Societăţile mutuale în Uniunea Europeană

Mihaela LambruUniversitatea din Bucureşti

Tradiția societăților mutuale Au o instorie îndelungată și tradiție consolidată, marcată de

shimbările de context istoric și ideologic, de evoluțiile care au avut loc la nivelul organizațiilor publice (ex. dezvoltarea sistemelor publice de asigurări) sau organizațiilor private.

După finalizarea celui de-al Doilea Război Mondial societățile și organizațiile mutuale au cunoscut iar istorii diferite de ambele părți ale ”cortinei de fier”. Regimurile comuniste le-au integrat în ideologia specifică prin alterarea unora dintre principiile lor fondatoare și stabilirea unui regim de coordonare forțată. În regimurile democratice și cu economie de piață aceste organizații fie au fost cooptate în sistemele de asigurări sociale sub diverse forme (Italia; Marea Britanie), fie s-au dezvoltat în subsidiarul marilor regimuri de asigurări publice sau private, găsindu-și propriul loc pe piață și o nouă identitate (Franța, Belgia).

Continuare...... În țările dezvoltate organizațiile de tip mutual fie fac managementul

schemelor obligatorii de asigurări de sănătate (Germania, Belgia, Olanda, Cehia, Slovacia); fie oferă asigurări complementare pentru riscuri de boală și bătrânețe (Franța, Elveția, Luxemburg, Spania, Portugalia); fie oferă alternative la sistemele naționale de asigurări (Marea Britanie, țări nordice);

În țările mai puțin dezvoltate acestea apar ca organizații voluntare având rolul de a strânge fonduri și gestiona împrumuturi financiare pentru susținerea sau acoperirea de riscuri/situații deosebite (ex. cheltuieli înmormîntare, casătorie, împrumuturi pentru demararea unei mici afaceri de familie etc.

In România asociațiile mutuale nu sunt implicate in piața de asigurări. Ele oferă imprumuturi cu dobîndă avantajoasă membrilor, acoperirea riscului legat de inmormîntare, si acces la anumite tipuri de servicii sociale (exclusiv CARP)

Piața asigurărilor mutuale în Europa

3.300 (din 6000) societăți mutuale de asigurare

26% din piața de asigurări Peste 150 milioane cetățeni deserviți Peste 300.000 angajați.

Context .... - crize şi mutaţii ale sistemelor de protecţie socială şi de

solidaritateStatul, în calitate de garant al interesului general, nu mai are monopolul în

acest domeniu: trebuie să împartă gestiunea, pentru a satisface noile nevoi sociale, pe care nu mai este capabil să anticipeze sau să le abordeze direct.

- descentralizarea politicilor publiceAcest fenomen marchează o redistribuire a puterilor între stat şi

colectivităţile locale, având drept obiectiv creşterea eficacităţii acţiunii publice şi dezvoltarea unei democraţii de proximitate (apropiind procesul decizional de cetăţeni). Acţiunea socială şi dezvoltarea economică locală sunt priorităţi foarte importante ale descentraizării care constituie astfel un factor de dezvoltare a antreprenoriatului social, deseori subiect al iniţiativelor cetăţeneşti locale şi spontane

Continuare..... noi aşteptări ale consumatorilor (din punct de vedere etic,

ecologic, al solidarităţii, al transparenţei) evoluţii în comportamentul întreprinderilor

Un număr din ce în ce mai mare de întreprinderi îşi propun să se angajeze în demersuri de dezvoltare durabilă, fiind preocupate de responsabilităţile lor sociale şi faţă de mediu şi de toţi actorii impactaţi de activităţile lor (clienţi, furnizori, salariaţi, comunităţi locale, ONG-uri)

dezvoltarea societăţilor mutuale de economisire care permit indivizilor să investească nu doar după criteriile financiare, ci şi conform unor criterii de solidaritate şi proximitate)

Economia socială în Uniunea Europeană

În Uniunea Europeană, economia socială reuneşte structuri precum cooperative, fundaţii, asociaţii şi societăţile mutuale.

În documentele recente publicate de Comisia Europeană referitoare la introducerea unei noi abordări în implementarea pieţei unice, au fost incluse propuneri care să ofere un cadru legislativ de calitate pentru organizaţiile care activează în domeniul economiei sociale (inclusiv mutualităţi).

