SpectrofotometriaUn spectrofotometru sau un colorimetru utilizeaza transmiterea luminii printr-o solutie pentru determinarea concentratiei unui solut in solutia respectiva. Spectrofotometrul difera de colorimetru prin modul in care lu

Spectrofotometria

Un spectrofotometru sau un colorimetru utilizeaza transmiterea luminii printr-o solutie pentru determinarea concentratiei unui solut in solutia respectiva. Spectrofotometrul difera de colorimetru prin modul in care lumina este separata in lungimile de unda componente. Spectrofotometrul utilizeaza o prisma pentru separarea luminii, iar colorimetrul utilizeaza filtre. Ambele se bazeaza pe un model simplu de trecere a luminii de lungime de unda cunoscuta printr-o proba si masurarea cantitatii de energie luminoasa care este transmisa. Aceasta se realizeaza prin plasarea unei fotocelule in partea opusa a probei respective. O raza de lumina este formata din fotoni; cand un foton intalneste o molecula de analit, exista sanse ca analitul sa absoarba fotonul. Aceasta absorbtie reduce numarul de fotoni din raza de lumina, astfel reducand intensitatea luminoasa.Toate moleculele absorb energie radianta la anumite lungimi de unda. Cele care absorb energie in spectrul vizibil sunt cunoscute ca pigmenti. Proteinele si acizii nucleici absorb lumina in domeniul ultraviolet. Un spectrofotometru implica o sursa de lumina, o prisma, un suport pentru probe si o fotocelula. Acestea sunt conectate la un sistem electric sau mecanic care controleaza intensitatea luminii, lungimea de unda si conversia energiei primite la nivelul fotocelulei in fluctuatii voltmetrice. Fluctuatiile voltmetrice sunt apoi proiectate pe o scala metrica/digitala si valorile sunt inregistrate intr-un computer.Intensitatea culorii dintr-o proba depinde de cantitatea de solut din proba respectiva. Transmisia luminii nu este o functie liniara, ci mai degraba exponentiala. Transmitanta este procentul relativ de lumina care a trecut prin proba. Transmitanta procentuala este transformata intr-o functie logaritmica inversa cunoscuta ca absorbanta (sau densitate optica).Legea Beer-Lambert: absorbanta este minus log10 din transmitanta (A = - log10T). Aceasta valoare este mai utila decat transmitanta deoarece proiectia absorbantei versus concentratie determina o linie dreapa, absorbanta crescand odata cu cresterea concentratiei (transmitanta scade odata cu cresterea concentratiei de analit).

Pentru a utiliza un spectrofotometru este necesara stabilirea unei serii cunoscute de dilutii a unor cantitati cunoscute de solut. Una din acestea nu contine solut si este cunoscuta ca blank. Este utilizata pentru ajustarea instrumentului sa citeasca 100% transmitanta pentru absorbanta 0. O valoare a transmitantei de 0% (absorbanta infinita) este stabilita prin plasarea unei bariere intre sursa de lumina si fotocelula. Toate celelalte masuratori sunt apoi efectuate prin simpla plasare a probelor in calea luminii. Dupa inregistrarea absorbantei pentru o serie de probe standard este efectuata o dreapta absorbanta versus concentratie. Panta dreptei reprezinta coeficientul de extinctie. Aceasta valoare este o constanta si este utilizata pentru conversia oricarei absorbante masurate in concentratia corespunzatoare (C = A/).Un spectrofotometru poate utiliza atat lumina vizibila (de obicei avand ca sursa de lumina o lampa cu tugsten/halogen), cat si lumina UV. Singura modificare necesara este inlocuirea tuburilor de sticla cu cuvete de quartz (sticla absoarbe lumina UV si nu este potrivita pentru un spectrofotometru UV).

