BISERICA ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA

STUDII BIBLICE

PENTRU MAJORI

Evanghelia

în Galatenioctombrie – noiembrie – decembrie

2011

Traducere: Loredana Sîrbu

2

Autorul principal:Richard O’Ffi ll

Cu p r i n s

Studiile Şcolii de Sabat pen-

tru adulţi sunt pregătite de

Depar tamentul Şcolii de Sa-

bat al Conferinţei Generale

A.Z.Ş. Pregătirea lor este

realizată sub îndrumarea

generală a Comitetului Mon-

dial al Şcolii de Sabat pentru

evaluarea manuscriselor, ai

cărui membri sunt redac-

tori consultanţi. Aceste

studii refl ectă con tribuţia

comitetului şi de aceea nu

reprezintă în exclusivitate

doar punctele de vedere ale

autorului/autorilor.

Traducere: Loredana Sîrbu

Lectura manuscrisului:Ciprian Iorgulescu

Tehnoredactare:George Toncu

Coperta:Liliana Dincă

Redactor: Alina Badea

Corectura:Florica Gheciulescu

Evanghelia în Galateni / 3

O, galateni nechibzuiţi! / 5

În topul valorilor, aurul din Ofi r pe locul doi / 8

Citeşte-ţi Biblia! / 9

Întrebări pentru studiul Bibliei la rând / 10

Fişa de studiu şi lucrare / 13

Pavel, apostolul neamurilor / 15

Autoritatea lui Pavel şi Evanghelia / 22

Unitatea în Evanghelie / 29

Neprihănirea numai prin credinţă / 36

Credinţa şi neprihănirea în

Vechiul Testament / 43

Întâietatea făgăduinţei / 50

Drumul credinţei / 57

De la robi la moştenitori / 64

Apelul pastoral al lui Pavel / 71

Cele două legăminte / 78

Liberi în Hristos / 85

Umblaţi cârmuiţi de Duhul / 92

Evanghelia şi Biserica / 99

Mă laud cu crucea lui Hristos / 106

Veşti misionare / 113

Program SperanţaTV / 127

ISSN 1841–6535

Autor:Carl P. Cosaert

Editor:Cliff ord Goldstein

3

INTRODUCERE

Evanghelia în Galateni

Epistola lui Pavel către galateni a fost comparată, pe bună dreptate, cu o „dinamită” spirituală. Exceptând Epistola către romani, nicio altă carte din Biblie nu a declanşat o mai mare redeşteptare şi o reformă spirituală mai profundă. Se poate afirma că protestantismul îşi trage existenţa din paginile acestor două epistole. Martin Luther a auzit pentru prima dată frumoasa veste bună a îndreptăţirii prin credinţă, în timp ce citea Ga-la teni. „Epistola către galateni”, spunea el, „este epistola mea. Sunt că-sătorit cu ea.”

Mai târziu, pe 24 mai 1738, pe strada Aldersgate din Londra, scrierile lui Luther, care aveau în centru Evanghelia, au transformat viaţa lui John Wesley, care a fost apoi vârful de lance al unei redeşteptări spirituale ce a cuprins nu numai Insulele Britanice, ci şi întreaga lume vorbitoare de limba engleză.

Şi adventiştii de ziua a şaptea îi sunt îndatoraţi Epistolei către galateni. Prin studiul acestei cărţi, între anii 1880 şi 1890, E. J. Waggoner şi A. T. Jones au ajutat Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea să redescopere adevărul îndreptăţirii prin credinţă.

Ce anume face ca Epistola către galateni să fie coloana vertebrală a redeşteptării spirituale? De ce a reuşit ea să schimbe inima atâtor oa-meni? Spre deosebire de toate celelalte cărţi ale Bibliei, ea abordează un număr de teme cruciale pentru sufletul creştinului. În ea, Pavel discută de-spre probleme precum libertatea, rolul Legii în mântuire, statutul nostru în Hristos, caracteristicile vieţii conduse de Duhul Sfânt. Tot aici, găsim răspuns la vechea întrebare: Cum poate omul păcătos să fie făcut curat înaintea unui Dumnezeu sfânt şi drept?

Desigur că şi alte cărţi, ca de pildă Romani, abordează unele dintre aceste teme, însă Galateni este diferită. Ea nu numai că este mai succintă, ci temele ei frumoase sunt scrise într-o notă puternic personală şi ferventă, fapt care nu poate decât să deschidă şi azi inimile înaintea Spiritului lui Dumnezeu.

Cu toate că epistola aceasta ni se adresează personal, înţelegerea noastră se va lărgi, dacă studiem cadrul istoric în care trăiau cei cărora Pavel li s-a adresat sub călăuzirea Duhului Sfânt.

4

Mulţi cercetători consideră că e posibil ca Epistola către galateni să fie cea mai timpurie epistolă a lui Pavel, fiind scrisă, probabil, în anul 49 d.Hr., după binecunoscutul Conciliu de la Ierusalim (Fapte 15). Ea constituie cel mai vechi document creştin cunoscut. După cum se arată în Fapte şi în Galateni, biserica primară se afla într-o dispută aprinsă legată de natura mântuirii, în special în cazul neamurilor. Potrivit unui grup de credincioşi dintre iudei, cunoscuţi sub numele de „iudaizanţi”, numai credinţa în Isus nu era suficientă pentru neamuri. Neamurile trebuiau să se supună ritu-alului circumciziei şi să respecte legile lui Moise (Fapte 15,1). De aceea nu ne surprinde faptul că, după ce Pavel a înfiinţat biserica din Galatia, cu membri dintre neamuri, unii dintre aceşti „iudaizanţi” au venit „să în-drepte” lucrurile.

Când a primit această veste, Pavel a reacţionat imediat. Înţelegând că această evanghelie falsă a mântuirii prin credinţă şi prin fapte ar putea să submineze lucrarea lui Hristos, Pavel le-a scris galatenilor o apărare înflăcărată a Evangheliei. Prin cuvintele cele mai puternice, el a arătat că această învăţătură falsă era în realitate legalism.

Studiul din trimestrul acesta ne invită să pornim într-o călătorie alături de apostolul Pavel, în care el le cere galatenilor să rămână credincioşi faţă de Isus. El ne oferă totodată ocazia de a evalua felul în care înţelegem noi Evanghelia. Speranţa mea sinceră este ca, pe parcursul acestui trimestru, Duhul lui Dumnezeu să aprindă în inimile noastre scânteia redeşteptării spirituale, pe măsură ce vom redescoperi ceea ce Dumnezeu a făcut pen-tru noi prin Hristos.

