Disciplina: GESTIUNEA RESURSELOR TURISTICE

Tematica orelor:

1. Turismul – de la călătorie la industria turismului în plină expansiune

2. Tipuri si forme de turism

3. Potenţialul turistic: definire, tipologie, importanţă.

4. Structura potenţialului turistic natural.

5. Structura potenţialul turistic antropic

6. Potenţialul turistic natural din R. Moldova

7. Potenţialul turistic antropic din R. Moldova

8. Potenţialul turistic al raionului Cahul. Caracterizare generală.

9. Potenţialul turistic natural al raionului Cahul

10. Potenţialul turistic antropic al raionului Cahul

Tema 1: TURISMUL – DE LA CĂLĂTORIE LA INDUSTRIA TURISMULUI

1. Geneza şi evoluţia turismului.

2. Evoluţia activităţii turistice în Republica Moldova

Turismul este astăzi considerat de analişti ca unul din cele mai dinamice sectoare economice, cu o

evoluţie mereu oscilantă, fiind definit ca industria cea mai profitabilă a sfîrşitului de secol XX. Dacă

tendinţa actuală se menţine, turismul va deveni prima industrie exportatoare şi îşi va menţine poziţia de

primă industrie generatoare de locuri de muncă din lume. Peste 170 de state sunt activ implicate în

dezvoltarea acestei industrii. Ponderea în continuă amplificare a turismului în economia mondială este un

fapt incontestabil. Relevant în acest sens este faptul că, în comerţul internaţional, turismul ocupă a doua

poziţie după petrol, înregistrînd un ritm de creştere superior mediei mondiale. De altfel, turismul aparţine

sectorului terţiar, care în zilele noastre este cel mai important şi mai dinamic element component al

economiei în toate ţările dezvoltate.

Din punct de vedere etimologic, cuvîntul „turism” provine de la termenul englez „tour” (călătorie),

care a fost creat în Anglia în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de a voiaja în Europa. Acesta

fiind utilizat pentru prima dată pentru a-i desemna pe tinerii aristocraţi britanici care se pregăteau pentru

cariere politice şi diplomatice. Pentru a-şi desăvîrşi educaţia şi cultura, aceştea făceau un tur (circuit) prin

ţările Europei timp de trei ani. Pentru ei a apărut şi primul ghid de călătorie Le Grand Tour (1778), autor

Thomas Nuguent. Cuvîntul ”tour” în sens de călătorie, plimbare sau circuit, a apărut de timpuriu şi în

limba franceză, fiind ulterior preluat şi răspîndit în toată lumea.

Oricît de departe a ajuns dezvoltarea turismului în prezent, pentru o înţelegere a evoluţiei lui ca

fenomen social, trebuie să ne întoarcem măcar cu cîteva secole în urmă.

Dorinţa de a călători şi de a cunoaşte lucruri noi este cunoscută încă din antichitate, chiar dacă la

început aceste dorinţe aveau ca scop principal războiul, cuceririle de noi teritorii sau schimburile

comerciale, de-a lungul timpului, încep să se diversifice motivaţiile de călătorie, conturîndu-se tot mai

mult activitatea de turism, determinată de acţiuni religioase, folosirea băilor curative, deplasările calfelor şi

studenţilor către centrele universitare, călătorii către lumi noi etc. În paralel cu creşterea traficului de

călători, s-a dezvoltat şi industria hotelieră, comunicaţiile, transportul, activităţi destinate turismului.

În dezvoltarea turismului se definesc trei etape:

1. etapa turismului incipient (preindustrială)

2. etapa turismului modern (industrială)

3. etapa turismului contemporan (postindustrială)

1. Etapa turismului incipient (preindustrială) perioadă istorică veche cuprinde un timp îndelungat, în care

se consideră că activităţi aşa-numite ”de turism” au existat în forme simple, în special sub forma călătoriilor,

care după unii autori au existat întotdeauna. Această etapă cuprinde:

Turismul în Antichitate

Călătoriile încep o data cu desfăşurarea războaielor şi a necesitaţii schimburilor între diferite grupuri

sociale. Prin urmare călătoria apare încă în comuna primitivă, cînd oamenii împinşi de lipsa unor anumite

lucruri merg în căutarea lor în alte regiuni decît cele locuite de ei. Aceste călătorii nu pot fi similare celor pe

care noi le numim călătorii în scop turistic, dar anume ele au trezit în oameni nevoia de deplasare şi de

cunoaştere a ceea ce nu se afla aproape de locuinţelor lor.

În Grecia Antică oamenii pentru a-şi asigura securitatea în timpul călătoriei în oraşele îndepărtate,

încheiau contracte de vizite reciproce cu oamenii care aveau aceeaşi ocupaţie (comerciant-comerciant,

familie-familie) astfel păstrîndu-şi integritatea fizică şi morală. Cel care pleca în străinătate se legitima cu o

bucată de sumbolon care echivalează cu paşaportul de azi şi cu viza. Oamenii călătoreau şi în scopuri

religioase, cum ar fi pelerinajul de la Dodona şi Delfi, unde sute de pelerini din toate părţile Greciei veneau

pentru a solicita şi asculta prezicerile lui ZEUS şi APOLLO. Un alt scop al călătoriei erau jocurile sportive

organizate o data la 4 ani la Delfi, jocurile hipice din Nemea şi mai ales Jocurile Olimpice organizate la

Olympia.

În Roma Antică, călătorii aveau în principal scopuri comerciale, culturale şi militare. Romanii au fost

primii în istorie care au proiectat şi construit reţele de drumuri apte să asigure legătura cu toate colţurile

Imperiului Roman, aceasta favorizînd în general şi practicarea călătoriilor. Pe vremea domniei împăratului

Augustus călătorii erau transportaţi spre ţinta călătoriei lor, de poştalioane imperiale, care circulau în baza

unui orar fix. Pe drumuri circulau trăsuri în care se putea de dormit. În oraşe la dispoziţia călătorilor stăteau

hanuri de dimensiuni relativ mici şi prăvălii cu alimente care ofereau şi posibilitatea de găzduire. O

importanţă deosebită o aveau băile curative, Roma dispunînd de 845 băi populare şi de 14 băi de lux vizitate

anual de numeroşi bolnavi, dar şi de persoane care doreau să se odihnească.

Forme ale turismului în antichitate: Plimbări şi călătorii de plăcere se făceau pe distanţe scurte în

jurul centrelor urbane mari (Atena, Roma, Alexandria). Sînt considerate ca forme de turism pelerinajele la

sanctuare (templul lui Apolo din Delphi, sec VI î.Hr), primele manifestări sportive- Jocurile Olimpice -

începute în Grecia în cinstea lui Zeus; călătoriile la studii (Atena, Alexandria, Roma), deplasările la termele

romane şi utilizarea lor în scopuri terapeutice şi balneare (aici are începutul turismul balnear şi climateric).

Călătorii de cunoaştere şi chiar descoperiri a noilor teritorii au o mare amploare în Europa, Asia Mică,

Egipt.

Concluzie: Turismul în antichitate se orienta spre ţărmurile mărilor, malurile rîurilor, lacurilor, în

jurul izvoarelor cu calităţi curative, către marile centre de cultură şi civilizaţie, dar şi spre centrele

comerciale aflate de-a lungul marilor drumuri, etc

Turismul în Evul Mediu

În Evul mediu, cel mai des călătoreau comercianţii, ambasadorii şi preoţii, iar în scopuri religioase şi

pelerinii care vizitau locurile sfinte. Un număr important de călători o constituiau oamenii de ştiinţă, artiştii,

calfele şi studenţii care mergeau spre universităţi şi locuri culturale. Dezvoltarea comerţului dintre state a

determinat în mare măsură şi desfăşurarea călătoriilor în scopuri comerciale. Dezvoltarea economică a

societăţii feudale a influenţat pozitiv asupra circulaţiei mărfurilor şi în aceiaşi măsură a comercianţilor de-a

lungul drumurilor comerciale care legau Estul cu Vestul. Centrele principale ale acestui comerţ erau oraşele:

Veneţia, Pisa, Genova precum şi alte oraşe italiene, franceze şi germane. Mase mari de călători erau

antrenate în călătorii religioase mai ales în Răsărit, unde erau concentrate o mare parte din musulmani care

conform Coranului pentru a purta numele de „Hadji” era necesar de a săvîrşi cel puţin o dată în viată un

pelerinaj la Mecca. În evul mediu, în călătorii de ordin religios erau antrenaţi şi creştinii care se îndreptau

spre centrul de pelerinaj „Saint Jacques de Compostella” din Franţa. De asemenea un număr mare de

călători, circa 65 de mii, a atras după sine sfinţirea bisericii ”Frauenkirche” din Munchen.

După căderea Romei Antice a căzut şi cultul băilor din cauza fricii de epidemii precum şi din alte cauze.

În această perioadă băile se aflau în administrarea călugărilor. Calfele şi studenţii erau nevoiţi să facă

deplasări pentru a ajunge spre centrele universitare, aceasta intensificînd traficul de călători. Prigoniţi de

lege şi de biserică, o parte din intelectualii săraci ai evului mediu, actorii, muzicanţii, alchimiştii, scamatorii

şi evocatorii de spirite erau practic obligaţi să călătorească pe drumurile ce legau oraşele Europei Centrale şi

Occidentale.

Un mijloc important de transport în evul mediu o constituia trăsura care era folosită în special pentru

transportarea mărfurilor. În această perioadă creşte şi circulaţia pe drumurile de apă, ca mijloc de transport

fiind folosite şalupele cu vîsle sau bărci trase de cai. Nobilii care călătoreau însoţiţi, de obicei cu o scrisoare

de recomandare, erau găzduiţi fie la alţi feudali, fie la conducătorii bisericilor. În ceea ce priveşte călătorul

de rînd, el era găzduit fie de hanuri fie de mănăstire.

2. Etapa turismului modern

O data cu accentuarea dezvoltării diviziunii internaţionale a muncii din secolul XV-XVI, are loc şi

dezvoltarea, respectiv a comerţului intern si internaţional. Din ce în ce mai multe produse se transformă în

mărfuri, ceea ce determina intensificarea circulaţiei banilor şi are loc prin urmare trecerea subtilă de la

economia naturală la economia de piaţă. Acest proces continua să se dezvolte mai ales o dată cu

descoperirea drumurilor spre India şi America. Are loc intensificarea comerţului între metropolă şi colonii.

Toate acestea a dus la majorarea numărului de călători. În cadrul intelectualilor şi al burgheziei începe să se

contureze o noua motivaţie pentru a călători şi anume necesitatea de a vedea ţări noi, de a cunoaşte noi

experienţe şi de a cunoaşte oameni noi.

În jurul anului 1778 apare în Anglia aşa numitul „grand tour” destinat tinerilor care cuprindea

oraşele: Paris, Torino, Florenţa, Roma, Neapole, Veneţia, Viena precum şi regiunile Rinului. Durata

călătoriei era de 3 ani. Intensificarea traficului de călători a dus la dezvoltarea comunicaţiilor şi

infrastructurii hoteliere. Este interesant faptul că apariţia mijloacelor de transport se dezvoltă mai rapid decît

construcţia drumurilor. În Franţa de la mijlocul secolului al XV-lea, a început utilizarea trăsurilor colective.

Ca rezultat al unei îmbunătăţiri tehnice sporeşte şi viteza călătoriilor, ceea ce o data cu îmbunătăţirea

drumurilor duce la sporirea vitezei de deplasare.

Apariţia şi amplificarea industriei începînd din a doua jum. a sec XIX, dezvoltarea oraşelor şi a

populaţiei tot mai numeroase, dar şi stresată de problemele vieţii, a dus la apariţia turismului modern. În

această perioadă, preferinţele turiştilor sînt: turismul balneo-climateric, turismul religios şi cel comercial.

Încep a se dezvolta turismul de litoral, montan şi turismul cultural. Intensificarea manifestărilor turistice, în

special al excursiilor pe distanţe scurte la sfîrşit de săptămînă şi apariţia vacanţelor, creează premisele

apariţiei turismului de masă. Pe măsura dezvoltării mişcării turistice, apare necesitatea organizării acestei

activităţi de către întreprinderi turistice. Thomas Cook în 1841, iniţiază prima călătorie turistică, iar din a

doua jumătate a sec. XIX pune bazele organizării agenţiilor de voiaj. Între 1850-1950 se înfiinţează

numeroase asociaţii şi societăţi, agenţii, cluburi de turism1.

În această perioadă se încearcă o definire a fenomenului, astfel în 1896 E. Guyer Freuler publică

studiul “Contribuţii la o statistică a turismului”, în care turismul este definit ca “un fenomen al timpurilor

moderne, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi schimbare a mediului, de cultivare a

sentimentului faţă de frumuseţile naturii… rezultat al dezvoltării comerţului, industriei şi perfecţionării

mijloacelor de transport”. În 1883 deja exista un prim document oficial ce se referea la activitatea

hotelieră din Elveţia. Tot în această perioadă apare şi termenul de ”turist”. În 1816 Littre ( Dicţionar al

limbii franceze, fondat de lexicograful şi filosoful Emile Littre ) spune că turist este ” fiecare călător care

efectuează o călătorie pentru propria plăcere, pentru satisfacerea curiozităţilor sau pentru umplerea

timpului liber”.

Sec. XIX a însemnat cea mai importantă etapă în dezvoltarea turismului, prin dezvoltarea staţiunilor(

balneare, maritime, montane), a dotărilor turistice, a organizaţiilor şi instituţiilor turistice, a mijloacelor de

transport speciale (prin cablu), apar primele hărţi, ghiduri şi materiale de informare turistică, perioadă cînd

se vorbeşte despre o ”industrie nouă” cu o evoluţie rapidă şi o importanţă economică în creştere.

3. Etapa turismului contemporan (postindustrială)

Progresele ştiinţei şi tehnicii, automatizarea, informatizarea generează un timp liber disponibil, ce constituie

suportul amplificării mişcării turistice. Astfel, turismul manifestă importante creşteri şi schimbări calitative.

Au apărut mari firme turistice naţionale ( Balkanturist-Bulgaria; Fiabet- Italia; Djata- Japonia;)

internaţionale ( Thomson Travel, Travel Trust- Anglia; Clubul Mediteranean, Clubul European- Franţa;

Neckermann - Germania) şi firme transnaţionale ( Turopa, Sofitel etc). Turismul devine pentru tot mai multe

ţări o ramură a economiei naţionale ce contribuie din ce în ce mai mult la creşterea PIB-ului. Are loc

instituţionalizarea naţională şi internaţională a turismului. În 1925 a fost creată Uniunea Internaţională a

Organismelor Oficiale din Turism, în 1970 Organizaţia Mondială a Turismului, Alianţa Internaţională de

turism Rutier, Academia Internaţională de Turism ş.a

1 Оn 1855 apare prima firmг de turism din Rusia (оntreprinderea lui Leopold Lepson, Sankt Petersburg), оn 1906 - Societatea Politicг de

Turism din Franюa.

Trăsăturile turismului contemporan:

Caracterul de masă al turismului

Internaţionalizarea turismului

Lărgirea pieţii turistice

Diversificarea formelor şi tipurilor de turism

Participarea tuturor categoriilor de vîrstă

Mobilitatea deosebită datorată dezvoltării şi diversificării căilor şi mijloacelor de transport

Accentuarea caracterului social prin atragerea spre turism şi a populaţiei cu venituri mici

Întinerirea, prin afirmarea turismului de vacanţă

Ca orice activitate în plină evoluţie şi desfăşurare, turismul a constituit obiect de cercetare pentru

numeroşi specialişti, care odată cu afirmarea lui ca fenomen, au încercat sa-i stabilească dimensiunile în

timp şi spaţiu, adică să-l definească. De la ”arta de a călători pentru propria plăcere” pînă la o definire

completă a turismului s-au făcut mai multe încercări. Astfel turismul actual este o activitate complexă care

are următorul conţinut: ”Ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi sejurul

persoanelor, în afara locului de reşedinţă, atît timp cît acestea nu sunt motivate de o stabilire lucrativă

permanentă sau o activitate lucrativă oarecare”- Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizaţi în

turism.

Dicţionarul Enciclopedic Romîn propune următoarea definiţie a turismului: „activitate cu caracter

recreativ sau sportiv, constînd din parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distanţe,

pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a localităţilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.”

Dicţionarul francez Robert (1980) – ”acţiunea de călători, de a parcurge o regiune alta decît cea în

care locuim, pentru propria plăcere (chiar dacă e vorba de o scurta deplasare sau dacă scopul principal al

călătoriei este cu totul altul)”.

Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova (24

noiembrie 2006) defineşte turismul ca fiind: ”ansamblu de relaţii şi fenomene ce rezultă din deplasarea şi

sejurul persoanelor în orice loc, altul decît locul lor de reşedinţă, pe o perioada mai mică de un an şi în alt

scop decît desfăşurarea unei activităţi remunerate în locul vizitat”.

În concepţia actuală a OMT, ” turismul cuprinde activităţile unei persoane care călătoreşte în afara

mediului său obişnuit, pentru perioadă scurtă, specificată în timp şi al cărei scop este altul decît

exercitarea unei activităţi remunerate la locul vizitat”

termenul ”mediu obişnuit” arată că sînt excluse călătoriile în interiorul locului de reşedinţă şi cele de

rutină ( De ex: locul de muncă).

temenul ” o perioadă scurtă, specificată de timp”- exclude migrarea pe termen lung.

termenul ”exercitarea unei activităţi remunerate la locul vizitat”are menirea să excludă migrarea

pentru angajarea temporară ( De ex: Italia, Spania pentru muncă).

Aşadar, prin turism se înţelege, în primul rînd, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul

liber călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi

îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al

doilea rînd industria de bunuri şi servicii creată pentru satisfacerea tuturor dorinţelor, preferinţelor sau

motivaţiilor, serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ, şi în condiţiile

protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general.

Numeroasele definiţii ale turismului se datorează pe de o parte faptului că un singur termen încearcă să

definească o multitudine de concepte şi pe de altă parte, pentru că este domeniul de studiu al mai multor

discipline ştiinţifice ca geografia, economia, comerţul şi marketingul, sociologia, antropologia, istoria,

psihologia.

Geografii studiază motivaţia turistică, calitatea ariei de destinaţie de a atrage turişti, materializată în

medii naturale şi valori cultural-istorice capabile să satisfacă dorinţa de recreere şi cunoaştere. Sociologii şi

antropologii studiază înclinaţia omului sau a grupurilor de oameni spre cunoaştere reciprocă, dar şi a altor

obiceiuri, tradiţii, moduri de viaţă. Economiştii sînt preocupaţi de contribuţia turismului la dezvoltarea

economică a unei arii de destinaţie (localităţi, regiuni, ţări) şi în acest scop, studiază cererea şi oferta, piaţa

locurilor de muncă, schimburile valutare, balanţa de plăţi.

În sinteză, turismul, are trei trăsături de bază:

1. deplasarea pe o perioadă mai mare de 24 ore

2. în afara locului de reşedinţă permanentă

3. alt scop decît cel de a exercita o muncă remunerată.

- 2 -

Începutul dezvoltării pieţii turistice în R.Moldova se poate considera înfiinţarea filialei „INTURIST”

Chişinău, crearea Concernului MOLDSINDTUR şi a biroului de turism pentru tineret SPUTNIC. Toate

aceste evenimente produse în perioada anilor 1959-1962, au pus baza dezvoltării industriei turistice în

R.Moldova. Dezvoltarea industriei turistice în R.Moldova a trcut prin trei etape principale de dezvoltare:

1. Perioada anilor 1959-1980.

În această perioadă are loc crearea primelor structuri specializate în turism şi călătorii ca:

Secţia Chişinău INTURIST, specializată în organizarea primirilor de turişti străini în

R.Moldova

Crearea unei structuri guvernamentale pentru turism internaţional sub denumirea de:

Direcţia pentru turism internaţional de pe lîngă Consiliul de Miniştri al RSSM

Crearea biroului de turism pentru tineret SPUTNIC, destinat primirii şi expedierii

turiştilor cu vîrsta de pînă la 35 ani

Crearea unei subdiviziuni în cadrul sindicatelor, specializat în schimbul turiştilor pe

linie sindicală

Concomitent cu aceste evenimente are loc şi crearea a bazei tehnico-materiale a ramurii prin apariţia de

hoteluri, moteluri, unităţi de restauraţie şi agrement (de exemplu, în 1978 este dat în exploatare hotelul

INTURIST). Datorită dezvoltării continue a ramurii, numărul turiştilor ce vizitează Moldova este în creştere.

Astfel anual ea fiind vizitată de peste 60.000 turişti străini, iar cifrele ce caracterizează turismul intern sînt de

3-4 ori mai mari. Către anul 1980, anul jocurilor olimpice, fiind inclusă în traseul olimpic, Moldova

cunoaşte un aflux de turişti fără precedent, atingînd cele mai înalte cote de pînă atunci.

2. Perioada 1980-1990

În această perioadă industria turistică cunoaşte o dezvoltare stabilă cu indici pozitivi de creştere anuală a

numărului de turişti ce vizitează R.Moldova.

3. Perioada 1990- prezent

O perioadă dificilă de dezvoltare a ramurii, mai ales după destrămarea URSS, deoarece practic se întrerup

toate relaţiile de colaborare cu partenerii din acest domeniu. Treptat are loc descentralizarea acestei activităţi

şi are loc denaţionalizarea complexului şi a bazei-tehnico materiale a ramurii. În condiţiile noi apărute apar

un număr relativ mare de agenţii sau firme turistice private, care s-au specializat îndeosebi pe exportul de

turişti. Pentru coordonarea şi reglementarea acestor activităţi s-a înfiinţat organul guvernamental (la început

Departamentul şi apoi Ministerul de Tineret, Sport şi Turism, Ministerul Culturii şi Turismului, astăzi

Agenţia Turismului). Pentru dezvoltarea continuă a turismului R.Moldova era obligată să adere la

principalele structuri internaţionale de resort. Astfel la 27 septembrie 2002, R.Moldova devine membru a

Organizaţiei Mondiale a Turismului. Această aderare ar beneficia libera cirvculaţie a turiştilor pe plan

internaţional, precum şi primirea diverselor ajutoare pentru dezvoltarea industriei turistice atît pe plan

financiar cît şi informaţional. În prezent activitatea turistică este coordonată şi reglementată de Agenţia

Turismului, avînd ca suport juridic Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în

Republica Moldova din 24.11.2006 ( nr. 965-IV, // Monitorul Oficial nr.14 - 17(2001-2004), 2.02.2007 (cu

modificări LP172-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08, art.543 şi LP280-XVI din14.12.07, MO94-

96/30.05.08, art.34).

Pornind de la dorinţa profundă de a dezvolta un sector de activitate, care ar putea deveni o sursă reală pentru

completarea bugetului public şi soluţionarea şomajului, ar fi binevenite următoarele măsuri:

Reglementarea orfanizatorică a turismului şi transpunearea în viaţă a legii turismului

Dezvoltarea bazei tehnico-materiale

Acordarea unei deosebite atenţii obiectivelor culturale, istorice, naturale

Alocarea unei ponderi mai mari din bugetul de stat pentru domeniul turismului avînd în vedere rolul

şi capacitatea acestor resurse de a contribui real la dezvoltarea economiei locale şi naţionale şi de a

mobiliza alte resurse şi investiţii ale celor care vizitează Republica Moldova. Aceste resurse să poată

contribui în special la realizarea unor programe naţionale de îmbunătăţire a infrastructurii turistice;

Este nevoie de realizat mai multe măsuri de informare şi instruire a tuturor actorilor comunitari, atît

din sectorul public cît şi privat cu privire la necesitatea evaluării potenţialului turistic local şi

modalităţile de valorificare a lui prin parteneriate viabile cu resurse financiare bugetare cît şi a unor

finanţatori externi;

agenţiile turistice fiind factori interesaţi direct de aspectul comercial, ar trebui să-şi creeze în

permanenţă noi oferte turistice, fapt care îi determină să colaboreze cu instituţiile capabile să

identifice şi să promoveze noi obiective turistice în contextul unor trasee atractive pentru turişti;

atragerea agenţilor economici locali în prestarea serviciilor turistice prin crearea condiţiilor

favorabile de activitate din partea APL;

Pregătirea programelor speciale de călătorii sau trasee turistice în timpul festivalurilor

internaţionale, însoţite de distribuirea materialelor promoţionale

Deschiderea în parteneriat cu administraţia publică locală şi societatea civilă a unor Birouri sau

Centre de Informare turistică, precum şi elaborarea de materiale promoţionale inclusiv, în limbi de

circulaţie internaţională

Universităţile ce pregătesc specialişti în domeniul turismului, au responsabilitatea de a identifica şi

direcţiona ariile şi subiectele de cercetare a cadelor didactice şi a studenţilor, astfel încît, să

contribuie atît la o mai bună planificare strategică a turismului local, cît şi dezvoltarea acestui

domeniu cu impact socio-economic pentru comunitate;

Tema 2: TIPURI ŞI FORME DE TURISM

1.Tipuri de turism

2.Forme de turism

1. TIPURI DE TURISM

Tipul de turism defineşte esenţa fenomenului şi apare ca o sumă de însuşiri fundamentale ce se

intercondiţionează pe un anumit spaţiu într-o perioadă de timp determinată. Încercarea de diferenţiere a

activităţilor turistice şi clasificarea lor în tipuri şi forme este diferită în literatura de specialitate, arătînd încă

multe păreri, mai mult sau mai puţin argumentate şi evident criticate. Tipurile marchează conţinutul, formele

arată caracteristicile desfăşurării turismului. De cele mai multe ori, se produc confuzii.

Frecvent în literatura de specialitate sunt menţionate ca tipuri: turism de recreere şi agrement, de îngrijire

a sănătăţii (balnear sau curativ), cultural, social, educaţional, de tip complex (polivalent). Pe acelaşi spaţiu

geografic se pot practica mai multe tipuri de turism în funcţie de resursele de care dispune spaţiul respectiv.

Aceasta este o tendinţă a turismului actual.

Turismul de recreere şi agrement este la îndemîna tuturor turiştilor proveniţi din medii sociale diferite.

Acest tip antrenează un număr mare de persoane din ţările dezvoltate şi cu un grad ridicat de urbanizare, în

special populaţia urbană este atrasă de natură, în timp ce populaţia rurală participă mai puţin. Este un tip de

turism practicat de toate grupele de vîrstă, dar mai ales de populaţia de vîrstă matură şi de tineri. Se practică

în toate zonele climatice ale globului, cu precădere în zona temperată, unde are caracter sezonier cu două

vîrfuri ale cererii turistice în cele două sezoane extreme. Durata este variabilă, predominînd turismul de

durată scurtă (week-end) sau medie. Se efectuează la distanţe diferite, în funcţie de posibilităţile materiale

ale turiştilor. Turismul de recreere valorifică calităţile estetice de mare atractivitate ale peisajelor naturale

Scopul principal al turismului de recreere este schimbarea peisajului, care se poate considera şi atunci cînd

evadezi dintr-o natură în alta.

Turismul de îngrijire a sănătăţii (balnear sau curativ) îşi are originile în timpurile antice, cînd oamenii

cunoşteau şi exploatau proprietăţile curative ale apelor minerale şi termale, ale curei heliomarine,

nămolurilor etc. Este considerat cel mai vechi tip de turism, despre care au fost găsite dovezi la

Herculaneum (Băile Herculane), Germisara, Aix-les-Thermes, Pamukkale. Deşi se adresează tuturor

grupelor de vîrstă, la acest tip de turism participă mai mult persoanele în vîrstă care de multe ori sunt însoţite

de copii.

Majoritatea turiştilor provin din regiunile urbane, dar în ultimii ani se constată o creştere a populaţiei

rurale care practică turism balnear. Prin amenajările corespunzătoare, are avantajul că se practică tot timpul

anului şi poate fi organizat corespunzător capacităţii de cazare. Distanţa în raport cu poziţia ariei generatoare

variază în funcţie de natura afecţiunii, fiind impusă turistului. Se desfăşoară pe distanţe medii şi lungi, în

strînsă legătură cu durata concediului de odihnă şi eficacitatea tratamentului curativ. Are nevoie de o

infrastructură specializată şi de dotări speciale (săli de proceduri, de gimnastică medicală, saune, băi,

nămoluri etc.), precum şi de un personal calificat, ceea ce ridică costul serviciilor. Numărul participanţilor

este mai redus decît în celelalte tipuri, fiind limitat la populaţia ce suferă de anumite afecţiuni.

Turismul cultural cuprinde persoanele care vizitează obiective turistice aparţinînd patrimoniului

cultural. Specificul acestui tip de turism este dat de faptul că se adresează anumitor categorii ale populaţiei

(elevi, studenţi, intelectuali); atrage populaţia urbană şi populaţia rurală; durata este limitată la un timp scurt

sau mediu; se desfăşoară pe distanţe variabile în funcţie de cererea şi poziţia spaţială a obiectivului turistic.

Acest tip de turism este practicat frecvent de turiştii aflaţi în tranzit, care nu utilizează prea mult

infrastructura turistică.

Fluxurile de turişti amatori de turism cultural se îndreaptă spre oraşele mari ale lumii recunoscute prin

arhitectura veche a clădirilor, prin muzee sau prin concentrări de obiective turistice variate (Veneţia,

Florenţa, Atena, Roma, Paris, Londra, Sankt Petersburg, Beijing, Tokyo, New York).

Turismul educaţional cuprinde activităţile turistice organizate în scopuri educative, în general pentru

grupa de vîrstă tînără, aflată la vîrsta la care trebuie să înveţe (elevi, studenţi). Turismul are însă o latură

educativă la orice vîrstă şi pentru toate categoriile de turişti.

Turismul social se referă la modul de asociere al persoanelor care sunt angrenate în activitatea turistică

şi reflectă stratificarea socială (veniturile diferite ale populaţiei). Pentru populaţia cu venituri mici (sau cu

handicap) anumite organisme (sindicate, case de ajutor) sociale oferă înlesniri tocmai pentru a putea fi

cuprinşi în activitatea turistică. Dezvoltarea acestui tip de turism a fost posibilă datorită democratizării

turismului (apariţiei turismului de masă organizat). In esenţă, măsurile de natură socială asigură posibilitatea

participării la activitatea turistică a unui număr tot mai mare de persoane.

Turismul de tip complex (polivalent) rezultă din asocierea pe acelaşi teritoriu a celorlalte tipuri. Acesta

reprezintă tipul cel mai realist întîlnit în practică, cuprinzînd un mare număr de turişti de toate vîrstele şi

profesiile fiind practicat în special în perioada vacanţelor şi concediilor. Acest tip are nevoie de o ofertă

foarte largă, de o infrastructură şi servicii diversificate, în lucrări mai vechi turismul profesional (de afaceri,

ştiinţific, persoane aflate la studii, sportivi etc.), nu intra în clasificări, considerîn-du-se că activităţile

practicate nu sunt turistice. Din moment ce utilizează aceleaşi baze de cazare şi alimentaţie, consumă

aceleaşi produse turistice, el a fost acceptat în prezent, avînd creşteri spectaculoase.

Există o serie de alte motive de a delimita turismul în categorii pe care fie că le denumim tipuri sau

forme trebuie cunoscute şi studiate.

Turismul vitivinicol. Un element major al atractivităţii îl constituie specificul gastronomic al unei

regiuni. Sunt cunoscute expoziţiile şi festivalurile generate de sărbătoarea vinului, a berii şi a altor băuturi,

precum şi a unor sortimente culinare. Producţia de vinuri constituie pentru anumite ţări o atracţie turistică de

sine stătătoare (Franţa, Spania, Italia).

În regiunile viticole particularităţile locale ale sortimentelor de vinuri renumite oferite turiştilor în pivniţe

de degustare şi vînzare crează fluxuri turistice continue. Avînd în vedere renumele cîştigat de sortimentele

de vinuri ale unor producători ce utilizează propria etichetă, aceştia organizează mai ales în vacanţe şi în în

week-end degustări, pentru turiştii din toate ţările UE care cumpără direct de la producătorii francezi.

În aceste regiuni există „drumul vinului" care marchează podgoriile celebre din lungul văii Rhinului. în

Franţa, mare producătoare de vinuri şi în topul ţărilor cu turism dezvoltat, în regiunile Champagne-

Ardennes, Bourgogne sunt renumite centrele de degustare de la Reims, Epernay, Beaune.

Răspîndirea turismului în regiunile viticole este favorizată şi de avantajul pe care îl obţin micii

producători din comercializarea vinului. Concentrarea pivniţelor în regiunea Champagne apare în opoziţie

cu dispersia castelelor din regiunea Bordeaux, a satelor viticole alsaciene şi a celor din regiunea germană a

Mosellei. în majoritatea dintre acestea, viticultorii practică şi activităţi de găzduire în pensiuni, hanuri,

moteluri, în care pe lîngă vinuri oferă şi alte produse locale (brînzeturi tradiţionale), preparate culinare

specifice. Podgoriile şi vinurile romîneşti care şi-au cîştigat renume internaţional ar putea fi mai bine puse în

valoare prin intrarea în circuitele turismului rural (Murfatlar, Pietroasele, Cotnari, Huşi, Drăgăşani etc.).În

R.Moldova turismul vitivinicol este relativ dezvoltat, importanta acestora datorîndu-se fabricilor de vin cu

renume internațional, care oferă si servicii de degustare a vinurilor ca: Milestii Mici, Cricova, Purcari s.a

Turismul de cumpărături

Reprezintă o importantă atracţie pentru numeroşi turişti şi o importantă sursă de venituri pentru zona

respectivă. Cumpărăturile legate de artă şi meşteşugurile tradiţionale au fost deja discutate. Cumpărăturile de

articole speciale, cum ar fi hainele şi bijuteriile care poartă marca designerilor de modă consacraţi, reprezintă

o atracţie deosebită pentru centrele mondiale ale modei. Acest gen de turism necesită magazine sau centre

comerciale bine amplasate şi atrăgătoare prin stilul abordat care să confere un caracter aparte. Centrele

comerciale tradiţionale şi bazarele sunt atracţii importante în multe locuri, dar ele trebuie să fie accesibile

turiştilor, bine întreţinute şi să asigure un mediu curat şi sigur, mai ales dacă sunt vizitate de foarte mulţi

turişti. Dacă preţurile sunt mai mici decît în locurile de origine ale turiştilor, pot deveni atracţii turistice, cu

condiţia să existe facilităţi în acest sens. Recent, în unele zone şi în special în aeroporturi, s-au extins

magazinele „duty-free" care au articole scutite parţial sau total de taxe vamale. Deschiderea unor astfel de

magazine necesită o analiză atentă în privinţa clientelei, a preţurilor şi a facilităţilor pe care le oferă. Analiza,

proiectarea şi dezvoltarea facilităţilor din magazinele „duty-free" constituie o ramură specială a planificării

turistice.

Turismul de afaceri

Congresele şi întîlnirile de afaceri organizate în oraşe şi marile staţiuni atrag numeroşi turişti, care profită de

deplasările în interes de afaceri pentru a vizita atracţiile locale. Deşi nu sunt atracţii prin ele însele, aceste

activităţi trebuie luate în considerare în planificarea turismului local. Dezvoltarea turismului de afaceri

implică următoarele aspecte:

• Realizarea unui studiu complet de marketing, de fezabilitate economico-financiară, deoarece turismul de

afaceri este foarte competitiv şi necesită investiţii considerabile.

• Pentru organizarea unor întîlniri la scară largă, trebuie alese oraşe sau staţiuni care dispun de căi de acces

regionale, naţionale şi internaţionale.

• Poate fi folosită şi o aşezare insuficient dezvoltată sau o aşezare care poate fi refăcută, dar care,

obligatoriu trebuie să dispună de un spaţiu mare de parcare. Deseori, un centru de afaceri poate duce la

revigorarea unei zone slab dezvoltate.