Majoritatea testelor de chimie clinica efectuate pe analizorul automat sunt teste colorimetrice, distingandu-se urmatoarele tipuri de teste:- teste enzimatice colorimetrice in care substanta de analizat este tratata cu una sau mai multe enzime specifice, in urma reactiei rezultand hidrogen peroxid, care in prezenta unui substrat, sub actiunea peroxidazei duce la formarea unui pigment iminoquinonic care este determinat fotometric, intensitatea culorii formate fiind proportionala cu concentratia analitului respectiv (ex: determinarea acidului uric cu utilizarea uricazei);- teste colorimetrice in care substanta de analizat se cupleaza specific cu reactivul cu formarea unui produs conjugat colorat care este determinat fotometric (ex.: bilirubina se cupleaza cu ionul diazoniu in mediu puternic acid cu formarea azobilirubinei de culoare rosie); in cazul determinarii enzimelor, acestea cliveaza enzimatic un substrat specific, produsul rezultat fiind colorat/ se cupleaza cu un cromogen si formeaza un complex colorat;- teste UV: NADH/NADPH care este fie produs, fie consumat in timpul reactiilor care au loc este determinat fotometric in lumina ultravioleta, concentratia sa fiind direct, respectiv invers proportionala cu concentratia analitului de determinat (ex: determinarea ALT si AST).- teste kinetice: produsul final este determinat kinetic (in timp fix), ceea ce ofera o linearitate mai mare (ex.: test kinetic UV pentru determinarea ureei).

Cromatografia reprezinta un grup de metode de laborator care se bazeaza pe adsorbtia selectiva, prin care componentele unui amestec complex pot fi identificate si/sau purificate (adsorbtia reprezinta aderenta moleculelor la suprafata unei alte substante). Metoda a fost utilizata initial de botanistul rus Mikhail Tsvett pentru separarea de produsi intens colorati, de unde denumirea de cromatografie.

Cromatografia in coloana implica o faza mobila (lichid sau gaz) care curge peste o faza stationara (solida sau lichida). In cromatografia in coloana un amestec de molecule este separat pe baza afinitatii fiecarei molecule pentru faza mobila sau stationara: daca o molecula are o afinitate mai mare pentru faza stationara decat o alta molecula, atunci cea din urma va migra prin coloana mai rapid decat prima molecula. Solutia de analizat este adaugata prin partea superioara a coloanei si este apoi eluata cu solvent; fractiunile sunt colectate prin partea inferioara a coloanei. Exista mai multe varietati de cromatografie in coloana: cromatografia cu gel filtrare (excludere moleculara), cromatografia cu schimb de ioni, cromatografia cu faza inversa, cromatografia cu gaz-lichid, cromatografia cu interactiuni hidrofobe, cromatografia cu afinitate, cromatografia cu separare.

In cromatografia cu gel-filtrare (excludere moleculara) moleculele dintr-o solutie sunt separate in functie de marimea lor pe masura ce trec printr-o coloana de bile legate intre ele intr-o retea tridimensionala. Aceste bile polimerice (dextran, agaroza sau acrilamid) prezinta pori de anumite dimensiuni. Pe masura ce o proba trece prin coloana, moleculele mai mari decat dimensiunile porilor nu vor patrunde in ochiurile retelei ramanand in solutie, astfel incat ele vor elua primele din coloana. Moleculele mai mici vor patrunde prin pori in ochiurile retelei si astfel se vor deplasa mai lent prin coloana si vor elua ultimele din solutie. Pe masura ce proba elueaza la capatul coloanei fractiunile sunt colectate in tuburi. Fractiunile eluate sunt apoi testate pentru determinarea compozitiei si cantitatii componentelor respective prin spectrofotometrie, electroforeza sau teste functionale. Cromatografia cu gel filtrare este utilizata in primul rand pentru a purifica proteine sau alte molecule si poate fi utilizata pentru estimarea marimii unor proteine necunoscute (coloane calibrate cu proteine cu GM cunoscuta).

In cromatografia cu schimb de ioni moleculele sunt separate pe baza incarcaturii lor ionice. Faza stationara este reprezentata de o rasina cu incarcatura fixa; daca aceasta incarcatura este negativa (carboximetil celuloza), procesul se numeste cromatografie cu schimb de cationi, iar daca incarcatura este pozitiva (dietilaminoetil celuloza), este cromatografie cu schimb de anioni. Faza mobila este reprezentata de o solutie tampon. Atunci cand o proteina trece prin coloana se poate lega de matrice si poate fi in continuare eluata prin cresterea concentratiei ionice a solutiei tampon (elutia poate fi privita ca o competitie pentru situsurile de legare ale matricei; pe masura ce puterea ionica a tamponului creste, o sare ionica din tampon va ocupa un situs al matricei si proteina va fi eluata din coloana). pH-ul solutiei tampon este critic in cromatografia cu schimb de ioni. Exista doua cai de efectuare a elutiei: prin gradient, in care concentratia salina creste constant si gradual in timpul procesului de elutie si elutia brusca, in care modificarea in concentratia salina este abrupta.

