Spațierea în Word

Spațiu și tipuri de spațiere

Încă din primul an de școală primară învățăm să separăm cuvintele unele de altele printr un spațiu pentru a asigura o cât mai bună lizibilitate unei secvențe scrise. Având ca obiectiv, printre altele, și lizibilitatea, codurile tipografice au dezvoltat această cerință, adăugându i nuanțe noi, fie prin diversificarea tipurilor de spații, fie prin lărgirea situațiilor care impun folosirea acestora.

Procesorul de text Word se inspiră din regulile de prezentare consacrate în aceste coduri, dar posibilitățile tipografice pe care le oferă sunt relativ limitate în raport cu programele profesionale de editare, care permit realizarea mai multor tipuri de spații, similare celor întâlnite în tipografia tradițională precum spațiul fin, cvadrantul sau semicvadrantul.

Renunțând la acestea, Word ne oferă totuși posibilitatea adaptării acestor reguli, prin includerea în configurația sa de bază a unor instrumente care să permită atât respectarea spațierii, cât și redarea particularităților lingvistice și culturale ale limbii în care scriem. De exemplu, limba franceză are reguli de spațiere diferite față de limba română care vor fi respectate chiar și pentru a introduce un citat în limba română, păstrând totuși regulile limbii române în interiorul citatului.

În general, termenul de spațiere desemnează acțiunea de inserare a unui spațiu liber, alb, între elementele structurii unui document. Word operează două tipuri de spațiere: spațiere orizontală (între elementele unui text); spațiere verticală (între rânduri, paragrafe și secțiuni)1.

Pentru fiecare dintre aceste două tipuri de spațiere Word dispune de funcționalități specifice astfel că tehnica numită anecdotic „țac, țac, țac” pe bara de spațiu sau pe tasta Enter este inacceptabilă și trădează lipsă de profesionalism.

Spațierea orizontalăÎn funcție de distanța dintre elementele textului, se poate spune că avem două tipuri de

spațiere orizontală a acestora: spațiere restrânsă; spațiere lărgită.

Spațierea restrânsă

Este cel mai întâlnit tip de spațiere, se măsoară în puncte și se realizează între: caracterele unui cuvânt; cuvintele unui text; semnele de punctuație, semnele ortografice și alte simboluri curente care însoțesc

cuvintele, precedândule sau urmândule; obiectele inserate în document (forme, imagini, grafice, tabele etc.).

Spațierea caracterelor

Se folosește atunci când vrem să lărgim spațiul dintre caractere, fără a apela la bara de spațiu. Tehnica se întâlnește de obicei în redactarea titlurilor, dar și în orice altă situație ce reclamă o calibrare a dimensiunii spațiilor dintrun document, cum este cazul corpului de text din acest document unde sa folosit una dintre variantele de spațiere a caracterelor oferite de Word. Spațiul obținut are o dimensiune reglabilă și se măsoară în puncte. Calea cea mai cunoscută de spațiere a caracterelor este următoarea: se selectează cuvântul sau grupul de cuvinte pe care vrem să îl spațiem; se face clic pe săgeata mică din dreapta jos a grupului Font din fila Home (lansator); se alege opțiunea Advanced din caseta de dialog care se dechide; se optează pentru una dintre cele trei variante de spațiere, cea mai folosită fiind Spacing, în

dreptul căreia precizăm distanța în puncte ce va separa caracterele secvenței selectate; se validează cu OK.

1Termenii „spațiere orizontală” și „spațiere verticală” sunt preluați din codul de corectură tipografică unde cele două tipuri de spațiere se materializează în câteva simboluri concrete.

1

Efectul este imediat și ferește documentul nostru de neplăcutele șiruri de puncte vizibile în structura profundă, create prin apăsare pe bara de spațiu. Și dacă tot am ajuns aici, putem să încercăm și funcționarea celelorlalte variante de spațiere, Scale și Position. Toate ne vor fi utile atunci când vom lucra cu stiluri.

