----

Săptămâna europeană prece-dentă a avut ca punct principalpe agendă Consiliul European dejoi şi vineri, o reuniune extraor-dinară la masa căreia statelemem bre Uniunii Europene aucăutat un compromis pentru ca-drul bugetar al Uniunii Europenepentru intervalul 2014-2020,după o perioadă de polemici aprin-se pe această temă.

Deşi bugetul Uniunii Europenetrebuie adoptat cu unanimitate

la nivelul celor 27 de Ńări din Consiliu, plus CroaŃia, dez-baterea în jurul acesteia a generat discordie şi polemiciintense, mai ales datorită dezechilibrului bugetar, aces-ta constând în ceea ce o Ńară dă şi ceea ce primeştede la buget prin programele şi politicile comune.

Bugetul actual al Uniunii Europene, pentru exerci-Ńiul 2007-2013, a fost de 993 miliarde euro. O reduce-re substanŃială, de circa 150 miliarde euro, a nouluicadru bugetar sub plafonul stabilit pentru 2007-2020 afost cerută ferm în ultimele luni din capitale ca Londra şiStockholm, argumentul principal fiind că tăierile de aus-teritate în perioada de recesiune trebuie operate şi la buge-tul Uniunii Europene, nu numai în bugetele naŃionale.

În anul 2001, instituŃia finan-ciară Goldman Sachs a atribuitgrupului celor mai mari econo-mii emergente, respecitv Brazilia,Rusia, India şi China acronimulBRIC şi le-a considerat prevă -zut potenŃialul uriaş de creşterepe care îl aveau. În ultimul de -ceniu s-a observat cum BRICşi-a pus amprenta asupra pei -sajului economic global, cele 4 puteri emergente contribuindîn ultimii 10 cu peste 35% la creşterea PIB-ului mondial,iar ponderea acestora în economia mondială a crescut de

la 1/6 la aproape 1/4. Privind spre viitor, ne aşteptăm ca această tendinŃă să con-tinue şi să devină chiar mai pronunŃată.

În decembrie 1993,la Reuniunea ministe -rială a Consiliului Atlan-ticului de Nord, miniş -trii afacerilor externedin Ńările membre NATOanalizează conceptul"Parteneriatul pentruPace" (PpP).

La Reuniunea lavârf de la Bru xelles şe-fii de stat şi de gu -

vern din Ńările AlianŃei lansează PpP, invitândsă se alăture şi celelalte state partici pante lalucrările NACC precum şi state din cadruOSCE capabile şi dor nice să contribuie laacest program. Aici este dat publicităŃii Do -cumentul-cadru al PpP. Tot la această Reu -niune este acceptat conceptul de forŃe inter-arme operative multinaŃionale şi se adoptămăsuri în sprijinul identităŃii europene desecuritate şi de apărare.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Sau punem pumnulîn piept furtunii sauvom pieri.”

Avram Iancu

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 368 anul VIII vineri, 30 noiembrie 2012 1 RON

Dezvoltarea tehnologiei infor-maŃiei şi a comunicării, la nivelglobal, a motivat majoritatea Ńări-lor să investească în creştereaacestui sector, în primul rând, cagarant al participării la economiadigitala (e-economia). In al doi-lea rând, dezvoltarea TIC la nivelnaŃional a devenit, de asemenea,un pion important în: creştereacompetitivităŃii, dezvoltarea dura-bilă a unei Ńări sau regiuni, mini-

mizarea efectelor diviziunii digitale, lărgirea pieŃei pentruproducătorii naŃionali, scăderea inflaŃiei, creşterea acce-sului la cunoştinŃe şi know-how extern, creşterea efi-cientei economice, educaŃie, etc. Aşadar, TIC afecteazăbenefic atât economia unei tari cat şi mediul social, per-miŃându-ne să afirmam că trăim într-o societate bazatape cunoştinŃe.

PUNCTULPE EUROPA

„După produsele sale ştiinŃifice şi literare se cântăreşte valoarea unui popor pe pământ”

Mihai Eminescu

... 7. Cam după 1963 – 1964 pentru ocuparea unui post deeconomist va fi necesară, din nou, diploma universitară, chiardacă aceasta se cerea numai atunci când postul era de execuŃie,conducerea instituŃiilor şi firmelor rămânând exclusiv politică. Era,totuşi, un mare pas înainte spre mai bine. Să mai notăm revigo -rarea, cum s-a putut, din mediul economiştilor ca atare – şi cemult a însemnat aceasta – revigorare ce a debutat prin anii '60.Ea a fost ilustrată, printre altele, de reiterarea unor tradiŃii valo -

roase ale gândirii economice româneşti, de publicarea unor studii privind mari economiştiai României, precum Aurelian, Xenopol, MarŃian, BariŃiu şi – mai târziu – a operelor lor,ca şi ale altora, de publicarea operei economice a lui Nicolae Bălcescu, dar şi a lui MihaiManoilescu, a lui Nicolas Georgescu, Roegen, de publicarea lucrărilor lui A. Smith, D.Ricardo, J. M. Keynes, J.K. Galbraith ş.a.

1 decembrie, Ziua NaŃională a României

master VladVĂRGATU, ULBS

Dan POPESCU

E-economia României }iimplica]iile institu]iilor

guvernamentale

continuare ^n pag. 4-5

continuare ^n pag. 2

continuare ^n pag. 7continuare ^n pag. 3

Bugetul Uniunii Europenepentru perioada 2014-2020 Viitorul profesiei de economist

- puncte de vedere -

Bruxelles

continuare ^n pag. 6

C@tre o nou@ societate din perspectivacre}terii economiilor emergente

Avantaje sau dezavantaje

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

asistent univ. drd.Alin OPREANA,ULBS

Încotro profesia de economist? (III)

Asist.univ.drd. FlorinMARTIN, ULBS

dr. Paul LUCIAN,ULBS

Organiza]ia TratatuluiAtlanticului de Nord (II)

Washington

1 decembrie 1918. Alba Iulia.

J. K. Galbraith

EvoluŃia acestei profesii a fostmereu pusă sub semnul întrebării,ea trecând mereu prin schim bări şirevoluŃii - fie de dogmă, fie deconŃinut sau responsabilităŃi. Me -reu însă economistul a fost o per-soană bună la toate”, cu privire deansamblu şi cu în Ńelegere pentrutoate păturile so ciale, care doarîmpreună completează puzzle-uleconomic. pag. 7

master RamonaBLAZSANI, ULBS

Calcuta

e-ECONOMIA2 VINERI 30 NOIEMBRIE 2012

urmare din pagina 1O naŃiune nu poate participa la

economia digitala şi să beneficiezede avantajele acesteia, fără sa adop-te TIC la nivel individual, de afacereşi guvernamental. Economia digitalănu a fost creată numai de creştereasectorului TIC ci şi de efectele apă-rute în urma digitalizării întreprinde-rilor şi a vieŃii indivizilor. Nume -roasele schimbări microeconomice,macroeconomice şi sociale, surveniteîn urma adoptării TIC, fac ca econo-mia digitală sa fie o economie a pre-zentului. Una dintre cele mai impor-tante schimbări aduse de economiadigitală este schimbarea climatului deafaceri afectând astfel IMM-urile, prin -cipalul susŃinător al PIB-ului. Privindaceste lucruri putem concluziona caIMM-urile ajung sa joace un rolimportant în procesul de cercetare şiinovare devenind un pion importantîn economia digitală şi propagator alcompetitivităŃii.

Participarea la economia digitală aconferit avantaj acelor naŃiuni caresi-au dezvoltat abilitatea de a crea,acumula şi disemina cunoştinŃele,conectate într-o reŃea virtuală menităsa creeze şi sa distribuie noi infor-maŃii. Adoptarea TIC a catalizat creş-terea economică, bazata pe cunoştin-Ńe, permiŃând codificarea cunoştinŃe-lor şi transmiterea digitală a acesto-ra oriunde în lume. Astfel că, în eco-nomia actuala, un sistem economiccare nu este bazat pe cunoştinŃe nueste posibil (Mutula Stephen, DigitalEconomies: SMEs and E-Readiness,2010). Accesul întreprinderilor şi aindivizilor la cunoştinŃe (in deosebiknow-how extern) este esenŃial îndezvoltarea durabilă a unei naŃiuni iarfacilitarea accesului revine în maremăsura guvernului.