Carl Cosaert este profesor asociat de Noul Testament şi Creştinism primar. El predă la Universitatea Walla Walla, College Place, Washington.

5

O, galateni nechibzuiţi!

În bisericile din Galatia, apostolul Pavel slujise cu multă râvnă şi au fost aduse roade bogate pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Evanghelia Domnului Isus a fost vestită prin puterea Duhului şi credincioşii au fost conduşi să trăiască biruinţa crucii în propria lor viaţă. Exemplul apostolu-lui era vrednic de urmat: „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Gal. 2,20). Iar despre credincioşi putea spune: „Voi alergaţi bine” (Gal. 5,7). Atât de bine, încât rar ne este dat să vedem un aşa exemplu de dăruire sinceră, o adevărată roadă a Duhului, manifestată sub forma dragostei, a bunătăţii şi a facerii de bine: „…dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat” (Gal. 4,13-15). Aşa fusese primit Pavel cu ocazia primei sale vizite în Galatia, ocazie în care, cel mai probabil, suferise de o boală a ochilor care îl făcuse neplăcut la vedere.

Însă, cu ocazia celei de-a doua vizite, totul s-a schimbat. Credinţa celor din Galatia se alterase, iar Pavel se vede în situaţia de a acţiona imediat, printr-o necruţătoare mustrare. Şi, dacă biserica din Corint a fost mustrată cu multă prevedere şi gingăşie, apostolul a văzut că, pentru a-i salva pe credincioşii din Galatia trebuiau să fie luate măsurile cele mai hotărâte şi să fie date avertizările cele mai pătrunzătoare. „O lecţie importantă pe care trebuie s-o înveţe fiecare slujitor al lui Hristos este aceea de a-şi adapta lucrarea la condiţiile celor pe care el doreşte să-i ajute. Blândeţea, răbdarea, hotărârea şi fermitatea sunt la fel de necesare; însă toate aces-tea trebuie folosite cu un cuvenit discernământ. A te purta înţelept cu diferitele categorii de oameni, în împrejurări şi condiţii diferite, este o lucrare care cere o înţelepciune şi o judecată luminate şi sfinţite de Duhul lui Dumnezeu.” – Ellen White, Faptele apostolilor, pag. 385. Astfel, găsim afirmaţii ale apostolului care nu seamănă cu felul său cunoscut de până aici: „Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi” (Gal. 4,11); „Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic” (Gal. 5,2); „Şi schilodească-se odată cei ce vă tulbură!” (Gal. 5,12)

Astăzi, fără rugăciune şi la o primă citire a acestor cuvinte, putem crede că Pavel a exagerat în reacţia lui contra învăţătorilor veniţi din Iudeea. Pentru că cerinţele lor fuseseră originea rătăcirii galatenilor şi tot ele stârniseră reacţia lui Pavel care întreabă: Noua religie a creştinilor are caracter universal sau mântuirea adusă de Hristos este numai pentru cei

6

din neamul iudeilor? Şi, pentru a fi mântuit, este suficient să crezi în jertfa de la Golgota sau trebuie mai întâi să accepţi să devii iudeu?

Toate acestea fuseseră aduse în mijlocul galatenilor de cei aşa-numiţi „iudaizanţi” care, în principal, îşi îndreptau mesajul în două direcţii: asu-pra lui Pavel însuşi şi asupra mesajului propovăduit de el. Astfel, ei reuşesc să tulbure viaţa creştinilor din Galatia printr-o „altă evanghelie”.

„Apostolul le-a cerut galatenilor să se despartă de călăuzele false care-i duseseră în rătăcire şi să se întoarcă la credinţa care fusese însoţită de dovezile de netăgăduit ale aprobării divine. Oamenii care încercaseră să-i abată de la credinţa lor în Evanghelie erau făţarnici, cu inima nesfinţită şi cu o viaţă decăzută. Religia lor era alcătuită dintr-un şir de ceremo-nii, prin îndeplinirea cărora nădăjduiau să dobândească favoarea lui Dumnezeu. Ei nu doreau după o Evanghelie care chema la o ascultare de cuvântul: «Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumneze» (Ioan 3,3). Ei erau de părere că o credinţă întemeiată pe o asemenea învăţătură cerea un sacrificiu prea mare şi, astfel, s-au agăţat de rătăcirile lor, înşelându-se singuri şi înşelându-i şi pe alţii.” – Ellen White, Faptele apostolilor, pag. 387.

Răul se prinde uşor şi se dezvoltă repede. Aşa că, pentru a face faţă acestei primejdii, pentru a-i salva pe cei care se lăsaseră prinşi în aceste rătăciri legaliste, apostolul le scrie galatenilor cu multă înţelepciune, aver-tizându-i şi mustrându-i, pentru a putea fi conduşi la o înţelegere dreaptă a drumului mântuirii prin Domnul Hristos. „O, galateni nechibzuiţi!... Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?” (Gal. 3,1.3)

Posibil să credem că, astăzi, aceste ispite nu mai au nimic de-a face cu noi, oamenii moderni. Însă atât istoria, cât şi Cuvântul scris ne învaţă că Satana îşi adaptează ispitele pentru fiecare veac, pentru fiecare om, ast-fel încât, înlocuind adevărul sau amestecându-l cu minciuna, să ajungă la acelaşi rezultat: amăgirea omului şi pierderea lui veşnică.

„Astăzi, ca şi atunci, există călăuze spirituale mincinoase şi mulţi ascultă cu nesaţ învăţătura lor. În fiecare veac, arhivrăjmaşul îşi adap tează ispitele la prejudecăţile sau pornirile acelora pe care caută să-i amăgească. În vremurile apostolice, el i-a făcut pe iudei să înalţe legea ceremonială şi să-L lepede pe Hristos; în vremurile de acum, el îi îndeamnă pe mulţi pretinşi creştini, sub pretenţia că-L onorează pe Hristos, să arunce ocară asupra Legii morale şi să înveţe că preceptele ei pot fi călcate fără primejdia pedepsei. Este de datoria fiecărui slujitor al lui Dumnezeu să se împotrivească ferm şi hotărât acestor pervertitori ai credinţei şi, prin

7

cuvântul adevărului, să arate fără teamă rătăcirile lor.” – Ellen White, Faptele apostolilor, pag. 389.

