----

A ap@rut volumul “Criz@ indecent@”de prof. Dan Popescu

Friedrich August von Hayeks-a născut la Viena, în 1899.A studiat dreptul la Univer -sitatea din Viena, unde a ob -Ńinut un prim doctorat în1921, apoi al doilea în ştiinŃepolitice în 1925. În 1927, afondat împreună cu Ludwigvon Mises Institutul de Cer -cetări Economice, al cărui di -rector a fost până în 1931 şisocietatea Mont – Pelerin, unde s-au reunit intelectuali dedi -caŃi studiului şi apărării liberalismului. În Viena, Hayek a fost

încinjurat de tinere minŃi sclipitoare ca Fritz Machlup şi Oskar Morgenstern, careau stat la ori ginea aprofundării teoriei economice.

De-a lungul timpu-lui, conceptul de crizăa cunoscut numeroaseabordări şi interpre -tări, fiind un subiectde gândire şi medita -Ńie pentru un numărmare de reprezentanŃiai domeniului econo -mic. Din punct de ve -dere etimologic, terme -nul de “criză” provine

din cuvântul grecesc “krisis”. Acesta facereferire la un întreg proces de natură juridică,incluzând atât ideea de judecată cât şi pe ceade condamnare, pedepsire. EsenŃialul etimolo-giei cuvântului rezidă, însă, în noŃiunea dedecizie.

În domeniul economic, criza reprezintă unfenomen de o profundă complexitate, astfelîncât căutarea unei definiŃii unanim acceptatepe plan internaŃional ar fi un efort zadarnic.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Poporul român are trei calităŃinepreŃuite: un puternic sentimentnaŃional, o loialitate profundă, ogenerozitate înnăscută.”

Nicolae Titulescu

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 366 anul VIII vineri, 16 noiembrie 2012 1 RON

La ce să ne aşteptăm pe planeconomic în anul 2013? În pri -mul rând, la nimic din ce nepromit politicienii noştri în actua -la campanie electorală. Mai apoi,constatăm că nu ne putem inspi-ra nici din cifrele bugetului peanul cu pricina dintr-un motiv totcu iz politicianist: bugetul vaavea culoarea siglei câştigătoarede pe buletinul de vot. Aşa căpână numărăm, contestăm, ne -

gociem de-un guvern şi un prim-ministru, s-ar putea săne apuce şi primăvara viitoare.

Şi totuşi, anul 2013 ne bate la uşă, vine peste noi,iar românii şi-ar dori să ştie dacă le va fi bine sau rău.

Potrivit art. 4 din Regulamen -tul nr.1605/2002 al Consiliuluidin 25 iunie 2002 privind re -gulamentul financiar aplicabil bu-getului general al ComunităŃilorEuropene, bugetul este instrumen-tul care, pentru exerciŃiul finan-ciar prevede şi autorizează toateveniturile şi cheltuielile consi de -rate necesare pentru Comuni -tatea Europeană şi pentru Co -munitatea Europeană a Energiei

Atomice. Scopul prevederilor este înzestrarea Comuni -tăŃilor cu resursele financiare necesare desfăşurării acti-vităŃilor comunitare. Crizele bugetare repetate au deter-minat instituŃiile comunitare să convină asupra unei me -tode menite să amelioreze derularea procedurii bugeta-re şi să garanteze respectarea disciplinei bugetare. Înce-pând cu anul 1988 procedura bugetară a fost inclusă încadrul Acordurilor InterinstituŃionale.

Prin intermediul unui Acord InterinstituŃional, Parla -mentul European, Consiliul Uniunii Europene şi ComisiaEuropeană convin în avans asupra marilor priorităŃi bu -getare ale perioadei următoare, realizând cadrul comunal perspectivelor financiare. Aceste perspective financia-re indică amploarea maximă şi structura cheltuielilor an -ticipate ale Uniunii Europene.

PUNCTULPE EUROPA

„După produsele sale ştiinŃifice şi literare se cântăreşte valoarea unui popor pe pământ”

Mihai Eminescu

Într-o lume bulversată şi bulversantă, în bună măsurăglobală şi aproape în totalitate, pentru UE, comunitară,problemele care s-au aflat şi se află în faŃa eco nomiştilors-au amplificat şi se amplifică major. Cu atât mai mult cucât la noi, în România, dar nu numai – vezi de pildă cazulItaliei cu „celebrul” său „june prim” Silvio Berlusconi –minciuna, poate mai mult decât până în decembrie 1989,până cu câteva luni în urmă era aproape în totalitate insti-

tuŃionalizată. A mai rămas şi acum câte ceva. Fac „totul” pentru interesul meu şiafirm că o fac în interesul patriei. Realizez un control efectiv al instituŃiilor print-re cele mai importante ale Ńării şi, cine nu este de acord cu asta, spun că esteîmpotriva Ńării şi vrea să pună mâna pe acele instituŃii.

13 noiembrie 354. Se naşte cel ce va deveni Sfântul Augustin.Biserica Catolică l-a relevat drept unul dintre principalii

PărinŃi şi Doctori. Luther şi Calvin, reformatorii protestanŃi, au recunoscut în el cel mai bun interpret al Bibliei.

Dan POPESCU

Emil DAVID

dr. Paul LUCIAN, ULBS

Pentru unii viitorulîncepe azi.

Pentru al]ii – niciodat@!

continuare ^n pag. 4-5

continuare ^n pag. 3

continuare ^n pag. 7 continuare ^n pag. 7

Provoc@ri majore alebugetului european

pentru perioada 2014-2020

Clasicism sau modernism?Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

Bruxelles

Vedere din Bucureşti - Parcul Cişmigiu

Vedere din Bucureştiul anilor dedupă mijlocul secolului XIX

La mijlocul s@pt@m$ nitrecute s-a stins dinvia]@ prematur, ladoar 68 de ani, dup@o grea suferin]@, prof.

univ. dr. ing. ec. Moise [u]urea,de la Facultatea de Inginerie, ULBS.A fost un constructor de ^nv@]@m$ntsuperior, printre altele,cititor, al@turide mai mul]i mai tineri colegi ai s@i,al specializ@ri “Inginerie Economic@”.

Condolean]e sincere doamneiprofesoare [u]urea }i ^ndurerateifamilii.

D.P.

master SimoneSTÜHLER,ULBS

continuare ^n pag. 6

Contribu]ii la dezvoltarea teoriei economicedin perspectiva austriac@ a lui Hayek

Criza economico-financiar@

– un caleidoscop paradoxal

pag. 8

pag. 3

asistent univ. drd.Alin OPREANA,ULBS

Încotro profesia de economist? (I)

Viena la sfârşitul secolului XIX

ECONOMIA EUROPEAN~2 VINERI 16 NOIEMBRIE 2012

urmare din pagina 1Comisia Europeană a lansat în pre -

zent o noua dezbatere privind obiec-tivele şi resursele bugetare ale Uniu -nii Europene pentru perioada 2014-2020. Dezbaterea are ca obiectiv apro-barea de către Parlament a celei de-acincea perspective financiare în ca -drul unui nou Acord InterinstituŃional.

În cadrul acestor perspective fi -nanciare, marile categorii de cheltu-ieli bugetare sunt prezentate pe ru -brici, fiecare rubrică prezentând un ni-vel al creditelor pentru fiecare an. Pro -cedura de adoptare a bugetului comu-nitar durează mai multe luni şi se des -făşoară în anul anterior exerciŃiuluifinanciar la care se referă bugetul.

În cadrul procedurii bugetare,Comisia Europeană întocmeşte pro-iectul preliminar de buget şi ConsiliulUniunii Europene adoptă proiectul debuget. Parlamentul European exami-nează în prima lectură proiectul de bu-get şi poate vota amendamente. Pro -iectul de buget modificat este exami-nat de către Consiliul Uniunii Euro -pene în a doua lectură, apoi ConsiliulUniunii Europene transmite Parlamen -tului European un proiect de bugetrevizuit. Parlamentul depune din nouamendamentele adoptate în primalectură şi respinse de către ConsiliulUniunii Europene. Proiectul de bugetmodificat este adoptat sau respins decătre Parlamentul European în cea de-adoua lectură. Preşedintele Parlamen -tului European adoptă bugetul final.De-a lungul timpului, începând cu anii1950 puterea bugetară a Parlamen -tului European a crescut. Aceastăputere este partajată între ConsiliulUniunii Europene şi Parlament, carereprezintă cele două componente aleautorităŃii bugetare.

De-a lungul evoluŃiei Uniunii Euro-pene, problemele bugetare au fost per-manent o sursă de controverse, chiardacă natura şi intensitatea acestora afost diferită şi anume dezbateri petema resurselor financiare proprii aleComunităŃii Europene, dezechilibre bu-getare, rivalităŃi între Comisia Euro -peană, Parlamentul European şi Con -siliul Uniunii Europene.

Primii ani ai politicii bugetareeuropene au fost marcaŃi de dezvol-tarea unor politici comune şi înfiinŃa-rea unor fonduri structurale cum ar fi:politica agricolă comună şi înfiinŃareaîn 1962 a Fondului European de Orien-tare şi Garantare Agricolă (FEOGA),politica socială europeană şi înfiinŃa-rea în 1960 a Fondului Social Euro -

pean (FSE), politica de dezvoltare re -gională şi înfiinŃarea în 1975 a Fon -dului European de Dezoltare Regio -nala (FEDR), politica europeană în do-meniul pescuitului şi înfiinŃarea Fon -dului European pentru Pescuit in2006. (FEP) Toate fondurile amintitesunt finanŃate din bugetul comunitarşi formează Fondurile Structurale.

O sursă a divergenŃelor cu pri-vire la bugetul comunitar este pro-blema dezechilibrului bugetar, care sereferă la diferenŃa între ceea ce oŃară dă şi ceea ce primeşte de labuget prin diferite programe şi poli-tici comune. Această problemă a fostinvocată de către Marea Britanie şisusŃinută de Germania, element debază al dezbaterilor politice viitoare.Din acest punct de vedere Ńărilemembre ale Uniunii Europene seîmpart în contribuitori neŃi la bugetulUniunii şi beneficiari neŃi.

Astfel, principalii contribuitori neŃila bugetul Uniunii Europene pe anul2011 sunt: Germania 7,54 mld. euro,FranŃa 4,89 mld. euro, Marea Britanie4,7 mld. euro, Italia 4, 57 mld. euro,Olanda 1,87 mld. euro, Suedia 1,1 mld.euro, Danemarca 0,65 mld euro şiAustria 0,62 mld euro.

