Stadiul senzorio-motor ( 0-2 ani )

Debutul vietii copilului trebuie raportat la felul in care acesta se dezvolta in primii doi ani de viata. Aceasta cu atat mai mult cu cat acesti primi doi ani sunt dominati de dependenta copilului fata de parinti, majoritatea trebuintelor sale neputand fi satisfacute decat prin interventia adultilor.

Inca de la nastere, copilul isi construieste zi de zi o lume, adaugand fiecare noua experienta, fiecare noua informatie.. La constructia acestei lumi, adultii ce inconjoara copilul isi aduc o foarte mare contributie.

Copilul isi reprezinta lumea in termeni de actiuni - supt, apucat, privit, aruncat - cu ajutorul carora manipuleaza obiecte, nu reprezentari interne.In aceasta perioada copilul invata sa isi coordoneze simturile cu comportamentul motor .

(0-1 luna)Din reflexele cu care copilul este echipat la nastere, unele nu au importanta cognitiva, si fie ca dispar in timp (reflexul Moro), fie ca raman neschimbate (cascatul). Reflexele cu importanta cognitiva - suptul, miscarile oculare, miscarile bratului, ale mainii - se dezvolta semnificativ in functie de exercitiul constant si de aplicarea repetata la obiecte si evenimente externe. Comportamentul este in mare parte asimilator pe parcursul acestei perioade. Apar totusi alterari minimale ale reflexelor (de ex. la supt, distinge intre un deget tare si sanul moale).

(1-4 luni)Are loc evolutia schemelor individuale - supt, privit, ascultat, vocalizat, prins - prin practica; l Totodata se realizeaza si coordonarea schemelor: vaz si auz (aude un sunet si intoarce capul si ochii); supt (duce la gura si suge orice prinde in mana, si ia in mana tot ce se gaseste in gura); vaz- cea mai importanta coordonare (apuca obiectele vizibile si aduce la ochi obiectele pe care le ia in mana).Este stadiul reactiilor circulare primare - comportamentul este circular pentru ca este repetat, si primar pentru ca implica un singur act, initiat neintentionat de copil. Reactiile circulare primare sunt centrate pe propriul corp al copilului. Nu exista o diferentiere intre sine si lumea exterioara.

(4-8 luni)Copilul incepe sa exploreze obiectele si evenimentele dinafara. Este stadiul reactiilor circulare secundare; o actiune motorie a copilului duce la un rezultat neasteptat, dar interesant perceptual, acest lucru ii provoaca placere, si ca urmare copilul reia actiunea (de ex., ia si scutura o jucarie, care scoate un sunet incitant).Nu percepe insa cauzalitatea, si in concluzie nu exploreaza cauzele evenimentului placut pentru el. Este chiar indoielnic ca ar percepe diferenta dintre actiunea sa motorie si rezultatul produs in mediu.

(8-12 luni)Aici apar in mod clar comportamente intentionale, tip mijloace-scop. Integrarea schemelor secundare urmeaza acest patern: copilul exerseaza (de ex. iti impinge mana) pentru a face posibila aplicarea unei alte scheme - scop (pentru ca tu sa produci un efect senzorial interesant in beneficiul lui).O alta caracteristica este capacitatea de a anticipa - nu anticipeaza doar exercitarea unei scheme proprii, ci si ocurenta unui eveniment din lumea exterioara, care nu e legat direct

1

(stimul-raspuns) de comportamentul sau, (vede ca mama o ia inspre usa si anticipeaza iesirea ei din camera).

(12-18 luni)Copilul exploreaza activ, intentionat, prin incercare si eroare, proprietatile reale sau potentiale ale obiectelor, prin cautarea continua a unor noi si diferite moduri de a actiona asupra lor. Variaza schemele deliberat si gaseste noi mijloace pentru scopuri familiare.Este stadiul reactiilor circulare tertiare - de tipul conduitei suportului (un obiect aflat la distanta poate fi apropiat daca il tragi de sfoara sau de suportul pe care sta).

(18-24 luni) Apare capatatea de a reprezenta obiectele prin simboluri si de a actiona inteligent relativ la aceasta realitate simbolizata. Copilul incepe sa produca si sa inteleaga, de exemplu, un cuvant ca fiind o reprezentare simbolica pentru o clasa de obiecte. Isi eprezinta si incearca noi mijloace pe plan mintal, in loc de a le exterioriza in actiune (de ex., dupa ce esueaza in a scoate un obiect dintr-o cutie de chibrituri cu deschizatura prea mica, inchide /deschide gura de cateva ori, apoi rapid largeste deschizatura cutiei si recupereaza obiectul). Pe langa acest tip de rezolvare de probleme pe plan mental.copilul este capabil de: imitatie amanata (actiuni la care a fost martor, dar pe care nu le-a imitat atunci sunt reproduse detaliat mai tarziu) ; joc simbolic (de ex., spune “sapun” in timp ce “se face” ca se spala pe maini) ; limbaj . Din acest moment inteligenta senzoriomotorie nu dispare total din viata copilului, dar capata o pondere mai mica, pentru ca, in raport cu inteligenta simbolica este mai lenta, opereaza pas cu pas (o singura actiune pentru un moment dat), este orientata pe actiuni si rezultate concrete, este personala si necomunicabila (fiecare fiind prizonierul propriei lumi cognitive).