Spațierea cuvintelor întrun textEste cea mai cunoscută formă de spațiere. Se realizează prin inserarea unui singur spațiu

între două cuvinte consecutive. În funcție de gradul de sudură a cuvintelor din punct de vedere al înțelesului acestora, distingem între spațierea simplă și spațierea insecabilă, fiecăreia fiindui asociat un anumit tip de spațiu, respectiv spațiul simplu, numit și spațiu normal, spațiu secabil sau blanc (în română) și spațiul insecabil.

Să reținem acum o particularitate a limbii franceze: cuvântul „espace”, desemnând spațiul tipografic, este de genul feminin, deși există voci care spun că în informatică acest cuvânt este de genul masculin.

În structura de suprafață a documentului, atât spațiul simplu cât și spațiul insecabil se prezintă ca o zonă albă, vidă de caractere, iar dimensiunile lor întrun text nejustificat, adică aliniat la stânga, în centru sau la dreapta, sunt comparabile cu ale unui caracter obișnuit, în timp ce în structura profundă, vizibilă pe ecran în urma activării butonului Show/Hide, cele două tipuri de spațiu capătă forma unor caractere distincte, având un mod de realizare și un mod de folosire bine definite.

Spațierea simplăSe realizează prin inserarea unui spațiu simplu între două cuvinte. Spațierea simplă se

întâlnește atât în română, cât și în franceză. Spațiul simplu care îi este asociat are, în structura profundă, aspectul unui punct median atât pe verticală cât și pe orizontală față de caracterele unui rând. Se realizează apăsând o singură dată pe bara de spațiu și are și un cod ASCII, Alt + 32, iar dacă vrem să îl facem vizibil la suprafață putem forma codul Alt + 0183, scăpândul astfel de „cenzura” impusă de butonul Show/Hide (¶)2. Dimensiunea sa nu este fixă, aceasta se poate ajusta, lucru observabil în cazul alinierii justificate.

Erorile cele mai frecvente legate de folosirea acestui spațiu țin de multiplicarea lui („țac, țac, țac” pe bara de spațiu!). Pentru a le evita, există comenzi specifice ale procesorului Word care să asigure documentului nostru o dimensiune profesională.

Spațierea insecabilăFolosită mai mult în limba franceză, se realizează cu ajutorul spațiului insecabil care are,

în structura profundă, aspectul unui cerculeț asemănător simbolului pentru gradul Celsius, plasat în dreapta sus, la „umărul” literelor mari. Se realizează apăsând concomitent Shift + Ctr + Space/Maj + Ctr + barre d’espace sau formând codul Alt + 0160, iar o reprezentare aproximativă la suprafață o putem obține formând codul pentru simbolul gradului Celsius, Alt + 0176. Este un spațiu de dimensiune fixă care unește elementele unui text, împiedicând astfel despărțirea lor la capăt de rând prin trecerea unuia dintre elemente pe rândul următor.

În general, aceste elemente aparțin uui ansamblu lexical solidar, format cel mai adesea din două cuvinte indisociabile din punct de vedere al înțelesului. Prin folosirea spațiului insecabil, grupul rămâne solidar, fie pe rândul unde sa început tastarea, fie pe rândul următor. Dacă veți activa caracterele neimprimabile, veți putea vedea acest efect chiar în această pagină unde spațiul insecabil a fost folosit în scrierea unora dintre coduri sau a combinărilor de taste.

Pentru limba română, folosirea acestui tip de spațiu în interiorul unui grup de cuvinte indisociabile nu este reglementată oficial, însă limba franceză impune obligativitatea folosirii spațiului insecabil în interiorul unui astfel de grup. Astfel, spațiul insecabil, reprezentat în exemplele de mai jos prin simbolul gradului Celsius (Alt + 0176), se inserează:

între abrevierile apelativelor de politețe, „titres de civilité”, sau ale titlurilor onorifice, „titres honorifiques”, și numele sau prenumele care le urmează:

M.°Duval, Mme°Duhamel, Mlle°Rey, S.°E.°M.°l’Ambassadeur între o cifră (arabă sau romană) și substantivul sau simbolul care o urmează sau o

precedă:2°kg de tomates, le 20°mars°2012, 15°h°30, 1,5°mètre, 3°% (3°pour°cent), le°IIIe°chapitre, 100°€

2Butonul Show/Hide (¶) are la rându-i două coduri ASCII, Alt + 20 sau Alt + 0182, cu ajutorul cărora, de altfel, poate fi făcut vizibil la suprafața unui document Word.

