„Din nefericire,omenirea are capacitatea de a produce

probleme noi mai repede decât pot fi rezolvate cele vechi”

George emil paladeMigrația populației nu este un fenomen nou.Încă din antichitate aceasta s-a manifestat ladimensiuni dramatice: împinși de foame, defoamete, de lipsuri, oamenii s-au dus pe altemeleaguri în speranțe de mai bine. Astăzi estela fel. Este o migrație generată, impusă defenomene, de cauze economice. Ea a dat șidă naștere la emigranți. Dar migrația umanăforțată de persecuții religioase, naționale,rasiale, forțată de războaie – interne și re-gionale, mondiale –, de cataclisme naturaleda mare amploare, dar și de ură de rasă etc?Aceasta a dat și dă naștere la apatrizi, laproscriși, mai bine spus la refugiați. Începândchiar din antichitate, creștinii care se refugiaudin Imperiul Roman, evreii asemenea, fugindde moarte etc.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“Un om care muncește etotdeauna interesant (...) Înmuncă e sănătatea, cinstea,puterea și farmecul vieții.“

Alexandru Vlahuță

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 444 anul XII vineri, 23 decembrie 2016 1 RON

Având în vedere actualulmediu de marketing, car-

acterizat de schimbărifrecvente și o rată a

șomajului ridicată în rân-dul tinerilor, pare firesc a

ne întreba despre ce esterețeta succesului. Deși

aceasta nu există, exem-plele de bune practici din

diferite domenii pot consti-tui câteva repere pentrusuccesul micilor afaceri.

Întreprinderile mici și mi-jlocii sunt esențiale pentrueconomia Europei.

Asist. Univ. Dr. Alma pentesCu, ulbs

Câteva reperepentru succesulmicilor afaceri

continuare ^n pag. 4-5

Până în 1993 armo-nizarea politică întrestatele membre UE sefăcea în spiritulcooperării politice eu-ropene. Cooperareaconsta în principal înconsultări periodiceîntre miniştrii afacerilorexterne şi contactepermanente întreadministraţiile aces-tora. Deciziile se luaupe baza principiuluiunanimităţii, iar as-pectele de securitatese limitau la domeniilepolitice şi economice.Crizele politice de lasfârşitul anilor ’80 şialte evenimente dra-matice din Europa aud e m o n s t r a tinsuficienţa şiineficienţa acestui in-strument.

Conf. Univ. Dr. PaulluCian, ulbs

- continuare in pag. 3 -

Politica Externăşi de Securitate

Comună(PESC)

prof. Dan popesCu

Migrația populației între blocaje și eternizare

– o componentă a drumului de laguvernare la guvernanță și retur –

PUNCTUL PE EUROPA

Asociaţia sibiană MyTransilvania s-a implicatîn ultimii ani cu succes înorganizarea unor eveni-mente gastronomice lo-cale la nivelul judeţuluiSibiu, având un rol deter-minant şi în obţinerea decătre judeţul Sibiu a titlu-lui de Regiunegastronomică europeană

în anul 2019, distincţie pecare Sibiul o va împărţi cuRegiunea Egeei de Sud aGreciei, care include in-sule precum Santorini,Mykonos şi Rhodos. Titlule acordat în fiecare an decătre InstitutulInternaţional al Gas-tronomiei, Culturii şi Tur-ismului, cu sprijinulinstituţiilor europene.Distincția are ca scopstimularea inovării îndomeniul culinar şi al tur-ismului sustenabil.

continuare in pag. 2

Turismul gastronomic

– un liant al culturiişi identităţii

naţionale - (II)

Conf. Univ. Dr. Virgil niCula, ulbs

continuare in pag. 7

C u v a n tînainteÎn acestarticol pro-f e s o r u lD a nPopescu

creioneazăo schițăobiectivă aunei temefundamen-

tale a timpurilor noastre, și probabil a sec-olului nostru, globalizarea între națiuni,comunitate și globalizm. Abordează orizonturi complexe cum ar fi:națiune, pace, război, integrare, migrația,globalizarea, terorismul, toate acesteaîntr-o lume, la fel de tulburată ca anoastră.rezumatÎn general progresul uman s-a realizatprintr-o acumulare de la simplu la com-plex. Națiunile au aparut și s-au dezvoltat

pe propriile sale baze (Europene, Amer-icane, Asiatice, Internaționale, etc.), deobicei stimulate de nevoia progreslui, asuccesului în competiție, nevoia demenținere a păcii.Tranziția globalizării este evidentă, cea cese relevă astăzi ca un proces natural cumultiple cauze, mai ales din punct devedere economic și dezvăluie nevoia deactivitatați cu o miscare lentă. Pot fievidențiate exemple cu privire la glob-alizarea piețelor de capital pe piața forțeide muncă, cu o incidență asupradezvoltării încă din antichitate, dar și pepiața produselor. Ce factori favorizeazăastfel de procese? Ce factori influențeazăaceste procese? Astfel de evoluții suntrealități evidente? Cum rămâne cu per-spectiva de viitor? Cu siguranțărăspunsurile la aceste întrebări vorgravita asupra unor cuvinte cheie:Națiune, integrare, globalizare, pace,război mondial, migrație, vulnerabilități.

- continuare in pag. 6 -

NAȚIUNEA, COMUNITARIS-MUL, PACE ȘI GLOBALIZARE:

O RELAȚIE VULNERABILĂ

masterand Nadiavedeanu, universi-tatea dinbuCurești

La sesiunea ESPERA - 2016, de sub egida AcademieiRomâne, a Institutului Național de Cercetări Econom-ice și a prestigioasei edituri germane Peter Lang (In-ternational Academic Publishing Group), profesorulDan Popescu a ținut în plen comunicarea de mai jos:

,,Adevaratul progres op-

ereaza in interiorul, nu in

exteriorul oamenilor ‘’

mihai eminescuLumea întreagă trăieșteîn prezent timpuri dificile.Enumăr aici secvențecunoscute în unanimitateîn aria științificăinternațională. Pentru în-ceput o criza a mediuluisau supraîncălzirea Ter-rei este pe cale să facăravagii, accentuând, într-o maniera directă, o sub-criza, cu dispariția reală,

între altele, a celor patruanotimpuri ale climatuluitemperat și instraurarea adouă dintre ele care, deasemenea, se succedîntr-un mod destul de in-disciplinat: anotimpul caldși cel rece.Acest fapt face să aparădeja mutații fundamen-tale mai ales în structuraculturilor agricole, fa-vorizând unele și defa-vorizând altele, impunândschimbări radicale înalimentația oamenilor șianimalelor, în importurileși exporturile de cerealeunde este necesar să fieprivilegiat mediul acviferetc.

Emigrarea și ImigrareaPopulației

Amplificată de Integrare și Globalizare

masterand Oana-Georgiana Cosma,universitatea dinbuCurești

Cu prilejul Sfintei Sărbători a Crăciunului șisărbătoririi Anului Nou 2017, redactorii șicolaboratorii “Euroeconomia XXI” ureazătuturor cititorilor “La mulți ani, un An Nou2017 cu multe împliniri, cu sănătate și feri-cire!”

“Euroeconomia XXI”

continuare in pag. 8

afaceri2 VINERI 23 DECEMBRIE 2016

urmare din pagina 1

Acestea reprezintă aproximativ90% din afacerile existente înUniunea Europeană, iar în ul-timii 5 ani au creat aproximativ85% din noile locuri de muncă(http://ec.europa.eu/growth/smes).În general, aceste companiivizează piața locală, având ocotă de piață limitată. Suntdeținute de o persoană sau ungrup mic, ceea ce le permite săfie mai flexibile / adaptabile, re-spectiv atente la oportunitățileexistente. Comparativ cu ocompanie mai mare, majori-tatea proprietarilor/managerilorunei companii mici au dobânditmajoritatea cunoștințelor din ac-tivitatea curentă. O altădiferență constă în faptul căschimbările realizate sunt une-ori rezultatul unei nevoi pe ter-men scurt și nu a unei strategiipe termen lung.

În prezent, micile afacerisunt privite tot mai des ca osoluție pentru crearea locurilorde muncă, putând contribui lastabilitatea socială. Totuși, ac-cesul la finanțare și dinamicamediului de marketing suntesențiale pentru acestea (Wik-lund, Shepherd, 2005). Astfel,capacitatea de a crea un avan-taj competitiv reprezintă un fac-tor de succes pentru ocompanie de mici dimensiuni.În acest sens, Winer (2004)

consideră că o companie micăva fi competitivă dacăgenerează valoare pentru client(de exemplu: prețuri mai mici,livrare mai rapidă, amplasaremai convenabilă etc.). Totuși,această valoare trebuie să fiepercepută de către clienți și difi-cil de evaluat de cătreconcurenți.În ceea ce privește obținereaunui avantaj competitiv prinprisma mix-ului de marketing,companiile mici ar putea oferiun asortiment variat la un prețcompetitiv; produse care segăsesc mai dificil sau chiar pro-duse/servicii personalizate (înfuncție de segmentul lor țintă).Totuși, acestea vor reprezentaun avantaj doar dacă nu suntoferite și de către concurenți.Diferențierea se poate realiza șiprin oferirea unor servicii pecare ceilalți concurenți nu leoferă deloc sau nu le presteazăeficient, precum: livrare mairapidă, instalarea/montareaprodusului sau repararea aces-tuia, garanție extinsă sau chiartraining pentru client (Bressler,2012).În ceea ce privește prețurile/tar-ifele practicate, companiile micipot avea prețuri mai mari, atâtatimp cât acest lucru este justifi-cat de valoarea oferită. Aceastavaloarea suplimentară ar puteafi obținută printr-o mai bunăcunoaștere a produselor/ser-viciilor oferite, customer service,o amplasare sau un programmai convenabil.Referitor la sediului companiei,

o utilizare inspirată a ele-mentelor acestuia este deasemenea o modalitate dediferențiere față de ceilalți. Spreexemplu, hotelurile, restauran-tele, magazinele, grădinițele,etc. sunt în general companiicare acordă mai mult atențieambianței (temperatură, ilumi-nat, miros, muzică), aspectuluiexterior și interior al clădirii, mo-bilierului și echipamentelor uti-lizate, deoarece clientul va ținecont de aceste elemente înevaluarea serviciilor oferite și agradului său de satisfacție fațăde acestea (Zeithaml, Bitner,Gremler, 2012). Pe lângă oambianță primitoare, companiaar putea decide să se de-plaseze la client (de exemplu:livrare la domiciliu pentru per-soanele cu dizabilități, în vârstăsau care pur și simplu nu autimp să se deplaseze până lasediul companiei).În ceea ce privește pro-movarea, o campaniepromoțională inspirată poatecontribui la creșterea vânzărilorși a reputației. În acest sens,companiile mici ar putea să sealăture altor companii sauevenimente pentru a puteaobține o mai bună vizibilitate și,implicit, pentru a atrage maimulți clienți.Nu în ultimul rând, angajațiicompaniei pot contribui decisivla succesul (sau eșecul) aces-teia, atitudinea și convingerilelor față de companie fiind re-flectate în comportamentulacestora (Hoffman, Bateson,

2010). În ochii clientului,angajații sunt compania,aceștia influențând semnificativgradul de satisfacție al clientu-lui față de produsele/serviciileachiziționate. Astfel, dacăangajații sunt capabili să creezeo experiență de cumpărareplăcută, este probabil săîncânte clientul, acesta fiindprobabil să povestească și fam-iliei sau prietenilor despre acestlucru. În felul acesta, crescșansele de a atrage noi clienți,precum și de a-i fideliza pe ceiexistenți.În concluzie, obținerea unuiavantaj competitiv pornește dela identificarea concurențilorrelevanți, a punctelor forte șislabe ale companiei (proprii),precum și a resurselor de caredispune aceasta. În acelașitimp, pentru a putea obținerezultatele dorite,managerii/antreprenorii trebuiesă înțeleagă foarte bine cineeste clientul lor (cine lecumpără produsele/serviciile,ce nevoi au acei oameni, cât dedes cumpără, de ce i-au ales).Nu în ultimul rând, compania nutrebuie să promită lucruri pecare nu le poate oferi (nu tre-buie să exagereze promisiuniledin campaniile de promovare),respectiv trebuie să ofere ceeace a promis. Credibilitatea esteesențială în orice domeniu, iarmenținerea acesteia presupuneo gestionare eficientă aașteptărilor clienților (Mac-Dougall, Conrad, 2009).

