITC Ltd. operează în diferite sec-toare – marele consum, turism, papetărie (carton, hârtie şi ambalaje) şi industria agroalimentară. El afişează un bilanţ pozitiv de carbon, care a fost verificat, de altfel, de LRQA. Procesul de verificare a atras atenţia noastră asupra unor elemente de bază care trebuie întărite”, subliniază vicepre-şedintele ITC, Sanjib Bezbaroa. „Am putut astfel să înre-gistrăm, pentru unele dintre ele, o îmbunătăţire cu 20% a cifrelor amprentei noastre de carbon. Pentru majoritatea indienilor, dezvoltarea durabilă este atât o problemă de su-pravieţuire, cât şi de protecţie a mediului”, concluzionează el. Rezultatele politicii de mediu ale ITC Ltd. sunt impresio-nante: peste 41% din consumul de energie al întreprinderi-lor provine din surse regenerabile, mai ales datorită investi-ţiilor sale în domeniul energiei eoliene. ITC Ltd. a plantat şi 1 200 de km de păduri durabile, care servesc la reducerea emisiilor de bioxid de carbon din atmosferă, cât şi ca mij-loace durabile de subzistenţă pentru mii de persoane. Dl Deveshwar, preşedinte al ITC Ltd., consideră că spiritul misiunii întreprinderii se poate rezuma astfel: „Sunt con-vins că eforturile pe care le depunem fără încetare pentru a instaura baze noi în practicile comerciabile durabile ne vor conferi un avantaj concurenţial unic în viitorii ani”. Acest avantaj va plasa India într-o poziţie de forţă, pentru a face faţă concurenţilor săi mondiali. Atenţie, nu aţi văzut încă nimic, dle O’Neill !


Dezvoltarea durabilă constituie un criteriu

tot mai important pen-tru investitorii indieni

În decembrie 2013, Bursa de la Bombay (BSE) a lansat indicele Carbonex, care ţine seamă, din

punct de vedere strategic, de angajamentul organizaţiilor de a atenua schimbările climatice.

În 2013, Proiectul Carbon Dis-closure cere primelor 200 de întreprinderi indiene cotate la BSE, informaţii cu privire la

impactul lor asupra schimbării climatice.

Sectorul

tehnologia

informaţiei

este, în cadrul

economiei

noastre,

cel care

înregistrează

cea mai

puternică

dezvoltare.25

De la maşinile de prăjit cafea, la dispozitivele de ambalat şi până la aparatul de preparat cafea din camera de protocol, ISO 50001 a ajutat Costa să profite de toate ocaziile pentru a economisi energie şi a avea un impact pozitiv. Oliver Rose-vear, responsabil în domeniul managementului şi al energiei la Costa, ne explică motivul şi modul de obţinere ale acestei reuşite.

De ce ISO 50001?

Producţia noastră de cafea prăjită a sporit semnificativ în ultimii ani (ea s-a triplat din 2009). Întrucât gazele şi elec-tricitatea sunt limitate la Londra, a trebuit să ne dezvol-tăm activităţile, fără a spori consumul nostru de energie. ISO 50001 a oferit un cadru programului nostru de reducere a consumului.

Iniţiativele

O nouă maşină de prăjit cafea, mai modernă;Îmbunătăţirea compresoarelor de aer, adoptând modele cu un standard superior;Înlocuirea treptată a lămpilor defecte cu lămpi LED;Aplicarea unui program de participare a personalului;

Un plus de energie pentru Costa Coffee!

După ce a aplicat standardul ISO 50001 (sisteme de management

al energiei) pe locaţia sa care consumă cea mai mare cantitate

de energie de la Lambeth (sudul Londrei) – Costa Coffee, primul

producător de cafea din Marea Britanie, a reuşit să îşi reducă

consumul de energie cu 16%, intensificându-şi producţia.

26

O analiză a procesului de prăjire a cafelei, pentru a identifica posibilităţile de îmbunătăţire a randamentului energetic.

Provocări şi soluţii

Principala provocare a costat în introducerea unei culturi a eficienţei pe locaţie. Primele rezultate au arătat echipei de management avantajele unei aplicări a programului. Această abordare „descendentă” a permis obţinerea unei adevărate adeziuni în toate activităţile. O altă provocare a constat în menţinerea documentaţiei pe suport de hârtie în limitele fixate de cerinţele standardului ISO. Datorită responsabilu-lui nostru în domeniul calităţii, care poseda o experienţă în domeniul standardelor de management al calităţii, am putut răspunde tuturor criteriilor ISO.

