Societatea bizantină.doc

8/18/2019 Societatea bizantină.doc

1/39

1. Societatea bizantină. Împărţirea în clase şi stări sociale înBizanţ

În statul bizantin, organizat pe baze creştine, ordinea socială seconsidera că era stabilită de Dumnezeu. Nici chiar Biserica nu consideracă această ordine trebuie schimbată, deşi susţinea că toţi oamenii suntegali în faţa lui Dumnezeu. Întreaga populaţie a Imperiului era împărţităîn două mari clase sociale cei bogaţi şi puternici !dynatoi " şi cei săraci! penetes ". # no$elă imperială preciza clar poziţia acestordynatoi . %i erau&cei pe care Dumnezeu i-a ales să guverneze, cei care prin glorie şibogăţie stau deasupra oamenilor obişnuiţi … cei onoraţi cu demnităţi

civile şi militare. '(pre deosebire de lumea occidentală, în Bizanţ cadrul social eramai mobil, accesul la cea mai înaltă funcţie din stat era deschisă oricui, lafel şi în cele din administraţia ci$ilă şi militară, în care se putea a)unge şi prin merite, nu neapărat pe baza originii sau a$erii.

a) în Bizanţul timpuriu (sec. IV-VI). Dez$oltarea societăţii în Bizanţul timpuriu începe din secolul al I*+

lea din două cauze societatea bizantină timpurie fiind rezultatul e$oluţiei

societăţii romane, mai ales încep nd din secolul al III+lea, pe de o parte,iar pe de altă parte, a măsurilor fiscale şi legislati$e ale împăraţilor romani t rzii, care au a$ut repercusiuni asupra situaţiei sociale şi auinfluenţat+o. -aporturile dintre sat !chorion , cwr…on" şi oraş ! polis ,

pÒlij" ne dau caracteristica socială a Imperiului -oman de -ăsărit ceurma să de$ină Imperiul Bizantin. În cadrul acestor raporturi, între sat şioraş, asistăm la o preponderenţă netă a oraşului, cu e istenţa unei producţii urbane dez$oltate. /ceasta deoarece în Bizanţ nu s+a produs un proces de ruralizare asemănător celui din Imperiul -oman de /pus, cisocietatea orăşenească a continuat să )oace un rol deosebit de important,alături de cea rurală.

0entru a scoate Imperiul -oman din criză, împăraţii Diocleţian !123+456" şi 7onstantin cel 8are !459+44:" au iniţiat o serie de reforme îndomenii precum organizarea producţiei, fiscalitate şi finanţe. /cesteiniţiati$e $eneau în prelungirea tendinţelor autoritare, ce $izau

centralizarea statului, dublată de implicarea acestuia în toate domeniile în


2/39

fapt, singura soluţie pentru supra$ieţuirea Imperiului răsăritean,confruntat cu ameninţarea popoarelor migratoare.

-eforma fiscală iniţiata de Diocleţian stabilea drept impozit principal pentru populaţie, numitannona , percepută at t pe locuitor !capitatio ", c t şi pe suprafaţa de păm nt ! jugatio ". (e ţinea astfel seama de capacităţile de producţie ale fiecărei familii.;a reformele lui Diocleţian s+au adăugat celeale lui 7onstantin cel 8are !459+44:", care prezintă un interes deosebit,deoarece el a început percepereaannonei în monedă, fapt ce a constituit ocontrapondere la economia de schimburi în natură,$enită pe filierămigratoare./ceastă percepere aannonei în bani, numită şiadaeratio , a )ucat un rol deosebit în e$oluţia structurii sociale a Imperiului.0e l ngă

impozitul personal, au fost introduse unele ta e suplimentare !chrysargyron " pentru acordarea permisiunii de e ercitare a unei meserii comerciale./ccentu nd latura fiscală a politicii sale, 7onstantin cel 8are a impusaşezărilor urbane o obligaţie fiscală !aerilustralis collatio ", un sistem deimpozitare periodic, perceput în moneda curentă. În acelaşi scop, al întăririiautorităţii centrale, Diocleţian introdusese, încă din anul 45enomenul se regăseşte şi în spaţiul urban, unde meşteşugarii şinegustorii integraţi în corporaţii !collegia ", erau legaţi pe $iaţă de meseriile proprii. -amurile industriei imperiale considerate strategice !armament,minerit şi industria mătăsii" $or fi supuse monopolului de stat.

Încep nd din secolul al I*+lea se obser$ă în -ăsărit unele trăsături

specifice care $or influenţa în mod hotăr tor dez$oltarea sa ulterioară.>iscalitatea e cesi$ă, precum şi atotputernicia statului în toate sectoarele


3/39

$ieţii socio+economice nu $or fi de natură să îmbunătăţească situaţiagenerală a populaţiei din cadrul Imperiului. Iniţiati$ele celor doi împăraţi$or determina, în fapt, concentrarea în m inile unui număr redus de mari proprietari a unei mari părţi din teritoriul agricol al Imperiului. /cestfenomen $a fi însoţit de cel al dez$oltării, fără precedent, a patronatului.0entru a scăpa de presiunile agenţilor fiscali, ţăranii, liberi sau coloni, precum şi scla$ii, se $or refugia în anumite zone agricole, intr nd sub protecţia unui patron. /ceştia îi prote)au pe ţăranii liberi împotri$aagenţilor fiscali, c t şi pe coloni împotri$a marilor proprietari. În legăturăcu aceasta trebuie să subliniem larga e tindere a patrona)ului în această perioadă, trec ndu+se de la patrona)ul urban la cel rural, adică de la

patrocinium civitas la patrocinium vicorum , conform intereselor statului.În unele cazuri, însă, statul a urmărit interzicerea patrona)ului în scopullimitării creşterii puterii latifundiarilor. /meninţ nd însăşi e istenţasegmentului latifundiar al elitei politice, patronii se $or confrunta cuostilitatea autorităţii centrale, e primată prin emiterea de către împăraţi precum *alens !493+4:2", în anul 492, ;eon I !36:+3:3", în anul 392 sauIustinian I !61:+696", anul 64?, a unor legi şi decrete prin care se urmăreaslăbirea capacităţii de apărare a patronatului. Din păcate, procesul fiind în

plină desfăşurare, e tinderea lui nu a mai putut fi oprită.Instituţia patrona)ului a a$ut, de altfel, efecte şi asupra organizării

de stat, căci odată cu creşterea puterii şi autorităţii marilor proprietarifunciari din pro$incie, au apărut şi unele tendinţe descentralizatoare.

8ăsurile luate de stat faţă de colonat şi patrona) au fostcontradictorii. /stfel, alături de măsurile luat împotri$a e tinderiicolonatului, înt lnim, în anul 3


4/39

a ser$i drept punte de legătură între marea masă a populaţiei din cadrulImperiului şi autoritatea centrală. Denumiţidomini şi despotes , înscrierile latine şi$yrioi , în cele greceşti, aceştia deţineau grupuri de proprietăţi neunitare, răsp ndite în mai multe regiuni ale unei pro$incii.(ituaţia lor social+economică era stabilită nu în raport cu păm ntul pecare îl deţineau în proprietate, ci cu folosirea m inii de lucru şi, totodată,în raport cu fiscul. 8embrii aristocraţiei erau intermediari între fisc şim na de lucru. (ituaţia acestora este cunoscută dintr+o serie dedocumente ale $remii. /stfel, aflăm că proprietarii funciari nu erau doar stăp nii unor mari domenii, ci ai unui grup de proprietăţi răsp ndite înaceeaşi pro$incie sau chiar în pro$incii diferite. 0e aceste proprietăţi ei

beneficiau de o numeroasă forţă de muncă, e ist nd tot mai mult tendinţade a dob ndi dreptul de autoadministrare !autoprageia ". În legătură cuaristocraţia trebuie subliniat încă o dată rolul deosebit de important al patrona)ului în creşterea marii proprietăţi funciare.

0e marile domenii funciare, proprietarii şi+au creat propriile lor detaşamente de mercenari, unităţi militare formate din elemente străinesau scla$i înarmaţi, cunoscuţi sub numele debuccelari . /ceastă forţămilitară a fost folosită pentru a acapara păm nturile din )ur, fapt realizat şi

prin constr ngeri economice. @ăranii liberi şi chiar sate întregi au a)unssub patrona)ul acestor mari proprietari, încălc nd ordonanţele imperialece interziceau acest lucru. %i au recurs inclusi$ la emiterea de acte false!acte de donaţie, de $ nzare+cumpărare, de dare în arendă, etc.".% tinderea patronatului a dus, astfel, la creşterea numărului de coloni.