• Un centru de conferinţe trebuie amplasat astfel încît participanţii să aibă acces la hoteluri de categorie

superioară şi la transportul local. Deseori, un centru de afaceri este asociat cu un hotel de categorie

superioară sau chiar poate să opereze în cadrul acestuia; în cadrul hotelului se pot organiza banchete sau

recepţii pentru participanţii la conferinţe.

• Centrul de conferinţe trebuie situat în apropierea unui centru comercial important (cu magazine şi

posibilităţi de recreere), astfel încît participanţii la conferinţe să aibă unde să-şi petreacă timpul liber.

• în funcţie de gradul de interes al atracţiilor locale, se pot organiza, înainte sau după conferinţe, unele

programe sau excursii pentru participanţi.

• Cum experienţa în organizarea unei conferinţe este esenţială, trebuie angajată o firmă competentă sau un

hotel situat în apropiere.

• Orice hotel sau staţiune (marile staţiuni oferă astfel de facilităţi) trebuie să dispună de posibilităţi de

susţinere a unor conferinţe, congrese sau seminalii, chiar de mică anvergură, întrucît aceste manifestări

atrag o categorie importantă de clienţi.

Printre noi tipuri de turism putem menţiona :

Turismul în parcuri tematice - Atracţiile „fabricate" care se bazează pe anumite tematici, ca de exemplu

cultura străveche şi perioadele istorice, mediul natural înconjurător, tehnologia viitorului şi aventura, sau

chiar combinaţii de teme, sunt foarte populare

Turismul urban- acesta presupune deplasări în orașele mari, cu multe obiective turistice culturale,

istorice, agrement. Un element foarte important ce trebuie luat în considerare în planificarea turismului într-

o zonă, mai ales în cazul staţiunilor şi al oraşelor sînt distracţiile de noapte. Mulţi dintre turiştii care

vizitează o astfel de zonă doresc să participe la o activitate de divertisment în timpul serii. Distracţiile de

noapte includ, în aceeaşi măsură, piesele de teatru convenţionale, dar şi cluburile de noapte şi discotecile

Turism rural. Este un tip de turism care se desfăşoară în spaţiul rural şi dispune de o structură

funcţională de servicii şi cazare eterogenă. Veniturile obţinute din turism au un caracter permanent, iar

serviciile sunt oferite de un personal angajat şi specializat.

Ecoturism- Ecoturismul este o formă de turism durabil, bazată pe resursele naturale, care este concen-

trată cu prioritate pe contactul direct cu natura şi pe însuşirea cunoştinţelor despre natură, şi care trebuie să

aibă un impact scăzut asupra mediului, fără consumuri, orientat spre binele comunităţilor locale (capacitate

de control, beneficii, dimensiuni). El se desfăşoară în areale naturale şi trebuie să contribuie la conservarea

sau protecţia acestora.

Agroturism - Agroturismul valorifică potenţialul economic al gospodăriilor locale prin dezvoltarea unor

servicii de găzduire şi de valorificare a produselor din gospodăria proprie şi locale. Agroturismul valorifică

excedentul de cazare din gospodăria ţărănească, pregătit şi amenajat ca să primească oaspeţi (de multe ori se

adaugă construcţii separate, destinate oaspeţilor). Activităţile din gospodăria ţărănească se orientează spre

consumul turiştilor (produse proaspete, ecologice). De aceea, se redescoperă unele meşteşuguri aproape

uitate, sau se valorifică mai bine unele resurse naturale (apele minerale, cura climatică etc.).

Turismul de cazinouri şi jocuri de noroc

Acest tip de turism s-a dezvoltat în unele zone cu atracţii primare sau secundare. Divertismentul este

adeseori asociat cu cazinourile. De aceea, în dezvoltarea turismului legat de jocuri de noroc şi cazinouri

trebuie să se acorde o mare atenţie impactului social asupra comunităţii locale şi posibilităţii apariţiei

prostituţiei, a crimei organizate şi a drogurilor, în zonele unde veniturile locuitorilor sunt mici, în societăţile

în care activitatea cazinourilor este restricţionată sau unde biserica şi principiile morale se opun puternic

jocurilor de noroc, trebuie hotărît dacă se acceptă participarea localnicilor la astfel de activităţi, în unele

zone se pot dezvolta suficiente atracţii turistice fără a se mai introduce şi jocurile de noroc, cel puţin ca

activitate principală, aducătoare de venituri. Fiecare zonă trebuie să decidă dacă poate să dezvolte acest gen

de turism şi, dacă da, în ce condiţii şi cu ce consecinţe.

2. FORME DE TURISM

Formele de practicare a turismului sunt într-o continuă schimbare şi adaptare la noile condiţii datorate

evoluţiei societăţii umane.

Turismul se desfăşoară în mai multe forme, în funcţie de: aria de provenienţă a turiştilor, distanţa,

durata şederii, tipul de transport utilizat, vîrsta turiştilor, modul de organizare, modul de desfăşurare,

preţul plătit, particularităţile regiunii de destinaţie, interacţiunea turiştilor cu locul de destinaţie, numărul

turiştilor etc.

Formele de turism sunt proprii tuturor tipurilor de turism, avînd pondere diferită în cadrul fiecăruia.

Conform acestor criterii se disting mai multe forme de turism.

Aria de provenienţă a turiştilor

Turism domestic – cînd turistul vizitează alte locuri în propria ţară.

Turism receptor (inbound) -primirea de catre o ţară, în scop turistic,

a persoanelor străine, cu un sejur mai mare de 24 de ore;

Turism emitent (outbound)- deplasarea rezidenţilor unei ţări în afara graniţelor

acesteia în scop turistic, cu un sejur mai mare de 24 de ore;(vizitează destinaţii în alte ţări)

Turism intern –format din turism domestic şi receptor.

Turism naţional- format din turism domestic şi emitent.

Turism internaţional- format din turism emitent şi turismul receptor.

După aria de provenienţă a turiştilor, se individualizează turismul intern sau naţional şi cel extern sau

internaţional. Turismul intern sau naţional cuprinde turiştii ce călătoresc în interiorul ţării lor în diferite

scopuri. Din numărul total al turiştilor, acestei categorii îi revine majoritatea (peste 80%) în Franţa, Marea

Britanie, SUA. Este forma de turism cea mai mult practicată datorită influenţelor costului, ale timpului liber,

cunoaşterii unei limbi de circulaţie internaţională. Ca venituri pe ansamblu are pondere mai mică, nu aduce

valută dar asigură o funcţionare permanentă a infrastructurii şi staţiunilor turistice.

Turismul internaţional cuprinde turiştii ce călătoresc în altă ţară decît cea în care locuiesc. Turiştii

internaţionali traversează frontiere naţionale, utilizează valute diferite, vorbesc limbi diferite. Fluxurile

internaţionale au crescut în ultimii ani, ca urmare a ridicării gradului de bunăstare, de civilizaţie, a

mobilităţii internaţionale mai mari legate de liberalizarea vizelor şi a formalităţilor legate de trecerea

frontierelor, de facilităţile ofertei provenite din statele recent intrate pe piaţa turistică.

Turismul internaţional contribuie prin aportul în valută în mod substanţial în balanţa economică a ţărilor

de destinaţie. Atragerea turiştilor internaţionali presupune existenţa unor obiective turistice deosebit de

atractive, infrastructură şi servicii de calitate superioară, dar şi o reclamă bine echilibrată care împreună

formează imaginea turistică asupra ţării.

în definirea şi cuantificarea acestor forme de turism, este foarte importantă mărimea suprafeţei ţării.

Pentru majoritatea ţărilor, volumul turismului internaţional este mai important decît al turismului intern,

fiind o importantă sursă de valută. Dar în ţările cu teritorii mari, în care şi distanţele sunt considerabile, cu o

mare varietate de resurse şi atracţii turistice, volumul turismului intern îl depăşeşte pe cel extern (SUA,

Franţa, etc.). în SUA, volumul turismului intern este aproape 90%, în Marea Britanie 85%, în Franţa 80%, în

timp ce în Olanda este în jur de 50%.

Distincţia dintre aceste două forme de turism s-a diminuat în ultimul timp pe măsura reducerii barierelor

şi creşterii facilităţilor de mişcare a populaţiei între ţări. Astfel, din 1 ianuarie 1993, călătoriile între statele

UE sunt considerate interne

Distanţa parcursă

în funcţie de distanţa parcursă, se diferenţiază trei tipuri de turism:

- de distanţă mică;

- de distanţă mare;

- de distanţă foarte mare.

Turismul de distanţă mică se limitează la deplasări scurte, cu o durată de cîteva ore pînă la un week-end

în zona înconjurătoare oraşului. Are specific recreativ (păduri, lacuri, malurile apelor, poieni) şi se practică

la sfîrşitul fiecărei zile de lucru şi mai ales în week-end, avînd un maxim vara pentru picnic sau masa la

iarbă verde şi altul iarna legat de prezenţa zăpezii. Este influenţat de factorii climatici, atrage toate

categoriile de vîrstă, iar din punct de vedere al categoriilor profesionale predomină elevii, studenţii,

intelectualii care utilizează reţeaua de transporturi modernizată (şosele, căi ferate), dar şi nemodernizată

(poteci prin pădure, drumuri neasfaltate şi o serie de unităţi de alimentaţie rapidă (fast-food-uri, baruri,

restaurante) şi solicită foarte rar cazare.

Tendinţa de construire a celei de a doua locuinţe în afara oraşelor dar în apropierea acestora, atrage o

solicitare tot mai redusă pentru baza de cazare. Turismul are caracter de masă şi suportă fluctuaţiile cererii

(supraaglomerare sau lipsă de turişti) în funcţie de anotimp.

Turismul de distanţă mare presupune deplasări de durată medie şi lungă, fie în interiorul, fie în

exteriorul unei ţări şi antrenează un număr mare de persoane spre obiective turistice renumite.

Turismul la distanţă foarte mare se desfăşoară în ţările mari ale globului (SUA, Canada, Rusia, China,

Brazilia, Australia). Cei care practică această formă de turism dispun de venituri mari şi utilizează mijloace

de transport rapide, în special avionul sau avionul combinat cu alte mijloace (autoturismul). Presupune

preţuri mari ale serviciilor, indiferent de nivelul acestora.

Durata călătoriei

Călătoria sau sejurul se diferenţiază în funcţie de timpul liber al persoanelor, de mărimea veniturilor etc.

şi se disting trei forme: de durată scurtă, de durată medie şi de lungă durată.

Turismul de durată scurtă (1-3 zile) se practică la sfîrşitul săptămînii şi uneori în timpul concediului.

Este specific turiştilor din zonele urbane care se îndreaptă la sfîrşit de săptămînă spre zonele periurbane. Se

practică cu maşinile proprii sau cu mijloace de transport în comun, în ţările cu mijloace de transport

moderne, turiştii ajung la distanţe mai mari (pe litoral, în zona montană). Pune accent pe latura recreeativă

dar şi culturală.

Turismul de durată medie se practică în timpul concediului/concediilor anuale pe distanţe mari şi foarte

mari. în cadrul lui se întîlnesc toate tipurile şi formele de turism. Turismul de lungă durată, considerat pe o

perioadă de o lună sau mai mult, este specific grupelor de populaţie care beneficiază de perioade lungi de

timp liber: elevi şi studenţi în timpul vacanţelor de vară, liber profesionişti, pensionari. Aceştia practică toate

tipurile de turism, dar mai aies turismul de vizitare a rudelor şi prietenilor, turismul curativ, de recreere.

Tipul de transport utilizat

Turismul utilizează toate mijloacele de transport: rutier, feroviar, aerian, naval, dar şi transportul pe

cablu, cu animalele (cu cai şi ponei pe munte, cu cîini pe gheaţă etc.), cu bicicleta pe munte (mountain

biking), mersul pe jos.

Turismul rutier este utilizat de cele mai multe persoane, fiind considerat cea mai dinamică forrnă de

turism actual. Pe măsura creşterii nivelului de trai al populaţiei, numărul posesorilor de autoturisme din lume

a crescut. Aceştia preferă să utilizeze maşina personală care le oferă independenţă (nu depind de programul

altora) dar şi surprize (descoperirea unor trasee care nu sunt în circuitele turistice organizate), îşi pot

schimba continuu traseul sau pot opta pentru alte obiective în timpul călătoriei.

Turismul feroviar asigură un confort sporit, siguranţă şi viteză mare, fiind utilizat pentru distanţe mari.

Turiştii preferă călătoriile în circuit la preţuri mai reduse (circuite naţionale sau europene), cu dormitul în

tren pentr-y a cîştiga timp şi bani sau doar deplasarea pînă la o localitate de sejur (turism balnear).

Turismul aerian s-a dezvoltat după 1950 pe distanţe medii şi mari. Este practicat de persoanele cu

venituri mari şi cuprinde în mare măsură turismul de afaceri. Se observă o creştere în ultima vreme a

călătoriilor cu avioane mici, particulare şi cu elicopterele.

Turismul naval utilizează navele de pasageri fluviale (pe Dunăre, Volga, Rhin) şi maritime (croaziere

în bazinul Mediteranei, Mării Negre, Mării Japoniei etc.) pentru călătorii pe distanţe lungi. Pentru

amuzamentul turiştilor, se utilizează toate tipurile de ambarcaţiuni mici (cu vîsle sau motor), în special pe

lacuri, rîuri şi fluvii, dar şi în staţiunile din zonele literale aglomerate.

Vîrsta turiştilor

Este calculată în funcţie de speranţa medie de viaţă, variază în funcţie de nivelul de dezvoltare al ţării de

provenienţă a turiştilor şi de aceea este greu să delimităm concret categoriile care se evidenţiază prin formele

specifice de turism, în general se remarcă trei grupe:

- tinerii (elevi şi studenţi) în timpul vacanţelor practică turism de agrement şi cultural;

- persoanele mature care practică toate tipurile şi formele de turism;

- persoanele care s-au retras din activitate şi care preferă staţiunile balneoclimaterice.

Gradul de organizare

în funcţie de gradul de organizare, activităţile turistice pot fi neorganizate, organizate şi semiorganizate.

Turismul neorganizat este practicat de cei ce doresc să aibă libertate de alegere a condiţiilor călătoriei

şi sejurului. Este preferat de tot mai multă lume care nu utilizează serviciile turistice oferite de agenţii

specializate. Creşterea lui se datorează sporirii veniturilor individuale sau pe familie. Crează probleme

organizatorilor de turism prin solicitarea bazelor de cazare neplanificat pe perioade scurte sau din contră lasă

loc unei nesolicitării a acestora.

Turismul organizat cuprinde grupurile de turişti şi chiar turiştii individuali care apelează la serviciille

unor agenţii specializate. El crează unele avantaje, atît celor care îl practică, cît şi celor care îl organizează:

- oferă comoditate şi siguranţă turiştilor, nesolicitîndu-i în organizarea călătoriei;

- oferă siguranţă organizatorilor în ocuparea eficientă a bazelor de cazare şi în atenuarea perioadelor

suprasolicitate.

Această formă este preferată de turiştii cu venituri mici şi medii iar odată cumpărat pachetul de servicii

turistice, beneficiarul este dependent de programul dinainte stabilit.

Turismul semiorganizat este o formă care utilizează elemente specifice celor două forme atrăgînd

categorii tot mai largi de populaţie. Turiştii utilizează cazarea şi uneori masa în unităţi specializate, dar îşi

organizează programul individual. Această formă este preferată de tinerii

cu posibilităţi financiare mai reduse.

Modul de desfăşurare

După modul de desfăşurare, se deosebesc formele de turism continuu, sezonier şi de circumstanţă.

Turismul continuu se practică în marile oraşe, în staţiunile balneoclimaterice şi pretutindeni unde

există baze de cazare în lungul unor artere de transport. Deşi se practică în tot timpul anului, înregistrează

variaţii ale fluxurilor turistice în funcţie de sezon.

Turismul sezonier, aşa cum indică şi numele, este dependent de factorul climatic la care se adaugă şi

perioada vacanţelor, în zona temperată se observă două maxime ale acestei forme de turism, unul vara

(turismul de litoral şi montan) şi cealălalt iarna (predominant turismul montan).

Turismul de circumstanţă se desfăşoară pe o perioadă scurtă (de la cîteva ore la cîteva zile) în orice

perioadă a anului. Este determinat de desfăşurarea unor evenimente sau manifestări de durată scurtă:

competiţii sportive, festivaluri, tîrguri, expoziţii, reuniuni internaţionale etc. în această categorie se înscrie şi

turismul de afaceri sau profesional.

Scopul vizitei

Turismul de vacanţă poate fi de „soare, mare şi plajă" (în care vremea bună şi activităţile de pe plajă

sunt importante) şi „turism de vizitare şi cultural" (pentru care sunt mai importante noile destinaţii şi

diferitele stiluri de viaţă).

Turismul de interes comun cuprinde persoanele ce călătoresc cu un scop comun atît pentru vizitator cît

şi pentru vizitat: vizite la rude şi prieteni (VRP), motive religioase, de sănătate, în scopuri educaţionale etc.

Aceştia utilizează puţine locuri de cazare şi facilităţi oferite turiştilor la locul de destinaţie.

Turismul de afaceri include persoanele care participă la conferinţe, congrese, simpozioane, tîrguri,

expoziţii sau la alte întîlniri. Turismul de afaceri nu poate fi inclus printre activităţile de recreere sau

considerat timp de relaxare. Dar pentru că persoanele utilizează aceleaşi locuri de cazare, aceleaşi facilităţi şi

mijloace de transport ca şi cei ce călătoresc de plăcere, participanţii trebuie incluşi în orice definiţie a

„turistului".

Spre deosebire de turiştii propriu-zişi, care îşi aleg locul şi timpul vacanţei, călătorii cu scop de afaceri

sunt constrînşi de timpul şi locul deplasării. Turismul de afaceri are o importanţă din ce în ce mai mare

pentru că nu depinde de sezonul turistic local, fiind la origine o activitate de recreere a oamenilor de afaceri

practicată după ce şi-au încheiat activităţile profesionale. Ei folosesc restaurante şi hoteluri de bună calitate,

participă la spectacole, vizitează obiective turistice naturale şi culturale. Numărul celor care participă la

congrese, simpozioane, conferinţe, tîrguri, expoziţii, saloane a fost şi este într-o continuă creştere. Astfel, la

Expoziţia mondială de la Sevilla (1992) au participat 42 mii. vizitatori. Pentru astfel de manifestări au fost

construite clădiri speciale îndeosebi în marile oraşe ale lumii (Paris, Londra, New York, Tokyo, Geneva,

Bruxelles etc.). Altele s-au construit în oraşe mai mici unde turismul de afaceri contribuie la dezvoltarea

locală ca importantă sursă de venituri. Unele firme practică iniţiativa de a-şi recompensa personalul

trimiţîdu-l spre destinaţii turistice renumite.

Numărul turiştilor

După numărul turiştilor care participă la o călătorie turistică, putem vorbi de turism de grup şi turism

individual.

Turismul de grup se caracterizează prin organizarea călătoriei de către agenţiile de turism avînd o serie

de trăsături:

- grupurile cuprind un număr mare de persoane (de obicei în funcţie de mărimea mijlocului de

transport);

- oferă comoditate turiştilor neimplicaţi în organizarea călătoriei;

- oferă facilităţi la tarife, la obţinerea vizelor etc.;

- contribuie la extinderea turismului de masă, deoarece antrenează toate categoriile de populaţie cu

venituri mici şi medii.

Turismul individual este o formă ce se dezvoltă tot mai mult în ultima perioadă pe măsura creşterii

veniturilor populaţiei. Este practicat de persoanele cu venituri mari şi timp liber. Turistul se preocupă

personal de organizarea vizitei, avînd deplina libertate de a-şi modifica opţiunile pe parcursul călătoriei.

Această formă de turism nu este caracteristică turiştilor izolaţi, ci mai ales celor care călătoresc cu familia

sau cu prietenii.

Turismul de masă. Marea participare a populaţiei la mişcarea turistică, sub forma grupurilor organizate,

dar şi a turismului individual sau în familie a generat ceea ce în toate manualele de turism se numeşte turis-

mul de masă. Apariţia turismului de masă constituie trăsătura definitorie a turismului celei de-a doua

jumătăţi a secolului al XX-lea caracterizat printr-un grad înalt de internaţionalizare. Explozia turismului de

masă în Europa s-a datorat relaxării legislaţiei muncii, care a creat un timp liber mai îndelungat pentru

muncitori şi un venit net disponibil, mai mare după război, ca urmare a creşterii economice susţinute

înregistrate în unele ţări.

Alte motive ale creşterii rapide a turismului de masă au fost legiferarea vacanţelor plătite, investiţiile

masive făcute de stat în infrastructura de transport în special în aeroporturi, care au favorizat călătoriile la

distanţă mare, şi în baza de cazare, de alimentaţie şi de agrement.

Tema 3: POTENŢIALUL TURISTIC: DEFINIRE, TIPOLOGIE, IMPORTANŢĂ

1. Definirea potenţialului turistic

2. Tipologia potenţialului turistic: potenţialul natural şi potenţialul antropic

3. Baza tehnico - materială: structură

4. Patrimoniul turistic

1. Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au început a călători din dorinţa de a se odihni, de a

admira natura, de a vizita locuri şi ţări care dispuneau de ”ceva” nou şi interesant pentru ei. Anume acel

”ceva” prezenta motivaţia călătoriei şi atrăgea prin unicitatea sau originalitatea sa oameni din diferite ţări.

Treptat această călătorie sporadică a oamenilor în scopul de a vedea ceva deosebit în alte localtăţi, zone, ţări

s-a transformat într-o adevărată activitate turistică, iar zonele ce dispuneau de cît mai multe şi variate lucruri

interesante au devenit destinaţii de interes turistic.

Astfel, activitatea turistică este determinată de satisfacerea unor necesitaţi de odihnă, recreere,

cunoaştere, distracţie ş.a. Aceste necesităţi pot fi satisfăcute doar într-un mediu adecvat, nepoluat, ce conţine

valori de cultură, artă, istorie, capabile să trezească interesul turiştilor şi să stimuleze călătoria. Altfel spus,

mediul cu componentele sale naturale şi cele create de om reprezintă motivaţia principală a vacanţelor. Nu

toate elementele mediului sunt capabile să atragă turişti, de aceea în literatura de specialitate se utilizează

noţiuni ca resurse turistice şi atracţii turistice, termeni care după opinia mai multor autori au semnificaţie

şi arii diferite. Conform Legii cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica

Moldova resursele turistice sunt definite ca - ansamblul de elemente naturale şi antropice care, prin

calităţile şi specificul lor, sînt recunoscute şi valorificate prin turism în măsura în care nu sînt supuse unui

regim de protecţie integrală.

Astfel, un teritoriu prezintă interes din punct de vedere turistic atunci cînd în totalitatea resurselor

turistice naturale şi antropice de care dispune, există resurse care atrag atenţia, produc impresie şi provoacă

la călătorie, acestea avînd o anumită atractivitate şi pot fi valorificate în turism, adică pot intra în circuitul

turistic datorită atracţiei pe care o reprezintă prin originalitatea, raritatea sau unicitatea lor. Atracţiile

turistice mai sînt numite şi obiective turistice. Resursele turistice cuprind atît obiectivele turistice care se

vizitează cît şi cele care se consumă ca materie primă pentru diferite forme de turism (ape minerale, nămolul

pentru turismul balnear, spaţiul rural şi valorile sale etnografice şi culturale pentru turismul rural, ş.a.)

Pentru exprimarea ansamblului de atracţii turistice atît naturale cît şi antropice existente într-un

anumit teritoriu şi care pot fi valorificate într-o anumită perioadă de timp, se utilizează noţiunea de potenţial

turistic care reprezintă oferta potenţială şi este premisa esenţială în dezvoltarea activităţii turistice.

Potenţialul turistic al unui teritoriu este definit de mai mulţi autori, cu unele mici diferenţe: De exemplu,

Rodica Minciu, autoarea lucrării ”Economia turismului”, defineşte potenţialul turistic ca fiind ”ansamblul

elementelor ce se constituie ca atracţii turistice şi care se pretează unei amenajări pentru vizitare şi

primirea călătorilor”. O definiţie mai largă o putem găsi în ”Dicţionarul poliglot explicativ de termeni

utilizaţi în turism”, unde mai mulţi autori ne explică că potenţialul turistic este ”ansamblul de elemente

naturale, economice şi cultural-istorice de interes turistic, care conferă unui teritoriu dat o anumită

funcţionalitate turistică şi care constituie premise pentru dezvoltarea ativităţii de turism”.. O definiţie

asemănătoare o putem găsi şi la Serafim Florea în lucrarea sa ”Potenţialul turistic al Republicii Moldova”

care arată că ”ansamblul de elemente naturale, economice, cultural-istorice şi activităţi etno-culturale ce

oferă anumite posibilităţi de valorificare turistică, asigură o anumită funcţionalitate turismului şi, deci,

constituie premise pentru dezvoltarea activităţii de turism” formează potenţialul turistic al unei zone, arii

sau ţări.

Pe cînd o altă definiţie unde potenţialul turistic reprezintă ”totalitatea obiectivelor naturale şi construite

existente într-un anumit teritoriu, constituind elemente de mare atractivitate pentru diverse categorii de

vizitatori şi oportunităţi pentru valorificare prin organizarea corespunzătoare a turismului” separă clar

obiectivele naturale de cele construite, adică antropice, ceea ce în definirile anterioare putea fi dedus ca fiind

elemente economice şi cultural – istorice. Mai restrînse sau mai extinse aceste definiţii au la bază resursele

naturale şi antropice, care luate în ansamblu formează potenţialul turistic al unui teritoriu.

În literatura de specialitate pe lîngă termenul de potenţial turistic se utilizează şi cel de resurse turistice

sau fond turistic care, în esenţă, definesc ansamblul de elemente naturale şi antropice ce pot fi valorificate în

turism.

Deşi în lucrările teoretice, în cele mai multe cazuri, dar şi în activitatea curentă a structurilor şi

organismelor cu atribuţii în turism, se operează cu noţiunea de potenţial turistic, acest termen nu este

prevăzut în Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova, care

defineşte principalele noţiuni din domeniu. În acest act normativ se regăsesc noţiuni ca: resurse turistice,

obiectiv turistic şi patrimoniu turistic care descriu elementele cadrului natural şi antropic ce pot fi

valorificate prin turism. Acest termen nu este prevăzut nici în actul normativ de bază din domeniul

turismului al Romвniei, Ordonanţa 58/1998 care utilizează aceiaşi termeni ca şi legea turismului a

Republicii Moldova. Comparativ cu Moldova şi Romвnia, legea privind turismul în Ucraina, tot nu prevede

noţiunea de potenţial turistic, dar nici noţiunile de obiectiv turistic şi patrimoniu turistic, operînd doar cu

noţiunea de resurse turistice.

Deşi actul normativ de bază în domeniul turismului al R. Moldova nu defineşte noţiunea de potenţial

turistic, Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova pentru anii 2003-2015 ”al cărei

obiectiv final rezidă în faptul că potenţialul turistic natural şi antropic al Republicii Moldova să nu fie

afectat negativ de turism, ci să fie protejat spre binele generatiilor viitoare”, utilizează acestă noţiune de

mai multe ori în prezentarea potenţialului turistic existent, varietatea căruia dă posibilitatea dezvoltării mai

multor forme de turism în R. Moldova.

*2*

Noţiunea de potenţial turistic poate fi întîlnită nu numai în literatura de specialitate autohtonă, dar şi în

lucrările specialiştilor internaţionali în domeniul turismului, cu acest termen operează şi Organizaţia

Mondială a Turismului (OMT) şi Uniunea Europeană, deci este o noţiune de talie internaţională utilizată

pentru a defini totalitatea resurselor naturale şi antropice ce pot fi valorificate prin turism. Majoritatea

autorilor, conform definiţiilor prezentate mai sus, consideră că potenţialul turistic are o structură complexă

avînd la bază două categorii de elemente: naturale şi antropice. (Figura 1.1.).

Figura 1.1. Structura potenţialului turistic.

Sursa: Dinu, Mihaela, Geografia Turismului. Editura Didactică şi pedagogică, 2005, p.39.

Potenţialul turistic natural reprezintă totalitatea elementelor fizico-geografice dintr-un teritoriu care au

capacitatea de a exercita o atracţie asupra unor potenţiali turişti şi constituie o condiţie primară şi

permanentă în existenţa şi desfăşurarea activităţii de turism. Drept bază a oricărei activităţi turistice servesc,

în primul rînd, diverse elemente ale cadrului natural: relief, climă, vegetaţia, fauna, apele (Anexa 3), dar

dintre acestea cele mai căutate pentru activităţile turistice sînt cele care au calităţi deosebite (forme de relief,

calităţile curative ale izvoarelor, mările, lacurile, rîurile, pădurile şi vegetaţia naturală, fauna spontană ş.a.).

Potenţialul turistic natural poate fi urmărit pe cel puţin două planuri, şi anume:

- elemente de geografie: clima, elemente de geografie fizică: relieful (munte, dealuri, depresiuni), ape

(lacuri, ape curgătoare, mări cu plaje întinse), elemente de biogeografie: flora(păduri, stepă), fauna

(fondul cinegetic, piscicol) şi alte elemente de geografie (ape minerale, nămol terapeutic, saline)

- elemente excepţionale de geografie: parcuri şi rezervaţii naturale, monumente ale naturii, peşteri,

formaţiuni carstice – elemente rare de relief, faună şi floră.

Anume prin existenţa unui cadru natural diversificat şi se realizează o funcţie dublă în activitatea de turism.

În primul rînd cadrul natural serveşte ca un suport material pentru toate activitaţile din turism şi în al doilea

rînd el este o motivaţie pentru desfăşurarea activităţilor de turism. Pentru a fi introduse în circulaţia turistică,

elementele cadrului natural necesită anumite modificări, care duc în primul rînd la creşterea gradului de

accesibilitate al turiştilor în zona de interes, doar că aceste modificări trebuie să fie cît mai mici astfel ca să

se păstreze originalitatea, raritatea şi specificul obiectivului turistic dat în exploatare. În valorificarea

potenţialului turistic natural trebuie de ţinut cont de capacitatea de suport al mediului cît şi de impactul

negativ asupra acestuia, deoarece o valorificare adecvată la nivelul capacităţii de suport al mediului poate

POTENȚIALUL TURISTIC

NATURAL ANTROPIC

Relief, climг, ape, flora,

fauna Cultural-

istoric

Tehnico -

economic

Socio-

demografic

ridica o localitate, zonă sau regiune din punct de vedere turistic şi, invers o supravalorificare şi o

necunoaştere de modului potrivit de valorificare va afecta grav mediul. De asemenea, un management

special necesită şi vizitarea ariilor naturale protejate care au intrat şi ele în circuitul turistic, fiind apreciate

prin ”sălbăticia” pe care o prezintă, în care intervenţia omului este mai puţin vizibilă. În Republica Moldova

nu există un sistem naţional de promovare a turismului în ariile naturale protejate. În unele din rezervaţiile

ştiinţifice sînt amenajate trasee, puncte de observare a naturii, spaţii de cazare şi alimentare, dar care sînt

destinate exclusiv cercetătorilor şi naturaliştilor din ţară şi de peste hotare. Astfel, marea majoritate a ariilor

naturale protejate nu sînt administrate pentru atragerea şi deservire a turiştilor.

O valorificare eficientă a elementelor cadrului natural presupune oferirea în ritm identic de utilizare a

acestora, condiţii necesare pentru regenerarea sau înlocuirea lor cu altele cu o putere mai mare de

regenerare, iar ”relaţia dintre mediu şi turism să se poată dezvolta astfel încît mediul să susţină activitatea

turistică pe termen lung, iar dezvoltarea turismului, la rîndul sau, nu trebuie să aducă la degradarea

mediului” - principiu privind turismul durabil. ”Păstrarea unui nivel ridicat de calitate a resurselor naturale

constituie condiţia necesară pentru perpetuarea şi dezvoltarea cotinuă a consumului turistic”.

Cea de-a doua categorie de elemente componentă a potenţialului turistic este reprezentat de

potenţialul turistic antropic ce ”reuneşte creaţiile omului de-a lungul timpului, concretizate în elemente de

cultură, istorie, artă şi civilizaţie, tehnico-economice şi socio-demografice care, prin caracteristicile lor

atrag fluxurile de turişti”. Printre cele mai reprezentative elemente ale potenţialului turistic antropic se

regăsesc monumentele istorice, de artă şi de arhitectură medievală, muzee şi case memoriale, vestigii

arheologice, cetăţi, folclorul, obiceiuri şi tradiţii, meşteşuguri ş.a. care formează oferta turistică secundară.

(Anexa 4) Ca şi în cazul resurselor turistice naturale, resursele turistice antropice devin atractive prin

originalitate, unicitate, vechime, dimensiuni, semnificaţie ş.a.

Aceste două categorii de elemente ce reprezintă potenţialul turistic al unui teritoriu, nu pot fi privite separat,

ele coexistă şi se completează reciproc. Răspîndirea populaţiei pe glob şi suprapopularea, au determinat

contopirea elementelor naturale cu cele antropice. În puţine cazuri putem face o delimitare strictă a ariilor

unde predomină resurse turistice naturale şi arii în care densitatea resurselor turistice antropice este mai

mare. De aceea în activitatea turistică este greu de separat obiectivele antropice de cele naturale, ci din

contra asocierea lor face oferta mai atractivă. Indiferent de densitate şi diversitate potenţialul turistic al unei

regiuni depinde de cei trei ”A”:

- Attractions (atractivitate): bogăţia potenţialului natural şi socio-cultural, cu valoare atractivă;

- Accessibility (accesibilitate): gradul de accesibilitate a regiunii de destinaţie faţă de regiunile sau ţările

principale generatoare de turişti;

- Accommodation (posibilităţi de cazare şi masă): hoteluri, restaurante (calitate şi număr).

Deci, rolul componentelor potenţialului turistic în determinarea acivităţii turistice depinde atît de

valoarea şi atractivitatea lor, de originalitate, de modul de conservare şi exploatare, cît şi de amplasarea în

spaţiu şi posibilităşile de acces şi în aceeaşi măsură şi de existena serviciilor turistice de bază. Varietatea

resurselor turistice naturale şi antropice, gradul lor de valorificare prin activităţile turistice au dat

posibilitatea de a clasifica potenţialul turistic după mai multe criterii. (Tabelul 1.1.)

Tabelul 1.1. Criteriile de clasificare a potenţialului turistic

Sursa: Adaptare după Dinu, Mihaela, Geografia Turismului, Editura Didactică şi pedagogică, 2005, p.42 şi

Minciu, Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2004, ediția a III- revăzută şi adăugată,

p.165.

După geneza lor, resursele turistice sunt variate, astfel, conform criteriului genetic – potenţialul

turistic este separat în potenţialul turistic natural (relief, climă, ape, vegetaţie, faună) şi antropic (resurse

antropice materiale – obiective istorice, culturale, religioase, ş.a.) şi activităţile şi manifestările antropice cu

funcţie turistică. Nu toate elementele potenţialului turistic sunt funţionale şi capabile pentru a fi exploatate şi

incluse în circuitul turistic, de aceea pentru diferenţierea acestora se utilizeză criteriul funcţionalităţii

(integrării în procesul exploatării turistice) care cuprinde potenţialul turistic funcţional sau activ, intrat în

circuitul turistic al unui teritoriu şi potenţialul latent sau disponibil. Un teritoriu definit poate dispune de o

multitudine şi o varietate de resurse turistice naturale şi antropice, dar în circuitul turistic sînt incluse, în

dependenţă de atractivitatea şi accesibilitatea acestora, doar o parte din ele sau, în mai puţine cazuri, toate.