Pentru ca o tara sa poată partici-pa la economia digitală schimbăriletrebuie să vină în primul rând de lanivel guvernamental. Masurile guver-namentale de sprijinire a adoptăriiTIC şi pregătirea digitala a instituŃii-lor guvernamentale reprezintă un pion

important în definirea gradului de par -ticipare a unei naŃiuni la economiadigitală.

Analizând în detaliu Global Competi -tiveness Index (World Economic Forum2011, The Global Competitiveness Re-port 2011–2012) observam că zeceindicatori cu efect negativ asupracompetitivităŃii sunt generaŃi de gu -vern şi acŃiunile sale.

Din punct de vedere al pregătiriielectronice a instituŃiilor guvernamen-tale, adică al viziunii guvernamentalede a prioritiza TIC în agenda naŃiona -

lă şi în strategia de creştere a com-petitivităŃii (World Economic Forum,2011), conform „The Global Infor -mation Technology Report 2010–2011”România se poziŃionează pe locul119 din 138 de tari analizate. De alt-fel principala cauza a nivelului ocu-pat de România este dat de pilonulcare analizează pregătirea electronicaa instituŃiilor guvernamentale. Ana -lizând indicatorul ce are în vedere„importanŃa viziunii guvernamentaleîn adoptarea TIC” (în funcŃie de acestindicator România este poziŃionată pe

locul 115 din 138) observăm princi-pala cauză a masurilor guvernamen-tale insuficiente de susŃinere a adop-Ńiei TIC. Aceasta situaŃie este compa-rabilă cu efectele apărute la nivelulfirmelor, în cazul în care managerulnu are suficiente cunoştinŃe legate deutilizare TIC; daca managerul acordăprea putină importanŃă utilizării TIC,acea firmă devine în scurt timpnecompetitivă, deoarece nu poate sabeneficieze de avantajele reŃelei glo-bale de cunoştinŃe şi nu are suficientknow-how să se dezvolte.

Din punct de vedere al utilizăriiTIC la nivel guvernamental, chiar dacăTIC este prezent, eficienŃa guverna-mentală nu este influenŃată de utili-zarea acestuia. E-government înseam-nă utilizarea TIC în administraŃiapublică în primul rând pentru a faci-lita accesul la serviciile oferite iar înal doilea rând pentru a optimizafuncŃionalitatea administraŃiei publice.E-government „transforma modul încare interacŃiunea are loc, modul încare sunt oferite serviciile, modul încare cunoştinŃele sunt utilizate,modul în care politica se implemen-tează, nivelul de participare a popu-laŃiei la guvernare, etc”. (UDESA, e-Government Readiness AssessmentSurvey., 2012)

In urma unei analize proprii între-prinse în anul 2010 asupra IMM-uri-lor din Regiunea de dezvoltare Centru,a rezultat ca 10% dintre întreprinde-rile intervievate considera “insuficien-Ńa sprijinului guvernamental” un ob -stacol al adoptării TIC. Guvernulpoate crea un mediu în care realiza-rea comerŃului electronic şi adoptareaTIC de către IMM-uri, sa se dezvol-te în marea măsura a potenŃialuluiacestor investiŃii. ÎmbunătăŃirea infra -structurii existente şi extinderea aces -teia, motivarea IMM-urilor prin scuti-rea de taxe/impozite, dezvoltarea în -crederii populaŃiei şi creşterea nivelu-

lui de cunoştinŃei legate de TIC cepot fi dobândite în urma învăŃămân-tului de stat, ar ajuta substanŃial lafacilitarea adoptării TIC.

Într-un alt studiu realizat de WorldEconomic Forum, respondenŃii aufost rugaŃi sa spună cei mai impor-tanŃi 5 factori problematici în a dez-volta afaceri în Romania. Zece dintrecei mai problematici factori în dez-voltarea unei afaceri, prezentaŃi înRa portul Global al CompetitivităŃii,fac referire la masurile şi politicileîntreprinse de guvern .

Având în vedere analizele ante-rioare constatăm ca mediul guverna-mental Românesc nu este suficientpregătit pentru adoptarea şi utilizaretehnologiilor inovatoare. Acest lucruare efect indirect şi asupra politicilorguvernamentale de sprijinire a utiliză-rii TIC de către întreprinderi. Bulgariaa reuşit sa digitalizeze o parte dinadministraŃia publica astfel devan-sând România la acest capitol. Estede aşteptat, ca în perioada următoa-re, şi pregătirea pentru TIC a mediu-lui de afaceri bulgar să prezinte ocreştere, suficientă încât sa depă-şească poziŃia actuală a României,devenind astfel un mediu mult maipropice pentru investitori.

În concluzie, viziunea guvernamen -tală şi măsurile guvernamentale cuimpact redus sunt cele care îngreu-nează participarea României la eco-nomia digitală globală. Poate cunoş-tinŃele în domeniul digitalizării lipsescşi la nivel de întreprindere, însă gu -vernul trebuie sa îndrume întreprin-derile spre adoptarea TIC; şi nu ca omotivaŃie de creştere a PIB-ului ci cao dorinŃa de îmbunătăŃire a poziŃieiRomâniei la nivel global. E-govern -ment nu trebuie privit de către poli-ticieni ca o modalitate de pierdere aputerii, ci ca o posibilitate de întărirea încrederii populaŃiei şi de creştere aeficientei şi transparentei guvernării.

E-economia României }i implica]iile institu]iilor guvernamentale

Asist.univ.drd. FlorinMARTIN, ULBS

3NATOVINERI 30 NOIEMBRIE 2012

NATO ^n activitate

Organiza]ia Tratatului Atlanticului de Nord (II)urmare din pagina 1

Punerea în aplicare a PpP constăîn semnarea de către fiecare partici-pant a Documentului-cadru, apoi fie -ca re partener propune NATO un docu -ment de prezentare pe care, dacădoreşte, îl poate elabora cu sprijinulautorităŃilor NATO, indicând amploa -rea, ritmul şi nivelul participării la ac -tivităŃile de cooperare NATO în caredoreşte să fie implicat. Acest docu-ment va servi ca bază pentru Progra -mul Individual de Parteneriat care vafi convenit între partener şi NATO.

Partenerii se angajează să pună ladispoziŃie personal, resurse, instalaŃii,mijloace necesare pentru programulde parteneriat convenit. Un comitetpolitico-militar de coordonare, cu ocomponenŃă variată, va constitui orga -nul de lucru al PpP care se va reunisub preşedinŃia Secretarului Generaladjunct NATO. În prezent au aderat laPpP 40 de state, inclusiv state OSCE.

În finalul Reuniunii NACC de laBruxelles, în decembrie 1994, s-a re -vizuit Programul de lucru pe anii1994 şi 1995.

În septembrie 1994 are loc în Po -lonia primul exerciŃiu comun de antre-nament, efectuat în cadrul PpP, cuparticiparea unor soldaŃi din 13 Ńăricare fac parte din PpP.

Anul 1995 este marcat de un eve -niment de mare importanŃă: lansareaideii de extindere NATO. Acceptareade noi membri era prevăzută într-unstudiu convenit cu miniştrii de ex -terne ai Ńărilor din Europa Centrală şide Est şi NATO pentru îndeplinireaobiectivului fundamental al AlianŃei,securitate şi stabilitate de ansamblupentru spaŃiu euroatlantic.

Decizia de extindere a NATO, Ac -tul Fondator NATO-Rusia, constituireaConsiliului Parteneriatului Euroatlantic,lansarea Parteneriatului pentru Pace

Intensificat şi semnarea Chartei NATO-Ucraina au pus temelia construcŃieispaŃiului de securitate euroatlanticpentru secolul următor.

La Madrid, la 8 iulie 1997, în ca -drul Reuniunii la nivel înalt a NATO,primele trei Ńări din Centrul Europeişi anume Ungaria, Polonia şi Cehiaau fost invitate să înceapă negocie -rile de aderare la AlianŃă.

La 12 martie 1999, aceste trei statedevin membre NATO.. Integrarea loreste o recunoaştere din partea comu-nităŃii internaŃionale a maturităŃii po -litice şi a succeselor reformelor eco-nomice din aceste state, foste membreale Tratatului de la Varşovia.

Mai trebuie precizat că ele s-aubucurat de o atenŃie deosebită dinpartea unor membri de marcă ai Alian-Ńei, intrând în reŃeaua lor de interesepolitice, economice şi strategice.

În anul 1998, Comitetul militarNord-Atlantic a identificat patru ris -curi majore pentru climatul de secu-

ritate în spaŃiul euroatlantic. Aceste riscuri sunt: conflicte şi ten-

siuni etnice nerezolvate care creeazăinstabilitate la periferia NATO; prolife -rarea armelor de distrugere în masă;„Noi riscuri” de tipul conflictelor înjurul accesului la resursele strategice(apă, petrol etc.) şi terorismul inter-naŃional.