Cerinţe pentru personal

Responsabilii în domeniul calităţii şi al mentenanţei au res-ponsabilitatea sistemului ISO pe locaţie. Totuşi, a fost soli-citat sprijinul şefului de echipă Energie şi mediu de la sediul Costa. Echipa de management pentru procesul de prăjire s-a angajat şi ea să participe la revizuirea efectuată de manage-ment şi să se asigure că schimbările erau aplicate la timpul stabilit.

Principalele rezultate

Reducerea cu 32% a energiei utilizate pentru prăjirea •unei tone de cafea, comparativ cu 2009;Un audit independent al programului de reducere a con-•sumului de energie la Costa;

Evitarea costurilor ocazionate de îmbunătăţirea unei •substaţii locale;Nu s-a deplasat o parte a producţiei în afara Londrei, •departe de centrul de producţie al Costa.

Sfaturi

Asiguraţi-vă de angajamentul managementului;•Desemnaţi persoanele corespunzătoare pentru a aplica •şi menţine la zi programul;Recunoaşteţi rolul membrilor echipei în procesul de re-•ducere a energiei consumate în operaţii.

Şi nu uitaţi că este mai uşor şi mai ieftin să vă schimbaţi comportamentul decât să vă schimbaţi aparatele.

ISO 50001 a oferit un cadru programului de reducere a con-sumului de energie.


27STANDARDIZAREA | martie 2014

28

Recent, a fost desfăşurată o anchetă cu privire la avantajele actuale ale ISO 14001 şi la conţinutul acestui standard în viitor. Din răspunsurile primite – peste 5 000 – rezultă că standardul pentru sisteme de management de mediu este deosebit de util, pentru a se conforma cerinţelor legale şi a îmbunătăţi performanţa de mediu. Totuşi, în viitoarea sa versiune, el va trebui să pună accentul pe prevenirea poluării, pe eficienţa ecologică şi pe abordarea ciclului de viaţă.

Organizaţiile din peste 110 state au răspuns la anchetă. Marea parte a acestor organizaţii, de mărimi variabile, dintre care 46% sunt întreprinderi mici şi mijlocii, au adoptat demersul ISO 14001. Coordonat de comitetul ISO care răspunde de standard (ISO/TC 207/SC 1), ancheta a fost desfăşurată în 11 limbi.

Anne-Marie Warris, preşedintă a comitetului respectiv, a declarat: „Coeficientul de participare a fost incredibil, iar răspunsu-rile precise şi detaliate pe care le-am primit sunt un sprijin foarte preţios pentru experţii care redactează standardele în acest domeniu, pentru a lămuri provocările”. „Ancheta şi-a propus să determine principalele avantaje ale ISO 14001 şi elementele care trebuie îmbunătăţite întrucât stan-dardul este în curs de revizuire”, a precizat Lisa Greenwood Rochester, de la Institute of Technology, responsabilă a raportului final al anchetei.„De exemplu, 70 până la 80% dintre participanţi au răspuns că ISO 14001 este foarte util organizaţiei, pentru a se conforma cerinţelor legale şi a îmbunătăţi performanţa de mediu – rezultate importante aşteptate de un sistem de management de me-diu. El prezintă şi un alt interes, şi anume, îmbunătăţirea imaginii de marcă”, a adăugat ea. Rezultatele indică, totuşi, o marjă de îmbunătăţire posibilă în ceea ce priveşte dialogul cu părţile interesate şi cu furnizorii.

Facilitarea revizuirii în curs de desfăşurare

„Rezultatele vor facilita revizuirea standardului, pentru a ţine seama de importanţa pe care utilizatorii o acordă unor provocări viitoare şi care vor trebui tratate în standard”, a afirmat Maiko Okuno, de la Mitsubishi UFJ Research and Consulting, mem-bră a grupului de experţi care au sarcina să participe la analiza răspunsurilor şi la revizuirea ISO 14001.

Potrivit rezultatelor anchetei, elementele cele mai importante, care trebuie tratate mai atent, sunt reducerea poluării şi con-trolul acesteia şi strategiile pentru o utilizare eficientă a resurselor şi pentru reducerea deşeurilor şi a poluării. Identificarea şi evaluarea aspectelor de mediu legate de ciclul de viaţă a produselor şi serviciilor sunt, de asemenea, elemente esenţiale.

După cum relevă Susan Briggs, coordonatoare a grupului de lucru care are sarcina de a revizui ISO 14001, „pentru experţii grupului de lucru, este important ca acest proces de revizuire să servească la a face din ISO 14001 o soluţie care să dureze. Trebuie, deci, să ţinem seama de provocările viitoare şi să ne străduim să concepem demersul în consecinţă”.