În ceea ce pri$eşte categoria producătorilor direcţi structura socialăa Imperiului Bizantin beneficia de o mare di$ersitate. /stfel, alături descla$i !douloi ", cu un rol mai important în mediul urban, eraucolonii pro$eniţi din scla$i, ţăranii legaţi de glie sau cei născuţi pe păm ntul unui proprietar. În acelaşi timp, e istau ţăranii liberi, proprietarideplini ai lotului de păm nt pe care îl munceau împreună cu familia lor.# categorie aparte era reprezentată de clasa arendaşilor + coloni sau ţăraniliberi + apăruţi în urma încheierii unui contract în baza căruia primeau înfolosinţă loturi din domeniile laice, ale statului sau ale împăratului!casele divine ".

(ub aspect social e ista o mare asemănare între coloni şi scla$i./stfel, o constituţie de la începutul secolului al *+lea, constata, încă de la


5/39

sf rşitul secolului al I*+lea similitudinile între condiţia colonilor şi cea ascla$ilor. În legătură cu aceasta trebuie subliniat faptul că noţiunea delibertate sau scla$ie în perioada de care ne ocupăm are o semnificaţie carenu poate fi definită cu suficientă precizie, aceasta deoarece statutuloamenilor putea fi precizat doar în raport cu fiscul imperial. @ăranii liberierau responsabili personal şi sub nume propriu de achitarea impozitelor.@ăranii coloni nu achitau în mod direct impozitele, ci aceasta se făcea decătre un intermediar, de care depindeau aceşti coloni. Înmulţirea colonilor înscrişi în registrele marilor domenii funciare trebuie pusă pe seamascla$iei, pe care a înlocuit+o în bună măsură pe plan economic şi social.(e poate spune că colonatul a de$enit o formă socială de trecere de la

antichitate la %$ul 8ediu, 7olonii a$eau obligaţii faţă de stat în bani şifaţă de stăp ni în natură şi muncă. /cest obligaţii $ariau între


6/39

dădea caracterul social+economic, dar şi în raport cu puterea de stat, care+i dădea caracterul fiscal. 7olonatul a fost mai bine dez$oltat în %gipt, întimp ce în (iria şi 0alestina a cunoscut o dez$oltare medie, fiind mai puţin prezent în %uropa.

În ceea ce pri$eşte ţărănimea liberă aceasta era prezentă la sat!vicus , în limba latină,chorion , în limba greacă". /ceste sate reprezentau pentru fiscul imperial o unitate social+economică. @ăranii erau liberi dindouă puncte de $edere. În primul r nd, ei erau proprietari !posesori"deplini asupra păm ntului ! possesores , în limba latină,$t%tores, în limbagreacă", iar în raporturile cu fiscul erau consideraţi contribuabili, fiindobligaţi la plata unor impozite în monedă !adaeratio ", iar în caz de

neplată erau supuşi $ nzării forţate a bunurilor !coemptio ". #bligaţiile lor faţă de stat erau at t în bani, c t şi în natură !mai ales în perioadele defoamete, calamităţi sau războaie". %ste cunoscut faptul că au e istatnumeroase abuzuri ale funcţionarilor imperiali, în acest sens. În ultima parte a acestei perioade, pe l ngă proprietatea patrimonială, ţăranii liberi puteau obţine pentru folosinţă şi un lot de păm nt în arendă !emphiteoză ".# constituţie a împăratului Iustin al II+lea a căutat să reglementezesituaţia acestor producători care deţineau două proprietăţi, una deplină şi

alta doar în folosinţă !arendă".0rintre cele mai importante fenomene care ilustrează criza

scla$agismului în Bizanţ este instaurarea de către stat a responsabilităţiicolecti$e în ceea ce pri$eşte pe proprietari, în general, şi, în mod special, pe producători, deci at t pe ţărani, c t şi pe stăp ni. Din acest punct de$edere trebuie precizat faptul că ţăranii liberi care locuiau într+un sat!vicus" nu erau consideraţi în mod indi$idual în raport cu statul, în calitatede săteni, ci în colecti$ !o singură unitate social+economică". %iaparţineau aceluiaşi resort fiscal şi, în urma măsurării păm ntului din acelsat, li se stabilea $aloarea impozitului. -esponsabilitatea fiscală colecti$ăa fost consolidată de stat şi prin faptul că, în cazul ieşirii unui membru dincomunitate, statul impunea, menţin nd sistemele de impunere clasice,capitatio + jugatio , achitarea unui impozit şi pe păm ntul rămas nelucratsau cel neproducti$, obligaţie numităadjectio , în limba latină şiepibol&!—pibol»", în limba greacă. Impozitul stabilit pentru aceste terenuri era

plătit, de asemenea, în solidar, de toţi membrii comunităţii. În cazulmarilor proprietăţi funciare, proprietarul era cel care plăteaepibol& atunci


7/39

c nd e istau un terenuri nelucrate sau rămase în paragină în $ecinătatea proprietăţii sale.

rebuie să deosebim în Bizanţ, în această perioadă e istenţa, alăturide clasele sociale, a unor stări sau ordine. 7lasele sociale din societatea bizantină reprezintă din punct de $edere obiecti$ poziţia lor faţă demi)loacele de producţie, pe c nd starea sau ordinul defineşte situaţia unuigrup aparţin nd unei clase sau mai multor clase din punct de $edere )uridic. În raporturile dintre clasă şi stare poate să e iste o identitatecompletă sau relati$ă. /stfel, din punct de $edere )uridico+politic, clasadominantă !aristocraţia", aparţinea ordinul senatorial !ordo senatorius ",fiind formată din mai multe subordine ierarhizatenobilissimi , glorissimi ,

spectabiles , clarissimi , illustrissimi , glosiosi . 7lasa de mi)loc, cea a producătorilor direcţi, aparţinea ordinului plebeilor !ordo plebeus ". Înmediul urban, din acest ordin făceau parte negustorii, marii proprietari deateliere meşteşugăreşti, bancherii, cămătarii şi meseriaşii, care alcătuiau oimportantă parte a populaţiei orăşeneşti. În mediul rural, din acest ordinfăceau parte ţăranii liberi şi colonii liberi. În sf rşit, din ordinul numitdouleia !doule…a", făceau parte scla$ii din mediul rural şi urban, precum şi colonii aser$iţi de pe marile domenii funciare. /utoritatea de

stat a acordat o mare gri)ă acestei categorii sociale prin apro$izionareagratuită cu gr u a marilor oraşe, îndeosebi -oma şi 7onstantinopol. /cest pri$ilegiu a dispărut însă pe la mi)locul secolului al *II+lea. /stfel,scla$agistă în conţinutul ei fundamental, societatea Bizanţului timpuriu,deosebit de di$ersă, a cunoscut o e$oluţie merg nd spre criza şi dispariţiacompletă a relaţiilor scla$agiste la începutul $eacului al *II+lea.

b) în Bizanţul de mi loc (sec. VII-!).Încep nd cu secolul al *II+lea, Imperiul a cunoscut o serie de

transformări de ordin economic, social, militar, administrati$, demografic,etc., determinate de criza pro$ocată de in$azia sla$ilor în 0eninsulaBalcanică, precum şi de atacurile tot mai dese ale perşilor şi arabilor asupra pro$inciilor din /sia şi /frica. Imperiul a suferit şi o serie de amputăriteritoriale (iria, 0alestina, %giptul şi /frica de Nord au căzut în m inilearabilor, iar întinse teritorii ale 0eninsulei Balcanice au suferit ocupaţiasla$ilor şi a bulgarilor. Bizanţul a reuşit să păstreze doar acele pro$incii unde

ponderea era deţinută de mica proprietate, marea proprietate funciară fiindînlocuită de loturile ţărăneşti, precum şi de cele militare. Noua celulă a $ieţii


8/39

agricole bizantine a de$enit comunitatea rurală, în cadrul căreia ţăranuldeţinea în proprietate deplină şi ereditară lotul de păm nt.

%ste perioada de formare a relaţiilor feudale, un proces îndelungat,cu un ritm lent de e$oluţie. De la bun început trebuie precizat că e$oluţiastructurii sociale nu se prezintă uniform în toate regiunile statului bizantin. Intensitatea ce mai mare o înt lnim în /sia 8ică, unde s+aconstat o dez$oltare mai accentuată a economiei. /ici structura socială aîmbrăcat o haină prefeudală, protofeudală şi, apoi, feudală.