Astfel, din punct de vedere al volumului sau al capacităţii se evidenţiază potenţialul turistic total (absolut)

care introduce în circuitul turistic toate componentele dintr-un teritoriu, dar şi exploatarea la maxim a

fiecărei componente şi potenţialul turistic relativ (parţial) care cuprinde doar o parte din potenţialul turistic

al unui teritoriu.

Pentru asigurarea durabilităţii, resursele turistice atît cele naturale cît şi antropice trebuie tratate cu

atenţie, un management neadecvat de utilizare şi exploatare al resurselor poate duce la epuizarea lor, deaceea

în procesul de planificare şi desfăşurarea a activităţii turistice trebuie de ţinut cont de criteriul limitei de

consum care cuprinde şi separă potenţialul turistic epuizabil (elemente floristice, faunistice, antropice) şi

potenţialul turistic inepuizabil (resurse turistice considerate teoretic inepuizabile: elemente climatice, relief,

Criterii Clasificarea potenţialului turistic / resurse turistice

Criteriul genetic - potențial turistic natural

- potențial turistic antropic

- activități și manifestări antropice

Criteriul funcționalității - potențialul turistic funcțional (activ)

- potențialul turistic latent (disponibil)

Criteriul volumului

(capacității)

- potențialul turistic total ( absolut)

- potențialul turistic relativ (parțial)

Criteriul limitei de

consum

- potențialul turistic epuizabil

- potențialul turistic inepuizabil

Gradul de polarizare al

resurselor turistice

- resurse concentrate (nodale)

- resurse dispersate (liniare)

Criteriul valorii - resurse unice

- de creație

- resurse attractive

ape). Potenţialul turistic poate fi clasificat şi după alte criterii ca: gradul de polarizare al resurselor

turistice, conform căruia resursele turistice (atracţii) pot fi concentrate şi dispersate, după acelaşi criteriu în

unele lucrări acestea sînt clasificate în resurse nodale - de tipul unei staţiuni sau grup de staţiuni - şi sînt

concentrate pe o arie teritorială restrînsă şi, de obicei, sînt incluse în turismul de sejur, şi atracţii liniare,

situate de-a lungul coastelor, destinate turismului itinerant. Resursele turistice pot fi clasificate şi după

criteriul valorii, exprimat prin originalitate şi unicitate, conform caruia resursele pot fi unice (rare şi

originale sau unicate la nivelul întregii planete), resurse de creaţie- originale, dar apropiate ca formă, în

diverse zone turistice şi resurse atractive - comune celor mai multe zone turistice (plaje întinse, mări

liniştite, manifestări culturale interesante ş.a.). Atracţiile turistice mai pot fi clasificate şi după destinaţie,

după accesibilitate şi poziţia geografică faţă de cerere, după natura lor ş.a., toate acestea relevînd diversitatea

lor şi impactul asupra dinamicii şi varietăţii producţiei turistice, dar şi complexitatea problemelor legate de

exploatarea lor.

*3*

La baza dezvoltării turismului se află existenţa resurselor naturale şi antropice cu o anumită

atractivitate ce oferă posibilităţi de atragere a turiştilor într-o anumită perioadă şi într-un anumit teritoriu.

Ansamblul ofertei primare (potenţialul turistic natural) şi secundare (potenţialul turistic antropic) formează

potenţialul turistic sau oferta turistică potenţială al unei ţări, care nu se poate transforma în oferta reală

(efectivă) decît în cazul cînd se vor crea şi dezvolta condiţii necesare de primire a turiştilor şi de petrecere a

sejurului în ambianţa caracteristică a cadrului natural şi antropic. Este nevoie de anumite dotări tehnice şi

edilitare precum şi de servicii destinate satisfacerii cererii turistice, adică e nevoie de infrastructură turistică

sau baza tehnico-materială adecvată turismului şi infrastructurii sale generale. Baza tehnico - materială a

turismului, prin componentele sale (Figura 1.2.) este menită să asigure condiţii optime de valorificare a

resurselor pentru turism prin existenţa şi funcţionarea structurilor de cazare şi alimentare,servicii aferente

turismului, cai de comunicaţie, infrastructură tehnică (canalizare, apă potabilă, energie electrică şi termică

ş.a.)

Figura 1.2. Structura bazei tehnico-materiale a turismului

Sursa: Minciu Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2005, p.181.

Baza tehnico-

materială a

turismului

Baza tehnico-

materială turistică

Infrastructura

generală

- căi de comunicație

- mijloace de transport în comun

- rețele de alimentare cu apă, gaze,

energie electrică, termică

- unități comerciale ș.a.

- unități de cazare

- unități de alimentare

- instalații de agrement

- instalații de tratament

- sate turistice

Astfel, orice persoană va alege acea destinaţie care-i va aduce mai multă satisfacţie, atît din punct de

vedere al potenţialului turistic, cît şi din punct de vedere al echipamentelor, sub aspect cantitativ, calitativ şi

al diversităţii. În alegerea destinaţiilor de călătorie pe primul loc se află potenţialul turistic, prin diversitatea

şi originalitatea atracţiilor, care pentru a fi vizitate şi valorificate trebuie să dispună de posibilităţi de acces,

transport, cazare, alimentare, unităţi comerciale, instalaţii de agrement ş.a.

*4*

La un nivel dezvoltat al turismului se poate ajunge doar prin existenţa şi îmbinarea eficientă a

potenţialului turistic (antropic şi natural), baza tehnică-materială pentru turism, infrastructura generală, forţa

de muncă, bunuri alimentare şi industriale, condiţii de comercializare ce formează patrimoniul turistic şi

reprezintă oferta reală sau efectivă. Astfel, patrimoniul turistic este definit ca ansamblul de elemente ce stau

la baza desfăşurării activităţii turistice pe un anumit teritoriu, incluzînd resursele turistice naturale şi

antropice, baza tehnico-materială, infrastructura generală, infrastructura turistică şi bunurile destinate

consumului turistic. (Figura 1.3.)

Figura 1.3. Structura patrimoniului turistic

Sursa: Dinu, Mihaela, Geografia Turismului. Editura Didactică şi pedagogică, 2005, p.46.

Deci, evoluţia turismului este determinată, în principal, de dotările factoriale. Acestea sunt

constituite din factorii generali ai dinamicii economice, dar şi din factori specifici turismului de tipul

resurselor naturale sau culturale. Dotările factoriale sunt, cel mai adesea, divizate în: resurse naturale,

moştenire istorică, artistică şi culturală, resurse umane, capital tehnic (infrastructură generală şi specifică)

altfel spus, formează patrimoniul turistic.

Potenţialul turistic, reprezentat de atracţiile naturale - relief, climă, hidrografie, floră, faună,

monumente naturale - şi cele antropice -, vestigii istorice, monumente de artă şi arhitectură, evenimente

cultural artistice şi sportive, artă şi tradiţie populară, etc, prin natura sa, prin originalitate, bogăţie şi

varietate, prin grad de interes şi accesibilitate motivează călătoriile turiştilor determinînd amploarea şi

orientarea fluxurilor turistice. De asemenea, particularităţile atracţiilor conferă specificitate, unicitate

destinaţiilor, favorizînd dezvoltarea cu precădere a anumitor forme de turism. Capitalul tehnic, exprimat

PATRIMONIUL TURISTIC

(oferta turistică reală sau efectivă)

Potențial turistic

(oferta turistică

potențială)

Baza tehnico-

materială pentru

turism(structuri

turistice)

Infrastructura

generală și

pentru turism

Condiții de

comercializare Forța de

muncă

Bunuri

alimentare și

industriale

generic prin ansamblul mijloacelor de producţie a bunurilor şi serviciilor turistice, se referă la infrastructura

generală - reţele şi mijloace de transport, utilităţi publice - , şi specifică - unităţi de cazare hotelieră şi

alimentaţie, instalaţii de agrement, agenţi şi tour-operatori, etc,- şi constituie suportul fizic, material pentru

desfăşurarea activităţii turistice. Dotarea cu mijloace tehnice, nivelul lor calitativ, diversitatea acestora

influenţează volumul activităţii turistice şi gradul de satisfacţie, de mulţumire a turiştilor. Ca atare,

dezvoltarea capitalului tehnic prin investiţii reprezintă un alt aspect al specializării în turism şi al

competitivităţii în domeniu. Capitalul uman constituie un alt factor important al producţiei turistice;

considerat, de cei mai mulţi autori, elementul activ în realizarea produselor şi serviciilor turistice, capitalul

uman asigură transformarea din potenţiale în efective a celorlalte dotări, respectiv a atracţiilor şi resurselor

materiale. Numărul lucrătorilor, nivelul lor de pregătire, profesionalismul şi receptivitatea faţă de cerinţelor

turiştilor se regăsesc în calitatea şi varietatea produselor oferite, în apropierea lor de nevoile consumatorilor

şi uneori compensează sau diminuează efectele nivelului mai redus al altor factori cum ar fi atractivitatea

potenţialului sau performanţele mijloacelor tehnice. Deci, specializarea în turism este condiţionată de

existenţa resurselor, de valoarea şi competitivitatea lor. Atractivitatea deosebită a potenţialului natural şi

antropic, echiparea adecvată cu infrastructură generală şi specifică reprezintă, fără îndoială, argumente în

favoarea turismului, avantaje comparative şi competitive.

Tema 4: STRUCTURA POTENŢIALULUI TURISTIC NATURAL

1. Relieful

2. Clima

3. Hidrografia

4. Vegetaţia

5. Fauna

6. Natura ocrotită

Potenţialul turistic natural reprezintă totalitatea elementelor fizico-geografice dintr-un teritoriu care au

capacitatea de a exercita o atracţie asupra unor potenţiali turişti şi constituie o condiţie primară şi

permanentă în existenţa şi desfăşurarea activităţii de turism.

Potenţialul natural are următoarea structură:

relieful

clima

hidrografia

vegetaţia

fauna

natura ocrotită

1.Relieful: Relieful constituie suportul tuturor componentelor mediului geografic, inclusiv al

societăţii şi al activităţilor antropice cele mai diverse. De aceea, relieful reprezintă şi suportul activităţilor

turistice, atît prin valoarea potenţialului său de atractivitate, cît şi prin posibilitatea de echipare a sa cu o

suprastructură care să-i permită valorificarea sa turistică.

Relieful impresionează prin modul în care agenţii externi au sculptat marea diversitate a rocilor, generînd

diferite tipuri de relief:

1. relief carstic - relieful specific format pe roci solubile. Printre rocile solubile pe care poate lua

naştere relieful carstic se numără calcarul, sarea şi gipsul.

2. relief glaciar – relieful modelat de gheaţă

3. relief vulcanic- relief obţinut în urma erupţiilor vulcanice

4. relief fluvial - tip de relief care cuprinde sistemul de vai, terase, lunci

5. relief eolian- relieful conferit de eroziunea vînturilor

6. relief litoral- format din insule, peninsule, golfuri, delte, strîmtori, canale, plaje

Dintre fomele de relief cu atractivitate deosebită putem menţiona:

Cheile, defileele şi canioanele - Vale îngustă, adîncă şi lungă, cu versanţi abrupţi, săpată de o apă

curgătoare în zonele muntoase, generînd un peisaj de o atracţie deosebită.

Trecătoarea sau pasul (pasajul) este, spre deosebire de defileu - o vale îngustă, un loc cu altitudinea cea mai

joasă de pe un munte sau dintre munţi, servind ca loc de traversare a lanţului muntos. Un pas este în general

în legătură cu o şosea ce leagă două regiuni care sunt separate de lanţul muntos, aceste trecători au fost

folosite din timpuri vechi, astfel unele pasuri se află pe traseul şoselelor.

Abrupturile, crestele şi piscurile muntoase – reprezintă obiective turistice de atractivitate prin verticalitatea,

monumentalitatea şi grandoarea înălţimilor.

Peştera- cavitate, cobitură naturală, subterană adîncă şi mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de

către apele de infiltraţie; grotă, cavernă.

Vulcanul este o formaţie geologică de formă conică formată prin erupţia lavelor, cenuşelor, şi gazelor dintr-

un focar cu topituri magmatice situate în adîncime.

2.Clima- este o resursă ce poate contribui la dezvoltarea turismului, sau dincontra, poate deveni un

factor limitativ al activităţilor turistice din aria de destinaţie. Activităţile turistice sînt influenţate de

fenomenele meteorologice: furtuni, fulgere, tunete, tornade, uragane ş.a.

Clima se manifestă prin:

Temperatură- este elementul climatic cu cea mai mare influenţă asupra activităţilor turistice, a tipului de

turism şi nu in ultimul rînd, asupra felului de îmbrăcăminte ce trebuie purtată pentru a asigura confortul

termic al turistului.

Precipitaţiile ( ploi, grindină, burniţa, zăpada)- prin frecvenţă şi intensitate pot influenţa nefavorabil

activităţile turistice, cu excepţia căderilor de zăpadă, favorabile turismului montan.

Nebulozitatea- crează diferite stări psihice, în dependenţă de gradul de sensibilitate al persoanei. Pe timp

senin, norii deschişi la culoare oferă un decor plăcut pentru turism, iar norii denşi şi închişi la culoare reduce

vizibilitatea, de obicei prevestind ploi şi furtuni, care influenţează negativ asupra activităţilor turistice.

3.Hidrografia: este alcătuită din ape de suprafaţă şi subterane.

Rîurile şi fluviile- sînt valorificate prin pescuit sportiv, agrement, sporturi nautice, plaje, etc

Lacuri (glaciare, vulcanice, sărate, de acumulare) au o valoare peisagistică pentru activitatea turistică, pentru

recreere, pescuit sportiv, sporturi nautice, plajă, cură balneară, etc

Mările, oceanele şi litoralul- are valoare peisagistică şi balneară, pentru agrement, climatoterapie,

divertisment sportiv şi cultural.

Cascadele- Cădere de apa care se întîlneşte pe apa curgătoare, in zone cu relief accidentat si care, prin

frumuseţea peisajului, constituie o atracţie turistică.

Gheizerele- izvoare cu o puternică presiune internă, care ţîşnesc la suprafaţă avînd temperaturi de peste 100-

200 grade C.

Apele termale şi termominerale- ies la suprafaţă sub formă de izvoare, iar compoziţia lor chimică şi

temperatura ( 20 C tot anul) au efecte terapeutice asupra organismului.

Apele minerale- resurse naturale utilizate pentru prevenirea şi tratamentul unor afecţiuni. Pot fi utilizate în

uz extern şi intern.

4.Vegetaţia- contribuie alături de celelalte componente ale mediului la dezvoltarea turismului. Ea se

manifestă prin forme deosebit de variate, specifice zonelor climatice de la ecuator spre poli, sau de la nivelul

cîmpiilor pînă la marile înălţimi montane.

Rolul turistic al vegetaţiei este conferit de:

prezenţa unor plante rare,

dimensiunea şi vîrsta plantelor,

compoziţia asociaţiilor vegetale,

ritmurile evoluţiei naturale. etc

Dintre toate formaţiunile vegetale, pădurile îndeplinesc rolul cel mai important în peisaj, stimulînd

drumeţiile şi excursiile, locurile de popas şi receere, oferind şi anumite produse naturale: ciuperci, plante

medicinale, fructe de pădure, etc

Repartiţia variată a pădurilor pe suprafaţa globului este legată de zonalitatea şi etajarea bioclimatică, pe

fondul căreia apar diferenţieri locale, motive de atractivitate sporită pentru turişti. Aici se regăsesc: pădurile

musonice (tropicale cu frunza căzătoare), pădurile ecuatoriale umede, pădurile de conifere (taiga) etc

Pădurile reprezintă cel mai mare interes pentru turismul de recreere, avînd mai multe funcţii:

1. cinegetică

2. piscicolă( cele de lîngă rîuri si lacuri)

3. obiectiv turistic pentru recreere

4. păduri amenajate pentru campare

5. păduri de agrement(în apropierea centrelor urbane).

Savanele- oferă peisaje pitoreşti, mai ales de-a lungul fîşiilor verzi care însoţesc rîurile şi fluviile bogate în

faună de interes cinegetic. Interesul pentru turismul de tip safari, a fost temperat în ultimul deceniu, în

favoarea salvării faunei, primind numele de ”foto-safari”.

Vegetaţia semideşerturilor- este săracă dar foarte diferită şi viu colorată, ceea ce provoacă interes de

vizitare.

5.Fauna- Pînă nu demult, lumea animală prezenta interes doar pentru turismul cinegetic și piscicol.

Promovarea ecoturismului a limitat importanţa turismului pentru vînătoare, dar a crescut, în schimb, atracţia

turiştilor pentru simpla vedere a animalelor sau păsărilor rare în mediul lor de viaţă natural sau cît mai

apropiat de acesta (parcuri naturale, rezervaţii, grădini zoologice)

6.Natura protejată- arie naturală protejată este un spaţiu natural, delimitat geografic, cu elemente

naturale reprezentative şi rare, desemnat şi reglementat în scopul conservării şi protecţiei tuturor

factorilor de mediu din limitele lui.

Arii naturale protejate de stat

1) delimitate în conformitate cu clasificarea Uniunii

Internaționale de Conservare a Naturii:

2) care nu țin de clasificarea

Uniunii Internaționale de

Conservare a Naturii

a) rezervație științifică;

b) parc național; c) monument al naturii;

d) rezervație naturală;

e) rezervație peisagistică (de peisaj geografic);

f) rezervație de resurse; g) arie cu management

multifunctițonal;

h) rezervație a biosferei;

a) grădina botanică; b) grădina dendrologică; c) monument de arhitectură peisageră; d) grădina zoologică

Structura potenţialului turistic natural

Sursa: Turcov, Elena, Direcţii de dezvoltare şi promovare a turismului în Republica Moldova, Editura

ASEM, Chişinău, 2002, p. 50

Relief şi geologie

Trepte şi forme de relief: peisaj

Geomorfologice:forme bizare de

relief

Structuri geologice şi fenomene

geologice, monumente ale naturii Clima

Temperatura aerului şi a apei,

precipitaţii lichide, stratul de zăpadă,

durata de strălucire a soarelui

Hidrografia

Ape freatice şi minerale, rîuri,

lacuri(naturale şi antropice),

monumente ale naturii

Vegetaţia

Tipuri de păduri, flora specifică,

monumente ale naturii şi rezervaţii

naturale, păduri de interes social-

recreativ

Fauna

Fondul cinegetic (vînat), fond

piscicol, specii faunistice

ocrotite,rezervaţii naturale

Natura ocrotită

Rezervaţii naturale

Parcuri naţionale şi rezervații ale

biosferei

POTENŢIALUL

TURISTIC

NATURAL

Tema 5. STRUCTURA POTENŢIALULUI TURISTIC ANTROPIC

1.Cultural istoric

1.1 Vestigii şi monumente istorice

1.2. Etnografie şi folclor

1.3. Muzee şi case memoriale

1.4 Instituţii de cultură şi artă

2.Tehnico- economic

3.Socio-demografic

Potenţialul turistic antropic reuneşte creaţiile omului de-a lungul timpului, concretizate în elemente de

cultură, istorie, artă şi civilizaţie, tehnico-economice şi socio-demografice care, prin caracteristicile lor

atrag fluxurile de turişti.

Deci, potenţialul turistic antropic constituie ansamblul elementelor realizate de om, cu importante funcţii

cognitive şi recreative.

Caracteristicile cognitive şi recreative ale obiectivelor turistice antropice se bazează pe elemente

specifice: vechimea obiectivelor turistice, unicitatea acestor obiective, ineditul, dimensiunile şi funcţiile

lor.Vechimea obiectivelor se regăseşte în reflectarea istoriei, culturii şi civilizaţiei multimilenare a omenirii..

1.Cultural istoric: VESTIGII ŞI MONUMENTE ISTORICE

Vestigiile culturii şi civilizaţiei aparţin epocilor: preistorică, antică, medievală, modernă şi

contemporană.

1.1 Vestigiile preistorice sunt considerate vestigiile megalitice din mileniile IV-III î.Hr., cu caracter

religios, simbolic şi astronomic.

Unele forme de tip menhiri (blocuri de piatră necioplită înfipte vertical în sol), dolmeni (blocuri de piatră

orizontale pe doi menhiri), menhiri în formă de cerc. Aceste vestigii megalitice sunt răspîndite în Bretagnia

(Franţa), complexele de la Carnac, Menec, Men-er-Horech şi Masa Negustorilor, în Anglia complexul

Stonehenge lîngă Sal-zburg, în Spania (Alemeia), în Insula Paştelui, Chile, cu statui gigant de 200 m şi 280

m, morminte, desenele şi picurile rupestre, forme de artă mezolitică şi neolitică (Norvegia - Alta), Suedia,

Algeria Sahariană (M-ţii Tassili) sau în peşteri: Peştera Lascaux (Franţa), Peştera Altamira (Spania) etc.

Vestigiile antice ale culturii şi civilizaţiei egiptene sunt reprezentate de:

- piramidele de la Giseh, templele de la Luxor, Karnak şi Abu Sibel şi mormintele de la Valea Regilor şi

Valea Reginelor;

- vestigiile din Mesopotamia (summeriene, akadiene, babilo-niene) din Irak;

- vestigiile civilizaţiei persane (Iran - Teheran, Isfahan, Shiraz); - vestigiile civilizaţiei ebraice din

Palestina, ale civilizaţiei chineze, indiene, cretane, elenistice, romane şi a celţilor din centrul şi vestul

Europei.

Vestigiile medievale - în arhitectură, literatură etc.

Cultura şi civilizaţia modernă este complexă, diversificată, cu obiective cultural-istorice de mare

notorietate şi importanţă, cu edificii militare şi civile, monumente de artă, ansambluri arhitecturale,

monumente de artă religioasă, edificii culturale şi cu elemente de etnografie etc.

2. Edificiile militare şi civile au o răspîndire deosebită pe Glob, cu scop militar (ziduri, turnuri, forturi),

complexe de apărare şi locuire, castre, cetăţi, oraşe cu cetăţi, ziduri, turnuri, fortificaţii de apărare şi pază.

Ex.: Marele Zid Chinezesc, Turnurile din La Rochelle (Franţa), York (Anglia), Turnul Chindiei (Tîrgovişte).

Aceste edificii deţin o atractivitate deosebită nu numai prin vechime, dar şi prin unicitate, inedit,

dimensiuni şi funcţii.

a) Forturile reprezintă fortificaţii militare asemănătoare castre-lor romane care au fost utilizate de

europeni în America de Nord şi în Africa. Aceste forturi cu ziduri groase de incintă, cu porţi masive şi

turnuri de apărare constituie nuclee de centre urbane. Ex.: Fort Worth, Fort Lauderdale (SUA) şi Fort Lamy

(N'Djamena, Africa).

b) Castrele romane constituie fortificaţii de apărare ale Imperiului Roman, ce se desfăşurau din

Marea Britanie şi pînă în Asia Mică. în ţara noastră, castrele romane se mai conservă parţial la: Drobeta-

Turnu-Severin, Alba lulia (Apullum), Napoca, Potaisa, Dacica, Sarmisegetusa, Ulpia Traiana Augusta etc.

c) Cetăţile se disting ca cele mai răspîndite fortificaţii de apărare din Antichitate şi pînă în Evul Mediu:

cetăţi antice greceşti şi feniciene (Troia, Micene, Tomis, Histria, Callatis etc.); cetăţile greco-romane

(Apollonia, Albania); cetăţile romano-bizantine (Sarmisegetusa Regia, Grădiştea Munceluîui); cetăţi

medievale (Sîn Marino, cetăţile de pe Nistru, Babilon - Irak, Damasc - Siria, Constantinopol, Genova,

Veneţia, Dubrovnik etc.; cetăţile aztece (Mexic); cetăţile incaşe şi preincaşe din Peru (Cuzco, Machu-Pichu);

oraşele-cetate (Moscova, Kremlin, Kiev, Sankt Petersburg, Paris, Londra, Bucureşti, Timişoara, Sibiu,

Braşov, Sighişoara etc.).

In Romînia, o atracţie turistică deosebită este reprezentată de vestigiile cetăţilor medievale antiotomane,

construite de breslele tîrgoveţilor, precum şi oraşele întărite cu cetăţi din sec. XIII-XIV în Transilvania,

Banat şi Crişana, cum sunt: Sighişoara, Sibiu, Braşov, Tg.-Mureş, Cluj-Napoca, Oradea, Timişoara etc. La

acestea se includ şi curţile voievodale de la Curtea de Argeş, Cîmpulung, Tîrgovişte, Suceava, Bucureşti etc.

În Moldova se află vestigiile remarcabile ale cetăţilor Suceava şi Neamţ, iar în Republica Moldova

cetăţile Hotin, Soroca, Cetatea Albă, Tighina. Sunt incluse şi cetăţile ţărăneşti din sec. XV-XVI din

Transilvania: Prejmer, Biertan, Rîşnov etc.

d) Castelele din zona statelor central-vest europene: castele de pe Valea Rinului: Marksburg,

Stolzentels, Reinfels, Shonburg, Rheinstein, din Pirinei; pe Valea Loirei, în Franţa: Castelul Chambord,

Castelul Chenoneaux, Amboise, Angers, castelele Foix şi Urgel; în Romînia: Castelul Bran (Braşov) şi

Castelul Huniazilor (Hunedoara); în Anglia: castelul Buchingham este transformat în reşedinţă oficială a

reginei; în Cehia: Palatul Hradcany pe Valea Vltavei; în Franţa: Chîteau de Fontainebleau etc.

3. Monumente istorice şi de artă. Statuile şi plăcile comemorative sunt realizări remarcabile ale harului

şi spiritului creativ al omului prin statui , busturi, obeliscuri, arcuri de triumf, fîntîni arteziene din

Antichitate, Renaştere, epoca modernă şi contemporană. Aceste opere de artă de excepţie sunt răspîndite în

diferite zone pe Glob, în diferite state, inclusiv în Romвnia, de la Piramidele egiptene de la Giseh la

Acropole, Collosseum, pînă la Hyde Park, Fontainebleau şi „Piramida" din Paris, de la Podul lui Apolodor

din Damasc de la Drobeta-Tr.-Severin, la Complexul Brîncuşi de la Tîrgu-Jiu.

Coloanele lui Marcus Aurelius, Coloana Vendome (Paris) ridicată în cinstea lui Napoleon, Coloana

Trafalgar (ridicată pentru generalul Nelson), grupuri statuare, arcuri de triumf ale lui Constantin cel Mare

(315), Columna lui Traian (Roma, 38 m, 200 m lungime, 165 de scene, 25 de personaje), statuile lui Petru

cel Mare (Sankt Petersburg), statuia Mihai Viteazul din Bucureşti, Matei Corvin (Cluj-Napoca), Statuia

Libertăţii din New York, statuia Piaţa Spaniei, statuile împăraţilor romani din Forumul Roman.

4. Monumentele istorice religioase:

a) Monumentele comemorative din India şi China, Asia Centrală (Mongolia) sunt considerate

(stupele = dagobele, pagodele), tumulii etc.

b) Cimitirele reprezintă mormintele unor personalităţi şi au valori arhitecturale deosebite: Cimitirul

Militar Arlington (SUA), Pere-Lachaise (Franţa), Belu (Romвnia) etc.

c) Mausoleele constituie monumente funerare cu valoare artistică remarcabilă: Grecia antică, India

(Taj-Mahal), Mateiaş, Mărăşeşti (Romвnia) etc.

d) Mormintele faraonilor din Egipt, din Valea Regilor şi Valea Reginelor, de-a lungul Văii Nilului.

e) Piramidele constituie monumente funerare prin armonie, grandoare şi masivitate. Cele mai

cunoscute sunt piramidele egiptene de la Gizeh (Cairo) ale lui Keren, Keops, Mikerinos (Huffu, Hafra şi

Menkaura) din sec. II şi I î.Hr.; piramidele Americii Centrale ale civilizaţiilor mayaşe şi aztece ( I î.Hr.-sec.

X d.Hr.): Teotihuacan (Piramida Soarelui), precum şi ziguratele mesopotamiene ( I î.Hr.).

f) Sanctuarele sunt considerate templele, altarele şi statuile zeilor. De exemplu, în Grecia antică:

Erechteionul, Parthenonul, Delfi, Olympia etc., precum şi cele din Imperiul Roman, India, China, Japonia

etc.

g) Templele sunt edificii monumentale cu caracter religios. De exemplu, în Grecia antică, Parthenonul,

Delfi, Templul lui Apollo, Templul lui Zeus, în India, China, Japonia, America Centrală şi America Latină

(templele mayaşe şi aztece).

h) Bisericile sunt edificii religioase ale creştinismului care se adaugă la catedralele construite în diferite

şiruri care se remarcă prin monumentalitate şi o arhitectură de o mare valoare artistică. De exemplu, în stilul

romanic, Catedrala Sf. Sofia (Istanbul), Basilica San Marco (Veneţia), cele din Pisa, Ravena, Florenţa

(Italia), Santiago de Compostela (Spania), cele din Germania, Anglia, Bulgaria, Polonia, Romвnia

(Timişoara, Cluj-Napoca, Oradea).

Unele catedrale au fost construite în stilul gotic, cu valoare artistică remarcabilă: Notre Dame (Paris),

Mont Saint-Michel, Chartes, Reims, Amiens, Strasbourg (Franţa), Canterbury, Westminter (Anglia), Domul

din Koln, Ulm, Aachen, Miinchen (Germania), Domul din Milano, Siena (Italia), Sîn Pietro din Roma

(Vatican), Sagrada Familia (Spania), Catedrala Ortodoxă Vasile Blajenii (Moscova), Sf. Isaak (St.

Petersburg), Kazan (Rusia), Biserica Văratic, Agapia, Trei Ierarhi , Biserica Neagră din Braşov, Sf. Mihai

din Cluj (Romînia) etc.

i) Mănăstirile sunt ansambluri arhitecturale cu funcţia principală de locaş de cult. De exemplu, Muntele

Athos (Grecia), Rila (Bulgaria), Pavia şi Monte Casino (Italia), Grande Chartreuse (Franţa), Monserat şi

Patima (Spania), Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa, Humor, Arbore, Putna, Probota, Neamţ, Bistriţa, Cozia,

Hurezi, Tismana, Rîmeţi (Romвnia) etc.

j) Moscheile sunt considerate ansambluri religioase islamice, cu valoare artistică deosebită prin bolţi,

mozaicuri, ornamente şi minarete. Ex.: Moscheea Albastră din Istanbul, Moscheea din Cordoba, Moscheea

Omeiazilor din Damasc, Moscheea lui Mohamed din Mecca, Moscheea Şahului Isfahan din Iran, Moscheea

Al-Azhar din Cairo şi cele din Romînia, la Constanţa, Babadag, Mangalia şi Bucureşti.

k) Sinagogile sunt edificii semite cu caracter religios construite în Israel (Ierusalim, Tel Aviv, Haiffa) şi

în statele Europei şi Americii cu o diasporă a evreilor bine reprezentată, în Romвnia se remarcă Templul

Coral (Bucureşti) şi sinagogile din Bîrlad, Iaşi, Botoşani etc.

Fenomenul turistic religios se realizează prin deplasarea credincioşilor la aşezămintele religioase,

monahale, hramuri prin pelerinaje religioase. De exemplu, Patriarhia Romвnă, Catedrala Metropolitană

(Iaşi), mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Niana, Tismana etc. Sunt cunoscute pelerinajele spre centrele

creştine budiste, hinduse şi islamice la Roma, Ierusalim, Patima, Lourdes, Mecca, Agra etc.

5.Monumentele de artă plastică. De-a lungul istoriei s-au ridicat edificii arhitecturale (palate) cu

valoare artistică deosebită, cu decoraţii, picturi, sculpturi, grădini şi parcuri, adevărate opere de artă.

Sunt remarcabile şi celebre monumentele de artă şi palatele: Versailles (Franţa), Schonbrunn (Austria),

Palatul Parlamentului (Budapesta, Ungaria), palatele Peleş, Cotroceni şi Şuţu (Romвnia), Palatul Imperial,

Palatul de Vară, Palatul Armoniei (Beijing, China), Palatul de Iarnă - Petrodvoreţ (Sankt Petersburg).

Monumentele de artă (ansamblurile arhitectonice) sunt declarate obiective turistice de mare atractivitate

pentru stilurile arhitecturale diferite (Renaştere, baroc, rococo, neoclasicism etc.), cu funcţii actuale

specifice. In Romвnia se disting: Palatul Ministerului Agriculturii, Palatul Culturii (Iaşi), Palatul Regal,

Palatul Brukenthal (Sibiu) etc., avînd şi funcţii de muzee de artă şi cultură.

1.2 Cultural istoric: ETNOGRAFIE ŞI FOLCLOR

a) Tîrgurile, manifestările folclorice cu cîntece, dansuri şi porturi populare sunt de interes deosebit

pentru turişti. Astfel, sunt recunoscute tîrgurile olarilor, ale ceramicii de Horezu, „Cocoşul de Hurez", tîrgul

de la Rădăuţi şi alte festivaluri populare folclorice cum sunt: hramurile, pelerinajele religioase, expoziţiile,

ritualurile de păstorit, sărbătoarea liliacului, a cireşului, a crizantemelor, la japonezi, denumite sakura sau

kiky.

b) Festivaluri folclorice internaţionale se organizează la Montoire şi Dijon (Franţa), Ternei (Spania),

Cleveland (Anglia) etc.

c) Festivalurile artistice tematice (muzicale, de teatru, cinematografie) se organizează în lume,

reprezentînd atracţii turistice de prestigiu internaţional. Exemple: festivalurile de muzică Mozart

(Salzburg), Wagner (Bayreuth), J. Strauss, Beethoven, Schubert (Viena), precum şi festivalurile de

muzică modernă (Sîn Remo, Braşov, New Orleans) etc., festivaluri de teatru (Sibiu, Dijon, Paris), festivaluri

de film (Cannes, Nisa etc.)

d)Carnavalurile anuale sunt cunoscute în lume (Rio de Janeiro, festivalul de la Veneţia, Nisa şi

Florenţa - festivalul de păpuşi).

e)Muzeele de etnografie şi folclor, fie în spaţii închise, fie în aer liber, din diferite zone ale lumii şi din

ţara noastră sunt reprezentative prin autenticitate şi diversitate. Se evidenţiază prin originalitatea arhitecturii

şi tehnicii tradiţionale ale meşteşugurilor: Muzeul Satului şi de Artă Populară, Muzeul Civilizaţiei

Tradiţionale „Astra" din Dumbrava Sibiului, Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca, Muzeul Etnografic „Ţara

Crişurilor" din Oradea etc.

f)ocupaţiile şi meşteşugurile;

g)obiceiurile

h)portul, jocurile şi cîntecele populare;

i)arhitectura şi elementele tehnice ţărăneşti arhaice;

Ocupaţiile şi meşteşugurile sunt diferite de la o zonă la alta, de la o ţară la alta, în funcţie de factorii

naturali, relief, climă, vegetaţie etc.

1.3Cultural istoric: MUZEE ŞI CASE MEMORIALE

Muzeele sunt răspîndite în diferite ţări şi au caractere naţionale, regionale şi locale. Sunt bine-cunoscute

marile muzee ale lumii: British Museum (Londra), Louvre (Paris), Prado (Madrid), Schonbrunn (Viena),

Ermitage (Sankt Petersburg), Galeriile Tretiakov (Moscova), Topkapî (Istanbul), Uffizzi (Florenţa), Vatican

(Roma), Metropolitan (New York), Muzeul de Egiptologie (Cairo) etc.