Întărirea sprijinului pentru implementarea unui SMM

Ancheta indică, de asemenea, că, chiar dacă obiectul său este să ajute organizaţiile să înţeleagă şi să implementeze un sistem de management de mediu (SMM), ISO 14004 este o resursă mai puţin exploatată decât credea comitetul.„Cu revizuirea ISO 14004, trebuie să facem astfel încât o gamă largă de utilizatori să poată înţelege demersul de management de mediu. Ancheta arată faptul că această resursă este mai puţin cunoscută decât credeam”, a precizat Per Arne Syrrist, coor-donator al grupului care are sarcina de a revizui ISO 14004.ISO 14001 este actualmente în stadiul de proiect de comitet (CD) şi poate fi achiziţionat de la institutele naţionale membre ale ISO. În cazul României, acesta este ASRO. Grupul care se ocupă de revizuire se va reuni la Panama City în mai, pentru a analiza observaţiile şi a pregăti un proiect care va fi supus anchetei publice la sfârşitul anului.

Publicarea versiunii revizuite este prevăzută pentru mijlocul lui 2015.

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO 2014

Se revizuieşte ISO 14001!


Denumit „aurul roşu” şi binecunoscut gastronomilor, şofranul este mirodenia cea mai scumpă din lume. Deosebit de râvnit, el poate face obiectul contrafacerii. Şofranul comercializat pe pieţele internaţionale este adesea de calitate inferioară, iar specifi-caţiile referitoare la puritatea produsului nu sunt respectate întotdeauna. Cum recunoaştem şofranul adevărat?

Această mirodenie, obţinută prin extracţia pistilurilor florii de Crocus sativus, este foarte scumpă din cauza metodei de re-coltare.

Iată ce afirmă dl A. Jayathilak, preşedinte al subcomitetului ISO/TC 34/SC 7, Mirodenii. Ierburi aromatice şi condimente: „Şofranul este produs pe o zonă care se întinde de la vest la est, de la Marea Mediterană, în Caşmir. Recoltarea acestei mi-rodenii este unică, întrucât fiecare stigmat trebuie cules cu mâna, unul după altul. Şi, întrucât această mirodenie are o valoare mare, ea este frecvent falsificată”.

Standardele ajută la depistarea fraudelor

Din fericire, există standarde ISO care contribuie la combaterea fraudei şi ajută la recunoaşterea producătorilor de şofran de calitate. Şofranul este considerat pur când este conform cu cerinţele stabilite în standardul ISO 3632 şi când nici un fel de substanţă nu a fost adăugată la produsul natural.

Cele două părţi care alcătuiesc acest standard, ISO 3632-1:2011 şi ISO 3632-2:2010, specifică metode de încercare pentru diferitele forme sub care se prezintă şofranul uscat – în filamente întregi, tăiate, şi sub formă de pulbere.

Cele două părţi sunt utile pentru a analiza calitatea mirosului, forţa aromei şi puterea de colorare, care conferă şofranului ade-vărat toate calităţile sale culinare. În plus, ele ajută laboratoarele să determine dacă şofranul este pur sau nu, verificând că nici o substanţă străină nu este prezentă în produs. Falsificarea intervine cel mai adesea la şofranul sub formă de pulbere, întrucât pot fi adăugate mirodenii mai puţin costisitoare pentru creşterea greutăţii lui. O uscare insuficientă constituie un alt mod de a înşela, pentru a obţine un preţ mai mare. Într-adevăr, cu cât pulberea este mai umedă, cu atât ea cântăreşte mai greu. Iată de ce standardul ajută, de asemenea, la determinarea coeficientului de umiditate. În sfârşit, standardul prezintă recomandări privind ambalarea şofranului, pentru a îl proteja de orice contact exterior.

Certificarea şofranului contribuie la protecţia consumatorilor

„Numeroasele metode de falsificare a şofranului constituie o sursă constantă de preocupare pentru consumatori. Diferenţa de calitate de la un loc de producţie la altul şi fluctuaţia preţurilor, care rezultă de aici, sunt surse de confuzie. Iată de ce, pe piaţa internaţională, certificarea în conformitate cu ISO 3632 constituie o garanţie a calităţii şofranului”, declară dl A. Jayathilak.

