Standardizarea ASRSROO 2016 web.pdf · Motoare termice 32 . Generatoare de ... 34. Produse biocide...

Mai 2016 • www.asro.ro ASROASRO

StandardizareaR e v i s t a O r g a n i s m u l u i N a ţ i o n a l d e S t a n d a r d i z a r e

Infrastructura calităţii - standardizare, acreditare, certificare, marcaj CE

PUBLICAŢIE OFICIALĂ A ASOCIAŢIEI DE STANDARDIZAREDIN ROMÂNIA

COLEGIUL DE REDACŢIEProf. Dr. Ing. Mircea Bejan – Universitatea Tehnică Cluj NapocaProf. Dr. Ing. Nicolae Drăgulănescu – UP BucureştiProf. Dr. Ing. Constantin Militaru – UP Bucureşti

REDACŢIESperanţa StomffMaria BratuJeni Toma

COPERTA ŞI TEHNOREDACTAREŞtefania Kraus

Foto copertaFotolia

ASRO – Editura STANDARDIZAREAStr. Mendeleev 21-25Tel: 021/316 77 24Fax: 021/317 25 14www.asro.rowww.standardizarea.roDIRECŢIA STANDARDIZARETel/Fax: 021/312 47 44DIRECŢIA PUBLICAŢIIRedacţie – Marketing Tel: 021/316 99 74VÂNZĂRI ŞI ABONAMENTEServiciul Vânzări – AbonamenteTel: 021/316 77 25Fax: 021/317 25 14; 021/312 94 88

© Toate drepturile rezervate ASRO

STANDARDIZAREAASROASRO ISSN 1220-2061

STANDARDIZAREA ROMÂNĂInfrastructura calităţii - standardizare, acreditare,

certificare, marcaj CE �� 1

LEGISLAŢIE ŞI STANDARDIZARENoutăţi legislative apărute în perioada aprilie – iunie 2016 �� 4

STANDARDIZAREA EUROPEANĂSe revizuieşte ISO 31000, Managementul riscului! �� 7

STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂISO 26000 şi programul de dezvoltare până în 2030 ��10

Mijloace pentru controlul emisiilor de GES ��16

Lux, stil şi durabilitate ��18

Mutua Madrilena şi provocarea energiei ��25

Crédit Agricole Immobilier şi ISO 5000 ��28

Servicii de consultanţă ��32

Cuprins

STANDARDIZAREA | mai 2016 1

De asemenea, ea trebuie să definească cerinţele pentru operatorii economici şi obligaţiile aplicabile, să stabilească – dacă este cazul – nivelul de competenţă al organismelor terţe de evaluare a conformităţii responsabile cu evaluarea produselor sau a sistemelor de control al calităţii şi să fi-xeze mecanismele de control pentru organismele respec-tive (notificare şi acreditare). Trebuie definite procedurile adecvate de evaluare a conformităţii care vor fi aplicate şi trebuie stabilite mecanismele corespunzătoare (interne şi externe) de supraveghere a pieţei pentru a garanta func-ţionarea eficace şi continuă a instrumentului legislativ în integralitatea sa. Politica privind standardizarea produse-lor, serviciilor şi a sistemelor de management este elabo-rată pentru a garanta că standardele stabilesc specificaţiile în temeiul cărora să poată fi atestată conformitatea.

La nivel european, legislaţia comunitară de armoni-zare se limitează, în ceea ce priveşte protecţia intereselor publice, la stabilirea cerinţelor esenţiale, determinând ni-velul acestei protecţii, şi exprimă aceste cerinţe ca rezul-tate care trebuie obţinute. Atunci când fixează cerinţele esenţiale, legislaţia comunitară de armonizare impune să se recurgă la standarde armonizate, care exprimă cerin-ţele respective din punct de vedere tehnic şi care, exclu-siv sau împreună cu alte standarde armonizate, conferă o prezumţie de conformitate cu cerinţele respective.

Pentru a indica dacă un produs este conform legislaţiei comunitare de armonizare, se utilizează un marcaj de conformitate – marcajul CE. Conform Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consi-liului din 9 iulie 2008, de stabilire a cerinţelor de acredi-tare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comer-cializarea produselor, statele membre asigură punerea în aplicare corectă a regimului aplicabil marcajului CE şi iau măsuri adecvate în caz de utilizare neconformă a aces-tuia. Marcajul CE se aplică doar de către producător sau de reprezentantul său autorizat şi numai pe produsele pentru care legislaţia comunitară de armonizare specifică prevede aplicarea marcajului – nu se aplică pe nici un alt

produs. Marcajul CE nu este impus pentru toate produ-sele de pe piaţa europeană, dar este obligatoriu pentru majoritatea produselor acoperite de cele 32 de directive şi regulamente ale Noii Abordări (a se vedea lista dome-niilor reglementate). În cazul în care legislaţia comunitară de armonizare im-pune efectuarea unei evaluări a conformităţii cu privire la un anumit produs, procedurile care urmează a fi utilizate sunt alese dintre modulele stabilite şi enumerate în Anexa II la Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 iulie 2008, privind un cadru co-mun pentru comercializarea produselor. Declaraţia CE de conformitate stipulează faptul că a fost demonstrată îndeplinirea cerinţelor specificate în partea relevantă din legislaţie şi conţine elementele specificate în modulele re-levante (de la A până la H). Modulele menţionate se aplică în funcţie de produsul în cauză şi în conformitate cu in-strucţiunile stabilite în respectivele module. Prin redacta-rea declaraţiei CE de conformitate, producătorul îşi asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului.

În anul 2008, toate elementele necesare funcţionării eficace a unui cadru de reglementare cuprinzător au fost reunite în Noul Cadru Legislativ şi EMAS

STANDARDIZAREA ROMÂNĂ

Infrastructura calităţii – standardizare, acreditare, certificare, marcaj CEDiana Iorga, expert standardizare, Departament Neelectric, Direcţia Standardizare, ASRO

Legislaţia trebuie să stabilească pentru toate produsele nivelurile obiectivelor de pro-tecţie publică, precum şi caracteristicile fundamentale în domeniul siguranţei.

2

(Sistemului european de management şi audit de me-diu), care include Regulamentul (CE) nr. 765/2008 şi De-cizia nr. 768/2008/CE. Obiectivul este de a garanta, pe de o parte, siguranţa produselor industriale şi conformitatea acestora cu cerinţele adoptate pentru a proteja diferitele interese publice şi, pe de altă parte, funcţionarea corectă a pieţei unice. Au fost astfel îmbunătăţite regulile de supra-veghere a pieţei şi cele pentru notificarea organismelor de evaluare a conformităţii şi a fost clarificată semnificaţia marcajului CE.

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 impune obligaţii clare statelor membre, fără a fi necesar ca acestea să transpună dispoziţiile sale (chiar dacă multe dintre state ar putea fi nevoite să ia măsuri la nivel naţional pentru a-şi adapta propriul cadru juridic). Dispoziţiile regulamentului sunt direct aplicabile statelor membre, tuturor operatorilor economici implicaţi (producători, distribuitori, importa-tori), precum şi organismelor de evaluare a conformităţii şi organismelor de acreditare. În sprijinul regulamentu-lui, sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene peste 30 de standarde armonizate (cele mai cunoscute sunt EN ISO 9001:2015 şi EN ISO 14001:2015).

Decizia nr. 768/2008/CE este o aşa-numită decizie „sui generis”, însemnând că aceasta nu se adresează unor desti-natari anume şi, prin urmare, nu este aplicabilă în mod di-rect sau indirect. Aceasta constituie un angajament politic din partea celor trei instituţii ale UE, care sunt: Parlamen-tul European, Consiliul şi Comisia. În consecinţă, pentru ca dispoziţiile deciziei să fie aplicabile în dreptul Uniunii, trebuie să se facă referire la acestea „expressis verbis” (în mod expres) în viitoarea legislaţie sau să fie integrate în respectiva legislaţie.

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 stabileşte şi cerinţele de acreditare. Acreditarea face parte dintr-un sistem global care include evaluarea conformităţii şi supravegherea pie-ţei, destinat evaluării şi asigurării conformităţii cu cerin-ţele aplicabile şi poate fi utilizată cu titlu obligatoriu sau voluntar. Valoarea specifică a acreditării constă în faptul că furnizează o declaraţie investită cu autoritate asupra competenţelor tehnice ale organismelor a căror sarcină este să se asigure că produsele sunt conforme cu cerinţele aplicabile corespunzătoare.

Un organism de evaluare a conformităţii acreditat este deci evaluat de organismul de acreditare şi, dacă este de-clarat competent să realizeze o activitate specifică de eva-luare a conformităţii, i se emite un certificat de acreditare în acest sens. Conform deciziei nr. 768/2008/CE, în cazul în care legislaţia comunitară de armonizare prevede se-lectarea organismelor de evaluare a conformităţii pentru punerea sa în aplicare, acreditarea ar trebui considerată

de autorităţile publice naţionale din întreaga Comunitate ca fiind modalitatea preferată de a demonstra competenţa tehnică a organismelor în cauză.

Un organism de evaluare a conformităţii este un organism responsabil de una sau mai multe dintre activităţile ur-mătoare: etalonare, încercare, certificare şi inspecţie. Or-ganismele de evaluare a conformităţii desemnate oficial de autoritatea naţională competentă pentru a efectua pro-cedurile de evaluare a conformităţii în sensul legislaţiei aplicabile de armonizare a Uniunii Europene, atunci când este necesară intervenţia unei părţi terţe, sunt numite „or-ganisme notificate” în temeiul legislaţiei UE.Organismele de evaluare a conformităţii pot fi deci:

laboratoare, •organisme de inspecţie sau •organisme de certificare:•

produse,•sisteme de management.•

Iniţiativele voluntare, cum ar fi certificarea produsului sau aplicarea unui sistem de management al calităţii, nu pot fi considerate echivalente cu activităţile de supraveghere a pieţei efectuate de o autoritate. Acestea pot însă contribui la eliminarea riscurilor. Cu toate acestea, autorităţile de supraveghere a pieţei trebuie să adopte o atitudine impar-ţială în ceea ce priveşte mărcile, marcajele şi acordurile voluntare, care pot fi luate în considerare în mod trans-parent şi nediscriminatoriu, numai în scopul evaluării ris-curilor. În consecinţă, unele produse nu pot fi excluse din operaţiunile de supraveghere a pieţei, chiar dacă au făcut obiectul unei certificări sau al altor iniţiative voluntare.Evaluarea conformităţii înseamnă procesul prin care se determină dacă s-a demonstrat îndeplinirea cerinţelor specificate pentru un produs, un proces, un serviciu, un sistem, o persoană sau un organism şi cuprinde operaţi-uni precum realizarea de încercări (efectuate de labora-toare), inspecţii, certificări etc. Inspecţia şi certificarea de produse pot fi considerate operaţiuni similare, defini-ţiile acestora suprapunându-se uneori. Ambele depăşesc simpla realizare a unor încercări, integrând sarcini legate de capacitatea de a evalua rezultatele încercărilor şi de a lua decizii în ceea ce priveşte conformitatea. Acestea ur-măresc acelaşi obiectiv (şi anume, evaluarea conformităţii unui produs) într-un mod uşor diferit. În general, inspec-ţia are scopul de a determina în mod direct dacă produse unice sau fabricate în serii mici sunt conforme cu spe-cificaţiile. Certificarea produselor se referă, în principal, la stabilirea conformităţii unor produse fabricate în serii mari. În practică, inspecţia poate să se sprijine, de ase-menea, pe consideraţii profesionale emise pe baza unor cerinţe generale, în timp ce certificarea unui produs este realizată în temeiul unor standarde sau al altor specificaţii tehnice.