Sunt reconsiderate şi muzeele specializate: Muzeul Găieştilor Regale (Lisabona), Muzeul Ceasurilor

(Ploieşti) şi Pendulelor (Zurich), muzee ale figurilor de ceară (Madam Tussaud - Londra, Amsterdam, Sankt

Petersburg, Muzeul Comunicaţiilor (Berlin), Muzeul Aerului (Brad), muzee de ştiinţe ale naturii (Muzeul

Smithsonian Washington), Muzeul de ştiinţe din Anglia, Muzeul „Grigore Antipa" (Romвnia). Foarte

răspîndite în lume sunt muzeele de istorie (Atena, Roma, Cairo, Florenţa, Bucureşti etc.).

Casele memoriale sunt frecvente în diferite ţări ale lumii, punînd în evidenţă şi evocînd personalităţi

remarcabile din diferite domenii.

1.4.Cultural istoric: INSTITUŢII DE CULTURĂ ŞI ARTĂ

a) Piaţa centrală a oraşelor antice (Agora sau forumul) de la Atena, Salonic, Roma etc. reprezintă

spaţiile de adunare şi dezbatere din Antichitate.

b) Amfiteatrele constituie edificiile culturale sau sportive din Antichitatea greacă şi romană. Ex.:

Colosseumul din Roma sau Verona (Italia), Artes (Franţa), Granada, Pamplona (Spania).

c) Teatrele: Epidaur, Olimpia (Grecia).

d) Edificiile operelor de la Viena, Paris, New York (Metropolitan), Scala din Milano au arhitectură cu

decoraţiuni interioare sau exterioare impresionante.

Se remarcă îndeosebi teatrele lirice ilustre: Scala din Milano şi Metropolitan din New York, unde au

concertat artişti de faimă în opere celebre.

e) Universităţile din epoca medievală şi pînă în prezent sunt reprezentate de Universităţile din Bologna,

Ravena, Padova (Italia), Sorbona (Franţa), Cambridge şi Oxford (Anglia), Heidelberg şi Koln (Germania),

Cracovia (Polonia), Viena (Austria), Praga (Cehia), Sala-manca (Spania), Upsala (Suedia), Harvard,

Georgetown, Standford, Berkley (SUA) etc.

f) Bibliotecile cu manuscrise originale, papirusuri şi cărţi tipărite în diferite perioade sunt răspîndite în

SUA (Biblioteca Congresului), în Canada (Biblioteca Parlamentului), în Romвnia, Biblioteca Bathyaneum

(Alba lulia), Biblioteca Teleky (Tîrgu-Mureş) sunt recunoscute pentru numărul de volume şi importanţa

inestimabilă a lucrărilor pe care le deţin.

* 2*

POTENŢIALUL TURISTIC TEHNICO - ECONOMIC

Atracţia turistică a unor obiective economice este reprezentată de monumentalitatea, estetica şi

funcţionalitatea, recunoscute unanim.

a) Podurile şi viaductele constituie elemente de infrastructură conservate pentru fiabilitatea şi

monumentalitatea lor. Exemplele remarcabile sunt podurile peste Tibru (Italia), cele din Spania (Alcantra,

Merida şi Cordoba), sau din Franţa (Saint-Chamas), unele construite în stiluri diferite ale epocilor (stilul

renascentist, baroc, clasic etc.).

În Romînia sunt cunoscute Podul lui Apolodor din Damasc de la Drobeta Turnu-Severin (din care a mai

rămas un cap de pod), podul metalic al lui Saligny de la Cernavodă (1895, 1,66 km) şi cel inaugurat în 1987

care are 1,59 km (cu destinaţie mixtă: rutieră şi feroviară).

Monumentalitatea podurilor este conferită şi de dimensiunea lor, exemple fiind Podul Humber (Marea

Britanic), Verazzano, Narrows (SUA), podul de peste Bosfor (Turcia), podul Akashi (Japonia) etc. De

asemenea, atractivitate turistică prezintă şi podurile basculante peste Tamisa (Tower Bridge, Londra), peste

Neva (Sankt Petersburg) şi Podul Oresuna (16 km), care uneşte Suedia de Danemarca, Podul Chicago, cu o

deschidere de 79 m, şi Podul Artelor (Paris, 1802-1804).

b) Tunelele feroviare spectaculoase prin dimensiuni şi funcţionalitate sunt: tunelul Seikan (53,8 km,

Japonia), Eurotunel (51,5 km, Franţa - Marea Britanic), cele din Alpi şi Anzi.

c) Tunele rutiere cu lungimi remarcabile sunt construite în M-ţii Alpi între Franţa, Elveţia, Austria şi

Italia: Tunelul Simplon (19,8 km), Tunelul Saint-Gotthard (15 km), Tunelul Saint-Bernard. În Romînia se

remarcă tunelul feroviar minier Ostra-Leşu Ursului (6000 m), tunelul de la Teliu (Braşov-întorsura

Buzăului) etc.

d) Metrourile se impun prin funcţionalitate şi monumentalitate. Exemple sunt metrourile de la Londra

(381 km de galerii), Paris (233 km), New York (580 km) între insulele Manhatan şi Long Island, cel de la

Moscova, Viena, Madrid, Bucureşti, Sankt Petersburg etc.

e) Canalele au o importanţă deosebită. Se împart în canale fluviale şi maritime. Canale fluviale: Rin -

Main, Dunăre - Marea Neagră, Kiel, Marele Canal Chinez (1782 km) construit în mileniul III î.Hr. etc.

Canale maritime: Canalul Suez (1868), Canalul Panama (1914), Canalul Corint, Canalul Dunăre -

Marea Neagră (64 km lungime).

f) Apeducte hidrotehnice din Antichitate de la Segovia şi Valencia (Spania) şi Nîmes (Pont du Gard)

în Franţa şi urmele unor apeducte la Sarmisegetuza, Istria, Adamclisi.

g) Barajele şi lacurile de acumulare sunt construcţii monumentale cu funcţii complexe, inclusiv

turistice.Impresionante sunt lacurile de acumulare şi barajele de la Owen Falls (Uganda), Itaipu (pe rîul

Parana, la graniţa dintre Brazilia şi Paraguay), Bratsk (Rusia), Asswan (Egipt), Kariba (Zambezi) etc.

h) Turnurile se impun prin dimensiunile şi funcţionalitatea lor şi uneori conferă un accentuat caracter

turistic. Exemple sunt Turnul Eiffel (Paris), Tumul Cascadei Niagara, Turnul Ostankino (Moscova, 537 m),

Berlin (365 m), Toronto, Shanghai, construite pentru transmisiile TV.

i) Farurile reprezintă repere de ţărm pentru navigaţia maritimă, cum a fost Farul din Alexandria (283-

246 LHr.), ridicat în timpul domniei lui Ptolernaios al H-lea, dispărut într-un cutremur (1375), care avea o

înălţime de 140 m, fiind vizibil de la 60 km.

Atracţiile turistice sunt constituite şi de alte obiective economice, industriale (fabrici, furnale, saline,

mine vechi, uzine, gări, podgorii, herghelii), parcuri dendrologice (Baziaş, Simeria - Cinciş) şi grădinile

botanice din Londra, Berlin, Montreal. în Romвnia sunt recunoscute grădinile botanice din Cluj, Bucureşti şi

Galaţi.

De asemenea, reprezintă atracţii turistice tîrgurile, iarmaroacele, bazarurile cu caracter comercial. Ex.:

Tîrgul de fete de pe Muntele Găina. Sunt renumite tîrgurile şi expoziţiile anuale de la Berlin, Leipzig, Paris,

Londra, Harare, Moscova, Sankt Petersburg, New York, Bucureşti, Sevilla, Lisabona, Munchen, Tokyo etc.

j) Amenajările sportive sunt răspîndite în diferite zone ale lumii, din Antichitate şi pînă azi. Exemple

sunt: Stadionul Olimpic din Atena, Collosseum, amfiteatrele greceşti şi romane. Sunt celebre stadioanele

grandioase: Maracana - Rio de Janeiro, Sîn Siro - Milano, Lujniki - Moscova, Santiago Bernabeu - Madrid,

Wembley - Londra, precum şi complexele sportive olimpice de la Moscova, Sidney, Barcelona, Miinchen,

Montreal etc.

Edificiile cu funcţie turistică sunt parcurile de recreere, parcurile de agrement, cazinourile, fîntînile etc.

a) Parcurile de recreere pentru destindere şi recreere sunt răspîndite în marile oraşe. Exemple: Hyde

Park, Fontainebleau, Cişmigiu etc.

b) Parcurile de agrement sunt reprezentate de amenajări complexe care valorifică elementele naturale

de vegetaţie, cu instalaţii variate. Ex.: Disneylandurile din Orlando (California) şi Paris, parcul Prater din

Viena.

c) Cazinourile sunt societăţi comerciale pentru distracţie şi agrement situate în marile oraşe şi în

staţiunile turistice. Ca exemple, se pot aminti cazinourile din Monte Carlo, Baden-Baden, Nisa, Cannes, Las

Vegas etc.

d) Fîntînile au o dispunere centrală, cu caracter decorativ, în parcurile şi pieţele oraşelor. Au fost

construite în Grecia antică şi erau împrejmuite cu coloane ionice, cu portaluri şi statui. De exemplu, fîntînile

din Roma (Fîntîna Trevia), Atena (Fîntîna cu Nouă Guri), cele de la Versailles, Washington, Madrid etc.

*3*

Potenţialul SOCIO –DEMOGRAFIC cuprinde:

- populaţie

- aşezări: rurale, urbane

Potenţialul socio-demografic se impune prin aşezările rurale şi urbane cu o atracţie turistică deosebită.

Sunt solicitate pentru activităţile turistice aşezările antice ale Europei, Asiei, Americii şi Africii. Oraşele

sunt centre polarizatoare turistice cu capacităţi de cazare ridicate.

Satele turistice care au dotări tehnico-edilitare adecvate şi beneficiază de o atracţie turistică a cadrului

natural şi corespund exigenţelor de cazare prin pensiuni turistice dotate la nivel ridicat de confort

dinamizează activitatea turistică şi sporeşte potenţialul turistic al unei arii geografice.

De asemenea, satele conferă elemente de atracţie turistică prin elementele etnofolclorice, creaţiile

artistice artizanale, monumentele istorice şi de arhitectură. etc.

Structura potenţialului antropic

Sursa: Turcov, Elena, Direcţii de dezvoltare şi promovare a turismului în Republica Moldova, Editura

ASEM, Chişinău, 2002, p.71.

Situri și vestigii arheologice,

cetăți antice, dacice, medievale

Monumente istorice și de

artă, monumente istorice

religioase

Monumente de artă plastică,

locuri istorice

Arhitectură și tehnicгă

populară

Creație artisticг popularг

Manifestări populare

tradiționale

Muzee etnografice

Instituții de

cultură și

artă

Muzee și

case

memoriale

Hidrotehnice:baraje,

lacuri, poduri, canale,

hidrocentrale

Populație, așezări rurale și

urbane

Centre artizanale și

meșteșugărești, instituții sociale

Unități economice: industriale,

agricole

Vestigii și

monumente

istorice

Etnografie єi folclor

Cultural-

istoric

Tehnico-

economic

Socio-

demografic

POTENȚIAL

TURISTIC

ANTROPIC

Tema 6: POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL DIN REPUBLICA MOLDOVA

1. Arii protejate: rezervaţii ştiinţifice, parcuri naturale, monumente ale naturii, rezervaţii peisajiste,

rezervaţii naturale

2. Hidrografia

1. Rezervaţiile şi parcurile naturale. Arii protejate

Conform legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat:

Arie naturală protejată este un spaţiu natural, delimitat geografic, cu elemente naturale reprezentative şi

rare, desemnat şi reglementat în scopul conservării şi protecţiei tuturor factorilor de mediu din limitele

lui.

În prezent, ariile protejate constituie 1,42% din teritoriul Republicii Moldova, fiind delimitate în

următoarele categorii;

- rezervaţii naturale de stat 0,58%

- branişti 0,08%

- sectoare reprezentative de landşaft 0,65%

- monumente ale naturii 0,1%

- monumente de artă horticolă, grădini botanice, parcuri dendrologice, parcuri zoologice 0,017%.

Conform principiilor şi tipurilor elaborate de Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii, în

Republica Moldova au fost evidenţiate următoarele categorii de arii protejate.

Figura 1. Clasificarea ariilor naturale protejate de stat

Sursa: Legea Republicii Moldova privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr.1538-XIII din

25.02.98 //Monitorul Oficial al R.Moldova nr.66-68 din 16.07.1998

Arii naturale protejate de stat

1) delimitate în conformitate cu

clasificarea Uniunii

Internaționale de Conservare a

Naturii:

2) care nu țin de clasificarea

Uniunii Internaționale de

Conservare a Naturii

a) rezervație științifică;

b) parc național; c) monument al naturii;

d) rezervație naturală;

e) rezervație peisagistică (de peisaj geografic);

f) rezervație de resurse; g) arie cu management

multifunctițonal;

h) rezervație a biosferei;

a) grădina botanică; b) grădina dendrologică; c) monument de arhitectură peisageră;

d) grгdina zoologică

Rezervaţie ştiinţifică- spaţiu biogeografic terestru şi/sau acvatic de importanţă naţională cu statut de

instituţie de cercetări ştiinţifice, destinat menţinerii intacte a obiectelor şi complexelor naturale, conservării

biodiversităţii, elaborării bazelor ştiinţifice de protecţie a mediului.

Rezervaţie peisagistică (de peisaj geografic) - sistem natural omogen silvic, de stepă şi luncă,

de baltă şi mlastină, avînd valoare ştiinţifică, ecologică, recreativă, estetică, instructivă şi

educatională, destinat menţinerii calităţilor sale naturale şi efectuării unor activităţi economice

reglementate;

Rezervaţie naturală - spaţiu natural, valoros din punct de vedere ştiinţific, destinat păstrării şi

restabilirii unui sau a mai multor componente ale naturii pentru menţinerea echilibrului ecologic;

Rezervaţie de resurse - spaţiu natural care cuprinde resurse deosebit de valoroase, de

importanţă naţionaăa, protejate în scopul conservării lor pentru generaţiile viitoare;

Rezervaţie a biosferei - spaţiu geografic terestru şi/sau acvatic cu elemente şi formaţiuni fizico-

geografice, specii de plante şi de animale de importanţă naţională şi internaţională, cu statut de instituţie de

cercetări ştiinţifice, desemnat de UNESCO drept componentă a patrimoniului natural mondial.

Monument al naturii - obiect unic al naturii avînd o deosebită valoare ecologică, ştiinţifică,

culturală, istorică şi estetică;

Arie cu management multifuncţional - spaţiu terestru şi/sau acvatic (arie cu resurse gospodărite)

în care, concomitent cu conservarea naturii, se efectuează valorificarea reglementată a florei, faunei,

resurselor de apă şi păşunilor, se practică turismul reglementat;

a) REZERVAŢII ŞTIINŢIFICE

In limitele lor se exclude orice activitate antropică. Ele au un rol important în protecţia şi restabilirea

speciilor de animale şi plante rare, a ecosistemelor cu valoare de unicat. Pînă în prezent, în Republica

Moldova, au fost organizate cinci rezervaţii ştiinţifice.

Nr.

crt.

Denumirea Suprafaţa (ha) Localizarea

1. Codru 5177 Străşeni, s. Lozova

2. Iagorlîc 836 Dubăsari, s.Goian

3. Prutul de Jos 1691 Cahul, s.Slobozia Mare

4. Plaiul Fagului 5642 Ungheni, s.Rădenii Vechi

5. Pădurea Domnească 6032 Criva(Briceni)-Pruteni(Făleşti)

de-a lungul r.Prut

TOTAL 19378

Rezervaţia ştiinţifică "Codru"

Rezervaţie silvică, organizată în 1971, în baza ocolului silvic Lozova, r-nul Străşeni. Suprafaţa totală a

rezervaţiei este de 5177 ha. Are scopul de a prezerva pădurile de tipul celor din Europa Centrală. Este situată

la o distanţă de 49 km de Chişinău. Relieful este accidentat şi puternic fragmentat. Vegetaţia silvică este

reprezentată de păduri de foioase (de gorun, stejar şi fag) de tipul pădurilor central-europene, care se află la

limita estică a arealului lor. Covorul ierbos este format din peste 750 specii de plante. Sunt numeroase

speciile rare ocrotite de stat: pentru unele specii relictare, rezervaţia este unicul loc în spaţiul pruto-nistrean,

unde ele mai pot fi văzute. Bogată este şi fauna rezervaţiei, care este constituită din 34 specii de mamifere,

peste 100 specii de păsări, 7 specii de amfibii, 6 specii reptile şi peste 8000 specii de insecte. Aici putem

admira cerbul nobil, căprioara, mai rar pisica sălbatică, bursucul, jderul de pădure, nevăstuica. Dintre

păsările ocrotite, întîlnim buha mare, acvila ţipătoare mare, ciuful de pădure, şorecarul, egreta, viesparul etc.

Rezervaţia "Codru" este un veritabil laborator ştiinţific, ce păstrează un valoros genofond floristic şi

faunistic.

Rezervaţia ştiinţifică "Plaiul Fagului"

Rezervaţie silvică ce a fost organizată în 1991 în scopul ocrotirii făgetelor cu valoare de unicat. Suprafaţa

totală este de 5642 ha. Se desfăşoară în partea de nord-vest a Codrilor Centrali (s. Rădenii Vechi, r-nul

Ungheni). Vegetaţia rezervaţiei este reprezentată de păduri de foioase (fag, gorun, carpen, frasin, arţar) de

tip central-european. Sunt foarte valoroşi copacii de fag, care ating o înălţime de 30-40 m, un diametru

mediu al tulpinii de 80-100 cm şi o vîrstă de 80-150 ani.

Rezervaţia ştiinţifică "Pădurea Domnească"

A fost instituită în 1993. Suprafaţa totală este de 6032 ha (de la Criva de-a lungul r.Prut pînă la Pruteni)

A fost organizată în scopul prezervării celor mai reprezentative păduri de luncă şi a comunităţilor de plante

şi animale rare. Este cea mai bătrînă din ţinut şi una din cele mai vechi păduri de luncă din Europa. O

valoare deosebită îi conferă parcela cu stejari seculari, ce depăşesc vîrsta de 200-250 de ani, unii dintre ei

atingînd şi recorduri la înălţime: 30-35 m. Nicăieri în alt loc din Republica Moldova nu poate fi întîlnită o

atare grupare de arbori seculari. Rezervaţia ar putea prezenta nucleul unui viitor Parc Naţional al Prutului

de Mijloc.

Rezervaţia ştiinţifică "Prutul de Jos"

Rezervaţia a fost organizată în 1991, pe o suprafaţă de 1691 ha. Este situată în bălţile din Lunca

Prutului Inferior (s.Slobozia-Mare, r-nul Cahul) şi include în hotarele sale lacul Beleu şi lunca din jur.

Aproape 2/3 din suprafaţa rezervaţiei este ocupată de lacul Beleu. Suprafaţa lacului este de circa 628 ha,

însă ea variază semnificativ, în funcţie de nivelul apelor Prutului şi Dunării. Lacul Beleu este un sistem

foarte valoros, ce păstrează un important genofond de plante acvatice relicte. Fiind situate aproximativ la

paralela de 45° lat. nordică, deci la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord, aceste bălţi reprezintă

un loc important de pasaj pentru păsările migratoare. Dintre păsările rare pot fi întîlnite: egreta, lebăda,

lopătarul, pelicanul, cormoranul mic, huliganul-pescar, călifarul alb, ţigănuşul, raţa cu cap alb, raţa-suliţar,

pescarul albastru, barza albă, cătăliga, cocostîrcul, buhaiul de baltă, stîrcul-galben etc.Rezervaţia "Prutul de

Jos" are o valoare deosebită şi pentru stabilitatea unui echilibru în zona Prutului Inferior. Specialiştii în

protecţia mediului propun să se extindă suprafaţa rezervaţiei, încadrînd în limitele ei toate bălţile Prutului

Inferior, pînă la Cahul. Această nouă rezervaţie poate fi inclusă în rezervaţia biosferei Deltei Dunării.

Rezervaţia ştiinţifică "Iagorlîc"

A fost înfiinţată în 1988. Este situată la gura rîului Iagorlîc, pe malul stîng al Nistrului, în împrejurimile

golfului Goieni (r-nul Dubăsari ). Teritoriul rezervaţiei se desfăşoară pe o suprafaţă de 877 ha de teren uscat

şi 720 ha de suprafaţă acvatică. Rezervaţia a fost organizată în scopul conservării şi studierii condiţiilor

ecologice caracteristice bazinelor de apă din apropierea Nistrului.

b) PARCURILE NATURALE

În 1818, la Chişinău a fost amenajat primul parc orăşenesc -Parcul lui Ştefan cel Mare. Iar în deceniul

trei al secolului trecut, simultan cu înălţarea în oraş a Catedralei, în jurul acesteia a apărut un alt parc -

Scuarul Catedralei. Ambele parcuri sunt amenajate după acelaşi principiu, de la intrare spre centru duce o

reţea de alei radiale. În secolul al XlX-lea prin sate, pe lîngă conacurile boiereşti au început să apară parcuri,

a căror planificare liberă le imprima trăsăturile unor rezervaţii naturale. În republică, sunt aproape 20 de

parcuri naturale vechi. Din păcate, puţine şi-au păstrat aspectul iniţial şi sunt accesibile vizitării.

Parcul de lîngă comuna Drochia

Este prima, din Republica Moldova, realizare a amenajării parcurilor. în 1812, Demianovici a primit un

lot de pămînt în apropierea or. Drochia (r-nul Drochia), unde a construit un conac, a sădit livezi şi a

amenajat un parc. Aşezat pe un loc puţin ridicat, care, în trecut, era înconjurat de o alee de nucari, această

insulă verde se vede bine de pe şoseaua Leadoveni-Drochia.Valoarea acestui complex de livadă-parc se

manifestă prin particularităţile planificării şi rezolvarea reuşită a compoziţiei de landşaft, prin prezenţa

speciilor rare şi unicate, şi prin faptul că după acest model au fost amenajate şi alte ansambluri similare.

Parcul din Mîndîc

Parcul din s. Mîndîc, r-nul Drochia, a fost amenajat în 1896, pe lîngă reşedinţa de vară a moşierului

Oganovici, numită de el "Vila Mîndîc", şi ocupă partea de nord-vest a teritoriului vilei 'pe o suprafaţă de 10

ha. La răsărit şi la sud se învecinează cu livezi.Dendroflora în parc e reprezentată prin mai mult de 30 de

specii, unele dintre ele fiind rare.

Parcul din Mileşti

Acest parc a fost amenajat în a doua jumătate a sec. al XlX-lea pe o pantă lină lîngă comuna Mileşti (r-n

Nisporeni). Parcul ocupă suprafaţa de aproximativ 1 ha. Reprezintă un interes deosebit prin cele două

exemplare de ginkgo, din care s-au păstrat numai o singură specie, ce creşte în munţii Chinei.

Parcul din Brînzeni

Un original complex de livadă-parc a fost amenajat la mijlocul secolului trecut la marginea comunei

Brînzeni (r-n Edineţ). El se întindea pe panta de sud şi cuprindea livezi, bunuri agricole, plantaţii cu alei. S-a

păstrat bine porţiunea de parc de lîngă clădirea fostului conac moşieresc. Parcul din Brînzeni prezintă interes

pentru specialişti şi pentru cei ce iubesc natura prin compoziţia sa, prin cele 30 de specii şi forme de copaci.

Parcul din Ivancea

În anul 1880, la marginea comunei Ivancea (r-n Orhei), a fost pus începutul unui parc cu o suprafaţă de

5 ha. Parcul din Ivancea e considerat unul dintre cele mai frumoase din republică.

Parcul din Hîncăuţi

La sfîrşitul secolului trecut, lîngă comuna Hîncăuţi (r-n Edineţ), pe o colină, parţial ocupată de pădurea

de stejar, a fost amenajat un parc pe o suprafaţă de 5 ha. în prezent, parcul ocupă 27 ha.

Parcul din Bălăbăneşti

Acest parc este unul dintre cele mai interesante din Republica Moldova. El a fost amenajat la hotarul

dintre sec. al XIX-lea - XX-lea şi se întinde pe o pantă în apropierea comunei Bălăbăneşti (r-n Criuleni),

pe o suprafaţă de 5 ha. Dendroflora numără peste 44 de specii şi forme de arbori şi arbuşti, cei mai mulţi

fiind exotici.

Parcul din Ţaul

În anul 1901, în apropierea comunei Ţaul (r-n Donduşeni), pe pămînturile cumpărate de la moşierii

mici, financiarul din Petersburg, A.I. Pomer, a început construcţia conacului său. Alături a fost sădită viţă

de vie, livezi de nucari, pomi fructiferi. Parcul cu livezile şi viile, cuprinse în hotarele lui, ocupă aproape

60 ha, pe cînd suprafaţa parcului propriu-zis e de 46 ha. Dintre bătrînele parcuri din Republica Moldova

cel din Ţaul este cel mai mare şi mai interesant.

Totuşi, acest parc nu e numai un monument al arhitecturii peisagistice, ci şi una dintre valoroasele

comori dendrologice din partea de nord-est a ţării noastre. în parc, sunt 128 de specii şi 24 forme unicat de

arbori şi arbuşti, 99 de specii reprezintă flora continentului euroasiatic, iar 29 de specii reprezintă flora

Americii de Nord. 91 de specii se găsesc pe întreg teritoriul republicii.

Parcul din Lipcani

După mărturiile băştinaşilor, parcul a fost amenajat, în 1900, în apropiere de oraşul Lipcani (r-n

Edineţ) şi ocupă o suprafaţă de aproximativ 18 ha. In parc, sunt numeroase specii rare de arbori. Aici cresc

65 de specii şi forme de arbori şi arbuşti.

c) MONUMENTE ALE NATURII

Monumentele naturii se clasifică în:

a) geologice şi paleontologice: peşteri, grote, stînci, rîpe, recife, cariere, pîlnii carstice, alte obiecte

unice sau reprezentative din punct de vedere geologic, descoperiri paleontologice;

b) hidrologice: lacuri, alte bazine acvatice, izvoare, rîuri, albii vechi şi alte obiecte unice sau

reprezentative din punct de vedere hidrologic;

c) zoologice: arii luate sub protecţie în scopul conservării habitatelor unice sau tipice ale speciilor de

animale rare, precum şi a unor specii de animale rare sau periclitate;

d) botanice: teritorii luate sub protecţie în scopul conservării habitatelor unice sau tipice ale speciilor

de plante endemice, relicte, comunităţi ale lor, precum şi a unor specii de plante rare sau periclitate, a

arborilor seculari;

e) mixte: spaţii în care se întîlnesc elementele enumerate la lit.a)-d);

f) specii de plante şi animale rare.

In Republica Moldova, sunt protejate de stat 2681,8 ha.

Monumente ale naturii geologice şi paleontologice

Pestera „Emil Racovita”

Este situata linga comuna Criva (r-n Briceni), în nordul republicii, şi ocupă locul trei în Europa şi

locul şapte din lume printre peşterile în ghips. A fost descoperită în anul 1959, iar cercetările ştiinţifice au

început în anul 1977. La ora actuală, sunt cunoscute şi cercetate circa 90 km de labirinturi şi tuneluri, situate

în 3-4 niveluri. Tunelurile se lărgesc pe alocuri, formînd Săli mari. Cele mai remarcabile sunt: „Sala celor o

sută de metri”, „Sala aşteptării”, „Soborul”, care ating lungimi de 60-100 m, lăţimi ce variază între 30 m şi

40 m, şi înălţimi de pîna la 11 m. Plafoanele se sprijină pe coloane impresionale. In golurile carstice se află

peste 20 de lacuri.

Complexul Raşcov

Include partea de vest a Dealului Roşu din împrejurimile comunei Rascov, r-n Dubasari, cu o suprafaţă de

123 ha. Este un exponent clasic al fenomenelor carstice.

Cheile Buteşti

Sunt amplasate la sud de satul Buteşti (r-n Glodeni), pe o suprafata de 110 ha. Rîuleţul Camenca sapă

un defileu pitoresc prin corpul şirului de recife calcaroase din zona Prutului.

Defileul Duruitoarea

La est de comuna cu acelasi nume (r-n Rîşcani), rîuletul Duruitoarea, a săpat prin şirul de toltre un defileu

adînc. Grota Duruitoarea Veche este cunoscută în întreaga lume, ca o renumită aşezare umana din epoca

pietrei cioplite. Grota formată din trei camere are o lungime totală de 49 m şi o înălţime de 5-9 m.

Reciful „Stînca Mare”

Este cel mai sudic recif din şirul de toltre ale Prutului. E situat lînga comuna Cobani (r-n Glodeni).

Reciful are o lungime de 1000 m si o latime relativa de peste 20 m.

Monumente hidrologice: lacuri, rîuri, izvoare, albii vechi şi alte obiective unice sau reprezentative,

din punct de vedere hidrologic. In total, sunt declarate monumente ale naturii 31 de obiective hidrologice, cu

o suprafaţă de circa 100 ha.

Monumente botanice: Sunt protejate de lege 13 sectoare de pădure- monumente ale naturii, cu o

spurafaţă de 125,2 ha. Cele mai reprezentative sunt: Padurea Lipnic, Hîrjăuca-Sipoteni, Cuhureşti, Rudi-

Gavan s.a. Se remarcă arborii seculari. In total în Republica Moldova, sunt 158 de arbori seculari. Mulţi

dintre aceştea au o valoare sentimentală, fiind legaţi prin legende de anumite evenimente istorice, ca

„Stejarii lui Ştefan cel Mare şi Sfînt”(unul în satul Cobalnea (Şoldăneşti) şi altul în pădurea Căpriana),

„Stejarul lui Petru” din padurea Petruseni, r-n Rîşcani.

d) REZERVAŢII NATURALE

Reprezintă spaţii naturale, valoroase din punct de vedere ştiinţific, destinate păstrării şi restabilirii

unuia sau mai multor componente ale naturii, pentru menţinerea echilibrului ecologic. Rezervaţiile naturale

sunt de trei categorii: silvice, de plante medicinale şi mixte.

In lista ariilor protejate se numără 51 de rezervaţii naturale silvice (cu o suprafaţă de 5001 ha). Din

acestea vom nominaliza rezervaţiile: Sadova, Selişte-Leu, Climăuţi, Stînca, Copanca, Leuntea, Flămînda,

Condriţa, Şaptebani, Vadul lui Isac.

Alte 9 sectoare naturale sunt rezervaţii de plante medicinale: pădurea Rosoşeni, Cernoleuca,

Logăneşti, Sărata Galbenă, Selişte ş.a. Au fost organizate trei rezervaţii mixte: lunca inundabila a Prutului, la

sud de oraşul Cantemir, ecosistemul acvatic „Lebăda albă”, la nord-vest de oraşul Leova, mlaştina Togai, în

lunca Nistrului lîngă s. Crocmaz (r-n ŞtefanVodă).

e)REZERVAŢII PEISAGISTICE

Rezervaţiile peisagistice constituie o categorie aparte, ce include 41 de rezervaţii de peisaje

geografice cu o suprafaţă totală 34200 ha.

Rudi - Arioneşti

Peisaj geografic de un farmec deosebit. E situat la 10-15 km de orasul Otaci (r-n Ocniţa), pe malul

drept al Nistrului şi include în limitele sale trei defileuri împădurite: Rudi, Arioneşti şi Tătărăuca, cu o

suprafaţă totală de 916 ha.

Valea Adîncă

Aceasta configuraţie geografică, situată în partea de nord-est a comunei Raşcov, pe o suprafaţă de

214 ha, include trei defileuri cu maluri stîncoase, pe alocuri greu accesibile.

Saharna

Rezervaţia este situată în valea Nistrului, la o distanţă 8 km de Rezina, 45 km de or. Orhei şi 120 km

de Chisinău. Suprafaţa rezervaţiei este de 674 ha. Defileul îşi datorează renumele mănăstirii Troiţa,

întemeiată la 1776. Pe panta din dreapta defileului, se deschid „uşile” unei mănăstiri rupestre (sec. al XIV-

lea- al XV-lea )

Ţîpova

Rezervaţia peisagistică Ţîpova se evidenţiază printr-o atractivitate deosebită. Este situata pe malul

drept al Nistrului, satul Tipova (r-n Rezina). Cuprinde în arealul său malul de piatră abrupt al Nistrului

împreună cu defileul rîuleţului Ţîpova, desfăşurîndu-se pe o suprafaţă totală de 306 ha.

La Castel

Printre peisajele din zona recifelor calcaroase din bazinul Prutului de Mijloc se distinge defileul

rîuleţului Racovăţ. Denumirea misterioasă e determinată de o legendă. Se spune că pe una dintre stîncile

greu accesibile, cîndva se înălţa un castel. Locurile din împrejurimi- poteca ce ducea spre castel, peştera,

defileul pitoresc al Racovăţului- păstrează peste ani frumoasa denumire „La Castel”. Suprafaţa totală a ariei

protejate este de 746 ha (Gordinesti, r-n Edineţ).

Feteşti

Rezervaţia include în limitele ei defileul rîuleţului Draghişte, cu o suprafaţă de 555 ha, şi este situată

la nord-est de satul cu acelaşi nume (r-n Edineţ).

Suta de Movile

Rezervaţia peisagistică „Suta de Movile” reprezintă un fenomen unic în spaţiul dintre Nistru şi Prut.

Prima atestare documentară a acestui obiectiv natural o găsim în cunoscuta lucrare a lui D.Cantemir

„Descrierea Moldovei”, care îl numeşte „Centum monticulli”. Situată în valea Prutului de Mijloc, la est de

satele Branişte şi Cobani , peisajul natural este o expresie şi o consecinţă a alunecărilor masive. Peisajul

natural „Suta de Movile” ocupă o suprafaţă de 1600 ha, desfăşurîndu-se pe o lungime de 8 km şi o lăţime ce

variază între 1,7 km si 2 km, paralel cu lunca Prutului. Pe acest teritoriu se află peste 3500 de movile ovale

sau alungite, de diferite mărimi şi înălţimi: de la 1-3 m, pîna la 30 m. Rezervaţia „Suta de Movile” prezintă o

reală valoare ştiinţifică nu numai ca fenomen geologic deosebit, dar şi din punct de vedere floristic.

Trebujeni

Rezervaţia peisagistică Trebujeni se desfaşoară în valea rîului Răut, între satul Furceni şi Trebujeni

pe o suprafaţă de 500 ha şi cuprinde două sectoare naturale: „Jeloboc-Furceni” şi „Trebujeni”.

Sectoarele naturale constituie doar 10 % din teritoriul Republicii Moldova, însă majoritatea lor sunt

dispersate în parcele mici, fiind supuse intens antropizării. Ariile protejate reprezintă doar o parte

neînsemnată din fondul natural primar, iar protecţia lor se impune ca un imperativ major. Rezervaţiile,

monumentele naturii, fondul forestier naţional reprezintă un eventual potenţial pentru dezvoltarea turismului

în Republica Moldova. Punerea acestor zone în circuitul turistic planificat ar contribui la o valorificare şi o

protejare mai complexa a potenţialului turistic natural.

*2*

Toate rîurile Republicii Moldova fac parte din bazinul Mării Negre şi curg de la nord-vest spre sud-

est. Reţeaua hidrografică a republicii constă din sistemele rîurilor Nistru, Prut şi rîurile ce se varsă în lacurile

dunărene şi lacurile din apropierea Mării Negre. Pe teritoriul Republicii Moldova curg 3085 de rîuri mari şi

mici, pîraie permanente şi temporare, din ele 7 rîuri avînd circa 100 km, iar 247 — 10 km.