Cuvintele apostolului, conţinând un călduros apel, nu au rămas fără rod. Duhul Sfânt a lucrat cu mare putere şi mulţi, ale căror picioare rătăciseră pe căi străine, au revenit la credinţa lor de la început, în Evanghelie.

Îndemnul pentru noi este ca, prin puterea Duhului Sfânt, să putem rezista atât ispitelor celui rău, cât şi ideilor „oamenilor nechibzuiţi şi răi” (2 Tes. 3,2) şi să aducem, precum galatenii credincioşi, roade vrednice de pocăinţa noastră.

Ciprian Iorgulescu, Şcoala de Sabat / Lucrarea Personală

În topul valorilor, aurul din Ofir pe locul doi

De câteva decenii bune, sfârşitul anului este marcat de o atenţie sporită acordată familiei, unităţii acesteia precum şi dragostei dintre membrii ei. Ştiinţa modernă, psihologia, atrage astăzi atenţia şi spune că, multe din-tre neajunsurile de astăzi ale persoanelor mature îşi pot avea originea în vremea când, copil fiind, familia în care s-au născut le modela viaţa, fiinţa, gândirea. Astfel, psihologii trag un semnal de alarmă şi încearcă să îi conştientizeze pe oamenii de astăzi de importanţa existenţei şi a bunei dezvoltări a familiei.

Vorbind despre importanţa familiei creştine, Ellen White spune: „Cea mai mare dovadă a puterii creştinismului care poate fi prezentată lumii este o familie ordonată şi disciplinată. Aceasta va recomanda adevărul mai mult decât orice, pentru că este o dovadă vie a puterii acestuia asupra inimii.” – Ellen White, Căminul adventist, pag. 32

Prin contrast, „familia care nu se închină lui Dumnezeu este ca o cora-bie fără cârmaci sau fără cârmă, în mijlocul mării. Furtuna loveşte în ea, sparge ce întâlneşte în cale şi există pericolul ca tot ce este la bord să piară.” – Ibidem

Pentru acest trimestru, Departamentul Şcoala de Sabat şi Lucrarea Personală propune două activităţi misionare, ambele înmănuncheate în cadrul aceluiaşi proiect: Casa mea şi casele din jur.

„O familie ordonată, disciplinată, este mai de preţ în ochii lui Dum-nezeu decât aurul cel scump, chiar decât aurul din Ofir.” – Idem, pag. 33 Astfel, primul pas constă în conştientizarea valorii pe care o are în ochii lui

8

Dumnezeu familia sfinţită. Apoi, plecând de la acest adevăr, împărtăşirea binecuvântărilor cu altă familie ce nu are, deocamdată, o experienţă autentică cu Tatăl Ceresc este un pas ce vine natural.

Adoptă o familie – iată un alt imbold, o altă formulare a ideii de mai sus. Un cuvânt, un zâmbet, o faptă bună, o invitaţie, un ajutor, toate sunt căi prin care uşa familiei vecine se poate deschide, iar aurul pământesc, fie chiar cel din Ofir, începe să pălească în faţa aurului divin.

Când casa mea ajunge o casă de rugăciune, o casă unde Dumnezeu este onorat prin consacrare faţă de El şi slujire iubitoare pentru cei din jur, atunci ea va putea fi o lumină pe cale pentru casele din jur, o cetate de scăpare pentru cei care au nevoie de harul lui Dumnezeu.

Putem astfel să mergem cu familia noastră în vizite la vecinii noştri, la prieteni şi rude, dar şi în casele celor cu nevoi grele şi urgente, pentru a le împărtăşi din darurile pământeşti şi spirituale pe care noi le-am primit de la bunul nostru Tată ceresc.

De asemenea, putem să-i invităm la altarul familial pe musafirii noştri, pe vizitatorii şi vecinii noştri, care vor vedea în astfel de ocazii o cale ne-spus de bună de a pune familia sub binecuvântările pământeşti şi cereşti ale lui Dumnezeu!

Putem primi în casele noastre, pentru o săptămână sau mai multe, un copil sărman, un bătrân singuratic sau un om nevoiaş pentru a-i uşura povara vieţii, punându-l în legătură cu Domnul cerului şi al pământului.

Trăim într-o lume cufundată în probleme. Dar, pentru că „Domnul Isus are o mie de căi” pentru rezolvarea oricăror probleme, oricât de grele, ale noastre, ale familiilor noastre sau ale familiilor din jur, să ne în credem în El, să-I cerem ajutorul şi să lucrăm împreună cu El spre sal-varea familiilor semenilor noştri!

Şi, astfel, să putem zice – şi noi, şi ei – despre casele noastre, despre familiile noastre: Aici este o casă a lui Dumnezeu! O casă mai de preţ decât tot aurul din lume!

Ciprian Iorgulescu,

Şcoala de Sabat / Lucrarea Personală

9

NOIEMBRIE 1. Ioan 10 – 11 2. Ioan 12 – 13 3. Ioan 14 – 15 4. Ioan 16 – 18 5. Ioan 19 – 21 6. Fapte 1 – 3 7. Fapte 4 – 6 8. Fapte 7 – 9 9. Fapte 10 – 12 10. Fapte 13 – 15 11. Fapte 16 – 18 12. Fapte 19 – 21 13. Fapte 22 – 23 14. Fapte 24 – 26 15. Fapte 27 – 28 16. Rom. 1 – 4 17. Rom. 5 – 7 18. Rom. 8 – 10 19. Rom. 11 – 13 20. Rom. 14 – 16 21. 1 Cor. 1 – 4 22. 1 Cor. 5 – 7 23. 1 Cor. 8 – 10 24. 1 Cor. 11 – 13 25. 1 Cor. 14 – 16 26. 2 Cor. 1 – 4 27. 2 Cor. 5 – 7 28. 2 Cor. 8 – 10 29. 2 Cor. 11 – 13 30. Gal. 1 – 3

Biblia a inspirat milioane de oameni, oferind încurajare şi spe -ranţă. Cititorul va găsi în ea mustrare şi sfat, în demnuri şi înţe lep-ciune. Dacă-ţi vei face timp s-o deschizi în fiecare zi, te vei întâlni, în paginile ei, nu doar cu nişte cuvinte, ci cu Însuşi Autorul ei divin, dispus întotdeauna să mângâie fiecare inimă.