1. Echipamente de joasă tensiune 2. Recipiente sub presiune 3. Jucării 4. Produse pentru construcţii 5. Compatibilitate electromagnetică 6. Maşini industriale 7. Echipamente individuale de protecţie 8. Aparate de cântărit cu funcţionare neautomată 9. Dispozitive medicale implantabile active 10. Arzătoare cu combustibili gazoşi 11. Cazane pentru apă caldă 12. Explozivi utilizaţi în scopuri civile 13. Dispozitive medicale 14. Medii potenţial explozive 15. Ambarcaţiuni de agrement şi motovehicule nautice 16. Ascensoare 17. Echipamente de refrigerare 18. Echipamente sub presiune 19. Dispozitive medicale pentru diagnostic in vitro 20. Echipamente terminale de radio şi telecomunicaţii 21. Ambalaje şi deşeuri de ambalaje 22. Instalaţii de transport pe cablu pentru persoane 23. Interoperatibilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză transeuropean 24. Echipamente maritime 25. Echipamente sub presiune transportabile 26. Emisiile de zgomot în mediu produse de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor 27. Interoperatibilitatea sistemului de transport feroviar convenţional transeuropean 28. Mijloace de măsurare 29. Articole pirotehnice 30. Limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu, produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor 31. Motoare termice 32. Generatoare de aerosoli 33. Produse cosmetice 34. Produse biocide

35. Produse din tutun 36. Nivelul de zgomot al aparatelor electrocasnice 37. Detergenţi 38. Îngrăşăminte chimice 39. Eficienţa energetică şi etichetarea aparatelor şi echipa-mentelor 40. Articole de încălţăminte 41. Produse textile 42. Consumul de carburant şi emisiile de CO2 ale autoturis-melor noi 43. Condiţiile de introducere pe piaţă a benzinei şi a mo-torinei 44. Baterii şi acumulatori 45. Deşeuri de echipamente electrice şi electronice 46. Limitarea utilizării anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice 47. Echipamente electrice şi electronice de uz casnic şi de birou 48. Unităţi simple de conversie semnal 49. Lămpi de uz casnic nondirecţionale 50. Lămpi fluorescente fără balast încorporat, lămpi cu des-cărcare de intensitate ridicată, precum şi balasturi şi corpuri de iluminat compatibile cu aceste lămpi51. Conţinutul de sulf din combustibilii marini

BIBLIOGRAFIE

[1] Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008, de stabilire a cerinţelor de acredi-tare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor

[2] Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European şi a Consi-liului din 9 iulie 2008, privind un cadru comun pentru comerciali-zarea produselor

[3] „Ghidul albastru” referitor la punerea în aplicare a normelor UE privind produsele, 2016

LISTA DOMENIILOR REGLEMENTATE

din OG nr. 8/2012 pentru modificarea OG nr. 20/2010, privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 55/2015

4

LEGISLAŢIE ŞI STANDARDIZARE

Prezentul articol, în prima parte, conţine noutăţile legislative, publicate în Jurnalul Ofi-cial al Uniunii Europene şi, în a doua parte, pe cele publicate în Monitorul Oficial al României, care fac referire la standarde, din perioada aprilie – iunie 2016.

Partea I - Legislaţie comunitară

1.1 Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate cu unele dintre Directivele Noii Abordări – redăm titlurile comunicărilor Comisiei Europene, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), care conţin referinţa şi titlul standardului armonizat, referinţa standardului înlocuit, precum şi data încetării prezumţiei de conformi-tate a standardului înlocuit:

1.1.1 Comunicarea în cadrul implementării Directivei 2006/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind echipamentele tehnice şi de modificare a Directivei 95/16/CE (reformare) (Publicarea titlurilor şi a referinţelor standarde-lor armonizate în temeiul legislaţiei Uniunii în materie de armonizare), publicată în JOUE C 173/1, din 13.05.2016.

1.1.2 Comunicarea Comisiei în cadrul implementării Directivei 90/385/CEE a Consiliului, privind armonizarea le-gislativă a statelor membre referitoare la dispozitivele medicale implantabile active (Publicarea titlurilor şi a referinţe-lor standardelor armonizate în temeiul legislaţiei Uniunii în materie de armonizare), publicată în JOUE C 173/92, din 13.05.2016.

1.1.3 Comunicarea Comisiei în cadrul implementării Directivei Consiliului 93/42/CEE referitoare la dispozitivele me-dicale (Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate în temeiul legislaţiei Uniunii în materie de armoni-zare), publicată în JOUE C 173/100, din 13.05.2016.

1.1.4 Comunicarea Comisiei în cadrul implementării Directivei 98/79/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro (Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate în temeiul legislaţiei Uniunii în materie de armonizare), publicată în JOUE C 173/136, din 13.05.2016.

1.1.5 Comunicarea Comisiei în cadrul implementării Directivei 2014/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliu-lui, privind armonizarea legislaţiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică (reformare) (Publica-rea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate în temeiul legislaţiei Uniunii în materie de armonizare), publicată în JOUE C 173/142, din 13.05.2016.

1.1.6 Rectificare la Comunicarea Comisiei în cadrul punerii în aplicare a Directivei 2006/95/CE a Parlamentului Eu-ropean şi a Consiliului, privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate în temeiul legislaţiei Uniunii în materie de armonizare), publicată în JOUE C 173/162, din 13.05.2016.

1.1.7 Comunicarea Comisiei în cadrul implementării Directivei 94/25/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind armonizarea legislativă şi administrativă a statelor membre referitoare la ambarcaţiunile de agrement (Publicarea

Noutăţi legislative apărute în perioada aprilie – iunie 2016 Mihaela Vorovenci, consilier juridic ASRO


titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate în temeiul legislaţiei Uniunii în materie de armonizare), publicată în JOUE C 174/3, din 14.05.2016.

1.1.8 Directiva (UE) 2016/844 a Comisiei din 27 mai 2016, de modificare a Directivei 2009/45/CE a Parlamentului Eu-ropean şi a Consiliului, privind normele şi standardele de siguranţă pentru navele de pasageri, publicată în JOUE L 141/51, din 28.05.2016.

1.2 Acte comunitare care conţin referiri la standarde

1.2.1 Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/650 a Comisiei din 25 aprilie 2016, de stabilire a standardelor pentru evaluarea securităţii dispozitivelor de creare a semnăturilor şi a sigiliilor calificate în temeiul articolului 30, alineatul (3) şi al articolului 39, alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului, privind iden-tificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă, publicată în JOUE L 109/40, din 26.04.2016.

1.2.2 Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016, privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), publicat în JOUE L 119/1, din 04.05.2016.

1.2.3 Decizia nr. 56/2015 a Comitetului mixt al SEE din 20 martie 2015, de modificare a anexei II (Reglementări teh-nice, standarde, încercări şi certificare) la Acordul privind SEE [2016/739], publicată în JOUE L 129/39, din 19.05.2016.

1.2.4 Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/799 al Comisiei din 18 martie 2016, de punere în aplicare a Regu-lamentului (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului, de stabilire a cerinţelor pentru construirea, testa-rea, instalarea, operarea şi repararea tahografelor şi a componentelor acestora, publicat în JOUE L 139/1, din 26.05.2016.

1.2.5 Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/843 al Comisiei din 27 mai 2016, de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea preţului de intrare pentru anumite fructe şi legume, publicat în JOUE L 141/49, din 28.05.2016.

1.2.6 Decizia nr. 1/2016 a Comisiei mixte UE-AELS, privind tranzitul comun din 28 aprilie 2016 de modificare a Con-venţiei din 20 mai 1987, privind regimul de tranzit comun [2016/858], publicată în JOUE L 142/25, din 31.05.2016.

1.2.7 Regulamentul (UE) 2016/867 al Băncii Centrale Europene din 18 mai 2016, privind colectarea datelor cu caracter granular cu privire la credite şi la riscul de credit (BCE/2016/13), publicat în JOUE L 144/44, din 01.06.2016.

1.2.8 Decizia (UE) 2016/868 a Băncii Centrale Europene din 18 mai 2016, de modificare a Deciziei BCE/2014/6, pri-vind organizarea măsurilor pregătitoare pentru colectarea datelor cu caracter granular cu privire la credite, de către Siste-mul European al Băncilor Centrale (BCE/2016/14), publicată în JOUE L 144/99, din 01.06.2016.

Partea a II-a - Legislaţie naţională

2 Acte normative care conţin referiri la standarde

2.1 Hotărârea Guvernului nr. 222/2016 din 30/03/2016, privind emiterea autorizaţiei de mediu pentru Regia Au-tonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară Sucursala Institutul de Cercetări Nucleare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 297, din 19/04/2016.

2.2 Ordinul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1196/2016 din 13/04/2016 pentru aprobarea Normelor tehnice de utilizare şi completare a notificării de reexport, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 306, din 21/04/2016.

2.3 Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 387/2016 din 28/03/2016 pentru aproba-rea reglementării tehnice „Ghid privind recepţia lucrărilor de montaj şi finisare a subansamblurilor nestructurale realizate în sisteme de plăci subţiri pentru montaj uscat”, indicativ GE 059/2016, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 318, din 26/04/2016.

6

Obiectivul nr. 1

din

STRATEGIA PRIVIND ACTIVITATEA DE STANDARDIZARE NAŢIONALĂ DIN ROMÂNIA

În contextul consolidării Pieţei Unice şi al globalizării economiei, România trebuie să promoveze și să dezvolte un sistem de standardizare naţională care să ţină seama de provocările tendinţelor de dezvoltare tehnologică la nivel european şi internaţional şi să contribuie la implementarea acestora pe teritoriul naţional. Ca element de creştere a competitivităţii şi sprijinire a implementării politicilor publice, activitatea de standardizare trebuie să aibă o dezvoltare coerentă şi coordonată cu sistemele de standardizare europeană şi internaţională.Consolidarea infrastructurii pentru evaluarea conformităţii şi a economiei naţionale, inclusiv a sectorului serviciilor prin elaborarea și adoptarea de standarde naţionale, corelate cu standardele europene şi internaţionale, este o preo-cupare continuă a activităţii de standardizare naţională, desfășurată de ASRO. În acest context, evoluţia standardizării naţionale trebuie să reflecte tendinţele de dezvoltare ale sistemului european de standardizare, pentru facilitarea liberei circulaţii a produselor şi serviciilor naţionale pe piaţa europeană.

Acţiuni

Orientarea sistemului de standardizare spre nevoile părţilor interesate, în strânsă cooperare cu organismele europene şi internaţionale de standardizare;Participarea efectivă la activitatea de standardizare europeană şi internaţională în domeniile de interes pentru Româ-nia;Susţinerea unui program bine definit de elaborare de standarde naţionale originale în domeniile de interes ale pieţei interne de către autorităţile şi ramurile industriei interesate.

2.4 Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 15/2016 din 20/04/2016, privind stabili-rea unor măsuri pentru rezervarea capacităţii de transport în punctul de interconectare a Sistemului naţional de transport al gazelor naturale din România cu sistemul de transport al gazelor naturale din Ungaria de la Csanadpalota, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 322, din 27/04/2016.

2.5 Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 569/2016 din 27/04/2016, privind apro-barea Listei cuprinzând indicativele de referinţă ale standardelor române care transpun standarde europene armonizate din domeniul produselor pentru construcţii, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 343, din 05/05/2016.