Fluviul Nistru

Botezat de romani Tiras ( ceea ce în traducere înseamnă "apă repede"), de turci - Turla, de greci -

Dinastris, a rămas pentru romвni Nistru — fluviu cu semnificaţii istorice deosebite. Mai mult de jumătate

din pămîntul republicii e situat în bazinul acestei artere fluviale. Nistru îşi are obîrşia în munţii Carpaţi şi îşi

poartă apele pe pămînt ucrainean pe o distanţă de circa 700 km, intrînd în spaţiul nostru lîngă comuna

Naslavcea, de unde, şerpuind printre stînci şi holde mănoase, pe o distanţă de 660 km, îşi încheie calea în

Marea Neagră, lîngă Cetatea Albă. La vărsare formează un liman mare. Îşi adună apele pe o suprafaţă de

72100 kmІ. Cei mai mari afluenţi ai Nistrului, în limitele Republicii Moldova, sunt: Răut, Ichel, Botna,

Ciorna, Bîc (din partea dreaptă), Ocniţa, Camenca, Beloci, Molochiş, Rîbniţa, Iagorlîc (din partea stîngă).

Peisajele naturale sunt de un pitoresc deosebit, îmbinarea dintre stîncile enorme, cioplite de-a lungul

mileniilor de apă curgătoare, de ploaie şi vînt, defileurile împădurite, prin care trec rîuleţe grăbite, formînd

cascade de apă zgomotoase, au creat configuraţii geografice irepetabile. Departe de hotarele ţării sunt

cunoscute peisajele de la Rudi-Arioneşti, Saharna, Tipova, Raşcov, Valea Adîncă, (Calaraşovca), "La 33 de

vaduri", Climăuţi etc.

Rîul Prut

Îşi are obîrşia în Carpaţi şi se varsă în Dunăre lîngă comuna Giurgiuleşti, r-n Cahul. Masivul

calcaros, prin care Prutul îşi croieşte calea, este intersectat de văile adînci ale afluenţilor, care ornează

defileuri cu adîncimi de pînă la 150-l80m. Rîuleţele Larga, Vilia, Lopatnic, Camenca, Ciuhur, Racovăt,

Draghişte şi-au tăiat calea printre stînci enorme, formînd peisaje pitoreşti.

Dunărea

Dunărea, al doilea fluviu european, după Volga, ca lungime (2860 km) pe teritoriul Republicii

Moldova parcurge circa 1 km, în care este inclus şi punctul de confluenţă cu rîul Prut.

Segmentul aflat pe teritoriul Republicii Moldova prezintă o importanţă ştiinţifică deosebită, practic, de aici

începînd rezervaţia biosferei Deltei Dunării.

Rîul Răut

Este cel mai mare afiuent al Nistrului, şi al treilea rîu ca lungime, din spaţiul dintre Nistru şi Prut.

Izvorăşte lîngă localitatea Rediul Mare (r-n Ocniţa), ducîndu-şi apele pe o distanţă de 286 km pînă la

vărsarea în Nistru, lîngă localitatea Ustia (r-n Dubăsari). Bazinul rîului atinge o suprafaţă de 7760 km".

Răutul este cel mai mare rîu care se află în spaţiul pruto-nistrean.

Rîul Cogîlnic

Cogîlnicul izvorăşte de lîngă satele Iurceni şi Bursuc, din r-n Nisporeni.De numele său sunt legate şi

originile numelui de familie Kogălniceanu şi al satului Cogîlnicean din jud.Orhei.

Rîul Bîc

Este al doilea afluent al Nistrului, ca lungime (115 km), şi al şaselea, în ierarhia rîurilor ce scaldă

pămînturile Republicii Moldova. In valea rîului sunt două lacuri naturale: Bîcovăţ şi Calfa, iar în 1963 lîngă

Ghidighici a fost construit un lac de acumulare. Pe malurile Bвcului este situată capitala Republicii

Moldova, municipiul Chişinău.

Rîul lalpug

Rîu din sudul Republicii Moldova şi regiunea Odesa (Ucraina). Arc o lungime de 142 km, iar

suprafaţa bazinului e de 3289 kmІ. Izvorăşte în partea de nord a comunei Javgur (r-n Cimişlia) şi se varsă în

lacul Ialpug.

Lacuri naturale

Lacul Beleu ocupă 628 ha sau 1/3 din suprafaţa rezervaţiei Prutul de jos. Acesta este un relict al Dunării şi

are o vechime de peste 5-6 mii de ani. Adîncimea lui variază între 0,5 – 2 m, lungimea - 5 km, lăţimea -2

km. Apa pătrunde în Beleu prin 2 gîrle şi se scurge prin una. Lacul este un loc de popas pentru multe păsări

migratoare de apă şi de baltă.

Lacul Manta este cel mai mare lac din Republica Moldova avand o suprafaţă de 2100 ha. Lumea acvatică a

acestuia este reprezentată de 23 specii de peşti (caras argintiu, biban, obleţ, babuşcă, şalău, crap), diferite

specii de păsări, animale şi plante acvatice, care pot fi privite în timpul plimbărilor cu barca. Lacul poate fi

valorificat în timpul călătoriilor ca loc de odihnă, sau pescuit.

Lacul AntoneştiSe află lîngă comuna Antoneşti, jud. Cahul. Lacul este mic, are o suprafaţă de circa 50 ha şi

o adîncime maximă de 2 m.

Limanul Cuciurgan. Reprezintă un lac nu prea mare care s-a separat în trecut de limanul Nistrului.

Lungimea lui este de 12 km şi lăţimea maximă de 4 km. Este foarte valoros din punct de vedere floristic şi

faunistic: aici a fost atestată prezenţa a numeroase specii de plante acvatice, rare în flora Republicii

Moldova, ca şi a unor specii de animale pe cale de dispariţie.

Albia veche a Nistrului. In categoria lacurilor naturale poate fi inclusă şi vechea albie a Nistrului, care

acum cîteva secole şi-a format o altă albie pe o cale mai scurtă, îşi are începutul în partea de nord a comunei

Copanca (Căuşeni) înconjurînd trei comune - Copanca, Leuntea şi Talmaza - şi avînd configuraţia unei

potcoave, după ce formează 5 coturi bruşte în cotul său, se sfîrşeşte în partea de nord-est a comunei Talmaza

(Ştefan-vodă), nu departe de albia minoră a Nistrului. Localnicii numesc această albie ''Nistrul vechi".

Lacuri artificiale

In scopul compensării deficitului de apă din republică, au fost construite peste 1600 de lacuri

artificiale şi iazuri, cu o suprafaţă totală de 160 kmІ şi un volum mediu de circa 1,8 km3. Cele mai mari sunt

lacul de la Stînca-Costeşti (Prut), Dubăsari (Nistru), Ghidighici (Bac).

Izvoare

In Republica Moldova sunt peste 3000 de izvoare. Sunt renumite izvoarele cu apă minerală de la

Oniţcani, Hîrjăuca, Cerneşti etc. Unele izvoare se remarcă prin debite considerabile: Cotova, Horodişte,

Bursuc, Codreni, Vărăncău, Jeloboc etc.

Apele minerale curative

Republica Moldova dispune de ape minerale de o compoziţie chimică variată, care pot fi folosite la tratarea

multor afecţiuni. Raionul Ungheni dispune de rezervele cele mai mari, unde funcţionează o clinică de

hidroterapie care foloseşte ape cu hidrogen sulfurat din sonde. Mari rezerve de ape puternic mineralizate au

fost depistate în sudul republicii, în r-nul Cahul. Ele conţin iod, brom, hidrogen şi alţi compuşi importanţi

din punct de vedere balneologie, în acest scop, la Cahul a fost amenajată o staţiune balneologică.

Tema: 7 POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC DIN REPUBLICA MOLDOVA

1. Biserici de lemn

2. Schituri şi mănăstiri rupestre

3. Biserici de piatră

4. Mănăstiri

5. Muzee şi case memoriale

6. Fabrici de vin

1.Biserici de lemn:

Biserica "Sf. Mihail" din Târnova (r. Edineţ). Biserica de lemn din Târnova, exemplu elocvent al

arhitecturii rurale, aparţine, după particularităţile sale, stilisticii sec. al XVIII-lea.

Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului" din Vorniceni (r.Străşeni). Către sfârşitul sec. al

XVIII-lea, în arhitectura bisericilor de lemn pătrund primele influenţe stilistice specifice edificiilor de cult

realizate în piatră. Biserica din Vorniceni, este construită în 1839. Biserica a fost restaurată în anii '70 ai sec.

al XX pereţii de lemn fiind acoperiţi cu tencuială.

Biserica de lemn "Sf. Nicolae" din Horodişte ( r.Donduşeni). De acelaşi tip ca şi biserica din

Vorniceni este şi biserica din Horodişte, construită în 1797.

Biserica de lemn "Acoperământul Maicii Domnului" din Palanca (r.Ştefan-Vodă). Biserica din

Palanca, construită la frontiera sec. al XVIII-lea- al XlX-lea, este situată în nordul Republicii Moldova,

tipologic fiind apropiată de bisericile de lemn din Vorniceni şi Horodişte.

Biserica de lemn "Sf Treime" din Larga. ( r.Briceni) este construită în centrul aşezării în 1897.

în construcţiile bisericii de la Larga domină tradiţiile arhitecturii medievale moldoveneşti în

prelucrarea lemnului, eclectismul edificiului atestând epoca finală de dezvoltare a stilisticii bisericilor de

lemn din Basarabia.

2. Schituri şi mănăstiri rupestre

Schitul de la Butuceni (r. Orhei). Alături de bisericile şi mănăstirile de pe teritoriul Republicii

Moldova, o importanţă deosebită au avut-o schiturile şi mănăstirile rupestre, care se întâlnesc pe malurile

Nistrului şi Răutului.

Unul dintre cele mai vechi monumente rupestre — schitul din satul Butuceni (comuna Trebujeni, r.

Orhei) (împrejurimile Orheiului Vechi) se află în apropierea satului Butuceni, la aproximativ 17 km de

municipiul Orhei, fiind înfiinţat în sec. al XV-lea. În prezent, schitul de Ia Butuceni face parte din rezervaţia

istorico-naturală "Orheiul Vechi".

Schitul "Adormirea Maicii Domnului" din Ţipova (r.Rezina). Un interes deosebit îl prezintă şi

schiturile-mănăstiri, situate pe malurile abrupte ale Nistrului şi Răutului. Schitul se află în apropierea

satului Ţîpova. Constituit pe parcursul sec. al XVI-lea - XVlI-lea, schitul, cu, înălţimea de circa 100 m

capătă amploarea unui ansamblu arhitectonic complex, alcătuit din mai multe compartimente amplasate pe

trei niveluri.

3.Biserici de piatră

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Căuşeni. Datarea acestei biserici este incertă, invocându-

se diferite versiuni ale construcţiei iniţiale: epoca lui Petru Aron (1454-1457), a lui Vasile Lupu (1634-1653)

şi a lui Grigore Calimache (1761-1764; 1767-1769)

Catedrala "Sf. Dumitru" din Orhei. Pe o colină din apiopierea municipiului Orhei se află una dintre

ctitoriile domnitorului moldovean Vasile Lupu (1634-1653), construită în 1636. Edificiul cu o lungime de 24

m şi o înălţime de 9 m este divizat în trei părţi: pronaos, naos şi altar. In apropierea bisericii, se înalţă

monumentul lui Vasile Lupu (sculptor Oscar Han, arhitect Robert Kurt, 1938).

Biserica "Naşterea Maicii Domnului'' (Mazarache) din Chişinău. Printre cele mai vechi monumente

ecleziastice, păstrate pînă azi în centrul istoric al oraşului, biserica Mazarache este situată nu departe de râul

Bâc, pe una dintre cele trei coline, în jurul cărora s-a construit Chişinăul medieval.

Biserica "Sfinţii împăraţi Constantin si Elena" din Chişinău. Un important reper în sistemul urbanistic

al Chişinăului medieval, Alături de bisericile Mazarache şi Buna-Vestire, biserica ''Sfinţii împăraţi

Constantin şi Elena", situată pe strada Circului, este una din cele trei dominante ale vechiului centru istoric

al capitalei. ( Conform pisaniei, ctitorul bisericii, spătarul Constantin Râşcanu, a zidit acest lăcaş în 1777.

urmând, în linii generale, tradiţiile medievale moldoveneşti.

Biserica "Sf. Nicolae" din Bălţi. Cel mai timpuriu monument de arhitectură din municipiul Bălţi este

biserica "Sf. Nicolae", construită în anii 1791-1795 de către arhitectul austriac Weisman după tipul de

edificii romano-catolice.

Catedrala "Naşterea Domnului " din Chişinău. Una dintre construcţiile de importanţă majoră în

ansamblul arhitectural al centrului capitalei şi punct de reper în dezvoltarea urbană.

Catedrala "Schimbarea la faţă" din Tighina. Cea mai timpurie biserică din Tighina, apărută, probabil,

concomitent cu cetatea de lemn (sec. al XV-lea), a fost "Adormirea Maicii Domnului". Conform legendei,

aici, în 1482, s-a rugat Ştefan cel Mare, oprindu-se în drum spre Cetatea Albă.

Biserica "Sf. Pantelimon" din Chişinău. La intersecţia străzilor Vlaicu Pârcălab şi 31 August 1989 din

centrul Chişinăului se află biserica "Sf. Pantelimon", ctitorie a grecilor Victor şi Ion Sinadino ("Biserica

grecească"), construită după proiectul artitectului A. Bernardazzi în 1891.

Paraclisul "Alexandru Nevski" din Ungheni. La limita sec. al XlX-lea - al XX-lea, un rol aparte în

dezvoltarea arhitecturii locale l-a jucat A. Bernardazzi. După proiectele sale şi cu participarea sa nemijlocită,

în Basarabia au fost construite mai mult de 30 de edificii, unde au fost utilizate pe larg procedee şi elemente

împrumutate din arhitecturi le italiană, bizantină şi rusă.

Capela gimnaziului de fete din Chişinău (actuală biserică "Sfânta Cuvioasa Teodora de la Sihla "). în

centrul Chişinăului, aproape de intersecţia străzilor Puşkin şi 31 August 1989, se află două edificii construite

de cunoscutul arhitect A. Bernardazzi: Capela şi clădirea gimnaziului de fete "Dadiani" (1900).

4.Mănăstiri basarabene

Mănăstirea "Adormirea Maicii Domnului" din Căpriana (r.Străşeni). Mănăstirea Căpriana a fost

fondată în sec. al XV-lea, pe timpul lui Alexandru cel Bun, reconstruită de Ştefan cel Mare înainte de 1470.

Ansamblul include bisericile Adormirea Maicii Domnului" (1545), "Sf. Nicolae" (1840) şi "Sf.

Gheorghe'" (1907), cărora li se alătură casa stareţului, trapeza şi chiliile.

Mănăstirea "'Sfânta Treime" din Saharna (r.Rezina). Complexul monastic este situat într-unul din

defileuriie pitoreşti din apropierea comunei Saharna, la 8 km de oraşul Rezina şi la 14 km de staţia de cale

ferată Râbniţa. Nucleul istoric al mănăstirii îl constituie un vechi schit rupestru, care-şi are originile în sec.

al XVI-lea -al XVIl-lea. La o depărtare de 200 m mai jos, pe trei terase ce se succed, se află construcţiile

mănăstirii "Sfânta Treime", întemeiată în 1777 de monahul Vartolomeu.

Mănăstirea "Înălţarea Domnului" din Hârjăuca (r.Călăraşi). Fondată în 1740, într-o vale din

apropierea comunei Hârjauca din centrul Republicii Moldova, mănăstirea este înconjurată de stânci abrupte,

având o singură cale de acces, spre nord. Biserica "Înălţarea Domnului" poartă amprentele stilului clasicist -

plan cruciform cu cupolă, absidă circulară la răsărit şi faţade de dimensiuni mici, dreptunghiulare.

Mănăstirea "Naşterea Maicii Domnului" din Curchi (r. Orhei). Ansamblul monastic din satul

Curchi, conform izvoarelor documentare, a fost înfiinţată în 1773. Potrivit însă legendelor existente, ar

avea legătură cu epoca lui Ştefan cel Mare. Este una dine cele mai mari şi mai frumoase mănăstiri de călugări

din Moldova.

Mănăstirea "Sfânta Treime" din Rudi (r. Soroca). Într-o vale pitorească din nordul Republicii

Moldova, pe teritoriul rezervaţiei naturale Rudi-Arioneşti, se află ansamblul monastic "Sfânta Treime",

constituit în a doua jumătate a sec. al XVII-iea. In complexul arhitectural, se evidenţiază biserica, construită în

1772, care poartă acelaşi nume ca şi mănăstirea.

Mănăstirea "Înălţarea Domnului" din Japca (r.Floreşti).Mănăstirea din Japca, întemeiată ca schit pe la

mijlocul sec. al XVl-lea, de către călugării de la Deleni, care au părăsit schitul din cauza năvălirilor tătare, este

situată în nord-estul Republicii Moldova, pe malul Nistrului. Manastirea de călugăriţe Japca este singura

manastire din Basarabia care a ramas deschisa in toata perioada sovietica.

Mănăstirea "Noul Neamţ" din Chiţcani (r.Căuşeni) .Complexul monastic de la Chiţcani este unul dintre

cel mai vast şi impunător de pe teritoriul Basarabiei. Este situat în apropierea Tighinei pe malul drept al

Nistrului. Istoria fondării sale e strâns legată de mănăstirea Neamţ (sec. al XlV-lea) - vestit centru de cultură

al Moldovei medievale.

5.Muzee şi case memoriale

Muzeul de Arheologie şi Etnografie al Academiei de Ştiinţă a Republicii Moldova. Fondat în

1977, având la bază expoziţia arheologică organizată la 1958, în blocul central al AŞ. a R.M. (bd. Ştefan cel

Mare 1). Subdiviziune a Institutului de Arheologie şi Istorie al A.Ş. a R.M. deschis pentru public în 1986.

În prezent, se află într-o clădire construită la sf. sec. al XlX-lea după proiectul arhitectului A. Bernardazzi

(str. Mitropolitul G. Bănulescu-Bodoni 35).

Muzeul Naţional de Arte Plastice. Fondat în 1939 de către sculptorul şi pictorul Alexandru

Plămădeală şi alţi artişti basarabeni. Fondurile se formează pe baza colecţiei personale a fondatorilor şi a

donaţiilor. În vara anului 1941, muzeul este evacuat la Harikov ( Ucraina) şi dispare aproape în întregime.

Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naţională. Organizat în octombrie 1889 pe baza colecţiei

de exponate a primei expoziţii agricole din Basarabia. Fondat ca muzeu agricol, iar peste puţin timp Muzeu

Zoologic, Agricol şi de Meşteşuguri Populare al Zemstvei Guberniale, pe parcursul activităţii sale a fost de

mai multe ori reorganizat. în 1926 devine Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Chişinău, în 1937 —

Muzeul Regional al Basarabiei, în 1940 — Muzeul Republican de Studiere a Ţinutului al R.S.S.M., în 1957 -

Muzeul de Stat de Istorie şi Studiere a Ţinutului al R.S.S.M., actualmente - Muzeul Naţional de Etnografie şi

Istorie Naturală. Patrimoniul Muzeului îl constituie numeroase colecţii geologice, paleontologice, zoologice,

entomologice, arheologice, etnografice, numismatice, multe dintre ele fiind foarte valoroase şi chiar unicat. Cu

valoare de unicat sunt scheletul unui Dinoterium Gigantisimus, tezaurele arheologice Lărguţa (r. Cahul),

Cărbuna, Doroţcaia, colecţia de covoare basarabene ş.a. Piese din colecţiile Muzeului au fost expuse la

diverse expoziţii organizate în multe ţări din Europa, America, Africa, Asia. Patrimoniul lui serveşte drept bază

ştiinţifică pentru cercetătorii din diverse domenii, pentru oamenii de creaţie. Muzeul dispune de o numeroasă

bibliotecă ştiinţifică, de săli de expoziţii permanente şi temporare. Patrimoniul muzeului numără peste 135 mii

exponate.

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. Inaugurat în 1987, în sediul reconstruit al fostului Liceu

Regional. Muzeul gestionează şi păstrează peste 263 mii de exponate. Pe lângă sediul cultural al muzeului,

străjuit simbolic de lupoaica cu fraţii Romulus şi Remus, tot în structura muzeului se mai află Casa memorială

Sciusev, Casa memorială C.Stamati din Ocniţa , Conacul familiei Lazo din Piatra ( Orhei) şi Casa-muzeu

Carol II din Varniţa.

Casa-Muzeu "A.S.Puşkin" (str. Anton Pann 19, Chişinău) în casa negustorului rus Naumov, unde

timp de două luni (septembrie-noiembrie 1820) a locuit poetul, la 10 februarie 1948 a fost inaugurată

Casa-muzeu "A.S.Puşkin". Astăzi muzeul are două săli de expoziţie.

Fondurile muzeului numără peste 30 mii unităţi de păstrare: obiecte unice de epocă, pânze, gravuri,

obiecte de artă plastică decorativă şi de uz casnic, podoabe, cărţi, exlibrisuri din sec. al XVI11-lea - al XlX-lea.

Muzeul Etnografic al Meşteşugurilor Artistice Populare din Republica Moldova. Înfiinţat (filială a

Muzeului de Stat de Studiere a Ţinutului din RSSM, actualul Muzeu Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală)

în octombrie 1984 în comuna Ivancea, r.Orhei, într-un fost conac boieresc, el însuşi monument de arhitectură

din sec. al XlX-lea. Cuprinde valoroase colecţii de obiecte originale, reflectând istoria şi cultura poporului -

expresie vie a celor mai frumoase tradiţii ale artei autohtone, a preluării şi promovării lor în cadrul culturii

naţionale.

6.Fabrici de vin.

O parte integrantă a potenţialului turistic antropic o constituie întreprinderile producătoare de vinuri,

şampanie şi coniacuri din Republica Moldova. Valorificarea acestui potenţial ar putea oferi o imagine

impunătoare ţării în turismul internaţional şi ar contribui la dezvoltarea turismului viticol prin realizarea de

amenajări corespunzătoare, necesare pentru primirea şi deservirea vizitatorilor străini şi locali. Astfel, în

circuitul turistic viticol pot fi valorificate mai multe întreprinderi.

Combinatul de vinuri de marcă şi şampanie „Cricova". Combinatul de vinuri de marcă şi şampanie

"Cricova" este una din întreprinderile de bază ale complexului viticol al Republicii Moldova. Este situat în

oraşul Cricova, 10 km depărtare de municipiul Chişinău. Combinatul a fost fondat în anul 1952. În 1953 -

turnarea vinurilor în butoaie, 1954 - turnarea primelor tiraje de şampanie clasică, 1957 - vânzarea primei

partide de şampanie clasică, 1988 -îmbutelierea primelor sticle de vin din subsolurile Cricova.

Din volumul totalul al producţiei numai 10% este realizat pentru piaţa Moldovei, 60 — 70% se exportă

în Rusia şi în ţările CSI, iar 20 — 30% se exportă în SUA, Germania, Belgia, Japonia, Mexic, Suedia ş.a In

general, vinurile de marcă şi spumante, cu etichetele întreprinderii "Cricova" sunt cunoscute în 27 de ţări ale

lumii. Apreciind beciurile de la Cricova, recunoscutul vinifîcator cu faimă mondială, profesorul

M.A.Gherasimov a menţionat: "în ceea ce priveşte microclima, beciurile de la Cricova nu au un rival egal nu

numai în republică, ci şi peste hotare". Aceste labirinturi se întind pe mai bine de 60 km la o mare adâncime

sub pământ, unde pe tot anul se menţine o temperatură constantă de +12°C şi o umiditate de 97%, care sunt

regimurile optime pentru maturaţia vinurilor de calitate superioară şi pentru producerea vinurilor de

şampanie. Pe data de 2 februarie 1999 pe lângă Combinatul de vinuri de marcă şi şampanie "Cricova" s-a

format Centrul de Business şi Turism "Cricova-vin". în total, la Cricova există 5 săli de degustare: Sala Mare

— amenajată la nivel european, aici este reprezentat întreg sortimentul de produse; sala "Casa Mare" --

amenajată în stilul casei mari moldoveneşti cu mobilier din lemn; sala "La fundul mării" - spectaculos

amenajată pentru a crea senzaţia că ne aflăm pe fundul mării. "Sala Iui Gagarin" - a fost numită în cinstea

cosmonautului, care a vizitat subsolurile din Cricova la data de 8 octombrie 1962. Prima sală a fost

construită în 1964, altele fiind amenajate în 1979, când a avut loc simpozionul mondial de viticultură şi

vinificaţie, la care au participat peste 80 de ţări ale lumii. Aici există toate condiţiile pentru primirea

vizitatorilor.

„Mileştii Mici” Fabrica de vinuri "Mileştii Mici" este una din cele mai mari întreprinderi vinicole din

Republica Moldova. Ea este renumită prin vinurile sale de colecţie, care concurează cu vinurile franceze.

Fabrica de vinuri "Mileştii Mici" a fost fundată în anul 1967, în subsolurile din care anterior s-a scos piatra.

Acesta este unul din puţinele subsoluri de acest gen din întreaga lume. În Moldova, există doar trei astfel de

subsoluri: Mileştii Mici, Cricova şi Brăneşti. Fabrica produce un sortiment bogat de vinuri albe de calitate

superioară: Aligote, Sauvignon, Feteasca, Riesling, Pinot, Cabernet, Codru ş.a. Primele vinuri au fost puse la

păstrare în colecţie în 1970, astfel, astăzi cele mai vechi vinuri au vârsta de 29 ani. Capacitatea colecţiei este

de 2 mii. sticle, dar în prezent dispune doar de l mii. de sticle (mai mult de 20 tipuri de vinuri). Fabrica de

vinuri "Mileştii Mici" reprezintă un punct atractiv pentru vizitatori şi se află la o distanţă de 22 km de

Chişinău.

S.A. „ Vinuri laloveni". Este o întreprindere cu un ciclu deplin al producerii. Nivelul de dotare tehnică

corespunde standardelor europene. Dispune de un sortiment bogat de vinuri de tip Xeres. Vinul "laloveni"

concurează cu mult succes cu vinul clasic Xeresul spaniol. Ca dovadă a acestui fapt sunt cele peste 30

medalii de aur şi argint obţinute la concursurile mondiale. Colecţia de medalii este înfrumuseţată şi de

Medalia Mare, câştigată la prestigiosul concurs internaţional de la Istanbul din 1991. Fabrica se află la o

distanţă de 13 km de Chişinău.

Româneşti. Fabrica de vinuri "Româneşti" este situată la o distanţă de 40 km la nord de oraşul

Chişinău, fiind una din cele mai vechi fabrici vinicole din Moldova. Aici a fost situat unul din domeniile

viticole ale dinastiei Romanov (100 ha), în memoria lui a fost numită şi localitatea Româneşti. Suprafaţa

teritoriului din Româneşti este sădită cu viţă de vie pe un teren de 586 ha. Vinul cel mai cunoscut produs la

fabrica de vinuri "Româneşti" este unul care îi poartă numele - "Româneşti". Acest vin se produce din

soiurile de struguri Cabernet, Merlot şi Malbec.

Purcari. Fabrica de vinuri "Purcari" este amplasată în zona de sud a Republicii Moldova, la o distanţă

de 100 km sud-est de oraşul Chişinău. Suma temperaturilor active foarte înaltă permite cultivarea strugurilor

care acumulează o cantitate mare de zahăr, condiţie necesară pentru producerea vinurilor dulci. Această

regiune este cunoscută în Moldova şi peste hotare prin vinurile faimoase produse aici: Negrii de Purcari,

Purpuriu de Purcari şi Roşu de Purcari.

S.A. "Vinurile Contrat". Este situată în partea de sud a Moldovei şi este specializată în producerea

vinurilor albe şi roşii naturale. Pentru producerea vinurilor se folosesc soiurile de struguri care se cultivă în

regiunea Comrat: souirile albe de bază Aligote, Sauvignon, Chardonnay, Traminer, Pinot, Fetească şi

soiurile roşii Cabernet, Merlot şi PinotNoir. Fabrica are un asortiment specific de vinuri: "Comratskoie",

"Ciornâi Monah", "Roza Comrata", "Portvein", "Prometeu", "'Cahor".

Taraclia. Fabrica de vinuri Taraclia este situată în zona de sud a Republicii Moldova. Condiţiile

climaterice favorizează obţinerea vinurilor roşii de calitate superioară. Aici se obţin vinuri excepţionale din

soiurile de struguri: Cabernet, Merlot, Fetească, Riesling. Este o întreprindere foarte mare, formată din

mai multe secţii. Fabrica produce un asortiment bogat de vinuri: "Taracliiscoe", "Cabernet de

Taraclia", "Merlot", "Codru", "Chardonnay", "Aligote", "Fetească", "Riesling".

Ciumai. Fabrica de vinuri Ciumai este situată în sudul Moldovei. Temperaturile înalte permit

cultivarea strugurilor folosiţi pentru producerea vinurilor dulci. Ea este renumită prin producerea vinului

care se bucură de o mare popularitate şi care-i poartă numele "Ciumai". Acest vin este inclus în lista

vinurilor de clasă.

Bălţi. Combinatul de vinuri şi coniacuri din Bălţi este amplasat în zona de nord a Republicii Moldova

la o distanţă de 140 km de Chişinău. A fost fondat în anul 1947. Combinatul este unul dintre cei mai mari

producători de vinuri şi coniacuri din Republica Moldova. Combinatul este unicul din Moldova, căruia i s-a

oferit dreptul exclusiv de a produce coniacul ''Belîi Aist". Oferă consumatorilor un sortiment bogat de

dwinuri de 3 - 4 stele, brandy, băuturi spirtoase şi vinuri de calitate superioară, în anul 1974, vinificatorii

bălţeni au creat o băutură excepţională — divinul "Codru" cu vechimea de 20 ani. în anul 1981, la

degustarea de la Paris a obţinut marele premiu "Grand Prix".

Stăuceni. Fabrica de vinuri de la Stăuceni este printre cele mai mari fabrici producătoare de vinuri din

Moldova. Sortimentul: Aligote, Sauvignon, Fetească, Riesling, Cabernet, Pinot; vinuri dulci: Grăieşti, Auriu,

Nectar, Izvoraş, Noroc şi Primăvara, vinul aromatizat alb şi roşu "Felicia" ş.a.

Brăneşti. Pivniţele de la Brăneşti sunt printre puţinele din Moldova care s-au amenajat în fostele

cariere de piatră. Galeriile se întind pe lungime de 30 km. Aici sunt condiţii optime pentru

păstrarea vinului, întreprinderea dispune de secţii de maturare şi îmbuteliere a vinurilor.

S.A. "Cojuşna". Este situată în zona centrală a Moldovei. Soiurile de struguri roloMţi la producerea

vinului sunt: Aligote, Fetească, Chardonnay, Şam ignon (se cultivă numai soiuri albe). Capacitatea totală de

prelucrare a strugurilor este de circa 12 mii tone pe sezon, iar capacitatea de îmbuteliere este de 1,5 mii dai

anual.

S.A. "Chirsova". Fabrica de vinuri S.A."Chirsova" este situată în partea de sud a Republicii Moldova.

Ea este specializată în producerea vinurilor albe şi roşii. Principalele soiuri de struguri care se cultivă în

această zonă sunt: Aligote, Fetească, Sauvignon, Cabernet, Merlot.

S.A. "Cărpineni". S.A. "Cărpineni" este amplasată în zona Codrilor. Societatea dispune de 11 mii ha

de terenuri agricole, unde plantaţiile de viţe de vie constituie peste 1000 ha de soiuri preţioase de struguri.

Asortimentul: "Cărpineni", "Alb de Cărpineni", "Roşu de Cărpineni", "Roz de Cărpineni", "Merlot", "Vin

bisericesc" ş.a.

Tema 8: POTENŢIALUL TURISTIC AL RAIONULUI CAHUL. CARACTERIZARE

GENERALĂ.

1. Date generale despre Raionul Cahul

2. Analiza swot a potenţialului turistic din raionul Cahul

*1*

1. Poziţia geografică: Raionul Cahul este situat în partea de sud-vest a Republicii Moldova, la 175 km de la

capitala ţării – Chişinău, la 60 km de oraşul Galaţi, România, 315 km – de portul Odesa (Ucraina), 127 km

şi, respectiv, 60 km – de porturile Ismail şi Reni( Ucraina). Raionul se mărgineşte la Nord cu raionul

Cantemir, la Nord-Est cu UTA Găgăuzia, la Est cu Raionul Taraclia, la Vest şi Sud-Vest pe rîul Dunărea cu

judeţul Tulcea (România), la sud cu raionul Reni, Regiunea Odesa (Ucraina).

2. Suprafaţa totală: 1545 km² reprezentînd 4,6 % din teritoriul ţării.

3. Populaţia: Populaţia totală a raionului constituie 124 395 de locuitori, dintre care 39 399 locuiesc în

mediul urban, iar 84 996 în mediul rural 2 . Densitatea 80,6 loc/km².

4. Structura administrativ-teritorială: localităţi total - 55, inclusiv: oraş – 1, sate – 54, primării–37.

5. Economia: Total agenţi economici înregistraţi – 29 649. Din suprafaţa totală a raionului de cca 154 mii

ha - 64% reprezintă terenuri agricole. Ponderea cea mai mare o au terenurile arabile – 81%, plantaţiilor

multianuale le revin – 18 %, plantaţii legumicole – 1%.

6. Ramurile de prelucrare a materiei prime agricole:

industria vinului - 11 fabrici de vin – (întreprinderi private)

industria de panificaţie - 8 combinate

industria brînzeturilor - 1 fabrică

colectării cerealilor - 2 întreprinderi

prelucrării legumelor şi fructelor

7. Industria uşoară: 2 fabrici de confecţii (S.A. TRICON şi Laboratorio Tessile Mol S.R.L.)

8.Industria materialelor de construcţii este prezentă prin uzina de beton armat şi uzina de cheramzit.

9. Reţele de transport cum ar fi:

portul fluvial Giurgiuleşti

calea ferată Chişinău-Cahul; Cahul – Giurgiuleşti

drumul naţional auto Chişinău – Cahul –Giurgiuleşti

2Datele conform Biroului Naţional de Statistică la 1 ianuarie 2010

http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=2550

10.Educaţie: Din numărul instituţiilor care activează în sfera educaţiei: Grădiniţe – 51, şcoli primare – 7,

gimnazii – 26, şcoli medii – 5, licee – 18, şcoli internat – 2, colegii – 2, şcoli profesionale – 2, şcoli sportive

– 2, centre de creaţie – 2, Universitate – 1.

11. Sănătate: În raion activează un spital cu 492 paturi, un centru al medicilor de familie, 28 de oficii ale

medicilor de familie, 9 centre de sănătate şi 12 puncte medicale.

12. Cultură: Muzee – 3, colective artistice – 85, formaţii cu titlul de model – 25, case şi palate de cultură –

47, biblioteci – 48, instituţii de învăţămînt artistic - 6.

13. Numărul de ONG-uri: 243

*2*

Analiza swot a potenţialului turistic din raionul cahul

Fiecare comunitate care tinde spre dezvoltarea sectorului turistic trebuie să evalueze cu grijă

resursele turistice pe care le posedă. Această evaluare va stabili dacă zona dată are suficient potenţial pentru

iniţierea sau dezvoltarea turismului şi, dacă da, care este cel mai potrivit tip de turism care poate fi dezvoltat.

Acesta ar fi un prim pas în dezvoltarea turismului local, care oferă o bază pentru conducerea unui studiu

detaliat de planificare a turismului. La nivelul unei comunităţi tipurile de resurse ce pot fi evaluate sînt:

atracţii şi activităţi legate de mediul natural, atracţii şi activităţi ale mediului antropic, atracţii şi activităţi

culturale (dans, muzică, gastronomie, etc), atracţii şi activităţi economice (ateliere artizanale, ferme,

plantaţii, situri industriale, etc), calitatea generală a mediului în zonă (gradul de poluare a aerului, a apei,

aglomeraţia, amenajarea trotuarelor, iluminatul nocturn al străzilor), facilităţi şi servicii turistice (cazare,

alimentare, servicii auxiliare, etc) ş.a3. Pentru a asigura viabilitatea şi importanţa acestor resurse, pentru a

contribui la creşterea calităţii vieţii populaţiei locale, e nevoie ca la nivel local să se elaboreze un plan, o

strategie de dezvoltare, valorificare şi promovare a acestor resurse pentru atragerea turiştilor.

