Exporarea funcţională a aparatului respirator

Etapele respiraţiei:-etapa pulmonară-etapa de transport a oxigenului-etapa tisulară (la nivelul celulei care ”respiră” efectiv)

Etapa pulmonară are, de asemenea, mai multe componente:-ventilaţia ← investigată prin SPIROMETRIE-difuziunea-perfuzia

Indicaţiile, contraindicaţiile testelor funcţionale

Indicaţii: Acuze sau date obiective care sugerează boli pulmonare cu

afectarea funcţiei pulmonare Afecţiuni musculare, nervoase sau osteo-articulare cu afectarea

funcţiei pulmonare Monitorizarea eficienţei terapiei sau monitorizarea evoluţiei bolii Monitorizarea funcţiei ventilatorii la pacienţi expuşi la substamţe

iritante sau toxice pentru sistemul respirator Examinări pentru angajare Expertize medico-legale

Contraindicaţii: Pacienţi sub 6 ani care nu pot executa corect manevrele necesare unei

explorări valide Afecţiuni medicale sau chirurgicale pentru care care explorarea

reprezintă un risc: status astmaticus, hemoptizie, cardiopatie ischemică, traumatisme acute, greaţă sau diaree severă, pacienţi precomatoşi sau necooperanţi.

Spirograful - aparatul utilizat pentru măsurarea volumelor şi a debitelor ventilatorii este alcătuit din:

doi cilindrii cu aer, de volum variabil cu respiraţia; tubulatură (persoana investigată va respira pe gură);

1

sistem de pârghii care transmit modificările de volum către sistemul de înregistrare grafică;

hârtie dispusă pe o rolă mobilă şi peniţa de înregistrare.

Etapele înregistrării Pacientul respiră normal; pe grafic, curbele au o amplitudine egală cu

volumul de aer ventilat. Se măsoară astfel volumul curent (VC). Pe axa orizontală, a timpului, durata unei respiraţii depinde de viteza de derulare a hârtiei.

După un inspir amplu, pacientul va expira cât mai mult aer. Se măsoară volumul inspirator de rezervă (VIR) şi volumul expirator de rezervă (VER).

Se poate calcula în această etapă capacitatea vitală (CV) şi se poate raporta la CVideal.

Pacientul va efectua inspiraţii şi expiraţii ample, rapide, timp de 15 – 20 secunde. Pentru calculul debitului ventilator maxim pe minut se înmulţeşte volumul măsurat (amplitudina curbei) cu frecvenţa respiratorie şi cu 3 (dacă s-a măsurat timp de 20 sec.), sau cu 4 (dacă măsurătoarea a durat 15 sec.).

Pacientul inspiră profund, reţine aerul puţin, apoi expiră amplu, rapid. Se măsoară volumul expirator maxim pe secundă (VEMS).

La final se poate calcula indicele de permeabilitate bronşică (IPB). Modificările sale diferenţiază disfuncţiile ventilatorii

Volumele ventilatorii:

VC- Volum curent- reprezintă volumul de aer vehiculat în timpul unei respiraţii normale (un inspir şi un expir normal).

VC= 500 - 800 ml aer

VIR- Volum inspirator de rezervă- volumul de aer introdus suplimentar în plămâni printr-un inspir forţat, la sfârşitul unei inspiraţii normale.

VIR= 800 - 1500 ml aer

VER- Volum expirator de rezervă- volumul de aer eliminat din plămâni printr-un expir forţat, care urmează unei expiraţii normale.

VER= 1500 – 2000 ml aer

VR- Volum rezidual- volumul de aer care nu poate fi eliminat niciodată total, ci rămâne în plămâni şi menţine alveolele destinse, reprezintă aprox. 25% din CPT.

2

CV- Capacitatea vitală- este suma dintre VC, VIR şi VER. Valoarea ideală se calculează după indicatori antropomorfici (vârstă, sex, greutate, înălţime) şi există tabele de valori.