La cea de-a 50-a aniversare aNATO, s-a completat noua concepŃiestrategică a NATO pentru secolul XXI.Această concepŃie se referă la punc-tul de vedere american privind noulNATO: relaŃia SUA cu partenerii euro -peni; noul concept strategic; pregă -tirea AlianŃei pentru operaŃiuni înafara ei; programe pentru candidaŃiila aderare; problema nonproliferăriiarmelor nucleare; dezvoltarea concep -tului IdentităŃii Europene de Apărareşi Securitate; relaŃiile AlianŃei cu Rusiaşi Ucraina şi noi provocări din sec. XXI.

Unele probleme şi-au găsit con-sensul, altele sunt încă controversate

în interiorul AlianŃei. Problemele con-troversate se referă la noile misiuniîn afara ariei de responsabilitate, dacăacestea pot fi puse pe acelaşi plancu apărarea colectivă; dimensiuneaeuro peană de securitate şi apărare; de-finirea ariei în care AlianŃa îşi poatedesfăşura activitatea; relaŃia cu altestructuri UE, OSCE etc.

Problemele în care s-a realizat con -sensul sunt: menŃinerea apărării co -lec tive conform art. 5 al Tratatului dela Washington din 1949, asumareade misiuni în afara ariei de respon -sabili tate; participarea sporită a state -lor partenere la activităŃile NATO; creş-terea gradului de eficienŃă a struc-turilor aliate.

La Summit-ul NATO de la Pragadin 21 noiembrie 2002, România esteinvitată să înceapă negocierile deaderare; după 2 ani este promulgatăde Preşedintele României Legea deaderare la această AlianŃă. În 4 apri -lie 2004 la Summit-ul NATO de la

Bruxelles a avut loc ceremonia de ri -dicare a steagurilor celor 7 noi statemembre în prezenŃa SecretaruluiGeneral NATO. După 10 ani de activi -tate ca stat membru NATO, Româniaa demonstrat rolul constructiv în în -deplinirea sarcinilor ce decurg dinmisiunile fundamentale ale AlianŃei.

Totuşi există convingerea că niciun stat nu poate face faŃă singur laproblemele actuale. Nici NATO nu lepoate rezolva în totalitate, de aceeava trebui să caute cooperare cu altestate şi organizaŃii. „Nici o instituŃienu va putea, de una singură, să facăfaŃă tuturor provocărilor care se nascîn această nouă Europă, de aceea, vafi necesară interacŃiunea unui ansam-blu de instituŃii reunind Ńările Europeişi ale Americii de Nord. În conse -cinŃă, noi acŃionăm pentru edificareaunei noi arhitecturi europene de se -curitate în care NATO, OSCE, UE, şiConsiliul Europei se vor completareciproc”

dr. Paul LUCIAN, ULBS

Vedere din Praga. Aici, în 21 noiembrie 2002, România a fost invitatăsă înceapă negocierile de aderare la NATO.

ECONOMI{TII VINERI 30 NOIEMBRIE 20124

c my bc my b

c my bc my b

urmare din pagina 1De publicarea unor studii privind

frământata istorie economică a Ńării,a Europei, a lumii, de publicarea unorlucrări esenŃiale în peisajul literaturiieconomice mondiale, de modelare şidezvoltare economică, de afirmareaunor concepŃii financiar-contabile valo -roase, în domeniul statisticii, ciberne -ticii, creşterii economice, etc. În in -treg acest cadru remarcăm ca perso -nalităŃi acei „reintegraŃi” – de exem-plu Gheorghe Zane, Ion Veverca, Vic -tor Jinga, Lucian Turdeanu, Ilie Mari -nescu – dar şi pe Vasile Malinschi,Roman Moldovan, Aurel Vijoli, C.Gh.Demetrescu, Gheorghe Mărgulescu sau(ceva) mai tinerii, Costin Mur gescu,academicienii de mai târziu N. N.Constanti nescu, fost pe urmă preşe -dintele A.G.E.R-ului şi recunoscut şefde şcoală economică, Iulian Văcărel,Emilian Do brescu, Tudorel Postolache,pe N.S. Stănescu, Gheorghe Dobre,Sorica Sa va, Ivanciu Nicolae Văleanu,Ion Bol dur, Ionel Blaga, GheorgheŞiclovan, Dan Grindea, Avram Rosen,Nicolae Marcu, Iosif Anghel, GheorgheBistri ceanu, Cornel Iuga, ConstantinIonete, Tiberiu Schatteles, Vasile Bozga,Mi hai Todosia, D. Rusu, Toader Io -nes cu, Vasile C. Nechita, pe urmă aca-demicianul de astăzi Aurel Iancu,Corneliu Russu, Mihai Anastasescu,I. Capanu şi mulŃi, foarte mulŃi alŃiide remarcabilă valoare. Dar loviturivor mai primi economiştii în acesttimp. Gheorghiu-Dej era – devenise –inginer. Chivu Stoica era – „deve -nise” – desigur – tot inginer. FoartemulŃi dintre „tovarăşi” deveniseră şiei ingineri. Cum? – nu o vom discu-ta în rândurile de faŃă. Cert este –poate că şi în condiŃiile industrializăriide atunci care diminuau sau negliji-au o serie de aspecte ale rentabilităŃii– că „se purtau”, erau la modă in -ginerii. O minte obtuză care ocupafuncŃia de preşedinte al Comitetuluide Stat pentru Muncă şi Salarii – l-amnumit pe „marele” specialist ing. Simionłaigăr – patronează şi consolideazănefericita idee ce susŃinea o presu-pusă inferioritate intrinsecă a econo -miştilor comparativ cu inginerii.

Astfel că, de exemplu, dincolo deunele amputări generale, la salariipentru aceeaşi funcŃie, în aceeaşi in -stituŃie sau întreprindere, dacă postulera ocupat de un inginer se primeaudouă clase (gradaŃii) mai mult faŃăde situaŃia în care postul respectiv arfi fost ocupat de un economist. Anide zile au trebuit purtate veritabile,chiar mult dificile, lupte pentru a fiînlăturate astfel de aberaŃii, fapt reu -şit abia – cu sprijinul direct al pre-sei economice, îndeosebi al echipeide redactori economişti de la cel maiimportant cotidian al Ńării - printrecare m-am numărat şi eu deloc înulti mul rând – prin anii '67 - '68.

8. „ChibzuinŃa pentru viitor vine dintrecut” – arăta Seneca. Să ne conti -nuăm, deci, periplul secvenŃial în „lu-mea economiştilor”, de această datădin perspectiva unui trecut destul deapropiat, cu toate avantajele şi deza-vantajele pe care le generează o ast-fel de abordare. Aşadar, prin anii '61

- '64 deveniseră „la modă” teoriile„integrării socialiste”. În fapt, acesteareprezentau susŃineri teoretice aleunor încercări ale URSS-ului şi alealtor Ńări dezvoltate din sistem de a-şi crea – în condiŃiile în care în modcorect şi prin negocieri luase naşterePiaŃa Comună, etc. – noi avantaje eco-nomice în dauna „statelor socialiste”mai puŃin dezvoltate. Erau încercăriale URSS-ului, Cehoslovaciei, R.D.G-ului de a obŃine, într-o perspectivămai lungă, noi şi însemnate resurse,bogăŃii, teritorii chiar. Răspunsul eco -nomiştilor români – evident că el purtaşi o determinare şi o finalitate po -litică – a fost repede elaborat. S-a ales,printre altele, formula unei broşurieditate de revista „ViaŃa Economică”ce avea în fruntea sa pe Costin Mur -gescu. O broşură ce cuprindea, print-re altele, atât articolul – studiu al pro-fesorului sovietic Valev – unul dintre„integraŃioniştii socialişti” ce promo-va ideea unui „complex” economic in-

tegrat constituit dintr-o parte din Ro -mânia („ceva” Moldova, „ceva” Transil-vania, „ceva” Dobrogea, „ceva” Mun -tenia), „ceva” parcă din R.S.S. Mol -dovenească, „ceva” din Bulgaria, etc.– cât şi un articol replică – foartecritic al specialiştilor români (nesem-nat) de „demonta” punct cu punctsusŃinerile specialistului de la Răsărit.La această replică au lucrat atât Cos -tin Murgescu, cât şi alŃi economiştide reputată valoare în acea vreme,demonstrându-se şi profunzimea ana-lizei şi interpretării şi capacitatea dereacŃie a unei veritabile şcoli eco-nomice în consolidare. MulŃi ani apoise vor ralia acestei şcoli de gândireşi susŃinere economică numeroşi eco-nomişti, teoreticieni, practicieni, de laInstitutul de Cercetări Economice dela A.S.E. Bucureşti, de la FacultăŃilede ŞtiinŃe Economice ale Universi -tăŃilor din Cluj, Iaşi, Timişoara, Cra -iova, ş.a., din ministere, din nume -roase instituŃii şi întreprinderi.