Caracteristici specifice entităţilor de economie socială

- importanţa acordată individului şi obiectivului social în detrimental acumulării de capital

- apartenenţă deschisă şi voluntară - control democratic din partea membrilor - o combinaţie între interesele membrilor/utilizatorilor

şi/sau interesele generale - protejarea şi aplicarea principiilor solidarităţii şi

respnsabilităţii - management autonom şi independent de autorităţile

publice - veniturile suplimentare sunt folosite pentru a atinge

obiective de dezvoltare durabilă, pentru a presta servicii în interesul membrilor sau al comunităţii.”

Ce sunt mutualităţile? O definiţie a Comisiei Europene descrie mutualităţile

ca fiind “grupuri voluntare de persoane (fizice sau juridice) al căror scop principal este să răspundă nevoilor membrilor lor, mai mult decât să obţină beneficii de pe urma investiţiei. Acest tip de întreprindere operază conform principiilor solidarităţii între membri şi ale participării la guvernarea întreprinderii”

Această definiţie este foarte vastă şi include entităţi care nu pot fi, în mod necesar, asimilate societăţilor mutuale în toate statele membre ale Uniunii Europene

Tipuri de mutualităţi Companiile mutuale de asigurări sunt o formă specială de afacere

care oferă servicii de asigurare. Acestea pot acoperi toate tipurile de proprietăţi şi riscuri şi pot fi active pe piaţa asigurărilor de sănătate sau pot oferi scheme de pensii private (în principal, prin poliţe de asigurări de viaţă). Companiile mutuale de asigurări sunt răspândite în majoritatea statelor europene şi sunt în concurenţă cu alte tipuri de operatori economici comerciali privaţi.

Societăţile de ajutor mutual, sau mutualităţi de tip provident (pentru sănătate), există în câteva state europene. Acestea oferă de obicei beneficii şi servicii de sănătate, sociale şi de asigurare pentru a acoperi riscuri sociale precum boala, dizabilitatea şi vârsta. De cele mai multe ori, însă, acestea derulează o gamă largă de activităţi, cum ar fi promovarea calităţii vieţii şi oferirea de asistenţă socială sau organizarea de activităţi culturale. În unele cazuri, mutualităţile de acest tip deţin şi gestionează spitale, aziluri şi centre de reabilitare. În Belgia, societăţile de ajutor mutual gestionează întregul sistem de asigurări obligatorii de sănătate.

Principii de funcţionare lipsa părţilor sociale (shares): mutualităţile reprezintă un grup de persoane (fizice

sau juridice), numite membri; nu reprezintă nişte fonduri puse în comun, ca în cazul corporaţiilor;

apartenenţă deschisă (free membership): acces liber tuturor celor care îndeplinesc condiţiile stipulate în statut şi care aderă la principiile mutualităţii;

solidaritate între membri: un principiu istoric, cu origini în mişcarea muncitorească din secolul al XIX-lea şi în ideologia mişcării solidare. În zilele noastre, acestea se traduc în principiile de responsabilitate comună, menţinerea unui echilibru între riscuri benefice şi riscuri negative şi lipsa discriminării între membri;

guvernare democratică: stabilită prin principiul „o persoană – un vot”, spre deosebire de regula „o parte socială – un vot” valabil pentru guvernarea corporatistă. Membrii consiliului director sunt voluntari, spre deosebire de corporaţii, unde se practică plătirea de onorarii pentru directori;

independenţa: mutualităţile sunt organizaţii private şi independente, care nu sunt controlate de reprezentanţi ai autorităţilor, sau finanţate din fonduri publice;

redistribuire limitată a profitului: profitul unei mutualităţi poate fi distribuit între membri, de multe ori sub forma reducerilor oferite pentru produse sau servicii, dar cea mai mare parte a profiturilor sunt reinvestite în mutualitate, pentru îmbunătăţirea serviciilor, finanţarea dezvoltării activităţilor sau creşterea fondurilor proprii.