Electroforeza, ca si cromatografia cu schimb de ioni, poate fi utilizata ca un instrument eficient pentru analiza unui amestec de ioni. O fasie de hartie sau gel polimeric saturata cu un electrolit este asezata astfel incat sa traverseze doua solutii care contin electrozi. Amestecul de analizat este aplicat pe hartie/gel si cei doi electrozi sunt conectati la o sursa de inalta energie (~5000 volti). Ionii pozitivi vor migra intr-o directie, iar cei negativi in cealalta directie. Cu cat este mai mare incarcatura ionului, cu atat va migra mai departe. Metoda este in mod special utila pentru separarea amestecurilor proteice.In cromatografia cu faza inversa moleculele sunt legate de o matrice hidrofoba (hidrocarburi cu lant lung legate de o matrice de silicon) intr-un tampon hidrofil. Moleculele pot fi apoi eluate prin scaderea polaritatii tamponului, de exemplu prin cresterea concentratiei de alcool sau alt solvent nepolar din tampon.

Cromatografia cu afinitate este utilizata mai mult in scop de cercetare; moleculele sunt separate pe baza unor aspecte specifice ale structurii si activitatii lor biologice. Sunt utilizati liganzi care sunt imobilizati intr-o matrice de suport, din care este efectuata o coloana; peste coloana se toarna proba care contine proteina de interes si care se leaga de liganzii continuti in coloana; proteina este apoi eluata, fie prin modificarea conditiilor din coloana (modificarea pH-ului sau concentratiei saline), fie prin utilizarea unei alte molecule care va intra in competitie cu molecula de interes pentru situsurile de legare ale liganzilor. Exemple de liganzi in functie de substanta de purificat: substrat, inhibitor, cofactor (pentru enzime), antigene (pentru anticorpi), secvente de baze complementare (pentru acizi nucleici).Cromatografia lichida de inalta performanta utilizeaza pompe care furnizeaza presiuni inalte care imping solventii prin coloane metalice. Aceasta creste viteza procesului de separare si previne raspandirea solutiilor care poate aparea in cromatografia in coloana gravitationala. Separarea are loc in minute in loc de ore si este net superioara. Utilizand cromatografia cu faza inversa pot fi separate doua proteine a cate 100 aminoacizi fiecare care difera printr-un singur aminoacid.

Cromatografia cu gaz utilizeaza un lichid cu punct de fierbere inalt impregnat intr-un suport solid inert ca faza solida si heliu ca faza mobila, intregul sistem fiind incalzit. Solutul este injectat in coloana si se volatilizeaza imediat, heliul indepartand componentele din coloana, fiecare component fiind inregistrat de un detector care determina cantitatea relativa a acestuia. Polaritatea si volatilitatea componentelor determina timpul cat acestea sunt retinute de coloana. Capacitatea coloanei in cromatografia cu gaz fiind foarte mica, aceasta este utilizata in principal ca un instrument analitic.In cromatografia in strat subtire si cromatografia cu hartie coloana este inlocuita cu un strat adsorbant (silicon, aluminiu, celuloza) aplicat pe un suport de sticla/plastic/folie de aluminiu. Solutul este aplicat cu un tub capilar, iar solventul este lasat sa se evapore. Apoi componentele sunt eluate cu un solvent care este lasat sa urce pe placuta prin actiune capilara, antrenand componentele amestecului in grade diferite. In final se aplica un agent oxidant, astfel incat fiecare component apare ca o pata intunecata pe placuta, localizarea si marimea fiecareia dintre acestea servind pentru identificarea si masurarea cantitatii relative a componentelor.Aplicatii ale cromatografiei in laboratorul Synevo: determinarea acidului vanilmandelic, metanefrinelor si 17-cetosteroizilor urinari.

Ce este pH-metria computerizat tip Holter?pH-metria esofagian computerizat tip Holter reprezint o tehnic modern de investigare a aciditii stomacului i esofagului;

n funcie de tipul de electrod ataat, metoda poate nregistra pH-ul la unul sau mai multe niveluri (esofag proximal, esofag distal, sfincter esofagian inferior, stomac) sau se poate folosi pentru nregistrarea concomitent a presiunilor la nivelul tubului digestiv superior.

Procedura este utilizat pentru a preciza cantitativ severitatea refluxului gastric sau pentru a diferenia patologia de reflux de alte boli.