2.6 Ordinul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 647/2016 din 31/03/2016, pentru aprobarea Listei cu-prinzând standardele române care adoptă standarde europene armonizate prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 349, din 06/05/2016.

2.7 Hotărârea Guvernului nr. 346/2016 din 11/05/2016, privind limitarea conţinutului de sulf din combustibilii li-chizi, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 369, din 13/05/2016.

2.8 Legea nr. 98/2016 din 19/05/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 390, din 23/05/2016.

2.9 Legea nr. 99/2016 din 19/05/2016, privind achiziţiile sectoriale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 391, din 23/05/2016.


STANDARDIZAREA EUROPEANĂ

Se revizuieşte ISO 31000, Managementul riscului!Marie-Claire Barthet

Standardul ISO 31000, care furnizează linii directoare pentru a reduce, a anticipa şi a gestiona riscurile inerente activităţilor organizaţiilor, face obiectul unei revizuiri tehni-ce. El face parte din topul celor mai importante 10 standarde ale ISO. Se estimează că noua ediţie va apărea în 2017.

Standardul ISO 31000 stabileşte unele principii care trebuie să fie aplicate pentru ca

managementul riscului să fie eficace

„ISO 31000, Managementul riscului. Principii şi linii di-rectoare, poate fi aplicat de-a lungul vieţii unei organizaţii şi la o gamă largă de activităţi (strategii, luarea deciziilor, activităţi operaţionale, procese, funcţii, proiecte, produse, servicii şi active)”, declară Rodolphe Civet, şef de proiect la AFNOR. Proiectarea şi implementarea planurilor şi a structurilor organizaţionale de management al riscului trebuie să ţină seama de diversele necesităţi ale organi-zaţiei respective, de obiectivele şi de caracteristicile sale. Toate activităţile unei organizaţii comportă riscuri. Orga-nizaţiile gestionează riscul, identificându-l, analizându-l şi evaluând apoi necesitatea de a-l modifica printr-un tratament. De-a lungul acestui proces, ele comunică şi se

consultă cu părţile interesate, monitorizează şi revizuiesc riscul şi mijloacele de control care îl modifică pentru a se asigura că nu este necesar să se recurgă la o tratare su-plimentară. Standardul ISO 31000 descrie detaliat acest proces sistematic şi logic. El stabileşte nişte principii care trebuie să fie aplicate pentru a face eficace managemen-tul riscului. Documentul recomandă ca organizaţiile să implementeze şi să îmbunătăţească continuu un cadru organizaţional care permite integrarea procesului de ma-nagement al riscului în procesele de conducere, de stra-tegie şi de management, precum şi în cultura organiza-ţiei. Abordarea descrisă în acest standard este generică. Revizuirea standardului ISO 31000 a fost iniţiată în urmă

8

cu doi ani de către ISO/TC 262, Managementul riscului. Franţa asigură secretariatul WG 2, care se ocupă de revi-zuirea acestui document. Decizia de a efectua o revizuire tehnică temeinică a ISO 31000, luată în martie 2015 la Paris, cu ocazia unei reuniuni plenare, a condus la o dez-batere intensă la nivel internaţional. WG 2 mandatase un organ tehnic temporar pentru a elabora specificaţiile re-vizuirii, dar orientările acesteia au condus la numeroase dezbateri. Statele Unite, Marea Britanie, Noua Zeelandă, Australia, Irlanda, precum şi Finlanda şi Turcia au încer-cat să reorienteze revizuirea documentului către decision making, sprijin pentru luarea deciziei. Cu ocazia reuni-unii din noiembrie de la Rio de Janeiro (Brazilia), a fost stabilit şi completat un nou caiet de sarcini, cu recoman-dări elaborate în cadrul a trei organe tehnice temporare: terminologie (coordonat de Franţa), domeniu de aplicare şi structură (Irlanda şi Marea Britanie) şi conţinut (Ca-nada). „Toate standardele pentru sisteme de management abordează riscul cu particularităţile lor”, relevă Rodolphe Civet. „Este nevoie de o aliniere, de o realizare a coerenţei cu privire la abordarea riscului”. Viitorul standard nu va fi concentrat pe decision making, dar acest aspect va fi, to-tuşi, dezvoltat. „La finalul procesului de analiză a riscului, putem lua decizii”. Două grupuri ad-hoc lucrează la alte aspecte care necesită a fi aprofundate: evaluarea maturi-tăţii managementului riscului, pe de-o parte, şi aspectele culturale şi factorii umani, pe de altă parte. „Ele au pre-gătit contribuţii care vor fi examinate cu ocazia viitoarei reuniuni a WG 2”, precizează Rodophe Civet, Se păstrează structura standardului. Elveţia a propus adoptarea struc-turii HLS, comună tuturor standardelor pentru sisteme de management. Propunerea nu a fost selectată. „ISO 31000 nu este un standard pentru sisteme de management şi nu are scopuri de certificare”, aminteşte Rodolphe Civet. Vo-tul cu privire la proiectul de comitet 2 (committee draft – CD 2) a fost desfăşurat până pe 2 martie. Următoarea reuniune a ISO/TC 262 a avut loc în aprilie, la Sankt Pe-tesburg (Rusia).

Noi lucrări internaţionale

În afară de secretariatul WG 2, care se ocupă de revizuirea ISO 31000 şi a Ghidului 73, Managementul ris-cului. Vocabular, Franţa a asigurat şi secretariatul WG 1, care a elaborat FD ISO 31004, Linii directoare pentru implementarea ISO 31000. Proiectul de standard pr ISO 31020, Managementul riscului legat de întreruperea ac-tivităţii, este tratat de WG 3, creat în septembrie 2014 şi coordonat de Australia. Acest WG trebuie să colaboreze cu ISO/TC 292 pentru a se asigura de coerenţa cu stan-dardele elaborate în domeniul managementului continu-ităţii activităţii (mai ales ISO 22301). WG 4, creat în mai 2015, lucrează la proiectul de standard pr ISO 31021, Ma-nagementul riscului în lanţul de aprovizionare, susţinut de Statele Unite. Acest document constituie o compilaţie a celor mai bune practici cu privire la lanţul de aprovizio-nare. Un grup-oglindă de experţi trebuie creat în Franţa. În sfârşit, China a solicitat crearea unui nou WG cu pri-vire la managementul riscului legal. Franţa nu a fost de acord cu abordarea unui sigur tip de risc, cu atât mai mult cu cât riscul legal este legat de contextul în care organiza-ţiile îşi desfăşoară activitatea. În plus, această problemă

este abordată în ISO 19600, Sistem de management al conformităţii. Subiectul a fost însă aprobat şi înscris în programul de lucru al ISO. De notat că un grup ad-hoc în domeniul comunicării este însărcinat cu promovarea ISO 31000. El a creat un site dedicat (www.riskmanagement.isotc262.org).

Un ghid pentru structurile mici

În Franţa, la îndemnul Generali, un grup de lucru încheie elaborarea unui document de implementare a standar-dului ISO 31000 de către structurile intermediare (SI) şi de întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri). „Acest ghid operaţional face cunoscut demersul de management al ris-cului”, declară Rodolphe Civet. Documentul FD X 50-260, Managementul riscului. Linii directoare pentru imple-mentarea în SI, IMM-uri şi alte organizaţii, a fost publicat în această primăvară. Acest ghid trebuie să ajute organiza-ţiile să-şi atingă obiectivele, indiferent de riscurile cu care s-ar putea confrunta şi să respecte principiile standardului ISO 31000 (crearea de valoare, integrarea managementu-lui riscului în procesele organizaţionale şi în procesele de luare a deciziei, funcţionarea în mod sistematic şi structu-rat). Ghidul prezintă provocările şi avantajele demersului de management al riscului. Evaluarea riscului cuprinde trei etape: identificarea riscurilor, analiza lor, în mod deosebit în ceea ce priveşte probabilitatea apariţiei şi consecinţele, estimarea lor pentru a le ierarhiza şi a stabili priorităţile. Metoda de identificare a riscurilor depinde de organizaţie. Ea poate să le organizeze în grupe. Riscurile strategice, de exemplu, privesc mediul în care organizaţia îşi desfăşoară activitatea: piaţa, contextul economic, concurenţa, lanţul de aprovizionare, evoluţia tehnologiei, mediul fiscal şi ju-ridic. Documentul furnizează câteva exemple de întrebări pe care trebuie să şi le pună organizaţia pentru a identifica riscurile şi a evalua cunoaşterea lor de către aceasta. În ceea ce priveşte clienţii: este dependentă organizaţia de unii dintre clienţii săi? Care sunt clienţii majori? Pe câţi clienţi se repartizează cifra de afaceri? Care este fiabili-tatea acestor clienţi (credibilitatea lor, sistemele lor de management al riscului)? Care sunt acţiunile întreprinse pentru a găsi noi clienţi? Analiza riscului are ca scop să furnizeze elementele care permit cuantificarea riscului în ceea ce priveşte gravitatea consecinţelor potenţiale, pen-tru a fi în măsură să le ierarhizeze şi să aleagă strategiile şi metodele de tratare cele mai potrivite sau să nu le tra-teze deloc, dacă riscul este considerat suportabil. Tratarea riscurilor înseamnă eliminarea sau diminuarea sursei de risc, prevenirea, protecţia, finanţarea riscului (transferat/partajat). Exemple de reducere la sursă: instruirea perso-nalului în domeniul riscurilor informaţionale sau, pentru o locaţie industrială situată în apropierea unui râu, dota-rea cu pompe de aspiraţie a apei. Alte aspecte abordate sunt resursele şi mijloacele. Managementul trebuie să stabilească rolurile şi responsabilităţile fiecăruia în ceea ce priveşte managementului riscului. Organizaţia trebuie să fixeze indicatori pentru a aprecia eficacitatea acţiunilor implementate. Indicatorii de performanţă oferă informa-ţii cu privire la rezultate, tendinţe sau funcţionarea pro-ceselor.


Din ianuarie 2015, ISO 31000 este recunoscut ca standard generic pentru managementul riscului în grupul Poşta. Este un standard de principii. El permite unirea abordărilor riscului din diferite ramuri. Ca ocupaţie, Poşta se confruntă cu diverse riscuri ca orice mare orga-nizaţie cu activităţi diversificate: cele în domeniul activităţii bancare şi a asigurărilor, în ramura tradiţională de corespondenţă (care sunt riscurile şi oportunităţile în faţa reducerii corespondenţei pe suport hârtie?), în activităţile de mesagerie internă şi internaţională (riscurile cărora le face faţă personalul transportator), la care se adaugă cele specifice birourilor poştale şi repartiţiei lor în teritoriu. În declaraţia internă de management al riscurilor aparţinând grupului, am retranscris principiile esenţiale ale standardului, cum ar fi luarea în calcul, la evaluarea riscurilor, a contextului intern şi extern sau ideea că riscul nu este numai negativ, ci poate constitui şi o oportunitate. Principalele aspecte ale procesului, existente în standard sunt, de asemenea, reluate.

În cadrul grupului, managementul riscului nu poate fi înţeles decât cu colaborarea tuturor ramurilor şi respectând cadrul de reglemen-tare. Primim multe întrebări cu privire la armonizarea demersurilor calităţii şi a demersurilor riscurilor. Am desfăşurat o întreagă activitate pentru a arăta compatibilitatea lui ISO 31000 cu Acordurile Bâle II şi Bâle III (pentru controlul riscurilor bancare) şi Solvency II (reformă europeană de reglementare în domeniul asigurărilor).