Se reconstituise, în fapt, un sis-tem de gândire economică – desigur,în condiŃiile de timp date, relativ limi -tate, a căror determinare efectivă nuaparŃinea ca atare românilor – în spi -ritul unor bune tradiŃii ale gândiriieconomice româneşti, raportându-seacestea la Europa şi la lume, la tre-cut, prezent şi viitor. Se amplificănumărul de publicaŃii economice de -venite adevăraŃi fermenŃi ai econo -miei. Aici se puteau expune – dese-ori cu preŃul cunoscut – puncte de ve -dere pertinente, dezbaterea de idei do-bândea consistenŃă, diversificare, ori-zont. Să ne gândim, mai întâi, la pa -ginile şi rubricile economice din zia -rele centrale, dar şi la revistele despecialitate (economie, finanŃe, apro -vizionare tehnico-materială ş.a.) de -seori bine scrise, cu conŃinut, demon -strând o profundă dez batere de ideieconomice reale, veritabile. Cei careau lucrat aici s-au afirmat apoi, mulŃidintre ei, ca reale per sonalităŃi aledomeniului, în eco nomie...

... Astăzi, în condiŃiile economieide piaŃă, apar nu puŃine publicaŃii deinteres şi rezonanŃă, cu rol esenŃialîn evoluŃia noastră economică, cumsunt, bunăoară, „Tribuna Economică”,„Economistul”, oficiosul atât de nece-sarului şi reînfiinŃatului AGER, la în -ceput gazetă, pe urmă cotidian eco -nomc. Ulterior apar revistele „Capita -lul” şi „Adevărul economic”, pe urmă„Ziarul Financiar”, „Revista Economică”(cu caracter strict de cercetare), „Eu -roeconomia XXI” şi multe altele... NuintenŃionăm, desigur, nici să facemclasificări – nici nu putem de altfel,nu avem elementele în acest cadru –şi nici să facem o înşiruire de titluride presă. Am redat doar unele crâm-peie – o privire, deci, incompletă –dintr-o viaŃă economică şi zbuciu-mată şi tumultoasă, a cărei valoarenu a fost şi nu va putea, nu poatefi anulată de acŃiunea aberantă –atunci când a fost sau este încă – afactorului politic. Alte incursiuni într-un spaŃiu şi atât de pretenŃios şi atâtde sensibil ni se par, strict în pa -ginile de faŃă, relativ inoportune.

9. o altă chestiune, acum, de aceas -tă dată oportună. MulŃi ani probelede admitere la A.S.E. Bucureşti – caşi la alte instituŃii de învăŃământ su -perior economic – au fost relativ pre-

Încotro profesia de economist? (III)Dan POPESCU

Gheorghe Zane Costin Murgescu Iulian Văcărel

Ivanciu-Nicolae Văleanu

Tudor Postolache Mihai Manoilescu

VINERI 30 NOIEMBRIE 2012 5

c my bc my b

c my b

ECONOMI{TII

c my b

care în raport cu exigenŃele profesieide economist. Se „dădeau” examenela „ConstituŃie” şi la „Geografie”, darnu la „Economie Politică”. Abia prinanii '60 a fost introdusă ca probă deadmitere „Economia Politică”, lucrufiresc având în vedere unde se „dă -dea” admiterea: nu la Drept, nu laFacultatea de Geografie, ci la Aca -demia de Studii Economice. În modparadoxal, însă, după RevoluŃie, atun-ci când speranŃele tuturor au dobân-dit o bază reală, când îmbunătăŃireaprocesului de învăŃământ – economicîn speŃă – putea deveni – şi a de -venit chiar, în bună măsură – un faptnotabil, examenul de admitere în în -văŃământul superior economic, la „Eco-nomie Politică”, a fost aşezat, o pe -rioadă, opŃional, lângă cel de „Geo -grafie”. Cum aşa? Să fim limpezi:considerăm „Geografia” o disciplinăimportantă, frumoasă, pasionantă chiar,dar mai ales pentru cei care vor sădevină geografi. Şi pentru economiştipoate fi privită astfel, dar numai înpostura de hobby. Oare cum puteaun candidat reuşit la examenul deadmitere în învăŃământul superioreconomic, cu geografia, să Ńină pasulîn anul I de studii – şi cât de impor-tant este acest an – cu cel care a„luat” admiterea dând examenul la„Economie Politică”? Răspunsul esteimplacabil: nu va putea. Nu va puteachiar dacă ambii studenŃi vor promo-va anul I de facultate. Sunt o seriede cunoştinŃe economice care în anul Ise acumulează, se proiectează pe ceeace s-a acumulat anterior, în liceu, laEconomie Politică, la alte disciplineeconomice. Or, dacă nu s-a acumu-lat decât puŃin, puŃin se va adăuga.ÎnŃelegem şi interesele şi argumen -tele distinşilor geografi sau ale celordin alte specialităŃi puse „în balanŃă”cu Economia Politică, dar sunt lu -cruri peste care, totuşi, nu trebuie săse treacă. Faptul că în învăŃământulsuperior economic se face geografie,în speŃă geografie cu un profil eco-nomic mai accentuat, nu înseamnăcu nici un chip că la admiterea înaceastă formă de învăŃământ trebuiesă reuşească cei care sunt indiferenŃiîn raport cu economia, dar pasionaŃidupă geografie sau “literatură” etc.Este drept, în ultima vreme lucruriles-au îndreptat. Dar mai este cale lungăpână spre bine. Sunt experienŃe dincare neapărat trebuie desprinseînvăŃămintele necesare...

În sfârşit, un ultim aspect. Se parecă – totuşi – „ofensiva tehnicii” asupraeconomiştilor, începută demult, con-tinuă într-un fel si astăzi. Altmintericu greu s-ar putea explica preocu -pările acelor distinşi tehnicieni con-vertiŃi peste noapte spre domeniulpredării Economiei Politice, spre do -meniul – cum atât de nepotrivit sefo loseşte adeseori – „Economiei Ge -nerale”. Şi managementul, mai alesal sistemelor de producŃie, şi chiarmarketingul, acesta din urmă, cre-dem, numai într-o anumită măsură,pot fi – şi chiar sunt – discipline in -trinseci şi ingineriei – domeniu pro-fesional minunat, atât de larg şi gene -ros. Dar Economia Politică, Doctrineeconomice, disciplinele strict finan-ciare, contabile cu siguranŃă că nusunt. Se pricepea oare, în mod nemij -locit, Anghel Salinginy astfel sau ma -rele Gogu Constantinescu, inventato -rul sonicităŃii, avea astfel de preocu -pări? Să mai notăm un aspect. In -ginerul Mihai Manoilescu a devenit –a fost recunoscut – ca un economistde mare rezonanŃă numai după ce ascris câteva lucrări economice cuecou în toată lumea, şi nu înainte.De altfel, tipul nostru „de piaŃă” separe că va face „pace” şi în acestdomeniu. Nu va mai conta prea mult„diploma”, ci priceperea strictă de agestiona averi şi patrimonii şi de a

le amplifica de multe ori în dauna in -teresului social. Şi nu este bine. Ori -cum, orientarea ingineriei, precum aaltor profesii, spre economie, fireşte,cu condiŃia unei învăŃări de calitate,asigurată de profesori de economiede specialitate, nu poate fi decât be -ne fică. Practic, nu va mai fi bun ce„pare bun”, ci ceea ce efectiv este –va fi – bun.

10. Alte câteva gânduri în înche -ierea periplului în teritoriul generos aleconomiştilor. Ce perspective au eco -nomiştii în România? Răspunsul la oastfel de întrebare comportă o alta:Ce perspectivă au economiştii în lu -me? Destinul economiştilor româninu poate fi nicidecum despărŃit decel al economiştilor pe mapamond.Acesta, mapamondul, reprezintă astăzi„o lume tot mai economică”, o lumeîn care totul – practic totul – sejudecă în circumstanŃe de raritate:resurse naturale, financiare, resurseumane, de spiritua litate, resurse desănătate, de vigoa re, resurse deinovaŃie şi de inventi vitate, etc. Dintr-un astfel de unghi complex destinuleconomistului în lume se vădeşte şicu restricŃii şi cu posibilităŃi.