CV=VC+VIR+VER

Capacitatea pulmonară totală (CPT) - volumul de aer aflat în plămâni la sfârşitul unui inspir profund, forţat, reprezentând suma dintre VR, CV.

DVMM- Debitul ventilator maxim pe minut- volumul de aer vehiculat în decurs de un minut, prin respiraţii forţate (inspir şi expir amplu).Valori normale, după sex:

♀: 100 - 120 l/min♂: 110 - 130 l/min

VEMS- Volumul expirator maxim pe secundă- este volumul de aer expirat în prima secundă a unei expiraţii forţate, care urmeată unei inspiraţii forţate.

VEMS= 2500 - 4000 ml

IPB- Indicele de permeabilitate bronşică (Indice Tiffneau) este raportul procentual dintre VEMS şi CV; normal trebuie să fie peste 80%:

VEMS x100 >80%

CV

Disfuncţii ventilatorii

Tipuri de disfuncţii ventilatorii:- disfuncţii ventilatorii obstructive- disfuncţii ventilatorii restrictive- disfuncţii ventilatorii mixte

3

Disfuncţiile ventilatorii obstructive (DVO)

Sunt determinate de sindroame obstructive. Cauze: corpi străini intrabronşici (mai ales la copii şi la politraumatizaţi); inflamaţii

- bronşite – inflamaţia bronşiilor mari şi mijlocii, cu producţie crescută de mucus;

- bronşiolite – inflamaţia bronşiilor mici (frecvent la sugari); astm bronşic:

- spasmul musculaturii bronşiilor mici;- edem al epiteliului mucoasei;- hipersecreţie, de obicei vâscoasă (în criză);

emfizem pulmonar- distrugerea pereţilor interalveolari, cu formarea de spaţii alveolare mari, retenţie de aer, fibroza pereţilor, cuprinzând bronşiile. Creşte volumul rezidual (VR). Emfizemul poate fi o complicaţie a diverselor afecţiuni respiratorii cronice (astm, bronşită cronică, fibroză pulmonară).

Modificările volumelor respiratorii în DVO (este afectată mai mult expiraţia): ↓VEMS, ↓IPB, ↑VR

Disfuncţiile ventilatorii restrictive (DVR)Sunt cauzate de sindroame restrictive, prin factori care produc :

- limitarea suprafeţei de ventilaţie- scăderea amplitudinii respiraţiilor- scăderea ratei frecvenţei respiraţiilor

Cauzele pot fi: pulmonare şi extrapulmonare (toracice, extratoracice)

1. Factori care scad suprafaţa de ventilaţie la nivel pulmonar :o bronhopneumoniio fibroză pulmonară (boli profesionale)o tuberculoză extinsăo boli granulomatoase (sarcoidoza)

2. Factori care scad amplitudinea respiraţiilor:Cauze toracice:

o colecţii pleuraleo inflamaţii (limitare prin durere)o afecţiuni osteoarticulare

4

o afecţiuni musculare (ale diafragmului sau muşchilor intercostali)

o afecţiuni nervoase (nervul frenic)Cauze extratoracice- procese la nivel abdominal:

o ascitao intervenţii chirurgicale (limitare prin durere)o sarcina

Factori extratoracici care ţin de sistemul nervos:- afecţiuni ale centrilor nervoşi- afecţiuni ale căilor de conducere

o traumatisme cranio- cerebraleo traumatisme medulareo atacuri vasculare cerebrale (ischemie, hemoragie)o inflamaţiio tumori

Modificările volumelor respiratorii în DVR: ↓CV, ↓VEMS, ↓VR

Disfuncţiile ventilatorii mixte (DVM) Modificările volumelor respiratorii în DVM: ↓CV, ↓VEMS, ↓IPB

Clasificare în funcţie de VEMS:VEMS>60% - disfuncţie ventilatorie uşoarăVEMS 40-60% - disfuncţie ventilatorie medieVEMS 30-40% - disfuncţie ventilatorie accentuatăVEMS<30% - disfuncţie ventilatorie severă

5