Revizuirea lui ISO 31000, în curs de desfăşurare, trebuie să facă textul mai clar, mai uşor de citit, să elimine redundanţele. Au existat multe dezbateri cu privire la transformarea documentului în standard pentru sisteme de management sau nu. În nici un caz! Un standard bine redactat, cu caracter general, complet, poate permite construirea unui sistem de management fără a fi prea rigid. Experţii internaţionali sunt de acord cu privire la acest aspect. Eu fac parte din grupul ad-hoc Evaluarea maturităţii managementului riscului în organizaţie. Stan-dardul vorbeşte deja despre maturitate, dar avem nevoie de lămuriri suplimentare. Grupul ad-hoc a pregătit un document care stabileşte maturitatea prin luarea în calcul a riscurilor, furnizează o grilă cu privire la aşteptări pentru a trece de la nivelul 1 la nivelul 2 etc. Aceeaşi activitate conduce la factorii umani şi culturali. Standardizarea este o platformă pentru schimbul de puncte de vedere. A participa la ea permite cunoaşterea şi aprecierea riscurilor în numeroase state (peste 50 de participanţi la ora actuală).

Essaip a organizat o instruire în domeniul managementului riscului, în cursul anilor 1990. Am selectat ideea unei abordări globale a ma-nagementului riscului şi am utilizat ca documente de sprijin standardele pentru sisteme de management existente (ISO 9001, ISO 14001, ISO 18001) până la elaborarea ISO 31000, la care am luat parte încă de la început.

ISO 31000 a provocat o schimbare de fond, a deschis perspective noi. Până atunci abordarea managementului riscului era orientată în mare măsură spre evenimente. Standardul defineşte riscul ca fiind „efectul incertitudinii asupra realizării obiectivelor”. Este o abordare care corespunde realităţii cu care se confruntă organizaţiile în fiecare zi. ISO 31000 furnizează mijloacele necesare pentru îmbunătăţirea calităţii şi a fiabilităţii luării deciziei; în acelaşi timp, trebuie ca aceste decizii să fie implementate în organizaţii. Modul de a comunica cu personalul este determinant. A nu selecta decât o abordare (importanţa deciziei) conduce la un document prea savant sau alta (capaci-tăţile organizaţiilor), la un document prea tehnic. S-a găsit un punct de convergenţă.

Cu ajutorul ISO 31000, putem lua în calcul toate faţetele problematicii organizaţiilor în scopul atingerii obiectivelor. El oferă coerenţa globală necesară. Coordonez grupul Terminologie şi limbaj, pentru revizuirea ISO 31000, care reuneşte experţi din diferite domenii şi de pe diverse continente. Standardul ISO 31000 conţine numeroşi termeni specifici unor profesii. Ideea este să se revină la un limbaj comun, simplu. Dar el trebuie să fie şi precis, pragmatic. Cuvintele şi expresiile care au un sens precis, potrivit ISO 31000, vor fi limitate la maximum. Dacă unii termeni sunt definiţi în alte standarde (ISO 9001, ISO 14001), această definiţie va fi reluată. Este interesant să ne raportăm la o singură definiţie, permiţând tuturor utilizatorilor să se descurce şi să se orienteze într-o terminologie coerentă. Dacă un termen nu este considerat suficient de important, el este însoţit de un exemplu sau de o explicaţie în text. Pe de altă parte, a găsi termeni care pot fi traduşi cu uşurinţă în orice limbă fără a le altera sensul, deschide o dezbatere semantică eficientă şi ne obligă să fim mai precişi şi să ne exprimăm mai clar.

Majoritatea experţilor doresc să se păstreze definiţia riscului aşa cum este ea furnizată de ISO 31000. Aceasta reflectă poziţia lor şi a permis până acum progrese importante.

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 362, martie 2016

Cuvântul experTilor

Expert în domeniul managementului riscului, la grupul Poşta

„Standardul ISO 31000 permite unirea abordărilor riscurilor din diferitele ramuri ale grupului”

Françoise Gaucher

Steve O’BrianExpert în domeniul proiectării şi al inovării la Şcoala de ingineri Essaip

„Abordarea din standard corespunde realităţii cu care se confruntă în fiecare zi organizaţiile”

10

STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ

ISO 26000 şi programul de dezvoltare până în 2030


La Summit-ul Naţiunilor Unite cu privire la dezvoltarea durabilă, din 25 septembrie 2015, conducătorii lumii au adoptat noul program de dezvoltare durabilă pentru 2030, care cuprinde un set de 17 obiective de dezvoltare dura-bilă (ODD), care îşi propun „să pună capăt sărăciei, luptei contra inegalităţilor şi nedreptăţii şi să facă faţă schim-bărilor climatice până în 2030”. ODD sunt un nou set de obiective şi de indicatori universali pe care statele mem-bre ale ONU vor fi obligate să le respecte pentru a stabili cadrul programelor lor şi al strategiilor politice pentru următorii 15 ani. Ele se bazează pe Obiectivele de dez-voltare ale mileniului (ODM), care fuseseră adoptate de guverne în 2001 şi al căror termen era prevăzut la sfâr-şitul lui 2015 şi îşi propun să le ducă mai departe. La ce nivel poate interveni ISO 26000, referitor la responsabi-litatea socială? Potrivit profesorilor Adriana Rosenfeld şi Adriana Norma Martínez, de la Universitatea naţională

Odată cu intrarea în vigoare, în ianuarie 2016, a unui nou Program de dezvoltare durabilă până în 2030, lumea se îndreaptă acum spre soluţii care să ghideze dezvoltarea şi cooperarea la nivel internaţional, pentru realizarea celor 17 iniţiative (obiective) stabilite de acest program pentru următorii 15 ani. Standardul ISO 26000 are şi el un rol de jucat în acest sens?

12

din Luján (Argentina), ISO 26000 oferă un răspuns coerent şi complet la problema dezvoltării durabile şi la programul de dezvoltare pentru perioada de după 2015. Problemele esenţiale şi domeniile de ac-ţiune stabilite de standardul ISO se referă la Drep-turile omului, la relaţiile şi condiţiile de muncă, la mediu, la loialitatea practicilor, la problemele refe-ritoare la consumatori şi comunităţi şi dezvoltarea locală, care acoperă mai ales principiile de egalitate de şanse şi nediscriminare. ISO 26000 furnizează un mijloc pragmatic, decisiv şi semnificativ de a sugera schimbarea şi de a îndeplinii ODD. Adriana Rosen-feld şi Adriana Norma Martínez ne explică de ce.

ISO Focus: Care este raportul dintre liniile di-rectoare ale ISO 26000, referitor la responsabi-litatea socială, şi dezvoltarea durabilă?

Rosenfeld şi Martínez: Conceptele dezvoltării du-rabile şi ale responsabilităţii sociale sunt utilizate adesea în mod interschimbabil; dezvoltarea dura-bilă face trimitere la obiectivele economice, sociale şi de mediu ale societăţii, în general, în vreme ce responsabilitatea socială priveşte responsabilităţile unei organizaţii faţă de societate şi mediu. În con-secinţă, când o organizaţie decide să adopte şi să implementeze responsabilitatea socială, scopul este să contribuie la dezvoltarea durabilă. ISO 26000 fur-nizează linii directoare cu privire la modul în care întreprinderile şi organizaţiile pot funcţiona în mod responsabil din punct de vedere social. Acest stan-dard clarifică obiectul responsabilităţii sociale, ajută întreprinderile şi organizaţiile să traducă aceste principii în acţiuni concrete şi diseminează bunele practici în vigoare în lumea întreagă, în domeniul responsabilităţii sociale. Standardul ISO îşi propune să ajute organizaţiile să contribuie la dezvoltarea du-rabilă, încurajându-le să treacă dincolo de respec-tarea legii şi să promoveze o înţelegere comună în domeniul responsabilităţii sociale, completând alte instrumente şi iniţiative existente.

Ce tipuri de oportunităţi şi de sinergii permite ISO 26000 a se crea pentru dezvoltarea dura-bilă?

ISO 26000 are potenţialul de a aduce o contribuţie pozitivă la dezvoltarea durabilă. Standardul abor-dează cea mai mare parte a provocărilor directe în domeniul dezvoltării durabile precum impacturile de mediu şi Drepturile omului. El are un domeniu de aplicare vast comparativ cu standardele referi-toare la dezvoltarea durabilă. Am efectuat o analiză pentru a identifica oportunităţile şi sinergiile care ar putea fi create între ODD şi ISO 26000. Lucrările noastre de cercetare au constat într-o examinare detaliată, care îşi propune să compare ODD-urile şi obiectivele lor cu ISO 26000, în general, şi cu Ar-ticolul 6 (Linii directoare referitoare la problemele centrale de responsabilitate socială) în mod deose-bit. Acest studiu şi această analiză au permis să se demonstreze că cele două texte împărtăşesc acelaşi

ELIMINAREA SĂRĂCIEI

ERADICAREA FOAMETEI SĂNĂTATE ŞI STARE DE BINE

EDUCAŢIE ŞI CALITATE EGALITATEA ÎNTRE SEXE APĂ CURATĂ ŞI CANALIZARE

ENERGIE CURATĂ LA UN PREŢ ACCEPTABIL

MUNCĂ DECENTĂ ŞI DEZVOLTARE ECONOMICĂ

INDUSTRIE. INOVAŢIE ŞI INFRASTRUCTURĂ

REDUCEREA INEGALITĂŢILOR

ORAŞE ŞI COMUNITĂŢI DURABILE

CONSUM ŞI PRODUCŢIE RESPONSABILE

MĂSURI REFERITOARE LA LUPTA CONTRA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

VIAŢA ACVATICĂ VIAŢA TERESTRĂ

PACE, JUSTIŢIE ŞI INSTITUŢII EFICIENTE

PARTENERIATE PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR

OBIECTIVELE DEZVOLTĂRII DURABILE

Obiective ale Dezvoltării Durabile (ODD)

ISO 26000 are potenţialul de a aduce o contribuţie pozitivă

la dezvoltarea durabilă


obiectiv general de a instaura o dezvoltare durabilă, ţi-nând seamă de cele trei dimensiuni independente: econo-mică, socială şi de mediu.

După părerea dumneavoastră, cum ar putea ajuta ISO 26000 realizarea ODD-urilor? Puteţi să ne daţi câteva exemple?

ODD-urile oferă un mijloc preţios de a promova demni-tatea şi drepturile omului. Ele reiterează importanţa liber-tăţii, a păcii şi a securităţii, a dreptului la dezvoltare şi la un nivel de viaţă adecvat, inclusiv accesul la alimentaţie şi la apă, a principiului legalităţii, bunei conduceri, a egali-tăţii între sexe, a autonomiei femeilor şi a angajamentului general în favoarea unei societăţi drepte şi democratice, care susţin această dezvoltare. Această abordare este analoagă cu cea a ISO 26000, care consacră una din cele şapte probleme centrale respectării Drepturilor omului. ODD-urile prevăd, în plus, un obiectiv specific cu privire la egalitatea între sexe, şi autonomia femeilor şi a fetelor. ISO 26000 respectă un demers analog. Egalitatea dintre bărbaţi şi femei este menţionată în standardul interna-ţional şi este exprimată în alineatul 2 al standardului in-ternaţional ISO 26000, „Egalitatea dintre bărbaţi şi femei şi responsabilitatea socială”. „S-a demonstrat că există o relaţie pozitivă între egalitatea dintre bărbaţi şi femei şi dezvoltarea economică şi socială. Trebuie ca organizaţi-ile să treacă în revistă deciziile şi activităţile lor pentru a

Organizaţiile pot contribui la dezvoltarea durabilă

implementând standardul ISO 26000

14

elimina orice predilecţie indusă de unul din sexe şi a promova egalitatea dintre bărbaţi şi femei”. În sfârşit şi mai ales, mediul reprezintă, de asemenea, o temă majoră, prezentă în toate ODD-urile şi face obiectul unei probleme centrale în ISO 26000.

