SPEŢA NR. 1

Prin înscrisul sub semnătură privată datat 1 septembrie 1997 şi intitulat „Contract de

vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere” M.T. şi M.G. au convenit cu M.T.V. să-i

transmită în proprietate o casă şi anexe gospodăreşti, terenul aferent gospodăriei, precum şi 8

terenuri agricole în schimbul întreţinerii obligându-se a face demersurile legale pentru

transferul dreptului de proprietate .

Promitentul M.T. a decedat la 15 septembrie 1997.

La data de 6 ianuarie 1998 M.A., fiică a defunctului M.T., a solicitat constatarea

nulităţii absolute a convenţiei din 1 septembrie 1997 şi partajarea bunurilor obiect al acestei

convenţii între moştenitorii lui M.T., anume reclamanta M.A. (fiica) şi M.G. soţia

supravieţuitoare.

Probleme de soluţionat:

a) Clasificaţi bunurile cuprinse în contractual încheiat între M.T. şi M.G., pe de o parte, şi

M.T.V., pe de altă parte, ţinând cont de criteriile pe care le cunoaşteţi.

În concepţia codului civil, bunurile imobile sunt de trei feluri:

1. imobile prin natura lor;

2. imobile prin destinaţie;

3. imobile prin obiectul la care se aplică.

Bunurile imobile prin natura lor sunt acelea care nu se pot muta dintr-un loc în altul fără ca

o astfel de strămutare să nu le afecteze destinaţia economică iniţială.

Singurele bunuri imobile prin natura lor sunt fondurile de pământ. Sunt socotite imobile prin

natura lor clădirile de orice fel, precum şi orice edificiu incorporat statornic în sol. Tot bunuri

imobile sunt şi recoltele neculese şi arborii netăiaţi, cu precizarea că, în măsura în care recoltele se

vor culege şi arborii se vor tăia vor deveni bunuri mobile.

Imobile prin destinaţie sunt bunuri mobile prin natura lor, dar pe care legiuitorul le califică

imobile în două situaţii: când respectivele bunuri mobile au fost destinate cu caracter permanent de

către proprietarul unui fond (imobil) pentru exploatarea agricolă industrială sau comercială a

fondului, cum sunt animalele de muncă şi atunci când proprietarul fondului a aşezat cu caracter

permanent bunurile mobile pe fondul sau şi a realizat o legătură materială între respectivele mobile

şi fond.

Imobile prin obiectul la care se aplică sunt drepturi reale asupra bunurilor imobile, drepturi

de creanţă care corespund obligaţiilor de a da un imobil şi acţiunea în justitie prin care se revendică

un imobil.

În speţa dată vorbim de bunuri imobile prin natura lor, respectiv casă şi anexe gospodăreşti,

terenul aferent gospodăriei, precum şi 8 terenuri agricole.

b) Se poate considera că între M.T: şi M.G, pe de o parte, şi M.T.V, pe de altă parte,  s-a

încheiat un act juridic valabil? Argumentaţi.

Potrivit Codului Civil condiţiile de fond esenţiale pentru validitatea unui act juridic sunt:

- capacitatea de a contracta;

- consimţământul părţilor;

- un obiect determinat şi licit;

- o cauză licită şi morală;

- forma actului, în măsura în care legea prevede o anumită formă.

În speţa dată se face vorbire despre un contract de vânzare – cumpărare cu clauză de

întreţinere, contract pentru care legea prevede, ca şi condiţie de valabilitate, forma autentică, ori

părţile au semnat un act sub semnătură privată, ceea ce face ca actul juridic încheiat să fie lovit de

nulitate absolută.

c) Câte părţi identificaţi în raportul juridic născut între M.T, M.G şi M.T.V.?