Cu restricŃii? Desigur. Deoarece lu -mea economică a Terrei a dobânditmai multe contururi şi trăsături uni -ta re, ceea ce a făcut-o „mai mică” şia supus-o ca atare, întreagă şi dupăreguli specifice, obiectivului de activi -

tate al economiştilor. Or, o astfel deabordare „a meseriei” este deosebitde pretenŃioasă. Ea nu va putea fi nici -odată fezabilă „săpând pe mp pânăîn centru Pământului”. Ceea ce –poate doar aparent – pare mai uşor.Ci numai privind Terra în globali-tatea, diversitatea şi unitatea ei, înduritatea ei, Ńinând seama de diver-sitatea statelor care o compun, fie -care dintre acestea cu o istorie eco-nomică proprie, cu experienŃe partic-ulare mai mult sau mai puŃin fericite– încâ multe –, cu prognoze incerte.Ceea ce este – sigur – mult maigreu. În nici un caz producŃia nu atrebuit şi nu mai trebuie să cedezeteren specu laŃiei, iar dereglementărileunor re glementări strict necesare. Afost o mare eroare, în lume am puteaspune, iar, dacă vom continua îneroare, consecinŃele vor fi dramatice.

Pe urmă, există interese ale Terrei,probleme globale, dar care nu tre-buie rupte - şi nici nu pot fi rupte –de interesele Ńărilor, comunităŃilor, gru-părilor de state, de interesele indi-vizilor ca atare. Strategiile şi măsurilesalutare astfel, privite de aproape, cualte cuvinte, pe termen scurt, parîncă confuze. Ele pot dobândi însăclaritatea „imaginii”, acurateŃea glo -bală, naŃională, umană necesară Ńin-telor propuse pe măsura „îndepărtăriide pânză”, de tablou, pe termen lung.Atunci când într-o lume în care, pre-

cum mereu, au primat, primează şivor prima interesele, credulii şi sen-timentalii părăsind „masa de joc”,într-o lume în care nimeni nu facenimănui cadouri fără o motivaŃie mailesne sau mai dificil de remarcat,deja posibilele “echilibre” vor fi mairelevante. Interesele se vor vădi maimult articulate, perspectivele vor dala iveală resursele nu întotdeauna aş -teptate şi dezi rabile. Fireşte sunt ne -ce sari indivizii, sunt necesare iniŃia -tiva, acŃiunea, ope rativitatea, profitul,desigur, şi cel so cial, nu doar celstrict patronal. Dar sunt necesare şiinstituŃiile, cea sta tală în primul rând,sunt necesare re glementări mai alesacolo unde dereglementări penibilemai ales după 1980, au creat terenulca „banul să stăpânească integral lu -mea”. Există, productivitate, performan -Ńă, umanism, solida ritate, umanitate şinu doar arivism...

Şi încă. Dacă până prin secolul alXVIII-lea, în vest, în lume, dezvoltareaca atare a avut loc mai ales pe bazasectorului primar-agricultura, cu oproductivitate mai slabă, fară special-iştii necesari - după aceea, pe fondulrevoluŃiilor industriale, s-au dezvoltatsectorul secundar, cel terŃiar, cel cua -ternar, acum o lume post industrială,“venind” pe primul plan, inclusiv cu sa-larii bune, inginerii, economiştii, fizicie -nii, chimiştii, cercetătorii, biologii, so -ciologii, medicii, geografii, politologii,

muncitorii calificaŃi etc. După dere-glementările amintite, cu precăderepetrecute, după cum spuneam, după1980, speculatorii ocupând acum lo cu -rile din faŃă”, specialiştii de producŃie,de un fel sau altul, şi-au pierdut şiîşi pierd din importanŃă. A fost şi este“contra naturii”. În România lucrurilestau foarte prost în această direcŃie...Ceea ce ne face să ne îndreptămspre rău şi trebuie să ne dea de gân -dit. SpeculaŃia în ex ces, fără produc -Ńie, “merge” doar pe termen scurt.Pe termen lung, însă, ea este o veri -tabilă catatrofă... Ce să mai vorbimacolo unde speculaŃia de bună cali-tate este înlocuită de corupŃie...

** *

Cât de limpezi în gândire, în cu -noştinŃe, în interpretări, în calcule –mai ales în calcule – vor trebui săfie economiştii – fireşte, cei care îşivor respecta profesia. Cât de bineînzestraŃi vor trebui să fie ei astfelspre a soluŃiona probleme ce decurg,ce derivă dintr-un asemenea cadrucomplex. Orizontul firmelor cu oare-care întindere nu mai este şi nu vamai fi nicidecum o stradă, un cartier,o uzină, un oraş, o regiune, o ra -mură industrială, o Ńară chiar, ci maimulte state, o comunitate economică,un imens spaŃiu economic. Este unorizont deseori greu de sesizat şifoarte dificil de abordat. Desigur, fru-mos, dar mai ales greu...

În România, opiniez că situaŃiaeste „specială”. Cu o economie demai mult timp şi, deocamdată, încăîn prăbuşire, cu mari datorii externeşi publice care nu au avut şi nu auîncă finalizările profitabile socialaşteptate, cu o corupŃie instituŃionali -zată şi universităŃi, multe private, ceau făcut – poate mai fac? – un veri -tabil „comerŃ cu diplome”, diplomade economist poate intra bine de totîn penumbră. Nu economiştii, însă,au băgata Ńara - şi lumea, fireşte – încriză, dar ei, bine pregătiŃi, învăŃândbine piaŃa şi motivaŃiile, instituŃiile,pot avea un rol decisiv în părăsireatraseelor in tunecate ale crizei. Sunt eioare ascul taŃi, însă – fireşte, nu latelefoane – de acei politicieni ce şi-au făcut din politică factorul esenŃialde creştere a propriei averi, şi nicidecum slujirea Ńării? Aici cred căeste nodul gordian al problemei şi eltrebuie tăiat. În primul rând prinimplicarea chiar în politică a eco -nomiştilor, influenŃând în mod directdecizia naŃională sau locală, comuni-tară şi globală după caz. Dar şi prinatitudini esenŃiale de respect şi pro-movare a meseriei pe care o au. Sepoate? Eu cred că da, cu atât maimult cu cât în ultimul timp se pare

Nicholas Georgescu Roegen

Academician Nicolae N. Constantinescu Vedere din Iaşi

BRIC VINERI 30 NOIEMBRIE 20126

urmare din pagina 1În cadrul unui raport analiştii de

la Goldman Sachs anticipează că BRICluat ca un agregat va depaşi StateleUnite pana in 2018. Totuşi, cel maiimportante aspect care probabil va ca-racteriza urmatorii 10 ani va fi creş -terea care se va înregistra în cadrulclasei de mijloc a BRIC. În condiŃiileîn care în primul deceniu, numărulpersoanelor cu venituri cuprinse între6.000 de dolari şi 30.000 de dolaria crescut cu sute de milioane, neputem aştepta ca în următorul dece-niu acest numar să creasca şi maimult. Aceste tendinŃe vor implica oaccelerare a cererii potenŃiale, ceeace ar putea conduce la o reducere aimporturilor de bunuri cu valoareaadăugată scăzută şi la o creştere abunurilor cu valoare adăugată mai ri -dicată, cum ar fi maşini, echipamentede birou şi tehnologice. Odată cu creş -terea clasei de mijloc creşterea con-sumului personal va conduce la ocreş tere a concurenŃei pentru resur -se. În aceste condiŃii, presiunile asu -pra mediului vor deveni mai acuteodată cu creşterea cererii de energie.Trebuie luat în calcul şi faptul căIndia şi China sunt Ńării cu populaŃiifoarte mari, iar creşterea număruluide persoane din cadru clasei de mij -loc ar putea să nu aibă impactulaşteptat asupra creşterii cererii.

În altă ordine de idei, dacă inves -titorii vor paria pe potenŃialul imensal creşterii consumului în Ńările BRIC,în special pentru categoriile de popu -laŃie cu venituri medii, atunci acestlucru va sprijini creşterea perfor-manŃelor pe piaŃa în următorul dece-niu atât în Ńările BRIC cât şi în alteŃări care vor obŃine avantaje de peurma creşterii cererii. Pe de altă parte,pieŃele au tendinŃa generală de a re -compensa cu creşteri Ńări la care neaşteptăm mai puŃin sau Ńări care nu suntîn prim planul economiei globale.