Cum ajută întreprinderile ISO 26000 pentru a se angaja pe calea dezvoltării durabile? Aţi pu-tea să ne daţi câteva exemple?

Conform lui ISO 26000, obiectivul dezvoltării du-rabile este de a realiza durabilitatea societăţii. Re-zultă clar din analiza ODD-urilor şi a ISO 26000 că organizaţiile pot găsi în standardul ISO elemente care le vor permite să contribuie la dezvoltarea du-rabilă. Raportul dintre cele două texte este foarte clar. Să luăm, de exemplu, Obiectivul 13 al ODD, „Să se ia urgent măsuri pentru a lupta contra schimbărilor climatice şi a repercusiunilor lor” şi Domeniul de acţiune 3 al ISO 26000, „Atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea” (care ţine de problema centrală: „Mediul”). Standardul interna-

ţional explică această problemă centrală, furnizând informaţii cu privire la domeniul său de aplicare, raportul său cu responsabilitatea socială, princi-piile şi consideraţiile sale, precum şi domeniile de acţiune asociate. În mod deosebit, paragraful 6.5.5 al ISO 26000 descrie domeniul de acţiune, pre-vede un set de zece acţiuni şi aşteptări sociale şi dă exemple de acţiuni întreprinse pentru a se adapta la schimbările climatice. Fără îndoială că utilizarea acestui standard de către toate tipurile de organi-zaţii şi promovarea responsabilităţii sociale în lan-ţurile valorice (Problema centrală 6.6, „Loialitatea practicilor”/Domeniul de acţiune 4) vor contribui la realizarea ODD-urilor.

Care sunt speranţele şi aspiraţiile dumnea-voastră cu privire la adoptarea viitorului ISO 26000?

ISO 26000 oferă linii directoare complete şi precise în ceea ce priveşte dispozitivele care trebuie im-plementate de o organizaţie pentru a contribui la


dezvoltarea durabilă. El este extrem de util şi con-stituie un instrument preţios pentru implementa-rea programului de dezvoltare până în 2030. Este deci capital să fie adoptat în lumea întreagă şi să se faciliteze încheierea de parteneriate între auto-rităţile publice, sectorul privat şi societatea civilă. Aceste parteneriate vor juca un rol esenţial în ga-rantarea realizării ODD-urilor, asigurând astfel durabilitatea planetei noastre.

Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus, nr. 114 ianuarie-februarie 2016, revista Orga-nizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretaria-tului Central al ISO www.iso.org). Editor: [email protected]. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: [email protected]

Este capital ca ISO 26000 să fie adoptat de toate

statele lumii

16

%%

%

%

%

%

%

www.iso.orgSursa : IPCC; ISO

Mijloace pentru controlul emisiilor

TransportNave şi tehnologie maritimă; aeronautică şi spaţiu, vehicule rutiere, containere pentru transportul mărfurilor, biciclete, nave mici, sisteme inteligente de transport, sisteme de management al securităţii tra�cului rutier, aplicaţii feroviare.

O creştere a temperaturii cu peste 2 ºC faţă de epoca preindustrială ar avea un efect devastator asupra mediului. Pentru a limita încălzirea planetei, trebuie să reducem emisiile de CO2 cauzate de activitatea umană, indiferent de sursă. ISO dispune de standarde care pot ajuta la reducerea emisiilor de GES, în mod deosebit în următoarele domenii:

Producţia de energieEnergie nucleară, tehnologii nucleare şi protecţie la radiaţii, energie solară, gaz natural, biocombustibili solizi, managementul energiei, criterii de durabilitate pentru bioenergii, biogaz, evaluarea economiilor de energie, lumină şi iluminat, aparate casnice de gătit care utilizează combustibili gazoşi, e�cacitatea energetică şi energii regenerabile

AgriculturaTractoare şi maşini agricole şi forestiere, produse alimentare; amidon şi feculenţi, îngrăşăminte şi fertilizaţi; calitatea solurilor, pescuit şi acvacultură; biotehnologie; maşini pentru producerea de alimente destinate animalelor

Tratarea deşeurilor şi a apelorCalitatea apei; management de mediu; activităţi de servicii referitoare la sistemele de alimentare cu apă potabilă; sisteme de canalizare; valori�care, reciclare, tratarea şi eliminarea nămolurilor, reciclarea apei, managementul deşeurilor, reciclare şi servicii de exploatare a căilor rutiere.

Clădiri de locuitşi cu destinaţie comercialăClădiri şi lucrări de inginerie civilă, beton, beton armat şi beton precomprimat, cimenturi şi var; panouri de lemn, aparate de ridicat cu sarcină suspendată; baze de calcul al construcţiilor; cărucioare industriale; pompe; sticlă în construcţii; uşi şi ferestre; performanţă termică şi utilizarea energiei în mediul construit, proiectarea mediului interior al clădirilor, acoperitoare de sol

Despădurirea regiunilor tropicaleHârtie, carton şi celuloză; structuri de lemn, lemn, captarea bioxidului de carbon, transport şi stocare geologică, lanţul de control al produselor din lemn şi pe bază de lemn; bambus şi palmier

Producţia industrialăFilete, rulmenţi, oţeluri, lacuri şi vopsele, maşini-unelte, chimie, materiale plastice, maşini pentru industria textilă, exploatare minieră, îmbrăcăminte şi echipamente de protecţie; metalurgia pulberilor; ambalaje, încercări nedistructive, optică şi fotonică; produse cosmetice; materiale pentru producţia de aluminiu, nanotehnologii, cuptoare industriale şi echipamente asociate, fabricaţia aditivă, manage-mentul riscului.

de GES

emisii de GES

emisii de GES

emisii de GES

emisii de GES

emisii de GES

emisii de GES

emisii de GES


%%

%

%

%

%

%

www.iso.orgSursa : IPCC; ISO

Mijloace pentru controlul emisiilor

TransportNave şi tehnologie maritimă; aeronautică şi spaţiu, vehicule rutiere, containere pentru transportul mărfurilor, biciclete, nave mici, sisteme inteligente de transport, sisteme de management al securităţii tra�cului rutier, aplicaţii feroviare.

O creştere a temperaturii cu peste 2 ºC faţă de epoca preindustrială ar avea un efect devastator asupra mediului. Pentru a limita încălzirea planetei, trebuie să reducem emisiile de CO2 cauzate de activitatea umană, indiferent de sursă. ISO dispune de standarde care pot ajuta la reducerea emisiilor de GES, în mod deosebit în următoarele domenii:

Producţia de energieEnergie nucleară, tehnologii nucleare şi protecţie la radiaţii, energie solară, gaz natural, biocombustibili solizi, managementul energiei, criterii de durabilitate pentru bioenergii, biogaz, evaluarea economiilor de energie, lumină şi iluminat, aparate casnice de gătit care utilizează combustibili gazoşi, e�cacitatea energetică şi energii regenerabile

AgriculturaTractoare şi maşini agricole şi forestiere, produse alimentare; amidon şi feculenţi, îngrăşăminte şi fertilizaţi; calitatea solurilor, pescuit şi acvacultură; biotehnologie; maşini pentru producerea de alimente destinate animalelor

Tratarea deşeurilor şi a apelorCalitatea apei; management de mediu; activităţi de servicii referitoare la sistemele de alimentare cu apă potabilă; sisteme de canalizare; valori�care, reciclare, tratarea şi eliminarea nămolurilor, reciclarea apei, managementul deşeurilor, reciclare şi servicii de exploatare a căilor rutiere.

Clădiri de locuitşi cu destinaţie comercialăClădiri şi lucrări de inginerie civilă, beton, beton armat şi beton precomprimat, cimenturi şi var; panouri de lemn, aparate de ridicat cu sarcină suspendată; baze de calcul al construcţiilor; cărucioare industriale; pompe; sticlă în construcţii; uşi şi ferestre; performanţă termică şi utilizarea energiei în mediul construit, proiectarea mediului interior al clădirilor, acoperitoare de sol

Despădurirea regiunilor tropicaleHârtie, carton şi celuloză; structuri de lemn, lemn, captarea bioxidului de carbon, transport şi stocare geologică, lanţul de control al produselor din lemn şi pe bază de lemn; bambus şi palmier

Producţia industrialăFilete, rulmenţi, oţeluri, lacuri şi vopsele, maşini-unelte, chimie, materiale plastice, maşini pentru industria textilă, exploatare minieră, îmbrăcăminte şi echipamente de protecţie; metalurgia pulberilor; ambalaje, încercări nedistructive, optică şi fotonică; produse cosmetice; materiale pentru producţia de aluminiu, nanotehnologii, cuptoare industriale şi echipamente asociate, fabricaţia aditivă, manage-mentul riscului.

de GES

emisii de GES

emisii de GES

emisii de GES

emisii de GES

emisii de GES

emisii de GES

emisii de GES

18

Lux, stil şi durabilitateDezvoltarea durabilă câştigă încet, dar sigur lumea luxului. Ea se impune astăzi ca un argument logic şi decisiv pentru cei care vor să desfăşoare afaceri rentabile.


În lumea întreagă, mişcarea în favoarea dezvoltării dura-bile capătă amploare. După exemplul a numeroase mul-tinaţionale, unele mărci de lux evoluează către o practică de afaceri mai durabilă, mai etică şi mai responsabilă din punct de vedere ecologic. Această conştiinţă de mediu crescândă a stimulat factorii din sector să ia în considera-ţie noi moduri de a crea, care să îmbine cerinţele luxului cu cele ale dezvoltării durabile. Un mare număr de mărci de lux îşi revizuiesc proiectarea ambalajelor, utilizând materii prime care protejează mediul, adoptând practici durabile care consumă mai puţină apă şi energie şi orga-nizând şi susţinând diverse iniţiative sociale şi de mediu. Este însă compatibilă noţiunea de lux cu cea de dezvol-tare durabilă? Margo Koniuszewski, cofondator al The Bridge Foundation, un organism cu scop nelucrativ, care sensibilizează publicul la provocările mondiale, pare să fie de această părere. Ea crede că, odată cu apariţia unei noi categorii de articole de lux, orientarea către dezvoltarea durabilă este mai intensă ca niciodată. Dacă mai rămân unele piedici care trebuie depăşite, iniţiativele mărcilor de lux în favoarea dezvoltării durabile reprezintă o evoluţie pozitivă, indiferent de mărimea lor. Până la urmă, acest sector va trebui să aleagă calea durabilităţii dacă vrea să-şi menţină profiturile. În urmă cu zece ani, am cumpărat un ruj de buze de la o mare firmă de produse cosmetice şi

m-am interesat de posibilitatea de a returna la magazin tubul gol, după consumarea produsului. Mirată, vânză-toarea mi-a răspuns că aceasta nu era o practică a firmei. Astăzi, lucrurile s-au schimbat.