Pentru a se putea propune o strategie de dezvoltare a turismului în raionul Cahul şi pentru realizarea

unei politici coerente în domeniul turismului la nivel local cu toate implicaţiile sale, este necesară existenţa

unei analize şi evaluări a situaţiei actuale a raionului din punct de vedere turistic, adică o analiză SWOT a

potenţialului turistic raionului Cahul, determinînd punctele tari, slabe, precum şi a oportunităţilor şi

riscurilor, în urma căreia să determinăm relevanţa acestui domeniu pentru raion şi abordarea lui ca o

potenţială destinaţie turistică (Anexa 13). La efectuarea analizei SWOT, raionul Cahul trebuie privit ca o

„destinaţie turistică unitară care deţine atât puncte slabe, cât şi puncte forte şi care acţionează pe o piaţă în

mişcare, beneficiind de oportunităţi, dar lovindu-se şi de ameninţările inerente unei pieţe imperfecte„4.

3 Stănciulescu, Gabriela. Managementul turismului durabil în centrele urbane. - Editura Economică, 2004, pp.53-54. 4 Boghean, Carmen. Economia turismului. Specializarea Economia Turismului, Comerţului şi Serviciilor, 2006-2007, p.75, accesibil la:

http://facultate.regielive.ro/cursuri/economie/economia_turismului-28517.html

PUNCTE TARI:

Unul din punctele tari ale raionului Cahul este însăşi poziţia sa geografică, fiind situat la frontiera

cu două state: Ucraina şi România, respectiv UE. De la oraşul Cahul şi pînă la portul Odesa sînt 315 km,

127 km separă oraşul Cahul de portul Ismail, şi doar 60 km trebuie de parcurs pînă la portul Reni şi Galaţi.

Amplasarea respectivă a permis colabarorarea între aceste state, prin crearea Euroregiunii ”Dunărea de

Jos” în 1998, din care face parte Ucraina cu regiunea Odesa, România cu trei judeţe: Galaţi, Tulcea şi

Brăila, şi Moldova reprezentată de raionul Cantemir şi Cahul. Din 26 septembrie 2008, raionul Cahul face

parte şi din Euroregiunea ”Marea Neagră”, avînd 12 state membre, r-nul Cahul, fiind singura unitate

teritorial-administrativă a Republicii Moldova, în această structură. Apartenenţa raionului la Euroregiuni îi

permite cooperarea în domeniul turismului cu statele vecine, dar şi îi oferă acces la o serie de fonduri

nerambursabile pentru implementarea unor proiecte transfrontaliere în domeniu 5 . Printre punctele tari,

caracteristice doar raionului Cahul este şi funcţionarea Portului Internaţional Giurgiuleşti, care reprezintă

cel de-al ”şaptelea Coridor Maritim Internaţional, care asigură legătura între Europa şi Asia”6.

De importanţă internaţională sînt bălţile Prutului inferior ce se extind începînd de la oraşul Cahul şi

pînă la Giurgiuleşti. Această suprafaţă umedă este recunoscută la nivel internaţional datorită habitatului de

păsări, precum şi a plantelor şi animalelor acvatice. În lume sînt recunoscute 1600 astfel de zone umede7, ce

fac parte din Convenţia Ramsar, semnată la 2 februarie 1971 şi care la moment cuprinde 159 state

semnatare8, Moldova ratificînd această Convenţie în anul 1999 prin Hotărârea Parlamentului Nr.504-XIV

din 14 iulie 1999. Zonele umede sunt definite ca întinderi de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau

artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată,

inclusiv întinderile de apă marină a căror adâncime de reflux nu depăşeşte 6 m. Deci, zonele umede sunt

ecosistemele unde apa şi pământul se îmbină natural şi asigură protecţia apei, faunei, florei şi populaţiei.

Aceste ecosisteme ajută la diminuarea poluării, la reducerea impactului inundaţiilor, la îmbunătăţirea

calităţii apei potabile şi asigură mediul de viaţă pentru importante specii de animale şi plante9 şi conform

Convenţiei, aceste zone umede sînt numite zone Ramsar. În Republica Moldova sînt recunoscute oficial 3

zone Ramsar, printre care şi Zona Ramsar ”Lacurile Prutului de Jos”, desemnată prima zonă Ramsar în

Republica Moldova în anul 2000, situată între or.Cahul şi s. Giurgiuleşti10. Mai apar aici şi câteva specii de

păsări migratoare incluse în Lista Convenţiei de la Bonn (Convenţie privind conservarea speciilor

5 Noni, Ludmila. Reflectarea domeniului turismului în documentele strategice naţionale din perspectiva integrării europene. În: „Diversitate

culturală: probleme şi soluţii pentru dezvoltarea europeană”. Materialele conferinţei ştiinţifice naţionale din 8-9 mai 2008, Chişinău, 2008,

p.148. 6 Hioară, Paula. Drum bun şi vînt de pupă. Publicaţia Consiliului Raional Cahul ”Adverb”Nr.10(205), 20 martie 2009 7 Ziua mondială a zonelor umede, ”Telegraf ”, 2 februarie, 2009, p.6 8 http://www.ramsar.org 9 http://www.mediu.gov.md/file/Evenimente/Ziua%20Mondiala%20Zonelor%20Umede.pdf 10 În zona dată au fost înregistrate 39 de specii de mamifere, dintre care 5 sunt incluse în Cartea Roşie a Moldovei (CRM), 203 specii de păsări,

dintre care 27 sunt incluse în CRM, 5 specii de reptile, dintre care 2 sunt incluse în CRM, 9 amfibieni (1 inclusă în CRM) şi 41 de specii de peşti

(inclusiv 5 specii introduse artificial) din numărul total 6 specii sînt incluse în CRM.

migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979)11. Celelalte două zone Ramsar sînt

ampalasate în partea de sud-est a Republicii cuprinzînd raionul Căuşeni, Ştefan-Vodă şi parţial Slobozia (de

pe malul stîng al Nistrului) ”Nistrul inferior” recunoscută în 2003 şi la nord ”Unguri-Holoşniţa” raionul

Soroca, parţial Ocniţa şi Donduşeni, recunoscută în 200512.

Odată cu inaugurarea Consulatului General al României la Cahul (9 iulie 2010), şi prin

disponibilitatea şi interesul pe care îl manifestă această instituţie, oferă deja posibilităţi reale pentru

facilitarea cooperării în toate domeniile de activitate, între instituţiile/organizaţiile din raionul Cahul şi cele

din România. Posibilitatea de obţinere a vizelor şi a permiselor de mic trafic la frontieră, aici în Cahul,

facilitează deplasarea persoanelor în statul vecin, în scop turistic, cultural, educaţional ş.a. (participări la

diverse manifestări culturale, festivaluri, concursuri, cu promovarea ţării şi a raionului, schimb de

experienţă, proiecte comune în domeniul turismului), ţinînd cont de nivelul de dezvoltare a turismului în

România, de unde putem învăţa şi prelua practicile de promovare şi dezvoltare a turismului, pe care să le

implementăm la noi acasă.

Printre punctele tari putem menţiona şi existenţa diferitor monumente cultural - istorice şi naturale;

funcţionarea unor zone şi centre de agrement; servicii de pescuit, vînătoare şi zboruri de agrement; fabrici

de vin competitive la nivel internaţional; tradiţii locale; formarea specialiştilor în cadrul Universităţii de Stat

„B.P.Hasdeu” din Cahul; Staţiunea Balneară ”Nufărul Alb”; în perspectivă Grădina Botanică Cahul. Un

punct forte al raionului este reţeaua bogată de transport, care permite deplasarea şi accesul vizitatorilor în

raion sub diferite forme: a) feroviară - calea ferată Chişinău – Cahul – Giurgiuleşti, b)terestru - drumul

naţional Chişinău - Cahul -Giurgiuleşti şi d) pe cale maritimă prin Portul Liber Internaţional Giurgiuleşti.

OPORTUNITĂŢI:

- considerăm că există condiţii oportune pentru prestarea serviciilor de cazare tradiţională de tip rural

(pensiuni, tabere, vile, campinguri, ş. a.)

- Turismul rural şi agroturismul sînt formele de turism care oferă posibilitate turiştilor de a se încadra în

activităţile şi preocupările rurale

- familiarizarea cu folclorul, distracţiile şi tradiţiile locale participînd la obiceiurile tradiţionale din

localitate: şezători, hore, nunţi, hramuri bisericeşti, spectacole folclorice ş.a

- În majoritatea satelor din r.Cahul, există meşteri populari, specializaţi în prelucrarea lemnului, împletitul în

lozie, broderit, confecţionarea instrumentelor muzicale ş.a. În condiţiile de astăzi, cînd tehnologiile sunt în

plină avansare, lucrul manual e o raritate, astfel în desfăşurarea activităţii de turism o oportunitate ar fi

prezentarea meşteşugurilor cu posibilitatea de participare a turiştilor la procesul de lucru şi de procurare

a acestora.

11 Legea pentru aderarea RM la Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (Bonn, 1979), Acordul privind

conservarea liliecilor din Europa şi Acordul privind conservarea păsărilor migratoare de apă african-euroasiatice, nr. 1244 -XIV din 28

septembrie, 2000// Monitorul Oficial, nr 133din 26.10.2000 12 http://www.mediu.gov.md/file/Evenimente/Ziua%20Mondiala%20Zonelor%20Umede.pdf

- O oportunitate de valorificare a potenţialului turistic existent în r.Cahul este includerea resurselor turistice

existente în circuitele turistice locale. Poziţia geografică şi prezenţa potenţialului turistic natural şi antropic

diversificat în r.Cahul permite dezvoltarea diferitor forme de turism: turism balnear, vitivinicol, rural,

transfrontalier, de tranzit, ecologic, etc.

- O oportunitate în dezvoltarea turismului în r-nul Cahul o constituie Portul de Pasageri Giurgiuleşti – care

este o poartă deschisă, o nouă cale de acces a turiştilor în r.Cahul şi invers.

- Existenţa Zonei Ramsar în r-nul Cahul, crează condiţii de colaborare între statele semnatare a Convenţiei

Ramsar. Colaborare ce ar permite atragerea de investiţii şi finanţări pentru implementarea unor proiecte de

mediu. ”Convenţia Ramsar acordă în fiecare an, prin Comitetul său de Finanţe, o serie de granturi, fonduri

nerambursabile, ţărilor care au semnat şi ratificat hotărîrile Convenţiei”13.

PUNCTE SLABE:

Realităţile şi problemele din domeniul turismului în raionul Cahul se datorează evident unor aspecte

vulnerabile sau puncte slabe cum ar fi:

- lipsesc întreprinderile prestatoare de servicii turistice în spaţiul rural - lipsind conştientizarea de către

agenţii economici a beneficiilor ce le pot obţine din acest domeniu, precum şi condiţiile de iniţiere a unei

astfel de afaceri este neavantajoasă, din punct de vedere al costurilor. Preţurile de cumpărare a terenurilor

sau construcţiilor, sau de arendare a lor, sînt costisitoare, taxele şi impozitele lunare nestimulative, de aceea,

în acest caz, o soluţie ar fi ca măcar la nivel local să existe parteneraite public-private care să prevadă

avantaje pentru ambele părţi implicate în acest proces.

- Infrastructură slab dezvoltată Pe teritoriul raionului Cahul sunt amplasate 1057,9 km de drumuri, inclusiv

- 170,37 km de drumuri naţionale acoperite cu beton asfaltic şi – 887,53 km de drumuri locale dintre care

doar 260,58 km de drumuri sunt acoperite cu beton asfaltic, restul - 169,69 km de drumuri acoperite cu

piatră spartă şi 57,25 km sunt drumuri locale neamenajate.. La momentul actual, 46 de localităţi sînt

gazificate, ceea ce constituie 83,6 % din numărul total de localităţi. Din totalul de localităţi ale raionului, 34

dispun de reţeaua de alimentare cu apă, însă majoritatea reţelelor de apă sunt uzate şi necesită schimbarea şi

modernizarea acestora, şi doar în 27 de localităţi funcţionează reţeaua de apă14.

- Neconştientizarea populaţiei privind impactul socio-economic al turismului în comunitate. Considerăm

că acesta este cel mai sensibil şi mai important punct slab care poate fi şi cel mai uşor transformat în punct

tare. Aici trebuie de lucrat cu localnicii, de exemplificat alte localităţi care desfăşoară o activitate turistică şi

de arătat cum fiecare din ei, poate contribui la dezvoltarea localităţii ca potenţială destinaţie turistică şi cum

fiecare din ei, poate obţine anumite beneficii de pe urma turismului.

13 Ucraina nu va mai primi bani de la Convenţia Ramsar, Buletin informativ REC Moldova, nr 4, 2004, p.4 14 Pentru a îmbunătăţi calitatea apei potabile s-a elaborat Programul raional de alimentare cu apă potabilă şi canalizare a localităţilor din raionul

Cahul, care a fost înaintat către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. În ultima perioadă, prin intermediul unui proiect finanţat de către

Banca Mondială în valoare de 2,8 mln dolari SUA s-au executat lucrările de reconstrucţie şi renovare a reţelelor existente pe teritoriul oraşului

Cahul.

- Alocări reduse de resurse financiare din bugetele locale - resursele finaciare în bugetele locale sînt într-

adevăr insuficiente. De aceea, trebuie ca administraţia publică locală (APL) să caute alte sectoare de

valorificare, de exemplu cel turistic, care ar putea aduce ceva contribuţii prin desfăşurarea activităţii turistice

în localitate şi atragerea turiştilor străini. Aici un rol important îl are colaborarea cu populaţia care ar putea

veni în ajutor prin întreţinerea obiectivelor de interes turistic, păstrarea curăţeniei în localitate şi crearea

condiţiilor necesare pentru includerea acestora într-un circuit turistic local.

- Lipsa unităţilor responsabile de turism la nivel local, care ar putea identifica, evalua şi promova sub

diferite forme potenţialul turistic existent, precum ar fi şi responsabil de acest domeniu în localitate prin

elaborarea şi realizarea obiectivelor de dezvoltare turistică locală.

- Lipsa colaborării între administraţia locală şi prestatorii de servicii. Lipsa colaborării este un impediment

în dezvoltarea sectorului turistic în raion, colaborarea ar putea presupune parteneriate public - private, sau

diferite avantaje şi privelegii ca: reducerea sau scutirea de la plata impozitelor în vederea stimulării agenţilor

de a deschide întreprinderi cu caracter turistic sau efectuarea altor tipuri de lucrări în localitate în vederea

dezvoltării ei.

- Lipsa unei strategii de dezvoltare a turismului la nivel local şi raional. Lipsa acestora este cauzată de

dezinteresul faţă de acest sector care ar putea aduce cele mai mari beneficii economice în localitate.

Totodată, lipsa unui responsabil de acest domeniu duce la neconştientizarea necesităţii eleborării unor astfel

de documente, dar şi neplanificarea unor resurse financiare pentru domeniul respectiv.

RISCURI:

- Deteriorarea resurselor turistice existente. Neconştientizarea de către oameni a importanţei resurselor,

duce la neîngrijire şi nepăstrare, indiferenţă faţă de starea lor, respectiv la deteriorarea lor în timp. În

majoritatea localităţilor poţi vedea cîte un potenţial obiectiv turistic care se află în stare gravă, de exemplu,

casa muzeu „N.Lebedenco” din s.Lebedenco, care nu e capabilă la moment să primească vizitatori,

exponatele au fost duse la muzeul din or.Cahul, iar ceea ce s-a mai păstrat este bustul, ograda şi pereţii casei.

Ea se află la balanţa primăriei locale, dar lipsa de interes şi viziune a APL asupra domeniului turismului,

care este un alt risc, lipsa resurselor financiare şi mai ales indiferenţa populaţiei, pot duce la dispariţia

acestui obiectiv. Un alt exemplu, este Valul lui Traian, care este un obiectiv de importanţă internaţională, şi

care la moment pentru localnicii din Vadul lui Isac nu este decît un loc pentru gunoi. Astfel de exemple pot

fi aduse la nivelul mai multor localităţi.

- Impactul negativ asupra mediului cauzat de ”turismul sălbatic”, este un alt risc, acesta este cauzat de

lipsa unei educaţii şi culturi în comportamentul oamenilor, care beneficiind de frumuseţea şi condiţiile

benefice pe care ni le oferă natura, nu le apreciază şi nu le păstrează, lăsînd în urma lor locuri murdare,

copaci tăiaţi şi focuri aprinse. Aici e nevoie de întreprins mai multe măsuri, lecţii educative pentru toate

vîrstele şi categoriile de oameni precum şi odihna în locuri naturale să fie contraplată, în baza unui contract

care să prevadă obligaţiuni de respectare a condiţiilor în ceea ce priveşte păstrarea curăţeniei.

- Relaţii politice tensionate - conflictele sau tensiunile de natură politică la nivel bilateral sau multilateral,

mai ales cu statele vecine, reduc securitatea şi siguranţa turiştilor, respectiv şi cererea turiştilor va fi mai

mică. Efectele acestor relaţii pot influenţa radical promovarea şi dezvoltarea turismului, iar regimul de vize

şi condiţiile de intrare pe teritoriul ţării constituie o barieră în dezvoltarea acestui domeniu, pentru că

prevede perfectarea unui şir de acte, pierdere de timp şi cheltuieli adăugătoare. Astfel turiştii vor alege

destinaţii unde accesul este liber şi perioada de şedere pe teritoriul ţării este mai favorabilă. Asupra raionului

Cahul ca localitate de frontieră acest risc se poate repercuta negativ asupra turismului transfrontalier.

- Imaginea ţării în lume – acesta poate fi un punct forte, dar şi un risc. Imaginea unei ţări în exterior poate

atrage turişti sau dimpotrivă poate reduce sau chiar înlătura cerea turiştilor faţă de această ţară. Aceste

riscuri la nivel naţional se răsfrîng şi asupra r-nului Cahul, factori care diminuează cererea turistică şi

accesul turiştilor în teritoriu. Regimul politic şi respectarea drepturilor omului sunt principalul indicator

pentru a detemina un turist să viziteze sau nu ţara respectivă.

După o analiză a potenţialului turistic existent în r.Cahul, considerăm că există o serie de puncte tari

din elementele potenţialului natural şi a potenţialului antropic, există oportunităţi de dezvoltare şi

diversificare a capacităţii de cazare şi alimentaţie, posibilitatea de a crea noi produse turistice, etc.

Tema 9: POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL AL RAIONULUI CAHUL

1.Relief

2.Climă

3.Ariile naturale protejate de stat din raionul Cahul.

4.Hidrografia

5. Flora

6.Fauna

Resursele turistice naturale ale raionului Cahul sînt foarte diverse şi prezintă o importanţă naţională

şi chiar internaţională. În categoria acestora putem evidenţia: relieful, clima, ariile naturale protejate de stat,

hidrologia, flora şi fauna.

1. Relieful reprezintă un complex variat de zone fizico-geografice şi naturale, coborînd în trepte de la

nord spre sud, cuprinde în partea centrală Câmpia Cahulului, la nord o parte din zona deluroasă a

Colinelor Tigheciului, la est depresiunile râului Cahul, Salcia Mare, parţial a râului Ialpug.

2. Clima. Raionul Cahul este situat în zona agro-climaterică Sud caracterizat prin creşterea duratei

calde şi descreşterea cantităţii medii anuale de precipitaţii. Este considerată cea mai caldă şi aridă

regiune din ţară, în care temperaturile zilnice sunt cu 2-3 grade mai ridicate decât în celelalte regiuni.

3. Ariile naturale protejate de stat din raionul Cahul.

Conform legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat, arie naturală protejată este un

spaţiu natural, delimitat geografic, cu elemente naturale reprezentative şi rare, desemnat şi reglementat

în scopul conservării şi protecţiei tuturor factorilor de mediu din limitele lui15. Ariile naturale protejate

au următoarea clasificare. (vezi tema: Potențialul turistic natural.)

a) Rezervaţia ştiinţifică.

În raionul Cahul există o singură rezervaţie ştiinţifică, fiind creată cu scopul protecţiei florei şi faunei

lacului Beleu şi a luncilor inundabile din împrejurimile lui precum şi pentru crearea condiţiilor favorabile

pentru reproducerea plantelor rare şi pe cale de dispariţie. Prin Hotărîrea Guvernului nr.209 din 23 aprilie

1991 a fost organizată Rezervaţia ştiinţifică ”Prutul de Jos”, care conform Legii privind fondul ariilor

naturale protejate de stat reprezintă un spaţiu biogeografic terestru şi/sau acvatic de importanţă naţională cu

statut de instituţie de cercetări ştiinţifice, destinat menţinerii intacte a obiectelor şi complexelor naturale,

conservării biodiversităţii, elaborării bazelor ştiinţifice de protecţie a mediului16. Rezervaţia este amplasată

în lunca râului Prut, partea de vest a satului Slobozia Mare din raionul Cahul, avînd o suprafaţă de 1755,4

ha. În componenţa rezervaţiei se include lacul Beleu cu o suprafaţă de 628 ha (1/3 din suprafaţa rezervaţiei),

păşuni -124 ha, pădurile acoperă 366 ha, lunca inundabilă - 610 ha, alunecări de teren 4,4 ha, alte terenuri 23

ha. Rezervaţia este bogată în floră şi faună. Vegetaţia include peste 193 de specii de plante, 189 specii de

15 Legea Republicii Moldova privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr.1538-XIII din 25.02.98 // Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, nr. 66-68 din 16.07.1998 16 Ibidem.

păsări, 34 specii mamifere, 7 specii de reptile, 11 specii de amfibieni, 27 specii de peşti. În Cartea Roşie a

Republicii Moldova sunt incluse 21 specii păsări, 5 specii mamifere, 2 specii de reptile şi 1 de amfibieni.

Rezervaţia aparţine Agenţiei de Stat pentru Silvicultură ”Moldsilva” şi prin valoarea sa prezintă o importanţă

ştiinţifică recunoscută la nivel internaţional17.

b) Rezervaţii naturale

În categoria ariilor naturale protejate de stat se include şi rezervaţia naturală - spaţiu natural,

valoros din punct de vedere ştiinţific, destinat păstrării şi restabilirii unui sau a mai multor componente

ale naturii pentru menţinerea echilibrului ecologic18. Rezervaţiile naturale pot fi de trei categorii: silvice,

medicinale şi mixte. În raionul Cahul avem 4 rezervaţii naturale silvice şi una de plante medicinale.

Rezervaţii naturale silvice

În raionul Cahul plantaţiile forestiere ocupă 17793,00 ha, dintre acestea - 2398, 2 ha sînt suprafeţe de

păduri care au statutul de Rezervaţii naturale silvice 19 , şi aparţin întreprinderilor silvice de stat

(Întreprinderea Silvică de Stat din r.Cahul, ”Silva-Sud”, Întreprinderea Silvică-Cinegetică ”Manta V” şi

Agenţia de Stat pentru Silvicultură „Moldsilva”).

1. Rezervaţia naturală silvică ”Baurci - Români”

Pădurea de lîngă satul Baurci-Moldoveni, numit în perioada interbelică Români de unde şi denumirea

ariei, are suprafaţa de 102,7 ha şi aparţine ÎSSC „Manta V”. Aici se află cel mai mare masiv de stejar pufos

cu vîrsta cuprinsă între 40 şi 70 ani, stejar pedunculat, salcîm alb şi diferiţi arbuşti. Rezervaţia are o

importanţă ştiinţifică, recreativă şi cognitivă de nivel naţional.

2. Rezervaţia naturală silvică ”Vadul lui Isac” de lîngă satul Vadul lui Isac (67,6 ha) aparţine ÎSSC

„MantaV” şi are o suprafaţă reprezentativă de pădure de stejar pufos, brumăriu şi pedunculat printre care şi

arborete artificiale de salcîm. Vegetaţia este reprezentată de 120 de specii de plante vasculare, dintre care 6

specii de arbori, 8 specii de arbuşti şi 106 specii de ierburi, 3 specii de plante rare (Vinca herbacea, Asparagus

officinalis, Ornitogalum oreoides). Are o valoare ştiinţifică de nivel naţional20.

3. Rezervaţia naturală silvică ”Flămânda” este situată la vest de s.Pelinei. Este o suprafaţă (71 ha)

reprezentativă de pădure de stejar pufos, stejar brumăriu, stejar pedunculat cu vîrsta cuprinsă între 47 şi 87

ani. Printre care şi arborete de salcîm, gledicie, caracteristică pentru sudul Moldovei. Include un genofond

constituit din 168 de specii de plante vasculare, dintre care 8 specii de arbori, 12 specii de arbuşti, 148 specii

de plante ierboase. Este importantă prin prezenţa a 6 specii de plante rare (Adonis vernalis, Asparagus

17Paşaport Ecologic 2008, Agenţia Ecologică Cahul. 18 Legea Republicii Moldova privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr.1538-XIII din 25.02.98 // Monitorul Oficial al R.Moldova

nr.66-68 din 16.07.1998. 19 Paşaport Ecologic 2008, Agenţia Ecologică Cahul. 20 Postolache, Gheorghe., Chirtoacă, Vasile., Lazu, Ştefan. Aria Protejată ”Vadul lui Isac”. În: ”Mediul Ambiant”, Nr. 6(24), decembrie, 2005,

pp.6-9.

officinalis, Cerasus fruticosa, Clematis integrifolia, Ornitogalum fimbriatum, Vinca herbacea)21. Are o

importanţă ştiinţifică şi cognitivă de nivel naţional şi aparţine ÎSSC ”Manta V”.

4. Rezervaţia naturală silvică ”Liceul Bolgrad” (ocolul silvic Moscovei, aparţine ÎSS ”Silva Sud”).

Este situată în apropiere de satul Frumuşica, raionul Cahul. Pământurile din apropiere erau câmpuri

experimentale ale Liceului agricol de la Bolgrad de unde locurile acestea şi aria protejată au căpătat numele

de „Liceul Bolgrad”. Aria protejată „Liceul Bolgard” reprezintă un arboret natural fundamental (suprafaţă

55 ha) de stejar pufos şi de stejar brumăriu, include un genofond constituit din 82 specii de plante vasculare,

dintre care 4 specii de arbori, 10 specii de arbuşti şi 68 specii de plante ierboase. Este însemnată prin

populaţiile de frăsinel (Dictamnus gymnostilis), celnuşă (Ornithogalum oreoides), prezenţa speciilor rare de

umbra iepurelui (Asparagus tenuifolius) şi brebenoc (Vinca herbacea)22.

Acestea iniţial erau suprafaţe de pădure puse sub protecţia statului, fiind atribuite la categoria de arii

protejate de păduri valoroase, dar prin Hotărîrea Parlamentului Republica Moldova nr.1539 din 25 februarie

1998, aceste suprafeţe primesc statutul de arii protejate şi sunt atribuite la categoria de Rezervaţie Naturală

silvică.

Rezervaţie naturală de plante medicinale

Rezervaţia cu suprafaţa de 343 ha, se află pe teritoriul primăriei Luceşti, trupul de pădure Români, ocolul

silvic Larga şi aparţine ÎSSC ”Manta V”. Este o suprafaţă reprezentativă de pădure de stejar pedunculat,

salcâm alb, nuc negru, arbuşti, diferite plante medicinale printre care cea mai importantă fiind „Albăstriţa

Angelescu”. Prezintă o importanţă cognitivă, ştiinţifică şi recreativă de nivel naţional23.

c) Rezervaţii de resurse - spaţiu natural care cuprinde resurse deosebit de valoroase, de

importanţă naţională, protejate în scopul conservării lor pentru generaţiile viitoare24 . Din categoria

acestora avem: în s.Roşu - cernoziom micelar carbonatat gras al zonei dunărene de stepă 4 ha, deţinător

Pimăria Roşu şi cernoziom xirofitic de pădure al zonei dunărene de stepă, suprafaţa de 180,7 ha (Baurci -

Români, ocolul silvic Larga, ÎSSC ”Manta V”). Ambele rezervaţii au valoare ştiinţifică.

Resursele minerale din raza raionului Cahul sunt reprezentate prin nisip, argilă şi petrol. Resurse

deosebit de valoroase sînt apele minerale curative (pentru uz intern şi extern) din or.Cahul, în baza cărora,

în oraşul Cahul funcţionează sanatoriul ”Nufărul Alb”, contribuind la dezvoltarea turismului balnear.

d) Monument al naturii - obiect al naturii care are o valoare deosebită ecologică, ştiinţifică,

culturală, istorică şi estetică. Acestea se clasifică în monumente geologice şi paleontologice, hidrologice,

21 Postolache, Gheorghe. Aria Protejată ”Flămânda”, În: ”Mediul Ambiant”, Nr.5(41), octombrie, 2008, pp.40-42. 22 Postolache, Gheorghe, Lazu, Ştefan., Chirtoacă, Vasile. Aria Protejată ”Liceul Bolgrad”. În: ” Mediul Ambiant”, Nr. 3 (21) iunie 2005 ,

pp.26-29. 23 Raport privind ariile protejate în Raionul Cahul, 2006. Agenţia Ecologică Cahul. 24 Legea Republicii Moldova privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr.1538-XIII din 25.02.98 // Monitorul Oficial al Republicii

.Moldova nr.66-68 din 16.07.1998.

botanice, zoologice, mixte, specii de plante şi animale rare25. În raionul Cahul avem următoarele monumente

ale naturii:

Monumente ale naturiii (geologice şi paleontologice):

1. Amplasamente fosiliere – (Pelinei şi Moscovei). Amplasamentul fosilier de lîngă satul Pelinei (6,3 ha)

este o rîpă acoperită cu salcîm cu complex faunistic. Are importanţă ştiinţifică de nivel internaţional pentru că

aici s-au depistat fosile de oase de la diferite animale: cerb, vulpi, jderi, antiope şi cămile26.

Alt amplasament fosilier se găseşte între satele Moscovei şi Derminji. Acest obiect reprezintă o rîpă cu

relief accidentat cu suprafaţă de 20,4 ha, este acoperită cu culturi silvice, specia dominantă este reprezentată

de salcâm alb cu vârsta de 35 ani. Este locul primelor descoperiri paleontologice a savantului I.P. Chomenco

din anul 1913. ”Rîpele adînci din valea rîului Cahul, reprezintă un adevărat muzeu paleontologic sub cerul

liber. Aici s-au găsit mostre de mastodont, fragmente din cranii de homoteriu - reprezentant al tigrilor cu

colţii în formă de sabie, fosile de lup roşcat, rămăşiţe scheletice de rinocer, elefant, cămilă, vulpe, broaşte

ţestoase”27. Aparţine ÎSS ”Silva – Sud”, are importanţă ştiinţifică şi este cunoscut şi descris în literatura de

specialitate.

În raionul Cahul există mai multe puncte fosiliere – Găvănoasa, unde s-a găsit ”cea mai preţioasă piesă

scheletică străveche: un maxilar superior de maimuţă de tipul macaca - o descoperire unică în întreaga

Europă”28, Văleni, Slobozia - Mare, Luceşti, Alexandru Ioan Cuza, Giurgiuleşti, Tătărăşti unde s-au făcut

săpături şi s-au găsit rămăşiţe de oase de la diferite animale care au trăit aici cu milioane de ani în urmă29.

2. Aflorimentul de la Văleni situat la 0,5 km de marginea satului Văleni, în partea de Sud Est a văii

rîului Prut, cu suprafaţa de 3 ha. Aflorimentul este reprezentat de locul unde apar la suprafaţa pămîntului

rocile sau mineralele, din cauza eroziunii sau descoperirii lor artificiale, deschidere geologică30.

3. Rîpele de la Văleni – monument al naturii deosebit de preţios, cu numeroase rămăşiţe scheletice din

pliocen şi pleistocen, care au început a fi studiate la începutul sec.XX31, acestea fiind atractive şi prin formele

sale impunătoare.

4. Rîpa de la Tartaul situată la 2 km Nord de satul Tartaul de Salcie, versantul stâng al rîului Salcia

Mică. Are o suprafaţă de 2 ha. Se caracterizează prin secţiune geologică cu depuneri pontice şi cimerice

caracteristice pentru sudul Republicii Moldova, mai este numită şi Rîpa Boerescu. Este o rîpă curată,

acoperită cu pădure de salcîm, amenajată cu podeţ din lemn şi locuri pentru odihnă, unde curge şi un izvor

amenajat de localnici. Are o importanţă geologico - paleontologică de nivel naţional. Aparţine şi este

gestionată de Primăria Tartaul de Salcie.

Monumente al naturii (botanice):

25 Legea Republicii Moldova privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr.1538-XIII din 25.02.98 // Monitorul Oficial al Republicii

.Moldova nr.66-68 din 16.07.1998. 26 Florea, Serafim. Potenţialul turistic al Republicii Moldova. - Chişinău : Editura Labirint, , 2005, p.170. 27 Ibidem, pp. 170-171. 28 Ibidem, p. 171. 29 Manoil, Alexandru. Cahul la răscruci de vremi. Din istoria judeţului (raionului). – Cahul: 2008, p.6-8. 30 DEX, p.18. 31 Florea, Serafim. Potenţialul turistic al Republicii Moldova. - Chişinău: Editura Labirint, 2005, p.171.

1. Stejar pedunculat secular ce are o vîrstă de peste 200 ani, are 9 m înălţime şi 100 cm în diametru.

Este amplasat la 3 km sud-est de satul Giurgiuleşti, aparţine primăriei Giurgiuleşti, prezintă o importanţă

ştiinţifică, cognitivă şi recreativă de nivel local.

2. Borceag - trupul pădurii din s.Borceag, Ocolul silvic Moscovei, suprafaţa de 11,4 ha. Are importanţă

ştiinţifică, luat sub pază cu scopul păstrării plantelor medicinale rare la nivel naţional. Responsabilitatea în

întreţinerea acestui monument al naturii îi revine ÎSS ”Silva Sud”.

e) Grădina Botanică Cahul - 32,18 ha - Teritoriul reprezintă o porţiune din valea rîului Frumoasa care

se află la marginea de Est a oraşului Cahul. În 2007 prin Decizia Consiliului orăşenesc Cahul, s-a permis

amplasarea acestui obiectiv pe teritoriul oraşului, fiind în gestiunea Academiei de Ştiinţe a Moldovei. În

2008 a fost cercetată flora şi vegetaţia acestui teritoriu, în baza careia a fost elaborată Harta Vegetaţiei

Grădinii Botanice Cahul. Au fost demarcate 22 suprafeţe de vegetaţie spontană şi antropogenă. Printre

speciile de arbori se regăsesc: pinul negru, salcîm, plop canadian, plop alb, salcie, dud, nuc. Tot aici datorită

locurilor umede din lunca rîului pot fi întîlnite plante ca: pufuluţa, stuful, buzdugan ş.a. Plante vasculare:

menta, podbal, pipirigul, rugina, ş.a. arbuşti: păducel, măcieş, cătină. Pe teritoriul Grădinii Botanice sînt

cîteva izvoare32.

Aşa cum am menţionat mai sus, în componenţa potenţialului turistic natural se mai regăseşte

hidrografia, flora şi fauna.