Surse bibliografice:•http://ec.europa.eu/growth/smes/, accesat în 30.11.2016• Bressler, M.S. (2012): Howsmall businesses master the artof competition through superiorcompetitive advantage, Journalof Management and MarketingResearch, Vol. 11• Hoffman, D.; Bateson, J.(2010): Services Marketing:Concepts, Strategies, & Cases,4th Edition, South-WesternCengage Learning• MacDougall, D.; Conrad, J.(2009): Credibility: your mostimportant asset, Bioentrepre-neur, EISSN: 1542-6572.Disponibil pe:http://www.na-ture.com/bioent/2009/090801/full/bioe.2009.8.html, accesat în30.11.2016• Wiklund, J.; Shepherd, D.(2005): Entrepreneurial orienta-tion and small business per-formance: a configurationalapproach, Journal of BusinessVenturing, Vol. 20, pp. 71-91• Winer, R.S. (2004): Market-ing Management, Upper SaddleRiver, NJ: Prentice Hall înBressler, M.S. (2012): Howsmall businesses master the artof competition through superiorcompetitive advantage, Journalof Management and MarketingResearch, Vol. 11• Zeithaml, V.A.; Bitner, M.J.;Gremler, D.D. (2012): ServicesMarketing: Integrating Cus-tomer Focus across the Firm,6th Edition, McGraw-Hill/Irwin

Asist. Univ. Dr. Alma pentesCu, ulbs

păltiniș iarna

3VINERI 23 DECEMBRIE 2016 uniunea europeană

urmare din pagina 1

Responsabilii politici europene seangajează să elaboreze progresiv oPolitică Externă şi de SecuritateComună cu următoareleobiective:apărarea valorilor comune,a intereselor fundamentale şiindependenţei UE, întărirea securităţiiUE şi a statelor membre; menţinereapăcii şi întărirea securităţii naţionale, înconformitate cu principiile Cartei ONU,Actul Final de la Helsinki din 1975 şiCarta de la Paris din 1990;pro-movarea cooperării internaţionale;promovarea şi consolidareademocraţiei şi a statului de drept,apărarea drepturilor omului şi alibertăţilor fundamentale.Aceste obiective se vor realiza pro-gresiv, pentru că UE nu are în prezento structură statală finită şi chiar “intere-sele comune” sunt dificil de definit.Amintim faptul că Franţa şi Marea Bri-tanie sunt singurele ţări membre caredeţin arme nucleare.Deciziile din cadrul PESC şi JAI

(Justiţie şi Afaceri Interne) au la bazăcooperarea interguvernamentală.Conform prevederilor Tratatului de laMaastricht, orientările generale dePolitică Externă Comună sunt definitede către Consiliul European, care de-cide cu unanimitate dacă un domeniuclar definit poate face obiectul uneiacţiuni comune.Astfel de acţiuni sunt prevăzute înurmătoarele domenii: cooperare încadrul OSCE, politica de dezarmareşi controlul armamentului în Europa,neproliferarea armelor nucleare, as-pecte economice din domeniulsecurităţii.În afara acţiunilor comune, ţările mem-bre sunt obligate să acţioneze pentruo apropriere continuă, consultări, in-formare reciprocă şi coordonare încadrul Consiliului UE.În privinţa politicii de securitatecomună, UE se inspiră din structurileUniunii Europei Occidentale (UEO),care face parte integrantă din dez-voltarea UE. UEO trebuie să ela-boreze şi să pună în practică toatedeciziile şi acţiunile cu implicaţii îndomeniul apărării. Într-o declaraţiespecială asupra rolului UEO şi relaţiileacesteia cu UE şi NATO, statelemembre ale UE care sunt şi membreale UEO au convenit asupra unui pro-gram de cooperare care stipuleazăfaptul că UEO trebuie să devină pro-gresiv componenta de apărare a UE,să întărească articularea europeanăa NATO. Datorită sensibilităţii politicide securitate comună, deciziile şimăsurile în acest domeniu sunt luateîn baza principiului unanimităţii.Liderii europeni au prezentat un Acordcu privire la apărarea europeană încare se prevedea crearea unei celulemilitare de planificare a unor operaţiuniale forţelor armate UE.Acest Acord s-a numit: „Apărareaeuropeană: consultarea UE-NATO,planificare şi operaţiuni”. În Acord esteprevăzută libertatea de desfăşurare aunor acţiuni militare din anul 2004 in-dependente de acţiunile decise pebază de unanimitate de membriiNATO, dar cu acceptul şi cu obligaţiade a coopera cu Alianţa Atlanticului deNord.Acordul referitor la apărareaeuropeană este important deoarecepermite Europei să dispună de o forţămilitară autonomă. Celula europeanăde apărare avea sediul la Bruxellesunde se află deja Statutul Major al Eu-ropei, care se ocupă cu planificareastrategică.Celula va fi subordonată Consiliului deMiniştrii UE şi Înaltului Reprezentat alUE pentru politica externă. Totuşi, în viitor, celula s-ar putea trans-

forma într-un Cartier General alapărării europene, ceea ce ar neliniştiSUA. În opinia SUA, problemeleapărării europene „nu trebuie să ledubleze pe cele ale NATO”.Compromisul între UE şi SUA s-aparafat la 13 decembrie 2003 la Brux-elles şi reprezintă în esenţă creareaunui centru de coordonare aoperaţiunilor militare având menireade a interveni la nivel regional în cazulîn care comandamentele forţelor ar-mate naţionale nu vor putea face faţăsituaţiilor de criză.

În urma cu 60 de ani, datoritaameninţărilor globale, U.E. a fostprevăzută ca un proiect de pace pescena mondială, rol menţinut şi înprezent. Uniunea Europeană nu esteun bloc militar, nu reprezintă oameninţare militară la nivel global arenumai o PESC în care statele mem-bre discută deschis despre politicaexternă a U.E. Prin extindere,U.E. adevenit un mare bloc economic în in-teriorul economiei mondiale. Înprezent nu poate duce o politicăeconomică externă comună dacă nuse prezintă în faţa comunităţiiinternaţionale ca o entitate politicăunică. PESC este un domeniu destulde sensibil bazat pe integrarea politică,pe promovarea intereselor U.E. şi astatelor membre în relaţiile politice şimilitare cu ţările terţe.Tratatul de la Maastrich înseamnă tre-cerea de la o integrare economică şisocială la o integrare politică activă si lao Politică Externă şi de SecuritareComună. PESC este o punte către in-tegrarea politică a Comunităţiilor Eu-ropene bazată pe cooperarea statelormembre. La nivel european au existatmai multe încercări nereuşite decreare a unei politici de apărarecomună. În anul 1950 a existat ideeafranceză de creare a unei structurisupranaţionale în domeniul apărării,dar a eşuat, deşi exista suficientăvoinţă politică pentru susţinerea con-ceptelor de politică externă comună şipolitica de apărare comună. În anul1954 a fost înfiinţată Uniunea EuropeiOccidentale (U E O) pentru a admin-istra viabilitatea ideii de cooperare înmaterie de politică de securitate întrestatele occidentale şi pentru a întăripoziţia politică a Europei în cadrulNATO.

În art 11 al Tratatului de la Maas-tricht sunt stipulate cinci principii alePESC şi anume: apărarea valorilorcomune şi intereselorfundamentale;întărirea securităţii U.E;păstrarea păcii şi consolidareasecurităţii internaţionale;promovareacooperării internaţionale; dezvoltareademocraţiei şi domnia legii.

Prima revizuire a Tratatului de laMasstricht s-a realizat prin Tratatul dela Amsterdam, unde reuniunile pur in-terguvernamentale au fost înlocuite dereuniuni ale miniştrilor afacerilor ex-terne ale statelor membre coordonatede Secretariatul General al Consiliuluide Miniştri al cărui reprezentant este şiinalt reprezentatul pentru PESC.Împreună cu presedenţia Consiliului şiComisarul pentru Afaceri Externe, ÎnaltReprezentatul al PESC reprezintăU.E. la nivel diplomatic pe scenainternaţională.

Un moment important în PESC afost Summit-ul european de gradul 0de la Bruxelles din 2003 unde U.E. şi-a decis independenţa militară limitată.

În 2004, Tratatul Constiuţional ner-atificat aduce o semnificativă inovaţie,şi anume înfiinţarea postului de Min-istru al Afacerilor Externe, funcţie cetrebuia să preia atribuţiile ÎnaltuluiReprezentant pentru PESC, cât şi pecele ale Comisarului însărcinat cuafacerile externe. Considerăm că U.E.are nevoie de o politică externăcomună aşa cum are şi o politicăcomercială comună. Tratatul de la Lis-abona cunoscut sub numele de

Tratatul de Reformă 2007 a păstratpoziţia de Înalt Reprezentat al PESC,deoarece funcţia de Ministru al Afac-erilor Externe a U.E. a fost respinsă deMarea Britanie.

În acest context, principaleleprovocări cu care se confruntă înprezent PESC sunt:scutul euro-peano-americam antirachetă;migraţia ilegală; extinderea U.E. polit-ica europeană de vecinătate; stabili-tatea Balcanilor de Vest .

Una din principalele probleme alePESC este cea a sistemului euro-peano-american antirachetă,problemă extrem de sensibilă,deoarece provoacă o criză majorăîntre Rusia şi SUA/NATO, dar careameninţă în primul rând securitateaeconomică şi politica europeană.Această ameninţare poate declanşao nouă cursă a înarmărilor cu efectenedorite cum ar fi: sancţiuni econom-ice, embargouri, control asuprapreţurilor la materii prime şi la baniipentru susţinerea programelor mil-itare.

Atât Rusia, cât şi SUA/NATOsusţin opinia că securitatea naţionalădepinde de modul în care controleazăspaţiul aerian cu ajutorul capabilităţiilormilitare, de a opri rachetele balistice.

După 11 septembrie 2001, SUAanunţa Rusia că se retrage de laTratatul de neproliferare a armelor nu-cleare şi că vor construi pe teritoriul eu-ropean mai multe scuturi antirachtă.Divergenţele de opinie şi de acţiunedintre Rusia şi SUA/NATO asupra sis-temului antirachetă se datorează fap-tului că fiecare parte implicată înconflict are propria strategie deapărare.