Principalii beneficiari neŃi ai bu -getului Uniunii Europene sunt: Polo -nia 11,21 mld. euro, Grecia 4,77 mld.euro, Ungaria 4,49 mld. euro, Spania3,72 mld. euro, Belgia 3,45 mld. euro,Portugalia 3,12 mld. euro, Cehia 1,54mld. euro şi România 1,54 mld. euro.

Analizând datele de mai sus ob -

servăm că prin intermediul bugetuluicomunitar are loc un transfer de fon-duri de la Ńările bogate către Ńărilesărace, însă în prezent există tendin-Ńa de-a lua de la Ńările membre aleUniunii Europene sărace pentru a uşu-ra povara bugetară a celor mai boga-te Ńări, inclusiv a Marii Britanii. Rea -mintim că în 1954 la Fontainebleau,Consiliul European a decis introduce-rea mecanismului corector, destinatsă contribuie la corectarea poziŃiei decontribuitor net pentru această Ńară.Astfel, Marea Britanie primeşte anualo sumă substanŃială de bani, dreptcompensaŃie, pentru că în ciuda con-tribuŃiei ridicate la buget nu benefi-ciază de subvenŃii agricole generoaseprecum FranŃa. Există în prezent li -deri europeni care susŃin extindereamecanismului corector şi la alte stateconsiderate contribuitori neŃi.

Având în vedere că Uniunea Eu -ropeană este o asociere de statenaŃionale care au renunŃat la o partea suveranităŃii naŃionale în favoareaunor instituŃii supranaŃionale, nu ar tre -bui să domine nici un stat mare saumic sau vreo naŃiune şi ar trebiu săse respecte spiritul solidarităŃii care stăla baza proiectului european. Apreciemcă pentru a depăşi starea actuală decriză şi pentru a încetini adâncireadisparităŃilor din punct de vedere alperformanŃelor economice dintre Ńări-le membre trebuie întărit principiulsolidarităŃii între statele europene.

În acest context, Comisia Euro -peană a propus un buget de 1030

mld euro pentru cea de-a cincea per-spectivă financiară 2014-2020, adicăcu 5% mai mult decât bugetul dinperioada 2007-2013, ceea ce repre-zinta 1,1% din PIB-ul Uniunii Europene.

Constatăm că raportat la celelal-te perspective financiare, ComisiaEuropeană susŃine creşterea cheltuie-lilor bugetare, pentru a efectua inves-tiŃii care să stimuleze creşterea eco-nomică şi crearea de noi locuri demuncă. Acest proiect de buget estesusŃinut şi încurajat de Ńările săracedin Europa Centrala şi de Est, mem-bre ale Uniunii Europene, ca singurăsoluŃie pentru depăşirea actualei crizeeconomico-financiare.

Marea Britanie face presiuni asu -pra actualului proiect de buget, pen-tru a reduce cheltuielile bugetare, pro-pune chiar tăieri masive din buget,respectiv un buget de austeritatepentru toate Ńările Uniunii Europene.

De asemenea ameninŃă cu blo-carea oricărui Acord interinstituŃional,dacă acesta nu corespunde interese-lor britanice. In acest context MareaBritanie susŃine de asemenea şi crea-rea unui buget dual, unul pentru zonaeuro şi altul pentru Uniunea Euro -peana, în scopul de a nu contribui lacheltuielile necesare salvării zoneieuro. Astfel asistăm la distanŃarea Ma-rii Britanii de politicile comune aleUniunii Europene şi la o abatere dela principiul solidarităŃii europene.Totuşi Marea Britanie apără interese-le financiare ale centrului financiarlondonez şi beneficiază de avantajelePieŃei Unice Interne, aflată în plinădezvoltare în calitate de membru alUniunii Europene.

Pentru a satisface dorinŃele MariiBritanii, Germania propune un com-promis care ar limita cheltuielile bu -getare ale Uniunii Europene la 1%din PIB-ul Uniunii Europene, compro-mis susŃinut de Olanda, Austria, Sue -dia, Cehia şi agreat de Italia şi Spa -nia. Acest compromis înseamnă o re -ducere a proiectului de buget comu-nitar cu 150-200 mld. euro pentruperioada 2014-2020.

FranŃa este nemulŃumiŃă de re -ducerea cheltuielilor bugetare, redu-ceri care ar afecta chiar Fondul pen-tru Agricultură (FEOGA), de care aceas -ta beneficiază într-un mod substanŃial.Astfel, Cadrul financiar 2007-2013, încapitolul “conservării şi gestionarii re-surselor naturale” reglementează po -litica agricolă comună şi politica demediu, pentru care s-a alocat sumade 371 mld. euro, din care 72% arevenit agriculturii.

Dacă se va aproba reducereacheltuielilor şi acestea nu vor afecta

Fondul pentru Agricultură, al căruiprincipal beneficiar şi susŃinător esteFranŃa, reducerile se vor aplica Fon -dului de Dezvoltare Regională şi Fon -dului de Coeziune, fonduri care spri-jină Ńările sărace din Europa Centralăşi de Est. Fondul de Coeziune a fostcreat in 1992 pentru finanŃarea pro-iectelor de mediu şi infrastructurii detransport.

Atât Fondul de Coeziune cât şiFondurile Structurale sunt finanŃatedin bugetul comunitar, numai că forŃafinanciară a acestora este limitată,sumele alocate sunt modice şi nusprijină necesităŃile Ńărilor sărace.

România face parte din grupul“Prietenilor Coeziunii”, format din 15state, majoritatea din Europa de Est,care fac front comun împotriva con-tribuabililor neŃi la bugetul comunitar,care cer diminuarea viitorului bugetcu 150-200 mld. euro. Prietenii Coe -ziunii consideră că diminuarea se vaaplica Fondurilor Structurale şi Fon -dului de Coeziune destinate în spe-cial zonelor defavorizate din EuropaCentrala şi de Est. Acest grup spriji-nă propunerea Comisiei Europene dea asigura mai mulŃi bani pentru îm -bunătăŃirea competitivităŃii economiceşi crearea de noi locuri de muncă înregiunile sărace ale Uniunii Europeneşi respinge măsurile pentru reducereacheltuielilor comunitare susŃinute deprincipalii contribuitori neŃi la buget.

La Summit-ul Uniunii Europenedin 22-23 noiembrie 2012 de la Bru -xelles, unde se va discuta proiectulbugetului Uniunii Europene pentru exer-ciŃiul financiar 2012-2020, Româniaîşi va susŃine propria poziŃie. În acestcontext nu va accepta să se facă olegătură între stadiul actual al absor-bŃiei fondurilor europene (Fonduri Struc -turale şi Fondul de Coeziune) şi vii-toarele alocări de fonduri, pe consi-derentul că nu a fost capabilă să ab -soarbă prin proiecte aceste fonduri.De asemenea, România nu acceptăreducerea bugetului comunitar cu150-200 mld. euro din proiectul pro-pus de Comisia Europeană de 1030mld. euro.

Având în vedere dificultăŃile pecare le întâmpină aprobarea bugetu-lui Uniunii Europene considerăm cătrebuie făcută o reformă a politiciibugetare a Uniunii Europene, care săîmbunătăŃească sistemul actual al con-tribuŃilor, să stabilească contribuŃiafiecărui stat membru, dar cu respec-tarea principiului egalităŃii între state-le membre, astfel încât să nu maiexiste privilegiu bugetar pentru niciun stat şi să se întărească principiulsolidarităŃii între statele membre.

Provoc@ri majore ale bugetului european pentru perioada 2014-2020dr. Paul LUCIAN, ULBS

Strasbourg: Parlamentul European

Vedere din Londra

3ECONOMIE CARTEVINERI 16 NOIEMBRIE 2012

urmare din pagina 1Nu ne rămâne altceva decât să

ghicim privind către prognoze. Pen -tru că oamenii serioşi şi instituŃiileserioase ştiu că viitorul începe azi şiel trebuie planificat riguros dacă vreisă-Ńi aducă ceva bun. Vorbim, deci,de prognozele FMI, BM, CE, singu -rele care merită atenŃie, pentru că decele „made in Romania” ne-am lă -murit demult. Ne gândim de pildă lajocul de-a oracolul practicat de cevavreme de către Banca NaŃională aRomâniei şi guvernatorul său. Nimicdin ce a prezis pentru 2012 nu aieşit la socoteală.

Ni s-a spus că rata inflaŃiei peanul în curs va fi de maxim 3,2 lasută. În prezent am atins 5,3 la sută!Ni s-a dat ca sigură o creştere eco-nomică a României în acest an decel puŃin 1,5 la sută. Acum se ac -ceptă cu indulgenŃă 0,5 la sută!Primiserăm garanŃii asupra stabilităŃiicursului de schimb. În cele din urmă,euro a crescut cu peste 5 procenteîn faŃa leului, ceea ce înseamnă foartemult în condiŃiile în care aproape treisferturi din creditele acordate debănci sunt în valută!

În fine, progonzele noastre pariaudin nou pe aportul agriculturii înrealizarea produsului intern brut. Avenit o secetă pustiitoare care ne-aspulberat şi aceste ilizii.

Să revenim, aşadar, la prognozeleinstituŃiilor europene serioase, vor -

bind de România anului 2013. Co -misia Europeană ia în calcul o creş -tere economică în cursul anului viitorde 2,2 la sută. FMI estimează creş -terea economică a României la 2,5 lasută. Banca Europeană pentru Re -construcŃie şi Dezvoltare (BERD) nuvede mai mult de 1,9 la sută creş -tere în 2013.

De-o fi una, de-o fi alta, progno -zele enunŃate sunt oricum modeste.ToŃi liderii mediului de business dinRomânia sunt de acord că un pro-cent de 2 la sută este insuficientpentru o economie emergentă carevrea să devină competitivă la niveleuropean. łinta de creştere eco-nomică pentru România ar trebui fix-ată cu două procente peste avansuleconomic la nivel european şi asu -mată de Guvern ca o condiŃie deîndeplinit în bugetul de stat.