Raportul juridic civil se stabileşte, în mod obişnuit, între două persoane, caz în care vorbim

despre un raport juridic simplu. Există şi cazuri în care raportul juridic se stabileşte între mai multe

persoane, raport în care mai multe persoane au calitatea de subiect activ sau pe aceea de subiect

pasiv. Un raport juridic de drept civil poate avea deci, fie mai multe subiecte active şi un subiect

pasiv, fie mai multe subiecte pasive şi un subiect activ, fie mai multe subiecte active şi mai multe

subiecte pasive. În astfel de situaţii ne aflăm în prezenţa unui raport juridic complex, cu pluralităţi

active, pasive ori mixte de subiecte.

În speţa dată vorbim de un raport juridic complex, cu două subiecte active, respectiv M.T. şi

M.G., ce au calitatea de transmiţători, şi M.T.V., subiect pasiv, ce ar urma să primească bunurile

menţionate în schimbul îndeplinirii obligaţiei de întreţinere

d) Care este natura raportului juridic civil concret din speţă?

Caracteristic raportului juridic este relaţia socială reglementată de norma juridică. Raportul

juridic civil este relaţia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementată

de norma de drept civil.

Conţinutul raportului juridic civil este alcătuit din drepturile subiectului activ şi din

obligaţiile subiectului pasiv. Drepturile şi obligaţiile ce se nasc între părţile raportului juridic civil

sunt interdependente în sensul că drepturilor subiectului activ le corespund obligaţiile subiectului

pasiv şi invers, obligaţiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ.

În speţa dată vorbim de o relaţie socială cu caracter patrimonial.

e) Care sunt caracteristicile dreptului lui M.T.V., născut din convenţia încheiată?

Dreptul lui M.T.V., este un drept relativ şi prezintă următoarele caractere specifice:

a) raportul juridic care are în conţinutul său un drept relativ se stabileşte între titularul sau titularii

dreptului ca subiect activ şi una sau mai multe persoane determinate, din însuşi momentul

naşterii raportului juridic ca subiecte pasive. În speţa dată, cu condiţia ca actul să fi căpătat

formă autentică, M.T.V. dobândeşte proprietatea imobilelor transmise, subiecţii activi păstrând

probabil dreptul de folosinţă, obligându-se în schimb să îi întreţină pe aceştia din urmă.

b) drepturile relative sunt opozabile numai unor persoane determinate, care constituie subiectele

pasive determinate ale raportului juridic respectiv.

În speţa dată M.T.V. dobândeşte proprietatea imobilelor transmise de M.T. şi M.G. obligându-

se în schimb să îi întreţină pe aceştia din urmă.

c) conţinutul obligaţiei subiectului pasiv determinat este îndatorirea, cel mai adesea, pozitivă,

de a da sau a face ceva prin îndeplinirea cărora se realizează dreptul subiectului activ, sau

uneori, de a se abţine de la săvârşirea unor anumite acte sau fapte (obligaţie negativă).

În speţa dată vorbim de o îndatorire pozitivă a subiectului pasiv, respectiv obligaţia

de întreţinere, pe care trebuie să o îndeplinească pentru a dobândi deplina proprietate a

imobilelor transmise.

f) Ce soluţie va da instanţa?

  Instanţa va admite acţiunea introdusă, şi va constata nulitatea convenţiei încheiate, întrucât

nu a fost îndeplinită condiţia de validitate impusă de legiuitor, anume forma autentică.

                                                             

SPEŢA NR.2

Petenta A.S. a introdus acţiune în justiţie în contradictoriu cu pârâta S.D., solicitând

instanţei să o oblige pe pârâtă să plătească către reclamantă suma de 4560 lei reprezentând

chiria neachitată în perioada mai-decembrie şi de 456 lei reprezentând penalităţi de

întârziere.

Motivându-şi acţiunea, petenta A.S. susţine că a închiriat pârâtei,  prin contractul

încheiat de cele două părţi, un spaţiu cu destinaţie de locuinţă, contract în care s-a stipulat o

chirie în cuantum de 65 USD pe lună şi 0,05% penalităţi de neplată a chiriei pentru fiecare zi

de întârziere.