Lux durabil

Firmele prestigioase precum Guerlain îşi încurajează cli-enţii să aducă înapoi ambalajele, care sunt expediate apoi la centrele specializate în trierea, reciclarea şi valorifica-rea lor. La prima vedere, noţiunea de lux durabil are ceva paradoxal. La urma urmei, cuvântul „lux”, provenit din latinescul „luxus”, evocă rafinamentul, lipsa de măsură şi futilul. Or, produsele durabile împărtăşesc, de asemenea, caracteristici „esenţiale” comune produselor de lux. Ele pun accentul pe origine, meşteşug şi durabilitate. Înainte ca mărcile de lux să aparţină marilor grupuri, investind sume colosale în marketing, ele erau afaceri familiale so-lide, reprezentau un patrimoniu cultural, simbolizau pri-ceperea, dar şi o formă de atemporalitate, în care bijute-riile şi ceasurile se transmiteau din generaţie în generaţie. Dacă aceste criterii sunt în continuarea valabile, trebuie să le adăugăm inovaţii ecologice şi sociale, indispensabile pentru a asigura un viitor durabil.

Mărcile de lux îşi stabilesc obiective

ambiţioase

20

Să protejăm natura pentru a proteja economia!

Cu scopul de a-şi asigura viitorul, mărcile de lux trebuie să vegheze la provocările de ordin social şi de mediu. În-călzirea planetei, despădurirea, epuizarea resurselor şi poluarea galopantă modifică condiţiile favorabile care au favorizat timp îndelungat avântul industriei de lux. În acest sens, Bernard Arnault, preşedinte şi director general al LMVH, care deţine 60 de mărci prestigioase, face urmă-toarea observaţie: „LVMH datorează mult naturii”. Iată de ce diferitele mărci ale grupului au înscris în centrul strate-giei lor măsuri în domeniul supravegherii lanţului logistic, al ecoproiectării, al iluminatului care economiseşte ener-gie, al managementului deşeurilor şi al protecţiei ecosis-temelor. Grupul a sponsorizat manifestarea organizată de The Bridge Foundation, „Crearea unei legături între lux şi mediu”, la Varşovia, ocazie cu care au fost examinate un mare număr din strategiile sale referitoare la integrarea conştiinţei de mediu în activităţile sale operaţionale.

Conturarea tendinţelor

Există un motiv temeinic să credem că acest sector poate juca rolul de catalizator în orientarea către o lume mai durabilă. Veniturile industriei de lux au depăşit 220 de mi-liarde de euro în 2014. Mărcile franceze ocupă o poziţie foarte solidă în acest domeniu, dominat de grupul LVMH, care afişează o cifră de afaceri de 30,6 miliarde de euro în 2014. Ţinând seama de scara acestei pieţe, comporta-mentele acestui sector pot avea o mare influenţă asupra atitudinilor consumatorilor şi a obiceiurilor lor, integrând dezvoltarea durabilă în argumentele de vânzare ale pro-duselor de lux. Faptul de a evidenţia modul de fabricare al unui produs cu materii prime de calitate care au un impact minim asupra mediului poate conferi unei mărci un avantaj concurenţial. În plus, mărcile de lux îşi fixează obiective ambiţioase în ceea ce priveşte reducerea emisi-ilor de CO2, diminuarea consumului de apă şi de deşeuri legate de producerea, eliminarea utilizării produselor chi-mice periculoase, de control al conduitei etice a furnizo-rilor. Consumatorii susţin activ acest proces, cerând măr-cilor lor preferate să adopte comportamente mai respon-sabile. Apariţia la nivel internaţional a unei conştiinţe so-ciale şi de mediu marchează cea mai importantă cotitură culturală a secolului XXI – segmentul luxului trebuie să fie în avangardă dacă mărcile sale vor să-şi păstreze pre-stigiul. Luxul durabil oferă, de asemenea, o oportunitate de a promova un consum responsabil al resurselor. Spre deosebire de concepţia actuală, care constă în „a cumpăra şi apoi a arunca”, designul axat pe durabilitate emoţională stimulează la cumpărarea de articole de calitate superi-oară. Mărcile de lux vor să proiecteze produse de calitate, care pot fi păstrate mult timp şi care se pot repara uşor, deosebindu-se astfel de produsele de larg consum, a căror perimare este programată.

Să producem mai mult utilizând mai puţine materiale şi energie!

Pentru a rămâne viabile, întreprinderile trebuie să ino-veze, optând pentru moduri de fabricare durabile şi să-şi reducă dependenţa de resurse care nu sunt regenerabile.

Veniturile industriei

luxului au depăşit

220 de miliarde de EURO

în 2014


Aceasta începe printr-o îmbunătăţire a productivităţii, a resurselor, şi anume, obţinerea mai multor produse şi ser-vicii utilizând mai puţine materiale şi energie. Belvedere, o marcă poloneză de votcă pe bază de secară, produsă şi distribuită de LVMH, a trecut de la păcură la gaz natural pentru fabrica de distilare de la Polmos Zyrardów şi şi-a îmbunătăţit eficacitatea energetică datorită unui sistem de recuperare a căldurii. Această soluţie i-a permis să-şi reducă volumul anual de emisii de CO2 cu 36%, adică cu 2 000 de tone. Marca a renunţat astfel la 900 de vehicule care transportau votca. În plus, grupul a lansat un program de optimizare a consumului de energie în 2012, punând la încercare noile tehnologii de iluminat cu LED, care au permis reducerea cu 50% a consumului de electricitate în magazinele Louis Vuitton din lumea întreagă. S-a dovedit, în plus, că LED-urile pun mai bine în valoare mărfurile expuse decât becurile cu incandescenţă sau cele fluores-cente tradiţionale. Pentru a combate poluarea, LVMH a făcut apel la CEDRE, o platformă consacrată reciclării şi valorificării deşeurilor rezultate din fabricarea, depozita-rea şi distribuţia produselor cosmetice. În 2014, ea a tratat peste 1 600 de tone de sticlă, carton, lemn, metal şi ma-teriale plastice. Firma de coniac Hennessy a efectuat şi ea câteva schimbări. În scopul reducerii emisiilor de CO2, ea şi-a modernizat parcul de vehicule rutiere, care numără

Avantajele soluţiilor ecologice trec dincolo de imaginea ecologică

22

de acum înainte peste 80% vehicule ecologice (electrice şi hibride). Societatea a instalat borne de alimentare cu electricitate pe locaţiile sale de producţie şi a oferit an-gajaţilor săi lecţii de conducere auto ecologică pentru a contribui la reducerea consumului de benzină, a numă-rului de accidente şi a cheltuielilor de întreţinere. Firma de produse cosmetice Sephora utilizează, la rândul ei, un parc de furgonete electrice pentru a deservi centrele sale de distribuţie din Franţa, limitând astfel costurile poluării urbane. În 2014, grupul LVMH a investit 16,6 milioane de euro în protecţia mediului, în managementul deşeurilor, reciclarea apei, reducerea poluării solurilor şi în diverse proiecte destinate a susţine biodiversitatea. Grupul a in-vestit, de asemenea, în implementarea unui sistem de ma-nagement de mediu astfel încât, la sfârşitul lui 2014, 42% din instalaţiile sale industriale, logistice şi administrative erau certificate în conformitate cu ISO 14001. Acest de-mers permite mărcilor grupului să măsoare impactul de mediu al activităţilor lor, să se înscrie într-o dinamică de îmbunătăţire continuă şi să întărească credibilitatea anga-

jamentului lor faţă de mediu. LVMH a obţinut certificarea în conformitate au ISO 14001 a lanţului logistic Marochi-nărie şi Accesorii Louis Vuitton, de la ieşirea din atelierele fabricii până la porţile magazinelor.

Mărci preocupate de dezvoltarea durabilă

Mărcile de lux îşi construiesc acum o imagine preocupată de aspectele sociale şi de mediu. Şi, de fapt, putem să ne imaginăm o inovaţie mai atrăgătoare pentru un consu-mator bogat, preocupat de aspectele ecologice decât un ambalaj isoterm, biodegradabil, pe bază de feculenţi de cartofi şi hârtie, pusă la punct pentru şampania Veuve Clicqot? În acelaşi timp, firma Guerlain a luat iniţiativa de a proteja albinele. În calitate de simbol la mărcii, aceşti agenţi de polenizare indispensabili au o semnificaţie deo-sebită pentru firmă, care sponsorizează protecţia speciei unice de albine negre bretone din insula Ouessant. Firma susţine, de asemenea, refacerea pădurilor tropicale, prin intermediul centrului său de cercetare Orchidarium, care


cuprinde trei centre în lume: o grădină experimentală în Geneva, o rezervă naturală în China şi un laborator de cercetare fundamentală la Strasbourg (Franţa). Argumen-tul economic în favoarea dezvoltării durabile este cu atât mai convingător cu cât avantajele soluţiilor ecologice trec dincolo de imaginea ecologică, permiţând astfel stimula-rea rezultatelor financiare, datorită unei eficacităţi sporite şi unei reduceri a costurilor.

O viaţă „dulce”

Luxul a devenit durabil. Sunt convinsă de faptul că cei care solicită produse de calitate superioară nu fac compromi-suri de etică – luxul şi durabilitatea merg mână în mână. „Să cumpărăm mai puţin şi să facem astfel încât lucrurile să dureze mai mult!”. Aceasta este noua lozincă pentru un mod de viaţă durabil şi modern. Oricât de atrăgătoare poate părea ideea de a ne limita consumul, de a deveni mai cumpătaţi pentru a ne rezolva problemele mondiale, trebuie să constatăm că acest lucru este imposibil. Punând însă accentul pe produse durabile şi de bună calitate, măr-cile de lux joacă un rol important în a găsi un mijloc de a răspunde durabil la necesităţile lumii.

Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus, nr. 114 ianuarie-februarie 2016, revista Organizaţiei Inter-naţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO www.iso.org). Editor: [email protected]. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: [email protected]

Luxul şi durabilitatea pot merge mână în mână


La prima vedere, grupul Mutua Madrilena seamănă cu orice mare companie dinamică de asigurări. Acesta nu-mără 10 milioane de clienţi în diferite ramuri ale asigu-rărilor: automobile, vehicule pe două roţi, viaţă, sănătate, protecţie juridică, locuinţe, decese, asistenţă, indemniza-ţii, accidente, fonduri comune de plasare şi pensii private. Activele sale sunt evaluate la 6 644 milioane de euro şi are 6 000 de angajaţi. Grupul este mândru de clădirile sale, care răspund necesităţilor clienţilor săi celor mai exigenţi. Totuşi, grupul a făcut de curând o constatare: bunul că-ruia trebuie să-i acordăm cea mai mare atenţie îl consti-tuie planeta pe care călcăm. Mutua a luat deci hotărârea de a nu mai amâna protecţia mediului şi de a-şi reduce consumul de energie. După cum explică Mario Cabezos, responsabil în domeniul mediului şi al prevenirii riscu-rilor la Mutua Madrilena: „Grupul este foarte angajat în

Mutua Madrilena şi provocarea energieiCând Mutua Madrilena, unul dintre cele mai importante grupuri spaniole de asigurări, a decis să implementeze ISO 50001, referitor la sistemele de management al energiei, se ştia că nu va fi un lucru uşor. Cu cele 23 de clădiri ale sale, cu suprafaţa totală de 208 000 m2, acesta s-a gândit că me-rita efortul. Acum angajaţii culeg roadele.

protecţia mediului şi în promovarea unei mobilităţi du-rabile. Dorim să ne situăm în avangarda sistemelor, me-todelor, instrumentelor şi tehnicilor de vârf pentru a îm-bunătăţi utilizarea resurselor, managementul deşeurilor şi eficacitatea energetică în clădirile noastre”. La Mutua, managementul energiei este mai mult decât o responsa-bilitate socială, este, de asemenea, un atu comercial. Efi-cacitatea energetică prezintă un interes comercial. Astfel, economiile realizate în diferitele clădiri ale grupului per-mit clienţilor reducerea costurilor şi fac oferta imobiliară mai competitivă.

