1

REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT

“ Gruparea solurilor agricole in functie de specificul lor care

determina diferentierea lucrarilor agrotehnice cu aplicatie in partea

de Est a Campiei Romane”

Post doctorand Dr. Maria Gheorghe

Teza de doctorat intitulata “ Gruparea solurilor agricole in functie

de specificul lor care determina diferentierea lucrarilor agrotehnice cu

aplicatie in partea de Est a Campiei Romane”, contine 244 de pagini

plus 17 pagini de referinte bibliografice incepand cu un capitol

introductiv de expunere a obiectivului tezei si utilitatea acestuia, se

continua cu cateva capitole cu prezentarea a unor notiuni de baza legate

de subiectul tezei si a unor sinteze privind problematica acesteia, dupa

care se trece in urmatoarele 3 capitole la prezentarea cercetarilor proprii

si apoi a sintezelor relultatelor obtinute.

Obiectivul tezei expus in capitolul 1 se refera la elaborarea unei

modalitati de grupare- pe baza informatiei despre sol- a unitatilor de sol-

teren din partile pedologice in scopul delimitarii de unitati teritoriale

care prezinta caracteristici ecologice si tehnologice similare si in care,

deci, se poate aplica o agrotehnica specifica, unitati componente ale

2

zonelor agricole sau marilor agroecosisteme. In acest fel se contribuie la

folosirea diferentiata, rationala si eficienta a resurselor de sol si clima,

prin adaptarea corespunzatoare a tehnologiilor agricole astfel incat sa

tina seama si de conditiile locale ale terenului, cu respectarea masurilor

de prevenire a degradarii resurselor de sol si pastrarea calitatii acestor

resurse pe termen mediu si lung, problema de mare actualitate in

prezent.

In urmatoarele 2 capitole sunt expuse- ca o sinteza din literatura

conspectata principalele insusiri fizice si chimice ale solului de care

depind in mare masura modul de utilizare, tehnologia de lucrare si

fertilizare si implicit recoltele obtinute.

Fiind o sinteza din literatura nu se poate vorbi de noutati; totusi

sunt de subliniat prezentarile mai cuprinzatoare si totusi concise, cel

putin din punc de vedere didactic, privind textura globala, ca si

parametrii starii de asezare a materialului de sol si mai ales profilul

morfogenetic, ecologico-functional si cultural-ameliorativ.

Alte 2 capitole cuprind sinteze privind studii referitoare la

influenta lucrarilor agrotehnice asupra solului si la aplicarea unei

agriculturi diferentiate in teritoriu.

In capitolul al 4-lea sunt prezentate rezultatele cercetarilor pe zone

naturale- chiar daca nu exhaustiv, dat fiind numarul mare de cercetari

3

referitoare la efectul lucrarilor agrotehnice pe diferite soluri si forme de

teren, punand problema introducerii lucrarilor neconventionale

(conservative) ale solului, care prezinta unele avantaje asupra celor

conventionale.

Sinteza cercetarilor privind influenta lucrarilor agrotehnice ale

solului asupra proprietatilor acestora fiind examinate pe rand lucrarile

solului pe diferite tipuri de terenuri si soluri: cernoziomuri din regiunile

de ses sau ondulate din zona de stepa; faeoziomul din regiunea de ses si

stepa: luvisoluri din regiunile de ses (relief tabular ) sau ondulat din zona

de padure (clima umeda); terenuri in panta supuse eroziunii, terenuri cu

soluri nisipoase si cu relief valuri eolian. In toate situatiile prezentate se

folosesc date de la statiunile agricole experimentale din zonele

respective, date de la Institutul de Cercetari de la Fundulea, s.a.

Din acest capitol este de retinut urmatoarele :

Executarea araturii ca lucrare de baza a solului cat mai timpuriu

posibil dupa recoltarea plantei premergatoare are un efect pozitiv

prin sporuri semnificative la plantele postmergatoare;

Discuirea ca lucrare de baza a solului poate inlocui aratura timp de

2 ani, dupa aceea apare necesitatea unei mobilizari accentuate a

solului in vederea incorporarii resturilor vegetale si distrugerea

buruienilor;

4

Cizelul poate inlocui aratura cu conditia ca solul sa fie curat de

buruieni si resturi vegetale, dar numai pe solurile cu textura

mijlocie;

Lucrarea profunda a solului prin scarificare sau desfundare

constituie o metoda eficace de combatere a excesului temporar de

umiditate care caracterizeaza luvisolurile albice- pe solurile grele

aceasta lucrare determina o ameliorare a insusirilor fizice;