OCTOMBRIE 1. Zah. 9 – 11 2. Zah. 12 – 14 3. Maleahi 4. Recapitulare VT 5. Matei 1 – 4 6. Matei 5 – 7 7. Matei 8 – 10 8. Matei 11 – 13 9. Matei 14 – 16 10. Matei 17 – 20 11. Matei 21 – 23 12. Matei 24 – 26 13. Matei 27 – 28 14. Marcu 1 – 3 15. Marcu 4 – 6 16. Marcu 7 – 9 17. Marcu 10 – 12 18. Marcu 13 – 14 19. Marcu 15 – 16 20. Luca 1 – 2 21. Luca 3 – 5 22. Luca 6 – 8 23. Luca 9 – 11 24. Luca 12 – 14 25. Luca 15 – 17 26. Luca 18 – 20 27. Luca 21 – 22 28. Luca 23 – 24 29. Ioan 1 – 3 30. Ioan 4 – 6 31. Ioan 7 – 9

Citeşte-ţi Biblia!DECEMBRIE

1. Gal. 4 – 6 2. Efes. 1 – 3 3. Efes. 4 – 6 4. Filipeni 5. Coloseni 6. 1 Tesaloniceni 7. 2 Tesaloniceni 8. 1 Timotei 9. 2 Timotei 10. Tit 11. Filimon 12. Evrei 1 – 3 13. Evrei 4 – 6 14. Evrei 7 – 9 15. Evrei 10 – 11 16. Evrei 12 – 13 17. Iacov18. 1 Petru19. 2 Petru20. 1 Ioan21. 2, 3 Ioan, Iuda 22. Apoc. 1 – 3 23. Apoc. 4 – 6 24. Apoc. 7 – 9 25. Apoc. 10 – 1126. Apoc. 12 – 14 27. Apoc. 15 – 17 28. Apoc. 18 – 19 29. Apoc. 20 – 22 30. Recapitulare31. Recapitulare

10

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE PENTRU STUDIUL BIBLIC ZILNIC, GRUPATE SĂPTĂMÂNAL – TRIMESTRUL IV

Săptămâna 40: 25 septembrie – 1 octombrie Naum 1 – Zaharia 11; Tragedia veacurilor, cap. 22

1. De ce îngăduie Domnul ca oamenii să ajungă în strâmtorare?2. Evreii întorşi din robie aveau aşteptări mari, dar, în realitate, aveau

puţin. Cum explicăm?3. Când promite Domnul că Se întoarce către copii Săi?4. Cum avea să ajungă Ierusalimul?5. Cum ilustrează parabola celor zece fecioare experienţa poporului

advent?*

Săptămâna 41: 2 – 8 octombrie Zaharia 12 – Matei 13; Tragedia veacurilor, cap. 23 şi 24

1. Cum este Numele Domnului printre neamuri?2. Unde L-au găsit magii pe Isus ?3. Cum trebuie să postim? 4. De ce îi cheamă Domnul la pocăinţă pe cei păcătoşi (Matei 9,13)?5. De ce este nevoie de judecata de cercetare?*

Săptămâna 42: 9 – 15 octombrieMatei 14 – Marcu 6; Tragedia veacurilor, cap. 25

1. Potrivit cuvintelor Domnului Isus, ce spurcă pe om?2. Cine va fi smerit? 3. Ce loc de întâlnire a dat Domnul Isus ucenicilor, după înviere? 4. În ce zi a săptămânii a fost vindecată soacra lui Petru?5. Prin ce se vor deosebi închinătorii lui Dumnezeu de închinătorii fiarei?*

Săptămâna 43: 16 – 22 octombrieMarcu 7 – Luca 8; Tragedia veacurilor, cap. 26 şi 27

1. Cu ce va fi sărat fiecare om?2. Unde s-a aşezat îngerul văzut de Zaharia? Ce însemnătate avea

acest lucru?3. Ce semn au primit păstorii pentru a-L recunoaşte pe Isus? 4. Pe cine să împrumutăm noi?5. La ce au condus redeşteptările şi prin ce s-au caracterizat?*

* Întrebare din cartea Tragedia veacurilor, carte recomandată de Con-fe rinţa Generală pentru a fi studiată anul acesta.

11

Săptămâna 44: 23 – 29 octombrieLuca 9 – Ioan 3; Tragedia veacurilor, cap. 28

1. Ce face cel ce nu adună cu Isus?2. Cine erau cei ce au pus mâna pe „cheia cunoştinţei”?3. Pe cine să inviţi atunci când dai un ospăţ?4. Care este concluzia pildei bogatului nemilostiv?5. Ce se va întâmpla la încheierea judecăţii de cercetare?*

Săptămâna 45: 30 octombrie – 5 noiembrieIoan 4 – 21; Tragedia veacurilor, cap. 29 şi 30

1. Câte zile a rămas Domnul Isus în Samaria?2. Îi va învinui Domnul Isus pe iudei înaintea Tatălui?3. Pentru cine era totdeauna vremea prielnică?4. Cine rămâne pururea în casă?5. Cum s-a descoperit caracterul lui Satana în lupta sa contra lui

Hristos, când El era pe pământ?*

Săptămâna 46: 6 – 12 noiembrieFaptele 1 – 21; Tragedia veacurilor, cap. 31 şi 32

1. De ce a rămas mulţimea încremenită cu ocazia Cincizecimii?2. De unde era originar Barnaba?3. Cine a dorit să cumpere Duhul Sfânt cu bani?4. Ce nume a primit Pavel în Listra? 5. Care este una din cele mai mari amăgiri ale lui Satana?*

Săptămâna 47: 13 – 19 noiembrie Faptele 22 – Romani 13; Tragedia veacurilor, cap. 33 şi 34

1. Ce încurajare a primit Pavel din partea lui Dumnezeu după ce a fost adus în faţa Sinedriului?

2. Câte luni a stat Pavel în insula Malta?3. Care este diferenţa dintre cei ce aud şi cei ce împlinesc Legea? 4. Care erau dorinţa inimii lui Pavel şi rugăciunea sa?5. Care sunt oamenii care vor găsi o apărare sigură în Dumnezeul

adevărului?*

Săptămâna 48: 20 – 26 noiembrieRomani 14 – 2 Corinteni 4; Tragedia veacurilor, cap. 35

1. Pe cine poţi nimici printr-o mâncare? 2. Cine era „părintele” corintenilor? 3. După ce le-a spus Pavel credincioşilor din Corint că trebuie să umble? 4. Cum le-a scris Pavel corintenilor? 5. Ce se spune despre religia exteriorului?*