În aceste condiŃii succesul listăriiPetrobras la Bursa din Sao Paulo,unde tocmai a fost finalizat cel maimare IPO din istorie, de aproximativ70 miliarde de dolari, nu ar putea ficonsiderată o surpriză in condiŃiile încare pieŃele financiare din cadrul BRICau obŃinut avantaje semnificative înurma creşterilor economice, ceea cea adus cele 4 economii emergente încentrul atenŃiei lumii financiare. Acum,că povestea BRIC este bine cunos-cută, aşteptările devin din ce în cemai mari, iar gap-ul dintre BRIC şieconomiile dezvoltate se reduce con-ducand, de asemenea, la o reducerea randamentelor viitoare comparativcu perioada anterioară.

Pe perioada primelor două manda -te prezidenŃiale ale lui Vladimir Putin,Rusia s-a transformat dintr-un actorslab al politicii internaŃionale într-oŃară care şi-a recâştigat statutul deputere regională manifestându-şi des -chis intenŃia de a deveni o puteremondială şi din punct de vedere eco-nomic. În ultimul deceniu economiaRusiei a fost caracterizată de perfor-manŃe economice ridicate cu o ratăde creştere a PIB-ului de peste 10%,datorată în mare parte şi puterii ener -getice şi poziŃiei strategice în ceea cepriveşte resursele energetice. Cu toateacestea criza a lovit din plin econo-mia Rusiei încă din anul 2008. Dupaun an 2009 catastrofal, în care a cu -noscut o recesiune semnificativă, “ursulde la Est” se bazează acum pe redre -

sarea economică mondială pentru a-şi putea vinde la cel mai bun preŃpetrolul, resursele energetice şi cerea -lele. În timp ce economia Rusiei s-acontractat sever în 2009 cu 7,9%,din cauza crizei mondiale, autorităŃilese aşteaptă la o creştere economicăîn 2012, dar în condiŃiile unor con-ditii meteo nefavorabile şi a unor ca -lamităŃi naturale ca urmare a incendi-ilor care au afectat teritoriul Rusiei înluna august ne putem aştepta căaceste cifre vor fi revizuite în scădere.

La fel ca Rusia şi China, India be -neficiază de câteva avantaje din punctde vedere geopolitic: un teritoriu vast(al şaptelea stat din lume) şi o popu -laŃie mare (peste un miliard de lo -cuitori). Imaginea Indiei, ca stat în plinăascensiune este umbrită însă de să -racia în care traieşte populaŃia dinzonele rurale şi de faptul că cei maimulŃi dintre indieni lucrează în agri-cultură. Creşterea puterii economicea Indiei nu s-a datorat pe exportul deresurse energetice, cum este cazulRusiei, ci s-a bazat, în special, pedezolvaltarea industriei serviciilor carecontribuie într-o proporŃie de peste50% la PIB-ul Indiei. Provocărileprincipale pentru autoritatile indienerămân în acest context inflaŃia şi gra -dul ridicat de sărăcie.

EvoluŃia economiei Braziliei în ulti -

mii 10 ani este considerată o povestede succes pentru o Ńară care a ajunsîn anii 1980 în colaps. După o perioa -dă neagră şi plină de greşeli (din partearesponsabililor guvernamentali) pen-tru economia Braziliei între 1984-1994,a urmat o perioadă de redresare între1995 şi 2002 prin impunerea de că -tre ministrul de finanŃe Henrique Car -doso a unei ordini în ceea ce pri -veşte finanŃele Ńării. În 2002, Braziliaa trecut printr-un scrutin prezidenŃialcare ca le-a schimbat multor bra -zilieni. În urma alegerilor câştigător afost declarat socialistul Luiz InacioLula da Silva, ceea ce a provocat te -meri în rândul mediului internaŃionalcum că acesta va arunca Ńara într-oizolare. Totuşi, fost preşedinte brazilian(astăzi funcŃia de preşedinte în Braziliaeste deŃinută de Dilma Rouseff, în -cepând cu 2011) a inŃeles că pentrua-şi conduce Ńara pe calea dezvoltăriitrebuie luate măsuri de încurajare acapitalului privat şi a reuşit să deaavânt mediului de afaceri, “inŃelegândcu adevărat capitalismul modern şine lăsând Brazilia să cadă în capcanapopulismului precum vecinii lor”, dupăcum spune Eike Batista, cel mai bo -gat om din Brazilia.

Efectele politicilor economice iniŃia -te de Lula da Silva şi continuate deDilma Rouseff, s-au concretizat de

asemenea şi în cifre pozitive pentrueconomia Braziliei. Astfel, aproxima-tiv 25 de milioane de persoane aupărăsit sărăcia şi au intrat în clasade mijloc în ultimii 10 ani, investiŃi-ile străine directe au crescut la apro -xi mativ 30 miliarde dolari în acestan, faŃă de 10 miliarde in 2001, iarvaloarea PIB-ul a fost de peste 1.300miliarde dolari în 2011, conform unordate prezentate de Ziarul Financiar.

Aşa cum spunea David Smick,pentru economia globala, China re -prezintă un enorm paradox. Pe de oparte, China nu are altă variantă decâtsă încerce să işi continue expansiu -nea cu rate de creştere foarte ridi-cate, iar pe de alta parte, pe măsurace creşte rapid, China riscă să devi -nă un balon economic şi financiar pe -riculos pentru întreaga lume. Factoriide decizie conduc China spre o acu-mulare de materii prime, în scopulde a alimenta sistemul economic încontinua expansiune, iar pieŃe finan-ciare în creştere încep să manifesteo instabilitate periculoasă. Deşi perfor -manŃele economice din ultimul dece-niu al Chinei au fost mai mult decâtimpresionante, cu o rată de creştereeconomică de 10%, conducerea co -mu nistă de la Beijing se confruntătotuşi cu o provocare enorma: inte-grarea în forŃa de muncă a persoa -

nelor din provinciile indepărtate decoastă, adică echivalentul a douătreimi din populaŃia Canadei, în ur -mătorii 25 de ani, ceea ce obligăChina să menŃină o rată de creştereeconomică de 10%. Un succes al Chi -nei va aduce beneficii enorme eco -nomiei mondiale. O economie asiati -că în creştere accelarată, care cum -pără cantităŃi tot mai mari de expor-turi americane, este unul dintre celemai eficiente mijloace de reducere aenormului deficit de cont curent ame-rican. În ceea ce priveşte evoluŃiaviitoare nu se poate spune că estesigur că economia chineză va respectascenariul actual, existand chiar vocipesimiste în acest sens. Astfel, cândbalon chinez va exploda consecinŃelepentru restul lumii ar putea fi cata-strofale.

Analizând în acest context celepatru Ńări care compun grupul BRICam putea spune că deşi sunt carac-terizate de performanŃe economicemajore ca urmare a unor rate creştereridicate pe parcursul ultimilor 10 aniexistă totuşi un grad de risc relativridicat, cum că proiecŃiile analistilorde la Goldman Sachs, care prevadfaptul ca BRIC vor reprezenta pieteleprincipale ale următorului deceniu,tocmai datorită pârghilor neconsoli-date care să poată fi utilizate în situa -Ńii de criză.

Pentru ca Ńările din cadrul BRICsă devină cu adevărat economii sus -te nabile în viitor trebuie să rezolvemai intâi principala problemă care lecaracterizează pe toate patru şi anu -me eradicarea sărăciei. În condiŃiileîn care regimurile politice manifestăo anumită aversiune faŃă de siste -mele democrate şi caracterizate deun grad mai ridicat sau mai scăzut decorupŃie, am putea spune că acesteanu vor putea sa devină puteri mon-diale cu economii sustenabile ci vorrămâne la statutul puteri sectorialesau regionale cu economii emergente.Fără discuŃie că cele 4 Ńări membreale BRIC vor avea în anii ce vorurma un rol important în mecanismuleconomic la nivel mondial, influenŃat,cum spuneam, de creşterea clasei demijloc prin politici economice care sărăspundă unui anumit scop şi eradi-carea sărăciei, iar pe viitor creştereacererii mondiale venite din parteaBRIC va conduce la efecte economi -ce cu un impact pozitiv sau negativasupra asigurării echilibrului global.