4. Hidrografia

Hidrografia Raionului Cahul este reprezentată de rîuri, lacuri, izvoare, fîntîni.

rîuri: (Anexa 6)

Cel mai mare şi care se întinde de-a lungul r-nului Cahul este rîul Prut, care se scurge în Dunăre în zona

s.Giurgiuleşti, unde poţi admira un peisaj deosebit. Prin porţiunea sa de 1200 metri la Dunăre, Prutul asigură

accesul la Marea Neagră şi bazinul acvatic al Europei Centrale şi de Est33. Un alt rîu este rîul Larga, care îşi

are începutul de la două izvoare situate în apropierea s.Cîrpeşti (r.Cantemir) şi se revarsă în Prut din

s.Chircani (raionul Cahul). Râul are lungimea de 33 km, deşi la moment este doar un rîuleţ, cîndva pe malul

lui s-a dus celebra bătălie de la Larga de pe data de 7 iulie 1770, când trupele ruse sub conducerea

generalului Rumeanţev i-au zdrobit pe turci34. Rîul Frumoasa este rîul care a dat numele localităţii, care

ulterior s-a numit oraşul Cahul. Rîul se scurge în Prut străbătînd centrul oraşului Cahul. Celelalte rîuleţe se

scurg prin mai multe sate. Rîul Cahul trece prin s.Lebedenco, s.Pelinei, s.Găvănoasa, s.A.I.Cuza, avînd o

importanţă istorică, prin bătăliile duse cu turcii în anul 1574 de Ioan Vodă cel Cumplit şi la 21 iulie 1770 în

bătălia de la râul Cahul, denumire dată localităţii în cinstea biruinţei repurtate de armata rusă asupra oştirilor

turceşti. Rîul Salcia-Mică şi Salcia-Mare au primit aceste nume datorită numărului de salcii ce cresc pe

malurile lor. Salcia Mică, cu lungimea de 36 km, izvorăşte la sud de satele Baimaclia şi Suhat (raionul

32 Postolache, Gheorghe. Grădina Botanică Cahul. Harta vegetaţiei. În: ”Mediul ambiant”, nr.6(42) decembrie 2008, pp.33-39. 33 Paşaport ecologic 2008. Agenţia Ecologică Cahul. 34 http:// www.monument.md

Cantemir) şi se contopeşte cu Salcia Mare la sud de satul Moscovei35. Acest rîu trece prin s.Burlacu,

Tudoreşti, Lopăţica, Taraclia de Salcie, Tartaul de Salcie, toponime provenite de la acest rîuleţ, iar Salcia

Mare îşi începe cursul din s.Doina şi se scurge prin Huluboaia, Tătărăşti, Moscovei şi se varsă în Ialpug.

Rîuleţul Ialpugel este afluent al rîului Ialpug şi trece prin s.Borceag care se află în partea de est a raionului

Cahul. Rîul Valea Halmagei izvorăşte în s.Baurci Moldoveni, trece prin satele din partea de deal a

raionului: Rumeanţev, Badicu-Moldovenesc, Larga avînd o lungime de 19 km şi se scurge în rîul Prut.

Lacuri:

În raionul Cahul sînt lacuri naturale şi artificiale. Lacurile naturale: Manta şi Beleu, sunt cele mai

mari lacuri naturale din Republica Moldova. Lacul Beleu, ocupă 628 ha sau 1/3 din suprafaţa rezervaţiei

Prutul de jos. Acesta este un relict al Dunării şi are o vechime de peste 5-6 mii de ani. Adîncimea lui variază

între 0,5 – 2 m, lungimea - 5 km, lăţimea -2 km36. Apa pătrunde în Beleu prin 2 gîrle şi se scurge prin una.

Lacul este un loc de popas pentru multe păsări migratoare de apă şi de baltă37. Lacul Manta este cel mai

mare lac din Republica Moldova avand o suprafaţă de 2100 ha 38 . Lumea acvatică a acestuia este

reprezentată de 23 specii de peşti (caras argintiu, biban, obleţ, babuşcă, şalău, crap), diferite specii de păsări,

animale şi plante acvatice, care pot fi privite în timpul plimbărilor cu barca. Lacul poate fi valorificat în

timpul călătoriilor ca loc de odihnă, sau pescuit. Dintre sursele de alimentare cu apă potabilă a populaţiei,

necesare şi pentru activitatea turistică, locuri unde pot fi amenajate popasuri turistice sunt izvoarele - 42 la

număr în raion39. Importante pentru activitatea turistică, sînt bălţile rîului Prut ce cuprind porţiunea dintre

oraşul Cahul şi s. Giurgiuleşti, unde se pot practica pescuitul, plimbări cu barca, admirarea plantelor şi a

păsărilor de baltă.

5. Flora

Diversitatea vegetaţiei în raionul Cahul se datorează existenţei ariilor naturale protejate, unde aceste

plante sînt luate sub protecţia statului în vederea păstrării şi conservării biodiversităţii respective. Astfel, din

totalitatea speciilor de plante care cresc pe teritoriul raionului Cahul, unele specii de plante se pot găsi doar

în această zonă a Republicii Moldova, unele sînt considerate specii de plante rare, iar unele din ele sînt

incluse în Cartea Roşie a Moldovei. Genofondul r.Cahul este reprezentat de vegetaţie de pădure: arbori,

arbuşti, plante ierboase, vegetaţie de stepă şi de baltă. Printre acestea putem menţiona: salcie, răchită, plop

argintiu, salcîm alb, gorun, frasin, arţar, carpen, arţar tătăresc, tei, spinul cerbului, porumbar, păducel,

măceş, rogoz, stejar-pufos, stejar brumăriu, ruşcuţa, papura, stuf, trestie, lintita-verde. Vegetaţia în raionul

Cahul prezintă o valoare naţională, deoarece unele din specii se întilnesc doar aici, unele sînt rare, iar unele

sînt incluse în Cartea Roşie a Moldovei. Plante rare: celnuşa, frăsinel, umbra iepurelui, brebenoc (plante

rare), castanele-de-apă, foarfeca-bălţii, ferigele-de-baltă. Cartea Roşie: albăstriţa Angelescu, nufărul-alb,

35 Nicolae, Ianuş. Pe acelaşi drum a doua oară. - Chişinău: Editura Pontos, 2007, p.8. 36 Postolache, Gheorghe. Rezervaţia ” Prutul de jos” în pericol. În: ”Ecosfera”, nr 4, 2004, p.5. 37 Roşcovan, Dumitru. Rezervaţia naturală ”Prutul de jos”, În: ”Ecosfera”, nr 4, 2004, p.4. 38 http://www.salvaeco.org/reviste/natura/09/02.php 39 Agenţia Ecologică Cahul

nufărul galben, pestişoara, cornacii, salvinia, viţa de pădure, coşaciul nautos, belevalia sarmaţiană. Se

întîlnesc doar în r.Cahul: pipirigul, broscăriţa, răchiţica, albumela.

6. Fauna

Lumea animală este şi ea diversă. Fauna cinegetică în fondul silvic este reprezentată de cerbul

lopătar, cerbul nobil, căpriorul, mistreţul, muflonul, pe terenurile agricole poţi întîlni iepurele de cîmp,

vulpe, din păsări - fazan, potîrniche, porumbelul, iar în bazinele de apă, fauna cinegetică este reprezentată de

gîsca şi raţa sălbatică, lişiţa. O parte din animale, păsări şi peşti pot fi întîlnite doar în rezervaţia ”Prutul de

Jos” şi cîteva din ele sînt incluse în Cartea Roşie: nurca europeanã, vidra, pisica salbatică; păsări:

cormoranul mic, pelicanul comun, egreta mare, lopãtarul, stîrcul galben, lebăda mută; peşti: ţigănuşul-bătrîn,

vãduviţa, mreana40.

Diversitatea cadrului natural reprezintă oferta primară şi oferă posibilităţi reale de dezvoltare a

turismului în raionul Cahul. În Republica Moldova nu există un management special de vizitare a ariilor

naturale protejate de către turişti, de aceea ”pentru optimizarea conservării diversităţii vegetale, se propune

de limitat accesul populaţiei în poienile din ariile naturale protejate, de organizat zone de agrement în

anumite locuri care să reducă impactul populaţiei asupra vegetaţiei”41 şi în ciuda faptului că oamenii nu

conştientizează importanţa acestora, totuşi prezenţa grădinii botanice, a rezervaţiilor atît a celor naturale

silvice, precum şi a rezervaţiei ştiinţifice, prin diversitatea şi raritatea speciilor de plante şi animale permite

dezvoltarea turismului, în special al celui cognitiv şi ecologic. Prezenţa lacurilor şi a rîurilor oferă şanse

reale de dezvoltare a turismului de agrement, completat de servicii de pescuit sau vînătoare datorită

pădurilor cu fond cinegetic din apropierea acestora. Apele minerale curative, e o premiză în dezvoltarea

turismului balnear şi de tratament. Deci, resursele turistice naturale existente în raionul Cahul reprezintă un

punct forte în dezvoltarea turismului local, dar insuficient fără o îmbinarea a acestora cu potenţialul antropic

din raion, şi mai ales, fără o bază tehnico - materială, condiţie obligatorie care ar permite transformarea

ofertei primare într-o ofertă reală, efectivă.

40 Doar în rezervaţie poţi admira în libertate dihorele-de-pădure, ondatra, hermina. Tot aici poţi întîlni arici, gainuşa-de-baltă, pescăruşii, lebede-

cucuiate, lebede-cîntătoare, gîşte-cenuşii, culici, sitari, ferestrari. Opt specii de răţi: raţa-fluierătoare, raţa-pitică, raţa-cîntătoare, raţa-cu-capul-

brun, raţa-moţată, raţa-cu-ochelari, raţa-cu-perucă, raţa-cu-frigare, pelicanii, coţofana, ciocănitoarea, privighetoarea, pupăza, cocostîrcul. Printre

speciile rare de peşti se numără plătica-de-Dunăre, bibanul-soare, cega, soretele, mihaltul, crapul, sudacul, şalăul - considerate specii de valoare. 41 Ibidem, p.29

Tema 10: POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC AL RAIONULUI CAHUL

1.Instituţii cultural-artistice

2.Muzee

3.Colective artistice

4.Festivaluri

5. Zone şi centre de agrement

6.Monumente cultural-istorice

7. Biserici şi mănăstiri

8.Alte obiective turistice

9. Infrastructură turistică

Structura potenţialului turistic antropic este complexă, ea incluzînd diferite componente ca:

monumente istorice, de artă, religioase; cetăţi antice; locuri istorice; muzee şi case memoriale; instituţii de

cultură şi artă; unităţi economice; centre meşteşugăreşti; manifestări populare ş.a. Din totalitatea acestora, în

acest paragraf am menţionat acele obiective ale cadrului antropic din raion, care prezintă interes, sînt

funcţionale şi pot fi valorificate prin turism. Printre edificiile culturale din raion putem menţiona:

Case de cultură

În raionul Cahul funcţionează 47 Case de cultură. Nu toate casele de cultură se află într-o stare

bună de funcţionare, în special în perioada rece a anului, din cauza lipsei energiei termice sau din cauza că

necesită reparaţie capitală. Dar sînt case de cultură care sînt îngrijite, unde funcţionează bibliotecile publice

(48 la număr), sînt amenajate Casa Mare, îşi au sediile diferite ONG-uri, centre de creaţie, colective artistice

şi sînt adevărate centre de cultură (Cahul, Zîrneşti, Cucoara, Slobozia - Mare, Taraclia de Salcie ş.a)

Instituţii de învăţămînt artistic (şcoli muzicale, şcoli de dansuri, şcoli de arte plastice).

Astfel de şcoli, în special muzicale avem în Slobozia Mare, Colibaşi, Burlăceni, Moscovei şi în or.

Cahul). Şcoala de arte plastice din oraşul Cahul, fondată în anul 1960 are ca discipline de studiu - desenul,

pictura, sculptura, istoria artelor, compoziţia de şevalet şi compoziţia decorativă. Participînd la diferite

concursuri naţionale şi internaţionale, elevii şcolii de arte plastice din Cahul, au obţinut multe premii şi

diplome, printre care şi patru medalii de bronz (Cehia), una de aur şi două de argint (China) şi multe

menţiuni la concursurile din România, Belarus, Polonia, Rusia. Lucrările elevilor acestei şcoli sunt expuse în

sălile de expozitii din Chişinău, Polonia, Finlanda, România42. În oraşul Cahul, activează şi Şcoala de arte

pentru copii ”Maria Cebotari”, unde elevii studiază pictura, coregrafia, arta actorului, muzica (acordeon,

pian, vioară, chitară, ţambal şi canto)43.

Muzee:

În raion există mai multe săli sau spaţii, unde se colectează şi se păstrează diverse exponate (Zîrneşti,

Colibaşi, Giurgiuleşti), iar în unele case de cultură sau în spaţii separate au fost create Casa-Mare (Zîrneşti,

Cucoara, Văleni).

42 http://cahul.md/index.php?index=6 43 Manoil, Alexandru. Cahul.Verticala noilor aspiraţii. – Cahul: 2006, p.31.

Impresionant este muzeul din s.Giurgiuleşti, cunoscut datorită colecţiei de circa 1000 de exponate de

specii de animale şi păsări locale, dar şi aduse din diferite părţi ale lumii. Muzeul satului din Burlacu fondat

în 2005, reprezintă mîndria localnicilor, care au contribuit la crearea lui prin colectarea şi donarea

exponatelor, acestea fiind amplasate tematic în mai multe săli: obiecte meşteşugăreşti, lucrări manuale, casa

- mare. Din totalitatea acestora, doar cel de la Cahul, Slobozia Mare și Giurgiulesti întrunesc criteriile, sînt

înregistrate şi funcţionează cu statut de muzeu.

Muzeul Ținutului Cahul, fondat în anul 1958 posedă peste 16 mii de exponate de o incontestabilă

valoare artistică şi patrimonială, provenite din activitatea de cercetare, achiziţii şi donaţii. Edificiul muzeului

este clădirea, unde în perioada interbelică, succesiv, а activat tribunalul judeţean şi primăria orăşenească şi

care a fost destinată muzeului în 1960. Fondurile muzeului adăpostesc o bogată colecţie de arme albe şi de

foc, de arheologie şi numismatică, de carte veche şi documente. Un loc distinct o constituie colecţia

etnografică, care însumează elemente din portul popular, covoare şi alte ţesături. Muzeul Cahul prezintă

publicului, în sălile sale de expoziţii, informaţii despre viaţa materială şi spirituală а locuitorilor din sudul

Basarabiei. Compartimentul de natură cuprinde colecţii tematice de păsări şi animale specifice celor trei

ecosisteme sudice, vestigii paleozoologice, care reflectă istoria geologică а pământului. Compartimentul de

istorie, evocă evoluţia societăţii umane de la paleolitic până la formaţiunile prestatale româneşti. Istoria

oraşului Cahul, începând cu secolul al XV-lea şi până în prezent, îşi găseşte reflectare în expoziţia

ambulantă “Şcheea, Frumoasa, Cahul” şi în expoziţia temporară “Cahul. Evenimente şi destine”. Un interes

aparte suscită Complexul Etnografic, deschis în anul 1979, constituit dintr-o căsuţă ţărănească, o şură şi o

fierărie de la finele secolului al XIX-lea – începutul secolului XX. Expoziţia de prosoape, covoare, păretare,

scoarţe, mobilier, inventar tehnic-agricol oferă vizitatorului complexitatea trăirilor materiale şi spirituale аle

acestui popor44.

Muzeul de Istorie şi Etnografie ”Plai natal” din Slobozia Mare este la fel de impunător şi

important prin numărul şi valoarea exponatelor sale. Sediul actual al muzeului a avut mai multe destinaţii:

primărie, pichet de grăniceri, spital, şcoală şi abia din anul 1988 a fost acordată pentru crearea unui muzeu,

care din 13 decembrie 1993 se numeşte Muzeul de Istorie şi Etnografie ”Plai Natal” la intrarea căruia poţi

citi următoarele versuri:

”Aici veniţi şi vă-nchinaţi

Să răsfoiţi trecutul

Aici aveţi bunici şi taţi

Ce şi-au iubit ţinutul”

Muzeul are mai multe săli tematice: lacul Beleu, istoria satului, obiecte meşteşugăreşti, o sală în

memoria celor pierduţi în timpul foametei şi în timpul războiului II mondial, precum şi multe informaţii şi

acte despre evoluţia social-economică şi culturală a localităţii45.

44 http://www.cahul-primaria.md/Muzee. 45 Interviu cu colaboratorii Muzeului ”Plai natal” din Slobozia Mare 12.05.2009.

Casa – Muzeu ”N. Lebedenco” din s. Lebedenco, este unica casă-muzeu din raion, care după

spusele primarului acestei localităţi nu mai prezintă acelaşi interes de altă dată, deoarece o bună parte din

exponate au fost preluate de muzeul din Cahul, dar care poate fi vizitată la cererea călătorilor, care pot vedea

doar cîteva obiecte şi bustul lui N. Lebedenco amplasat în ogradă.

Teatrul Republican Muzical-Dramatic „B.P. Hasdeu”

Teatrul Republican Muzical-Dramatic „B.P. Hasdeu” din or. Cahul este unicul teatru din sudul

Moldovei. Fondat conform ordinului din 23 martie 1987 al Ministerului Culturii al RSSM, teatrul Dramatic-

Muzical din Cahul, îşi prezintă spectacolul inaugural peste şapte luni, pe 17 octombrie 1987. Teatrul

pregătea şi juca piese pentru toţi: de păpuşi, pentru copii şi adolescenţi, pentru tineri şi adulţi, devenind ”un

complex de teatre” - un teatru de comedie, un teatru de dramă, un teatru de miniaturi. Astăzi, teatrul a

devenit cunoscut la nivel internaţional, datorită participării la diferite festivaluri teatrale, de unde s-a

învrednicit de multe premii: Festivalurile internaţionale de teatru din Botoşani, Galaţi, Constanţa; ediţiile din

1992 şi 1994 ale Festivalului Naţional de Teatru ”Gh.Asachi”; Galele Premiului UNITEM începînd din

2002 înclusiv 2009; primul Festival Naţional de Teatru ”Nenea Iancu”, ş.a.46

Universitatea de Stat “B.P.Hasdeu” din Cahul

Un simbol al oraşului Cahul a devenit şi clădirea Universităţii de Stat ”B.P.Hasdeu”. Construită în

anii ’50, aceasta reprezintă un adevărat monument arhitectural, păstrînd elementele definitorii ale acelor

timpuri. Pînă în 1999, aici a fost sediul Colegiului Pedagogic, care din 1999 a devenit Universitate.

Universitatea de Stat “Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, fondată la 7 iunie 1999, are ca scop pregătirea

şi asigurarea localităţilor din sudul Republicii Moldova cu cadre de înaltă calificare47. Toţi oaspeţii oraşului

Cahul, indiferent care este motivul vizitei, nu trec indiferenţi pe lîngă acest edificiu deosebit prin stilul

arhitectural. Amplasarea Universităţii în centrul oraşului, Piaţa Independenţei, Abaca cu trei hulubi,

Havuzurile, toate în complex au devenit un loc deosebit pentru orăşeni, cît şi pentru oaspeţii oraşului, care

nu pierd nici o ocazie să imortalizeze această privelişte. Cei care şi-au făcut studiile aici, cu zeci de ani în

urmă, începînd cu primele promoţii vin şi cu nostalgie se plimbă pe coridoarele actualei Universităţi

amintindu-şi cu drag de anii de studenţie.

Monumente cultural - istorice48

În majoritatea satelor din raionul Cahul există cîte un momument consacrat celui de-al II-lea război

mondial (Anexa 7). În total, numărul lor atinge 47 monumente. Deşi au aceiaşi istorie şi aceiaşi menire, ele

diferă între ele prin arhitectura pe care o prezintă. Unele sînt voluminoase, au chipuri de oameni, iar altele

doar nişte plăci. Printre acestea se includ şi alte monumente importante prin unicitatea pe care o prezintă:

Monumentul eroilor luptei de la Larga 1770, instalat în 1914 la Badicul Moldovenesc, Monumentul

paraşutiştilor de la Baurci Moldoveni, Monumentul în memoria celor căzuţi în războiul din

46 Manoil, Alexandru. Cahul. Verticala noilor aspitaţii. - Cahul: 2006, p.40. 47 www.usch.md 48 http://www.cahul-primaria.md/Muzee

Transnistria din s.Pelinei. În oraş sînt amplasate mai multe monumente: “Obeliscul” înălţat în anul 1967 în

memoria cahulenilor căzuţi în cel de-al doilea război mondial şi a ostaşilor Armatei Roşii răpuşi în august

1944, în luptele pentru Cahul. Complexul memorial al ilegaliştilor cahuleni a fost construit în 1968.

“Tancul” a fost inaugurat la 9 mai 1975, cu prilejul aniversării a 30-a a victoriei asupra fascismului.

“Tunul” înălţat în memoria ostaşilor diviziei 25 „Ceapaev”, a fost inaugurat la 9 mai 1977. “Avionul”

inaugurat la 24 august 1985.

Un monument arheologic de importanţă internaţională, obiectiv care face cunoscută Moldova pe plan

mondial este Valul lui Traian, situat la ieşirea din satul Vadul lui Isac. Ambele valuri ale lui Traian (secolul

II d.H), sunt situate în partea de sud a Moldovei şi constituie două ramificaţii principale: “de jos” şi “de sus”.

Cel de ”jos” are o lungime de 126 km şi se întinde de la satul Vadul lui Isac până la or.Tatarbunar, pe

teritoriul ucrainean. Cel de “sus” are lungimea de 138 km, avându-şi graniţa între orăşelul Leova la vest şi

satul Copanca, de lângă Chiţcani, la est. Ambele “valuri” au diverse ramificaţii. Înălţimea lor nu depăşeşte

1,5-3 m. Conform tradiţiei există opinia, că Valurile lui Traian sunt vestigiile construcţiilor defensive din

epoca împăratului Traian, sau linia de demarcare între teritoriile ocupate de triburile greutunge, geto-daci şi

tervingi. Până acum nu există o părere unică în ce priveşte provenienţa, scopurile şi funcţiile valurilor lui

Traian49. Deşi e în stare deteriorată, acesta prezintă o importanţă internaţională, artistică şi istorică.

Abaca cu trei hulubi a fost instalată în 2002, în Piaţa Independenţei din oraşul Cahul, cu ocazia

împlinirii a 500 de ani de la înfiinţarea oraşului. Cei trei porumbei de pe abacă reprezintă cele trei

dimensiuni ale istoriei oraşului: trecutul, prezentul şi viitorul, fiind inscripţionate şi cele trei denumiri pe

care le-a purtat oraşul de-a lungul timpului: Şcheia-Frumoasa-Cahul.

Busturi

În memoria celor care ne-au slăvit ţara prin istorie, cultură şi literatură, în raion au fost instalate

busturi ale mai multor personalităţi de vază. (Anexa 7) Bustul lui B.P.Hasdeu a fost instalat pe 26 februarie

1988, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la naşterea acestei personalităţi proeminente a culturii naţionale

din sec.XIX. Pe faţada Muzeului de Etnografie, Istorie şi Natură din Cahul a fost inaugurată placa

memorială ce evocă aflarea lui B.P.Hasdeu la Cahul în 1858. Bustul lui B.P.Hasdeu din preajma Palatului de

Cultură orăşenesc a fost dezvelit la 28 iunie 1993. Ioan Vodă cel Cumplit - primul bust al voievodului,

realizat din bronz de sculptorul Burcă, a fost inaugurat pe 29 iunie 1973. Ştefan cel Mare şi Sfînt - bustul

realizat de sculptorul şi arhitectul I. Pascal a fost inaugurat la 24 noiembrie 2000. Piotr Rumeanţev

(sculptor V. Cuzneţov) primul bust al feldmareşalului a fost instalat în decembrie 1985, în cadrul

festivităţilor prilejuite de aniversarea a 150-a a decretului ţarului Nicolai I, conform căruia localităţii i-a fost

conferit actualul nume - Cahul. A fost demontat în 1990, iar în 2001 un nou bust a fost inaugurat în preajma

liceului ce-i poartă numele, în cinstea victoriilor repurtate de Rumeanţev asupra turcilor în 1770. Alexandru

49 http://www.monument.md/monumente_arheologie/valurile/203/#

Suvorov - bustul din faţa şcolii sportive pentru copii şi juniori a fost dezvelit la 18 decembrie 2005. În raion

sînt amplasate şi alte busturi în memoria lui Ştefan cel Mare (Cahul, Andruşul de Jos, Colibaşi, Văleni),

Mihai Eminescu (Slobozia-Mare), ”Dm. Cantemir” (Tartaul de Salcie), ”Mihai Sadoveanu”( Andruşul de

Sus, Giurgiuleşti).

Biserici:

În majoritatea satelor din raionul Cahul există cel puţin cîte o biserică fie ortodoxă, fie aparţine uneia

din confesiunile religioase prezente în raion. Deşi sînt asemănătoare ca arhitectură, există biserici care

prezintă interes special prin istoricul ei sau prin amenajare, printre acestea fiind (Anexa 7):

Biserica de lemn ”Sf.Nicolae” din Larga Veche construită în anul 1800 este cea mai veche biserică din

raion.

Biserica ”Sf.Petru şi Pavel” din s.Borceag, o biserică absolut diferită decît celelalte, construită în 1935,

renovată în 2003 de către fraţii Ceapkin, care au contribuit la amenajarea teritoriului din ograda bisericii:

clumbe cu flori, bănci, fintînă. Este singura biserică din raion care are sistem de încălzire în podea50.

Biserica ”Sf.Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Colibaşi a fost construită 1897. Este singura biserică

din raion care a funcţionat în toţi aceşti 113 ani fără întrerupere, ceea ce nu este valabil pentru celelalte

biserici care în perioada sovietică au fost nevoite să-şi întrerupă activitatea. Această biserică poate deveni un

obiectiv de interes turistic şi datorită icoanelor pe care le deţine. Una din ele este icoana ”Maicii Domnului”,

care a fost pictată pe muntele Athos, de către un calugăr, special pentru această biserică. Această biserică

este păzită de stejarul din spatele ei, care are aceeaşi vîrstă51.

Biserica ”Sf.Nicolae” din satul Tartaul de Salcie, construită în 1859, ascunde multe taine. În

subsolul acestei biserici, în timpul renovării s-a descoperit o cameră, numită ”sclep” în care erau 4 cavouri,

trei din ele aveau oseminte, unul era gol. Localnicii spun că sunt ale familiei fostului proprietar al satului,

boierul Mediu, care şi-a înmormîntat cea dea doua cucoană sub actuala poartă de intrare în curtea bisericii.

Pe 22 mai 2009, de hramul bisericii a fost deschiderea oficială a acestei încăperi.

Catedrala ”Sf.Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Cahul, a apărut ca urmare a intenţiei

guvernatorului Basarabiei P. Fiodorov, de a construi în oraş o nouă biserică. Cu un an mai tîrziu, în 1845,

proiectul şi devizul de rigoare au fost expediate la St. Petersburg Sfîntului Sinod ce le-a examinat peste 2

ani. În 1848, la propunearea Consiliului de Miniştri, ţarul Nicolai I dispuse alocarea a ”7622 rub.25 cop.

argint întru susţinerea proprietarului or. Cahul în vederea construirii unei biserici”. O mare parte din

cheltuieli şi le-a asumat P. Fiodorov. În 1850 biserica a fost finalizată. Această biserică s-a păstrat şi pînă în

zilele noastre, constituind unul din puţinele monumente arhitectonice ale oraşului. Catedrala a funcţionat

pînă în anul 1962, iar în 1970 a fost transformată în Galerie de artă. Abia în 1990, acest lăcaş a fost restaurat

50 Interviu realizat cu Primarul s. Tartaul de Salcie, Focşa, Victor la data de 03.04.2009 51 Interviu realizat cu Primarul s. Colibaşi, Dolganiu, Ion la data de 12.10.2009.

cu ajutorul enoriaşilor52, care îşi găsesc liniştea şi pacea sufletească intrînd în ”casa lui Dumnezeu” ori de

cîte ori îşi doresc. Liniştea şi împăcarea sufletească căpătată la slujbele religioase este completată de

frumuseţea şi verdeaţa Parcului orăşenesc, care datează din 1850, în mijlocul căruia este amplasată

Catedrala. Parcul este un loc de odihnă pentru toţi locuitorii şi oaspeţii oraşului, fiind dotat cu bănci, bar,

terasă şi locuri de joacă pentru copii. Din 6 mai 2010, conform deciziei Consiliului Orăşenesc Cahul,

parcului Central din oraşul Cahul, i se acordă denumirea de “Parcul de odihnă orăşenesc Grigore Vieru”, în

perspectivă urmează a fi instalat în parc şi bustul poetului.

Biserica de Rit vechi ”Acoperămîntul Maicii Domnului”. Adepţi ai bisericii de rit vechi,

lipovenenii, au construit în Cahul lăcaşul lor de cult, „construită (probabil în 1856-1857) din mijloacele

cneazului Galiţîn, negustorul Morozov şi alte notorietăţi... S-a păstrat ştampila bisericii din 1858... Biserica a

fost construită din cărămidă roşie cu vitralii color şi uşi ferecate, o chilie şi o bibliotecă ce nu s-au mai

păstrat... clopotniţa s-a năruit... picturile murale nu s-au mai păstrat în varianta lor iniţială.... biserica a fost

prădată...”. După ce a fost reparată în anul 1913, a fost închisă în 1963, cînd a fost lichidat şi cimitirul din

preajmă, unde erau înhumaţi ”în morminte comune ostaşi ai războaielor ruso-turce”. În 1989 din imboldul

preşedintelui de atunci ai respectivei comunităţi religioase, s-a început reconstruirea şi restaurarea bisericii,

lucrările fiind încheiate în 199453.

Mănăstiri:

Mănăstirea “Sfântului Cneaz Vladimir” este situată la 3 km de or. Cahul, numele ei vine de la

Marele Sfânt Cneaz Vladimir, unul din cei mai legendari domnitori ai Rusiei. Mănăstirea dispune de 8,6 ha

dintre care 50% se cultivă, reprezentând una dintre sursele de întreţinere ale lăcaşului. Printre valorile de artă

ale acestuia, menţionăm icoana Maicii Domnului Censtohovscaia, care face parte din cele 70 de icoane ale

Fecioarei Maria, scrisă de către Sfântul evanghelist Luca la Ierusalim. Mănăstirea reprezintă o comunitate

religioasă de călugăriţe decise să-şi petreacă viaţa lor în înfrânare, sărăcie şi ascultare necondiţionată,

închinând-o slujirii Domnului. Pe tot parcursul vieţii monahale maicile şi surorile tind spre perfecţiune,

evlavie şi supunere prevederilor Statutului prezent şi superiorilor. Mănăstirea ,,Sf. Cneaz Vladimir’’este

întemeiată în baza Statutului Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova. Conducătorul suprem este

Duhovnicul Administrator, iar în lipsa lui funcţiile acestuia le exercită Maica Superioară, care este aleasă de

către Soborul mănăstirii şi aprobată de către Sinodul Mitropolitan. În conducerea sa este ajutată de consiliul

duhovnicesc, consiliul economic, şi Soborul mănăstiresc. Acest lăcaş sfânt este un loc de pelerinaj şi hrană

sufletească atât pentru convieţuitoarele mănăstirii, cât şi pentru vizitatorii ei. Ea întruneşte persoane de

confesiune ortodoxă, şi este parte componentă a Bisericii Ortodoxe din Moldova. Mănăstirea ,,Sf. Cneaz

Vladimir” este un loc de rugăciune, de meditaţie şi de cultură, care îşi aşteaptă vizitatorii în atmosfera

specifică de linişte şi pace.

52 Manoil, Alexandru. Cahul. Verticala noilor aspitaţii. – Cahul: 2006, p.43. 53 Manoil, Alexandru. Cahul la răscruci de vremi. Din istoria oraşului şi judeţului (raionului).- Cahul, 2008, p.92-93; Manoil, Alexandru.

Cahul. Verticala noilor aspitaţii. –Cahul: 2006, p.44.

Mănăstirea ”Sfânta Treime” din s.Roşu dosită la cîţiva kilometri de ochii lumii, este unica

mănăstire ce ţine de Mitropolia Basarabiei din sudul Republicii Moldova. Aşezată pe teritoriul fostului

sovhoz, teren donat de unul din localnici, enoriaşii fac zilnic cîte 10 km pentru a ajunge să-şi mîntuiască

sufletele54.

Mănăstirea „Pogorârea Duhului Sfânt şi Naşterea Maicii Domnului” din comuna Găvănoasa a

fost înfiinţată în 2008 şi are un paraclis şi câteva chilii, care au fost construite într-un timp record de către

harnica şi evlavioasa maică Dionisia. În lucrarea sa de a ridica un sfânt lăcaş închinat lui Dumnezeu şi

Maicii Domnului, maica Dionisia a fost sprijinită financiar de către rudele sale şi de către oamenii de bună-

credinţă din comuna Găvănoasa, iar sprijinul moral şi spiritual în această perioadă, l-a avut din partea

Mitropolitului şi Exarhului Petru55.

Resursele turistice de natură etnografică reprezintă adevărata bogăţie a neamului nostru, moştenite de la

străbuni şi transmise din generaţie în generaţie prin intermediul colectivelor artistice, festivaluri, expoziţii,

iarmaroace unde sînt puse în valoare cîntecul, dansul, portul, tradiţiile, obiceiurile, meşteşugăritul ş.a. Printre

cele reprezentative activităţi umane cu funcţie turistică din raionul Cahul putem menţiona:

Colective artistice

Colectivele artistice sînt prezente în majoritatea localităţilor, aceasta demonstrează prezenţa şi

manifestarea tradiţiilor populare. Majoritatea din ele sînt colective folclorice. De exemplu, în Colibaşi

”Doina Prutului” - ansamblul vocal instrumental de muzică şi dansuri populare, posesoare a 12 instrumente

muzicale şi avînd ca şi conducător pe interpretul de muzică populară Ilie Fabian,

colectivul folcloric ”Colibăşeanca” - participantă la ”Sărbătoarea cîntecului şi dansului Horincean” din

s.Cavadineşti (România). Un aport deosebit în promovarea turistică a localităţii, dar şi a raionului l-a adus

Ansamblul de dansuri populare ”Vălenaşii” din Văleni, participantă şi deţinătoarea locului I din partea de

sud a ţării la Concursul Naţional ”Moldova - ţara mea străbună”56. Recunoscute la nivel internaţional sînt:

Ansamblul de muzică şi dansuri populare ”Izvoraş” deţinătoarea medaliei de aur la jocurile mondiale

delfice 2008, nominaţia dans popular, Saratov (Rusia), fiind şi unul din cele mai vechi colective artistice din

Moldova, format în anul 1954 iniţial doar taraful, care în 1975 s-a unit cu ansamblul coregrafic format încă

din 1947, astfel formînd un singur ansamblu - ”Izvoraş”. Acest ansamblu este laureat al multor festivaluri

folclorice naţionale şi internaţionale din România, Bulgaria, India, Franţa, Germania, Cehia, Slovenia,

Spania, Slovacia, Rusia, etc.