Americanii susţin că scopul scutu-lui antirachetă este să protejeze tru-pele NATO desfăşurate în Europa şialte teatre de operaţiuni, de aseme-nea teritoriul SUA şi al altor state mem-bre NATO ,să se apere de rachetelecu rază medie de acţiune care potveni din Orientul Mijlociu sau din Asiade Nord –Est. Americanii mai susţincă sistemul nu este proiectat pentruacţiuni de atac sau pentru o eventualăofensivă cu arme nucleare din parteaRusiei, desi NATO s-a apropiat preamult de graniţele Rusiei.

În acest context Rusia susţine căscopul scutului antirachetă este des-curajarea nucleară a ei, deoarece nuexistă un pericol de amenţinare dinpartea islamului şi Coreei de Nordasupra SUA. Totuşi, Rusia considerăVestul un posibil inamic, de aceeacere stoparea înarmării ţărilor de lagraniţele sale, de asemenea cere re-dobândirea statutului de lider în Eu-ropa Centrală şi de Est, precum şirefacerea influenţei în fostul spaţiu so-vietic, ceea ce ar însemnarecunoaşterea din partea Occidentu-lui a intereselor legitime de securitateale Rusiei. În concluzie Rusiaconsideră că se află într-o starestrategică vulnerabilă, fiind încercuităde baze NATO cu trupe desfăşurateîn apropierea propriilor graniţe. Statelemembre NATO au o atitudine diferităfaţă de scutul antirachetă , astfel oparte din statele central şi est eu-ropene membre NATO cerredirecţionarea sistemului de apărareantirachetă în aşa fel încât să le ofereprotecţie faţă de o posibilă ameninţaredin partea Rusiei. Aceste solicitări vindin partea Poloniei, Letoniei, Estonieişi Lituaniei, ţări care văd o eventualăintervenţie rusească. Germaniasusţine că orientarea scutului arreprezenta o provocare inutilă laadresa Moscovei, în timp ce Franţaare o atitudine indecisă. Găzduireascutului antirachetă pe teritoriulRomâniei la Deveselu, care nu esteîndreptat către nici un stat, este unul„exclusiv defensiv” .Acordul României cu SUA cu privire lasistemul antirachetă prevede expres „

că acesta nu poate fi folosit decât înconformitate cu prevederile CarteiNaţiunilor Unite” şi că acesta conţineaparatură nenucleară şinepericuloasă şi se află sub directasupraveghere a autorităţiilor româneabilitate.

O altă problemă majoră cu carese confruntă în prezent PESC estemigraţia ilegală. Numărul imigranţilorcare vor să ajungă în Europa a cres-cut în ultimul timp. Fenomenul estenemaiîntâlnit, are la bază două cauzemajore ”terorismul promovat de statulislamic în Orientul Mijlociu şi starea desărăcie din ţările din nord-estul Africii.Populaţia civilă din aceste ţări esteameninţată cu torturile sistematice,tratamentele inumane şi degradante,sclavie, încălcări sistematice alelegislaţiei războaielor etc. Terorismuleste cauza gravă a imigraţiei,deoarece reprezintă un proces careafectează întreaga lume, nu numaiEuropa.

U.E. susţine lupta comunităţiiinternaţionale pentru a preveni con-flictele regionale. Exodul masiv al sirie-nilor, fenonem fără precedent a divizatEuropa în mai multe tabere, astfelunele state consideră că acestfenomen ameninţă stabilitateaeconomică şi politică a U.E., alte stateîn spiritul solidarităţii umane se implicăîn soluţionarea acestui fenomen.Considerăm că divizarea Europei înfaţa acestui fenomen demonstreazălipsa de unitate politica a U.E.

O alta provocare pentru PESCeste extinderea U.E. Au existat vocicare au susţinut că aderarea Bulgar-iei, României şi Croaţiei ar aduce atin-gere politicii de coeziune a U.E.Fostul preşedinte al Franţei a susţinutcă acestă afirmaţie este “meschină”.Extinderea U.E. spre est „are o mizăeconomică” aceasta reprezintă o piaţăşi o putere economică şi ştiinţificăuriaşă. Fostul premier Toni Blaierafirma cu privire la extinderea U.E. că„ideea Europei unite, lucrândîmpreună este esenţială pentru canaţiunile noastre să fie destul de put-ernice pentru a ne păstra locul înacestă lume”. În opinia unor specialiştieuropeni, după „ trei valuri de extin-dere”, în perioada 2008-2013 U.E. asuferit de „oboseala extinderii”,fenomen pus pe seama unor noi stateîn curs de aderare şi anume: Serbia,R. Moldova, Macedonia sau Turcia.Ca prioritate a extinderii a fost fixatăzona Balcanilor „Boznia, Herţegovina,R.Moldova, Serbia şi Muntenegru.Constatăm că actuala PESC nu estecapabilă să asigure stabilitatea întreg-ului sistem european. Stabilitatea Bal-canilor de Vest se află în atenţiaPESC, U.E. a semnat un Acord decomerţ preferenţial cu şapte ţări dinBalcanii de Vest şi anume: Albania,

Bosnia, Croaţia, Kosovo, Macedonia,Muntenegru şi Serbia. Acordul per-mite ca aproape toate exporturile dinacestă regiune a Europei să intre înU.E. fără taxe vamale sau limiteasupra calităţii.

Aceste state beneficiaza prinAcord ca state participante la Pactulde Stabilitate şi Asociere, au rolul săasigure pacea şi stabilitatea în regiune.Aceste acorduri de comerţ cu U.E.sprijină şi progresul economic în în-treaga regiune. Pentru a promova sta-bilitatea economică şi politică la nivelregional PESC dezvoltă o PoliticăEuropeană de Vecinătate. În zona deest a U.E. sunt incluse următoareleţări: Rusia, Ucraina, Belarus, Rep.Moldova. Pentru a soluţiona criza dinacestă zonă aflată sub influenţa Rusieieste necesar un mediu politic în caresă fie angajate Rusia şi SUA prin pro-movarea unui parteneriat global. Polit-ica Europeană de Vecinătate includeşi regiunea Mării Negre. Prin aderareaRomâniei şi Bulgariei la U.E. acestăzonă a devenit parte a U.E.. Iniţiativa înaceastă regiune conţine programesectoriale importante cum ar fi:circulaţia persoanelor , energie, trans-porturile, mediu etc.

Promovarea Parteneriatului Esticformat din Ucraina şi Rep. Moldova,dar şi din trei ţări asiatice Georgia,Azerbaidjan şi Armenia, alături deParteneriatul Euro-Mediteranean şiDimensiunea Nordică au ca scopmenţinerea unor relaţii economicestrânse şi dezvoltarea relaţiilor politicestabile. Cetăţenii europeni considerăcă U.E. trebuie să se implice mai multîn anihilarea ameninţărilor globale.

biblioGraFie

1. T.H. Marshall, Social Policy,Hutchinson, London, 19752. Loukas Tsoukalis. The New Euro-pean Economy Revisited, Oxford Uni-versity Press, New York, 19973. Dumitru Miron, Economia UnniuniiEuropene, Editura Luceafărul,Bucureşti, 20064. Dinu Marin, Cristian Socol, MariusMarinaş, Economie europeană. Oprezentae sinoptică, EdituraEconomică, Bucureşti, 20045. Petre Prisecaru, Politici Comuneale Uniunii Europene, EdituraEconomică, Bucureşti, 20046. Nicolae Sută, Curs de ComerţInternaţional şi Politici Comerciale, Ed-itura Ceres, Bucureşti, 19927. Marius Profiroiu, Irina Popescu,Politici europene, Editura Economică,Bucureşti, 20038. Gheorghe H. Popescu, Economieeuropeană, Editura Economică,Bucureşti, 2007

9. www.europa.eu

Conf. Univ. Dr. PaulluCian, ulbs

bruxelles

cercetare VINERI 23 DECEMBRIE 20164

urmare din pagina 1

1. O graniță net distinctăîntre emigranții plecați voluntar dinmotive economice și refugiațiiîmpinși pe alte meleaguri din mo-tive arătate mai sus, cu greu sepoate releva. Uneori, chiar dacă nuîntotdeauna, situații în care, maimult sau mai puțin, într-o anumepondere. Sunt din motiveleplecărilor, emigranții și refugiațiipărăsesc o țară din aceleașicauze.Până la urmă opiniez căoricum persecuțiile de orice fel au,într-o măsură sau alta, efecte înspațiul economic individual, famil-ial, național, global. Cert este faptulcă prin toate asemenea căi, în de-cursul secolelor, milioane și mil-ioane de oameni au migrat dintr-unteritoriu în altul, dintr-o țară în altaetc.Bunăoară, în epoca modernă – darnu doar atunci –, migrațiile confe-sionale se vădesc „à la une”. Evreiși musulmani au fost îndepărtați cumiile, cu zecile, cu sutele de mii,din Spania catolică. Zecii de mii dehughenoți – și chiar mai mulți – aufost expulzați din Franța tot decatolici, de către Ludovic al XIV-lea, prin anularea celebrului Edictde la Nantes, de împăcare și drep-turi egale între catolici șiprotestanți, dat de Henric al IV-leacirca o sută de ani mai devreme(chestiune abordată de mine într-un amplu studiu. Un salt în timp: înprimele decenii din secolul trecut,sute de mii de armeni dar și deruși, decăzuți din naționalitatea lorinițială, au fugit în alte țări, ceea cea determinat, apoi, pe celebrul ex-plorator și diplomat norvegianFridtjof Nansen să conceapă și săemită sub egida abia formateiSocietăți a Națiunilor, celebrul„Pașaport Nansen”, acordat ulte-rior și altor naționalități, folosit de

acestea încă câteva zeci de ani. ... Totodată, republicanii spanioli aufost nevoiți să plece sub teroarearăzbunării lui Franco. Nu puțini so-vietici au fugit de dictaturastalinistă. Cetățeni germani au fostobligați să părăsească teritoriulnatal sub teroarea cumplită anaziștilor, a lui Hitler etc... Iarmișcările au continuat sever ime-diat după Al Doilea Război Mon-dial. Iată, de exemplu, schimbărilede populație dintre Germania șiPolonia, după Al Doilea RăzboiMondial. Și nu doar ele. Abia con-stituita Organizație a NațiunilorUnite (ONU) a dorit și a adoptat o,mai avantajoasă umanitar,gestiune a procesului și a creatastfel Înaltul Comandament pentruRefugiați, o bună perioadă inspiratde F. Nansen. Amploareafenomenului a depășit, însă,așteptările. În scurt timp și maiapoi, mii, sute de mii, milioanechiar de israelieni au migrat învatra lor de origine. Numeroșipalestinieni refugiați în 1948 și maiapoi și-au căutat și ei un destin...Au fugit, în timp, sute de mii de oa-meni, chiar mai mult, din lagărulsovieto-comunist... Războaieledintre tinerele state africane au datși ele un număr imens depersecutați, refugiați în căutareaunei lumi mai drepte care să-i lasesă trăiască și să nu-i omoare.Asemenea, războaiele din fostaJugoslavie etc., etc. Oricum, cam-pusurile organizate pentru astfel demigranți au devenit neîncăpătoareși – cum se arăta într-un recentstudiu – au evoluat spre dimensiu-nile și statutul unor adevărateorașe.Dar în anii 1990, 2000?Fenomenul a continuat. Cert estecă, la o privire statistică sumară,mai mult de 65 de milioane de per-soane refugiate trăiesc astăzi înafara țărilor lor, orașelor lor, satelorlor. O sfidare care se vădește lascară mondială. Uniunea