Fapte şi cifre

Preţul şofranului este de 30 000 de euro/kg;•Aproape 250 000 de flori de Crocus sativus sunt necesare pentru a obţine 1 kg de şofran;•Trebuie plantaţi aproximativ 5 000 de kg de bulbi de Crocus sativus pe hectar;•Fiecare floare are trei stigmate de şofran. Fiecare cântăreşte în medie 2 mg;•Cu o producţie de 109 tone de şofran în 2011, Iranul este cel mai mare producător de „aur roşu”.•

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO 2014

Cum recunoaştem şofranul adevărat?

30

Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci 2014 s-au încheiat. În program au figurat două săptămâni de competiţii sportive – schi, patinaj, snowboard şi curse de bob, spre încântarea a milioane de spectatori şi telespectatori.

În timp ce lumea întreagă a avut privirile îndreptate spre Soci, sute de mii de standarde au intrat în joc, pentru ca acest eveni-ment să fie cât mai sigur şi să rămână în memoria tuturor. De la schi alpin, la patinaj viteză, în toate disciplinele din programul de la Soci, standardele au fost prezente la eveniment.

ISO 14001, referitor la managementul de mediu, a luat şi el parte la această grandioasă manifestare. Organizatorii Jocurilor şi-au asumat nişte angajamente: utilizarea de materiale de construcţie care să protejeze mediul şi de surse de energie regene-rabile, reducerea cantităţilor de deşeuri şi reutilizarea acestora, limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi consumul durabil de apă şi energie.

Preşedintele comitetului de organizare de la Soci 2014, Dmitri Tchernychenco, a declarat în acest sens: „Recunoaşterea în domeniul protecţiei mediului, primită de comitetul de organizare de la Soci 2014, dovedeşte că am ştiut să creăm condiţiile necesare pentru elaborarea de programe de protecţie a mediului”.

Comitetul de organizare de la Soci 2014 a avut şi alte iniţiative în ceea ce priveşte mediul, utilizând mai ales spaţiile verzi din oraşe, reîmpădurind Parcul naţional de la Soci şi organizând în alte oraşe ale Rusiei numeroase evenimente de sensibilizare la ecologie.

La începutul lunii februarie, comitetul de organizare a anunţat că şi-a atins obiectivul la îndeplinirea căruia s-a angajat în dosarul de candidatură, şi anume reducerea amprentei directe de carbon a Jocurilor Olimpice de la Soci 2014, care cuprinde emisiile legate de călătoriile şi găzduirea atleţilor, a personalului de la Jocuri şi a voluntarilor, precum şi cele legate de func-ţionarea locaţiilor pentru competiţii şi activităţile comitetului de organizare de la Soci 2014, din 2007, până la ceremonia de închidere a Jocurilor Paralimpice.

Traducere: Maria Bratu/Comunicat de presă ISO 2014

Standardele au fost prezente la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci!

Deveniţi membru ASRO ACUM!FACILITĂŢI ACORDATE MEMBRILOR ASRO

Acces prioritar la serviciile oferite de ASRO

Reduceri de tarife:25% din preţul abonamentului la standardele române, indiferent de mărimea acestuia•30% din preţul aplicaţiei la achiziţionarea produsului • InfoStandard WEB10 % din valoarea tarifului pentru cursurile organizate de ASRO, inclusiv în sistem e-learning•25 % din tariful perceput la certificarea unui produs (acordarea dreptului de utilizare a mărcilor naţionale de •conformitate cu standardele naţionale, respectiv marca SR sau marca SR-S) pentru următoarele etape: solicitare iniţială, elaborare şi semnare contract, analiza documentaţiei solicitantului, redactare raport final, eliberare Licenţă pentru certificare. În limita sumei de 5 % din valoarea cotizaţiei anuale, achitată integral pentru anul în curs, membrul ASRO poate •beneficia gratuit, la solicitarea acestuia, de orice serviciu oferit de ASRO (preţul standardelor române comandate la ASRO, aplicaţia Infostandard, Revista Standardizarea etc.)

Reducere la taxa de membru în Comitetele Tehnice ale ASRO:50 lei+TVA • (faţă de 200 lei+TVA) pentru persoane juridice fără scop lucrativ, cu excepţia persoanelor juridice fără scop lucrativ care promovează şi apără interese cu caracter social (de protecţie a muncii, familiei, copilului, a intereselor consumatorilor etc.), cultural, de protecţie a mediului, 200 lei+TVA• (faţă de 450 lei+TVA) pentru persoane juridice constituite în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ.

* Pentru mai multe informaţii puteţi accesa site-ul ASRO www.asro.ro secţiunea Standardizare/condiţii devenire membru in CT ASRO.

