Sportul Fenomen Social

5
Prof. Cristian Neagu Scriu acest articol cu gândul la cultul pentru sport, la perceptia tarilor avansate, din Europa si de peste Ocean, despre sport. El e o educatie la nivel înalt a disciplinei comportamentale, are o influenta majora asupra personalitatii si asupra formarii caracterului. Copiii care fac un sport, din gradinita sau din scoala, au deja posibilitatea unei cariere sportive, au un nivel de adaptare si de comunicare superior, si toate tarile civilizate stiu asta si au grija sa investeasca în acest domeniu sume consistente. A practica un sport nu numai ca asigura unui copil o buna dezvoltare fizica si o sanatate de fier, ci construieste un psihic stabil, competitiv si bine echilibrat. Ca profesor de educatie fizica, am avut ocazia sa lucrez cu sute de copii, iar ca antrenor de înot, cu mii de copii, în cei 16 ani de practica în aceste domenii, si pot declara deschis ca, de la an la an, starea fizica a copiilor se degradeaza constant. Ce faceau copiii, ca nivel de realizare a probelor de efort, mobilitate, viteza si forta în anii 90, în 2000 deja era un nivel de neatins. Daca, la nivel de 60% din anii 90, eram în 2000, în anul 2008, am copii la orele de educatie fizica, de 7-11 ani, care nu pot face o rostogolire la saltea, care nu pot executa mersul piticului sau un stând pe omoplati. La orele de înot, vad sechele de rahitism, 2-3 cazuri la o grupa de 14 copii. In anii 90, aveam 2-3 cazuri la 50 de grupe de copii. Este evident ca nu am nevoie de studii stiintifice ca sa vad ca nivelul capacitatii fizice a copiilor, în anul 2008, este mult mai scazut decât în anii 90. Parintii dau vina pe computer si pe TV, copiii nu mai ies din casa sa se joace, ci stau pe internet sau cu ochii în televizor, manânca chipsuri si snackuri din pungi, pentru ca sendvisurile nu mai sunt de mult la moda. Acestea sunt situatii reale si parintii trebuie sa munceasca, nu mai au timp sa se ocupe de copii; acestia, la rândul lor, sunt mult mai independenti, ceea ce nu e tocmai un lucru pozitiv. Totusi, ce ne facea pe noi, cei din generatiile de dinainte de 90, sa facem sport? Ce ne atragea pe terenurile de fotbal,de handbal sau volei, la bazinele de înot si polo si pe stadioane la atletism? Sa amintesc de Nadia, de Maricica Puica, de Hagi, de

description

Sportul ca fenomen social din punctul de vedere al unui profesor de educatie fizica si sport.