Pârâta  a susţinut că, la rândul ei, a subînchiriat, ceea ce nu era interzis în contractul

principal, o cameră lui S.E., iar celelalte două lui D.R., fixând pentru primul o chirie de 25 de

USD, iar pentru cel de al doilea 50 USD.

Pârâta s-a apărat arătând că nici ea nu a încasat chiria de la cei doi sub-chiriaşi şi

pentru acest motiv nu şi-a achitat datoria faţă de A.S.

Pârâta a depus la dosar actele prin care a subînchiriat, acte sub semnătură privată,

dar reclamanta a susţinut că aceste acte nu sunt valabile, întrucât trebuiau încheiate în formă

autentică, aşa cum a fost încheiat contractul principal.

Probleme de soluţionat:

1. Identificaţi natura raportului juridic concret din speţă.

Caracteristic raportului juridic este relaţia socială reglementată de norma juridică. Raportul

juridic civil este relaţia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementată

de norma de drept civil.

Conţinutul raportului juridic civil este alcătuit din drepturile subiectului activ şi din

obligaţiile subiectului pasiv. Drepturile şi obligaţiile ce se nasc între părţile raportului juridic civil

sunt interdependente în sensul că drepturilor subiectului activ le corespund obligaţiile subiectului

pasiv şi invers, obligaţiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ.

În speţa dată vorbim de o relaţie socială cu caracter patrimonial, respectiv A.S., în schimbul

unui preţ (chiria), îi permite lui S.D. să folosească spaţiul de locuit aflat în proprietate, pe de o parte,

iar pe de altă parte S.D., în schimbul unui preţ (chiria), le permite lui S.E. şi D.R. să folosească

spaţiul de locuit pe care l-a închiriat de la A.S.

2. Care sunt elementele raportului juridic? (enumeraţi-le şi apoi analizaţi-le pe fiecare în parte).

Elementele raportului juridic civil sunt:

- subiectele sau părţile între care se stabileşte raportul juridic;

- conţinutul raportului juridic care cuprinde drepturile subiective şi obligaţiile civile ale

părţilor;

- obiectul raportului juridic, adică acţiunea, inacţiunea sau conduita pe care trebuie s-o urmeze

subiectul activ şi subiectul pasiv din raportul juridic.

1. Subiecte

În speţa dată vorbim de două raporturi juridice, un raport stabilit între A.S., subiect activ,

care are dreptul de a primi chirie şi obligaţia de a preda spaţiul de locuit, si S.D. subiect pasiv, care

are dreptul de a folosi spaţiul închiriat şi obligaţia de a plăti chiria către A.D., pe de o parte, şi un

raport juridic stabilit între S.D. ca subiect activ care are dreptul de a primi chirie şi obligaţia de a

preda spaţiul de locuit şi S.E. şi D.R., subiecţi pasivi, care au dreptul de a folosi spaţiul închiriat şi

obligaţia de a plăti chiria către S.D.

2. Conţinut Conţinutul raportului juridic civil este alcătuit din drepturile subiectului activ şi din

obligaţiile subiectului pasiv. Drepturile şi obligaţiile ce se nasc între părţile raportului juridic civil

sunt interdependente în sensul că drepturilor subiectului activ le corespund obligaţiile subiectului

pasiv şi invers, obligaţiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ.

În aceste caz subiectele active au dreptul de a primi de la subiectele pasive o sumă de bani

numită chirie, în schimb obligându-se să permită folosinţa spaţiului de locuit.

3. Obiect

Subiectele active trebuie să pună la dispoziţia subiectelor pasive spaţiul de locuit, iar

subiectele pasive trebuie să plătească un preţ.