2

Atenție!Simbolul gradului Celsius, folosit pentru a reprezenta la suprafață spațiul insecabil se

poziționează în mod corect imediat în stânga abrevierii „C” (pentru Celsius), astfel că o reprezentare corectă a valorii temperaturii ar include… două cerculețe, primul invizibil, al doilea vizibil: 30 °C (afișați sau ascundeți caracterele neimprimabile pentru o bună vizualizare a acestei situații).

între tranșele de trei cifre ale numerelor mari:2°000°000

între cuvintele și semnele de punctuație duble (; ? ! : ) care le urmează:Comme elle est jolie°!

În practică, mai ales la capăt de rând, pot fi întâlnite și alte grupuri de cuvinte indisociabile care scapă clasificării de mai sus și care pot fi separate printrun spațiu insecabil.

Spațierea semnelor de punctuație și a altor semne și simboluri curenteÎn cazul semnelor de punctuație, pentru limba română se inserează câte un spațiu simplu

după fiecare semn de punctuație și niciun spațiu înaintea acestora. Pentru limba franceză, regula este următoarea: semn simplu, spațiu simplu după acesta, semn dublu, spațiu insecabil înainte de acesta și spațiu simplu după acesta, cu câteva mici excepții.

Așa că vom folosi un spațiu simplu după punct, virgulă, punctele de suspensie (care în informatică reprezintă un semn de punctuație de sine stătător, realizat cu ajutorul unui cod, Alt + 0133, și nu prin apăsarea de trei ori a tastei pentru punct). În cazul semnelor de punctuație duble din limba franceză, Word propune spațiul insecabil, o soluție pentru spațiul fin din tipografie. De asemenenea, în locul semnului de punctuație, putem avea un simbol (matematic, monetar, SI etc.) sau o combinare a acestora. Tabelul următor prezintă distribuția acestor spații în raport de cele mai frecvent întâlnite astfel de semne.