În opinia noastră, acest obiectivambiŃios este cu neputinŃă de înde -plinit, chiar dacă vom avea - şi ar fibine să avem - un gu vern animat decele mai bune inten Ńii, din două mo -tive esenŃiale:

1. Principalele riscuri asociate aces-tor prognoze sunt legate de o po -tenŃială accentuare a volatilităŃii fluxu -rilor de capital în contextul unei even-tuale deteriorări a evoluŃiilor mediuluiextern cu consecinŃe nefavorabile asu -pra economiilor emergente. Mai peşleau, pluteşte în aer pericolul uneinoi crize economico – financiare deproporŃii continentale, şi atunci ce vafi în UE, va fi şi în România. Poate,

într-un fel, criza globală ne va aducecu picioarele pe pământ. Dar cu cesacrificii şi pentru a câta oară?

2. Nimeni nu pare să ia în calculpiatra de moară ce atârnă de gâtulRomâniei odată cu încheierea, în 2009,a acordului privind împrumutul re -cord de 20 de miliarde de euro con-tractat cu finanŃatorii externi. De atun-ci, banii s-au topit, dar acum a venitvremea să-i rambursăm. Iar 2013este tocmai anul de vârf al plăŃilor:5,150 miliarde de euro trebuie retur-naŃi în acest an Fondului MonetarInternaŃional. În plus, anul viitor ajungla scadenŃă bonduri denominate în

euro emise pe piaŃa locală în sumăde 1,8 miliarde euro, iar în 2014ajung la maturitate titluri de 1 mili -ard de euro.

Şi atunci de unde resurse pentrucreştere economică? Să nu uităm că,pe durata acordului cu FMI din 2009,economia nu a reuşit să iasă dinrecesiune, România experimentând doiani de ajustări dramatice concretizateîn disponibilizări, tăieri de salarii şimăriri de TVA. În tot acest timpcompaniile de stat au continuat să în -registreze pierderi uriaşe şi să ge -nereze arierate. Obiectivul principal alnoului program preventiv cu FMI şi

Comisia Europeană, parafat în primă-vara anului 2011, a fost consolidareacreşterii economice, însă, până acum,redresarea a fost nesemnificativă. Ceşanse ar avea un nou acord de îm -prumut cu misiunea FMI aflată acumîn Bucureşti? Evident, zero, pentru cănimeni nu-Ńi garantează nimic cândcredibilitatea guvernării este zero.

La ce să ne aşteptăm, prin ur mare,anul viitor? Doar la vorbe... Vorbelelui Barosso, ale lui Erik de Vrijer, aletrioului Băsescu – Isărescu – Ponta.AdunaŃi-le, amestecaŃi-le, adăugaŃi-leoricâte condimente vreŃi. rezultatul vafi acelaşi: o mare go goaşă!

Pentru unii viitorul începe azi. Pentru al]ii – niciodat@!Emil DAVID

Apari]ie editorial@

Banca NaŃională a României

ECONOMI{TII VINERI 16 NOIEMBRIE 20124

c my bc my b

c my bc my b

urmare din pagina 1Urmăresc să divid, chiar la ni ve -

lele de referinŃă cele mai ample, pen-tru a stăpâni mai bine, potrivit vechiu -lui şi „sănătosului” principiu subliniatnegativ de latinitate, „divida ut impera”.Un principiu câteva sute de ani veri -ficat pozitiv în imperiile coloniale darşi într-o politică economică europeanăcare a făcut foarte mult rău bătrânu-lui continent. Şi lumii, de altfel. Şi încămai face, etc., etc. În general, „devize”destul de consumate dar utilizate înideea că poate mai iese „ceva”... Unde,dar, se vă deşte, în acest cadru emi -namente co rupt, profesia de econo-mist şi ce trebuie să realizeze ea?Calcule de deta liu la nivelul copacilorfăcându-ne că nu se vede pădurea?Sau, printre altele, stra tegii economiceme nite să orienteze Ńara pe un drumcât de cât corect? Bine şi foarte bineînvăŃat în facultate, ce randamentpoate să dea un tânăr economistcorect într-o economie cu corupŃieinstituŃionalizată, cu circuite - multe -pervertite, cu şpaga de foarte multeori „echivalent general“ al schimburi -lor, necinstiŃii, nonvalorile şi igno-ranŃii, mediocrităŃile reale deschin -zând larg porŃile promovării celordupă chipul şi asemănarea lor şi nucelor cu adevărat valoroşi? Desigurcă randamentul este mic iar econo-mia suferă şi astfel... Dar să revenim.

Am revăzut şi adăugit, în acestsens un amplu studiu al meu pe pro -ble mele economice respective, unstu diu rea li zat cu aproape 17 ani înurmă şi care a avut multe ecouribune dacă nu mai mult, pe care îlinserez mai jos.

Aşadar, una dintre profesiile celemai frumoase este profesia de „ECO -NOMIST”. De fapt, ce este economis-tul? Potrivit „Larousse”-ului şi „Micu-lui DicŃionar Enciclopedic” el este „spe-cialistul în studierea şi analiza proce-selor şi fenomenelor economice”. De-finiŃia pare, însă, mult prea generală,mult prea puŃin concludentă, mult prea,aparent, ilustrativă. În fond, economis -tul este - şi, de cele mai multe ori, deo-potrivă – un cercetător, un analist,un diagnostician, un strateg, un prac -tician, un realizator, un operator, uncontrolor, un sintetizator al fenome -

nului economic – iar, într-un cadruceva mai larg, al procesului econo -mic. Cum totul se judecă în circum-stanŃe de raritate şi – potrivit unoropinii – ceea ce se judecă în circum-stanŃe de raritate este economie, arrezulta că „totul este economie”. Deci,economistul ar fi „peste tot”. Evidentcă aprecierea este şi forŃată şi exa -gerată, dar ea indică, totuşi, mareaaudienŃă, utilitate, marea actualitate aeconomistului. Toate acestea cu atâtmai mult în condiŃiile economiei depiaŃă liberă comparativ cu cea de co -mandă, cu atât mai mult în condiŃi-ile economiei descentralizate, cu foartenumeroşi centri de decizie compara-tiv cu economia de tip centralizat.Cine este, deci, economistul?

1. De unde numele de economist?În FranŃa secolului al XVIII-lea fizio -craŃii introduc – odată cu al lor cele-bru „laissez faire, laissez passer, lemonde va de lui même” – se pare,primii, noŃiunea de economist. Eco -nomistul care avertizează, economis-tul care intervine spre a se respecta„legile eterne”, „ordinea providenŃială”aproape de divinitate. IntuiŃie bună,un reuşit spirit previzionist. FiziocraŃiiau fost primii economişti, „Şcoala”lor a fost prima „Şcoală” de eco -nomişti. Mai târziu, când numele deeconomist devine generic, el nu vamai caracteriza, nu va mai defini oşcoală anume, în speŃă cea fiziocrată,ci o profesie.

Unghiuri noi dezveleşte în acestcadru cel considerat, dacă nu primul,oricum printre primii profesori de Eco -nomie Politică ai lumii, tot un fran -cez, anume Jean Baptiste Say. El estecel care, în 1816, va deschide primul„Curs de Economie Politică” la Ate -neul din Paris. Industriaş - patron alunei filaturi de bumbac la Anchy lesHesdins, în Pas de Calais, reuşind înnumai câŃiva ani amortizarea capita -lului investit, Jean Baptiste Say „vede”Economia Politică ca „leagănul disci-plinelor economice”. Este corect. DarSay adaugă: Economia Politică estenumai „o ştiinŃă pur teoretică şi des -criptivă”, rolul economistului, afirmândel, nefiind acela de a interveni sauconcilia, ci doar acela de „spectatorimpasibil” care doar observă, analizea -ză, descrie şi solicită. Eronat, econo-mistul trebuie să facă mult mai multdecât atât. Este, cred, limpede că, po-

trivit acestor spuse, viitorul profesorde Economie Politică, agresat de stre-sul producŃiei, tânjea după timpul încare, fără obligaŃii „productive” de vreunfel, putea numai observa şi reflecta,sperând că un asemenea timp relativcomod să revină. O astfel de obser-vaŃie are la bază şi faptul că Say,înŃelegând, probabil, pe urmă, analizaşi interpretarea unui „economist pejumătate”, aduce în scenă şi cealaltăjumătate, aduce în scenă „întreprin -zătorul”, care ar putea fi economist darşi de altă profesie. J.B.Say remarcafaptul că la începutul secolului alXIX-lea agentul principal al progresu-lui economic era omul „industrial”activ, instruit, inventator generos, omulde afaceri îndrăzneŃ, chiar şi agricul-tor inventiv, acel om care se implicaîn toate în măsura în care se făceaudescoperirile ştiinŃifice şi se extin-deau debuşeele. Era mult mai multdecât Economia Politică. Dar pentruca o astfel de implicare să fie profi -tabilă, întreprinzătorul, de fapt, tot Sayne-o spune, trebuia să fie şi – sau săfie sfătuit de un – economist în accep-Ńia ce pornea de la doctrina fiziocrată.

Idei contrare la Karl Marx, căruianimeni nu-i poate realmente nega con-tribuŃia în domeniul teoriei economi -

ce. Savantul german, însă, practic, nua avut niciodată un serviciu, o ocupa -Ńie regulată, în calitate de patron saude salariat. Nu a avut răspunderile ceincumbă astfel. Cu o soŃie bogată, dinmarea aristocraŃie germană, o soŃiepe care a sărăcit-o, Marx s-a mulŃu-mit ulterior să trăiască cu guvernan-ta copiilor săi şi din stipendiile luiEngels care trudea să Ńină profitabilo fabrică în Anglia. A analizat, deci,Marx, exploatarea clasei muncitoareşi bine a făcut. Dar a scăpat de sublupa cercetării sale pe patron, peîntreprinzători. Pe care nu i-a văzutprin prisma utilităŃii, oameni fără decare clasa muncitoare nici măcar„exploatată” nu putea fi, deşi cu sigu -ranŃă ar fi dorit-o în lipsa unei alteresurse de viaŃă decât cea a mizeru-lui salariu...