Europeană, SUA, alte state,instituțiile globale au fost și suntchemate să ia măsurile potrivite.Drumul – o componentă – de la gu-vernare la guvernanță. Oricum,dintre refugiați, relativ puțini suntcei care s-au reîntors sau se reîn-torc spre locurile natale. Deși chiarNansen afirma că problemarefugiaților nu trebuie să se per-enizeze, orice individ aflându-semai confortabil – firește, fără a fipersecutat – în căminul său natu-ral decât în exil.În paralel, însă, aucontinuat și emigrările determinateprimordial de cauze economice, înambele procese Europa dar și SUAaflându-se în prima linie de „țăridorite”. Nu doar ele. Să examinăm,însă, mai în detaliu un asemeneatablou complex de migrațiedemografică.2. Desigur că exemplele lacare ne putem referi pot fi – și sunt– nenumărate. Pentru acuratețeaexaminărilor să ne restrângem latimpul secolului XIX și mai apoi, alunor revoluții și evoluții industriale.Să ne restrângem în perimetrulunor mutații de producție șiproductivități, de structuri sociale,de familii și indivizi, în perimetrulde constituire și de pierdere decapitaluri, mai ales pentru Europa,cele două Americi, Asia și Africa. Osituație semnificativă, desigur,emigrația și imigrația. Cumspuneam, motivațiile, de lungădistanță, ale emigrării, ale imigrării,procese care există aproape decând lumea, au fost și sunt foame-tea, mizeria, speranța unei viețimai bune pe alte meleaguri, chiardacă mai îndepărtate (desigur,inițial mai apropiate). O anumedorință a subiecților respectivideterminată, deci, în general, demotive economice. Adăugăm, într-o măsură importantă – potrivit unorcalcule, partea cea mai mare –,refugiații, emigrările „forțate”. Prac-tic, forțate de „alții”, de alți factori.Din nou am amintit astfel.

Adăugăm colonizările militare. Peurmă, exilările în locuri îndepărtate,executarea pedepselor de cătreocnașii din Anglia în Australia saualte asemenea deportări, nu doardin Anglia, în Asia, Africa, în arhi-pelaguri (vezi și Henri Charriere,„Papillon” etc). Deloc în ultimulrând, emigrările generate de fricade moarte, de frica de crime, defrica de genocid. Persecuțiilepolitice atroce nu se află nici elelipsite de însemnătate, dimpotrivăetc. Iată, să ne referim doar ladeportările politice din Rusia, dinImperiul Țarist, în Siberia, cuprecădere după secolul XIX, și nudoar din Rusia. Apoi deportărileunor prizonieri, de exemplu ceigermani în URSS etc. Dar rasis-mul, politicile rasiste, imensulblestem al genocidului, de care amamintit, care, pe lângă moarte, aumișcat și încă mișcă de colo-colozeci și zeci de milioane de oa-meni? De cele mai multe ori istoriale-a reținut mai spectaculoase șimult mai dramatice decât plecărilecu motivații economice – mișcăriconsiderate, pe nedrept, relativ„banale”, difuze. Tocmai în aceastăultimă direcție vom cerceta maiadânc.3. ... Mai ales, o dată cusecolul al XIX-lea, cum scrie profe-sorul istoric american KennethPomeranz de la Universitatea dinChicago, migrația populației s-adesfășurat în măsură covârșitoaredin cauze legate de modificări con-crete și rapide de structură în sferaproducției și productivității. A fostvorba nu de o migrație forțată, cimai ales de o „migrație liberă”,generată de propria voință, de an-umite libertăți, de mari progrese înunele părți ale lumii, și nu atât deconstrângeri tipice. Cu alte cuvinte,era o migrație de multe ori bineelaborată și înfăptuită liber chiar decătre subiecții ei. Oare ce a deter-minat o astfel de schimbare, cums-au amplificat astfel dimensiunile

migrației, până la „zi”, persistând șiîntrebarea: ne putem oare opuneei, cauzelor ce determină refugiaține putem opune?... În primele decenii ale secoluluiXIX – în Anglia chiar ceva mai de-vreme, aici debutând – sedesfășoară revoluțiile industriale –definite, în general, prin trecereade la activitatea manuală, de lamanufacturi, la mașinism. În plusde Anglia, mașinismul va izbândi înFranța, în Belgia, în Olanda, înItalia, în Statele Unite, în Germania– puțin mai târziu, în Rusia. Se vavădi, apoi, în țări din Asia și Africa,în Australia etc. Este drept, în maimulte din teritoriile coloniale,revoluțiile industriale vor privi maiales drumurile de fier, existândprea puțină industrie prelucrătoareîn colonii, unde noile tehnologii ar fiputut să se extindă. Se vor releva,când se vor releva, cu precădereprin industria extractivă. Deasemenea, deseori, revoluțiile in-dustriale vor privi aici îndeosebimarile linii maritime tot mai dotatecu nave cu abur, mecanizările înporturi ș.a. Toate acestea mai alesîn scopul facilitării și ieftinirii trans-portului de materii prime din coloniispre metropole și al produselorprelucrate dinspre metropole sprecolonii.Se schimbau, dar, în cea mai mareparte, pe lungi distanțe, cu o inten-sitate din ce în ce mai mare, pro-duse pe care o țară sau alta nu leaveau și le dobândeau astfel. Deregulă, cum spuneam, materiiprime și produse alimentare pri-mare, mai ales exotice, din colonii,cu produse prelucrate din stateleindustrializate. Nu ne referim ladezbateri privind avantajele șidezavantajele astfel, este limpedecum se așezau acestea. Ne-aspus-o, printre primii, argentianulRaul Prebisch prin teoria sa „Foar-fecele prețurilor”.

biblioteCa aCademiei române, amFiteatrul “ion Heliade rădulesCu”

prof. Dan popesCu

- continuare în pag. 5 -

VINERI 23 DECEMBRIE 2016 5

urmare din pagina 4

4. Încet, încet, însă, devinetot mai sesizabilă o schimbare.Ea este produsă inițial, deStatele Unite – țară devenită dincolonie, țară industrializată – șide integrarea în amplificare, încircuitul economic american, ateritoriilor din Vest. O asemeneaintegrare se vădește și înCanada, în Australia, în țări dinAsia care se dezvoltă și ele din-colo de „marginile” colonizării.Transporturile sunt mai rapide,mai ieftine, iar mașinismulpătrunde în agricultura lor. Oagricultură dominată, de regulă,de mari latifundii. Desigur, fărănordul american cu o agriculturămai ales a fermierilor mult maimobilă. Aceasta, pe de o parte.În același timp, trebuie ținutseama de globalizareaaccentuată a pieței capitalurilor,a pieței produselor, a piețeimuncii etc. În asemenea condiții,prețurile la produsele agricole,de pildă, nu mai sunt cele aleproducătorului, ci cele de pepiața mondială. În circumstanțeleîn care în comerțul mondial numai este reprezentativ schimbulclasic dintre metropole și colonii,în speță produse prelucrate sauînalt prelucrate contra materiiprime sau produse de primă pre-lucrare, discutând și de grâu ver-sus grâu, lână versus lână,bumbac versus bumbac, și defructe versus fructe etc., țăraniidin unele state nu-și mai producnici măcar hrana proprie, nu-șirealizează nici autoconsumul.Poate nu toți, dar mulți. Astfel,devin ineficiente nu puținegospodării agricole din sudul Ital-iei, din Franța, din Germania, dinAnglia, din Irlanda, din Olandaetc., rămase în urmă și care nupot face față, pentru grâu, de ex-emplu, valului de produse maiieftine pe piață, obținute dinStatele Unite. Asemenea pentrulâna din Australia și NouaZeelandă, carnea, dejatransportată în vagoane și trenurifrigorifice, din Argentina, pieile,

tot de acolo etc. Producția localătradițională din țări europenechiar avansate, și nu numai, seva confrunta cu mari dificultăți, oproductivitate mai scăzută, cos-turi mai mari, iar gospodarii vorfalimenta (Pommeranz, 2016).Ce au ales să facă acești oamenieuropeni? Să emigreze în valuri,în America, în alte țări. Zeci șisute de milioane de oameni. De-sigur, tabloul, zugrăvit judiciosde Kenneth Pomeranz, esteceva mai complicat, dar înesență astfel stau lucrurile.Pieței nu i te poți opune decât cueconomii autarhice pe zone strictlimitate. Ceea ce în în vremeamodernă, în timpul nostru, alunor economii integrate, dar și alunor economii tot mai global-izate, se vădește dezastruos.Cine s-a putut opune oare – și dece – valului imens de emigranțiveniți după secolul XVIII, înAmerica atât de promițătoare,din Olanda, Franța, Germania,Irlanda, Rusia, chiar România?Nimeni, dar nici nu aveau cum.Acționau criteriile economice șisociale ale dezvoltării. Și iatăStatele Unite de astăzi, unde,potrivit unor statistici, circa 15%din populația actuală a SUA auorigini germane, 5-6% italiene,pe urmă spaniole, irlandeze etc.Cine s-a putut opune – și de ce–, valului imens de emigranțiveniți din Italia rău dezvoltată înArgentina leagăn de speranțe, înanii de sfârșit ai secolului XIX șide început ai secolului XX? Ni-meni, iar italienii s-au integrat...Cine s-a opus celor veniți săcaute de lucru în Germania –ruinată de Al Doilea Război Mon-dial, dar reușind o veritabilăefervescență constructivă – la în-ceput din Italia și pe urmă dinTurcia? Iară nimeni, operațiafiind eminamente reușită, econo-mia germană devenind înflori-toare și cu un astfel de spriji.5. Actualele valuri deemigranți dinspre Asia și Africaspre Europa sunt generate, din-colo de fuga din calea morții, apersecuțiilor și a războaielorsângeroase, dincolo depământurile sfârtecate, sunt gen-erate, dar, în bună măsură, de

cauze economice de același tip.Sunt economii slab dezvoltate,iar oamenii pierd fundamental lapreț. Ei vor emigra într-o primăetapă, de regulă, în favelele,rezervațiile și bidonvilurile dinmarginea marilor orașe, unde ovor duce și mai rău, nefiindtrebuincioși nimănuia, iar apoispre „orizonturile luminoase” alețărilor dezvoltate. Cu acte saufără acte, cu voia statelor re-spective sau fără voia lor etc. Foarte greu te poți opune unorastfel de evoluții sau involuții.„Zidurile” de graniță devin permi-abile, găurite precum șvaițerul,sunt sărite, sunt chiar dărâmatecu sacrificiile celor dornici de oviață mai bună. Cu atât mai multeste greu de contestat procesul,cu cât în economii europenedezvoltate - economii cu opopulație de multe ori cu osperanță de viață greu de imagi-nat măcar pentru „săraciiaspiranți”, se vădește, deseori, onevoie acută de forță de muncă,de un anume tip, în generalprimară, acceptând salarii multmai mici decât cele ale auto-htonilor. Că o recunoaștem saunu, aceasta este o altăchestiune. Valul de emigranți, cutot ce aduce acesta cu el saudupă el, mai ales pe fondulpolitic al spargerii unor restricțiiprivind reîntregirea familiilor,reîntregire aflată printre drep-turile fundamentale ale omului,valul acesta, deci, poate fi cât decât redus, cred eu, doar stim-ulându-se de la nivel global – înpofida chiar a nefericiteiexperiențe a ONU cu deceniiledezvoltării –dezvoltarea și pro-gresul în zonele lumii relativ sauabsolut retardate economic.Numai așa. Are și aceasta unpreț, însă. Un preț pe care nu în-totdeauna, plătindu-l, obținemeficiența dorită. Dar dacă nu-lplătim este și mai rău...În raport cu ultimele valuri maride emigranți asiatici și africanidoritori să-și afle un viitor în Eu-ropa, mai ales în Germania, darși în alte țări, inclusiv România –unii dintre ei, de altfel, refugiați –, protestele care s-au vădit dinpartea unor factori politici dinunele state europene – nu și dela nivelul Uniunii Europene – aufost, deseori vehemente. S-aureîntărit și consolidat granițe, s-au ridicat noi și noi ziduri, au fost„vânate” pe apă șalupe și navemici cu emigranți etc. În aceastăsituație, pe lângă zecile și sutelede mii de emigranți ce au fost