Excepţii - companiilor mutuale de asigurări le este permis să

ofere servicii de asigurare şi non-membrilor (de exemplu în Austria, Germania, Olanda, Polonia şi Slovenia).

- adunările generale ale unor mutualităţi sunt compuse din reprezentanţi ai membrilor, şi nu din membrii înşişi (Austria, Belgia, Germania, Finlanda, Franţa, Olanda şi Suedia).

- principiul un membru-un vot nu se aplică întotdeauna (Germania şi Finlanda).

- capitalul companiilor mutuale de asigurări poate fi împărţit în acţiuni (Olanda).

Mutualităţile – caracteristici specifice

Caracteristicile care diferenţiază mutualităţile de alte forme organizaţionale (incluzându-le pe cele care fac parte din economia socială, ca de exemplu, cooperativele) legătura dintre apartenenţă (membership) şi

calitatea de beneficiar direct principiul o persoană-un vot lipsa părţilor sociale

Nu sunt aplicate strict în toate statele membre

Restricţii legale

În majoritatea statelor membre UE, mutualităţile sunt restricţionate din punct de vedere legal la anumite tipuri de activităţi. De cele mai multe ori, aceste restricţii limitează societăţile de ajutor mutual la prestarea de servicii integrate sau complementare sistemului de protecţie socială, şi companiile mutuale de asigurări la furnizarea diferitelor tipuri de asigurare de viaţă şi non-viaţă.

Mutualităţile şi asigurările de sănătate

Asigurările de sănătate opţionale pot fi clasificate după cum urmează:

substitutivă – oferă aceeaşi acoperi ca şi asigurările obligatorii (fie indivizilor care sunt excluşi din sistem de asigurări de sănătate, fie aleg să iasă din acest sistem)

suplimentară – oferă servicii şi asigurare pentru a suplimenta sistemul naţional de asigurări (cum ar fi accesul rapid şi posibilitatea consumatorilor de a alege)

complementară – acoperă cofinanţarea şi alte servicii adiţionale, excluse din sistemul statutar

duplicativă – oferă servicii şi asigurări în paralel cu sistemul naţional de sănătate.

Mutualităţile şi asigurările de sănătate

Rolul mutualităţilor în asigurările de sănătate

State

Mutualităţi – asigurări de sănătate obligatorii

Grecia

Mutualităţi – asigurări de sănătate obligatorii şi opţionale

Belgia, Olanda

Mutualităţi – asigurări de sănătate opţionale/suplimentare

Austria, Germania, Danemarca, Spania, Finlanda, Franţa, Ungaria, Italia, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Suedia, Slovacia, Marea Britanie

Mutualităţi inactive în domeniul asigurărilor de sănătate

Bulgaria, Irlanda, Letonia, România

Mutualităţile active în domeniul pensiilor private

Societăţi de ajutor mutual Ungaria Grecia Spania

Companiile mutuale de asigurări Danemarca Germania Finlanda Polonia

Concluzii Factorii care au contribuit la dezvoltarea rolului mutualităţilor în protecţia

socială: 1. Lipsa unor previziuni publice/guvernamentale asupra nevoii de

servicii: un sistem public de protecţie socială limitat, care lasă loc furnizorilor privaţi să ofere servicii suplimentare

2. O tradiţie lungă şi neîntreruptă a mutualismului: mutualităţile sunt recunoscute în societate/la nivel cultural; indivizii sunt familiarizaţi cu ideea mutualistă şi pot face diferenţa între companiile/societăţile mutuale şi alte organizaţii

3. Un loc special acordat mutualităţilor în legislaţie: nu este suficientă un cadru legislativ care să permită înfiinţarea mutualităţilor, sunt necesare şi alte prevederi pentru ca acest domeniu să se dezvolte, cum ar fi cadrul fiscal sau protecţia consumatorului. În alte cazuri, legislaţia poate fi prea restrictivă în raport cu activităţile pe care mutualităţile le pot derula

4. Tratament preferenţial pentru organizaţiile care furnizează servicii de tip mutual: când mutualităţile dezvoltă servicii sociale sau de interes general, ele pot opera într-un cadru favorabil, cum ar fi un regim fiscal preferenţial sau reglementări legislative mai puţin riguroase în ceea ce priveşte solvenţa.