În căutarea instrumentului adecvat

„Aventura” Mutua Madrilena a început la mijlocul lui 2013 când, în urma analizei a diferite sisteme de management

26

de mediu, managementul de la cel mai înalt nivel al fir-mei a optat pentru realizarea conformităţii cu standardul ISO 50001, considerându-l instrumentul cel mai potrivit pentru îmbunătăţirea continuă şi realizarea de economii de energie. „Standardul ISO 50001 răspunde perfect nece-sităţilor noastre prin implementarea sa polivalentă şi fle-xibilă, axată pe economiile de energie”, explică Mario. „De asemenea, ea ne permite să evaluăm importanţa şi ritmul aplicării diferitelor măsuri conform cu planurile noastre strategice”. Provocării de a include sediul grupului şi ma-rile clădiri închiriate în sistem, societatea de asigurări a decis să-i adauge pe cea a consumului de apă, aceasta din urmă constituind o resursă limitată în Spania.

Factori de succes

Când Mutua Madrilena şi-a început implementarea siste-mului de management al energiei în 14 clădiri gestionate de un personal de mentenanţă externă, sarcina părea co-losală, dar experienţa a arătat că nu era chiar aşa. Odată ce principalele elemente au fost controlate – angajamentul managementului de la cel mai înalt nivel, domeniile in-tegrate şi corelate ale societăţii, precum şi ale societăţilor partenere şi activităţile de instruire la toate nivelurile de responsabilitate – sistemul a început să funcţioneze bine. „Era indispensabil să controlăm aceste elemente pentru a ne atinge obiectivele”, declară Mario. Adeziunea fiecăruia la proiect era, de asemenea, o condiţie sine qua non. „O parte a succesului nostru constă în crearea unui comitet dedicat economiilor de energie şi eficacităţii energetice,

care cuprindea participarea managementului, cu roluri şi responsabilităţi stabilite în cadrul sistemului nostru. Acest organ a constituit un instrument esenţial în luarea deciziei şi în implementarea unei îmbunătăţiri continue”, conchide el. Diferitele activităţi de instruire au demon-strat, de asemenea, că participarea era indispensabilă pentru a îmbunătăţi sistemul şi au fost create canale cu geometrie variabilă pentru a trata eventualele propuneri sau probleme. Totuşi, din punctul de vedere al lui Mario, acest sprijin vast nu ar fi putut fi niciodată obţinut fără angajamentul managementului, inclusiv al preşedintelui grupului. Deşi pentru o societate de asigurări, impactul consumului de energie poate părea relativ nesemnificativ, managementul de la cel mai înalt nivel al Mutua a vrut să se doteze cu un sistem benefic întreprinderii, clienţilor săi şi societăţii în ansamblu.

Bilanţul avantajelor

Implementarea sistemului de management al energiei pentru grupul Mutua Madrilena a început în aprilie 2014. De atunci, au fost realizate economii importante, mai ales datorită scăderii consumului de electricitate (-8,33%), de gaze (-39,28%), de motorină (-24,60%) şi de apă (-4,01%). „Interesant în sistem este faptul că el ţine seama de im-pactul de variabile asupra consumului, precum riscurile climatice sau gradul de ocupare a clădirilor”, adaugă Ma-rio. Pentru analiza rezultatelor, Mutua se bazează pe me-tode statistice care stabilesc incidenţa asupra consumului energetic pe care o exercită schimbările meteorologice


şi numărul de lucrători. Astfel, cea mai mică reducere a consumului reprezintă rodul unui management mai bun al energiei, nu cel al factorilor externi. Majoritatea eco-nomiilor decurg din adaptări ale controlului operaţional. „Este vorba de un sistem bazat pe o analiză aprofundată. Deciziile referitoare la data şi la ora începutului producţiei şi al încetării acesteia sau reglarea temperaturii de vârf şi a temperaturii de retur au un impact considerabil asupra rezultatelor finale”, explică Mario. Alt element interesant îl constituie faptul că aceste economii au fost realizate cu investiţii reduse, astfel încât întreprinderea nu a aşteptat mult timp pentru a culege roadele. „Sistemul energetic a îmbunătăţit rezultatele financiare ale întreprinderii şi competitivitatea acesteia din urmă pe piaţa imobiliară”, conchide Mario. Dacă o eficacitate sporită înseamnă eco-nomii importante, elementul crucial îl constituie faptul că s-au pus bazele unui sistem proiectat pentru a garanta performanţe energetice superioare în viitor. Mutua Ma-drilena şi-a auditat de curând sistemul său ISO 50001 şi a obţinut certificarea de conformitate cu standardul fără a se constata nici un aspect de neconformitate pentru toate cele 14 clădiri. „Putem să ne mândrim, de acum înainte, cu faptul că posedăm unul dintre cele mai eficace sisteme de management din toată Spania!”, se bucură Mario


%

%

%

%

Mutua Madrilena în cifre

Pentru Mutua Madrilena, certificarea în conformitate cu ISO 50001 a permis realizarea următoarelor economii:

Electricitate Motorină

Gaze Apă

Mario Cabezos (în centru), înconjurat de Noelia Fernandez şi de Tómas Sánchez-Barriga – echipa de management al energiei a Mutua Madrilena

28

Crédit Agricole Immobilier şi ISO 50001

Orice persoană care răspunde de un patrimoniu imobiliar comercial ştie cât este de important să îţi planifici temeinic consumul de energie. Cu certificarea ISO în conformitate cu standardul ISO 50001, obţinută recent, Crédit Agricole Immobilier anunţă un viitor promiţător pentru imobilele destinate birourilor inteligente.


Înmulţirea riscurilor generate de dereglarea climatică, creşterea cererii de locuri de muncă mai durabile şi dez-voltarea tehnicilor de construcţie inteligente stimulează proprietarii de imobile comerciale să investească în mă-suri de eficacitate energetică pentru întregul lor porto-foliu imobiliar. Construcţiile existente reprezintă până la 40% din consumul energetic mondial, fără a pune la so-coteală emisiile de gaze cu efect de seră asociate, sectorul imobiliar oferind un potenţial considerabil pentru a influ-enţa urmărirea şi aplicarea eficacităţii energetice. Cu cele 2,9 milioane de m2 de birouri şi de locuinţe, Crédit Agri-cole Immobilier (CA Immobilier) – expert în domeniul imobiliarelor al Grupului Crédit Agricole – nu este străin de această tendinţă. Pentru promotorul francez de imo-biliare, angajat de mai mulţi ani în dezvoltarea durabilă, implementarea unui sistem de management al energiei bazat pe standardul ISO 50001, s-a impus în mod evident, pentru reducerea amprentei sale energetice.

Iniţial, o motivaţie puternică

Impulsul pentru implementarea lui ISO 50001 a fost dat în aprilie 2014, cu obiectivul de a obţine certificarea în luna decembrie a aceluiaşi an. Şapte-opt luni reprezintă o perioadă scurtă, când ştim că un proces de certificare se desfăşoară, în general, în 12 luni. Proiectul se înscrie într-o logică de continuitate; el este coerent cu demersul de responsabilitate socială (RSE) al grupului Crédit Agri-cole, fapt care îi facilitează implementarea. Până acum, domeniul de certificare al ISO 50001 acoperă două locaţii, care primesc colaboratori ai grupului din regiunea pari-ziană:

„Evergreen” – la Montrouge, un campus de opt hectare, •unde sunt instalate Crédit Agricole S.A. şi o parte a filia-lelor sale şi deja certificatul „NF HQETM Clădiri cu altă destinaţie decât cea comercială” din 2011, care permite recunoaşterea clădirilor ale căror performanţe de mediu şi energetice corespund celor mai bune practici actuale;„Greenfield” – unul din cele două centre de date ale gru-•pului, deschis în 2011 la Chartres, care îi centralizează marile sisteme informaţionale. Crédit Immobilier s-a angajat dintotdeauna în demersuri de certificare de me-diu. În amonte, în faza de proiectare, el stabileşte pro-filul energetic al imobilelor sale, cu realizări certificate precum HQE Construction/Rénovation şi BREEAM, care permit urmărirea obiectivelor de performanţă du-rabilă, lăsând un loc important analizei ciclului de viaţă a construcţiilor. Apoi, în fază de exploatare, promotorul imobiliar prelungeşte acest angajament, iniţiind demer-suri de certificare în conformitate cu ISO 14001 şi/sau HQE Exploitation. Pentru întreprindere, aceste audituri energetice sunt un mod de a anticipa reglementarea.

Crédit Agricole Immobilier s-a angajat

de mult timp în demersuri de certificare

a mediului

30

Urmarea logică

Au fost obţinute alte certificări, mai ales HQE Exploita-tion a campusului Evergreen la Montrouge, cu un nivel „foarte performant” (nivelul cel mai ridicat) pentru obiec-tivul „energie”. Cât despre centrele de date, acestea sunt certificate „Tier 4”, care garantează cel mai înalt nivel de disponibilitate (adică 99,99%). Această categorie de cen-tre de date este complet redundantă la nivelul circuitelor electrice, al răcirii şi al reţelei, fapt care permite remedi-erea incidentelor tehnice, fără a întrerupe niciodată dis-ponibilitatea serverelor în funcţiune. Procesele structu-rale fiind deja funcţionale, certificarea în conformitate cu ISO 50001 continuă activitatea începută cu câteva luni înainte. Modul „proiect” este adoptat cu toate părţile in-teresate, cu colaboratori ai CA Immobilier şi prestatori de servicii şi sunt desemnaţi experţi pentru a conduce ope-raţiunile în domenii specifice, în mod deosebit, aspectele energetice.

Mai mult decât s-a sperat

La început, obiectivul a fost să se reducă cu 15% consumul energetic pentru perioada 2011-2014 la toate imobilele şi birourile gestionate de CA Immobilier şi ocupate de Cré-dit Agricole S.A. şi filialele sale din regiunea pariziană. Aceasta a necesitat o organizare eficientă. Prin rigoarea proceselor sale, ISO 50001 permite coordonarea şi con-trolul energiei astfel încât, foarte repede, întreprinderea a putut obţine certificarea. Împreună cu alte certificări, standardul poate să răspundă obiectivelor fixate, dar le poate chiar depăşi, reducând consumurile energetice cu 19%, ceea ce echivalează cu o reducere de 316 tone de CO2 (o diminuarea cu 4% a totalului emis de cele două clădiri).

Soluţionarea provocărilor

Integrarea lui ISO 50001 conduce la stabilirea rolurilor diferitelor părţi interesate – manageri operaţionali de locaţii, furnizori externi de servicii şi la identificarea şi validarea fluxurilor şi circuitelor de decizie în amonte de desfăşurarea planurilor de acţiuni în faza „realizare”. Im-plementarea lui 50001 a permis indicarea îmbunătăţirilor necesare care trebuie aduse sistemului de management. Astfel, a fost lansată o cerere de ofertă pentru a recruta un nou furnizor de servicii tehnice care să ghideze întreprin-derea în demersul său de implementare a standardului, fapt care conduce la integrarea în contractul de menta-nanţă a coordonării ISO 50001 cu un sistem de bonus/malus mai perfecţionat decât cel precedent.