admiși în UE, pentru Germania,Italia, Franța... România, peurmă în Turcia, în Pakistan etc.au existat mii și mii de morți din-tre cei „vânați”, inclusiv, sau, maiales, femei și copii. De aseme-nea, „fortificațiile” de un tip saualtul și restricțiile au costatimens, dar, până la urmă, lu-crurile s-au mai calmat, deși pro-cesul de integrare al noilor sosiția decurs și decurge greu, cumari dificultăți: alte culturi, altecutume, alte educații, alt orizont.În pofida chiar a unei activitățibirocratice de integrare binepusă la punct, mai ales în Ger-mania, care a avut prima opțiunetocmai pentru acei emigranți pecare i-a considerat și îi considerăutili în câmpul ei de muncă. Și ceexperiență a dobândit Germaniaastfel!6. Lucrurile au fost compli-cate și din perspectiva faptuluică printre asiaticii și africanii nousosiți – foarte mulți de religiemusulmană – s-au aflat potențialiteroriști care întăreau și întăresc,practic, segmentul respectiv într-o țară sau alta. Finalmente, lu-crurile s-au mai calmat și astfel,întrucât, după cum s-a dovedit șise dovedește, nu puțini dintreteroriștii prinși sau căutați – înFranța, în Germania, în Belgia,în Spania, în Statele Unite, înRusia, în Turcia etc. – erau șisunt de zeci de ani cetățeni aițărilor respective, numeroșinăscuți acolo dar păstrândnealterată, în credința lor intimă,jihadul, răzbunarea, teroarea,nepermise însă de religiaislamică. Nici de alte religii re-cunoscute, asiatice, europeneetc. Fără astfel de fapte crimi-nale, generate și de o anumitămarginalizare și enclavizare apopulațiilor sărace în vestul eu-ropean, dar și în cel american,de o inserție socială inexistentăsau extrem de dificilă, desigur căprocesele de integrare ar fi fostmult mai line, iar rezultatele poz-itive mai consistente.Aceasta arfi însemnat însă o neignorare aistoriei economice a lumii (lucru,din păcate, „greu” de realizat încondițiile actualei inculturi eco-nomice) deoarece, indiferent demăsuri și acțiuni punitive, nu tepoți opune, finalmente, uneiemigrări determinată desperanța pentru o viață mai bunăși unei bune integrări a celor nousosiți (Vezi, printre altele, „lesemeutes des banlieues” dinFranța de la începutul anilor2000). Sosiți, desigur, nu nelimi-

tat, ci limitat. Nu este vorba aicide o recucerire a Europei decătre Asia, de revenireaocupației islamice pe vechilealiniamente europene – uneori,chiar, până sub zidurile Vienei,ci, mult mai simplu, consider,este vorba, de acțiunea unor cri-terii și legi economice într-o lumemereu în schimbare.7. Oricum, mai aminteamastfel, migrația populației prinrefugiați și emigranți genereazăun câmp mai larg proceselor deguvernanță europeană șimondială, globală. Chiar dacă ul-terior acestea sunt reintegrate înprocesele de guvernare. Înacelași cadru se înscriu polu-area, modificarea climatului peTerra, cataclismele naturale deanvergură și ce urmează dupăele, energia nucleară și arma-mentul nuclear, bursa permiselorde poluare ș.a. Oricum, în nupuține studii s-a remarcat nece-sitatea – ascultată dar nepusă înpractică de guverne – a unuivenit minim global cât de câtcomparabil. Tot o chestiune aguvernanței. Se vădește astfelun simplu exercițiu de imagine șireflecție? Nu cred, chiar dacădrumul spre un asemenea obiec-tiv global, de guvernanță esteextrem de lung și anevoios, ex-trem de contradictoriu și con-fruntativ. Și trece, firesc,obligatoriu prin procese de gu-vernare corecte, eficiente, cu„bătaie” în perspectivă.p.s. În acest an, 2016, profesorulDan Popescu a publicat studiiimportante în revista „Transilva-nia” (baza de date Scopus); unstudiu la Belgrad, Istanbul șiNew York în „Eurasian Journal ofSocial Sciences”; un studiuamplu în cadrul unui volum pub-licat de Editura germanăinternațională Peter Lang; douăstudii în volumele AcademieiRomâne de „Studii de istorieeconomică și Istoria gândirii eco-nomice”, coordonator acad. Iu-lian Văcărel, vol.XVIII și XIX; unstudiu substanțial în volumul„Penser LʹEurope” al AcademieiRomâne, în speță comunicareaprezentată la SeminarulInternațional cu același titlu deanul trecut; un studiu în „RevistaEconomică” etc. A participat cucomunicări, unele au fost publi-cate, alte urmează, la Congre-sele euro-asiatice de la Belgradși de la Universitatea din Viena,la „Penser LʹEurope” 2016, laIECS 2016 etc.

cercetare

prof. Dan popesCu

reverberații VINERI 23 DECEMBRIE 20166

urmare din pagina 1

IntroducereCitind ziarul French Magazine L’His-torie datat în Ianuarie 2015, și maiprecis grupul de articole precumRadăcinile naționalismului etc. Pro-fesorul Dan Popescu își aminteaschimbul de idei pe care la avut inanii 1980 cu Prof. Mircea Babeș dela Universitatea din București privindproblema fundamentală a timpurilornoastre, și probabil a secolului nos-tru, globalizarea între națiuni, comu-nitate și globalizm. Au fost relevantemai multe întrebari: În orice direcțiene-am îndrepta, este oare in direcțiaglobalizării sau reîntoarcerea catrenaționalism? Sunt oare cei doi para-metrii opuși sau pot coexista? Amobținut o victorie globală? Ceurmează după globalizare?Mai sunt și alte întrebari care vin dinacești termeni, nu numai reflexivi darși practici, pragmatici, economici,politici și sociali. Răspunsurile privescfiecare persoană din prezent, darbineînțales și pe aceia care vor trăiîn viitor.Oricum este foarte dificil de răspunsfoarte direct la aceste întrebari, cutoate că avem foarte multe carți, șiarticole scrise care ar putea săaducă aportul, susțin doar din per-spectiva de viitor. Punctele devedere de obicei sunt contradictorii.Doar în ONU sunt 193 de state careau problemele lor specifice. Formarea națiunilor - Un procescomplexMai mulți istorici, cercetători precumMichael Winock evidențiază ideeade națiune. Acesta subliniază că nu există osingură definiție pentru națiune, suntoameni de știința care au subliniatideea de "contract", voință generală.Dorința oamenilor de a trai împreunăși de a sta la baza societații. De fapt,în termeni mai apropiați de soci-etatea modernă, este dreptul oame-nilor într-un anumit teritoriu, dreptulunui popor de a dispune de el. Se parcurge un itinerariu istoric princare monarhii din Anglia, Franța vorpieri de călăi înarmați cu un topor înmână, ghilotina, glonțul etc. Winocksubliniază definiția nu numai derevoluționar, dar și de regate, imperii,entitați multinaționale. Seconcluzionează că națiunea,naționalitatea nu este numai un actvoluntar, dar și un produs istoric alforțelor colective care formează "ge-niul națiunilor", aceste elemente suntregasite in cântece, legende, epopei,în mintea umană, în scrieri, dar nu înultimul rând în limbă și mai ales, însolidaritate, în configurația unor relațiieconomice direcționate, mai multsau mai puțin la suprafață, spre ozonă unică. Este pus în evidență șitermenul de conștință națională careeste generat de un principiu politiccare afirmă că unitatea politică și uni-tatea națională trebuie sa fie congru-ente. Autorul pune sub lumină o cronolo-gie istorică , cu privire la războaielepetrecute în Europa care au generatschimbari fundamentale în concep-tul de naționalitate: Războiul din Franța, Revoluția din1789 și Imperiul lui Napoleon, care adus la o mișcare de naționalități într-un dublu sens. În primul rând, ar-matele franceze "exportate" înEuropa cu ideile Revoluției, în cele-brul și frumosul Triptic "Liberté, Egal-ité, Fraternité" , chiar dincolo deFranța, vechile structuri feudale, gen-erând un puternic sentiment, colec-tiv împotriva vechilor regimuri.

Totodată, s-au evidențiat trăsaturilenaționalismului prin reacțiilenaționale împotriva invadatoruluistrain; La Congresul de la Viena în anul1815 când s-a încercat o reconsti-tuire a lumii cum era înainte deNapoleon, și care nu au reușit. *Ex-emplul României care o lungăperioadă de timp a avut regiuneaTransilvania sub dominațiaaustriacă și mai târziu sub cea Aus-tro-Ungară, românii au vizat într-unmod eficient să re-devină patrie; Imperiul Otoman omul bolnav al Eu-ropei căzut în afara timpurilor, cândsârbii fac un pas în dobândirea au-tonomiei, iar grecii își câștigăindependența, recunoscute de mar-ile puteri în 1830; Regatul Italiei își proclamăindependența în ciuda eforturiloraustriecilor ce încearcă să o anuleze;Wilhelm I este proclamat împaratulGermaniei unificate în 1871 la Ver-sallies după ce a câștigat împotrivalui al Napoleon a III; Țările Românecare s-au unit din 1859, iar în 1877România încearcă să dobândeascăindependența politică și înlăturareasuzeranității otomane;Războaiele balcanice 1912-1913 unexemplu cert de emancipare de subdominația Imperiului Otoman; Primul Război Mondial s-adesfășurat între 1914 – 1918. În Eu-ropa, principiul statelor-națiune va tri-umfa, România este reunificată.Fiecare națiune își afirma identitatealor puternică în numele istoriei sale,limba, religia ei; Statul-națiune se vaimpune pentru o perioadă lungă detimp, până în secolul al XX-lea șipractic la nivel mondial, o dată cu"decolonizarea". Astfel, harta lumii seva schimba in funcție de harta Eu-ropei.Lăsați-ne să trăim în pace -Pregătirea PăciiAcest capitol începe cu un citat alunui renumit diplomat român (Tit-ulescu).Iată că, "Omul nu poate fi străin pen-tru om doar pentru că o graniță întreele devine evidentă". În contradicțiecu acest citat vine zicala latină carespune Se pare vis pacem belum (Sătrăim în pace pregătindu-ne pentrurăzboi). În contrast cu aceasta vechezicala este dictonul Se Vis pacempara pacem (Să ne trăiască în pacepregătirea pentru pace). Analizândaceste zicale istorice se face ocomparație între razboaiele trecutecare erau la nivel local și ajungem întrecutul apropiat unde sunt problemelitigioase grave care se încearcă a firezolvate uneori, folosind arme dedistrugere în masa. Apar întrebăridespre existența civilizației sau chiara Pamântului. După experiența adouă războaie mondiale visul depace a fost destrămat pentru douădecenii. Al doilea Război Mondialcare a adus apoi, după o varietatede războaie locale pline de atrocitateși salbaticie, ne fac să înțalegem cănevoia de constituire a pacii este mainecesară ca oricând.Ca expresie a soliedarității umane șia pacii a fost constituită LigaNațiunilor, în 1920 care a eșuat lam-entabil în special în fațarevendicărilor din Germania.Organizația Națiunilor Unite (ONU) aavut inițiative generoase, pașnicedar care au demonsterat neputințasa fața de Legea forței.Cu toate că foarte mulți indivizi îșidoresc pacea, doar naivii pot con-sidera ca aceasta este obținută șifixată cu ușurința, și sub o formadurabilă. Pacea și tendințele ampleale acesteia au demonstrat ca esteforte greu de menținut, devenind aie-vea doar în vise. Pentru a trece de larelativitate la stabilitate și durabilitate,