Lucrarile conservative(neconventionale) au in principal efecte

pozitive (cresterea continutului de humus, structura, densitatea

aparenta, regimul hidric, concentratia de elemente nutritive,

activitatea biologica), dar si unele efecte negative(scaderea valorii

PH-ului)

Capitolul al 5-lea sintetizeaza aspectele legate de problema

aplicarii agriculturii diferentiate in teritoriu avand la baza zonele

naturale agricole ale lui Gheorghe Ionescu Sisesti, inspirate din harta

zonelor a lui Gh. Munteanu Murgoci. Cum zonele naturare agricole ale

lui Sisesi isi pastreaza si azi insemnatatea si utilitatea, au fost redate

tabelar- pe buna dreptate- in mod sistematic si sistematizat principalele

caracteristici naturale si agrotehnice ale acestora, dupa cum au reiesit din

descriere.

5

Zonele naturale agricole au stat la baza tuturor zonarilor si a

regionarilor ulterioare. Dintre acestea sunt redate in capitol marile

agrosisteme (dupa Teaci, 1999) si regiunile ecologice ale tarii ( dupa

Davidescu si coalb. 2004) , cu hartile corespunzatoare si caracterizarea

unitatilor redate pe harta.

Delimitarea de teritorii in scopul aplicarii unei agriculturii

diferentiale fiind prezentate in zone naturale agricole ca baza a

agriculturii diferentiale, agroecosistemele si regiunile ecologice si

gruparile de soluri in unitati de terenuri agricole pentru diferite scopuri.

Studiile proprii efectuale asupra solului in campul experimental de

durata de pe solul de la Fundulea, luand in considerare 5 variante de

lucrare(2 variante arate anual la 28 cm si respectiv 18 cm, 2 variante cu

2 ani discuit si 1 an arat la 18 si respectiv 28 cm, o varianta discuit in

fiecare an fara aratura). Au fost recoltate probe de sol in anii 2003 si

2004 in cilindri ( in asezare naturala) in trei repetitii pe 5 adancimi

pentru determinari fizice si in pungi pentru determinari chimice; separat

prelevate si probe speciale pentru a fi impregnate cu rasini in vederea

studierii micromorfologice.

Prin analizele afectuate (in ICPA si cu metodologia ICPA) au fost

urmarite in cadrul fiecarei variante agrotehnologice, modul in care s-a

modificat si cum variaza pe profil densitatea aparenta, porozitatea,

gradul de tasare, hidrostabilitatea structurala, dispersia particulelor,

6

indicele de instabilitate structurala, reactia solului, continutul de humus,

presum si continutul in N,P,K in cei 2 ani secetosi si cei 2 ani ploiosi.

Influenta modului de lucrare a solului in cele 5 variante, arata ca

alternanta metodelor de lucrare a solului cu aratura si discuit constituie

cel putin in prezent, solutia agrotehnica eficienta agronomic, economic,

si pedoproductiv, prin faptul ca asigura conservarea atat a insusirilor

solului de care depinde fertilitatea lui cat si reducerea consunului de

combustibil si de timp: aceasta cu toate ca productia cea mai buna de

grau obtinuta a fost in cazul lucrarii solului prin aratura an de an.

Concluzia dedusa din studiu este in deplina concordanta cu alte

studii de acelasi gen efectuate in tara.

Evident, aceasta alternanta a metodelor de lucrare a solului- asa

cum este subliniat- da rezultate optime in cadrul unui asolament cu mai

multe culturi cu cerinte variate de lucrare si fertilizare a solului.

Studiul micromorfologic in sectiuni subtiri si mai ales “analiaza de

imagine” in aceleasi sectiuni subtiri, coroborate cu datele analitice , au

permis o mai adancita intelegere a aspectelor privind modificarea

structurii solului, a porozitatii si compactarii in stratul arat si subarat

care pot servi ca baza pentru o mai corespunzatoare alegere a

managementului agricol.

7

S-a evidentiat de asemenea, ca starea fizica a solului considerata

“slab tasat” apare ca cea mai favorabila ( in comparatie cu “slab afanat”)

pentru dezvoltarea graului, fapt care necesita reevaluarea influentei

gradului de tasare- afanare asupra dezvoltarii plantelor de cultura.