Permanenta obiectului

Pe langa capacitatea progresiva de a controla si investiga mediul (descrisa de substadiile de mai sus) o achizitie esentiala a stadiului senzoriomotor o reprezinta dezvoltarea progresiva a conceptului permanentei obiectului. Acesta se refera la un set de asumptii implicite despre natura si comportamentul obiectelor (inclusiv noi insine), anume: - obiectele coexista ca entitati fizice independente, distincte, in acelasi spatiu;- existenta obiectelor e independenta de interactiunea noastra cu ele (un obiect disparut din campul nostru vizual nu inceteaza sa existe, iar a vedea, a auzi etc. un obiect nu echivaleaza cu existenta fizica a obiectului); - comportamentul obiectelor e independent de contactul nostru cu ele (un obiect disparut din campul vizual poate fi mutat de altcineva in alta parte).

(0-4 luni)Copilul urmareste cprivirea un obiect in miscare, iar la disparitia acestuia (de ex., dupa un ecran) fie isi pierde interesul, fie continua sa priveasca la locul unde obiectul a fost vazut ultima oara. Nu cauta vizual/manual obiectul disparut.Nu exista dovezi ca din punctul de vedere al copilului obiectul exista si dupa ce a “disparut” din campul vizual.

(4-8luni) Anticipeaza vizual pozitia viitoare a obiectului prin extrapolarea directiei de miscare.

2

Recunoaste si apuca obiectele familiare chiar ocluzate partial, dar nu si daca sunt complet acoperite. Deci obiectul nu este ceva independent de contactul vizual al subiectului cu el.

(8-12 luni)Cauta si gaseste obiectele ascunse , chiar daca ele nu sunt deloc vizibile.Apare eroarea A-B (cauta obiectul in locatia A, dar nu si in B), pentru ca, nu are o imagine clara si constienta a obiectului disparand sub cuvertura, ci si-a format doar o deprindere senzoriomotorie sau o regula de comportament de tipul “Cauta aici, sub asta, si vei avea o experienta interesanta vizual-tactila”. Cu alte cuvinte, nu apare o diferentiere completa intre actiunile proprii si obiect.

(12-18 luni)Invata treptat sa caute in orice loc a vazut disparand obiectul ultima oara, dar nuisi poate reprezenta orice modificare ulterioara a locatiei obiectului dupa ce acesta a disparut .

(18-24 luni)Foloseste indicii vizibili ca baza pentru reprezentarea traseelor sau locatiilor invizibile ale obiectului. Prin imitatia amanata si jocul simbolic dovedeste ca este in stare sa evoce reprezentarile interne simbolice ale obiectelor absente. Existenta obiectului deci ramane invarianta in ciuda contactului nostru perceptual - variabil - cu el.

Trebuintele de baza ale copilului

Rolul acestor necesitati este foarte mare in copilaria mica. Se vorbeste, in esenta de trebuinte ce se cer satisfacute ciclic si trebuinte permanente.

Ciclica este nevoia de alimentare, somn, apa etc, in timp ce trebuinta de aparare, orientare, investigare a mediului este permanenta.

Trebuintele de aparare devin acum active, exprimandu-se prin miscare si tipat in caz de disconfort si prin somn in caz de oboseala.

In continuare, apar si o serie de nevoi psihologice, cum este aceea de de a forta prezenta adultilor, fapt ce marcheaza trecerea de la autocentrism, cand copilul este centrat asupra propriului corp, nevoile biologice primand, la alocentrism, copilul incepand sa interactioneze si sa manifeste interes pentru ceea ce se afla in jur.

Cerinta de afectiune este puternica in aceasta etapa, mai ales cea din partea mamei , fiind deosebit de activa.

Conduite caracteristice

Desi primii ani de viata sunt incarcati de dependente, aceasta perioada este totodata si perioada incipienta de dezvoltare a independentei, prin trei tipuri de conduite, ce se obtin acum:

Apucarea si manuirea elementara a obiectelor; Mersul; Rostirea primelor cuvinte.

Tot in aceasta etapa, apar o serie de conduite caracteristice inteligentei elementare, senzoriomotorii, copilul incepand sa sesizeze existenta unei cauzalitati primare.De exemplu

3

daca se flutura o batista deasupra fetei copilului dupa ce el incearca sa apuce batista de cateva ori, se opreste la un moment dat si apuca mana care tine batista.

Comunicarea verbala

Ganguritul constituie prima forma incipienta a vorbirii. El cuprinde intai vocale neclare , apoi din ce in ce mai clare, urmeaza consoanele, ultimul sunet care se pronunta fiind sunetul "r".

In jurul varstei de cinci luni incepe procesul lalatiunii, ce constituie o faza superioara a ganguritului presupunand emiterea de catre copil a unor repetitii de silabe.

Mai departe apar primele cuvinte denumite si cuvinte - propozitii, deoarece ele cuprind numeroase imitari de sunete; obiectele fiind denumite prin sunetele pe care le produc (pisica este miau, cainele, ham-ham etc).

Odata cu aparitia vorbirii copilul nostru va trece intr-un stadiu superior de dezvoltare, stadiul preoperational.

NEGHINA AURICA(cls.a-X-a.A)

4