O integrare în doi timpi

Mai mult decât o linie de conduită, dezvoltarea durabilă constituie pentru CA Immobilier motorul modelului imo-biliar de mâine. De la obţinerea certificării în conformi-tate cu ISO 14001 – în 2007 – întreprinderea integrează dezvoltarea durabilă în toate procesele sale. Or, în anul certificării în conformitate cu ISO 50001 era important să se distingă managementul ISO 50001 de celelalte sisteme de management – ISO 9001 (managementul calităţii),

Evergreen, sediu al Crédit Agricole S.A., şi-a redus cu 11% consumul energetic


ISO 14001 (managementul de mediu) şi responsabilita-tea socială. Timpul era prea scurt pentru a implementa şi ISO 50001. Însă în 2015, el a fost integrat în aceste sisteme de management, cu planuri de acţiune proprii standardu-lui, mai ales în ceea ce priveşte extinderea certificării. As-tăzi, obiectivul este să existe un singur audit pentru toate certificările.

Managementul energetic pentru toţi

Pe baza acestor succese, CA Immobilier îşi propune să-şi extindă certificarea în conformitate cu ISO 50001 la în-tregul său patrimoniu imobiliar, cu date diferite în funcţie de „maturitatea” locaţiilor. Apoi, fiecare locaţie a portofo-liului imobiliar va fi studiată de la caz la caz, întrucât un asemenea demers depinde şi de utilizator. O certificare va fi propusă fiecărei locaţii: o certificare adaptată schemei imobiliare pe termen lung, politicii sale de responsabili-tate socială a întreprinderii şi strategiei managementului.


Despre întreprindere

Expert imobiliar al grupului Crédit Agricole (bancă şi societate de asigurări), Crédit Agricole Immobilier asigură gestionarea imobilelor de birouri ocupate de 750 de colaboratori ai Crédit Agricole S.A., precum şi a filialelor sale din Ile-de-France, un portofoliu care reprezintă 51 de clădiri, adică 450 000 m2 de birouri. Până la sfârşitul lui 2014, 29 de procente din suprafaţa beneficiau de o certificare de mediu, făcând din Crédit Agricole primul grup bancar care finanţează energiile regenerabile în Franţa.

32

Servicii de consultanţă

Utilizarea serviciilor de consultanţă în domeniul managementului poate ajuta organi-zaţiile să se dezvolte, cu condiţia ca aceste servicii să fie la înălţime. Un nou standard – în curs de elaborare – îşi propune să ajute firmele de consultanţă să facă astfel încât clienţii lor să beneficieze la maximum de pe urma serviciilor oferite. Sfera de activitate a firmelor de consultanţă în domeniul managementului este vastă. Ele pot ajuta organizaţiile să-şi îm-bunătăţească modul de funcţionare la diferite niveluri: comercializarea unui produs, inovarea, proiectarea şi optimizarea organizaţională, informatizarea sau formarea în domeniul IT. Sectorul consultanţei în domeniul managementului exercită, de asemenea, o puternică influenţă asupra scenei politice, cu o creştere de 1 000% a cheltuielilor publice consacrate acestui tip de servicii – tendinţă înregistrată în ultimii ani.

Având în vedere rolul său de prim plan în rândul întreprinderilor şi al autorităţilor publice în ceea ce priveşte influenţa exer-citată asupra deciziilor majore şi importanţa tot mai mare care îi este consacrată în bugetul firmelor, sectorul consultaţiei în domeniul managementului trebuie de acum înainte să răspundă unor aşteptări mai ridicate, unor cerinţe mai stricte şi să aducă dovezi concrete în ceea ce priveşte recuperarea investiţiei.

Viitorul standard ISO 20700, Ghid pentru servicii de consultanţă în domeniul managementului, are ca scop să ajute fir-mele de consultanţă să-şi îmbunătăţească transparenţa şi înţelegerea misiunilor lor în rândul clienţilor astfel încât să obţină rezultate mai bune. Acest document – în curs de elaborare – a trecut în stadiul de proiect de standard internaţional (DIS), în cursul căruia membrii ISO sunt invitaţi să voteze şi să formuleze observaţiile lor cu privire la textul documentului înainte ca acesta să treacă în stadiul de proiect final, care precede publicarea sa.

Potrivit lui Robert Bodenstein, preşedinte al comitetului ISO (ISO/PC 280), care răspunde de proiect, acest standard se bazează pe studiile şi pe experienţa unei game largi de firme de consultanţă şi clienţi ai acestora. El prezintă recomandări care îşi propun să îmbunătăţească specificaţiile care se aplică serviciilor de consultanţă în domeniul managementului şi nivelului prestaţiilor pe care le oferă.

„Documentul va furniza un ghid cu privire la cele mai bune practici, pentru ca, de o parte şi de alta, să se înţeleagă clar care sunt criteriile de eficacitate şi de eficienţă ale unui asemenea serviciu, obiectivele căutate şi responsabilităţile respective. Acest ghid va permite organizaţiilor să obţină rezultate mai bune datorită serviciilor de consultanţă şi firmelor de servicii de consultanţă pentru a demonstra mai bine valoarea pe care ele o pot aduce clienţilor”.

Doamna Ilse Ennsfellner, responsabilă a grupului de lucru al comitetului care răspunde de elaborarea standardului, a sub-liniat că avantajele standardului vor fi evidente imediat ce acesta va fi publicat şi utilizat.

„Ca în cazul tuturor standardelor ISO, cu cât documentul va fi utilizat, cu atât sectorul va obţine avantaje prin promovarea de bune practici în rândul consultanţilor şi al clienţilor lor, precum şi de principii de transparenţă pentru toţi”.

Orice parte interesată este invitată să formuleze observaţii cu privire la textul proiectului de standard, contactând membrul ISO din ţara sa. În cazul României, acesta este Asociaţia de Standardizare din România – ASRO.

Publicarea lui ISO 20700 este prevăzută pentru 2017.

Traducere: Maria Bratu, Comunicat ISO/2016

25% din preţul �abonamentului la standardele române, indiferent de mărimea acestuia

30% din preţul aplicaţiei � la achiziţionarea produsului InfoStandard WEB

10 % din valoarea tarifului �pentru cursurile organizate de ASRO, inclusiv în sistem e-learning

25 % din tariful perceput �la certificarea unui produs (acordarea dreptului de utilizare a mărcilor naţionale de conformitate cu standardele naţionale, respectiv marca SR sau marca SR-S) pentru următoarele etape: solicitare iniţială, elaborare şi semnare contract, analiza documentaţiei solicitantului, redactare raport final, eliberare, eliberare Licenţă pentru certificare.

În limita sumei de � 5 % din valoarea cotizaţiei anuale, achitată integral pentru anul în curs, membrul ASRO poate beneficia gratuit, o dată pe an, la solicitarea acestuia, de orice serviciu oferit de ASRO (preţul standardelor române comandate la ASRO, aplicaţia Infostandard, Revista Standardizarea etc.).

50 lei+TVA � (faţă de 200 lei+TVA) pentru persoane juridice fără scop lucrativ, cu excepţia persoanelor juridice fără scop lucrativ care promovează şi apără interese cu caracter social (de protecţie a muncii, familiei, copilului, a intereselor consumatorilor etc.), cultural, de protecţie a mediului,

200 lei+TVA � (faţă de 450 lei+TVA) pentru persoane juridice constituite în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ.

* Pentru mai multe informaţii puteţi accesa site-ul ASRO www.asro.ro secţiunea Standardizare/condiţii devenire membru in CT ASRO.

Pentru membrii persoane juridice cu scop patri- �monial, cât si pentru membrii Colegiului E (a că-ror cotizaţie este de 2000 lei /an) acordarea unui pachet de servicii anual alcătuit din principalele mijloace de informare în domeniul standardizării, care cuprinde punerea la dispoziţie a următoare-lor publicaţii:

Revista Standardizarea – format electronic;•Buletinul Standardizării – format electronic;•Catalog InfoStandard Cloud.•

Reclamă instituţională în revista “Standardizarea” �(în limita a şase pagini de revistă/număr)

Curs de iniţiere în domeniul standardizării naţio- �nale pentru câte un reprezentant din partea fie-cărui membru, în scopul unei mai bune cunoaş-teri a sistemului de standardizare, a angrenajelor şi funcţionării lui.

Nota: Membrii ASRO beneficiază de facilităţi numai după achitarea integrală a cotizaţiei pe anul în curs.

Deveniţi membru ASRO ACUM !FACILITĂŢI ACORDATE MEMBRILOR ASRO

ACCES PRIORITAR LA SERVICIILE OFERITE DE ASRO

REDUCERI DE TARIFEREDUCERE LA TAXA DE MEMBRU ÎN COMITETELE TEHNICE ALE ASRO

PRODUSE/SERVICII GRATUITE

Revista „Standardizarea” este editată de Editura STANDARDIZAREATelefon : 021-316 99 74, e-mail: [email protected] , www.standardizarea.ro Răspunderea privind corectitudinea informaţiilor prezentate revine în întregime autorilor. Reproducerea totală sau parţială a materialelor este interzisă, fără acordul scris al redacţiei. Revista „Standardizarea” se poate procura prin abonament sau la liber numai de la ASRO.Costul unui abonament anual este de 163,5 lei, TVA inclus. Preţul unui număr din revista „Standardizarea”, în afara abonamentului, este de 15,5 lei, TVA inclus

ISO – Organizaţia Internaţională de Standardizare (înfiinţată în 1947)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie, agricultură, standarde fundamentale,

produse de uz casnic şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje) şi tehnologia informaţiei (JTC 1) şi sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 165 membriNumăr de comitete tehnice: 238Număr de documente de standardizare în vigoare: peste 20 493

IEC – Comisia Electrotehnică Internaţională (înfiinţată în 1907)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în electrotehnică, electronică, inginerie

electrică), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 60 membri, 23 asociaţiNumăr de comitete şi subcomitete tehnice: 174Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 178

ITU – Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii (înfiinţată în 1865)

Domeniu de activitate: telecomunicaţiiNumăr de membri: 193 de state membre, peste 700 de membri clasificaţi pe sectoare de activitate şi 100 de membri afiliaţi

CEN – Comitetul European de Standardizare (înfiinţat în 1961)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie şi agricultură, standarde

fundamentale, produse pentru casă şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 33 membri, 17 afiliaţiNumăr de comitete tehnice: 313Număr de documente de standardizare în vigoare: 15 615

CENELEC – Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnică (înfiinţat în 1973)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în

electrotehnică, electronică, inginerie electrică), sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: 33 membri, 13 afiliaţiNumăr de comitete tehnice: 68Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 372

ETSI – Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii (înfiinţat în 1993)

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul telecomunicaţiilor şi

sisteme de certificare şi acreditare.Număr de membri: peste 800 din 64 de ţăriNumăr de comitete tehnice: 32Număr de standarde şi alte documente în vigoare: 34 601

ORGANISME INTERNAŢIONALE DE STANDARDIZARE

ORGANISME EUROPENE DE STANDARDIZARE

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA – ASROADRESĂ POŞTALĂ: Str. Mendeleev, nr. 21-25, 010362, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA

www.asro.roe-mail: [email protected], [email protected]://magazin.asro.rohttp://standardizare.wordpress.com/

Secretariat Director General: Tel: 021/316 32 96, Fax: 021/316 08 70Serviciu vânzări–abonamente: Tel: 021/316 77 25, Fax: 021/312 94 88Birou Imagine şi Relaţii Parteneriale: Tel: 021/316 99 74Serviciu Formare profesională: Tel/Fax: 021/313 55 26Marketing-Redacţie, Producţie: Tel: 021/316 99 74Biblioteca electronică: 021/316 77 25

© ASRO 2016Editura Standardizarea 2016

Standardizarea ASRSROO 2016 web.pdf · Motoare termice 32 . Generatoare de ... 34. Produse biocide...

Documents

Transcript of Standardizarea ASRSROO 2016 web.pdf · Motoare termice 32 . Generatoare de ... 34. Produse biocide...