(ituaţia socială este profund schimbată în comparaţie cu cea de lasf rşitul epocii precedente, atunci c nd aceasta era destul de instabilă.

Iz$oarele de la începutul secolului al *III+lea rele$ă o societate

într+o anumită măsură stabilizată, în care marea proprietate a trecut pe planul al doilea, în prim plan apăr nd mică obşte ţărănească, rezultat alunui proces rapid care a transformat în chip radical societatea bizantină înmai puţin de


9/39

egal între toţi fiii", dreptul asupra păm ntului străin !toţi membrii obștiia$ea dreptul să lucreze terenurile părăsite şi să+şi împartă beneficiile", dreptul de protimisis !de preempţiune, adică în cazul în carea$ea loc înstrăinarea unui teren, aceasta se făcea numai după ce toţi membriiobștii renunţau la el". (e constată, însă, acum, şi o tendinţa de restr ngere a proprietăţii colecti$e în fa$oarea celei indi$iduale. În centrul aşezării se aflasatul, cu casele şi grădinile, precum şi loturile agricole aferente, culti$ate înspecial cu cereale.

În plan militar, Ceraclius I i+a înlocuit pe ţăranii+soldaţi plasaţi lagraniţele Imperiului !limitanei " cu stratioţii ! stratiotes ", plasaţi pe întregcuprinsul statului. /ceştia, în schimbul împroprietăririi cu un lot de

păm nt ce $alora 3 li$re, pentru soldaţi şi 1 li$re, pentru marinari,trebuiau să se înarmeze şi să se echipeze, pe propria cheltuială, şi să presteze ser$iciul militar !între


10/39

reglement ndu+se economia internă a acestuia, ca şi raporturile cuautoritatea centrală.

0entru a apăra mica proprietate stratiotică, împăraţii din dinastiamacedoneană !29:+


11/39

0orphGrogenetul !?36+?6?". Din aceste două legiuiri aflăm că ceea ce arămas puternic înrădăcinat în societatea bizantină a fost principiulsolidarităţii fiscale plata în comun a impozitelor după suprafaţa de păm nt a obştii. /u apărut însă dificultăţi, întruc t nu toate suprafeţele de păm nt erau culti$ate. 0otri$it#ratatului iscal păm ntul părăsit timp de45 de ani făcea obiectul unei retrageri din e$idenţele statului. 0entruacesta nu se mai plăteau impozite şi el intra în proprietatea statului./sistăm, totodată, la apariţia unor diferenţe între ţărani, cei înstăriţi senumeaueuphoroi , iar cei săraci,aporuntes .

Împăraţii macedoneni au luat poziţie faţă de anumite fenomenecare au a$ut loc în structura socială a epocii. /sistăm acum la instaurarea

unei instabilităţi în plan economico+social, după relati$a stabilitate dinsecolele *II+IE. Desele perioade de foamete care au a$ut loc au dus laînstrăinarea loturilor de păm nt ale micilor proprietari. Înstrăinarealoturilor a fost însă influenţată şi de presiunile în plan politic. 7ei puternici !dynatoi ", deţin nd puterea în stat, au considerat că o pot folosi pentru a pune m na pe păm ntul obştilor de ţărani liberi şi chiar să+iaser$ească pe aceştia. /stfel, au a$ut loc încercări repetate ale împăraţilor macedoneni de a fr na procesul şi, în acest sens, au fost emise mai multe

no$ele, încep nd de la împăratul -oman I ;eHapenos !?15+?33" şitermin nd cu *asile al II+lea !?:9+


12/39

de protecţie a terenurilor agricole ale unei comunităţi, prin îndepărtareae$entualilor candidaţi, străini de obşte, la acapararea teritoriului comun.# no$elă din anul ?43 a aceluiaşi -oman I, întărea măsurile luate anterior,ridic ndu+se asupra dreptului de preferinţă la cumpărare de către un puternic!dynat " a loturilor de păm nt ale oamenilor din aceeaşi localitate. % punereade moti$e a acestei no$ele nu este lipsită de interes &(amenilor pe care

providenţa dumnezeiască prin marea sa milă sau pentru alte pricini i-aridicat de la o soartă modestă pe o treaptă superioară trebuie să răm)nă laaceeaşi mo ștenire de avere ce i-a ost dată de la *nceput şi netrec)nd măsura, … să nu nenorocească pe vecinii lor răpindu-le averea … ' < Din păcate măsurile luate de -oman I, ca de altfel şi cele luate de urmaşii săi, au

fost ineficiente.7e$a mai t rziu, după anul ?36, împăratul 7onstantin al *II+lea0orfirogenetul !?36+?6?" afirma, la r ndul său, pericolul care îi p ndea pemicii proprietari din partea dinaţilor &+in adesea la urechile noastre ştiri cadinaţii nu iau *n seamă legile imperiale şi se in iltrează *n comunităţilerurale prin v)nzare, alsuri sau moşteniri măsluite, tiranizează pe săraci şi-i alungă de pe păm)nturile şi bunurile lor ' 1. 0entru a redresa situaţia, el aemis un decret în anul ?3: prin care proclama inalienabilitatea bunurilor

straţiotilor, precum şi faptul că $aloarea acestora nu putea fi mai mică de 3li$re aur pentru militari şi 1 li$re pentru marinari. ot prin această lege s+afăcut distincţia între persoanele cu un $enit mai mic de 65 denomisme şi cei bogaţi, celor din prima categorie acord ndu+li+se dreptul de a+şi putearecupera proprietăţile pierdute prin metode ilicite.

Interesul împăraţilor macedoneni pentru păstrarea proprietăţiistratiotice era e$ident şi el se )ustifică prin faptul că aceasta era o proprietate de mărime mi)locie, condiţionată de e ercitarea ser$iciuluimilitar. (tratioţii alcătuiau o parte însemnată a populaţiei din unele pro$incii, posesorul unei astfel de lot de păm nt, pe care+l lucrau singurisau cu unele a)utoare, fiind obligat să se înarmeze şi să ia parte lacampaniile militare. (tratioţii alcătuiau o parte importantă a armatei bizantine, şi dispariţia lor ar fi dus la slăbirea acesteia şi la incapacitateastatului de a face faţă pericolelor e terne. ;oturile stratiotice au fost laînceput egale, apoi ele au e$oluat, unele mărindu+se, altele micşor ndu+se<

us reaco- omanum , Jarl %duard KachariL $on ;INM%N C/; !%d.", pars III, ;ipsiae, . #eigel,


13/39

sau chiar dispăr nd. *aloarea lor $aria între 3 şi


14/39

!allelengyon ", d nd posibilitatea marilor proprietari laici şi ecleziastici săse impună, fenomen care $a cunoaşte o dez$oltare deplină in timpuldinastiei 7omnenilor !


15/39


16/39

Beneficiarul a$ea dreptul de a percepe o parte pentru fisc, o parte pentru el ta ele şi impozitele datorate de locuitorii satelor respecti$e.

>ără a se generaliza,apanajul s+a dez$oltat foarte mult, dispăr ndcondiţionarea lui de ser$iciul militar. În schimb, statul şi+a rezer$at tottimpul dreptul de a re$oca concesiunea.

7a atare, încep nd cu secolul al EII+lea, relaţiile de proprietate asupra păm ntului s+au schimbat radical, aşa cum se poate obser$a şi din cărţilecadastrale, din care rezultă că proprietatea pronoiară a de$enit predominantă.

În ceea ce pri$eşte proprietatea stratiotică, aceasta nu a dispărut înîntregime, ci s+a păstrat p nă la căderea Imperiului.

#ricum apare foarte clar că, în societatea bizantină t rzie, claselesociale fundamentale erau pronoiarii şi parecii care locuiau pe păm nturileacestora.

Dacă pronoia poate fi asemănată cu instituţia apuseană a feudului,charisti$ionul a fost o instituţie feudală caracteristic bizantină. %a consta dincedarea $eniturilor unei mănăstiri sau a unor bunuri monastice în folosulunui particular, de cele mai multe ori un laic. %ra un fel de răsplată oferită beneficiarului !charisti$iar sau e or " pentru unele ser$icii ale acestuia pe

care statul nu mai a$ea posibilitatea să le onoreze din propriile $enituri. Deasemenea, beneficiarul acestui pri$ilegiu trebuia să răspundă deadministrarea proprietăţii dob ndite. =neori chiar împăratul numea uncurator care să supra$egheze foarte strict modul în care beneficiarul îşiîndeplinea obligaţiile, îngri)indu+se, în acelaşi timp, ca acesta să+şi primească $eniturile rezultate din el.