3. Identificaţi subiectul activ şi subiectul pasiv din speţă (argumentaţi răspunsul).

În speţa dată vorbim de două raporturi juridice, un raport stabilit între A.S., subiect activ,

care are dreptul de a primi chirie şi obligaţia de a preda spaţiul de locuit, si S.D. subiect pasiv, care

are dreptul de a folosi spaţiul închiriat şi obligaţia de a plăti chiria către A.D., pe de o parte, şi un

raport juridic stabilit între S.D. ca subiect activ care are dreptul de a primi chirie şi obligaţia de a

preda spaţiul de locuit şi S.E. şi D.R., subiecte pasive, care au dreptul de a folosi spaţiul închiriat şi

obligaţia de a plăti chiria către S.D.

4. Clasificaţi, în funcţie de criteriile cunoscute, dreptul subiectiv al lui A.S., dobândit prin 

încheierea contractului de închiriere; aceeaşi operaţie şi pentru obligaţia lui S.D.

Drepturile subiective civile se clasifică după următoarele criterii:

- în funcţie de gradul de opozabilitate în drepturi absolute şi drepturi relative;

- în funcţie de conţinutul lor în drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale;

- în funcţie de gradul de siguranţă şi certitudine oferit titularilor se împart în drepturi pure şi

simple şi afectate de modalităţi.

Dreptul subiectiv poate fi definit ca fiind posibilitatea juridică a titularului dreptului, dintr-

un raport juridic civil, de a desfăşura o anumită conduită garantată de lege prin putinţa de a pretinde

persoanei obligate o anumită comportare corespunzătoare care poate fi impusă, în caz de nevoie,

prin mijlocirea forţei coercitive a statului.

În speţa dată A.D. dreptul subiectiv a lui A.S. este un drept absolut, un drept patrimonial,

respectiv un drept de creanţă, şi un drept pur şi simplu, respectiv A.D. este proprietarul spaţiului

închiriat, pe care l-a pus la dispoziţia chiriaşului, conform înţelegerii, în schimbul chiriei pe care nu

a încasat-o.

Obligaţia lui S.D. are o natură patrimonială.

5. Enumeraţi  şi caracterizaţi categoriile de fructe reglementate de lege lata.

În literatura de specialitate se face distincţia între bunurile frugifere şi cele nefrugifere.

Aceasta distincţie nu este concludentă deoarece productele pot să rezulte şi din bunuri frugifere, iar

ceea ce interesează, practic, este regimul juridic al fructelor şi productelor şi nu a bunurilor din care

ele rezultă.

Productele sunt bunuri care rezultă, cu sau fără caracter de periodicitate, dintr-un alt bun şi

care se caracterizează prin aceea că obiectul lor duce la conservarea substanţei bunului din care ele

rezultă (carbunele, piatra).

Fructele sunt bunuri care rezultă, cu caracter periodic, dintr-un alt bun şi care nu consumă

substanţa acestuia.

Codul civil face distincţia între trei categorii de fructe: fructe naturale, ce nu implica munca

omului; fructe industriale, ce nu implică munca omului (cerealele) şi fructele civile, care, de regulă,

reprezinta echivalentul folosirii unui bun de către o altă persoană decât proprietarul (chiriile,

dobânzile).

Distincţia dintre fructele naturale şi industriale, pe de o parte, şi cele civile, pe de altă parte,

prezintă importanţa practică deoarece fructele naturale şi industriale se dobândesc de către cel

îndreptăţit doar în măsura în care au fost culese, în vreme ce fructele civile se dobândesc zi de zi.

6. Explicaţi distincţia dintre fructe şi producte.

Distincţia dintre fructe (indiferent de felul lor) şi producte este, de asemenea, utilă practic,

fiindcă productele se cuvin proprietarului fără de cazul în care el a cedat altuia preţul de exploatare

a lor. În schimb, fructele se cuvin nu numai proprietarului, dar şi posesorului de bună credinţă. În

măsura în care, asupra bunurilor frugifere s-a constatat un drept de uzufruct sau de uz, fructele se

cuvin titularilor acestor drepturi.