Iată premise – evident lucrurile suntmult mai complicate – la baza des-făşurării şi finalităŃii învăŃământuluieconomic, fie ca disciplină în cadrulînvăŃământului de tip comercial, uni-versitar sau politehnic, fie privit el în -suşi ca tip complet de învăŃământ. Ma-rile lucrări de economie, de Econo -mie Politică din secolele XVII, XVIII –printre care celebra carte a lui AdamSmith „BogăŃia naŃiunilor. Cercetareasupra naturii şi cauzelor ei” apărutăla Londra în 1776 – de la începutulsecolului XIX şi de mai apoi, tot mainumeroase, tot mai consistente –sunt studiate cu migală în acest tipde învăŃământ, sunt reflectate cu asi -duitate în expuneri şi cunoştinŃele do-bândite. Spre mijlocul secolului alXIX-lea şi mai apoi se poate spunecă sunt deja temeinic pregătiŃi, studi-ind Economia Politică, o veritabilă AlmaMater, dar şi pe cea agrară, industria -lă, de ramură, minieră, etc., „econo -mişti” în şcolile comerciale, dar şi laUniversităŃile din Paris, Viena, Berlin,Londra, din Italia, din Statele Unite, etc.

În România, tradiŃiile, şi sub acestaspect, sunt solide. Cum sublinia aca -demicianul Vasile Malinschi în foartedocumentata sa lucrare „Din trecutulînvăŃământului economic românesc”,încă din 1776, prin Hrisovul domni-torului Ipsilanti, se prevedea introdu -cerea în învăŃământul din łara Româ-nească, în rândul obiectelor de stu -diu, a unor noŃiuni de economie, apli -cate la agricultură şi gospodărie cas-nică, sub formă de indicaŃii şi sfaturipentru „bunăpăstarea şi folosirea roa -delor şi bunurilor”. Pe urmă, la ŞcoalaNaŃională din Iaşi, condusă de Gh.Asachi, cât şi la Şcoala NaŃională dinBucureşti, de la „Sf. Sava”, condusă

de „neînduplecatul fecior de Ńăran dinAvrig, Gh. Lazăr”, printre disciplinelepredate una se ocupa de economie:„iconomia”. Se tratau probleme de Eco-nomie Politică, „Ńinerea unor socotelide bună gospodărire casnică” şi înspecial de „agricultură”. Apar, de alt-fel, în circulaŃie lucrări de „economierurală”, încă din 1806, „Economia decâmp” a lui I. Mölnar, în 1834, „Eco -nomia rurală şi domestică” de M.Drăghici, etc.

Lucrări tot mai originale, cu carac -ter economic general, dar şi specific,influenŃând învăŃarea economică, pro-cesul didactic ca atare, se remarcă laNicolae Şutu – „Scurtă privire asuprastării economice a Moldovei” (1838),la Nicolae Bălcescu, realmente pasio -nat de studiul problemelor economi -ce, la Dionisie Pop MarŃian – „Studiisistematice în Economia Politică” (1858),etc., dar mai ales la Ion Ghica, careîn 23 noiembrie 1843 deschidea „Cursulde Economie Politică” de la Acade -mia Mihăileană din Iaşi. Arăta astfelIon Ghica – cu diplomă de inginer demine, dar posedând temeinice cunoş -tinŃe economice – că studiul Econo mieiPolitice reprezintă „cea mai sigu ră câr -mă în stare să lumineze întru căutareaintereselor noastre materiale şi morale”.Însuşi domnitorul Cuza, cu solide cu -noştinŃe juridico-economice, încurajea -ză studiul disciplinelor economice...

Imediat după 1860 se predau ast-fel de cursuri de Economie Politică laFacultatea de Drept din Iaşi – primulprofesor Ion Strat - şi Bucureşti –prof. V. Vericeanu, câştigătorul oficialal concursului pentru „ocuparea cate -drei” în faŃa marelui D.P. MarŃian.Cursuri de Economie Politică începsă se desfăşoare la Şcoala NaŃionalăde Poduri şi Şosele – instituŃie de -venită apoi Politehnica bucureşteană– cât şi la Şcoala centrală de agri-cultură şi silvicultură, unde se predăun „Curs de economie, finanŃe şi ve -niturile statului” elaborat de Ion Iones-cu de la Brad. Un mare pas înainteeste realizat de P.S. Aurelian care pu-blică în 1869 „Catehismul EconomieiPolitice” şi în 1889 „Elemente deEconomie Politică”. Strălucitorul P.S.Aurelian, de obârşie ardelenească,dar ce va deveni cercetătorul, teoreti-cianul şi practicianul, ministru, prim-ministru şi preşedinte al Academiei,fondatorul unor reviste economice devaloare – „Economia rurală” (1881),„Economia naŃională” (1885), publi-caŃie ce îşi asuma misiunea de „Re -vistă economică şi financiară” – ce -rea cu insistenŃă nu numai studierea

Încotro profesia de economist?Dan POPESCU

Jean Baptiste Say

Domnitorul Alexandru Ipsilanti

Ion Ghica, cel care în 23 noiembrie 1843 vadeschide primul curs de “Econimie Politică”,la Academia Mihăileană din Iaşi. HotărâreaAGER a fost şi este ca această zi să reprezinte“Ziua Economiştilor”.

VINERI 16 NOIEMBRIE 2012 5

c my bc my b

c my b

ECONOMI{TII

c my b

detaliată a Economiei Politice, a dis-ciplinelor economice în învăŃământulsuperior, ci chiar introducerea aces-tora în programa învăŃământului se -cundar şi chiar a celui primar. Elscria în acest sens: „Introducerea cu -noştinŃelor elementare de economiepolitică în şcolile primare este pepuŃin tot atât de neapărată ca şi înliceuri şi aceasta pentru că o mul -Ńime de copii care termină învăŃă -mânturile din aceste şcoli intră înviaŃa practică fără ca să facă studiimai însemnate. În nici o etapă a vie -Ńii noastre sociale împrejurările nune-au impus cu mai multă tărie caîn epoca de astăzi cunoştinŃa Eco -nomiei Politice”. Ce cuvinte înŃelepte,ce cuvinte de actualitate!...

2. Aşadar, începuturile la noi. Peurmă, marile personalităŃi ale ştiin -Ńelor economice româneşti de la sfâr -şitul secolului XIX şi începutul seco -lului XX au susŃinut cu multiple şifundamentate argumente necesitateaprogresului economic, a dezvoltării in-dustriei naŃionale fără de care „nueste şi nu va fi posibilă dezvoltareaagriculturii, propăşirea generală aŃării”. În acest sens, P.S. Aurelian seridică cu vehemenŃă împotriva Con -venŃiei Comerciale încheiate în 1875cu Austro – Ungaria. Un act care înă -buşea dezvoltarea industriei naŃiona -le, un act oneros întrucât „pe câttimp prin organizarea noastră eco-nomică vom fi puşi în neputinŃa dea dezvolta toate ramurile noastre demuncă, pe cât timp Ńara noastră, pelângă agricultură, nu va poseda şi oindustrie naŃională, noi nu vom fi înstare a ne apăra contra uneia dincele mai periculoase cotropiri, cotro -pirea economică”. Din nou foarteactuale cuvinte.

Fiind cunoscător şi interpret stră -lucit al realităŃilor, văzând esenŃa din-colo de discursurile politice, mareleistoric Al. D. Xenopol, deopotrivăremarcabil economist, atrăgea atenŃiaasupra celor care din afară ne în -demnau la libertatea comercială ab -solută, scriind câ „Ńările care stau înfruntea civilizaŃiei materiale s-au dez-voltat mai ales printr-un sistem deingerinŃă guvernamentală, adică pro-tecŃionistă”. Tot Xenopol, în situaŃiapractică a momentului, cerând o Eco-nomie Politică elaborată de autoriromâni care simŃeau şi „vedeau” ro -mâneşte, sublinia, poate cu cuvinteprea grele, dar într-un sens real, căpentru noi ca atare „Economia Poli -tică a FranŃei şi Angliei (desigur, acelepărŃi ce abordau interese şi poziŃiistrict pragmatice) nu merită numelede ştiinŃă: este o teorie pusă în sluj -ba unei anume practici şi fiindcăpractica este profitabilă Ńărilor acelo-ra, teoria trebuie să vină să susŃină,pe baza unor aşa numite principii,interesul curat material al celor statespre a-i da astfel o speranŃă maipuŃin urâcioasă”. Din nou, o expri-mare înŃeleaptă.

3. Cu o economie în progres care„învaŃă să tindă”, prin gândirea şifapta unor străluciŃi reprezentanŃi aineamului căutând „să înŃeleagă” şi„să acŃioneze” pe potrivă, cu şcolisecundare – comerciale mai ales, darnu numai – ce răspândeau cu gen-erozitate cunoştinŃe economice şi for-mau specialişti la un nivel deosebitde util, cu mari universităŃi în creş -tere ca număr în care Economia Po -litică – privită aproape ca o „Almamater” – se studia tot mai mult sprenivelul european cel mai riguros, înŃara noastră un loc rămăsese totuşigol. Cel al unei instituŃii de învăŃă -mânt superior economic. Este drept,încă din 1871 fiinŃase din iniŃiativăprivată Şcoala Administrativă de laBucureşti, recunoscută de stat, în 1893,sub denumirea de „ŞCOALA ADMI -NISTRATIVĂ SUPERIOARĂ”. Această

instituŃie avea rostul de a asigurapersonalul necesar administraŃiei destat centrale şi îndeosebi locale, ju -deŃene, de plăŃi financiare şi comer-ciale. Mare parte din studenŃi fiindfuncŃionari, cursurile acestei instituŃiice avea, în epocă, cel mai ampluprogram de învăŃare economico –juridic, erau şi serale şi cu frecvenŃăobligatorie. Şcoala a fost condusă,printre alŃii, de strălucitul om politicTake Ionescu, dar şi de viitorul rec-tor al viitoarei Academii de ÎnalteStudii Comerciale şi Industriale dinBucureşti, Ştefan Cihoski, iar în gale-ria profesorilor ei putem semnala peG.G. Mironescu, M. Minovici, D.Negulescu, ş.a. După cum citează V.Malinschi în lucrarea sa amintită, înperioada 1880 – 1910 ŞcoalaAdministrativă a dat 322 licenŃiaŃi şi11 doctori. Un fapt notabil îl repre -zintă, de asemenea, cursurile de eco -nomie şi de economie aplicativă, eco-nomie de război şi administraŃie mili -tară, intendenŃă, statistică, contabili-tate – de la Şcoala Superioară deRăzboi şi pentru comandanŃii de bri -găzi, divizii şi corpuri de armată. Prin-tre profesori, un nume ulterior demare strălucire printre universitarii şipracticienii economişti români şi nunumai, venerabilul Victor Slăvescu.De asemenea, bunicul meu dinspremamă, general de divizie Dumitru(MitiŃă) Vrăjitoru.