autorul consideră că pacea trebuieconstruită, implicând în acest procesmai multe țari și popoare.Autorul face referire la mai multecurente existente istoric cu privire lapace, enumerâd mai multepersonalitații ale timpului care au puspecetea pe aceste curente. Pacifismul și promovarea acestuia întimp de război care a dat naștere lastralucire și inteligență. Printrepacifiști Jean Jaurès, este o person-alitate complexă. În secolul al XIX-lea după Iluminismul din secolul allea XVIII-lea care poate fi consideratca secolul iluminat. Charles Gide vaapărea inițial ca un promotor al Co-operatismului, precum și alasociațiilor cooperatiste. Acestaexprimă convingerea că războaielesunt cauzate la nivel superficial sauîn profunzime, mai ales de rivalitățieconomice. Socialiștii vor consideracă războiul este cauzat în cea maimare parte de sistemul capitalist.Jean Jaurès prezintă puncte devedere moderate în apărarea păcii,și în recunoașterea elitei politice cuun rol important în lupta împotrivariscurilor de război. Acesta descrierăzboiul ca o lume plină de suferințăși murdărie. Războiul chiar dacă estedetestabil și de lungă durată, atâtatimp cât a fost necesar, sedovedește a fi odios și josnic cândîncepe să pară lipsit de sens. Esteun exemplu semnificativ de ceea ceînseamnă a fi vizionar, chiar dacăJaurès a plătit pentru profundaînțelepciune de gândire cu propria saviață.Globalizarea cu efecte pozitiveasupra noastrăAutorul descrie o imagine clarăasupra globalizării, acesta considerăcă plecând de la statutul de indivizi șipână la corelația acestora sub formăde familie, grupuri constituite din per-spectiva unor motivații economice șisociale, după care au urmatlocalitățile, regiunile, provinciile șitreptat țările. Structurile națiunilor aufost stabilite și consolidate în timp.Datorită unor criterii economice,concurențiale, aspecte socio-cultur-ale dar și a nevoi de a preveni con-flicte grave, și alte criterii de unanumit tip, au apărut comunitățile. Învederea formări și consolidări uneinațiuni cu o bază mai largă decâtbazele originale ale națiunilor

conexe, de exemplu UniuneaEuropeană a națiunilor europene.Globalizarea se confruntă cu apro-fundarea problemelor globale înlume și cu orizontul complex exclu-sivist în care astfel de probleme nuse pot rezolva deloc. Piețele finan-ciare, piața de capital, piața forței demuncă, piața monetară s-au extinsla nivel mondial. Poluarea este deasemenea, o problemă globală, înmod similar, vedem cu ochii noștri înfiecare zi efectele de supraîncălzireși schimbările climatice pe Pământ.În paralel cu aceasta, problemaresurselor neregenerabile și prob-lemele acute de utilizare, exacer-barea - punerea în aplicare detehnici, oportunități, costuri -resursele și energiile regenerabile,precum și războiul pentru resurse șiapoi crizele alimentare, rezultă înmod direct sau indicat în moartea dezeci de milioane de oameni. Teroris-mului prin subvenții și obiective, a de-venit de asemenea o problemăglobală. Prin urmare, putem discutadespre globalizare, dar globalizareapentru binele uman, cu respect pen-tru fiecare țară sau comunitateintegrată în acest fel, în ceea ceprivește orice individ. Dar nu și glob-alizarea dictată de capitalul durinternațional, metropolainternațională, cu o foame profundăpentru profituri favorabile, și cu ostrictețe internațională,supranațională și transnațională.Se va întoarce lumea la statul-națiune? Argumentele nu suntnesubstanțiale, cu atât mai mult încondițiile crizei economice mondiale,atunci când plierea generală pentrunațional devine mai mult decâtevidentă, atât pentru state puternicecât și pentru cele mai puțin puternice. Statele încep să se îndrepte în ex-treme politice, doctrine economice,în special ale unor partide super-naționaliste din țările Uniunii Eu-ropene, câștigă mai mult și obținnumeroase voturi. Care sunt argu-mentele? Sunt în special cu privire lao apărare a valorilor și a intereselornaționale. Aceste valori și interesenaționale trebuie să fie apărate în nu-mele protecției identității, în fața uneiinvazii cu care o țară cu o economieputernică, trebuie să se confrunte, încaz contrar să devină o victimă. În judicios, este dificil să se admită o

astfel de adversitate, deși serevelează a fi adevărat în Franța șiîn Italia, Grecia și Regatul Unit, etc.Argumentele sunt respinse chiar maimult atunci când se militează pentruglobalizare, o globalizare de care artrebui să beneficieze toată lumea.Cred că ar trebui să fie specificateurmătoarele lucruri: unele erori,unele restricții manifestate la nivelulUE sau la nivelul instituțiilor carepromovează globalizarea, fa-vorizând uneori puternic, o anumitădominație autocrată internaționalăde capital, nu trebuie doar să trans-forme comunitățile internaționale,cum ar fi în UE, globalizarea ca ataresinonim cu lipsa de patriotism,dragostea de patrie, dragostea pen-tru națiune, chiar dacă țările, națiunilesunt de asemenea, într-un procesevolutiv așa cum a fost în mod clardezvăluit mii și mii de ani. Ar trebuide asemenea, considerat că există ostrălucită construcție unită, liniștită cași Europa, dar de asemenea este olume de interese și accepțiune.Politicile comune nu pot satisfacetoate interesele dintr-o dată, avemde-a face cu un proces dinamic,care, totuși, indică sensul în carefuncționează lumea. De asemenea,este necesar să se diferențiezeprofeții nefericite față de naționaliștiide bună credință. Ele încet, au am-plificat în orizontul lor aspecte lanivelul Europei și al lumii suntmulțime de lucruri încă necesarepentru a fi făcut în legătură cu acestaspect.

Concluzii

Autorul acestui articol Profesorul DanPopescu concluzionează evidențiindnevoia evoluției acestei lumi cătreglobalizare. Cu simțul asumat al unuiproces de lungă durată ce este șivulnerabil și anevoios din mai multeperspective. Chiar dacă va fi un pro-ces de durată, aspectele politico-so-ciale vor avea un progres coerent.Istoricul omenirii nu poate fi șters prindiverse tratate internaționale indifer-ent de consistența și amploareaacestora. Avem nevoie de mult maimult. Cu toate acestea, trebuie să neamintim că Albert Einstein, conștientde progresul în mijloace distructive,ca vizionar a declarat: "o singurălume sau niciuna"

masterand Nadia vedeanu,universitatea dinbuCurești

ConFerința de paCe de la paris, 1919

turismVINERI 23 DECEMBRIE 2016 7

urmare din pagina 1

Acest titlu se doreşte un impulspentru a lega "mâncarea, ospitali-tatea, turismul, cultura, sănătateaşi sustenabilitatea pentru a sprijinidezvoltarea economică, culturală,socială şi a mediului înconjurător".

Ambele regiuni câştigătoarevor organiza evenimente legatede gastronomie pe tot parcursulanului 2019. Acesta e al doilea titluimportant pentru municipiul Sibiu,care a fost desemnat CapitalăCulturală Europeană în 2007 şipentru judeţul Sibiu, care a primitîn anul 2009 un Măr de Aur pentruospitalitatea locuitorilor dinMărginimea Sibiului şi PremiulEden ca destinaţie de excelenţăpentru aceeaşi microregiune în2015.Povestea „TransilvaniaGastronomică - Food Culture Fes-tival” a început încă din 2008 şi aurmărit să susțină dezvoltareazonelor rurale din sudul Transil-vaniei prin promovarea pro-duselor, rețetelor și a culturii locale.Turişti din toată România, dar şifoarte mulţi străini se îndrăgostescde satele transilvănene pitoreşti,de gastronomia autentică, de cul-tura şi de poveştile locurilor, încadrul unui proiect turistic. Pornitîn 2008 şi dezvoltat de mai multeasociaţii, respectiv Hosman Dura-bil, Asociaţia Mioritics, AsociaţiaJudeţeană de Turism Sibiu şi MyTransylvania, proiectul Transilva-nia Brunch se desfăşoară acum în18 localităţi din judeţele Sibiu,Braşov şi Mureş, în ultimasâmbătă a fiecărei luni, din aprilieşi până în octombrie. Ideea a por-nit de la un neamţ căsătorit cu oromâncă, stabilit într-un sat dinzona Văii Hârtibaciului, carevăzuse ceva similar în fosta Ger-manie Democrată. Acolo se orga-nizau întâlniri pentru oamenii careaveau ceva în comun cu satele şicare nu doreau ca acestea sădevină urbanizate, fiind interesaţisă păstreze cât pot de mult dinpartea autentică rurală. „El şi soţialui au pornit de la ideea de a orga-niza o întâlnire regulată, o dată pelună, în satele din Transilvania, cuscopul de a discuta teme care neinteresează pe toţi în comun - tur-ism, proiecte de dezvoltare rurală,agricultură, protejarea patrimoniu-lui, păstrarea tradiţiilor“,povesteşte Cristian Cismaru,managerul proiectului Mytransyl-vania.Primul eveniment a avut loc laBiertan, în judeţul Sibiu, în anul2008, cu doar 15 persoane. Totatunci a apărut şi ideea de a rugape cineva din sat să lepregătească ceva de mâncare,neapărat local, cât timp eipovestesc în voie. Interesul pentruproiecte în mediul rural a crescutşi atunci întâlnirile au devenit reg-ulate, în ultima sâmbătă din lună,pe ideea „să ne întâlnim şi săschimbăm satul“. Aşa a apărutTransilvania Brunch, evenimentcare a împlinit în 2016 opt ani de lalansare. Asociaţiile profesionale din turism(ANAT, ANTREC, AER, AHR,asociaţiile judeţene de turism ş. a.)se pot implica în dezvoltarea turis-mului la nivel local, împreună cufactorii decizionali la nivel public șioperatorii privați. Aflate în plină ex-pansiune, formele de turism pre-cum: turismul rural, agroturismul,ecoturismul, turismul cultural şigastronomic, reprezintă unele din-