Transcript of Sportul Fenomen Social

Prof. Cristian Neagu Scriu acest articol cu gndul la cultul pentru sport, la perceptia tarilor avansate, din Europa si de peste Ocean, despre sport. El e o educatie la nivel nalt a disciplinei comportamentale, are o influenta majora asupra personalitatii si asupra formarii caracterului. Copiii care fac un sport, din gradinita sau din scoala, au deja posibilitatea unei cariere sportive, au un nivel de adaptare si de comunicare superior, si toate tarile civilizate stiu asta si au grija sa investeasca n acest domeniu sume consistente. A practica un sport nu numai ca asigura unui copil o buna dezvoltare fizica si o sanatate de fier, ci construieste un psihic stabil, competitiv si bine echilibrat. Ca profesor de educatie fizica, am avut ocazia sa lucrez cu sute de copii, iar ca antrenor de not, cu mii de copii, n cei 16 ani de practica n aceste domenii, si pot declara deschis ca, de la an la an, starea fizica a copiilor se degradeaza constant. Ce faceau copiii, ca nivel de realizare a probelor de efort, mobilitate, viteza si forta n anii 90, n 2000 deja era un nivel de neatins. Daca, la nivel de 60% din anii 90, eram n 2000, n anul 2008, am copii la orele de educatie fizica, de 7-11 ani, care nu pot face o rostogolire la saltea, care nu pot executa mersul piticului sau un stnd pe omoplati. La orele de not, vad sechele de rahitism, 2-3 cazuri la o grupa de 14 copii. In anii 90, aveam 2-3 cazuri la 50 de grupe de copii. Este evident ca nu am nevoie de studii stiintifice ca sa vad ca nivelul capacitatii fizice a copiilor, n anul 2008, este mult mai scazut dect n anii 90. Parintii dau vina pe computer si pe TV, copiii nu mai ies din casa sa se joace, ci stau pe internet sau cu ochii n televizor, mannca chipsuri si snackuri din pungi, pentru ca sendvisurile nu mai sunt de mult la moda. Acestea sunt situatii reale si parintii trebuie sa munceasca, nu mai au timp sa se ocupe de copii; acestia, la rndul lor, sunt mult mai independenti, ceea ce nu e tocmai un lucru pozitiv. Totusi, ce ne facea pe noi, cei din generatiile de dinainte de 90, sa facem sport? Ce ne atragea pe terenurile de fotbal,de handbal sau volei, la bazinele de not si polo si pe stadioane la atletism? Sa amintesc de Nadia, de Maricica Puica, de Hagi, de Maricel Voinea sau Vasile Stnga, de Carmen Bunaciu sau Nicu Vlad? Copiii nostri nu stiu cine sunt acestia, poate Hagi le suna mai cunoscut. Exista un fenomen, numit emulatie. Acest fenomen ne dadea o speranta: daca ne vom apuca de tenis, vom ajunge ca Ilie Nastase, daca vom face culturism, vom deveni un Arnold, daca vom face atletism, vom fi un Carl Lewis. Americanii i numesc pe campionii din orice sport sau domeniu icons (o traducere mai reala, model de urmat, idol). Un mare campion este un icon, un simbol al acelui domeniu. Ei stiu ca acest icon produce acea emulatie despre care vorbeam, ca sute de mii de tineri se vor apuca de un sport daca acest icon va aparea la ei n scoala sau n emisiunea lor preferata, de aceea au grija ca sportivul respectiv sa devina o imagine, l promoveaza n scopuri pozitive pentru binele social. Posturile TV, presa scrisa, evenimentele sportive si cu caracter social contribuie major la promovarea acestor modele sociale! Acest fenomen de emulatie aduce copiii sa practice o ramura sportiva, i calauzeste si-i motiveaza sa si construiasca o cariera n sport sau sa devina simpli practicanti. In Romnia, fenomenul de emulatie nu mai exista, din pacate! Tinerii nu mai au modele pozitive spre care sa tinda, presa vinde sportul ca sursa de scandal, iar copii si ndreapta telurile n alte directii, spre eroii din filme sau din benzile desenate. Toti vor sa ajunga Spiderman, Hulk sau Superman, nicidecum vreunul dintre sportivii implicati n scandaluri promovate la asa-zisele stiri sportive, care abunda pe toate posturile TV romnesti. Avem campioni n sporturi diverse care ar putea sa fie iconuri, dar presa si posturile TV nu sunt interesate sa contribuie la imagini pozitive si modele, pentru ca, aparent, acestea nu se vnd! Astfel traim paradoxul ca, la stiri din sport la TV sa nu vedem sport, ci doar scandaluri si brfe, njuraturi si agresiuni. Fenomenul de emulatie exista si la acest nivel si se traduce prin violenta tinerilor n scoli, pe strada si pe stadioane, violenta care e inoculata tocmai de modelele prezentate n presa scrisa si audiovizuala. Sa luam exemplul cel mai recent: azi, cnd scriu acest articol, a fost n Canada un meci de box al romnului Lucian Bute - campion mondial la profesionisti. Niciun post TV din Romnia nu a transmis meciul, dar n schimb s-a lansat un presupus scandal ntre un alt icon, tot campion mondial, Leonard Doroftei si actualul campion, scandal care evident nu a tinut loc, n sufletul iubitorilor de sport, transmisiei meciului, care a fost