Numele semnului de punctuație

Semn ContextLimba franceză Limba română

Înainte După Înainte După

Punct ●final niciun

spațiuspațiu simplu

niciun spațiu

spațiu simplu

abreviativ niciun spațiu

spațiu simplu

niciun spațiu

spațiu simplu

Virgulă , în text niciun spațiu

spațiu simplu

niciun spațiu

spațiu simplu

în numere niciun spațiu

niciun spațiu

niciun spațiu

niciun spațiu

Puncte de suspensie …

la început de frază sau înlocuind inceputul unei fraze alineat spațiu

simplu alineat spațiu simplu

în interiorul sau la sfârșitul unei fraze niciun spațiu

spațiu simplu

niciun spațiu

spațiu simplu

în interiorul unei fraze, având valoare de substitut (al unui cuvânt sau al

unei părți de cuvânt)spațiu

insecabilspațiu

insecabilspațiu simplu

spațiu simplu

Două puncte : în text spațiu insecabil

spațiu simplu

niciun spațiu

spațiu simplu

în exprimarea orei niciun spațiu

niciun spațiu

niciun spațiu

niciun spațiu

Punct și virgulă ; în text spațiu

insecabilspațiu simplu

niciun spațiu

spațiu simplu

în enumerări verticale spațiu insecabil

niciun spațiu

niciun spațiu

niciun spațiu

Semn de exclamare ! în text spațiu

insecabilspațiu simplu

niciun spațiu

spațiu simplu

Semn de întrebare ? în text spațiu

insecabilspațiu simplu

niciun spațiu

spațiu simplu

Ghilimele franceze deschise « în text spațiu

simpluspațiu

insecabil – –

întrun citat interior spațiu simplu

niciun spațiu

Ghilimele franceze inchise » în text spațiu

insecabilspațiu simplu

întrun citat interior niciun spațiu

spațiu simplu

3

Numele semnului de punctuație

Semn Context Limba franceză Limba românăÎnainte După Înainte După

Ghilimele românești deschise „ la început de frază – niciun

spațiuniciun spațiu

în text spațiu simplu

niciun spațiu

Ghilimele românești închise ” în text niciun

spațiuspațiu simplu

Paranteză rotundă deschisă ( în text spațiu

simpluniciun spațiu

spațiu simplu

niciun spațiu

Paranteză rotundă închisă ) în text niciun

spațiuspațiu simplu

niciun spațiu

spațiu simplu

Paranteză dreaptă deschisă [ în text spațiu

simpluniciun spațiu

spațiu simplu

niciun spațiu

Paranteză dreaptă închisă ] în text niciun

spațiuspațiu simplu

niciun spațiu

spațiu simplu

Bară oblică / în text niciun spațiu

niciun spațiu

niciun spațiu

niciun spațiu3

Asterisc *antepus unui cuvânt (forme greșite și

cuvinte care încep cu h aspirat)spațiu simplu

niciun spațiu

spațiu simplu

niciun spațiu

postpus unui cuvânt niciun spațiu

spațiu simplu

niciun spațiu

spațiu simplu

Cratima - în text niciun spațiu

niciun spațiu

niciun spațiu

niciun spațiu

Linie de pauză – în text spațiu

simplu4spațiu simplu

spațiu simplu

spațiu simplu

Linie de dialog5 — în text alineat spațiu

insecabilApostrof ’ în text niciun

spațiuniciun spațiu

niciun spațiu

niciun spațiu

Procent % în text spațiu insecabil

spațiu simplu

spațiu simplu

spațiu simplu

Paragraf tipografic § în textUnitate monetară $ € ¢ în text spațiu

insecabilspațiu simplu

spațiu simplu

spațiu simplu

Unitate de măsură (SI) kg h m s

în text, două elemente spațiu insecabil

spațiu simplu

spațiu simplu

spațiu simplu

în text, trei elemente (ora, data) spațiu insecabil

spațiu insecabil

spațiu simplu

spațiu simplu

Semne aritmetice + : × = în suite cifrate sau în grupuri lexicale spațiu

simpluspațiu simplu

spațiu simplu

spațiu simplu

Fracții ½ în suite cifrate spațiu insecabil

spațiu insecabil

spațiu simplu

spațiu simplu

3Spațiul insecabil este acceptat înainte și după acest semn atunci când există riscul ca elementele pe care acesta le separă să se apropie prea mult, devenind ilizibile, sau când elementele în cauză pot fi despărțite la capăt de rând.

4Spațierea este diferită în cazul toponimelor supracompuse, unde avem de obicei o cratimă și o linie de pauză.5Linia de dialog nu este folosită în limba română, linia de pauză este cea care îndeplinește și această funcție.

4

Spațierea semnelor de punctuație consecutiveÎn cazul semnelor de punctuație consecutive, în limba franceză se aplică regula celui de al

doilea semn.Il dit°: «°Est-ce qu’elle viendra°?°»

În exemplul de mai sus, semnul întrebării ar trebui să fie urmat de un spațiu simplu, dar ghilimelele franceze de închidere cer un spațiu insecabil în fața lor, așa că, aplicându se regula celui de al doilea semn, vom avea un spațiu insecabil după semnul de întrebare.

Regula nu se aplică în cazul repetării semnelor de întrebare și de exclamare sau a alăturării acestora. Această punctuație nu este recomandată de lucrările de specialitate, considerându se că este de ajuns un singur semn pentru a marca o întrebare sau o exclamare. Cât despre alăturarea acestor două semne, unele case de editură au creat o glifă specială și i au dat și un nume: „signe exlarrogatif”. Pare un barbarism, nu? Cu toate acestea, semnul există, dar nu este… omologat.