Era mult în comparaŃie cu nimic,dar încă puŃin în raport cu cerinŃele,mai ales calitative, de specialişti îndomeniu ale Ńării. PiaŃa economică aRomâniei ajunsese la un nivel de dez-voltare ce nu mai putea fi susŃinut şicu atât mai puŃin îndrumat decât deeconomişti cu pregătire superioară,economişti formaŃi ca atare într-o in -stituŃie adecvată de învăŃământ supe-rior. Un grup de tineri economişti, cutemeinice studii şi titluri academice,purced la rezolvarea acestei proble -me. În mod firesc, ei convoacă „PrimulCongres al Economiştilor Români” şiredactează – un comitet de iniŃiativădin care făceau parte I.N. Angelescu,C. Georgescu, V. Madgearu, I. Ră -ducanu, M. Săulescu, V. Slăvescu –„ACTUL PRAGMATIC”, document carecerea „Ńinută” economiştilor şi înlătu-rarea profanilor şi veleitarilor în do -meniu. Iată un pasaj: „Pentru că închestiunile economico–sociale secred îndreptăŃiŃi să-şi spună cuvântulşi cei pregătiŃi şi cei nepregătiŃi, seobservă o dezorientare în Ńara noas-tră pe acest domeniu. AfirmaŃiile oa -menilor cu adevărată pregătire în aces -te ştiinŃe (ştiinŃele economico–sociale),

pierd din autoritatea lor, curente gre -şite îşi fac loc în masă fără partici-parea celor meniŃi să fie îndrumătoriîn dezlegarea problemelor economieinaŃionale” (vezi Gh. Zane şi Gh. Do -bre „Studii de Istoria Gândirii Eco -nomice”, ColecŃia Institutului de Cer -cetări Economice, vol. XIX, 1971,p.183 şi următoarele). Cuvinte carear putea fi spuse şi astăzi. Şi încăcum... Se profila, deja, o confruntarece avea să Ńină - şi Ńine încă, dinpăcate – capul de afiş, în viaŃa pu -blică românească, o confruntare careîn vremea comunismului va îmbrăcaunele forme penibile dar care şi dupăRe voluŃia din Decembrie 1989 se varemarca în secvenŃe, aspecte şi ima -gini dramatice şi groteşti deopotrivă.Să revenim însă. Ce mai cereau aceitineri economişti români?

În primul rând, INSTITUłIA DE ÎN -VĂłĂMÂNT SUPERIOR ECONOMIC cutoate drepturile ce ar fi decurs ast-fel: „este nevoie ca acei ce reprezin-tă ştiinŃa să aibă şi puterea înăuntrulorganizaŃiei sociale existente, să spu -nă şi să facă ceea ce este necesar

pentru dezvoltarea acestei ştiinŃe”, sta-bilindu-se „o continuitate în studiu”,opera de învăŃare încununând „corpuleconomiştilor, autoritatea şi rolul cu -venit în îndrumarea economiei na -Ńionale”. După cum arătau în studiulamintit profesorul ieşean Gh. Zane –cel readus prin anii 1960 prin stră-dania lui Costin Murgescu şi a alto-ra, după ani grei de puşcărie şi os -tracizare, la loc de frunte în cerce -tarea economică – precum şi (atunci)tâ nărul cercetător Gh. Dobre, cu con-tribuŃii în istoria şi ştiinŃa economicăinfinit mai mari comparativ cu mod-estia sa proverbială şi atât de demnăde urmat, pe ordinea de zi a Con -gresului figurau dezbateri în ce pri -veşte metodele ştiinŃelor economico-sociale, stadiul şi studiul ştiinŃei sta-tistice, stadiul şi studiul actual al şti-inŃei financiare şi tendinŃele ei noi.De asemenea, era vorba de necesi-tatea unei istorii economice a Româ -niei şi constituirea unui grup de eco -nomişti şi istorici pentru scriereaacestei opere, reorganizarea statisticiigenerale a României spre a servi de

bază tuturor reformelor economice înviitor, necesitatea creării unei secŃiu-ni economice la Academia Română,reorganizarea învăŃământului econo -mic în România. Aşadar, un programîntemeiat, competent, profesional şiambiŃios în acelaşi timp. Din păcateCongresul nu s-a putut Ńine nici ladata proiectată şi nici în perioadaurmătoare. O „contribuŃie” în acestsens au avut-o, cu siguranŃă, şi aceifalşi învăŃaŃi „a căror minte este uncaleidoscop pe care trece repede re -flexul ideilor aduse la ordinea zilei depresa curentă”. Reflectând la aseme-nea cuvinte nu s-ar putea spune cămaniera de exprimare a economiş -tilor acelor vremuri nu era subtilă,rafinată şi – din păcate – cu rever-beraŃie în viitor. S-a obŃinut însăceva, ceea ce a însemnat totuşi mult,atât în comparaŃie cu România cât şicu sud-estul Europei şi chiar cu Apu -sul. În toamna anului 1913 (iată seîmplinesc 99 de ani), prin lege, dupădezbateri furtunoase finalizate în „pen-tru” şi „împotrivă”, ultimele nu puŃine,se înfiinŃa „ACADEMIA DE ÎNALTESTUDII COMERCIALE ŞI INDUSTRIA -LE DIN BUCUREŞTI” – prima şi ceamai importantă instituŃie de învăŃă -mânt superior economic românesc.„Nu se poate concepe cum conducă-torul unor întreprinderi (şi în sensulde îndeletniciri financiare, comerciale,industriale, ş.a.m.d.) ar putea fi lipsitde cunoaşterea temeinică a specia -lităŃilor sale – susŃineau cei „pro”, „oastfel de iniŃiativă legislativă este pre-matură”, „astfel de instituŃii de în -văŃământ superior sunt doar puŃineîn Europa, au un număr mic de stu-denŃi, unele sunt constituite subformă de cursuri iniŃiate de Camerelede ComerŃ şi alte instituŃii similare”,„noua instituŃie necesită fonduri im -portante şi nu avem”, „lipsesc profe-sorii”, „să înfiinŃăm această instituŃie,nu de sine ci pe lângă Facultatea deDrept” – menŃionau cu argumente„bătute” cei „contra”. Cu 68 bile albeşi 28 bile negre în Cameră şi 38 bilealbe şi 11 bile negre în Senat, „ACA -DEMIA DE ÎNALTE STDII CO -MERCIALE ŞI INDUSTRIALE DIN BU -CUREŞTI” a început să funcŃioneze.Se deschidea un nou drum, şi elpresărat – după cum vom vedea – denumeroase confruntări şi dificultăŃi.

Clădirea nouă a Academie de ÎnalteStudii Comerciale şi Industriale,

dată în funcŃiune în 1926.

1913, toamna. Se înfiinŃează şi deschide Academia de Înalte StudiiComerciale şi Industriale din Bucureşti.

Petre S. Aurelian Alexandru D. Xenopol

Clădirea veche în care Academia de ÎnalteStudii Comerciale şi Industriale a funcŃionat până în 1926.

TEORIE ECONOMIC~ VINERI 16 NOIEMBRIE 20126

urmare din pagina 1După o serie de conferinŃe la

London School of Economics, el afost numit aici profesor de economiepână în 1950, perioadă după care adevenit profesor de ştiinŃe sociale şijuridice la Universitatea din Chicago,din 1950 până în 1961. În 1962, aobŃinut o catedră de economie po -litică la Universitatea din Fribourg,Germania, unde a devenit profesoremerit în 1977. Între 1968 şi 1978,a predat la Universitatea din Salz -burg, Austria, pentru ca apoi să sereîntoarcă la Fribourg unde şi-a pe -trecut ultimii ani din viaŃă până în1992. În 1974 a fost recompensat deAcademia Regală a Suediei, el pri -mind premiul pentru ştiinŃe economi -ce împreună cu Gunnar Myrdal în me -moria lui Alfred Nobel „pentru lucră -rile lor deschizătoare de drumuri îndomeniul teoriei fluctuaŃiilor econo -mice şi monetare, şi pentru analizalor penetrantă a interdependenŃei fe -nomenelor economice, sociale şi in -stituŃionale”

Friedrich von Hayek este, de ase -menea, persoana despre care s-a afir -mat că ar fi fost inspiratorul politiciimonetare promovate de MargarethThatcher, fiind în acelaşi timp cel pecare se bazează economiştii din „nouaeconomie clasică”, şcoală a antici -părilor raŃionale care s-a dezvoltat înS.U.A., începand din 1970.

Cercetările personale ale lui vonHayek încep cu o lucrare legată deaspecte monetare, pe care o publicăîn 1931. În cadrul acesteia, el exami -nează cu minuŃiozitate crearea mone -tară, şi în special implicaŃiile ei. Seface cunoscut pentru lucrările saleasupra ciclurilor şi fluctuaŃiilor (1929),pentru reflecŃiile sale asupra pro-ducŃiei şi capitalului (1939). Departede a fi doar un specialist al creaŃieimonetare, el este considerat astăziunul din precursorii teoriei creşteriieconomice. Pe de altă parte, odatăcu „efectul Ricardo”, el analizează şiîmbogăŃeşte contribuŃia marelui autor,propunând următoarea idee: „într-oeconomie dată, o creştere a salariilorreale trebuie să provoace o prelun-gire a perioadei medii de producŃie”.

Reprezentant de seama a ŞcoliiAustriece în secolul XX, Hayek alăturide Ludwig von Mises se concentrea -ză în principal pe analiza unor pro -bleme de larg interes şi de aprigădispută în idei contemporane: monedă,inflaŃie, şomaj... Aceşti doi economiştipot fi catalogaŃi drept monetarişti, darde o factură aparte. Monetarismul aus-triac se deosebeşte mult de alte ideimonetariste în ceea ce priveşte ana -liza monedei, având totuşi aceleaşiidei de bază. Mai întâi, trebuie sub-liniat faptul că pentru monetariştiiaustrieci fenomenul inflaŃionist este denatură pur monetară, Hayek expli -când „...că totdeauna, în politica mone-tară, şi nu în altă parte, trebuie gă -sită cauza (imediată) a inflaŃiei”. Deasemenea, Hayek şi susŃinătorii săisunt de acord cu Friedman în pri -vinŃa faptului că în caz de a se duceo politică de reduceere a şomajuluisub nivelul său de echilibru prin mij -loace monetare, aceasta va alimentavalvoarea inflaŃionistă. Ceea ce îi re -proşează lui Friedman, ca şi lui Key -nes de altfel, este în primul rând fap-tul că analizele întreprinse sunt globa -le, ignorând efectele expansiunii mo -netare la nivel microeconomic. Aces -

te efecte sunt importante, deoareceafluxul de monedă în economie nuare loc în mod uniform pe întreg te -riotoriul şi în toate sectoarele de ac -tivitate şi nici în acelaşi timp. Astfel,cererea nu este stimulată în moduniform.