C@tre o nou@ societate din perspectiva cre}terii economiilor emergente

asistent univ. drd.Alin OPREANA, ULBS

Beijing

Rio de Janeiro

U.E. ECONOMI{TIIVINERI 30 NOIEMBRIE 2012 7

urmare din pagina 1Bugetul Uniunii Europene se pre -

zintă a fi pilonul central de ameliora-re a situaŃiei economice şi sociale acomunităŃii, al cărui obiectiv este dea contribui la o creştere inteligentă,durabilă şi favorabilă incluziunii. Bu -getul trebuie să permită finanŃarea po-liticilor comune ale Uniunii Europene,sprijinirea regiunilor mai puŃin pros-pere prin aplicarea principiului solida-rităŃii, realizarea ameliorarea pieŃei in -terne, favorizarea sinergiilor, a cooperă-rilor şi a proiectelor în domeniile cer-cetării, al inovării sau cel al justiŃiei.

Din punct de vedere al statutu-lui bugetar, statele Uniunii Europenesunt împărŃite în două tabere; în ceaa Ńărilor net contributoare stând mem-brii mai vechi şi mai bogaŃi ai Uniu -nii cum ar fi Germania, Olanda, MareaBritanie, Danemarca, Suedia, Austria,care doresc o reducere a anvelopeibugetare de 1.033 de miliarde deeuro propusă de Comisia Europeanăpentru perioada celor şapte ani. Decealaltă parte se află aşa-numitulgrup al "Prietenilor Coeziunii", formatdin 15 Ńări din Centrul şi EstulEuropei, precum şi Ńările din flanculsudic al Uniunii Europene - Spania,Grecia, Portugalia - beneficiare neteîn ultimul sfert de secol al fonduri-lor de coeziune.

Politica de coeziune a UniuniiEuropene, integrată în tratate înce-pând din 1986, şi-a fixat ca obiectivsă reducă diferenŃa între nivelurile dedezvoltare ale diferitelor regiuni, pen-tru a consolida coeziunea economicăşi socială, acestui capitol fiindu-i alo-cat circa 43% din totalul bugetuluiUniunii Europene, celălalt capitolimportant, cu 44%, fiind PoliticaAgricolă Comună. Politica AgricolăComună este una dintre primele poli-tici comunitare, creată cu obiectivulasigurării necesarului de alimente încadrul ComunităŃii. Politica AgricolăComună reprezintă un set de reguli

şi mecanisme care reglementeazăproducerea, procesarea şi comerciali-zarea produselor agricole în UniuneaEuropeană şi care acordă o atenŃiecrescândă dezvoltării rurale.

Un alt grup de Ńări cum ar fiFranŃa, Irlanda, Italia, Spania, cu im -portante sectoare agricole, au intere-se majore legate de Politica AgricolăComună, nefiind dispuse să acceptereducerea acestuia, ameninŃând căvor folosi dreptul de veto dacă tăie-rile vor afecta drastic nivelul banilorpromişi fermierilor lor.

Marea Britanie chiar a ameninŃatexplicit cu exercitarea dreptului deveto al Ńării sale la Consiliul. Suedia,o altă Ńară în care opinia publică esteobosită de prelungirea crizei din zonaeuro şi de banii pompaŃi în econo-miile membrilor sudici, a devenit cam -pioana acestei tabere, continuând săpropună reduceri de 100-150 miliar-de faŃă de bugetul actual.

Negocierile purtate la nivelul ex -perŃilor din Consiliul Afaceri Generalenu au produs rezultate notabile înultimele şase luni. O propunere decompromis făcută la sfârşitul luniioctombrie de către preşedinŃia ciprio-tă a Consiliului Uniunii Europene,care reducea cu 50 miliarde propu-nerea de 1.033 miliarde de euro aComisiei, a fost abandonată în urmă

cu o săptămână din cauza proteste-lor grupului de Ńări nordice.

O nouă propunere care reducenivelul avansat de Comisie cu 75-80de miliarde, la un nivel total de circa955 miliarde, a fost făcută săptămâ-na trecută de preşedintele ConsiliulEuropean, Herman Van Rompuy.Propunerea este considerată a aveasuportul Germaniei, principalul con-tributor la bugetul Uniunii Europene.Germania doreşte neapărat realizareacompromisului şi atingerii consensu-lui, având în vedere că un eşec arreprezenta un nou semnal prost pen-tru economia şi starea de spirit aleUniunii Europene.

Propunerea lui Herman Van Rom-puy taie 30 de miliarde de euro dela Politica de Coeziune şi 25 de mi -liarde de la Politica Agricolă Comună,dezavantajând net Ńări ca Polonia,Spania, dar şi România. FranŃa şiIrlanda sunt de asemenea nemulŃu-mite de propunerea Van Rompuy,oficiali din toate aceste Ńări invocândzilele trecute recurgerea la dreptul deveto ca măsură de ultimă instanŃă.

Banii pentru România

România ar fi trebuit să pri-mească între 45 şi 47 miliarde de

euro, conform propunerii totale de1.033 de miliarde de euro înaintatăde Comisia Europeană. Această sumăar asigura un surplus consistent faŃăde cei 35 miliarde de euro alocaŃi în2005 pentru perioada 2007-2013,când România a fost nou intrată lamasa negocierilor şi a fost nevoităsă cedeze cererilor altora, dar avea şiun PIB mai redus. Potrivit propune-rii actuale a Comisiei Europene, alo-carea anuală trebuie să reprezintecirca 2,5% din PIB-ul Ńării.

Propunerea reduce însă cu circa8 miliarde de euro această sumă,introducând şi unii algoritmi de cal-cul consideraŃi discriminatorii de ofi-ciali din Guvernul de la Bucureşti.Astfel, dacă pragul din PIB esteredus la 2,4%, este stabilit şi un pla-fon de 15% pentru fondurile supli-mentare primite peste bugetul 2007-2013 pentru Ńările cu o rată deabsorbŃie sub 60%. Rata de absor-bŃie a României pe fondurile de coe -ziune nu depăşeşte în prezent 10%,iar acest criteriu pare introdus spe-cial pentru a reduce alocarea Ńăriinoastre.

Argumentele negociatorilor Guver -nului României au fost că, prin pro-punerea lui Herman Van Rompuy,România este penalizată suplimentar,având în vedere că a fost sancŃiona-

tă oricum de Comisia Europeanăpentru nereuşitele actualei perioadede programare. De asemenea, baniipe care România nu reuşeşte să îicheltuiască în perioada stabilită seîntorc oricum la bugetele naŃionale aleŃărilor net contributoare din Vestul şiNordul Europei.

Un prim eşec al negocierilor

După prima rundă de negocieriHerman Van Rompuy îşi menŃinepropunerea de buget de 973 miliar-de de euro pentru perioada 2014-2020. Noua propunere de buget pre-vede însă o suplimentare de 7,7 mi -liarde de euro pentru Politica Agri -colă Comună şi una de 11 miliardede euro pentru Politica de Coeziune.Tăierile de fonduri vor fi operate laalte politici. Ar urma să se reducă 13miliarde de euro în total din bugetulpentru creştere şi marile infrastruc-turi şi cinci miliarde de euro din bu -getul prevăzut pentru acŃiunile exter-ne pentru a atenua loviturile date Poli -ticii de Coeziune şi Politicii AgricoleComune.

România îşi doreşte eliminareadin propunerea lui Herman Van Rompuya articolului 45, care leagă capacita-tea de absorbŃie a României de limi-tarea creşterii fondurilor pentru coe -ziune la 15%. Acest articol este con-siderat discriminatoriu de către Româ -nia, întrucât ea este singura vizată.

Propunerea iniŃială a lui VanRompuy făcea ca Politica AgricolăComună să piardă 25,5 miliarde deeuro, dintre care 13,2 din anvelopadestinată plăŃilor directe şi interven-Ńiilor pe pieŃe. În acelaşi timp, fon-durile de coeziune erau reduse cu 29de miliarde de euro.

În schimb, Herman Van Rompuynu s-ar fi atins de anvelopa destina-tă cheltuielilor pentru funcŃionareainstituŃiilor europene, printre care şicheltuielile salariale, aceasta repre-zentând circa 6% din bugetul UniuniiEuropene.

Bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020master Vlad VĂRGATU, ULBS

urmare din pagina 1În prezent trăim o revoluŃie teh-

nologică şi industrială, care, cred eu,va schimba fundamental profesia deeconomist. Conform dicŃionarului ex -plicativ al limbii române, eco nomistuleste un in divid care se ocupă cu stu-dierea şi analiza proceselor economi -ce”. În adi Ńie la această descriere, tre-buie luat în considerare şi econo -mistul “gestio nar” (fr.”gestionnaire”)- acesta ges tionează o întreprinderedin punct de vedere economic. Eco -nomistul dintr-o întreprindere vabeneficia în viitor tot mai mult deinstrumentele tehnologice care îi suntpuse la dispoziŃie, fiind capabil să seconcentreze mai mult pe o viziune deansamblu, pe a elabora strategii îm -preună cu managementul companiei.El va fi consumatorul final al progra-melor create de economiştii care faccercetarea ceea ce va revoluŃionamunca lui de zi cu zi.