tre cele mai dinamice forme decălătorie, ceea ce oferă o şansăcomunităţilor locale de a se dez-volta economic, reprezentând oalternativă la declinul activităţiiagricole prin valorificarearesurselor locale, ocuparea maibună a forţei de muncă, încura-jarea antreprenoriatului şicreşterea veniturilor individuale şicolective.În strategia de organizare şi pro-movare a turismului rural şi agro-turismului, precum şi a turismuluicultural şi gastronomic în judeţulSibiu, este necesară constituireaunor parteneriate între prestatoriide servicii turistice (gospodării/ fer-mierii din comunitatea rurală),autorităţile locale, alţi agenţi eco-nomici furnizori de servicii conexeturismului, agenţii de turism etc.Numai prin această conlucrare sepot rezolva problemele majore aledezvoltării şi promovării acestorforme de turism, în contextuldezvoltării economico-sociale acomunităţilor rurale, cu efectebenefice asupra turismului local.Fără o dezvoltare a infrastructuriigenerale şi a dotărilor tehnico-edil-itare şi turistice, a iniţierii unormăsuri de protecţie a mediuluiînconjurător natural şi construit, nuse poate vorbi de un turism com-petitiv la nivelul fiecărei mi-croregiuni sau localităţi.În ciuda faptului că ţara noastrădeţine un potenţial turistic naturaldeosebit, cu posibilităţi de valorifi-care superioară, turismul gastro-nomic este încă un segmentdestul de îngust al pieţei turistice,confruntat cu numeroase prob-leme, cum ar fi: slaba cooperare lanivel local, promovarea modestăla nivel naţional şi internaţional,existenţa unei oferte limitate, slabdiversificate, slaba dezvoltare a in-frastructurii unor localităţi rurale,migraţia forţei de muncă, nivelulredus de pregătire al celor angajaţiîn domeniu etc. Prin dezvoltareaturismului gastronomic se poateasigura lărgirea spectrului deactivităţi economice tradiţionale,fără a le marginaliza sau înlocui,pentru ca economia locală să nufie subordonată schimbărilor şiinfluenţelor externe şi interne.

Activităţile turistice desfăşuratesub emblema turismului gastro-nomic oferă oportunităţi specifice,populaţia locală şi industriaturistică fiind nevoite să utilizezeresursele naturale într-o manierădurabilă şi să aprecieze obiec-tivele naturale şi culturale val-oroase. Odată recunoscutăimportanţa turismului gastronomicpentru protejarea şi conservareapatrimoniului natural şi cultural,pentru dezvoltarea economică şisocială a comunităţilor locale dinzonele rurale naturale şi pentrucreşterea experienţei turistice, artrebui depuse toate eforturile pen-tru valorificarea eficientă a bogat-ului patrimoniu de care dispunejudeţul Sibiu. Dezvoltarea turis-mului în zilele noastre esteparadoxală, generează procesesimultane de globalizare șiapreciere a resurselor locale.Destinațiile turistice sunt datoaresă-și mențină competitivitatea într-un mediu economic în creștere șiangajat într-o luptă constantă pen-tru a menține o parte a pieței.Lumea devine tot mai deschisă,însă cu toate acestea, turiștii cautăexperiențe bazate pe identitate șiunicitate.Este necesar ca toți actorii careoperează într-o destinație(producători/furnizori, fermieri,pescari, bucătari, unităţi de

alimentaţie publică, administrațiapublică locală, structuri de primirecu funcţiune de cazare, asociaţiijudeţene de turism etc.) să fieimplicați în definirea și gestionareaproduselor oferite de turismul gas-tronomic. Cererea de produsetradiționale este tot mai mare, dinacest motiv determină multe com-panii să realizeze studii pentru aînțelege mai bine cerințele con-sumatorilor pentru aceste pro-duse. Principalele criterii pe caretrebuie să le îndeplinească un pro-dus alimentar pentru a fi consid-erat tradițional pot fi sintetizateastfel: fără conservanţi, rețetetradiționale, ingrediente naturale,să fie menționată zona în care afost obținut produsul ş.a. Ultimuldeceniu a marcat un punct decotitură caracterizat de tendințelede consum într-o manieră din ceîn ce mai mare a produselor eco-logice și tradiționale, care sunt înmăsură să asigure (să se con-formeze/să satisfacă) cerinţeleconsumatorilor legate de autentic-itate și siguranță, conțin mai puținiaditivi și nu conțin ingredientemodificate genetic. Acestea nusunt însă accesibile pentru ceamai mare parte a populației, dincauza prețurilor ridicate şi anecesităţii deplasării în anumitezone geografice.

Tradiția este un patrimoniu cul-tural care este transmis dingenerație în generație și vizeazăcunoștințe, meșteșuguri, ritualuri,coduri morale și obiceiuri. Ter-menul "aliment tradițional" estedefinit ca o modalitate depreparare a produselor alimentareși a nutriției în familiile rurale. Mân-carea tradițională este un grup deproduse alimentare care include ogamă largă de produse (condi-mente, alimente gătite, băuturi), înspecial pentru anumite țări sauzone turistice. Originea acesteiase datorează italienilor, care în anii'50 au deschis primul restaurantcare oferea pizza. Particularitățilediferitelor zone geografice cu careoamenii au venit în contact princălătorie, publicitate, reclame, pre-cum și propriile experiențe au con-tribuit la acumularea de cunoștințeîn domeniu. Inovarea alimentarăare un impact direct asupra calitățiiproduselor alimentare, inclusivvaloarea gastronomică. Gas-tronomia joacă un rol indispens-abil în promovarea turismului lanivel regional şi local. În dez-voltarea turismului gastronomic,strategiile tradiționale pot oferiposibilitatea de a utiliza instru-mentele proprii pentru a apreciacalitatea, varietatea si unicitateaproduselor locale și specificul gas-tronomic al unui teritoriu. Înconsecință, crearea de produseturistice gastronomice estepercepută ca o prioritate pentrudestinații turistice care pot oferiexperienţe în acest sens.Motivaţiile alegerii destinaţiei turis-tice ”Sibiu - regiune gastronomicăeuropeană” sunt legate deatracțiile culturale și naturale,evenimente speciale și festivaluri,experiențe alimentare în fiecaremicroregiune, conexiuni gastro-nomice, interacțiunea socială șiemoțională, dar și alte oportunitățipentru recreere și divertisment.Imaginea creată asupra Sibiului,experienţele anterioare, atitudineaprietenoasă a rezidenților,recunoscută şi prin decernarea”Mărului de Aur” de către FIJETpentru ospitalitatea locuitorilor dinMărginimea Sibiului, schimbul deexperienţe, varietateagastronomică și atributele de di-

versitate și caracteristiciledestinației, cum ar fi proximitatea,sunt alți factori de atracție.

Unul dintre principalii factoricare contribuie la experiențaturistică este stilul de viață. Studiirecente arată că turismul culinareste o experiență autentică a unuistil de viață sofisticat într-un mediuplăcut, legat de o viaţă sănătoasăși dorinţa de a consuma produsede calitate superioară obţinute dinculturi ecologice. Alți factori careau influență asupra turismului gas-tronomic sunt variabilele socio-economice, care ajută laconstruirea profilului turistic, șianume: vârstă, sex, venituri șieducație. La nivel local, comuni-tatea oferă facilităţi economicepentru dezvoltarea turismului gas-tronomic, dar organizatorii şi pro-prietarii de unităţi turistice trebuieşi ei, la rândul lor, să ofere maimult comunităţii.

Esenţa turismului gastronomiceste aceea de a realiza un produsturistic personalizat, care săcreeze, prin comercializarea sa,venituri suplimentare pentru fer-mieri şi alte categorii deîntreprinzători locali şi, în final, săconducă la dezvoltarea socio-economică a localităţii/zonei, lastabilitatea demografică şi conser-varea/protejarea mediuluiînconjurător şi a moştenirii cultural-istorice, adică a dezvoltării dura-bile. Turismul gastronomicrămâne o activitatecomplementară, sezonieră saulimitată la evenimente şi sărbători,fie la perioada estivală, deci cuefecte economice mai reduse,ceea ce implică o serie de măsuride diversificare a ofertei şi găsireade noi soluţii de promovare şi vân-zare, de creştere calitativă aprestaţiilor, pentru a spori eficienţaeconomică.Un turism necontrolat de cătreautorităţile locale poate aveaconsecinţe grave în dezvoltareaurbanistică a aşezării, în valorifi-carea resurselor turistice, în re-spectarea calităţii serviciilor şi anormelor de protecție a muncii şide conduită morală, de protejare amediului înconjurător şi poate con-duce la fenomenul de “intoleranţă“între populaţia locală şi ceaturistică, cu efecte negative subaspectul cultural, moral, dar şiecologic.

Turismul gastronomic poatecontribui la ridicarea nivelului detrai al populaţiei din spaţiul rural,mai ales a celei care trăieşte înlocuri mai izolate, cum ar fi ariamontană, cu medii naturale şisocio-umane fragile. Dotările deaccesibilitate, cele tehnico-edil-itare, turistice etc., realizate înscopul primirii turiştilor, facilitează

atât creşterea veniturilorgospodăriilor, dezvoltareaeconomică locală, cât şi stabilireaunor relaţii sociale, contacte cul-turale, profesionale cu populaţiarezidentă, care conduc la ridicareagradului de civilizaţie în spaţiulconectat la turism.Turismul oferă contribuţii durabilecomunităţilor locale prin: folosireaserviciilor ghizilor locali, ale altorpersoane de pe plan local (per-sonal pentru bucătărie, transport,închiriat biciclete, trăsuri, săniietc.); comercializarea de produselocale, suveniruri; contribuţiefinanciară pentru crearea deinfrastructură sau evenimente lo-cale: festivaluri şi alte sărbătoritradiţionale locale, întâlnirea cumembrii Federaţiei Internaţionalea Jurnaliştilor şi Scriitorilor din Tur-ism (FIJET), organizarea uneinunţi tradiţionale (de exemplu laSibiel); punerea în practică a unuiprogram de consiliere şi instruireîn servicii de turism a localnicilor;accesul localnicilor la pregătiregratuită pentru îmbunătăţireanivelului lor de pregătireprofesională, de exemplu cursurileorganizate pentru administratoriide pensiuni turistice sau lucrătoriiîn alimentaţie; oferirea posibilităţiide practică pentru studenţii/tineriicare trăiesc în zonă, pentru a real-iza experienţă privind activitatea îndomeniul turismului etc. Strategiile de dezvoltare a turis-mului gastronomic trebuie săaducă un concept nou de abor-dare integrată şi sistemică a rolu-lui activităţii de turism.Sustenabilitatea acestora estereliefată de cererea pe piaţă aunor cadre specializate, bunecunoscătoare ale tradiţiilor localeşi dornice să promoveze în modprofesionist originalitatea pro-duselor turistice existente în zonă.Conceptul de globalizare esteînţeles astfel ca o oportunitate dea face cunoscute pe scară largătipurile de turism desfăşurate în di-versele zone, păstrând totodatăamprenta personală a fiecăreiregiuni. Printr-o colaborare şi im-plicare mai mare şi un control rig-uros din partea ambelor părţi,agroturismul poate să devină oactivitate profitabilă atât pentru or-ganizatori şi producători locali, câtşi pentru administraţiile locale,care oferă cadrul propicedesfăşurării turismului local.Turismul gastronomic ajută la omai bună cunoaștere și atențieasupra mediului înconjurător princrearea posibilității de petrecere atimpului liber în natură și plăcereade a descoperi și proteja culturatradițională locală și natura.

