STADIILE DEZVOLTĂRII

Stadiile psihosexuale (Freud) Stadiile psihosociale (Erikson) Stadiile cognitive (Piaget)Oral – de la naștere la 12-18 luniPrincipala sursă de plăcere a sugarului o constituie activitățile ce implică gura (sup și hrănit).

Încredere fundamentală versus neîncredere – de la naștere la 12-18 luniSugarul își dezvoltă impresia dacă lumea este sau nu un loc propice și sigur.Virtute: speranța.

Senzorio-motor – de la naștere la 2 aniSugarul devine treptat capabil să-și organizeze activități raportate la mediu, cu ajutorul activității senzoriale și motorii.

Anal – de la 12-18 luni la 3 aniCopilul obține gratificarea senzuală prin reținerea și eliminarea fecalelor. Zona de gratificare este cea anală, iar activitatea importantă constă în educația sfincteriană.

Autonomie versus rușine și îndoială – de la 12-18 luni la 3 aniCopilul ajunge la un echilibru între independență și autonomie, pe de o parte, și rușine și îndoială, pe de altă parte.Virtute: voința.

Preoperațional – de la 2 la 7 aniCopilul își dezvoltă un sistem de reprezentări și folosește simboluri pentru a reprezenta oameni, locuri și întâmplări. Limbajul și jocul imaginativ sunt manifestări importante ale acestui stadiu. Gândirea încă nu este logică.Falic – de la 3 la 6 ani

Copilul se atașează de părintele de sex opus și ulterior se identifică cu părintele de același sex. Se dezvoltă Supraeul. Zona genitală devine zona de gratificare.

Inițiativă versus vinovăție – de la 3 la 6 aniCopilul își dezvoltă inițiativa când încearcă activități noi și nu este copleșit de vinovăție.Virtute: orientarea spre scop.

Latență – de la 6 ani la pubertatePerioadă de relativ calm între stadii mai frământate.

Hărnicie versus inferioritate – de la 6 ani la pubertateCopilul trebuie să învețe aptitudinile tipice culturii sale, altfel trebuie să se confrunte cu sentimentul de incompenteță.Virtute: abilitatea.

Operațiilor concrete – de la 7 la 11 aniCopilul poate să rezolve logic probleme, dacă acestea se referă la momentul și locul prezent, dar nu poate gândi abstract.

Genital – de la pubertate până la vârsta adultă, inclusivReapar pulsiunile sexuale din stadiul falic, canalizate înspre sexualitatea matură, adultă.

Identitatea versus confuzia identității – de la pubertate la începutul vârstei adulteAdolescentul trebuie să-și clarifice concepția despre sine (”Cine sunt?”), altfel se lovește de confuzia privind rolurile.Virtute: fidelitatea.

Operațiilor formale – de la 11 ani la vârsta adultă, inclusivPersoana poate să gândească abstract, să lucreze cu situații ipotetice și să se gândească la posibilități.

Intimitate versus izolare – începutul vârstei adultePersoana încearcă să își ia angajamente față de alții; dacă nu reușește, poate să sufere din cauza izolării și a egocentrismului.Virtute: iubirea.Generativitate versus stagnare – vârsta mijlocieAdultul matur se preocupă de crearea și îndrumarea generației următoare; altfel, se simte sărăcit.Virtute: îngrijirea.Integritate versus disperare – vârsta a treiaAdultul vârstnic ajunge să-și accepte propria viață, ceea ce permite acceptarea morții; altfel, disperă din cauza incapacității de a retrăi viața.Virtute: înțelepciunea.

Stadiu de dezvoltare Descriere ProblemeOral – canibalic (naștere – 12/18 luni)

Zona erogenă este gura, iar descărcarea libidoului se face dincolo de nevoile alimentare, prin sugerea degetelor, jucăriilor, buzelor (coloratură libidinală).Înțărcarea este marea dificultate a acestui stadiu, generând nu numai o frustrare asupra zonei erogene și o schimbare a modului de alimentație, ci conferind și un spor de independență, cu importante efecte pe plan afectiv. Înțărcarea brutală poate fi sursa unei traume dramatice pe plan psihic deoarece mama - ca destinatar al iubirii - și mama care hrănește formau un tot unitar, iar pierderea ultimei ipostaze are repercursiuni și asupra celei dintâi.