Economistul va trebui să înŃelea-gă şi să transpună toate învăŃăturileteoretice ale părinŃilor economiei înlumea virtuală, în lumea simulatoare-lor şi a computerelor care previzio-nează jumătate din informaŃiile căuta-te. Aceste instrumente funcŃionează

bazându-se pe algoritmi stabiliŃi deinformaticieni şi matematicieni şi uităfactorul uman din proces. Aceastătransformare a teoriei în practică prinprisma lumii virtuale poate fi dificilăla început, mai ales pentru noviceleeconomist care încă nu a aflat preabine ce răspunsuri caută.

Viteza informaŃiei este o altă nou-tate în acest domeniu. De la o ştireşi până la prăbuşirea sau creştereapreŃurilor unor acŃiuni pe o piaŃăfinanciară trec doar minute. AceastăinformaŃie trebuie prelucrată şi inter-pretată de fiecare economist, pentrua putea acumula mai mulŃi factori învederea emiterii unei teorii sau aunei idei despre o acŃiune pe o piaŃă.Viteza cu care se produc schimbări-le este un efect al vitezei informaŃiei.Adaptabilitatea este deci o altă nou-tate cu care economistul trebuie săînveŃe să lucreze. În fiecare săptămâ-na sau lună o să apară noi teorii şiideologii despre capitalism şi econo-mie în general - toate acestea nu potfi ignorate de un tânăr economist şitrebuie măcar interpretate, dacă nuargumentate sau criticate.

Combinarea noilor instrumentecu tradiŃia şi paradigmele din trecuteste, poate, una din cele mai mari pro-vocări a economistului viitor. Asta nu

doar din prisma utilizatorului final alacestor instrumente, dar şi din pris-ma celor care le vor crea şi le vorface utilizabile economiştilor din în -treprinderi. Totuşi, odată cu acesteinstrumente, va fi din ce în ce maigreu să păstrăm o viziune de ansam-blu. Vom fi nevoiŃi să ne antrenămgândirea astfel încât să putem înŃele-

ge toate faŃetele unei probleme pen-tru a o putea analiza şi soluŃiona.Aceasta va fi o altă provocare, maiales pentru economiştii care se vorpreocupa de domenii industriale şide pieŃele bunurilor de larg consum- pieŃe mereu în schimbare.

Şi încă. InovaŃia va fi un termennelipsit în limbajul economistului vii-

tor, indiferent de ocupaŃia lui. Eco -nomia este o disciplină mereu îndezvoltare şi trebuie dusă mai depar-te de tinerii economişti ai fiecăreiŃări. ConstrucŃia de noi paradigme,de noi şcoli ale economiei va fi cusiguranŃă cea mai mare dar şi ceamai interesantă provocare a econo-mistului viitor.

master Ramona BLAZSANI, ULBS

Viitorul profesiei de economist- puncte de vedere -

Peste puŃin timp se împlinesc 23de ani de la schimbarea regimului po -litic din România, în decembrie 1989,care a creat iluzia, pentru o scurtădurată de timp, că poporul român ascăpt definitiv de cea mai odioasădictatură din istoria sa. Această afirma -Ńie o pot demonstra prin argumenteindubitabile, dar nu este aici momen-tul şi nici locul să fac acest lucru.

Politica partidului comunist, in -staurată cu ajutorul tancurilor sovieti -ce după cel de al Doilea Război Mon -dial, şi susŃinută cu frenezie de ominoritate de comunişti, de teapa luiGh. Gh. Dej, Chivu Stoica, şi, oarecumîntr-o altă accepŃie, de Nicolae Ceau -şes cu, timp de peste peste 50 de ani,prin cultul personalităŃii de model nord-co reean, a deteriorat identitatea na -Ńiona lă. Nu este cazul unui bilanŃ, pen-tru că un astfel de demers ar eviden -Ńia sta rea dezastruasă în care a ajuns,din păcate şi cu ajutorul tranziŃiei,eco nomia şi viaŃa socială în România.

Poporul român s-a transformattreptat, vorba istoricului sibian Ni -colae Branga, într-o populaŃie lipsitătotal de orice personalitate. Politicaco munistă prin toate mijloacele deinfluenŃare de care dispunea la aceeavreme, a inoculat că łara este con-dusă de clasa muncitoare, care ştietotul, se pricepe la toate, credinŃă

care a rămas în conştiinŃa publicăpână în prezent.

După părerea multora, mai alesdupă ce România a preluat automatmodele americane, politica trebuie săfie făcută de profesionişti. Cu altecuvinte de către persoane pregătiteîn mod special pentru acest domeniu.De acord. Până la un punct. Trebuie

clarificat de la început, ce fel depolitică?, pusă în scopurile căruisegment de societate?

Pe vremea comuniştilor, pentru arealiza o formă controlată de şco-larizare pentru politică, politicenii auînfiinŃat Academia „Ştefan Gheorghiu”condusă mult timp de unul dintreideologii cei mai înverşunaŃi ai par-tidului, stalinistul Leonte Răutu. Înaceastă „ academie” fiii clasei şi Ńă -ră nimii muncitoare învăŃau cum seconduce Ńara după principili socialis-mului ştiinŃific, şi ale materialismuluidialectic. Se spune că în perioada deînceput, această instituŃie funcŃionaca o formă de mascată de quasi-alfa-betizare. Erau „studenŃi” care în timpulşcolarizării academice îşi făceau şiliceul. Am cunoscut un fost tractoristcare după absolvirea „academiei” aajuns în conducerea culturii la niveluljudeŃului.

În America de pildă, Ńară pe careo imităm din răsputeri, există formede pregătire superioară de grad uni-versitar, unde se studiază pe toate„faŃetele” politica. Cert este că politi-ienii lor cunosc bine limba, cel puŃincea engleză, şi nu se insruiesc pri -vind prin „almanahe”, vorba lui MarianVanghelie, lider de culoare al P.S. D.

În ultimii 20 de ani, după răstur -narea regimului comunist, s-a intro-dus în programele multor universi -tăŃi, de stat şi particulare, forme mo -derne de studii politologice.

Este încă mult prea devreme, caîn două decenii să se fi format oclasă politică instruită, şi educată înspiritul celor mai elementare normedemocratice, ca politicienii care s-auformat la formele de studii politicesuperioare ale universităŃiilor, să-şi ficonstruit o gândire politică coerentăpe care să fie pusă în slujba intere-seor Ńării.

Mai trebuie să treacă timp, cel

puŃin douăzeci de ani (sper că nu voifi catalogat ca maleficul Brucan), pânăcând adversarii politicieni, indiferentde orientarea politcă, să se comportemanierat chiar când pierd în confrun-tările electorale.

Nu putem să fim nedrepŃi să nurecunoaştem că s-au realizat unelereforme. S-au realizat, cel puŃin pehârtie, separarea puterilor în stat, orien -tarea spre economia de piaŃă, liberta -tea cuvântului şi a presei, integrareaîn structurile euro-atlantice, am de -venit Ńară cu drepturi depline în Co -munitatea Europeană.

În acelaşi timp am devenit o Ńarăimportatoare în proporŃie de peste 80 %,mai ales în produse agricole şi în bu-nuri de larg consum, sănătatea publi -că este printre cele mai de jos în Europa,învăŃământul a devenit un sector cucare nu ne mai mândrim, deşi a cres-cut numărul de universităŃi.

În ultimii ani, procentul de promo -vabilitate la examenele de bacalaureatprocentul a scăzut sub 40 la%, cul-tura a devenit o producătoare de prostgust, kitsch, de suprficialitate şi vul-garităŃi. Oare care sunt avantajelesocietăŃii libere, democratice? OarepopulaŃiei din România nu-i cade maibine totalitarismul?

ART~ ECONOMIE VINERI 30 NOIEMBRIE 20128

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~

5 decembrie 1791. Moartea marelui muzician Wolfgang Amadeus Mozart.

Wolfgang Amadeus Mozart

Foto: Nicu Cherciu

Scenă din opera “Flautul Fermecat”

Avantaje sau dezavantaje