54 Vandalism anticreştin pe ruinele ”Pravdei”, ”Ziarul de gardă”, Nr. 176 (17 aprilie 2008). 55 Mănăstirea de la Găvănoasa şi-a sărbătorit hramul, ” Flux”, Ediţia de Vineri Nr.2008177 din 26 septembrie 2008,

56 Proiectul „Moldova – Ţara mea străbună” a fost lansat la 27 august 2008, de Ziua Independenţei Republicii Moldova la iniţiativa IPNA

Compania „Teleradio – Moldova” cu scopul altoirii sentimentului patriotic, promovarea potenţialului turistic al localităţilor din ţara noastră

pentru cetăţenii străini şi oferirea unei oportunităţi de a-şi cunoaşte ţara pentru locuitorii Republicii Moldova. IPNA Compania „Teleradio

Moldova” a grupat cele 35 de localităţi selectate în echipe a câte trei concurenţi, în funcţie de zonele geografice din care provin, iar TV

MOLDOVA 1 a realizat câte un filmuleţ cu o durată de 5 – 7 minute despre fiecare din cele 35 de localităţi şi atracţii turistice participante în

Concurs. Sursa: http://www.trm.md/index.php?module=proiect_int&proiect_id=14

Formaţia model de muzică şi dans popular ”Nufărul” este un colectiv de adolescenţi cu vîrsta între

12-14 ani, dar care au un palmares bogat, fiind laureat al festivalurilor folclorice din Slovacia, Cehia,

Slovenia, Turcia, Ucraina. Atît ”Izvoraş” cît şi ”Nufărul” au acelaşi conducător artistic - I. Stîngă şi

coreograf I. Arabadji. Ansamblul cu cei mai mulţi dansatori şi cu cele mai multe premii din raionul Cahul

este Ansamblul model de dansuri moderne ”Iuventa” format în 1994, de către conducătorul artistic Rodica

Pănăşescu. Originalitatea şi complexitatea dansurilor, coloritul şi diversitatea costumelor, prezenţa în scena

a micilor dansatori cu vîrsta cuprinsă între 5 şi 16 ani, i-au făcut cunoscuţi în lume, apreciindu-i prin diverse

premii şi medalii la diferite concursuri internaţionale: o medalie de aur şi una de argint - Ialta, Premiul Mare

- Turcia, locurile I în Bulgaria şi Estonia, locul II şi III în Ungaria. În 2006 face un turneu în Franţa, Grecia,

Italia şi tot în acelaşi an obţine Premiul Mare la primul Concurs naţional de dansuri moderne. Anul 2009 a

fost un an jubiliar pentru ”Iuventa”, împlinind 15 ani de activitate. Cu această ocazie ”Iuventa” a evoluat pe

31 mai 2009 în faţa publicului cu un concert aniversar. Participări şi menţiuni la nivel internaţional a primit

şi ansamblul de dansuri populare, moderne, clasice şi de gală ”Bobocelul”, fondat la 1 iunie 1998, de către

conducătorul artistic Eugenia Jabineţ. Copiii şi tinerii din ”Bobocelul” au promovat imaginea ţării şi a

oraşului Cahul la festivaluri în Cehia, Slovacia, Polonia, Lituania, Ucraina şi România.

La nivel local şi raional, tradiţiile şi specificul cîntecului şi dansului popular sînt promovate de cele mai

active colective folclorice: ”Bucuria” din s.Bucuria, ”D.Botgros” din s.Badicul Moldovenesc, ”La roata

norocului” din s.Andruşul de Sus, Ansamblul ”Cimpoieş” din s.Manta, Colectivul artistic ”Vatra horelor ”

din Slobozia Mare, ”Doruleţ” din s.Pelinei, ”Cucorenii” din s.Cucoara, ”Comăncuţa” din s.Crihana

Veche, ”Sălcioara Mare” şi ”Sălcioara Mică” din s.Taraclia de Salcie, ş.a. (Anexa 8)

Concursuri, festivaluri, iarmaroace

Prezenţa şi practicarea în viaţă a tradiţiilor şi obiceiurilor locale, prezintă un punct forte în dezvoltarea

turismului rural. Datorită faptului ca sîntem un popor cu multe şi frumoase tradiţii, la care ţinem şi le

respectăm, pentru menţinerea şi manifestarea cărora, se organizează diverse concursuri şi festivaluri atît la

nivel raional cît şi internaţional. Primăria satelor Cîşliţa Prut, Văleni, Giurgiuleşti împreună cu Secţia

Cultură Raională Cahul, organizează în fiecare an, cu participarea reprezentanţilor ţărilor vecine, festivalul

folcloric ”Duminica la Florii” care se desfăşoară timp de 3 zile, pe malul rîului Prut din aceste localităţi.

Din categoria festivalurilor de importanţă internaţională sînt57: ”Chipuri de prieteni” - concurs al tinerilor

interpreţi de muzică uşoară din mai multe ţări europene, care se desfăşoară anual la sfîrşitul lunii iunie, fiind

organizat de Asociaţia de Creaţie ”Festival”, Consiliul raional şi Primăria oraşului Cahul.

Un festival cu participarea mai multor ţări este fesivalul de cîntec şi dans popular ”Nufărul Alb”.

Acest festival la început era un concurs de selecţie zonală, apoi republicană ”pentru determinarea

colectivelor populare din Republica Moldova, ce urmau să realizeze turnee peste hotare în postură de

mesageri folclorici ai plaiului. În 1993 prin decizia Guvernului Republicii Moldova, ”Nufărul Alb” este

declarat Festival folcloric al ţărilor din bazinul Mării Negre. Un detaliu fascinant al acestui festival prezent

57 Mai multe informaţii despre festivalurile care se desfăşoară în oraşul Cahul sunt accesibile la: http://www.cahulfest.net/photogallery.html

la inceputul şi la închiderea festivalului sînt nuferii, culeşi din lacul Manta pentru a fi ”plantaţi” în lacul

unde se desfăşoara sărbătoarea”58. Este un concurs bienal, inclus în calendarul Comitetului Internaţional

pentru Organizarea Festivalurilor Folclorice (CIOFF) aflat sub egida UNESCO derulat în Piaţa

Independenţei, Piaţa Horelor şi Lacul Frumoasa. În 2009, la cea de-a XI - a ediţie au participat colective

artistice din Grecia, Bulgaria, şi colective din Moldova: ”Moldoviţa”, ”Vîntuleţ” - Chişinău, ”Radoliubie” -

Taraclia şi ”Izvoraş”- Cahul59.

În scopul dezvoltării tradiţiilor dansului popular şi cultivării la copii a dragostei faţă de folclor, a fost

lansat în anul 1998 Festivalul folcloric pentru copii ”Bobocelul”. Este un festival unde copiii dansează ca la

ei acasă, adică reproduc scenic tradiţiile coregrafice ale localităţilor de baştină60. Este un festival bienal cu

participarea copiilor din mai multe ţări: Bulgaria, Cehia, Slovenia, Turcia, Ungaria, Ucraina ş.a. La a treia

ediţie se află festivalul etnofolcloric internaţional ”Dulce floare de salcîm”, organizat de primăria Văleni şi

Secţia Cultură a Raionului Cahul, care are loc anual în a treia duminică a lunii mai, cînd floarea salcîmului e

cea mai dulce. Participanţii la acest festival sînt cele mai active şi mai reprezentative colective artistice din

Republica Moldova, Ucraina şi România, care demonstrează, pe scena amplasată în mijlocul unui crîng de

salcîm din marginea satului, ”bogăţia, farmecul şi diversitatea moştenirii culturale a neamului”61.

La nivelul Euroregiunii ”Dunărea de jos” se desfăşoară şi Festivalul - Concurs al violoniştilor

”Dumitru Botgros”, participanţii căruia pot fi tinerii instrumentişti din Moldova, Ucraina şi România, ce

depăşesc vîrsta de 18 ani. Prima ediţie a concursului a avut loc în 2003, în scopul valorificării şi conservării

tezaurului muzical al zonelor folclorice din spaţiul Euroregiunii “Dunărea de Jos”, propagarea stilului

lăutăresc, îmbogăţirea repertoriului violoniştilor şi promovarea acestora, precum şi evocarea dinastiei de

lăutari Botgros.

Tot la nivel de Euroregiune se desfăşoară şi Festivalul Internaţional de dans de gală “Armoniile

Dunării”, festival bienal, organizat de Secţia Cultură a Raionului Cahul, care se află la a doua ediţie.

Punctul forte al acestui festival de talie internaţională, din punct de vedere turistic, este ca programul este

completat de vizite prin raion la cele mai interesante şi reprezentative atracţii turistice.

Pentru prima dată la Cahul, în luna iulie 2010, s-a desfăşurat prima ediţie a Iarmarocului de ovine şi

caprine, fiind organizat de Asociaţia Crescătorilor de Ovine şi Caprine din sudul Moldovei "Ciobănaşul", în

comun cu Direcţia Agricultură şi Alimentaţie a Consiliului Raional. Evenimentul a întrunit circa 80 de

crescători de animale din Vulcăneşti, Taraclia, Ciadâr-Lunga, Comrat, Leova, Ungheni, Orhei, sosiţi cu cele

mai frumoase exemplare, în special, de rasă ţigaie şi caracul, şi, desigur, produse ale oviculturii - carne,

brânză, confecţii din lână şi piei. Din afirmaţiile organizatorilor, iarmarocul a avut drept scop reunirea şi

demonstrarea ovinelor de o remarcabilă valoare genetică, vânzarea animalelor, schimbul de experienţă şi

totodată promovarea ocupaţiilor şi tradiţiilor godpodăreşti, precum şi a meşteşugurilor locale în prelucrarea

58 Manoil, Alexandru. Cahul. Verticala noilor aspiraţii. – Cahul: 2008, pp.37-38. 59 Primăria oraşului Cahul 60 Manoil, Alexandru. Cahul. Verticala noilor aspiraţii. – Cahul: 2008, p. 38. 61 ”Adunaţi în jurul datinilor”, Adverb, nr.22 (217) din 12iunie, 2009

şi confecţionarea din lînă şi piei a diferitor confecţii: căciuli, cojoace, care reprezintă portul nostru

naţional62.

Aceste festivaluri au un rol determinant în promovarea raionului Cahul la nivel internaţional. Pentru

dezvoltarea turismului intern un rol important îl au concursurile şi festivalurile naţionale şi raionale:

Festivalul folcloric ”La Vatra horelor Bucuriene”, Festivalul interetnic naţional ”Festivalul etniilor”,

”Festivalul berii”, ”Ziua naţională a vinului”, concursul bienal raional de muzică şi dans pentru copii ”O

minune a lumii”, ”Ziua Europei” organizată de Centrul Pro-Europa Cahul,”Ziua copiilor”, Festivalul ”50

plus” cu desfăşurarea în s.Colibaşi, Sărbători naţionale: Ziua Independenţei, Ziua limbii române,

Festivalul ”Mărţişor”, care se desfăşoară în fiecare localitate din raionul Cahul ş.a. Aceste festivaluri sînt

însoţite de expoziţii cu prezentarea lucrărilor confecţionate din paie, lut, materiale naturale, broderii,

croşetări ş.a (Anexa 9). Un rol important în renaşterea şi promovarea obiceiurilor şi tradiţiilor, a cîntecului şi

dansului popular îl are sărbătoarea religioasă – Hramul satului. Fiecare localitate din raionul Cahul, îşi are

Hramul său (Anexa 10), purtînd numele unui sfînt, considerat protector al satului. La Hram, de obicei, se

organizează iarmaroace, expoziţii, numere artistice şi desigur hora tradiţională moldovenească. Aceste

sărbători sînt apreciate de turiştii străini, care sînt impresionaţi de coloritul culturii poporului moldovenesc.

Meşteri populari

Meşteşugăritul în satele din raionul Cahul este bine dezvoltat, unii gospodari s-au specializat în

anumite meşteşuguri care au devenit pentru ei şi o plăcere şi o sursă de venit. Dintre acestea cel mai des se

practică: cioplitul în lemn, caracteristic s.Giurgiuleşti, Burlacu, Văleni, Alexanderfeld, Cahul; împletitul în

lozie: Paşcani, Slobozia Mare, Văleni, Burlacu; confecţionarea instrumentelor muzicale: Pelinei, Văleni;

obiecte din paie: Pelinei, Colibaşi; croşetare, broderii: Burlacu, Slobozia Mare, Văleni, Zîrneşti; cojoace din

piei de oaie: Colibaşi (Anexa 11). Anual, meşterii populari îşi pot prezenta lucrările la expoziţia-concurs

“Salonul meşterilor populari” organizat de Primăria s. Manta, care se desfăşoară tot în această localitate.

Competiţii sportive

Printre acivităţile care ar putea contribui la promovarea şi dezvoltarea turismului în raion, sînt şi

competiţiile sportive raionale, republicane şi cele internaţionale. Anual, Centrul de tineret şi dezvoltare a

sportului din cadrul Consiliului Raional Cahul, elaborează Programul acţiunilor sportive raionale, conform

căruia au loc competiţii la fotbal, volei, şah, tenis de masă, atletism, lupte libere, baschet ş.a, între echipele

localităţilor din raion. O oportunitate în promovarea resurselor turistice locale reprezintă Turneul

internaţional la taekwondo ,,Cupa Euroregiunii Dunărea de Jos”, care se desfăşoară în or.Cahul, cu

participarea echipelor din spaţiul Euroregiunii. Aceste competiţii ar putea fi însoţite de vizite prin raion,

pentru a prezenta sportivilor - oaspeţi ceea ce avem mai frumos, promovînd turismul şi prin sport, avînd la

bază vizitarea stadioanelor amenajate din s.Slobozia-Mare, Colibaşi, Brînza. Astfel de competiţii au loc şi la

nivel republican, unde participanţii, mai ales învingătorii pe diferite stiluri de sport promovează imaginea

oraşului şi a raionului atit la nivel naţional cît şi internaţional.

62 http://www.cahul.md/index.php?top=principala&a=63

Zone şi centre de agrement

Natura întotdeauna a stat la dispoziţia omului, adaptînd-o de fiecare dată la necesităţile lui. Mediul cu

toate componentele sale, a stat la baza motivaţiei călătoriilor, în special a celor de odihnă şi agrement. Pentru

a crea condiţii de odihnă şi agrement, omul a valorificat pădurile, a creat lacuri artificiale destinate pentru

scăldat, plajă, plimbări cu barca, dar şi pentru pescuit (146 la număr în raion)63. Cele mai mari lacuri

artificiale din raionul Cahul, care servesc ca loc de odihnă pentru populaţia locală, dar şi pentru cei din

împrejurimi este lacul ”Luceşti” din s.Luceşti, unde anual au loc competiţii turistice la nivel raional cu

participarea mai multor copii din satele din raionul Cahul, şi lacul ”Frumoasa” - pe malul căruia

funcţionează, în program sezonier, Zona de agrement ”Frumoasa”. Astfel, agenţii economici au valorificat

natura, la care au mai adăugat componente artificiale, creînd zone de agrement.

Printre cele mai deosebite Zone şi centre de agrement din raionul Cahul, în ceea ce priveşte amplasarea,

stilul şi serviciile prestate sînt:

”La Văduţ” este amplasată la marginea pădurii pe drumul naţional Chişinău-Cahul-Giurgiuleşti,

în apropierea satului Vadul lui Isac. Este aranjată în stil tradiţional, cu gard împletit din nuiele, vesela din

lut, chelneriţe îmbrăcate în haine naţionale, se prepară bucate tradiţionale şi se serveşte vin din ulcior.

”La Cotihana” este amplasată în s.Cotihana. Originalitatea acestei zone constă în păstrarea

specificului natural şi puţina intervenţie a omului. Aici poţi admira natura în toata splendoarea ei, nuferii albi

şi galbeni diverse specii de plante, raţe sălbatice. Foişoarele amplasate pe apă, amenajate pentru luarea

mesei, îţi permit să te simţi parte a naturii. Persoanele ce au ales această zonă ca loc de odihnă, pe lîngă

admirarea naturii, care se poate face şi cu barca, pot pregăti frigărui şi lua masa în locurile amenajate, se pot

scălda în piscină şi să facă plajă, pot pescui din peştii crescuţi special pentru acest scop. Pentru satisfacerea

cît mai plăcută a odihnei, tot aici sînt crescuţi şi harbuji pe care ii poţi alege chiar din harbuzărie. Taxele de

odihnă pentru serviciile oferite sînt diverse dar acceptabile pentru cei ce aleg odihna în natură.

”Lacul Frumoasa” se află în oraşul Cahul. Printre serviciile oferite sînt: plimbări cu barca,

motocicleta de apă, teren de volei, frigarui, terasă, bazin pentru copii.

”La Izvoare” se află în satul Tartaul de Salcie. Zona de agrement „La izvoare” îşi începe istoria în

anul 1999, când locuitorii satului încep să restabilească pădurea pe o suprafaţă de 23 ha. Este deosebită prin

prezenţa în zonă a mai multor izvoare, zece la număr, fiecare avînd cîte un nume: Izvorul minunilor, Resan,

Izvorul tractoriştilor, Izvorul şoferilor.... au fost numite în memoria celor care au executat lucrări de

amenajare a izvoarelor. Apele cîtorva izvoare se acumulează în lacul din pădure, iar celelalte se scurg în rîul

Salcia Mică. Valea izvoarelor a devenit un loc atractiv pentru localnici, dar şi pentru cei din satele vecine.

Aici au loc diferite activităţi sportive, culturale, manifestări organizate cu ocazia hramului satului ş.a.64 Pe

teritoriul ei sînt amenajate terase, pentru odihna individuală şi colectivă. Accesul în această zonă este liber,

deoarece aparţine primăriei.

63 Datele Agenţiei Ecologice Cahul 64 Ianuş, Nicolae. Pe acelaşi drum a doua oară. – Chişinău: Editura Pontos, 2007, p.10.

”La izvor” - zona de agrement amplasată la intrarea în pădurea din partea de sud-est a oraşului

Cahul, în microraionul Lapaevca. Este amenajată în stil tradiţional, cu covor şi ştergar naţional, asemenea

Casei Mari, gardul fiind din nuiele. E binevenit pe teritoriul zonei de odihnă, terenul de joacă pentru copii,

astfel creînd condiţii de odihnă şi de tip familial.

”Mihăieş” - o zonă de agrement amplasată în Taraclia de Salcie, unde proprietarul a transformat

rîpa satului într-o zonă de agrement. Zona este deosebită prin relieful pe care îl prezintă, prin amplasarea ei

(panta de est a satului, lîngă stîni şi pădure). Suprafaţa ei este de 1,5 ha înconjurată de un gard din 50 brazi,

recent plantaţi, ce au ca zid de protecţie un gard din nuiele. Proprietarul, agronom de specialitate a plantat

150 de arbori şi arbuşti, 45 de plante şi ierburi rare. Peste cîţiva ani, conform hărţii vegetaţiei elaborată de

proprietar, această zonă va deveni o adevărată grădină botanică, cu mici descrieri a fiecărei specii prezente.

La moment aici se pot odihni localnicii şi copiii, avînd spaţii special amenajate din tulpini de copaci.

Această rîpă i-a fost dată în folosinţă de către Primăria satului, care a fost receptivă la propunerea de a face

ceva util şi frumos pentru sat.

În oraşul Cahul funcţionează mai multe centre de agrement ca: ”Patria”, (cinematograf, disco,

pizzerie, restaurant, sala de jocuri), Clubul de noapte ”Space”, ”Ramzes” (disco, karaoke, biliard, bar),

Saigon, ş.a. Timpul liber poate fi petrecut şi în sălile de jocuri, majoritatea lor fiind amplasate în oraşul

Cahul. Un loc pentru cîntec şi dans popular este Piaţa Horelor, unde în fiecare duminică cahulenii şi

oaspeţii oraşului se adună pentru a dansa o horă, o bătută aşa cum se dansează la moldoveni. Tot aici au loc

diverse activităţi cu diferite ocazii, competiţii sportive, concerte şi festivaluri de importanţă naţională şi

internaţională ca ”Nufărul - Alb”, ”Bobocelul” ş.a. La fel de importantă este şi Piaţa Independenţei, unde

tradiţional are loc deschiderea festivalului folcloric ”Nufărul Alb”, locul unde se petrece festivalul ”Chipuri

de prieteni”, ”Festivalul berii”, precum şi diverse miting-uri.

Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti

Portul internaţional Giurgiuleşti este un complex portuar care include Terminalul petrolier, cel

cerealier, şi cel mai important pentru dezvoltarea turismului Portul de Pasageri. Portul de pasageri a fost

inaugurat la 17 martie 2009 şi reprezintă o poartă deschisă pentru turiştii străini. În primul an de activitate,

schimbul de turişti a fost posibil datorită rutei săptămînale Giurgiuleşti-Istanbul. Călătorie care putea fi

efectuată cu nava ”Princcesa Elena” a cărei activitate la moment este sistată.

Fabrici de vin

Aşezarea geografică în sudul ţării şi condiţiile favorabile viticulturii, face ca în Raionul Cahul să

activeze 11 fabrici de vin (Anexa 12). Din totalitatea lor, cîteva sunt cunoscute la nivelul întregii ţări şi mai

ales peste hotarele ei. Sunt recunoscute şi apreciate în toată Europa vinurile de la fabrica ”Grape Valley”

din s.Borceag, care funcţioneză din 1890, dar care a primit această denumire din 1996. Datorită

tehnologiilor performante achiziţionate în mare parte din Italia, aceasta produce în perioada de sezon

aproximativ 14.000 tone de vin, 53 denumiri de vin, care se exportă în Europa şi Rusia. Pe teritoriul acestei

fabrici este amenajată o sală de degustaţie a vinului şi oferă şi spaţii de cazare. Producătoare de vin

moldovenesc, cunoscute peste hotarele Republicii Moldova sunt şi fabricile: “Trifeşti” din s.Huluboaia şi

s.Bucuria, ”Vismos” din s.Moscovei, ”Vinia Traian” din s.Găvănoasa, ”Vieru-Vin” şi “Burlacu-Vin” din

s.Burlacu, ”Mărgăritar” din s.Colibaşi, “Prut” din s.Brînza, “Podgoria Dunării” din or.Cahul şi fabrica

din Slobozia Mare. Aceste fabrici comercializează producţia atît peste hotare cît şi în magazinle specializate

din ţară. Prezenţa şi funcţionarea lor, permite dezvoltarea în raion a turismului vitivinicol65.

Beciurile – catacombe

Aşa au fost numite beciurile pe care le avem în oraşul Cahul şi în satul Borceag, cele de la Cahul

numite şi ”beciuri turceşti”, iar cele de la Borceag - ”beciuri franţuzeşti”. ”Mărturisesc bătrînii că pînă la

1940, în localul actualei filiale a Dramatic-muzicalului ”B.P.Hasdeu” era un restaurant de lux.... care avea şi

un beci despre care se vorbea că ajunge pînă la Prut... E un beci adînc cu bolţi înalte, durat din cărămidă

arsă, cu două ramificaţii blocate. Se crede că una dintre ele se uneşte cu beciul de lîngă fostul sediu al

teatrului de pe str.B.P.Hasdeu, avînd o lungime de peste trei sute de metri, iar alta, cea vestică, străbate o

distanţă de 5 km, pînă la Prut... Colaboratorii muzeului afirmă că a existat cîndva o hartă a respectivelor

”beciuri turceşti” ce pot fi identificate în mai multe cartiere ale oraşului”66. Nu se ştie cînd şi de ce au fost

construite ele, dar ”Dimitrie Cantemir, care referindu-se la zonele vitivinicole ale ţării Modovei, vorbeşte de

pivniţele adînci şi boltite în care se ţinea vinul; unele s-au păstrat pînă azi sau ne sînt cunoscute datorită

săpăturilor arheologice. Fără îndoială, menirea lor era dublă: un loc pentru depozitarea vinurilor şi a altor

produse şi loc de refugiu”67. Asemănătoare ca şi construcţie sînt beciurile franţuzeşti de la Borceag, care

aparţin fabricii de vinuri ”Grappe Valley” din acelaşi sat, despre care se spune că au fost construite în 1890,

(odată cu fabrica de vinuri), de nişte baroni francezi. Acestea sînt construite din cărămidă roşie, în care

temperatura de 12ºC este constantă. Au lăţimea şi înălţimea de 2,5 m, iar ca suprafaţă se întind pe

aproximativ 1,6 ha, la suprafaţă fiind instalate 6 ventilatoare, care aerisesc beciul. Tunelul are 9 ramificaţii

care în total formează 1000 m. În comparaţie cu beciurile de la Cahul, acesta este accesibil, iar pe viitor

administraţia fabricii preconizeză să deschidă o vinotecă cu posibilităţi de degustaţie, la moment aici se

păstrează sticle cu vin din 1977, completînd galeria în fiecare an68.

Alte atracţii turistice:

Pe teritoriul raionului se află mai multe cimitire, unele din ele au o istorie mai deosebită, ca cel din

din s.Tartaul se Salcie, despre care se spune că este un cimitir vechi al satului, dar în care s-au găsit pietre

funerare scrise în limba turcă, de aceea localnicii îi spun ”cimitirul turcesc”. Un alt cimitir ce provoacă

interesul este cel de la Slobozia-Mare, unde în urma diferitor săpături sau găsit sicrie de aproape 2 m, şi a

fost numit ”cimitirul giganţilor”. Printre alte curiozităţi ale raionului pot fi menţionate, Movila Mare din

A.I.Cuza - care servea ca punct de urmărire al sultanului turc în timpul războaielor ruso-turce, Şatra

65 Pentru informaţii, a se vedea: www.grape-valley.com; http://viniatraian.com 66Manoil, Alexandru. Cahul. Verticala noilor aspiraţii. – Cahul: 2006, p.51. 67 Ibidem. 68 Interviu realizat cu directorul executiv al fabricii de vin”Grape Valley”, Hlibiciuc Valentin la data de 31.03.2009

ţiganilor din Tătărăşti, loc unde în fiecare vară vin ţiganii cu şaretele pentru cîteva zile, locurile pitoreşti din

Pelinei numite ”Potcoava Pelinei”, ”Ceairul” din A.I. Cuza - loc cu salcii înţepătoare. De un mare interes

sînt şi stînele tradiţionale, amplasate în majoritatea satelor, unde poţi urmări ”pe viu” cum are loc ”procesul

de producţie” al brînzei.

Un loc absolut pitoresc ce poate fi valorificat în turism este ”Drumul lui Petru Rareş” din Văleni,

drum pe unde trecea Petru Rareş cu peştele spre Galaţi, numit şi ”Calea Peştelui”, care printr-un proiect al

REC Moldova se urmăreşte a fi restabilit, ca traseu ecoturistic, lucru de care este interesată şi Primăria

Văleni, dorind să contribuie la dezvoltarea turistică a satului69.

Personalităţi:

Raionul Cahul poate fi promovat şi prin oamenii care s-au născut şi au crescut aici, ce au devenit

mari personalităţi: E.Grebenicov din Slobozia Mare, unde colaboratorii muzeului iniţiază să transforme

casa unde a crescut academicianul în casă-muzeu, S.Strezeva, M.Sarabaş, I.Căpraru, A.Ciurunga - numele

căruia îl poartă una din străzile oraşului, A.Lipcan pe casa căruia este instalată o placă memorială, N.

Botgros, pictorul Gh.Şoitu ş.a.

Infrastructura turistică:

Într-o localitate nu sunt suficiente doar obiective de interes pentru promovarea şi desfăşurarea

activităţii de turism, pentru că ea nu poate avea loc dacă nu există o bază tehnică materială funcţională. În

comparaţie cu satele, unde lipsesc unităţile de cazare (cu excepţie, s. Giurgiuleşti,unde activează un hotel ),

iar numărul unităţilor de alimentare este redus, în oraş infrastructura turistică e mai bine dezvoltată, fiind

reprezentată de:

- restaurante renovate şi reutilate: Prut, Codreanu, Laguna, Flamingo, La umbra, Patria, Marco Polo,

Sorina, Balkan, care pe lîngă servirea mesei oferă şi servicii de organizare a diferitor banchete, precum şi

săli pentru conferinţe.

- hoteluri: Azalia (37 camere), Marco Polo (4 camere), Codreanu (10 camere), Green House (6

camere), Oasis (5 camere) şi un hotel nou se află în construcţie.

- zone şi centre de agrement (Patria, Saigon, ”Lacul Frumoasa”, ”La izvor”, ş.a)

- agenţii de turism: Valcan Tur, Neoruta, Travel -Tur, Guest-Tur, Rudmin-Tur, Voyaje, Argai-Com

specializate atît în comercializarea biletelor avia, cît şi în organizarea de călătorii interne şi internaţionale.

- tabere de odihnă: Tabăra de odihnă şi întremare ”Romantica” din s.Moscovei, Tabăra de odihnă din

s.Larga.

- unităţi de tratament (Sanatoriul ”Nufărul alb” şi în perspectivă Zona de odihnă şi agrement ”Lacul

sărat”)

Sanatoriul ”Nufărul Alb”

Oraşul Cahul este singurul oraş-balnear din Republica Moldova, obţinînd acest statut în 1984,

datorită funcţionării în oraş a staţiunii balneare ”Nufărul Alb”, care şi-a început activitatea în anul 1984,

69 Interviu realizat cu Primărul s.Văleni, Silvia Ştirbeţ, la data de 12.05.09.

în baza apelor minerale curative, descoperite încă din 1960. "Nufărul Alb" este un sanatoriu cu tradiţie în

arta medicinală, el reprezintă un centru modern de recuperare a sănătaţii şi dispune de o clinică, ce

înregistrează 1500 de vizite într-un schimb, un complex hotelier, cu capacitatea de 502 locuri, 400 de

camere cu diferit grad de comfort: simple, semilux şi lux pentru 1 şi 2 persoane, un bloc de alimentare şi

obiecte cultural-distractive. Sanatoriul şi-a cîştigat faima binemeritată nu numai în ţară, dar şi peste hotarele

ei, datorită apei minerale bogate în brom şi iod, similară apelor din Maţesta (Rusia). Apa minerală, pentru uz

extern, din Cahul se aplică la tratarea bolilor sistemului nervos, ginecologice, cardio-vascular, aparatului

locomotor şi bolilor de piele.

Apa minerală potabilă ”Nufărul Alb” acţionează cu succes asupra tuturor sistemelor şi funcţiilor

organismului uman. Mineralizarea joasă, mediul alcalin, prezenţa ionilor de kaliu şi magneziu în apă şi

energetica ei deosebită, contribuie la normalizarea secreţiei gastrice, activează eliminarea fierii şi urinei,

regulează funcţiile organelor gastrointestinale şi a rinichilor, îmbunătăţeşte metabolismul.

Pe parcursul anului în staţiune se asanează circa 10000 de oameni, dintre care cei mai mulţi sînt din

Turcia, Rusia, Grecia, Ucraina. Infrastructura este bine dezvoltată, oferind următoarele servicii: piscină,

saună, bar, teren de dans, teren sportiv, sală pentru biliard şi jocuri de masă, sală de cinema, oficiu poştal,

schimb valutar, frizerie, magazine mixte70.

Servicii de agrement:

Pe lîngă serviciile de bază: cazare şi alimentare, în oraş sînt oferite turiştilor şi servicii de agrement,

printre care specific doar oraşului sînt serviciile de divertisment aerian, zboruri cu moto-delta-planul, la o

înălţime începînd de la 200 m pînă la 2000 m, cu o durată de 30 min, la care se mai adaugă la dorinţă

servicii de filmări video şi poze. Printre alte servicii care susţin dezvoltarea turismului sînt şi plimbările cu

şareta pe străzile principale ale oraşului, iar pentru copii miniparcul din parcul central al oraşului. Pentru

vînătorii şi pescarii amatori, în oraş funcţionează magazine specializate în comercializarea ustensilelor

pentru pescuit şi respectiv echipamentul pentru vînătoare. Pentru cei pasionaţi de vinurile Moldovei,

funcţionează magazine specializate în comercializarea vinului autohton ”Arta vinului”, ”Cricova” pe

vitrinele cărora sînt expuse şi producţia fabricilor ”Vismos”, ”Vinia Traian”, ”Trifeşti” din raionul Cahul.

Serviciile rent-a-car completează gama de servicii oferite turiştilor.

În concluzie, vom observa că raionul Cahul dispune de suficiente resurse atît naturale cît şi antropice,

care ar permite dezvoltarea diferitor tipuri şi forme de turism: vitivinicol, cognitiv, cultural, ştiinţific, balnear

ş.a , completate parţial de unităţi de cazare, alimentare şi de diverse servicii auxiliare. Obiectivele turistice ar

trebui incluse în circuitul turistic local şi regional, alături de obiectivele deja cunoscute şi valorificate în

regiune. Aceasta ar permite începutul desfăşurării unei activităţi turistice, la început la nivel intern care să

creeze condiţii şi pentru dezvoltarea turismului internaţional. Asta ar fi posibil, la început în procesul de

planificare, prin implicarea diferitor actori comunitari, conştienţi de impactul pozitiv al turismului pentru

populaţie, dar şi despre impactul negativ al acestuia în cazul utilizării neraţionale a resurselor naturale dar şi

70 www.nufarul.md

a celor antropice, neadministratea odihnei oamenilor în ariile protejate de stat, precum şi indiferenţa faţă

monumente, lipsa curăţeniei în localităţi, care are un efect direct asupra mediului.

Un rol deosebit nu doar în procesul de planificare, dar şi în dezvoltarea şi promovarea turismului

local îl pot avea atît instituţiile de învăţămînt universitare cît şi cele preuniversitare. Elevii sau studenţii

conduşi de profesorii lor la diferite discipline (istorie, geografie) sau cele de specialitate, ar putea colecta

informaţii despre punctele de interes turistic, despre tradiţiile şi obiceiurile locale, despre meşteşugari şi

oameni de vază din localităţile lor. Un rol important le revine studenţilor din cadrul Universităţii de Stat

”B.P.Hasdeu” din Cahul, mai ales a celor de la specialitatea Turism, care în perioada practicii de iniţiere, de

producere şi respectiv de stat, să meargă în teritoriu, să gasească acele elemente cheie, care ar putea fi

incluse în circuit, ţinînd cont de starea lor actuală, să elaboreze pliante, broşuri cu cele mai reprezentative

obiective turistice, să le promoveze prin diferite agenţii de turism sau în timpul festivalurilor raionale şi

internaţionale, care va avea ca impact cererea de vizitare a acestor obiective din partea diferitor potenţiali

călători. Lucrul studenţilor ar putea fi completat de activitatea unui birou turistic, absolut necesar, care să

creeze itinerarii turistice tematice şi pe diferite categorii de vîrstă, să întreprindă diverse măsuri de

promovare a acestora şi efectiv să petreacă aceste călătorii.

Bibliografie

1. Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova, nr 965-IV,

din 24.11.2006 // Monitorul Oficial nr.14 - 17(2001-2004), 2.02.2007 (cu modificări LP172-XVI din

10.07.08, MO134-137/25.07.08, art.543 şi LP280-XVI din14.12.07, MO94-96/30.05.08, art.34)

2. Legea Republicii Moldova privind fondul ariilor naturale protejate de stat Nr.1538-XIII din 25.02.98

//Monitorul Oficial al R.Moldova nr.66-68 din 16.07.1998

3. Hotărîrea Guvernului Nr.1065 din 02.09.2003 cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare durabilă

a turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015,// Monitorul Oficial Nr.196 din 12.09.2003.

4. Dinu Mihaela, Geografia turismului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005

5. Miron, Viorel, Turismul rural în Moldova, Editura Ştiinţa, 2002

6. Turcov, Elena, Direcţii de dezvoltare şi promovare a turismului în R.Moldova, Chişinău, 2002

7. Florea, Serafim , Potenţialul turistic al Republicii Moldova. Chişinău, Labirint 2005, p. 25.

8. Minciu, Rodica, Economia turismului. Editura Uranus, Bucureşti, 2004, ediția a III- revăzută și adăugată, p.161.

9. Miu Florentina, Teiuşanu Ion, Geografia turismului, Editura Paralela 45, 2008

10. Noni Ludmila, Potenţialul tuirstic al raionului Cahul, Bons Office, Chişinău, 2010, 116 p.

11. Stănciulescu, Gabriela., Lupu, Nicolae., Ţigu, Gabriela, Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizaţi în turism. Editura All Educational, 1998

12. www.dictionar-online.ro

13. www.turism.md

14. http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/ghidul-manastirilor-basarabia/manastirea-zloti-80407.html