Testul stabilete dac exist o corelaie ntre regurgitarea de acid i diverse simptome: durere retrosternal, tuse seac nocturn, senzaia de sufocare nocturn, astm, rgueal (disfonie), senzaia de nod sau durere n gt.

Cum se efectueaz pH-metria computerizat?Procedura de investigare este urmtoarea:

Pacientul este invitat s stea n poziie eznd sau aezat pe masa de examinare ntr-o atitudine relaxat;

n general nu este necesar sedarea deoarece testul nu este dureros, de obicei aprnd o discret senzaie de disconfort nazal sau faringian de scurt durat;

Examinatorul introduce un tub (electrod) de unic folosin, foarte subire i flexibil prin nas n esofag, dup o anesteziere local prealabil;

Pentru a uura introducerea electrodului trebuie s facei micri adnci de nghiire, iar uneori putei fi invitat s bei puin ap;

La vrful tubului exist un senzor care monitorizeaz pH-ul prin msurarea aciditii. Tubul este petrecut i legat n spatele urechii i apoi adus n jos la un dispozitiv de nregistrare montat n jurul taliei.

Electrodul plasat la nivelul esofagului, sfincterului esofagian inferior sau stomacului, transmite imagini dispozitivului de nregistrare i stocare a informaiilor, pe care pacientul l poart la bru sau montat pe piept;

n cursul investigaiei (aproximativ 24 ore) subiectul examinrii se poate mica liber i-i poate continua activitatea, poate mnca, bea sau dormi;

n funcie de scopul pH-metriei, pacientul i poate lua sau nu tratamentul antiacid obinuit;

Cu ajutorul unor butoane i comutatoare bolnavul va informa nregistratorul de pH ori de cte ori:

simte arsuri pe gt (pirozis), regurgitaii i mai ales durere retrosternal (n piept),

cnd st culcat sau n picioare,

cnd mnnc;

Dup finalizarea procedurii, medicul vizualizeaz i interpreteaz pe calculator curbele de pH nregistrate, le coreleaz cu durerile semnalate de bolnav, precum i perioadele de clinostatism (poziie orizontal), ortostatism (poziie vertical) sau cu perioadele de prnz alimentar i ulterior formuleaz diagnosticul endoscopic.

Cum arat pH-metrul?

pH-metrul este reprezentat de un nregistrator portabil de pH carefuncioneaz cu dou baterii alcaline AA i care se monteaz la talia pacientului cu ajutorul unei curele (ca un telefon mai mare sau walkman) ori a unei gentue (ca o poet);

nregistratorul de pH este prevzut cu o interfa de comunicare cu computerul pe care este instalat un soft special care permite calcularea unei multitudine de indici i scoruri ultraprecise i sofisticate pe baza crora se stabilete diagnosticul;

Electrodul explorator care se conecteaz la nregistrator are aspectul unui tub flexibil cu un diametru de 2-3 mm care se introduce printr-o nar n faringe i apoi n esofag sau stomac. La vrful tubului exist un senzor care sesizeaz pH-ul i transform informaiile despre aciditatea mediului n unde electromagnetice care vor fi trimise la nregistrator.

Dup conectarea electrodului la pH-metru, se calibreaz aparatul prin scufundarea succesiv a cateterului pentru 5 minute n soluiile de calibrare standardizate (bazic, neutr i acid);

Msurtorile sunt efectuate la intervale foarte mici de timp, iar prin stocarea lor rezult curbe de pH foarte sugestive pentru diverse situaii normale (consumul unor buturi acidulate, poziia culcat, prnzul copios) sau patologice (hernia hiatal, esofagita de reflux, cardiopatia ischemic rebel la tratament, astmul bronic sau cardiac cu crize nocturne, tratamentul cu medicamente antiacide sau care modific motilitatea tubului digestiv ori tonusul / presiunea sfincterului esofagian inferior);

Care sunt avantajele pH-metriei?

pH-metria permite identificarea automat a episoadelor de reflux mbuntind capacitatea de detecie a evenimentelor i eliminnd posibilitatea erorilor n interpretarea rezultatelor;

Monitorizarea ofer informaii complexe privind toate categoriile de reflux depistate pe parcursul investigaiei (posprandial, poziional, postmedicamentos) care servesc la evaluarea bolii de reflux gastroesofagian (BRGE);