În Bizanţul t rziu a cunoscut o largă răsp ndire imunitate fiscalăcunoscută sub numele dee"$ousseia . ;a început a fost un fel de scutirefiscală, beneficiarul !e"$oussiat " nemaitrebuind să achite pentru $isteriastatului unele impozite, al căror număr şi $aloare puteau să $arieze. /ceastăimunitate fiscală s+a păstrat şi în $eacurile următoare, lărgindu+se continuu./stfel, în secolul al EII+lea au apărut în cadrules$oussei +ei şi uneleelemente de imunitate administrati$ă şi chiar )uridică. De această imunitatese bucurau pronoiarii, dar mai ales numeroase proprietăţi mănăstireşti. (+aa)uns chiar ca în secolele EI*+E* pronoia să nu poată fi concepută fără

e"$ousseia . De multe ori în pri$ilegiile de acordare a uneie"$ousseia searată că pe l ngă scutirea perceperii dărilor sau a cor$ezilor în fa$oarea


17/39

statului, beneficiarul putea să stabilească şi ţărani pe proprietatea sa, fără caaceştia să fie înscrişi în registrele cadastrale imperiale.

%ste cert faptul că în cursul $eacului al EII+lea, mica proprietateţărănească liberă a început să dispară, fiind acaparată de pronoiari, mareamasă a ţăranilor de$enind aser$ită ! pareci , demosiari + ţărani aser$iţi aflaţi pe domeniile statului saudouloi-pareci + ţărani a căror situaţie eraasemănătoare cu cea a scla$ilor". 7aracteristic pentru societatea bizantinădin această perioadă a fost e istenţa în acelaşi timp a celor trei forme alerentei feudale, pe care ţăranii aser$iţi le datorau pronoiar +ilor cea în muncă,cea în produse şi cea în bani, fiecare put nd să predomine într+o anumită perioadă sau pe un anumit domeniu.

Încă din a doua )umătate a secolului al EII+lea se poate $orbi deformarea unei ierarhii feudale în Bizanţ, fără ca aceasta să a)ungă laclaritatea şi cristalizarea din #ccident. 0e baza acestei ierarhii feudalesocietatea bizantină s+a împărţit în două stări cea a proprietarilor de păm nt!aristocraţi, pronoiari, mari negustori" şi cea a micilor orăşeni şi ţărani. /fost introdus )urăm ntul de $asalitate, iniţial impus tuturor supuşilor faţă deîmpărat şi apoi cel de $asalitate+suzeranitate între deţinătorii de proprietăţi şicei care lucrau pe acestea.

Pi populaţia orăşenească a a$ut de suferit, încep nd din secolul al EII+lea, datorită neinspiratei politic economice a 7omnenilor care, prinimunităţile fiscale acordate negustorilor italieni au pus într+o poziţie şi osituaţie foarte grea şi umilitoare elementele producti$e orăşeneşti autohtone.În faţa concurenţei pe plan economic e ercitată de negustorii italieni,orăşenii bizantini au încercat să riposteze şi să se organizeze ca şi clasă,afirm ndu+se în plan politic mai accentuat. /stfel, rolul lor în anumitemomente ale istoriei bizantine a fost însemnat, căci în secolul al EI*+leaasistăm chiar la unele mişcări de protest ale acestei pături sociale, cum aufost cea de la /drianopol sau, cea mai semnificati$ă, mişcarea zeloţilor din

esalonic !


18/39

feudalizare în ducatul %pirului, un ritm mai lent în Imperiul de la rapezuntşi o e$oluţie intermediară în cadrul Imperiului de la Niceea.

În cazul Imperiului de la Niceea, din punctul de $edere al relaţiilor sociale găsim puternice elemente caracteristice epocii Bizanţului de mi)locnumeroşi stratioţi, o orăşenime puternică, dar totodată şi unele elemente aleepocii bizantine t rzii. /ceasta se e plică prin faptul că ;ascarizii au dus o politică de spri)inire a proprietăţii stratiotice şi a păturii de mi)loc aorăşenilor, fapt care le+a permis să restaureze, în cele din urmă, unitateastatului bizantin.

Meneralizarea pronoiei , în special pe parcursul dinastiei 0aleologilor, afăcut ca în secolele EIII+EI*, simultan cu accentuarea feudalizării

Imperiului Bizantin, căreia i s+au adăugat erodarea autorităţii centrale şi pierderile teritoriale, să apară unele domenii autonome conduse dearhonţi , ade$ăraţi principi semiindependenţi. În această perioadă, rod aldi$erselor forme de autonomie, dublate de pri$ilegii de toate genurile, s+au dez$oltat marile familii implicate în $iaţa politico+economică aImperiului + 7omnenos, /ngelos, 8elissenos, *ranas, 0aleologos,7antacuzino, etc. 0uternica dominaţie pe care aceste familii au e ercitat+o asupra autorităţii centrale se regăseşte în apariţia, cu precădere în

timpul dinastiei 0aleologilor, a unor ade$ărate state autonome, unelechiar independente, în cadrul Bizanţului, fenomen ce a influenţat, în modire$ersibil, întreaga e$oluţie a conglomeratului imperial.

În ansamblu, dacă urmărim e$oluţia relațiilor sociale în Bizanț însecolele EI+E*, obser$ăm că ele au cuprins întreaga populaţie aImperiului. (tabilirea relaţiilor feudale în statul bizantin a a$ut un roldeosebit de important în istoria sa politică. /ser$irea masei producătorilor direcţi, lichidarea forţei militare tradiționale a Bizanţului,făr miţarea feudală şi luptele interne au constituit tot at ta cauze interneale decăderii şi prăbuşirii acestuia.

# serie de forme ale or nduirii feudale şi chiar instituţii ale acesteiaau fost lăsate moştenire şi în statele succesoare, continu ndu+se în acestfel în noi condiţii e istenţa lor. /stfel, în statele balcanice se constatămari diferenţe în planul progreselor economice. În acest sens, pot fimenţionate Bulgaria, (erbia, Bosnia şi, mai ales, oraşele de pe coasta

dalmata, unde economia era înfloritoare datorită e ploatării minelor decupru, argint şi aur. Datorată în mare parte iniţiati$elor su$eranilor din


19/39

aceste regiuni, dez$oltarea economică a beneficiat şi de o infrastructurăadec$ată, drumurile şi centrele comerciale reprezent nd o constantă preocupare a di$erşilor lideri din regiune.

Din punct de $edere social, procesul feudalizării a fost maiaccentuat în (lo$enia şi 7roaţia !aflate sub dominaţia triburilor germanice şi maghiare", dar şi în racia, 8acedonia, Mrecia şi Bulgaria,aflate sub influenţă bizantină. 7u toate acestea, trecerea societăţii bizantine la acest stadiu se $a produce mult mai lent ca în %uropaapuseană, ca urmare a factorilor prezentaţi mai sus. /stfel, în (erbia,Bosnia, 8untenegru !Keta" şi /lbania, iz$oarele menţionează e istenţacomunităţilor de ţărani liberi p nă către perioada de debut a stăp nirii

otomane. În acelaşi timp, modelul bizantin a fost copiat, putereaeconomico+politică fiind apana)ul, pentru acest spaţiu, unor mari familii +($eatosla$, %ltimir, Pişman !Bulgaria", (ubic, Nelipic !7roaţia",7otromani, *uHcici !Bosnia", Balsha, hopia şi (hapta !/lbania". /lăturide domeniile acestor feudali, sunt menționate proprietăţile ecleziastice, beneficiare ale unor drepturi şi pri$ilegii.