Un anumit număr de întreprinderisunt primele beneficiare ale unui nouaflux de resurse şi ele sunt avanta-jate, deoarece pot creşte investiŃiileşi gradul de ocupare a mâinii de lu -cru. Corespunzător cresc veniturile, pro-ducându-se influenŃe asupra altor sec -toare în care va creşte cererea deproduse care va antrena o urcare apreŃurilor relative (care au scăzut întimpul declinului producŃiei). În para-lel, se înregistrează o reducere a pre -Ńurilor în sectoarele care au fostprimele atinse de expansiunea mone -tară şi care au intrat în declin. În do -

rinŃa de a evita acest proces, au -torităŃile monetare apelează la o nouăşi mai puternică doză de expansiunemonetară pentru a încuaja investiŃiileşi a reduce şomajul. PreŃul plătit vafi deci o accelerare permanentă a in -flaŃiei. Analiza monetară a Şcolii Aus -triece evidenŃiază impactul expansiu-nii monetare asupra preŃurilor şi astructurii producŃiei.

În general, Friedman şi alŃi mone -tarişti se arata favorabili ratelor deschimb flexibile, în care văd o con -diŃie a posibilităŃii controlului interiorasupra inflaŃiei. Din contră, Hayekeste un fervent apărator al sistemu-lui de schimburi fixe, motivând fap-tul că guvernele ar fi constrânse a numai lăsa masa monetară să creascăexagerat pentru a servi interesul lorpolitic pe termen scurt. O altă idee,susŃinută de Hayek şi economiştiiaustrieci, constă în renunŃarea la con-trolul statului asupra băncilor centrale,cerându-se denaŃionalizarea monedei.

Atitudinea lui Hayek a fost mai ra -dicală decât a altor monetarişti. Spredeosebire de Friedman, adeptul uneidecelerări progresive a creşterii mone -tare, Hayek susŃine categoric că dece-lerarea trebuie să fie rapidă, şi nuprogresivă sau lentă. Fenomenul este

următorul: o decelerare rapidă face săscadă brusc cererea, investiŃiile şi săcrească şomajul la cote foarte mari.Ea poate avea şansa de a controlainflaŃia, iar Hayek afirma că un gu -vern democratic poate supravieŃui lao rata a şomajului de 20% timp de6 luni. Dar, în general, guvernele nuriscă şi atunci ele practică o decele -rare lentă, progresivă ale cărei efectese produc treptat, în timp şi aceastale permite să afişeze rate de şomajde 10% timp de mai mulŃi ani, evitân-du-se astfel un şoc ce ar putea peri -clita poziŃiile lor politice. Hayek însăeste adversarul declarat al acestei po-litici, arătând că singura şansă dereuşită constă în aceea ca guvernelesă-şi asume răspunderea şi riscurilepe care le implică practicarea uneidecelerări monetare rapide.

Teoria economică a lui Hayek se

bazează, în acelaşi timp, pe concepŃi-ile lui Wicksell şi pe cele ale luiBohm-Bawerk. El recunoaşte că in -ves tiŃia este o deviere a producŃiei, acărei durată depinde de preferinŃaco munităŃii. Astfel, ea este cea caredetermină rata de economisire cesusŃine investiŃia. PrezenŃa monedeieste de aşa natură încât poate sărupă echilibrul dintre consumatori şiproducători. Într-adevăr, o infuzie demonedă bulversează structura per-turilor, în special cea a ratei dobânziicare scade sub rata normală, ceea cerelanseaza investiŃia sub nivelul săude echilibru, determinat de econo -misire. În numeroase articole, el ia înconsiderare modificările survenite îneconomiile contemporane, în specialdezvoltarea tensiunilor inflaŃioniste. Sin -dicatele reprezintă o ameninŃare se -rioa să pentru stabilitatea preŃurilor,deoarece în opinia lui Hayek, ele pro -voacă o alocare suboptimală a facto-rilor de producŃie instaurând legi, re -glementări şi salarii minimale. Aceas -tă poziŃie îl duce la criticarea teorieilui Keynes, conform căreia muncitoriişi sindicatele sunt victime ale iluzieimonetare, în timp ce toŃi agenŃii eco-nomici anticipează din ce în ce maimult consecinŃele inflaŃiei şi raŃionea -

ză în termeni reali.Friedrich von Hayek consacră o

mare a parte a operei sale compa -rării marilor sisteme economice (1944).El se opune regimurilor totalitare şiarată că în ele nu poate exista con-vergenŃa între marile sisteme econo -mice, deoarece fiecare se dezvoltă demanieră autonomă, după propria salogică. În ceea ce îl priveşte, mani-festă clar o preferinŃă pentru siste -mul de tip liberal pe care ar trebuisă se fondeze atât instituŃiile, cât şidreptul pe baza economiei de piaŃă.Opunându-se violent modelului socia -list, el exprimă, de asemenea, o pu -ternică repulsie faŃă de intervenŃio -nismul statului în politica economică.Orice combinaŃie de intervenŃionismetatist şi economie de piaŃă nu va con-duce decât la eşec. Cea mai cunos-cută carte a sa este Drumul către

servitute. De numele său este legattermenul de catalaxie, o redefinire aconceptului de ordine spontană a pie-Ńei. Drumul către servitute a apărutîn 1944 şi a reprezentat începutulunei lungi perioade în care interesullui Hayek pentru analiza economicăs-a combinat cu studiu asupra isto-riei, asupra vieŃii sociale.

Hayek este de părere că gânditoriifrancezi care au pus bazele socialis-mului modern nu nutreau nici o în -doială că ideile lor ar putea fi puseîn practică de către un guvern dicta-torial forte. Socialismul însemna pen-tru ei o reacŃie împotriva liberalismu-lui RevoluŃiei franceze, constituind oreorganizare deliberată a societăŃii,după criterii ierarhice, şi prin impu -nerea unei „puteri spirituale” coerci-tive. Fondatorii socialismului conside -rau libertatea de gândire drept rădăcinarăului din societatea secolului al XX-lea.

Socialismul a început să se aliezecu forŃele libertăŃii numai sub înrâu -rirea puternicelor curente democrati -ce care au precedat RevoluŃia de la1848. I-a trebuit însă noului „socialis -m democratic” multă vreme pentru aatenua bănuielile trezite de antece -dentele lui. Tocqueville este cel carea văzut cel mai clar faptul că demo -

craŃia, ca instituŃie esenŃialmente in -dividualistă, se află în conflict ireme-diabil cu socialismul: „DemocraŃia ex-tinde sfera libertăŃii individuale – aspus el în 1848 –, socialismul o res -trânge. În democraŃie fiecare om ajun-ge la întreaga sa valoare posibilă; so -cialismul face din fiecare om un sim-plu factor al acŃiunii sale, un instru-ment, un număr. DemocraŃia şi so -cialismul nu au în comun decât unsimplu nume: egalitatea. Dar remar-caŃi diferenŃa: în vreme ce demo -craŃia tinde spre egalitate în libertate,socialismul tinde spre egalitate înmizerie şi servitute.“ (discurs susŃi -nut în 1848 la o adunare constituan-tă pe problema dreptului la muncă).

De asemenea, în viziunea lui Hayek,pentru a aduce cea mai plauzibilămotivaŃie politică, dorul de libertate,socialismul a început să foloseascătot mai des promisiunea unei „noi li -bertăŃi”. Instaurarea socialismului urmasă devină saltul din imperiul nece-sităŃii în imperiul libertăŃii. Avea săaducă „libertatea economică” fără decare libertatea politică, deja câştigată,„nu ar avea valoare”. Noua libertatefăgăduită urma să constituie elibera -rea de sub imperiul necesităŃii, scoa -terea de sub constrângerea împre-jurărilor care în mod inevitabil ne li -mitează tuturor aria opŃiunii. Aceastaechivala, în realitate, cu dispariŃiadiscrepanŃelor frapante între ariile deopŃiune ale diferiŃilor indivizi. Astfel,revendicarea unei libertăŃi nu era de -cât reluarea sub alt nume a cereriide distribuire egală a avuŃiilor.

Ademenirea unui număr tot maimare de liberali pe calea socialismu-lui se datorează tocmai acestei pro -misiuni: a unei mari libertăŃi. Majori -tatea intelectualităŃii a considerat so -cialismul ca un moştenitor al tradiŃieiliberale, de aceea pentru aceşti inte -lectuali ideea că socialismul duce lapolul opus libertăŃii, este de neconce -put. „Este uimitor cum acelaşi socia -lism, care nu numai că a fost apre-ciat de timpuriu drept cea mai mareameninŃare pentru libertate, dar carea început chiar în mod făŃiş ca o reac -Ńie împotriva liberalismului RevoluŃieifranceze, a dobândit o acceptare una -nimă sub steagul libertăŃii”, spune Hayekîn Drumul către servitute referindu-sela marea utopie în care comparăDrumul LibertăŃii cu Marea Cale spreServitute.

Conjuctura actuală a determinat oschimbare politică majoră în MareaBritanie, unde după o perioadă lungăde timp, Conservatorii (împreună cuLiberalii) au preluat puterea. AceaşisituaŃie a avut loc şi acum 21 de ani,când Margareth Thatcher a câştigatalegerile într-o perioadă foarte dificilăşi datorită unor programe economicedure, având o sursă importantă deinspiraŃie în Friedrich von Hayek, areuşit să imprime Marii Britanii otraiectorie care să o transforme într-una dintre cele mai mari puteri eco-nomice la începutul secolului XXI. Înurma cercetărilor realizate Hayek, s-auobŃinut rezultate importante în rezol -varea unor probleme de politică eco-nomică, probleme cu care în acestmoment statele lumii se confruntădin nou. În condiŃiile în care reŃetakeynesistă este limitată la un termenscurt şi nu se poate aplica cu ace-laşi succes ca în 1929-1933, lucrudeterminat de creşterea puternică adatoriei suverane la nivel mondial,aplicarea unor măsurii de politica mo -netară, în condiŃiile funcŃionării liberea pieŃelor, pare a fi soluŃia pentruieşirea din actuala situaŃie.