12

Săptămâna 49: 27 noiembrie – 3 decembrie2 Corinteni 5 – Efeseni 6; Tragedia veacurilor, cap. 36

1. Cu ce dorea să se laude Pavel înaintea corintenilor? 2. Cine sunt fiii lui Avraam? 3. Ce fel de duh dorea Pavel să aibă efesenii? 4. Poate fi întristat Duhul Sfânt? 5. De ce are spiritismul o putere mai mare de amăgire acum?*

Săptămâna 50: 4 – 10 decembrie Filipeni 1 – Tit 3; Tragedia veacurilor, cap. 37

1. Cum este propovăduit Hristos?2. Ce motivaţie trebuie să aibă activităţile noastre?3. Ai cui fii erau creştinii din Tesalonic?4. De cine trebuia să se îndepărteze Timotei?5. Care lucru este imposibil de făcut, având Biblia în mână?*

Săptămâna 51: 11 – 17 decembrie Filimon – Iacov ; Tragedia veacurilor, cap. 38 şi 39

1. Ce ne-ar putea despărţi de Dumnezeul cel viu?2. De unde are Domnul Isus slava de Mare-Preot? 3. De ce fel de mare-preot avem nevoie?4. Cum defineşte Iacov religia autentică?5. Ce se întâmplă la închiderea harului?*

Săptămâna 52: 18 – 24 decembrie 1 Petru 1 – Apocalipsa 9; Tragedia veacurilor, cap. 40

1. Asupra cui sunt îndreptaţi ochii Domnului?2. În ce constă dragostea lui Dumnezeu?3. Care este încurajarea lui Iuda pentru noi? 4. Când va fi o tăcere de aproape jumătate de ceas în cer?5. Cine sunt cei ce intră pe porţile de mărgăritar?*

Săptămâna 53: 25 – 31 decembrieApocalipsa 10 – 22 ; Tragedia veacurilor, cap. 41 şi 42

1. Cine a aruncat pe pământ secera pe care o ţinea în mână?2. Cine va plânge după Babilon? 3. Cine va moşteni cele pregătite de Dumnezeu? 4. Cine este Cel ce adevereşte cele scrise în Apocalipsa?5. Odată sfârşită lupta cea mare, ce declaraţie se va auzi în Univers?*

DEPARTAMENTUL ȘCOALA DE SABAT ȘI LUCRAREA PERSONALĂ

FIȘĂ INDIVIDUALĂ

TRIMESTRUL:_________________

ANUL: ________________________GRUPA: ______________

STUDIUL BIBLIEI ȘI AL SPIRITULUI PROFETIC 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Devoționalul de dimineață

Studiul Bibliei

Studiul Școlii de Sabat

Studiul cărții Sfaturi pentru o slujire creștină eficientă

Studiul altei cărți din Sp.Profetic

Lucrarea personală 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Număr de vizite misionare

Număr de publicații

Număr de acțiuni sociale

Număr de lecturi biblice

Număr de înscrieri la Sola Scriptura

“Școala de Sabat reprezintă una din metodele principale ale lui Dumnezeu pentru aducerea sufletelor la cunoș�nța adevărului.”

(Sfaturi pentru Școala de Sabat, pg.115)

La sfârsitul trimestrului, predati aceasta fisa instructorului grupei Dumneavoastra.

IMPORTANT! , ,

( (

,

(

„

Studiul cărţii Tragedia veacurilor

oferite

La sfârşitul trimestrului, daţi-i această fişă instructorului.

15

Studiul1

Studiul 1 24-30 septembrie

Pavel, apostolul neamurilorPentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte: Fapte 6,9-15; 9,1-9; 1 Samuel 16,7;

Matei 7,1; Fapte 11,19-21; 15,1-5.

Text de memorat: „După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: «Dumnezeu a dat deci şi neamurilor pocăinţa, ca să aibă viaţa.»” (Fapte 11,18)

Sabat după-amiază

Nu este dificil să-l înţelegem pe Saul din Tars (după convertirea sa, cunoscut şi sub numele de „apostolul Pavel”) şi motivul pentru care făcea ceea ce făcea. Fiind un iudeu devotat, el a fost învăţat toată viaţa despre importanţa Legii şi despre izbăvirea politică iminentă a lui Israel, iar ideea că mult-aşteptatul Mesia ar fi fost executat în mod ruşinos, precum crimi-nalii cei mai răi, era prea greu de suportat pentru el.

De aceea, nu ne surprinde convingerea lui că urmaşii lui Isus erau necredincioşi Torei şi că, prin urmare, erau o piedică în calea planului lui Dumnezeu pentru Israel. Declaraţiile lor că Isus cel răstignit ar fi Mesia şi că El înviase din morţi, erau, în opinia lui, dovada clară a apostaziei. Niciunul dintre aceia care refuzau să renunţe la poveştile acestea nu putea fi tolerat. Saul era hotărât să fie agentul prin care Dumnezeu să cureţe Israelul de aceste idei. Astfel, el apare pe paginile Scripturii mai întâi ca un persecutor agresiv al concetăţenilor lui iudei, al celor care credeau că Isus era Mesia.

Totuşi, Dumnezeu avea pentru Saul cu totul alte planuri, la care el nu s-ar fi aşteptat niciodată: el nu numai că avea să predice că Isus era Mesia, ci avea să ducă vestea aceasta la neamuri!

16

Studiul1

Duminică, 25 septembrie Persecutorul creştinilor

Saul din Tars apare pentru prima dată în Fapte, în relatarea de-spre uciderea lui Ştefan cu pietre (Fapte 7,58), iar ulterior este amintit în legătură cu persecuţiile la scară largă, care izbucniseră în Israel (Fapte 8,1-5). Petru, Ştefan, Filip şi Pavel ocupă un loc semnificativ în cartea Faptele, deoa rece ei au participat la evenimentele care au dus la răspândirea credinţei creştine dincolo de lumea iudaică. Ştefan are o importanţă deosebită, întrucât predicarea şi martirajul lui par să aibă o influenţă profundă asupra lui Saul.

Însuşi Ştefan era un iudeu cunoscător al limbii greceşti, care făcea par-te din grupul iniţial al celor şapte diaconi (Fapte 6,3-6). Potrivit cu cartea Faptele apostolilor, câţiva iudei străini, care veniseră să locuiască la Ieru-salim (vers. 9), au intrat într-o dispută cu Ştefan, din cauza celor predicate de el despre Isus. Este foarte posibil ca Saul din Tars să fi participat la aceste discuţii.