Spațierea lărgităAceastă spațiere se realizează între cuvinte sau grupuri de cuvinte și se realizează cu ajutorul

tabulatorilor pe rigla orizontală. Se măsoară de obicei în centimetri, dar rigla poate fi parametrată și în alte unități de măsură: inci, puncte, milimetri.

Descrierea tehnicii spațierii, mai degrabă a distanțării, cu ajutorul tabulatorilor necesită o demonstrație elaborată căreia nui voi face loc între aceste rânduri. Se poate realiza folosind mai multe căi, cea mai simplă fiind cea oferită de caseta de dialog Paragraph, butonul Tabs. Tacheții și stilurile pot fi de asemenea instrumente utile pentru acest tip de spațiere lărgită cu dimensiuni fixe.

Tehnica este folosită ori de căte ori vrem să deplasăm spre dreapta paginii un cuvânt sau un grup de cuvinte, scopul fiind acela de a obține alinieri pe verticală perfecte ale elementelor deplasate. Se folosește în realizarea manuală a cuprinsurilor, a exercițiilor aplicative în diverse domenii, a documentelor administrative etc.

Lucrul cu tabulatorii evită situațiile în care, folosind bara de spațiu, uneori chiar tasta pentru punct, elementele deplasate la dreapta, pe două sau mai multe rânduri, nu sunt uniform aliniate pe verticală.

Imaginile următoare, făcute după structura profundă a documentului, prezintă aceeași parte a unui document, prima realizată cu ajutorul barei de spațiu, a doua cu tabulatori. Diferența, constând în eleganță și precizie (a se observa alinierea perfectă a mărcilor de paragraf în cea de a doua imagine), dă câștig de cauză spațierii cuvintelor cu ajutorul tabulatorilor.

Spațiere fără tabulatori

Spațiere cu tabulatori

Spațierea verticalăȘi acest tip de spațiere are nevoie de o ilustrare cuprinzătoare pe care o voi dezvolta cu o

altă ocazie. Să reținem doar că se aplică rândurilor, paragrafelor și secțiunilor. Distanțarea este reglabilă, chiar și în cazul secțiunilor care sunt, în definitiv, înlănțuiri de paragrafe. Ca de obicei, Word ne pune la îndemână mai multe instrumente, cele mai cunoscute le găsim în grupul Paragraph din fila Home și în caseta de dialog corespunzătoare. O scurtătură, cu funcționalități restrânse, găsim și în fila Page Layout, grupul Paragraph. Lucrul cu stiluri, mai rapid, ne va conduce tot la caseta Paragraph. Prezentăm mai jos încă două imagini din structura profundă ale aceleiași secvențe dintrun document, pentru a sesiza diferența dintre două tehnici de lucru. Imaginea a doua conservă modul de dispunere în pagină a elementelor folosite în documentul original, cu foarte puține intervenții în formatarea acestora.

5

Imaginea a doua ne arată și ceea ce voiam de fapt să demonstrăm: alinierea verticală efectuată corect a dus la dispariția mărcilor de paragraf dintre rândurile scrise, inestetice și generatoare de confuzii în interiorul documentului, fiind înregistrate ca rânduri.

Francezii numesc marcajul pentru paragraf și „pieddemouche”, în română ”picior de muscă”. Prezența sa în exces în structura de adâncime pare, raportându ne la acestă denumire, dea dreptul… „bâzâitoare”.

Încă o dată să nu uităm că documentul perfect este cel a cărui structură de profunzime coincide cu structura de suprafață, astfel că, în acest document ideal, ceea ce este titlu în profunzime este titlu și la suprafață, numărul de rânduri inventariat de Word Count este egal cu numărul de rânduri de la suprafață, mărcile de paragraf stau aliniate frumos la sfârșitul blocurilor de text, nu între acestea, și multe altele încă de care ne vom ocupa mai târziu.

6

Spațiere verticală 1

Spațiere verticală 2