Conf. Univ. Dr. Virgil niCula,ulbs

strasbourG

- va urma -

reverberații VINERI 23 DECEMBRIE 20168

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCUNICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

sinaia, Castelul peleș

urmare din pagina 1

Acesta din urmă relevă necesitateamutațiilor în concepția habitatului, înhabitatul în sine, în cadrul infra-structurilor, dar și în multe altedomenii.In același timp, o criză economicaprofundă - generată în mod esențialde criza de paradigmă, a uneiciclități informaționale, a uneisuprasolicitări a speculației peseama producției- a generat șigenerează, odată cu serioasedificultăți economice și sociale,țărilordezvoltate din punct de vedere eco-nomic - și nu numai acestora- de-clinul destul de abrupt către ideeade național și naționalism, fiind încurs o reactivare a războiului rece, asistemelor de interes economic șipolitic,paralele și opuse.Mai mult ca niciodată, devin evi-dente în același timp o criză umanăși umanistă, o criză a științelorumane mai ales, pentru populațiileamenințate de moarte, de violență,de foamete și cu cerere de locuri demuncă.Pe un anumit fond de ignoranță șide mizerie, atât de vulnerabile înfața fundamentalismului șiexacerbărilor de toate felurile, sevădesc amenințările terorismului-un terorism deja globalizat, manife-stat la dimensiuni internaționale -întotdeauna mai puternic prin lipsasa de logică și întotdeauna maiînfiorător pentru ceilalți. Avem de asemenea ,de a face cu ocriză a păcii care întoarce războiul,mai mult sau mai puțin militar șichiar climatic, ca mod esențial, efi-cace pentru impuneri, pentru ampli-ficarea influențelor, pentru obținereaunor profituri imense care nu suntdoar economice.Observăm că se prefigurează crizepolitice într-un anumit număr destate, dintre care câteva europene.Altele sunt ferite, dar rămân sensi-bile când apar chiar mici agitări. Șicu atât mai mult că puterile politice,ale administrației publice, susținereaintereselor celorlalți par mult maiprofitabile pentru cei care lepractică, care le întrepind, decât în-treprinderea și managementul eco-nomic onest și legal, decât munca

cinstită pentru un salariu. Adăugândla toate acestea , mișcările naturaleale Planetei - cutremure, inundații,tsunami, uragane etc.Dar încă și mai numeroase, provo-cate de poluare, exploatările intensede resurse, noxele și multe alteledin zilele noastre.Ne îndreptăm oare în prezent chiarspre un abis sau mai bine spus spreo cădere cel puțin, spre un sfârșit alcivilizației timpurilor noastre saupoate spre o dezmembrare a UE ?Este posibil sa fim noi ,,profețiirăului’’, adepții teoriilor apocaliptice?Sau nu. Dar, de fapt, așa cum mai mulțicercetători americani de la Institutultehnologic din Massachusets aratăși cum chiar noi conchidem, de-alungul evoluției Terrei mai multecivilizații s-au succedat. Acest pro-ces continuă oare ? Răspunsul afir-mativ la această întrebare ridicăargumente serioase. Personal, măîndoiesc să cred acest lucru acum,dar, pe viitor, daca vom continuaastfel, nu avem multe motive să fimoptimiști.Totodată, nu pot trece peste anu-

mite realități ca și cum ele nuexistă.Acestea devin un adevăratsindrom care anunță timpuri grele,cu războaie, nu neaparat militare,dar care prevestesc dezastre și cat-astrofe mari.Prin urmare, apreciez că, în ciudaeforturilor dovedite, din nefericire in-suficiente, modelul actual de dez-voltare al Planetei, cu foarte mulțioameni săraci sau sub limitasărăciei și cu puțini, foarte puțini oa-meni bogați, este foarte greșit.Vestea bună este că majoritateacauzelor crizelor invocate au anti-dotul. Ignoranța și lipsa culturii pot fidiminuate prin educație. Marile de-calaje economice și sociale pot fireduse de o intensă și inteligentămobilizare la muncă., de o corectăinvestigare și valorizare a pieței. Așadar,nu globalizarea este cea

care aduce un profit general, ci dincontra, se raportează doar la anu-mite țări iar aceste țări poartă diferitefețe. Piața în sine a acumulat puțineimperfecțiuni, dar ele pot fi corectatede acțiunea concentrată ainstituțiilor.Două aspecte devin evidente lasfârșitul acestei succinte enumerări,cel puțin aceste două aspecte nepot da multe de gândit nouă eu-

ropenilor. În special, o diminuare aimportanței Europei și Statelor Unitela nivel mondial, la nivel colectivunde se afirma, într-un mod extrao-dinar și accelerat China, India,Brazilia, alte țări ale Americii Latineși economiile emergente ale Asieide Sud-Est. Deși, în acest cadru,Europa, vechiul continent s-a arătat,încă din secolul al- XIV-lea și maiales după, cu puține excepții,aproape leagănul civilizației mondi-ale și, în același timp, motorul său.Al doilea aspect este că, în condițiileglobalizării, devine evident pasajulactivităților anarhiste, relativ punc-tuale, la un fundamentalism maipericulos și mai amplu care poatelua noi forme, de stânga sau dedreapta, religioase sau laice,naționale sau internaționale etc. Marele demograf, Alfred Suavy aremarcat des dificultatea dialoguluiîntre o populație relativ bătrână și încurs de diminuare , cea din țările oc-cidentale, pe de-o parte, și cohortelede tineri, având o formare destul derelativă, care reprezintă majoritateapopulației din țările puțin dezvoltate,și decalate, pe de alta parte.Din nefericire, absența unui anumitdialog, semnalat de Sauvy, este ev-ident de asemenea în zilele noas-tre.De obicei,este foarte dificil să ai undialog benefic între două părți încondițiile în care speranța de viațăîn țările decalate este , în general,inferioară de 40-45 ani și chiar maipuțin, iar în țările dezvoltate aceastaurcă până la 80 de ani sau chiar maimult. În anumite condiții, putem rel-eva emigrarea populației în general– pe care eu o consider beneficăîntr-un fel sau altul – spre cel de-aldoilea grup de țări, mai ales cele dinvestul Europei și Statele Unite care,de la sine, grație atractivității lor,gradului de civilizație, aduc prin eleînsăle o forță de muncă utilă, o forțăde muncă care permite, într-un final,într-o manieră sau alta, unireasocietăților respective, chiar dacanu este recunoscută oficial. Fără apune la socoteală alte profituri eco-nomice. Dar care este situația țărilor de undeplecăm ? Vom detalia toate acestaaspecte imediat.Este vorba despre procesul de

migrație al populației în lume. Acestproces nu e chiar nou. Înca din An-tichitate, popoarele migrau dintr-o

țară în alta,și, în interiorul ImperiuluiRoman, de exemplu, dintr-o provin-cie în alta, în căutarea accesului la oocupație.În timpul feudalismului, prin inter-mediul șerbilor atașați marilorproprietăți funciare, dimensiunilemigrației au fost puțin reduse,efectivă fiind migrația specialiștilor șiartizanilor de toate felurile , astudenților care, mult mai des, con-form aranjamentelor universitare,se deplasau pentru perioade deter-minate de la o universitate la alta înmarile așezări ale Vestului și Cen-trului Europei. Migranții erau, deasemenea, mercenari care se sta-bileau destul de des într-o altă țarăfață de cea de origine.Migrația intraeuropeană a avut și

continuă să aibă un rol substanțial,datorită progreselor economice șisociale, prin nașterea și evoluțiaaspirațiilor de toate felurile, prinlegislații constructive, permisive șisimultane etc.Dupa cel de-al doile război mondialși chiar înainte, dar mai ales dupăpierderea de către republicani arazboiului civil în Spania, am avutde a face cu mii și mii de spanioli destânga, care s-au refugiat mai alesprin Pirineii francezi, și care s-austabilit acolo. Trebuie în mod egal să spunem căspațiul economic și social al U.Erelevă disparități economice nota-bile : un centru și niște periferii.Centrul puternic populat și urban-izat concentrează esențialulactivității industriale. Acest spațiu seîntinde de la bazinul Londrei pânăîn nordul Italiei, urmând cursul Rin-ului. Periferiile nu sunt omogene. Di-namismul lor variabil depinde denivelul lor de dezvoltare și dedepărtarea lor în raport cu regiuniledorsalei europene.Migrația europeană, nu doar spreGermania, cât și spre alte state paresă fie mai ales din România sauPolonia. Conform cifrelor, în 2011,mai mult de 307 mii de români șiaproape 270 mii de polonezi auemigrat în U.E. Aceste cifre sunt,după anumite calcule, similare celordin 2012 și prezintă tendințe derepetabilitate în 2013 și chiar și maitârziu. Acestea sunt de departenivelurile cele mai ridicate în raportcu chinezii și indienii – 127 mii ,re-spectiv 114 mii- sau cu bulgarii – 90mii.

Așadar,luăm în considerareefectele migrației intraeuropene,având ca studiu de caz România.În ceea ce privește ocupația ,constatăm că ‘’migrațiaintraeuropeană contribuie în gen-eral la reducerea dezechilibrelor șila reducerea șomajului” așa cumaprecia germanul Thomas Leibig,într-un studio pentru Le Figaro.Practic, impactul de care vorbimeste mai pregnant în Europa de Estși Centrală, unde câștigurile suntreduse iar populația în căutareaunor condiții mai bune de viață s-aarătat foarte mobilă.În orice caz, o viziune europeană adezvoltării impune să luăm în con-siderare și alte elemente pentru aputea stimula în mod egal țările cuun nivel de dezvoltare scăzut. Astfel,în această situație, guvernelenaționale și acțiunile lor care se vora fi pozitive, negocierile ce au cascop factorii U.E, dezbaterile Parla-mentului European , au un rol pri-mordial.Prin Tratatul de la Roma din1957 se afirma și se reafirma căscopul eforturilor este constituit deprosperitate. Altfel, se transmit dingenerație în generație mari decalajede dezvoltare între țările europene,punct neurologic pentru o mareparte a cetățenilor Uniunii Eu-ropene. Dar cum este vorba de o dezvoltareintegrată în care condițiile de echili-bru bugetar și financiar sunt validatela nivel european și în care bugeteleși numeroase investiții sunt consti-tuite și alocate la nivel național, in-tervine, de asemenea criteriul devalorizare a unei mari părți aresurselor, mai ales în statele dez-voltate. O ultimă problemă vizează valurilerecente de emigranți spre Europa,dar mai ales spre Germania, Sue-dia care vin din Siria, dinAfghanistan, din Irak, din Africa.Este clar că oamenii fug de moarteși de mizerie cauzate de condițiilepolitice, de fundamentalism, deluptele care sunt adevăraterăzboaie intense și interioare.Nu sepoate negocia cu criminalii. Este ev-ident că acești refugiați trebuieajutați și integrați după posibilitățilețărilor care îi primesc. De fapt aces-tea sunt secvențe ale globalizării.Cred că cercetătorii pot oferi soluțiipertinente dar care trebuie puse înaplicare în mod corect.

masterand Oana-GeorgianaCosma, universitateadin buCurești