1. Ce acuzaţii au fost aduse împotriva lui Ştefan? Fapte 6,9-15. La ce te trimit cu gândul aceste acuzaţii? Matei 26,59-61

______________________________________________________________

Ostilitatea acerbă faţă de predicarea lui Ştefan pare să aibă două cauze. Pe de o parte, Ştefan şi-a atras furia adversarilor săi, din cauză că nu acorda cea mai mare importanţă legii iudaice şi Templului, care de ve niseră punctul central al iudaismului şi simbolurile identităţii lor reli-gioase şi naţionale. Însă Ştefan nu s-a oprit doar la simpla nesocotire a acestor embleme atât de preţuite; el proclama cu putere că Isus, Mesia cel răstignit şi înviat, era adevăratul centru al religiei iudaice.

Nu e de mirare că el a stârnit furia fariseului Saul (Fil. 3,3-6), a cărui împotrivire zeloasă faţă de primii creştini ne duce la concluzia că el apar-ţinea, probabil, unei grupări stricte şi militante a fariseilor, o grupare plină de zel revoluţionar. Saul a înţeles că marile făgăduinţe profetice legate de Împărăţia lui Dumnezeu nu se împliniseră încă (Daniel 2, Zah. 8,23; Is. 40-55) şi considera, probabil, că era de datoria lui să Îl ajute pe Dumnezeu la împlinirea lor, lucru care putea fi realizat numai prin curăţirea Israelului de convingerile religioase corupte, inclusiv de ideea că Isus era Mesia.

Fiind convins că avea dreptate, Saul a vrut să-i condamne la moarte pe cei pe care îi considera greşiţi. Este adevărat că avem nevoie de zel şi de ardoare pentru ceea ce credem, însă cum putem învăţa să ne temperăm zelul, conştienţi fiind de faptul că, uneori, s-ar putea să ne înşelăm?

17

Studiul1

Luni, 26 septembrie Convertirea lui Saul

2. Cum redă Saul întâlnirea sa cu Hristos? Fapte 9,5

______________________________________________________________

Iniţial, Saul nu s-a implicat direct în persecutarea bisericii primare (în-trucât el nu făcea altceva decât să ţină hainele executorilor lui Ştefan); după aceea, însă, el a trecut rapid la implicarea directă (vezi Fapte 8,1-3; 9,1.2.13.14.21; 22,3-5). Unele dintre cuvintele utilizate de Luca pentru a-l descrie pe Saul ne trimit cu gândul la imaginea unei fiare sălbatice, feroce sau la imaginea unui soldat pus pe jefuirea şi pe distrugerea ina-micului său. Bunăoară, cuvântul tradus în Fapte 8,3 prin „prăpăd”, este folosit în traducerea în greacă a Vechiului Testament (Ps. 80,13) pentru a descrie distrugerile provocate de mistreţul sălbatic. Cruciada lui Saul împotriva creştinilor nu era nicidecum un act de convenienţă făcut fără tragere de inimă, ci era un plan deliberat şi susţinut, de exterminare a credinţei creştine.

3. Citeşte cele trei descrieri ale convertirii lui Saul (Fapte 9,1-18; 22,6-21 şi 26,12-19). Ce rol a avut harul lui Dumnezeu în această experienţă? În ce măsură merita Saul ca Domnul să Se poarte cu el cu atâta bunătate?

______________________________________________________________

Omeneşte vorbind, convertirea lui Saul părea imposibilă (de aici şi scepticismul exprimat de mulţi la auzirea veştii).

Singurul lucru pe care îl merita Saul era pedeapsa, însă Dumnezeu Şi-a revărsat harul peste acest iudeu zelos. Totuşi este important de remarcat un fapt: convertirea lui Saul nu s-a produs de la sine şi nu a fost bruscă.

Saul nu era un ateu. El era un om religios, chiar dacă avea o înţelegere greşită despre Dumnezeu. Cuvintele pe care i le-a adresat Isus, „îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi, în vârful unui ţepuş” (Fapte 26,14), ne arată că Duhul Sfânt S-a luptat să-l convingă. În lumea antică, „ţepuşul” era un băţ ascuţit la un capăt care era folosit pentru a îndemna boii când se opreau din arat. Saul se împotrivise o vreme îndemnurilor lui Dumnezeu, însă, într-un final, în drumul lui spre Damasc, în urma întâlnirii miracu-loase cu Isus cel înviat, el a ales să nu se mai împotrivească.

Gândeşte-te la experienţa convertirii tale. Poate că nu este la fel de spec-taculoasă ca experienţa lui Pavel şi totuşi ce asemănări există între ele în privinţa modului în care ai beneficiat de harul lui Dumnezeu? De ce este im-portant să nu uiţi niciodată ce ai primit prin Hristos?

18

Studiul1

Marţi, 27 septembrie Saul în Damasc

În timpul întâlnirii cu Isus, Saul a orbit şi a primit porunca de a merge acasă la un om, pe nume Iuda, şi de a aştepta acolo venirea unui alt om, pe nume Anania. Fără îndoială că orbirea lui fizică i-a vorbit despre orbirea spirituală mai mare, care l-a dus la persecutarea urmaşilor lui Isus.

Faptul că Domnul Isus i S-a arătat pe drumul spre Damasc, i-a schim-bat viaţa cu totul. Se înşelase teribil exact acolo unde credea că avea atât de mare dreptate! În loc să lucreze pentru Dumnezeu, lucrase împotriva Lui. Când a intrat în Damasc, Saul nu mai era fariseul mândru şi zelos de mai înainte. În loc să mănânce şi să bea, el a petrecut primele trei zile în Damasc în post şi rugăciune şi a meditat la cele întâmplate.

4. De ce era frământat Anania? Fapte 9,10-14 (vezi şi cap. 26,16-18)

______________________________________________________________

Nu ne surprinde faptul că Anania era derutat. Dacă biserica din Ieru-salim a ezitat să-l accepte pe Pavel la trei ani după convertire (Fapte 9,26-30), nu este greu să ne imaginăm temerile şi tulburarea care au umplut inimile credincioşilor din Damasc la numai câteva zile de la eveniment!