Contribu]ii la dezvoltarea teoriei economice din perspectiva austriac@ a lui Hayek

asistent univ. drd.Alin OPREANA, ULBS

Friedrich von Hayek Ludwig von Mises

CRIZAVINERI 16 NOIEMBRIE 2012 7

urmare din pagina 1Aşa cum scrie domnul profesor

Dan Popescu, in “Cataclismele eco-nomice care zguduie lumea”, contex-tele în care se produc crizele diferă;aşadar, din cauza complexităŃii facto-rilor responsabili de apariŃia acestor“forme grave de perturbare a vieŃiieconomice”, aria de interpretări alecauzalităŃii crizelor este una extremde vastă. Cert este, însă, că acestfenomen se caracterizează printr-ostare pronunŃată de incertitudine le -gată de viitor, precum şi de contra -dicŃii economice, politice, ideologiceetc. Prin extensie, criza economicăreprezintă o conjunctură deprimantăpentru economie în ansamblul ei, oboală a organismului economic cemarchează ruperea gravă a echilibru-lui economic, mai ales între pro-ducŃie şi consum, cerere şi ofertă, cuefecte directe asupra preŃurilor, gra -dului de ocupare şi de folosire a fac-torilor de producŃie.

O mai bună înŃelegere a fenome -nului necesită, însă, şi existenŃa uneipriviri de ansamblu, asupra fluctuaŃi-ilor activităŃii economice, asupra “dez-voltării ciclice” şi, nu în ultimul rând,asupra celor patru faze ale unui ciclueconomic: criza, depresiunea, învio -rarea şi avântul.

CiclicităŃii îi este atribuită o carac-teristică esenŃială şi anume: ubicuita -tea. O analiză atentă a fenomenelorşi formelor de viaŃă existente în na -tură va conduce la aceleaşi concluzii:tuturor li se asociază repetitivitatea(cu frecvenŃe diferite) şi revenirea (subo formă diferită) la starea iniŃială.Totul se transformă, urmând cursulunei evoluŃii ciclice.

Aşa cum aminteşte doamna pro-fesoară Cristina Tănăsescu în „Cicluleconomic – între teorie şi posibileconfiguraŃii din perspectiva secoluluiXXI” viaŃa economică nu reprezintă oexcepŃie atunci când vine vorba de oastfel de evoluŃie. Procesul economicdeŃine trăsătura de a prezenta valoriale variabilelor sale de stare care serepetă, cu o anumită frecvenŃă, subraportul tendinŃei dinamice şi, mai rar,sub raportul valorii calitative – trăsă-tură imanentă a acestuia care poartănumele de ciclicitate.

În vederea caracterizării ciclicităŃiitrebuie specificat faptul că există anu-mite faze ale ciclului, care se succedşi se repetă în timp. Cele esenŃialesunt: faza de expansiune – care re -pre zintă un proces de avânt cumula-tiv, caracterizat printr-o creştere avariabilelor economice - şi faza de re-cesiune – aflată la polul opus, repre -zentând un proces de declin cumula-tiv, caracterizat prin scăderea varia -bilelor economice care cuantifică pro-cesul economic.

Perioada de recesiune începe înpunctul de contracŃie a activităŃii eco-nomice. Aceasta are loc confom luiPaul Heyne, in “Modul economic degândire” atunci când, „din anumite mo-tive, numărul şi profunzimea dezamă-girilor sporeşte fără nici o creştere,în compensaŃie, a calităŃii sau canti -tăŃii de surprize plăcute” şi se carac-terizează prin “încetiniri neintenŃiona -te, şi deci, abrupte, ale ritmului creş-terii economice. Punctul de contracŃieîl reprezintă, în sens strict, criza.

Ciclicitatea reprezintă, aşadar, for -ma normală de evoluŃie a activităŃiieconomice. Concluzia care rezultă deaici este că producerea unor astfelde crize nu poate fi evitată - ele facparte din cursul normal al desfă -şurării procesului economic. În acest

context, s-ar putea crea ideea greşităconform căreia, la orizont, se contu -rează un scenariu fatalist ce etiche -tează orice efort al omului ca fiindzadarnic. Omul trebuie privit, însă, cafiind o importantă parte componentăa procesului economic, deoarece eleste cel care îl pune şi îl menŃine înmişcare (procesul nefiind automat şineproducându-se de la sine), astfelîncât se poate afirma faptul că rolulprimordial al activităŃii economice estechiar cel de “autoconservare a spe -ciei umane” aşa cum ne spune Geor -gescu-Roegen în “Legea entropiei şiprocesul economic .

Deşi producerea crizelor este ine -vitabilă – acestea reprezentând, dupăcum am arătat anterior, componenteale ciclicităŃii economice – şi aici sun-tem de accord cu Joseph Stiglitz, ele“nu cad din cer, nu sunt rezultatulvoinŃei Domnului, ci produsul înŃele -gerii prin conştienŃă a abaterilor dela rostul şi sensul vieŃii umane însocietate, în circumstanŃe inevitabile”.Omul, deşi neputincios în ceea cepriveşte evitarea izbucnirii lor, poateşi trebuie să controleze impactul şigravitatea acestora; un comportamentraŃional, cumpătat, un gram în plusde păsare pentru ceea ce se află şise întâmplă în jur pot contribui ladobândirea acestui control.

Din păcate, criza izbucnită în anul2008 a dovedit faptul că acest com-portament continuă să fie străin mul-tora dintre noi. Viziunile unor marieconomişti contemporani, cu privirela această criză economico-financiară,accentuează importanŃa deŃinută deconduita umană în raport cu acestfenomen. Laureatul Premiului Nobelpentru Economie în anul 2001, JosephE. Stiglitz, afirmă că: “Orice economieprosperă – orice societate prosperă –presupune atât existenŃa pieŃelor, câtşi cea a statului. Rolul jucat de fie -care trebuie să fie în echilibru curolul celorlalŃi”. În opinia sa, criza eco -nomico-financiară din anul 2008 afost previzibilă, „o consecinŃă inevi -tabilă a politicilor practicate în aniiprecedenŃi”. Stiglitz subliniază astfelfaptul că datoria de a lua anumitemăsuri în această privinŃă a fost ig -norată de către cei care ar fi fost înmăsură să acŃioneze.

Au existat, însă, opinii conform că-rora această criză economico-finan-ciară nu ar fi putut să fie prevăzută.Fenomenul este privit astfel sub formaunei “Lebede Negre”. Paradoxal, însuşicreatorul acestei metafore - Nassim

Nicholas Taleb - afirmă că aceastăcriză poate fi caracterizată în multefeluri, dar în niciun caz ca o “LebădăNeagră” „ci doar ca un rezultat al fra -gilităŃii sistemelor fundamentate peignorarea - şi negarea – ideii de eve -nimente de tip Lebădă Neagră” – ig -norare şi negare venită tot din partealaturii umane. Analog, acesta afirmăcă se poate şti aproape sigur că „unavion condus de un pilot incompetentse va prăbuşi până la urmă”. Autorulbestseller-ului se arată, totodată, pes-imist în privinŃa învăŃăturilor care vorfi deprinse în urma acestei crize, con -siderând că nu vom reuşi, nici dedata aceasta, să învăŃăm din greşeli.

În ceea ce priveşte ideea de a în -văŃa din greşeli şi de a fi precauŃi cuprivire la viitor, economistul Paul Krug -man, Laureat al Premiului Nobel pen-tru Economie în anul 2008, a dezvol -tat o perspectivă deosebit de intere-santă în urma crizei asiatice din anul1998 – a privit situaŃia ca o revenirea unei bacterii responsabile pentruprovocarea unor boli mortale, bacte -rie care se considera ca fiind eradi-cată graŃie medicinei moderne. Actua-la revenire prezintă o bacterie rezis-tentă la toate formele de antibioticestandard. Ideea de bază înglobată înjurul acestei viziuni era precauŃia şievitarea greşelii de a pleca de la pre -misa că „bacteria” nu va putea afec-ta pe oricine. Sugera, de asemenea,găsirea din timp a unui antidot, ac -centuând, din nou, ideea de circum-specŃie – „Până acum, doar un nu -măr limitat de oameni au căzut pradăacestei noi tensiuni; însă cei care aufost, până în prezent norocoşi, s-arcomporta prosteşte dacă nu ar căutadin timp metode de vindecare, noiregimuri profilactice sau orice e ne -voie pentru a nu deveni următoarelevictime".

O “contaminare” rapidă cu aceas -tă “ bacterie” era de aşteptat, în con-textul actual al economiei globale, încare Ńările sunt puternic interconec-tate şi interdependente. Globalizareaeste un factor important, unanim re -cunoscut, în ceea ce priveşte gravi-tatea, impactul şi efectele crizei. Aceas-tă opinie este împărtăşită şi de cătreemeritul profesor de marketing, PhilipKotler, care descrie era actuală cafiind una a “turbulenŃelor”. În acest con-text, al globalizării în vremuri domi-nate de turbulenŃe, Philip Kotler pre -zintă ca mod de propagare al impac -tului crizei economico-financiare, mo -delul “Butterfly effect” (“Efectul flutu -

relui”). Acesta se referă la ideea con-form căreia, un fluture, bătând dinaripi, poate crea, iniŃial, modificări miciîn atmosferă, dar care, ulterior, potsă schimbe cursul unei tornade, sauchiar să accelereze/ decelereze des-făşurarea unei tornade într-un anumitloc. Oamenii de ştiinŃă atestă faptulcă fluturii pot influenŃa anumite deta -lii ce Ńin de evenimente meteorologi -ce, chiar şi pe cele mai complexe, denatura unei tornade.

Aplicarea acestui model în econo -mie, se explică prin faptul că turbu-lenŃele suportate de o singură Ńară –în special de către una cu un mareimpact la nivel global – se vor facesimŃite şi de celelalte Ńări, într-un felsau altul, datorită gradului puternicde interconectare şi interdependenŃăpe care globalizarea îl presupune.