7onsiderat, în general, un neliniştit, lipsit de ponderaţie şi deechilibru, fiind şi grec, bizantinul era raţional, înzestrat cu o inteligenţă

ascuţită, cu o permanentă curiozitate intelectuală şi cu o rafinatăsubtilitate. Îi plăceau discuţiile aprinse, contro$ersele şi polemica şi chiar in)uriile c nd acestea erau inteligente şi spirituale. >iind un produs adouă lumi cu tradiţii şi mentalităţi at t de diferite, caracterul bizantinuluioferea un peisa) moral plin de contraste. /mbiţios, egoist, inconstant înraporturile sale sociale, uneori apăr nd chiar imoral, bizantinul era demulte ori capabil de cura), eroism, de$otament şi generozitate. &!etăţeanal lumii terestre care nu e dec)t proiecţia palidă a celei celeste … omul bizantin *şi trăieşte individualismul *ntr-o ordine ierarhic constituită, *nrespectul aţă de valorile tradiţiei, căut)nd dreapta măsură, ără a se

sustrage *nsă ascinaţiei şi ororii e"ceselor0 el este moştenitorul orgoliosal unui imperiu care-şi calcă *n picioare vrăjmaşii pentru că are de

partea sa puterea lui 1ristos ' 3.7oncluzion nd se poate spune că, în general, caracterul său nu se

ridica întotdeauna la înălţimea spiritului său.

3 Muglielmo 7/*/;;# !coord.", (mul bizantin , traducere de Ion 8I-7%/, postfaţă de 7laudia iţa+8I-7%/, Bucureşti, %ditura 0olirom, 1555, /ntroducere , p.


20/39

#. $conomia bizantină

7a şi în întreaga lume medie$ală, economia bizantină se baza, în primul r nd, pe agricultură. /proape ?A


21/39

Dincolo de unele succese obţinute în defrişarea terenurilor abandonate, datorită măsurilor coerciti$e şi a$anta)elor oferite micilor producători, fiscalitatea e cesi$ă şi insecuritatea care domnea în Imperiuau stat la baza unuia din cele mai importante fenomene din societatearomană t rzie consolidarea marii proprietăţi funciare. În #ccident, dar mai ales în pro$inciile orientale !%gipt, (iria, 0alestina şi 8esopotamia",marile domenii funciare !villa " au cunoscut o perioadă de prosperitate,e tinz ndu+se pe seama micii proprietăţi ţărăneşti.+illa s+a transformat înscurt timp într+o unitate economică şi administrati$ă, înzestrată cu largiimunităţi, unde îşi căutau refugiu scla$i, coloni şi chiar ţărani liberi,ameninţaţi de agenţii fiscului bizantin. @ăranii liberi preferau să renunţe

la proprietăţile lor în schimbul protecţiei oferite de marii proprietarifunciari. -epetatele edicte imperiale care interziceau, sub pedepse se$ere,fenomenul acumulării de proprietăţi !primul dat de împăratul 7onstanţiual II+lea, în anul 495" au rămas fără efect în faţa acestei tendinţe care acuprins întreaga societate romană. (+a format astfel în Imperiu o clasă demari proprietari, care îşi disputa puterea în pro$incie cu reprezentanţiiadministraţiei centrale. =n e emplu clasic l+a constituit familia /ppiondin %gipt, în secolele *+*II, posesoare a unor întinse domenii,

transformate în ade$ărate principate ereditare.În ciuda acestui fapt, mica proprietate ţărănească s+a menţinut pe

întreg cuprinsul Imperiului, iar în unele regiuni improprii e tinderiimarilor domenii cum au fost Balcanii şi /sia 8ică a de$enit precumpănitoare în raport cu proprietatea aristocratică.

În secolul al *II+lea, pierderea pro$inciilor orientale şi a teritoriilor balcanice a lăsat un Imperiu dezarticulat, lipsit de principalul său gr nar %giptul ca şi de bogatele metropole din #rient. În noul cadrul teritorial,redus la /sia 8ică şi, în %uropa, la 7onstantinopol şi esalonic, Imperiula reuşit să+şi regăsească echilibrul prin deplasarea centrului de greutate al$ieţii economice din oraşele orientale în pro$inciile microasiatice. /început acum un proces de ruralizare a societăţii bizantine. /sia 8ică,transformată în gr narul Imperiului, a cunoscut o dez$oltare agricolăimpresionantă şi a de$enit principalul factor de stabilitate în $iaţaeconomică a statului. Dar această transformare în economia bizantină a

a$ut drept urmare o schimbare a raportului între deţinătorii de proprietăţimarea proprietate funciară a intrat în declin, la fel şi lucrarea păm ntului


22/39

cu scla$i şi coloni, în timp ce din acest moment preponderentă a de$enitmica proprietate a ţăranilor liberi. 7auzele care au dus la aceastăschimbare sunt multiple în primul r nd, Imperiul a pierdut e act aceleteritorii în care marea proprietate funciară nu a$ea puterea şi influenţa ceamai mare, deţinătorii acesteia s+au do$edit incapabili să se adaptezenoilor condiţii economice şi politice ale $remii, la care se adăugau şiinteresele fiscale şi militare ale autorităţilor centrale, care a$eau totinteresul să prote)eze mica proprietate ţărănească liberă, plătitoare deimpozite şi sursă de militari pentru armată.

Noua celulă a $ieţii agricole bizantine a de$enit comunitatea rurală!chorion ", în care ţăranul deţinea în proprietate deplină şi ereditară lotul

de păm nt pe care îl lucra şi, împreună cu ceilalţi membrii ai comunităţii, păşunile, pădurile şi întreg păm ntul neculti$at. 7omunitatea rurală formao unitate fiscală şi administrati$ă, iar membrii ei erau solidar responsabilila plata impozitelor şi la distribuirea periodică a loturilor abandonate destăp nii lor.

-eforma administrati$ă care a dus la înfiinţareathemelor , n+a făcutdec t să sporească numărul acestor ţărani. 0rin acordarea de loturi de păm nt în zona de frontieră soldaţilor, în fapt ţărani obligaţi să presteze

ser$iciul militar cu echipamentul şi armele procurate de către ei, înschimbul lotului de păm nt primit, statul a creat o clasă de mici proprietari ereditari. %i primeau chiar şi o mică soldă. /ceşti soldaţi,numiţi stratiotes sau a$rites îşi lucrau păm ntul împreună cu familia, lafel ca şi ţăranii liberi, şi îl puteau lăsa moştenire unuia dintre fii sau chiar unor moştenitori străini, care trebuiau să+şi asume aceleaşi obligaţiimilitare. %rau consideraţi ca făc nd parte din r ndul ţărănimii libere.

Dar $echea clasă aristocratică nu a dispărut în întregime. Însecolele *III+IE s+a aflat în plină ascensiune o clasă de noi proprietarifunciari, cunoscută în iz$oarele $remii sub numele dedynatoi!puternicii", formată din membrii aristocraţiei militare şi ai clerului înalt.%i $or fi principalii agenţi ai procesului de feudalizare a societăţii bizantine, proces cu o e$oluţie lentă şi trăsături specifice determinate de$iaţă urbană relati$ intensă din Imperiu şi de structurile centralizate alestatului, care au fost tot at ţia factori de fr nare a acestui proces. În

secolul al E+lea creşterea puterii lor economice şi politice a ameninţat


23/39

însăşi stabilitatea statului, fapt care a pro$ocat reacţia împăraţilor macedoneni.

Încep nd cu secolele E+EI mica proprietate ţărănească liberă acedat definiti$ locul marii proprietăţi aristocratice, ca rezultat alfeudalizării Imperiului. (+au format astfel, $aste domenii de păm ntlucrate de ţăranii dependenţi !pareci, paroi$oi " şi înzestrate cu imunităţifiscale !e"$ousseia ", )udiciare şi administrati$e. @ăranii liberinemaiput ndu+şi îndeplini obligaţiile faţă de fisc şi nici satisface ne$oilelor familiale au acceptat să lucreze pe păm ntul proprietarului de păm nt,care le plătea el obligaţiile faţă de fisc în schimbul muncii prestate. Înacest fel, ţăranii au de$enit dependenţi de păm ntul stăp nului lor !pareci"

pe care îl lucrau şi pentru a+şi susţine familiile.(ituaţia parecilor nu era mai grea dec t a ţăranilor liberi, singuradeosebire fiind aceea că ei trecuseră, în fapt, de sub autoritatea statului înstare de dependenţă faţă de marii proprietari de păm nt. 0entru a înţelegemai bine conceptul de proprietate funciară în Bizanţ, trebuie specificatfaptul că, potri$it legii, nu e istau proprietari , în ade$ăratul sens alcu$ ntului, ci numai posesori . 0ăm ntul aparţinea statului, pentru care prezenta un interes pur fiscal, astfel că ade$ăratul său proprietar era

fiscul. (tatul fiind reprezentat de împărat, numai acesta putea dărui sausechestra o suprafaţă de păm nt.