Mai observăm totodată că Anania a primit de la Domnul o viziune în care i-a fost adusă la cunoştinţă vestea surprinzătoare şi neaşteptată de-spre Saul din Tars; numai o viziune putea să-l convingă că vestea despre Saul era adevărată, că duşmanul credincioşilor iudei trecuse de partea lor!

Saul plecase din Ierusalim cu însărcinarea şi împuternicirea din partea preoţilor de seamă de a desfiinţa credinţa creştină (Fapte 26,12); însă Dumnezeu avea o cu totul altă însărcinare pentru el, o însărcinare care se întemeia pe o autoritate mai mare: Saul trebuia să ducă Evanghelia la nea-muri. Gândul acesta trebuie să-i fi şocat pe Anania şi pe ceilalţi credincioşi mai mult decât însăşi convertirea lui!

Saul căutase să îngrădească răspândirea credinţei creştine, însă Dumnezeu avea să o răspândească prin el cu mult mai departe decât şi-ar fi putut închipui vreodată credincioşii iudei.

5. Ce mesaj ne transmit 1 Sam. 16,7 şi 1 Cor. 4,5 în ceea ce priveşte atitudi-nea noastră faţă de experienţa spirituală a altor persoane?

______________________________________________________________

Ce greşeli ai făcut atunci când i-ai judecat pe alţii? Ce ai învăţat din aceste greşeli?

19

Studiul1

Miercuri, 28 septembrie Evanghelia este dusă la neamuri

6. Unde a fost înfiinţată prima biserică a neamurilor? Ce evenimente i-au determinat pe credincioşi să se refugieze acolo? Fapte 11,19-21.26. De-spre ce eveniment din Vechiul Testament ne aminteşte acest lucru? (Vezi Daniel 2.)

______________________________________________________________

Persecuţia izbucnită în Ierusalim după moartea lui Ştefan i-a determi-nat pe câţiva credincioşi iudei să facă un drum de aproximativ 480 km spre nord, până în Antiohia, capitala provinciei romane Siria. Ca importanţă, Antiohia urma imediat după Roma şi Alexandria. Populaţia, estimată la 500 000, era extrem de cosmopolită, Antiohia fiind astfel un oraş ideal nu numai pentru înfiinţarea unei biserici a neamurilor, ci şi pentru punerea bazelor misiunii mondiale pentru biserica creştină.

7. Ce eveniment petrecut în Antiohia l-a determinat pe Barnaba să facă o vizită bisericii de acolo şi să ia ulterior decizia de a-l invita pe Pavel să lucreze împreună cu el? Cum este înfăţişată biserica de acolo? Fapte 11,20-26

______________________________________________________________

Este dificil de reconstituit cronologia evenimentelor din viaţa lui Pavel, dar se pare că, între întoarcerea la Ierusalim după convertire (Fapte 9,26-30) şi invitaţia făcută de Barnaba de a-l însoţi la Antiohia, au trecut circa cinci ani. Ce a făcut Pavel în tot acest timp? Nu putem şti cu certitudine. Însă, din comentariile sale din Galateni 1,21, putem înţelege că el a predi-cat Evanghelia în zona Siriei şi a Ciliciei. Unii sugerează că este posibil ca, în această perioadă, Pavel să fi fost dezmoştenit de familia lui (Fil. 3,8) şi să fi suferit greutăţile pe care le enumeră în 2 Cor. 11,23-28. Biserica din Antiohia a prosperat sub călăuzirea Duhului Sfânt. Enumerarea din Fapte 13,1 ne indică faptul că natura cosmopolită a oraşului s-a reflec-tat în curând în diversitatea etnică şi culturală a bisericii. (Barnaba era din Cipru, Luciu era din Cirena, Pavel din Cilicia, Simon era probabil din Africa, fără să-i mai punem la socoteală pe ceilalţi convertiţi.) În acel mo-ment, Duhul Sfânt căuta să ducă Evanghelia şi la alte neamuri, folosind Antiohia ca bază pentru activităţi misionare mai cuprinzătoare, care să depăşească graniţele Siriei şi ale Iudeei.

Citeşte din nou Fapte 11,19-26. Ce pot învăţa bisericile de astăzi de la bi-serica din Antiohia, care era caracterizată de diversitate culturală şi etnică?

20

Studiul1

Joi, 29 septembrie Conflict în biserică

Şi în comunitatea aceea timpurie au aparut probleme. Nu toţi erau mulţumiţi de intrarea în biserică a cre din cioşilor dintre neamuri. Conflic-tul a fost iscat de condiţiile pntru intrarea neamurilor în biserică. Unii considerau că simpla credinţă în Isus nu era un semn distinctiv suficient pentru creştini; în opinia lor, cre dinţa trebuia completată cu circumcizia şi cu ascultarea de Legea lui Moise. (Fapte 10,1 – 11,18, ne arată, prin experienţa lui Petru cu Corneliu şi prin reacţia ulterioară a credincioşilor, cât de mare era prăpastia dintre iudei şi neamuri.)

Vizitele oficiale de la Ierusalim, prin care erau supravegheate lucrarea lui Filip printre samariteni (Fapte 8,14) şi lucrarea cu neamurile din An-tiohia (Fapte 11,22), ne lasă să înţelegem că exista o îngrijorare privitoare la includerea ne-iudeilor în comunitatea creştină. Mai mult, reacţia faţă de decizia lui Petru de a-l boteza pe Corneliu, un soldat roman necircum-cis, ne arată clar că exista printre primii creştini un dezacord cu privire la problema neamurilor. Includerea ocazională a unui păgân, precum Corneliu, probabil că i-a incomodat pe unii, însă eforturile intenţionate ale lui Pavel de a deschide larg porţile bisericii pentru primirea neamurilor doar pe baza credinţei în Isus, au dus la încercări deliberate din partea unora de a pune piedici lucrării lui.

8. Cum au încercat unii credincioşi din Iudeea să combată lucrarea lui Pavel cu creştinii dintre neamuri din Antiohia? Fapte 15,1-5

______________________________________________________________

Deşi Conciliul din Ierusalim (Fapte 15) a susţinut, în final, poziţia lui Pavel în ceea ce priveşte problema circumciziei, împotrivirea faţă de lucra-rea lui a continuat. După şapte ani, la ultima lui vizită la Ierusalim, mai erau încă mulţi care priveau Evanghelia lui cu suspiciune. Chiar când a intrat în Templu, Pavel a fost în pericol să-şi piardă viaţa atunci când iudeii din Asia au strigat: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi îm-potriva locaşului acestuia!” (Fapte 21,28; vezi şi 21,20.21)

Pune-te în locul acestor credincioşi iudei care erau îngrijoraţi de învăţătura lui Pavel. În ce măsură putem să le dăm dreptate? Ce putem învăţa de aici de-spre modul în care ideile noastre preconcepute, precum şi concepţiile care îşi au rădăcina în cultura noastră (sau chiar în religia noastră), ne pot duce în rătăcire? Cum putem învăţa să evităm să facem astfel de greşeli, chiar dacă intenţiile noastre sunt bune?