InterdependenŃa crescută, menŃio -nată anterior, ar trebui să fie directproporŃională cu gradul de responsa -bilitate. Ideea că viitoarele consecinŃenu vor fi suportate doar de cel carele-a provocat, ar trebui să reprezinteun subiect de gândire al tuturor şi ofrână în calea lăcomiei. Gravitatea aces-tei crize nu ar trebui să stârneascăreacŃii de surprindere. Dacă luăm încalcul atitudinea şi faptele persoa -nelor implicate (surprinse foarte bineîn filmul lui Charles Ferguson - „InsideJob”, distins cu premiul Oscar) şiideologia budistă conform căreia pen -tru fiecare acŃiune – fizică sau spiri-tuală - există o urmare, atunci mira -rea îşi are cu atât mai puŃin locul înacest context.

Astfel, comparaŃia metaforică a cri -zei cu un caleidoscop porneşte, prac-tic, de la această idee conform căreia“primeşti ceea ce oferi”. Principiul defuncŃionare a unui caleidoscop impli -că prezenŃa unor imagini în interiorulunui cilindru opac şi a unui numărmare de fragmente de oglinzi carereflectă imaginea în timpul rotirii cilin -drului, creând astfel noi forme sime -trice. Imaginea reflectată, depinde, ast -fel, de imaginile existente. Fenomenulcrizei nu “reflectă” altceva decât com-portamentul iraŃional, lacom şi egoist,nepăsarea faŃă de ceea ce există şise petrece în jur. Simbolic, oglinzilereprezintă principiul echilibrului uni-versal, iar formele simetrice sunt re -zultatul aplicării acestui principiu, men-Ńionat şi mai sus, conform căruiapentru fiecare acŃiune există o urmare.

ComparaŃia se bazează şi pe pre -zenŃa unei forŃe exterioare, prezenŃăcare se aplică atât în cazul procesu-

lui economic (din care criza face parte),cât şi în cazul cilindrului. După cumam menŃionat anterior, procesul eco-nomic nu este automat, nu se pro-duce de la sine, este necesară acŃiu -nea umană pentru a putea vorbi deexistenŃa producerii lui. În ceea cepriveşte caleidoscopul, situaŃia esteaceeaşi – rotirea cilindrului necesităo forŃă externă, ea neproducându-seautomat. Un alt motiv care stă labaza acestei comparaŃii este prezenŃadinamismului şi diversităŃii, care seregăseşte atât în cazul fenomenuluicrizei, cât şi în principiul de funcŃio -nare al caleidoscopului.

Latura paradoxală a acestei com-paraŃii este dată de etimologia terme -nului “caleidoscop”; cuvântul provinedin limba greacă şi sugerează “ob -servarea formelor frumoase”. Criza fi -nanciară nu este o sursă bogată înastfel de imagini, fenomenului fiindu-iasociate mai degrabă conotaŃii nega-tive. Formele rezultate în urma “refle -xiei”, în acest context, prezintă deze -chilibre economice şi scăderi ale va -riabilelor economice, elemente careafectează puternic latura umană. Aces-te forme se află într-o zonă ostilăprogresului; ele se îndepărtează cumult de sensul originar al cuvântuluicaleidoscop, care presupune exis-tenŃa unor forme frumoase.

Aspectele negative din perspectivalaturii umane nu le revin doar celordirect implicaŃi în agravarea acestuifenomen. Din nefericire, goana dupăvalorile materiale şi îndepărtarea decele spirituale este o caracteristicăgenerală a societăŃii contemporane. Lă -comia şi imoralitatea nu pot să atra -gă după sine decât consecinŃe ne -faste. Ideea conform căreia fiecăreiacŃiuni îi corespunde o urmare a fostevidenŃiată foarte bine prin exemplularuncării unei pietre într-un spaŃiuvid (unde forŃa gravitaŃională este ine-xistentă). Aceasta se va întoarce, încele din urnă, la cel care a aruncat-o,cu o forŃă egală cu cea cu care afost aruncată. Desprindem astfel ideeacă urmarea acŃiunilor/ gândurilor estepe atât de puternică pe cât sunt ele.

Criza izbucnită în anul 2008 estemai mult decât o criză economico-financiară. Ea presupune implicareaoamenilor, astfel încât studiul ei tre-buie să pornească de la acŃiuneaumană. Aceasta se pare că ignoră posi-bilitatea existenŃei armoniei şi echi -librului. Manifestă, totodată, un pu -ternic sentiment de scindare: a omu-lui faŃă de natură, a omului faŃă desocietate, a omului faŃă de propria-ipersoană. Înainte de a căuta soluŃiide natură economică menite să fa -ciliteze depăşirea acestei perioade ne -favorabile, trebuie căutate cele carevizează natura umană, deoarece un pro -cedeu bine gândit se poate dovedi afi ineficient dacă este implementat deoameni cu moralitate îndoielnică.

Viziunea asupra crizei nu trebuie săfie întru totul pesimistă. ConsecinŃeleei au numărat şi aspecte descuraja-toare, chiar dramatice, însă istoria nearată că progresul nu poate fi dobân-dit fără astfel de etape. Ele reprezin-tă un rău necesar, ce îşi face apariŃiaîn majoritatea conjuncturilor, accen-tuând astfel ideea ciclicităŃii. Acestrău necesar deschide drumul spreschim bare şi creştere sănătoasă, ofe -rind totodată oportunitatea unei re -vizuiri a principiilor, atitudinilor şicomportamentelor umane.

Schimbarea trebuie să porneascăde la fiecare în parte, este o datoriea noastră, a tuturor, deoarece, aşacum afirma Mahatma Gandhi „Tu tre-buie să fii schimbarea pe care vreisă o vezi în lume”.

Criza economico-financiar@ – un caleidoscop paradoxalmaster Simone STÜHLER,ULBS

Joseph Stiglitz Mahatma Gandhi

Aceste două concepte, se află înconştiinŃa marelui public, de maimult de două secole într-o permanen -tă contradicŃie antagonică. Clasi cis -mul în arta plastică şi nu numai, dinpunct de vedere teoretic, estetic, de -semnează orice creaŃie care a ajunsla consacrare la un înalt nivel de rea -lizare artistică, un adevărat arhetip.

Acest concept este în totală con-tradicŃie cu modernismul imediat. Dinpunct de vedere a trecerii timpului, înprezent se vorbeşte, paradoxal, de omodernitate clasică. Astfel creaŃii ar -tistice considerate moderne, la în ce -putul secolului 20 sunt considerate,clasice.

Există elemente de clasicism şi înarta elenistică, ultima fază a artei

greceşti, în arta bizantină, precum şiîn arta medievală vest europeană, înarta carolingiană şi în arta gotică. Înrenaştere, clasicismul devine progra-matic. În barocul francez, pictura luiNicolas Poussin, cea a fraŃilor Le Nain,elementele clasiciste predomină, iarîn cel italian pictura fraŃilor Caraccise remarcă prin elemente caracteris-tice tradiŃiilor locale.

Începând cu secolul 18 şi până lamijocul secoluiui 19 clasicismul cu -noaşte, un nou impuls în Anglia, Fran-Ńa, Germania, Austria, Ńările scandina -ve, Rusia, determinat de descoperiri -le cu prilejul săpăturilor de la Hercu -lanum şi Pompei, precum şi de scrie-rile lui J. J. Winckelmann, Caylus, R.Mengs, ş.a.

Această perioadă a fost cunos-cută sub denumirea de neoclasicism,fiind determinată în mare parte deevoluŃia ideologică şi politică spre o

conceptie democratică de organizareşi conducere a societăŃii, care a atras

de la sine nevoia unei simplificări înconcepŃia şi viziunea în artă, la res -taurarea în artă a valorilor clasice aleeticii şi eroismului civic.

La începutul secolului 19 neocla-sicimul se interferează cu romantis -mul literar artistic prin aportul unoroameni de artă şi litere precum K.Friederich Shinkel, Goethe, Otto Rungeîn Germania, F.Overbeck în Austria,Louis David în FranŃa, J. Füssli înAnglia, A. Canova în Italia. Idealurileestetice ale clasicismului, care auîncorporat în substanŃa lor armonia,claritatea echilibrul se întrepătrund cuexperienŃa modernă a trăirilor roman-tice, cu neliniştile ei, introvrertirea şiincursiunea ei în zonele tulburi aleconştiinŃei, reuşindu-se un momentde sinteză spirituală.

În România, neoclasicismul se faceremarcat începând cu secolul18 maiales în arhitectura religioasă şi civilădin Moldova şi mai apoi în Muntenia.

În pictură Gh. Tattarescu îmbinăelemente ale neoclasnicismului cu in -fuzii romantice. Şi în pictura sibiană

apar elemente neoclasice combinatecu trăsături academice pe care le în -tâlnim în creaŃia lui Ion Constande şiConstantin Georgescu. Elev al lui Gh.Tattarescu, C. Georgescu s-a axat pepictură murală religioasă, pe care adeprins-o de la dascălul său. Originardin Poiana Sibiului, îndrăgostit demelagurile Mărginimii Sibiului, pictea -ză biserici din această zonă.

În conştiinŃa publicului arta cla-sică şi cea modernă se află într-unpermanent dilog antagonic. Majori -tatea consideră arta modenă infe-rioaroă celei clasice. Acest lucru seîntâmplă din cauza lipsei de culturăesetică şi plastică, de educaŃie artis-tică, care se realizează din primii anide şcoală. Cum în învăŃământul ro mâ -nesc actual educaŃia estetică şi maiales cea plastică este lăsată pe ultimulloc, nu este de mirare că există atâtalume care nu discerne valorile arteiclasice şi ale celei moderne.

Imaginile prezentate în materialsunt expuse la Muzeul Brukenthal încolecŃia de artă românească.

ART~ ECONOMIE VINERI 16 NOIEMBRIE 20128

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~

18 noiembrie 1541. Michelangelo dezveleşte pentru credincioşi fresca sa “Ultima judecată”,devenită celebră, din Capela Sixtină, Vatican, Roma.

Clasicism sau modernism?

Constantin Lecca -Alexandrina VlădoianuMişu Pop - Fata în albastru

Theodor Glatz - Capela de lângă ClujGheorghe Tattarescu - Renaşterea României

Theodor Benedikt Sockl -Portretul Justinei Soterius vonSachsenheim