Întruc t durata muncii prestate de ţăranul dependent pentru proprietarul de păm nt era prea scurtă !între :+


24/39

ei au fost transformaţi în pareci. /ceştia erau omologii şerbilor din#ccident, e ist nd însă unele deosebiri faţă de ei. Deşi aser$ită economic,ţărănimea bizantină a continuat să+şi păstreze libertatea )uridică, iar comunitatea rurală a continuat să e ercite importante atribute.

Densitatea populaţiei rurale depindea, fireşte, de regiuni, dar, îngeneral, era foarte mică. În secolul al EI+lea satele bizantine a$eau înmod obişnuit între


25/39

în urma e tinderii, se urmărea deschiderea unui al doilea atelier. /cestaera condus, de obicei, de un scla$ specializat.

(e cunosc c te$a lucruri despre preţurile şi chiriile atelierelor şi pră$ăliilor din 7onstantinopol. /cestea erau destul de mari, mai multeli$re de aur, în mod e$ident peste posibilităţile ma)orităţii meşteşugarilor şi, cu at t mai mult, ale lucrătorilor din ele. 7a şi terenul din interiorul saudin afara oraşelor, atelierele şi pră$ăliile erau proprietatea aristocraţilor şia aşezămintelor bisericeşti. /ceasta făcea ca mar)a netă de profit ameşteşugarului, după plata tuturor cheltuielilor, să fie destul de mică.

otuşi, în general, meşteşugarii erau feriţi de sărăcie, însă, în general, nua$eau mi)loacele de a+şi depăşi condiţia prin cumpărarea atelierului sau a

pră$ăliei. /bia în secolul al EI+lea prosperitatea economică şi, mai ales,comercială le+a adus în egală măsură c ştiguri substanţiale şi le+a oferitun mi)loc de ascensiune socială pentru fiii lor, care au putut urmacursurile şcolilor, reuşind astfel să îşi găsească un loc în administraţie.

În decursul secolelor *+*I a fost introdus şi controlul asupra producţiei şi desfacerii bunurilor şi s+a instituit monopolul de stat asupracelor mai importante ramuri ale industriei armament, baterea de monedă,industria minieră, producţia de bi)uterii de mare lu , industria mătăsii,

etc., fie datorită $eniturilor pe care le aduceau tezaurului public, fiedatorită necesităţii respectării secretului de producţie. Industriile care eraumonopol de stat au înregistrat o mare înflorire în metropolele orientale,De e emplu prelucrarea mătăsii s+a bucurat de o mare atenţie, mai alesdupă ce, în timpul împăratului Iustinian I, bizantinii au reuşit să obţinăsecretul creşterii $iermilor de mătase, acti$itate care s+a dez$oltat cu precădere în oraşele siriene unde e istau numeroase ateliere pri$ate,autorizate de stat.

(pre deosebire de #ccident, unde perioada migraţiilor a fostcatastrofală pentru $iaţa urbană, în Imperiul Bizantin marile oraşe aucontinuat să aibă o $iaţă înfloritoare, cu o acti$itate comercială intensă. Înfruntea lor se situa 7onstantinopolul, dar o acti$itate comercialăînfloritoare se înregistra şi în alte oraşe mari precum /le andria, /ntiohia(iriei, %fes, 0atras, eba, 7orint şi esalonic.

7onstantinopolul era cea mai importantă piaţă de desfacere a

Imperiului. Din acest moti$, capitala bizantină şi împre)urimile ei aurămas o zonă economică aparte pentru a fi primit aici ca negustor


26/39

bizantin sau străin trebuia să te supui unor controale riguroase şi să plăteşti ta e $amale speciale în două locaţii special instituite de împăratulIustinian I /bGdos, la intrarea dinspre str mtoarea Dardanele şi Cieria, laintrarea dinspre str mtoarea Bosfor. /stfel, p nă în secolul al *I+lea,Imperiul a fost di$izat în două zone economice diferite ca rol şi $aloarezona economică de consum !capitala" şi zona economiei închise !toate pro$inciile".

0ătura de negustori obişnuiţi, aşa+numiţiiergasteria$oi , erau ceicare deţineau tot felul de pră$ălii pescării, măcelării, drogherii, brutăriisau diferite ateliere de construcţii, ţesătorii, $opsitorii, tăbăcării, parfumerii, etc. /ceştia îşi a$eau atelierele sub porticurile oraşelor, în

zonele rezer$ate fiecărei meserii în parte. 7lientela lor era populaţiacitadină. 0entru mărfurile care $eneau din pro$incie sau din e terior, seaplicau diferite ta e $amale sau de altă natură, mai ales pentru că erautransportate în zona economică a capitalei. 0entru astfel de mărfuri erauin$entate, din c nd în c nd, suprata e speciale, pentru a alimenta $istieriastatului.

/ fost încura)at şi comerţul e tern în scopul alimentării tezaurului public, profit ndu+se de faptul că 7onstantinopolul era situat la intersecţia

celor mai importante drumuri comerciale ale lumii antice şi medie$ale.7omerţul pe uscat şi maritim îi aducea Bizanţului produse din #rient,7hina, India şi sudul /rabiei şi /bisinia furnizau cele mai importantematerii prime industriei produselor de lu , care aduceau e$ident c ştigurifoarte mari. 0rin 0eninsula Balcanică, drumurile comerciale flu$ialelegau 7onstantinopolul cu %uropa 7entralăF prin 8area Neagră şi 8area7aspică erau aduse mărfuri din -usia, din 7aucaz şi, tra$ers nd

urHestanul, din /sia 7entralăF prin portul /le andriei şi prin cele la8area -oşie, precum portul /doulis, capitala primea produse din/bisinia şi /frica 7entrală. 7ara$anele care străbăteau (iria şi 0ersia şicorăbiile care treceau prin Molful 0ersic, legau Imperiul de India, 7hina,7eGlon şi % tremul #rient. /sia 8ică furniza Imperiului mari cantităţi decerealeF %giptul îndeosebi bumbac şi gr uF racia, porci, bo$ine, miere şi peşte săratF din % tremul #rient mătase brută şi mirodeniiF din India şi7eGlon, condimentele !piperul, scorţişoara, ghimbirul, etc.", perle, fildeş

şi pietre preţioaseF din 7hina, mătaseaF din (iria $in şi co$oare de mare


27/39

preţF din -usia, gr u, peşte sărat, icre negre, scla$i, blănuri şi cearăF din%uropa 7entrală, $inuri, ţesături de c nepă, arme, cherestea şi scla$i.

În schimb, Bizanţul e porta în ţările din -ăsărit ţesături de in şi de bumbac, coloranţi, pietre pentru mozaicuri, iar în ţările din /pus şi înregiunile nordice bi)uterii şi obiecte sculptate din fildeş.

7apitala imperială a de$enit în această perioadă şi cel maiimportant centru comercial unde se înt lneau negustori de pretutindeni. (+au constituit aici importante colonii de negustori străini !musulmani, ruşi, bulgari, etc.". # serie de astfel de colonii au fost organizate în afarazidurilor cetăţii din moti$e de securitate. Încă de la sf rşitul secolului alIE+lea şi+au făcut apariţia şi negustorii italieni, mai cu seamă amalfitani şi

$eneţieni, care a$eau să se substituie cur nd celor autohtoni şi celorlalţinegustori străini, pun nd stăp nire pe întreaga acti$itate comercială dinImperiu.

Din nefericire o mare parte din aceste drumurile comerciale seaflau în m inile perşilor şi, mai t rziu, ale arabilor şi, astfel, Bizanţul ade$enit dependent, într+o oarecare măsură, de unii intermediari, adeseaostili Imperiului. În secolul al *I+lea împăratul Iustinian I a încercat săelibereze comerţul bizantin de această subordonare apăsătoare şi, uneori,

supărătoare, dar fără succes. 7u toate acestea comerţul a continuat să sedez$olte.

# lucrare interesantă din secolul al *I+lea, intitulată & opografiacreştină' a lui 7osma Indicopleustes, un negustor din /le andria, carefăcuse mai multe călătorii în #rient, ne oferă ample informaţii în legăturăcu dez$oltarea şi răsp ndirea comerţului bizantin. *olumul schimburilor comerciale era imens, iar $arietatea mărfurilor era, de asemenea,impresionantă. În acea epocă, 8area 8editerană era în întregimecontrolată de marina imperială bizantină, iar poliţia imperială $eghea lasiguranţa na$igaţiei şi a tranzacţiilor. # do$adă incontestabilă a locului pecare îl ocupa Bizanţul în lumea economică din secolul al *I+lea era şifaptul că moneda de aur bizantină ! solidus +ul sau besant +ul" era cea mairăsp ndită şi mai apreciată, fiind folosită în ma)oritatea schimburilor comerciale.