21

Studiul1

Vineri, 30 septembrie Studiu suplimentar

Privitor la relaţia dintre convertirea personală şi biserică, citeşte din Ellen G. White, Mărturii, vol. 3, cap. „Individualismul”, pag. 430-434. O hartă utilă a evenimentelor din prima parte a vieţii lui Pavel se găseşte în Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, pag. 226-234.

„Mai înainte, Pavel fusese cunoscut ca un zelos apărător al religiei iu-daice şi un neobosit prigonitor al urmaşilor lui Isus. Curajos, indepen-dent şi stăruitor, talentele şi educaţia lui l-ar fi făcut destoinic să slujească aproape în orice ramură de activitate. El putea să judece cu o extraordinară limpezime şi, prin sarcasmul său usturător, putea să-l aşeze pe potrivnicul său într-o lumină de neinvidiat. Iar acum, iudeii îl vedeau pe acest tânăr neobişnuit de promiţător unit cu aceia pe care mai înainte el îi prigonea, predicând fără teamă în Numele lui Isus.

Uciderea unui general în luptă înseamnă o pierdere pentru armata lui, însă moartea sa nu dă puteri noi duşmanului. Dar, când un bărbat de vază se alătură forţelor potrivnice, nu numai că se pierd serviciile lui, dar cei cărora se alătură dobândesc un avantaj categoric. Saul din Tars, în drumul său spre Damasc, ar fi putut să fie foarte uşor lovit de moarte de Domnul şi, astfel, puterea prigonitoare ar fi fost foarte mult slăbită. Dar, în providenţa Sa, Dumnezeu nu numai că a cruţat viaţa lui Saul, ci l-a şi convertit, în felul acesta transferând un luptător de frunte din tabăra vrăjmaşului în aceea a lui Hristos. Vorbitor elocvent şi critic aspru, Pavel, cu o fire hotărâtă şi cu un curaj cutezător, avea tocmai acele însuşiri de care era nevoie în prima biserică.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, pag. 124

Întrebări pentru discuţie 1. Ce lecţie desprindem din faptul că unii dintre cei mai înverşunaţi ad-

versari ai lui Pavel au fost fraţii lui iudei, care credeau în Isus?2. Cum poţi să iei atitudine în favoarea principiilor religioase şi să te asi-

guri totodată că nu lupţi împotriva lui Dumnezeu?

Rezumat: Întâlnirea lui Saul, pe drumul spre Damasc, cu Domnul Isus cel înviat a constituit un punct de cotitură în viaţa lui şi în istoria bisericii. Dumnezeu l-a transformat dintr-un persecutor al bisericii într-un apos-tol ales să ducă Evanghelia la neamuri. Includerea neamurilor în biserică doar pe baza credinţei a fost o idee greu de acceptat pentru unii membri ai bisericii – o ilustrare clară a modului în care preconcepţiile şi prejudecăţile pot periclita misiunea noastră.

113

VEŞTI MISIONARE 1 octombrie

Toată familiaTamara îi făcea o vizită tatălui ei. Când a intrat în casă, a găsit o

invitaţie la un concert de Crăciun, la o biserică din oraşul lor. Era curioasă şi l-a rugat pe tatăl ei să meargă împreună. Tatăl era membru vechi în bi-serica Molokan, o biserică evanghelică din Azerbaidjan, care avea în cen-tru Biblia. Polina, sora Tamarei, voia să meargă şi ea la concert. Simţise că ceva lipsea din credinţa familiei ei şi de luni de zile se ruga să afle mai multe despre adevărul Bibliei.

Concertul deschidea o serie de întâlniri de evanghelizare, iar Tamara, Polina şi tatăl lor au hotărât să meargă. Tamara se întreba cine sunt cei care susţin întâlnirile, dar cei care îi întâmpinau pe oameni la intrare erau ocupaţi, iar Tamara a uitat să-i întrebe.

Când a aflat că întâlnirile sunt susţinute de adventişti, Tamara a fost curioasă să ştie ce înseamnă numele de „adventist” şi ce cred adventiştii. În fiecare seară, compara ce spunea vorbitorul cu ce citea ea în Biblie. Şi-a dat seama că adventiştii predicau adevărul.

Când vorbitorul i-a invitat pe participanţi să studieze mai serios Bi blia, Tamara şi tatăl ei s-au înscris la curs. Tamara şi-a sunat şi surorile, care locuiau în Siberia, şi le-a spus ce aflase ea. Ele erau îngrijorate în legătură cu această nouă religie la care aderase familia lor.

Au mers mai multe luni la biserica adventistă, în fiecare Sabat, dar, din cauză că tatăl ei era membru vechi al bisericii din care făcea parte, ezitau să se boteze. Atunci, Tamara şi-a vizitat familia din Siberia. Fratele şi surorile ei au asaltat-o cu întrebări despre această nouă religie ciudată la care ei aderaseră. Iuri, singurul frate, fusese anchetator în armată şi, când a auzit răspunsurile Tamarei, a fost convins că doctrina Bisericii Adventiste este bazată pe Biblie.

În timp, membrii familiei din Azerbaidjan s-au mutat în Siberia, ca să fie aproape de restul familiei şi, după un timp, surorile au fost botezate împreună. Câteva luni mai târziu, s-au botezat şi Iuri şi tatăl lor. Acum, ei se roagă şi lucrează pentru a-i conduce şi pe ceilalţi din familie la Dumnezeu.

În oraşul Krasnoyarsk, din Rusia, unde familia locuieşte acum, sunt câteva grupe organizate în casele oamenilor şi o singură biserică foarte mică. O parte a darurilor din Sabatul al treisprezecelea va contribui la construirea unei biserici mai mari în oraş, care va ajuta la atragerea mai multor oameni la Isus. Vă mulţumim că luaţi parte la această colectă şi pentru că oferiţi cu credincioşie daruri, în fiecare sâmbătă, la biserică.