Celalalt aspect al cercetarilor proprii care corespunde de fapt

obictivului principal al tezei- enuntat prin titlul acesteia- tratat in

capitolele 7 si 8, incepe cu definirea unei unitati teritoriale elementare de

management agricol, ca subdiviziune ( subunitate) componenta a zonei

naturale agricole, denumita “unitate pedoagrotehnologica” (UPAT) care

prezinta un specific propriu privind caracteristicile ecologice si insusirile

agrotehnologice si agroproductive.

Conceptul de unitate agropedotehnologica (UPAT), asa cum a fost

definit in teza de doctorat reprezentand un areal de factori naturali si

antropici relativ asemanatori, care se caracterizeaza prin conditii relative

similare de dezvoltare a plantelor si se preteaza in mod asemanator la

lucrarile solului si la fertilizare, astfel ca prezinta cerinte de acelasi fel

de gospodarire (management) si ocrotire a resurselor de sol in scopul

promovarii unei agriculturi durabile, performante.

Aceasta unitate, denumita prescurtat UPAT, apare ca un termen

bine denumit de rang intermediar in ierarhia unitatilor de agrotehnica

specifica, facand legatura cu unitatea de teren agricol la nivelul cel mai

detaliat (site agricol). Introducerea acestei unitati de agrotehnica

8

specifica completeaza un gol in sistemul unitatilor de agrotehnica

diferentiata, ocupand termenul intermediar dintre zona sau microzona

agricola si unitatea inferioara de pretabilitate a terenului pentru folosinta

agricola care are la baza unitatea elementara omogena de sol (teritoriu

agricol omogen - TEO).

Definirea unitatii pedoagrotehnologice a fost urmata de precizarea

criteriilor de delimitare, pornind de la indicatorii pedologici specificati

in: Metodologia elaborarii studiilor pedologice (ICPA 1987) pe baza

carora se efectueaza in prezent studiile pedologice, care reprezinta de

fapt sursa de baza a informatiei despre sol si mediu.

Aceste criterii sunt precizate prin insusirile solului, hartile si

studiile pedologice ce se pot converti in harti de agrotehnica specifica (

de UPAT-uri), prin metodologia cunoscuta de “interpretare a studiilor

pedologice”, metodologie prin care se pot grupa unitatile de sol-teren in

noi unitati (UPAT-uri) in acord cu criteriile stabilite; sunt caracterizate

apoi complex noile unitati delimitate.

Fluxul operational a fost testat pe un studiu-caz, cel al teritoriului

orasului Tandarei. Testarea a aratat ca daca se porneste de la studii

pedologice de detaliu cu harti de pretabilitate a terenurilor la arabil, se

usureaza mult delimitarea UPAT-urilor care se pot obtine prin

generalizarea unitatilor de pretabilitate la arabil luand in considerare

doar natura limitarilor la utilizarea agricola, grupa de textura si grupa de

9

reactie a solului, celelalte conditii zonale si macroregionale fiind practic

aceleasi pe teritoriul (restrans) studiat.

Unitatile separate au permis, in continuare, stabilirea diferentiata a

tehnologiilor de cultivare a plantelor in conditiile protectiei calitatii

resursei de sol.

Metodologia a fost apoi aplicata la un teritoriu mai vast- Campia

Romana de Est, pornind de la harta pedologica la scara 1:200000. In

acest caz criteriile utilizate, ordonate ierarhic, au permis delimitarea de 4

mari categorii de UPAT-uri determinate de natura factorilor limitativi in

care sunt incluse subcategorii si UPAT-uri definite dupa forma de teren,

textura, unitate genetica de sol si reactie. Cele 22 de unitati

agropedotehnologice (UPAT-uri) au fost descrise tinand seama de

caracteristicile zonale si locale ale teritoriului si caracterizate sub

aspectul lucrarilor si cetrintelor agrotehnice si ameliorative specifice (

inclusiv de fertilizare, cele determinate de insusirile solului).

De remarcat ca din cele 22 de UPAT-uri doar 4 au raspandire ce

trece de 10% si anume UPAT 1,2,3,10 ( UPAT-ul 1 ocupand 30 %).

De subliniat ca cel de-al 8-lea capitol care include harta de soluri si

cea de UPAT-uri sugerandu-se ca asemenea studii sa se intreprinda si

pentru alte regiuni ale tarii.