După ce împăratul Iustinian I a cucerit statul $andal din /frica,

negustorii bizantini au restabilit controlul asupra comerţului din 8area8editerană, care a rede$enit a a acti$ităţii lor economice, p nă la


28/39


29/39

controla registrele, stabilea articolele care pot fi e portate şi cele careerau interzise la e port constituind monopol e clusi$ al statului!producţia de armament, baterea de monede, producţia de ţesături din firede aur, producţia de bi)uterii de mare lu sau a mătăsurilor mai scumpe,etc.", îi indica furnizorul, îi fi a cantitatea de marfă sau de materie primăşi îi stabilea beneficiul admis. Înainte de a fi puse în $ nzare, mărfurileerau ştampilate de un funcţionar al 0refecturii. %rau şi o seamă de articolenumite &obiecte prohibite ' ! $e$2loumena ", al căror e port şi $ nzarecătre străini erau interzise. În ciuda acestor restricţii, comerţul eradeosebit de dez$oltat în Imperiu.

# serie de produse au creat faima Bizanţului şi ele au constituit

multă $reme monopolul statului. =nul din obiectele de lu şi cu o marecăutare, at t în Bizanţ, c t şi în /pus erau porţile monumentale de bronz ,sculptate cu mare fineţe, care se puteau înt lni la principalele biserici din7onstantinopol şi din alte mari oraşe. %le au a)uns să împodobească şi oserie de biserici din #ccident (an 0aolo fuori le 8ura din -oma,catedrala din rani, în cele din /pulia, /malfi şi (alerno, ca şi înmănăstirea 8onte 7assino. ;ucrătorii în bronz erau renumiţi pentruoperele lor şi ocupau un cartier special din capitală, numit 7halHoprateia,

situat în apropiere de biserica (f nta (ofia. /cesta era renumit şi pentru o biserică închinată (fintei >ecioare, deţinătoare de icoane şi relic$e $echi.

%rau apoimozaicurile care au a)uns să ornamenteze bisericile dinJie$, din (icilia sau din @ara (f ntă. /cestea erau montate în atelierele bizantine şi apoi transportate astfel la destinaţie.

Dar producţia cea mai apreciată în Bizanţ a fostmătasea . /ceastaa$ea un caracter particular, căci anumite $arietăţi de mătase, mai ales ceade culoare roşie, dar şi în alte culori erau rezer$ate uzului imperial. %a erafolosită fie pentru $eşmintele su$eranului, fie pentru darurile pe careacesta le oferea principalilor săi demnitari sau principilor străini. /cestgen de ţesături erau interzise pentru producţia obişnuită şi comerţ. #datăcu obţinerea tehnologiei de fabricaţie a mătăsii şi a introducerii culturii$iermilor de mătase în Imperiu, în timpul lui Iustinian I, acest gen deţesături era produs doar în atelierele imperiale, îndeosebi cele din (iria,a$ ndu+se gri)ă să se e$ite di$ulgarea secretelor de fabricaţie către

producătorii pri$aţi sau străini. În ceea ce pri$eşte m na de lucru din


30/39

aceste ateliere, în timpul lui Iustinian I, aceasta era asigurată de scla$iaflaţi sub aspre restricţii în ceea ce pri$eşte secretul de producţie.

În primele stadii de prelucrare a acestui preţios material te til!torsul şi ţesutul", erau anga)ate femei, apoi intrau în rol croitorii,$opsitorii în diferite culori !boiangii" şi fabricanţii de brocarturi !ţesăturăde mătase, de calitate superioară, înflorată şi ornamentată cu fire de aur sau argint" care erau, în general, bărbaţi. #rnamentele care împodobeauaceste ţesături demonstrează că ele erau opera unor ade$ăraţi artişti.

Încep nd din secolul al IE+lea, monopolul imperial asupra mătăsiişi+a mai pierdut din stricteţe. /stfel, no$ela 25 a lui ;eon al *I+lea>ilosoful !229+?


31/39

pontice. De altfel, Imperiul a instituit un monopol strict asupra comerţului pontic, p nă în anul uncţionarii imperiali !$omer$iari " însărcinaţi cuafacerile economice pedepseau cu asprime orice încălcare a condiţiilor prescrise, orice încercare de contrabandă sau comerţ cu produse prohibite.

În general, $olumul e portului era sub ni$elul cererii, dar Bizanţulrealiza $enituri considerabile din ta ele impuse de comerţul de tranzit. #altă sursă de importante $enituri pro$enea de la cara$anele şi corăbiilestrăine, negustorii acestora a$ nd la dispoziţie cartiere !colonii" speciale,cu locuinţe, antrepozite, hanuri şi gra)duri pentru cat rii şi cămilelecara$anelor lor, situate, din moti$e de securitate, în afara zidurilor oraşului. /semenea cartiere a$eau la 7onstantinopol negustorii $eneţieni, pisani, geno$ezi şi amalfitani, iar cei persani a$eau astfel de cartiere şi înalte oraşe ale Imperiului. Negustorii care $eneau din afara oraşului pentrua face comerţ, încă din momentul sosirii lor în capitală, se puneau

automat sub autoritatea eparhului şi erau înregistraţi de un delegateparhial,legatharios , care se ocupa de străini. %i erau obligaţi să declare


32/39

în faţa autorităţilor ce mărfuri importau, primeau instrucţiuni legate de procedura pe care trebuiau să o urmeze pentru $inderea acestor mărfuriF primeau, de asemenea, indicaţii referitoare la inter$alul de timp !nu maimare de trei luni" în care erau obligaţi să+şi finalizeze tranzacţiile şi să părăsească apoi capitala. În sf rşit, ei trebuiau să obţină aprobarea listeide achiziţii făcute în 7onstantinopol şi pe care doreau să le e porte.

Dintr+o culegere de ordonanţe şi dispoziţii dat nd din secolul al E+lea, cunoscută sub numele de &7artea %parhului', a$em informaţii preţioase despre $iaţa economică din 7onstantinopol. Documentulenumeră principalele corporaţii din capitală, aflate sub controlul se$er aleparh +ului !prefectului" capitalei. /cesta controla cantitatea şi calitatea

mărfurilor, fi a preţul de cumpărare şi $ nzare, limita e porturile. #atenţie sporită era acordată mărfurilor de lu şi apro$izionării oraşului. În principiu, negustorii erau liberi să dispună de proprii bani după bunul plac, să+i in$estească după cum credeau de cu$iinţă, dar între anumitelimite impuse de stat. /cesta deţinea controlul asupra oricăror acţiunieconomice şi le $erifica pe toate, urmărind o serie de obiecti$e clare./stfel, negustorul nu putea face concurenţă altor colegi de breaslă şi, maiales, nu o putea face în mod neloial. Dacă trebuia să achiziţioneze marfă

sau materii prime, era obligat să acţioneze solidar cu alţii, în cadrul unuicorporaţii. >iecare contribuia cu o anumită sumă la contul acesteia, iar proporţional cu aceasta primea o cantitate de marfă. 7u alte cu$inte, toţicumpărau la acelaşi preţ. Iniţiati$a indi$iduală şi concurenţa se limitaudoar la alegerea momentului în care era efectuată achiziţia, la amploareain$estiţiei, la durata desfacerii stocului de marfă şi la preţul de $ nzare.

Negustorul era liber să fi eze preţul de $ nzare, dar profitul său nu putea depăşi un plafon care $aria între 3 şi


33/39

beneficiu era limitat la 2 S"F a bancherilor şi a notarilorF a parfumierilor şi a spiţerilor !care $indeau nu doar medicamente, ci şi $opsele şimirodenii"F a fabricanţilor de săpun, a $ nzătorilor de peşte, a tăbăcarilor,a măcelarilor şi a brutarilorF a c rciumarilor !obligaţi să închidă localul laora 15" sau a negustorilor de esenţe aromate.

7hiar dacă scla$ia mai păstra o oarecare pondere, m na de lucrudin manufacturile de stat şi particulare era recrutată din r ndurile populaţiei libere urbane. 8eşteşugarul nu mai era legat de profesiunea sa,intrarea lui în cadrul unei corporaţii făc ndu+se în urma unui e amen deaptitudini.