Metoda furnizeaz informaii privind: analiza refluxului acid; scorul i componentele DeMeester;

Informaiile nregistrate pot fi corelate cu datele de impedan;

Explorarea permite analiza refluxurilor acid, slab-acid si non-acid/alcalin; analiza indexului simptomelor, interpretarea semnificaiei clinice a episoadelor de reflux corelnd informaii despre posibile simptome tipice/atipice asociate (tusea cronic, regurgitaiile, arsurile i/sau durerile retrosternale , disfagia etc.), asocierea cu diverse condiii habituale care pot influena frecvena i gravitatea episoadelor de reflux (alimentaie , ingestie de medicamente i lichide, poziia corpului).

Cnd este indicat?

Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) i esofagita peptic rebel la tratamentul medicamentos, mai ales naintea sau dup tratamentul chirurgical:

Pacieni cu simptome de reflux care nu rspund la tratamentul medicamentos intensiv,

Evaluarea pacienilor cu manifestri de reflux, cu aspect endoscopic relativ normal sau echivoc, dar refractari la tratament,

Documentarea unei expuneri anormale la reflux acid in cazul pacienilor cu aspect endoscopic negativ naintea unei intervenii chirurgicale anti-reflux,

Evaluarea beneficiului unei intervenii chirurgicale la pacienii cu simptome recidivante,

Evaluarea pacienilor cu simptome persistente dup o intervenie chirurgical anti-reflux;

Hernia gastric transhiatal (diafragmatic) naintea tratamentului chirurgical;

Manifestri de tip reflux (arsuri, dureri, regurgitaii) la bolnavi cu afeciuni biliare sau colecistectomie pentru a putea stabili natura acid sau alcalin a refluxului gastro-esofagian i implicit pentru alegerea tratamentului (antisecretoare gastrice, prochinetice, sucralfat, sruri de aluminiu, ageni tensioactivi);

Orice afeciune funcional esofagian fr o etiologie precis sau rebel la tratament: achalazie, spasm esofagian difuz, etc.;

Durerea precordial atribuit cardiopatiei ischemice care nu cedeaz la tratamentul anti-anginos corect efectuat;

Durerea retrosternal cronic la bolnavi cu traseu electrocardiografic de repaus i de efort fr modificri sau coronarografie normal;

Durerea retrosternal declanat de tuse, constipaie, prnzuri copioase sau eforturi care induc creterea presiunii intraabdominale (la ridicarea de greuti) ori modificarea poziiei corpului ("cu capul n jos");

Disfagia (tulburarea de nghiire, senzaia de nod n gt) fr cauz aparent, inclusiv manifestrile interpretate drept spasmofilie

Disfonia (rgueala), dispneea (crizele de astm i sufocare, mai ales nocturne), tusea seac nocturn;

Evaluarea efectului antiacid al medicamentelor utilizate n tratamentul ulcerului, n caz de eec terapeutic.

Deoarece refluxul gastro-esofagian patologic are o inciden foarte mare n rndul populaiei generale (10-20% din persoane au cel puin un episod lunar de reflux gastro-esofagian), pH-metria computerizat tip Holter este indicat la o numeroas categorie de pacieni!

Din pcate, n Romnia aceast investigaie, foarte important pentru managementul patologiei de reflux, este puin accesibil i datorit acestui fapt este necunoscut de populaie ori puin indicat de ctre medici.

Pn n prezent majoritatea bolnavilor cu indicaie pentru pH-metrie au efectuat aceast explorare n centre gastroenterologice din Ungaria.

Cnd este contraindicat?

Nu exist riscuri serioase asociate cu testarea pH-ului esofagian sau gastric;

Posibilele efecte adverse includ o uoar durere n gt i o iritaie temporar a fosei nazale.O uoar senzaie de sufocare poate s apar, dar o dat ce tubul a ajuns la locul lui, investigaia este bine tolerat.

Persoanelor cu alergie la xilin nu for primi anestezie local, aspect care nu va influena foarte mult (dis)confortul investigaiei;

Categoriile de persoane la care pH-metria este contraindicat sunt reprezentate de:

Pacieni cu deviaie de sept, cu traumatisme ale foselor nazale sau cu obstrucii nazale de diverse cauze,

Persoane recalcitrante sau care sunt incapabile din diverse motive s manevreze comenzile aparatului,

Persoane cu tulburri de deglutiie (nghiire), de tipul accidentelor vasculare cerebrale,

Persoane cu obstrucii esofagiene, stenoze strnse i fistule,

Bolnavi cu varice esofagiene gigante sau cu diateze hemoragice severe;

Persoane care au dispozitive cardiace implantate, de tipul pacemaker-elor sau defibrilatoarelor interne,

Femei gravide.