10

Structura tezei de 244 de pagini impartita in 9 capitole care pot fi

grupate in 3 parti, prima parte fiind constituita din introducere (3% din

total), a 2-a din prezentarea notiunilor generale (capitolul 3 si 4), legate

de subiectul tezei (21%) la care se mai adauga o sinteza (capitolul 4 si 5)

a studiilor efectuate in domeniu (20%), iar a 3-ia parte din prezentarea

activitatii de cercetare legata direct de subiectul tezei (capitolul 6,7 si 8

la care se adauga capitolul 9 cu concluzii generale, reprezentand peste

jumatate din teza (56%), la aceasta se adauga o bibliografie de 17 pagini

cu 169 de titluri, cca. 7% din volumul tezei, afirmandu-se ca structura

tezei este echilibrata acordand cea mai mare pondere partii originale.

Sunt incluse 51 de figuri din care majoritatea (42) in partea cu

cercetari proprii si 39 de tabele dintre care 19 originale.

Definirea si caracterizarea unor areale elementare de teritoriu in

care se poate aplica o agrotehnica specifica dezvolta conceptul de

agricultura diferentiata la nivel local, fapt care conduce la aplicarea unei

astfel de agrotehnici nu numai in functie de conditiile zonale sau

regionale, ci si in functie de conditiile concrete de sol, relief, hidrologie

ale terenului; acest areal elementar denumit unitate pedoagrotehnologica

reprezinta o unitate de peisaj elementar agricol deoarece este

caracterizata indeosebi prin conditii relativ similare de sol si de factorii

locali de mediu(pedotop) in cadrul unor zone geografice definite mai

ales fitoclimatic.

11

Studiile pedologice si datele furnizate de harti, servesc la selectarea

insusirilor esentiale de care depinde utilizarea unui sol ca arabil si

capacitatea lui de productie, insusiri care au fost folosite ca si criterii de

delimitare si caracterizare a unitatilor pedoagrotehnologice.

In conditii naturale, aceasta unitate de peisaj agricol cu conditii de

mediu specifice prezinta un anumit covor vegetal si se caracterizeaza

printr-un anumit potential productiv care depinde de fertilitatea naturala

a solurilor.

In conditii de utilizare agricola curenta aceste unitati de peisaj

agricol cu factorii lor specifici, inclusiv limitari de utilizare

particularizate in functie de scop (utilizare), prezinta o anumita vocatie

(pretabilitate) la folosinta ca arabil si respectiv o anumita capacitate de

productie (potential productiv) dupa o indelungata folosinta diferita de

cea naturala, capacitatea de productie va depinde de fertilitatea culturala

a solului, modificata in sens pozitiv sau negativ fata de fertilitatea

naturala prin tehnologia agricola aplicata (traditionala, conventionala,

intensiva) care inevitabil produce unele modificari in stare fizica,

chimica si biologica a solului, ca si in unele aspecte ale conditiilor de

mediu.

Utilizarea agricola intensiva si nerationala a solului poate duce la

evolutia nefavorabila a unor insusiri sau chiar anumite degradari sau

distrugeri ale solului. De aceea precizarea pentru fiecare UPAT a

12

caracteristicilor -stabile sau usor susceptibile de modificari- ale

resurselor de sol, mediu si modul de evolutie si comportare a acestora in

procesul de productie agricola este absolut necesara atat pentru luarea de

masuri de ameliorare a solului, cat si pentru initierea unui demers

operativ de prevenire a degradarii diferitelor elemente din sistemul sol-

mediu- management.

In baza caracteristicilor selectate despre resursele de mediu si sol

(de care depinde buna lor gospodarire) si interpretarea lor adecvata se

ajunge la evidentierea pentru fiecare UPAT aparte, a celor mai potrivite

masuri si cerinte de utilizare a solului- cu caracter optim si conservative-

astfel ca sa se mentina si chiar sa sporeasca potentialul productiv al

peisajului agricol (agroecosistemului) pe termen lung. In acest scop se

au in vedere buna organizare a teritoriului si lucrarile de imbunatatiri

funciare necesare unde este cazul, structura de culturi adecvata si rotatia

acestora, lucrarile solului, lucrarile agropedoameliorative, fertilizarea ,

irigatia etc.

Conform conditiilor de sol, se iau din timp masurile necesare, cu

rol preventiv pentru noi riscuri de evolutie negative, asigurandu-se astfel

dezvoltarea unei agriculturi performante durabile, bazata pe o fertilitate

tehnogena a solului, modificata optim de om.

In acest context, delimitarea si caracterizarea UPAT-urilor, ca

unitati de pedopeisaj agricol, prin metodologia propusa constituie nu

13

numai o valorificare superioara din punct de vedere agricol si

enviromental al studiilor pedologice ci si baza ecologica si tehnologica

de aplicare fundamentata stiintific, a unei agrotehnici specifice cu

adevarat differentiate in teritoriu.

14

15

16