Produse/servicii gratuite: Pentru membrii persoane juridice cu scop patrimonial, cât si pentru membrii Colegiului E (a căror cotizaţie •este de 1700 lei /an) acordarea unui pachet de servicii anual alcătuit din principalele mijloace de informare în domeniul standardizării, care cuprinde punerea la dispoziţie a:

Revistei Standardizarea � - format electronic; Buletinului Standardizării- format electronic; InfoStandard - monopost fără actualizare;

Reclamă instituţională în revista “Standardizarea” (în limita a şase pagini de revistă/număr)•Curs de iniţiere în domeniul standardizării naţionale pentru câte un reprezentant din partea fiecărui membru, în •scopul unei mai bune cunoaşteri a sistemului de standardizare, a angrenajelor şi funcţionării lui.

Nota: Membrii ASRO beneficiază de facilităţi numai după achitarea integrală a cotizaţiei pe anul în curs.

Revista „Standardizarea” este editată de Editura STANDARDIZAREATelefon : 021-316 99 74, e-mail: [email protected] , www.standardizarea.ro

Răspunderea privind corectitudinea informaţiilor prezentate revine în întregime autorilor. Reproducerea totală sau parţială a materialelor este interzisă, fără acordul scris al redacţiei.

Revista „Standardizarea” se poate procura prin abonament sau la liber numai de la ASRO.Costul unui abonament anual este de 163,5 lei, TVA inclus.Preţul unui număr din revista „Standardizarea”, în afara abonamentului, este de 15,5 lei, TVA inclus

ISO – Organizaţia Internaţională de Standardizare (înfiinţată în 1947)

Domenii de activitate: elaborare de standar-de pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie, agri-cultură, standarde fundamentale, produse

de uz casnic şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi pro-tecţia vieţii, transport şi ambalaje) şi tehnologia informa-ţiei (JTC 1) şi sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 164 membriNumăr de comitete tehnice: 224Număr de documente de standardizare în vigoare: peste 19 573

CEI – Comisia Electrotehnică Internaţională (înfiinţată în 1907)

Domenii de activitate: elaborare de standar-de pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în electrotehni-că, electronică, inginerie electrică), sisteme

de certificare şi acreditare.Număr de membri: 60 membri, 82 asociaţiNumăr de comitete tehnice: 174Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 146

ITU – Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii (înfiinţată în 1865)

Domeniu de activitate: telecomunicaţiiNumăr de membri: 191 de state membre, peste 700 de membri clasificaţi pe sectoare de activitate şi 100 de membri afiliaţi

CEN – Comitetul European de Standardizare (înfiinţat în 1961)

Domenii de activitate: elaborare de stan-darde pentru produse şi servicii în dome-niul neelectric (servicii, construcţii, chimie şi agricultură, standarde fundamentale,

produse pentru casă şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, me-diu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 34 membri, 17 afiliaţiNumăr de comitete tehnice: 307Număr de documente de standardizare în vigoare: 14 885

CENELEC – Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnică (înfiinţat în 1973)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în electrotehnică, electronică, inginerie

electrică), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 33 membri, 13 afiliaţiNumăr de comitete tehnice: 369Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 236

ETSI – Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii (înfiinţat în 1993)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servi-cii în domeniul telecomunicaţiilor

şi sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: peste 700 din 60 de ţăriNumăr de comitete tehnice: 32Număr de documente de standardizare în vigoare: 21 343

ORGANISME INTERNAŢIONALE DE STANDARDIZARE

ORGANISME EUROPENE DE STANDARDIZARE

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA – ASROADRESĂ POŞTALĂ: Str. Mendeleev, nr. 21-25, 010362, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA

www.asro.roe-mail: [email protected], [email protected]://magazin.asro.rohttp://standardizare.wordpress.com/

Secretariat Director General: Tel: 021/316 32 96, Fax: 021/316 08 70Serviciu vânzări–abonamente: Tel: 021/316 77 25, Fax: 021/317 25 14, 021/312 94 88Birou Imagine şi Relaţii Parteneriale: Tel: 021/316 77 26Serviciu Formare profesională: Tel/Fax: 021/313 55 26Organismele de Certificare: Tel: 021/313 55 16; Tel/Fax: 021/316 77 28Marketing-Redacţie, Producţie: Tel: 021/316 99 74; 021/316 59 12Biblioteca electronică: 021/316 77 25

© ASRO 2014

StandardizareaMartie 2014 ASRSROO portante de construcţii. Criterii pentru evaluarea pre-liminară,...

Documents

Transcript of StandardizareaMartie 2014 ASRSROO portante de construcţii. Criterii pentru evaluarea pre-liminară,...