Cum trebuie s m pregtesc?

Iniial, pacientul se va prezenta la un consult de specialitate;n general este recomandat s nu consumai nimic cu 6-8 ore anterior procedurii;

Medicamentele pe cale oral nu ar trebui luate n dimineaa zilei cu procedura, dar pot fi nghiite imediat dup terminarea acesteia. n funcie de scopul pH-metriei, medicul dumneavoastr poate sau nu, s v recomande s oprii administrarea medicamentelor antiacide cum ar fi: Ranitidin, Zantac, Ulcoran, Quamatel, Famotidin, Losec, Ultop, Lanzap, Controloc, Nexium, Esomeprazol, Emanera, Omez, Omeran, Nolpaza, Ortanol, etc., cu o sptmn anterior examinrii;

Deoarece exist i alte medicamente care pot interfera cu examinarea, ntrebai medicul dac medicamentele pe care le utilizai n mod regulat necesit s fie ntrerupte;

n timpul testului putei mnca i bea n mod normal;

Purtai haine lejere pentru a facilita montare dispozitivului de nregistrare.

Cum decurge examinarea?Potrivit prevederilor legale, pacientul semneaz un formular de consimmnt;

Vei fi rugat, de asemenea, s semnai un contract de custodie a aparatului;

Se efectueaz calibrarea aparatului;

Suntei invitat s v suflai nasul i s verificai dac putei respira pe ambele nri;

Se efectueaz anestezia local a unei nri prin pulverizarea unor aerosoli cu xilin. Acest timp nu este neaprat necesar, deoarece cateterul este foarte bine suportat dup o scurt perioad de acomodare i dup ce trece de faringe;

Dup 2-3 minute cadrul medical introduce electrodul. n acest timp este indicat s facei micri ritmice de nghiire pentru a uura progresiunea tubului.

Dac avei senzaia de grea, trebuie s respirai adnc pe nas sau gur;

Dup ce se stabilete c electrodul a ajuns n regiunea de investigat, se fixeaz cu adeziv la nar, se trece pe dup ureche i apoi se fixeaz nregistratorul la talie;

Dup ce v-ai obinuit cu aparatul i dup ce suntei instruit cum s utilizai butonul pentru simptome (durere) i cele dou comutatoare (pentru poziie i respectiv pentru semnalizarea perioadelor de post alimentar i alimentaie) vei prsi centrul medical.

Pe parcursul a 24-48 de ore aparatul va msura permanent aciditatea n timp ce dumneavoastr mncai, v urmai activitile zilnice sau dormii;

Dac avei vreun simptom, cum ar fi dureri ori arsuri la stomac, tuse, putei apsa un buton de la nivelul aparatului de nregistrare pentru a corela momentul simptomului cu cantitatea de acid msurat n acel moment;

Dup 24 de ore v ntoarcei la centru, unde cateterul este ndeprtat, aparatul de nregistrare este deconectat de la pacient i se ataeaz la un computer cu ajutorul cruia se va genera un raport cu privire la datele nregistrate;

Pentru a ndeprta tubul i nregistratorul sunt necesare doar 10-15 minute.

n timpul investigaiei, pacientului nu i este permis s stea n vecintatea aparatelor care produc cmpuri magnetice puternice (telefoane mobile, antene de satelit, dispozitive de control i depistare a metalelor n magazine, aeroporturi sau alte instituii, echipamente de transmisiune sau radiolocaie (Poliie, Centre de Telefonie sau Telecomunicaii, Centre de control ale traficului, computertomografe, aparate cu rezonan magnetic nuclear), radiaii termice (radiatoare, sobe) sau lumin ultraviolet (solar);

De asemenea, se va evita lovirea recorder-ului i alte ocuri care pot perturba nregistrarea;

Pe toat perioada pe care nregistratorul este montat, nu este permis s facei du sau baie;

Este recomandabil ca pacientul s evite clinostatismul (poziia culcat) prelungit pe parcursul examinrii;

Imaginile nregistrate vor fi descrcate ntr-un calculator i examinate de medic.