Înțărcarea brutală poate avea două consecințe majore:- fenomenul de fixare la stadiul oral, determinând o conservare a formelor sale și ulterior (în alte ipostaze);- fenomenul de regresiune ce apare în cazuri extreme, din cauza unor întâmplări existențiale dramatice, care îl determină pe individ să se întoarcă la serenitatea vârstei orale.Faza orală poate lăsa reziduuri pentru întreaga viață a individului: atracția deosebită pentru dulciuri/alimente în general, fumat, consum de alcool ș.a.m.d.

Anal - sadic (de la 12-18 luni la 3 ani)

În această fază are loc o deplasare a zonei erogene spre o altă regiune a corpului, legată tot de o funcție fiziologică – mucoasa anală. Dezamorsarea libidoului are loc prin două procese opuse: expulzia și retenția materiilor fecale.Eliminarea excrementelor provoacă mucoasei anale o vie excitație, oferind copilului o nouă sursă de plăcere. Chiar dacă el a avut experiența de retenție și în stadiul anterior, acum această practică este ridicată la rangul unei strategii de

În acest stadiu poate apărea fenomenul de fixare care se materializează printr-o serie de trăsături caracteriale specifice:- punctualitate excesivă (consecința dresajului sfincterian);- mania anormală pentru ordine;- sentimentul exagerat al datoriei;- frica patologică de microbi și murdărie;- avariție;- ritualism exagerat în viața cotidiană;- încăpățânare.

satisfacție sexuală.Retenția poate fi și expresia unei rezistențe, mai mult sau mai puțin tacite, contra părinților ce acordă un interes exagerat față de actul defecației. În acest caz, ea are mai mult o valoare simbolică.

Există și un revers al acestora, ce îmbracă forme ca:- lipsa de punctualitate;- indiferență față de datorie;- refuzul disciplinei;- dezordine.

Falic (de la 3 la 5/6 ani) Reprezintă apogeul sexualității infantile. Din dorința de a conserva afecțiunea parentală, copilul renunță progresiv la erotismul anal, dar libidoul caută alte zone și modalități de descărcare. Organul genital al copilului devine zona erogenă, iar detensionarea sexuală se produce prin masturbare (denumită la vârstele mici ipsație).În acest stadiu, masturbarea cunoaște câteva particularități:- copilul manifestă o curiozitate deosebită pentru propriile organe genitale;- prin intermediul unor manevre centrate pe această zonă, el își procură o intensă trăire erotică;- masturbarea nu este acum numai un instrument aducător de plăcere, ci și o modalitate de cunoaștere a propriei anatomii.Cauzele masturbării pot fi multiple:- abandonul afectiv al copilului sau diminuarea atenției parentale la apariția unui nou-născut în familie;

Penalizarea cu duritate de către familie a copilului pentru practicile sale onaniste poate genera tulburări patologice, adeseori cu efecte îndepărtate în timp.În această etapă apare complexul Oedip, care se manifestă prin afecțiunea preferențială (cu nuanțe incestuoase) față de părintele de sex opus și ostilitatea față de părintele de același sex. Pentru băiat, mama este ființa asupra căreia își revarsă sentimentul de dragoste, tatăl apărându-i ca un rival în lupta pentru a dobândi monopolul asupra afecțiunii materne, în timp ce fata se străduie să capteze, în exclusivitate, iubirea tatălui, mama căzând în dizgrație.Către vârsta de 5/6 ani, complexul Oedip dispare treptat, odată cu funcționarea mecanismului de identificare a copilului cu părintele de același sex.Există cazuri în care criza oedipiană persistă dincolo de limitele admise. Atitudinea parentală poate fi încriminată (mama care, în compensație pentru un eșec conjugal,

