La nivel stilistic , poezia Sonet se caracterizeaza prin simplitate si expresivitate. Simplitatea este rezultatul folosirii majoritate a cuvintelor din vocabularul fundamental : “noapte”,”uda”,”ard”,”umeda”.

Forta expresiva a textului vine din utilizarea simbolurilor precum ; ceata , noaptea , felinarele. Caracteristic poeziei moderne , obiectele/fenomenele inconjuratoare devin reprezentari ale starilor si ale sentimentelor , contribuind la traducerea prin imagini a unui continut sufletesc , in cazul lui Bacovia a apasarii si neputintei.

Imaginile vizuale , de un cromatism intens (“mai neagra noaptea pare”) , cele auditive realizate prin termeni cu aceeasi radacina (“tusind o tuse”) sau cu sugestie onomatopeica (“sivoaie”) si cele dinamice sugerand deruta (“bajbaiesc”,”cad”,”recad”) contribuie la evocarea unei lumi agonice.

La nivel fonetic , textul construieste o armonie grava , intretinuta prin aliteratie , prin rima imbratisata a catrenelor si prin unificarea sonora finala a tertinelor

(“casa”/”pasa”/”casa”;”bautura”/”masura”/”gura”). Constructia rigida si unitatea rimei sporesc muzicalitatea intregului poetic , fiind vorba , totusi , de aceeasi melodie taraganata si sfasietoare ce face inconfundabila opera bacoviana.

Numarul mare de substantive concrete care primesc , aproape toate , determinati adjectivali , reprezinta o trasatura fundamentala a poeziei , la nivel morfologic.

Adjectivele in perechi (“obosite”,”rosii”; ”afumate”, ”triste”; ”umeda,murdara”) dau nastere epitetelor duble , semnificand o nevoie acuta de clarificare a impresiei.

Timpul prezent al verbelor reinnoieste ideea de eternizare a chinului de a trai fara vreun tel , sub amenintarea neslabita a mortii.

La nivel sintactic , se fac remarcate frazele lungi , cu propozitii in raport de coordonare-acumulari de senzatii si de sentimente pustiitoare. Cele mai multe sunt afirmative.