un eveniment de o marime uriasa, pentru care niste straini au gasit bani, locatie si efort, ca sa se cnte acolo Imnul Romniei! Nimeni nu a transmis la TV meciul live, dar scandalul a fost promovat nonstop la TV, alaturi de alte asa-zise stiri din sport, despre ce masina si-a mai luat fotbalistul X sau pe cine a mai njurat patronul echipei Y! Practic, s-a ajuns la o emulatie negativa, la modele violente, antisociale oglindite n presa care se vrea de sport n Romnia. Stiu ca si afara exista ziare si posturi de scandal, dar exista si canale de sport care dau sport si presa care relateaza despre competitii, nu despre brfe si conflicte. Vrem nu vrem, sportul si sportivii sunt iconuri si, daca nu vom prezenta o imagine reala, pozitiva a sportivului care a muncit sa devina campion, vom afecta dezvoltarea tinerilor si a copiilor pe toate planurile: fizic, psihic, afectiv. Copiii vor adopta aceste modele violente, pentru ca sistemul lor de valori e n formare, nevaznd la TV cta munca depune un sportiv ca sa cstige o medalie, ci numai masinile, scandalurile si tot ce nu are legatura cu sportul si e prezentat la TV, ca stire sportiva! Nu am de gnd sa fac vreo revolutie, ncerc numai sa ajut putin pe parintii acestor copii, din anul 2008. Incercati sa vorbiti ct e posibil cu copilul dvs., sa faceti un efort sa l duceti la un sport, sa-i dati informatii reale si sa-i istorisiti ntmplari de la evenimente sportive memorabile, astfel sadind n mintea lui acea emulatie, care l va transforma, n timp, ntr-un tnar puternic si poate, de ce nu, ntr-un mare sportiv! Nu lasati educatia si formarea copilului dvs. pe seama televizorului, altfel copilul dvs. va ajunge sa aiba modele violente, lipsite de morala si veti ajunge sa nu va mai puteti ntelege cu el. Gnditi-va ca acesti copii, pna n 14 ani, petrec maximum 6 ore/zi la scoala, restul timpului la TV si n fata calculatorului, eventual mai ies afara, unde anturajul din fata blocului i expune la tentatii, ca fumatul, consumul de bauturi nesanatoase si alte obiceiuri ale strazii anului 2008. Daca copilul va avea ca model un sportiv si se va angrena ntr-o ramura de sport, el si va consuma energia fizica dozat, ntr-un domeniu nonviolent, care l va ajuta sa si dezvolte ambitia, disciplina si dorinta de autodepasire. Am lucrat, ca antrenor si ca profesor, cu copii asa-zisi problema, care erau violenti, neascultatori si reticenti la tot ce li se spunea. Cu rabdare si blndete, le-am deschis apetitul catre not sau catre alt sport potrivit vrstei lor. Am avut rabdare sa le ascult frustrarile si toti erau debusolati, pentru ca mereu auzeau acelasi lucru: Nu esti bun de nimic!. Or ei, n sufletul lor de copii, de-abia asteptau sa demonstreze contrariul si eu doar le-am dat unealta cu care sa le arate celor din jur nu doar ca pot sa faca ceva, ci ca pot sa devina buni si, n sinea lor, ncepeau sa simta ca pot deveni cei mai buni. Unii dintre ei au ajuns sportivi de performanta, altii sunt studenti sau lucreaza n diverse domenii, tin legatura cu placere cu ei! Pentru adolescenti e important sa arate bine si instinctiv ei doresc sa faca miscare pentru a-si mbunatati aspectul fizic, de aceea ajung sa intre foarte multi n salile de forta. Sprijiniti-i, ca parinti, ncurajati-i sa citeasca despre culturism (exista carti, reviste) si tineti-i departe de TV! Daca vor ajunge sa mearga regulat la o sala de fitness, vor avea un program de mese si de somn, nu neaparat pentru ca devin peste noapte disciplinati, ci pentru ca vor afla ca numai asa vor obtine rezultatele dorite pe corpul lor. Motivatia si emulatia pozelor cu culturisti nu le vor deforma perceptiile estetice, ci doar i vor stimula sa devina mai puternici. Pentru aceasta putere, ei vor cheltui energia ntr-un mod constructiv, nonviolent iar apoi vor dori sa se odihneasca, conform programului, fara sa mai fie tentati sa piarda noptile. In timp, vor deveni mai atenti si la alimentatie, tot din dorinta de a-si modifica aspectul corporal. Astfel vor nvata multe elemente despre anatomia corpului, despre nutritie, dar vor fi si mai deschisi catre socializare, nu vor mai fi expusi autoizolarii si eventualelor tentative de suicid, foarte frecvente la adolescentii zilelor noastre. Doar privind la TV, copiii dvs. nu vor cstiga nimic, nu vor gasi niciun model care sa le produca o emulatie. Daca vor privi evenimente sportive de calitate, exista sansa, dar nu pe posturile romnesti, unde nu exista dect un singur sport, unde se mannca seminte si se njura mult! Nu putem dicta posturilor TV si presei, dar trebuie sa ne crestem copiii ct mai sanatos, din punct de vedere mental, fizic si afectiv, asa ca ncercati sa controlati fenomenul emulatiei la copiii dumneavoastra! Daca nu aveti posibilitatea producerii emulatiei pozitive, macar feriti-i de emulatia negativa de la televizor!