- obiceiul unor părinți de a mângâia sexul copilului pentru a-l calma;- practica adulților de a-și etala nuditatea în fața copilului, fără pudoare;- surprinderea de către copil a raporturilor sexuale dintre părinți (”scena originară, primitivă”).În stadiul falic apare pregnant curiozitatea de coloratură sexuală, ce îmbracă mai multe forme:- atracția pentru explorarea propriului corp (chiar tendința de afișare a goliciunii);- interesul copilului față de problema diferenței dintre sexe;- relațiile sexuale dintre părinți (interpretate adeseori de către cei mici ca acte agresive, șocante);- fenomenul nașterii, copiii propunând soluții inocente și ingenioase (copiii apar prin sân, prin despicarea abdomenului etc.).

încurajează atașamentul preferențial manifestat de băiat față de ea; tatăl, care abordează o poziție glacială sau agresivă fațăde opoziția pe care i-o afișează inițial copilul.)În stadiul falic se poate manifesta fenomenul de fixare printr-o multitudine de fațete:- strădania individului de a găsi un partener sexual care să reediteze imaginea părintelui preferat, atracția pentru persoane cu trăsături specifice estompate, inapetența față de orice tip de autoritate (șef, poliție etc.) căci aceasta evocă imaginea tatălui.

Latență (de la 6 ani la pubertate)

Denumirea însăși sugerează o pauză a puseului libidinal. Relaxarea înregistrată în planul sexualității nu înseamnă o dispariție totală a manifestărilor erotice; ceea ce se întâlnește acum reprezintă doar niște reziduuri din perioada precedentă.Debutul acestui stadiu ontogenetic se face pe fondul lichidării complexului Oedip,

Școlaritatea va genera o restrângere a pozițiilor deținute de egocentrismul infantil deoarece ”eu” trebuie să se retragă în fața lui ”noi”. Astfel, copilul învață la școală că el nu este centrul de gravitate al acestei lumi, că un adult are drepturi similare.

universul afectiv al copilului se diversifică și se nuanțează. Tandrețea va domina impulsurile sexuale și, în plus, își fac apariția sentimentele de pudoare și dezgust.Datorită progreselor înregistrate pe linia echilibrării eului individual, se eliberează o mare cantitate de energie care va fi fructificată într-o gamă diversă de activități.Exceptând perioada de latență, toate etapele anterioare ei formează stadiile pregenitale ce prefațează saltul calitativ pe care sexualitatea îl înregistrează odată cu instalarea pubertății.

Genital (de la pubertate la vârsta adultă)

Concomitent cu maturizarea organelor genitale, sexualitatea va cunoaște o nouă formă de exprimare, prin genitalitate.Primatul zonei genitale semnifică, de data aceasta, dezvoltarea deplină a sexualității. Apare un nou obiect (o persoană diferită de sine însuși), precum și un nou scop (actul sexual). Zonele erogene din stadiile anterioare se subordonează primatului zonei genitale.În această etapă se definitivează super-egoul și se face trecerea de la dominarea principiului plăcerii la subordonarea acestuia față de principiul realității.

Principiul plăcerii este cel care guvernează funcționarea mentală, ansamblul activității psihice, având ca scop să evite neplăcerea și să procure plăcerea. În măsura în care neplăcerea este legată de reducerea acesteia, principiul plăcerii este un principiu economic. Pulsiunile nu caută, la început, decât să se descarce, să se satisfacă pe căile cele mai scurte. Principiul realității, împreună cu principiul plăcerii reprezintă, pentru Freud, cele două mari principii care guvernează întreaga funcționare a aparatului psihic. El formează un cuplu cu principiul plăcerii, pe care îl modifică în măsura în care reușește să se impună ca

principiu reglator. În acest caz, căutarea satisfacerii nu se mai efectuează pe căile cele mai scurte, ci acceptă deturnări și își amână realizarea, în funcție de condițiile impuse de mediul exterior.