Încep nd din secolul al EI+lea, în urma pierderii controlului asupra

unor importante rute comerciale din #rient, între produsele de e port bizantine au început să pre$aleze mai degrabă bunurile de larg consumsau materiile prime pentru industria te tilă !l nă, in", în locul celor de lu . Negustorii bizantini deşi transportau aceste produse spre %gipt saucoastele meridionale ale /natoliei, totuşi comercianţii latini !amalfitani şi,mai t rziu, $eneţieni" cunosc nd şi ei drumul, dez$oltarea flotei şi atehnicilor maritime le+au permis să a)ungă acum direct, ocolindintermediarii. %i pus chiar bazele unor colonii în regiune. /stfel,

7onstantinopolul a rămas doar o foarte mare piaţă de desfacere a produselor din #rient, pierz nd progresi$ monopolul asupra acestora.0rin aceasta 7onstantinopolul şi+a demonstrat incapacitatea sa de a facefaţă noii concurenţe, iar prosperitatea comercială a Bizanţului se $aîncheia odată cu declinul total al prestigiului politic şi al puterii salemilitare.

7u statele din care Bizanţul importa articole mai importante!0ersia, India, /bisinia, statele din /sia 7entrală şi din sudul /rabiei"comerţul se desfăşura pe baza schimbului monetarF cu negustorii din-usia însă se făcea pe baza schimbului de mărfuri, marfa bizantină deschimb fiind obiectele lucrate din argint. 0e piaţa internă, schimbulmonetar coe ista cu cel în natură.

Imperiul întreţinea intense relaţii comerciale şi cu lumea arabă, cumarile centre din /sia 8ică, cu /rmenia, -usia, cu regiunile 8ăriiBaltice, iar în #ccident, în primul r nd cu cele patru -epublici maritime

italiene /malfi, 0isa, *eneţia şi Meno$a.


34/39

/sistăm acum şi la o schimbare semnificati$ă a statutuluinegustorilor. Dacă p nă în acel moment ei nu au a$ut niciodată dreptul dea participa la $iaţa politică, din cauza pre)udecăţilor legate de obiectul lor de acti$itate, de acum încolo ei de$in elemente importante ale $ieţii politice şi sunt recunoscuţi ca atare. ;i s+au deschis, după at tea secole deinterdicţie, porţile (enatului, iar împăraţii nu doar că au căutat să lec ştige încrederea, dar au făcut tot posibilul să atragă banii lor pentru$istieria statului, pe atunci în criză datorită e pansiunii teritoriale. %i auobţinut chiar şi unele titluri onorifice, asigur ndu+şi o poziţie socială maiînsemnată ca şi unele pri$ilegii sociale care, chiar dacă au fost maidegrabă formale, nu au fost mai puţin reale. /şa se face că la mi)locul

celei de+a doua )umătăţi a secolului al EI+lea asistăm la un punctculminant al ascensiunii economice şi sociale a negustorilor bizantini,c nd ei se $or afirma din punct de $edere economic, politic şi chiar social.

De la sf rşitul secolului al EI+lea, a început, însă, politica deconcesiuni economice, inaugurată de împăratul /le ios I 7omnenul!


35/39

7onstantinopolul, ei au fost, totuşi, reprimiţi la scurt timp. Dar pentru eilecţia a fost ca şi în$ăţată, în sensul că pentru a a$ea siguranţă în7onstantinopol, $eneţienii au procedat la deturnarea 7ruciadei a I*+a!


36/39

ofensi$ei musulmane. /ceasta a dus, în final, la pierderea definiti$ă a/siei 8ici, baza $itală a statului bizantin.

În paralel cu decăderea $ieţii urbane din Imperiu, s+a produs şi o prăbuşire a monedei bizantine !numităhyperper , încep nd din epoca7omnenilor", datorită scăderii rapide a conţinutului ei în aur. /pariţia

lorin+ului şi aducat +ului, a dus la substituirea monedei bizantine pe piaţainternaţională, după aproape un mileniu de supremaţie incontestabilă.

În urma accentuării procesului de feudalizare, aristocraţia bizantinăşi+a consolidat poziţiile în $iaţa socială şi politică a Imperiului, în )urul eiform ndu+se mai multe grupări ri$ale, care din dorinţa de a preluacontrolul puterii politice în stat, au pro$ocat marile războaie ci$ile care au

măcinat istoria bizantină în epoca 0aleologilor.În ultimele secole ale e istenţei istorice a Bizanţului au apărut oserie de corporaţii de afaceri greco+latine, în ciuda resentimentelor faţă denegustorii italieni. %le au fost create cu scopul de a spori profitul partenerilor, în faţa ruinării economiei bizantine şi golirii $istierieistatului. 7hiar şi mulţi dintre aristocraţi se $or alia cu aceşti negustori pentru a profita de c ştigurile imense care se obţineau din comerţ.

În prea)ma anului


37/39

acestea a$eau, desigur, o funcţie administrati$ă şi strategică, dar eleînlesneau totodată şi contactele comerciale stabilite cu ţările străine.

/stfel, reţeaua anatoliană de drumuri în care principalele locuri derăscruce erau Niceea, /ncGra, heodosioupolis !%rzurum" şi 8elitene, permitea a)ungerea în Iran ! abriz", în 8esopotamia !8ossul şi Bagdad",în (iria şi %gipt, prin /ntiohia şi Damasc. rebuie amintite şi mariledrumuri din Balcanibasili$os dromos !drumul imperial", al cărui nume s+a păstrat în zona sla$ă şi în Imperiul #toman şi care, trec nd prin/drianopol şi (ingidunum !Belgrad", a)ungea la Dunăre şi în %uropa7entrală, precum şi $echea+ia Egnatia care străbătea Imperiul de la7onstantinopol la esalonic, #hrida şi DGrrachion, de unde doritorii se

puteau îmbarca spre Italia.esalonicul era, şi el, un nod $ital al comunicaţiilor în Balcani, nunumai graţie portului său, ci şi datorită drumului ce urca spre nord de+alungul *ardarului şi al 8ora$ei, pentru a a)unge la (ingidunum !aziBelgrad" pe Dunăre.

În /sia 8ică, principalele drumuri duceau la porturile de pe coastaapuseană a 8ării %gee, dar odată cu întemeierea noii capitale bizantine,ele au fost de$iate spre nord, pornind din /morion şi DorGlaion, pentru a

a)unge la 7onstantinopol. (pre est prin /ncGra şi (e$astia, se a)ungea laheodosioupolis, de unde începea drumul /siei 7entrale, ce urca dinspre

Molf pe cursul igrului. 8ai la sud un drum important încon)ura podişul/natoliei pentru a a)unge la defileul 0orţilor de >ier ale 7iliciei!0odandos", care permitea tra$ersarea munţilor aurus şi intrarea înc mpia 7iliciei şi, de acolo, în /ntiohia şi (iria, punctul de sosire alcara$anelor $enite din Molf.

7irculaţia pe aceste drumuri era gra$ perturbată iarna din cauzaclimei, mai ales pe sectoarele de drum aflate la altitudine.

Întreţinerea drumurilor publice era în sarcinalogothetuluidromosului , cel care se mai îngri)ea şi de oficiile poştale care ţineau dedomeniul public, de transmiterea ordinelor pe întreg teritoriul Imperiuluidar şi cu primirea ambasadorilor străini la sosirea acestora pe teritoriul bizantin. 0entru a asigura funcţionarea ser$iciului, erau alocateimportante fonduri din tezaurul imperial dar se putea cere şi efectuarea de

cor$ezi de către o parte a populaţiei îndeosebi pentru întreţinereaamena)ărilor de pe drumuri !hanuri, marca)e, etc.".


38/39

7onstantinopolul era, de asemenea, un punct de con$ergenţă alcăilor maritime, moştenind de la $echiul Bizanţ aceleaşi obligaţii şia$anta)e. 7a şi în cazul rutelor terestre, între lunile octombrie şi aprilie,na$igaţia se limita strict efectuarea de distanţe mici, între porturiapropiate. 7ea mai cunoscută rută maritimă era cea care tra$ersaBosforul, leg nd /sia de %uropa, chiar dacă Mallipoli, situat înstr mtoarea Dardanele, era un port de îmbarcare e centric şi incomod.7onstantinopolul era stăp n peste $echiul drum care, de+a lungul coasteiseptentrionale a /natoliei, se îndrepta spre rapezunt !unde soseau produse orientale din /rmenia, Iran şi chiar 7hina" şi spre 7hersonesul7rimeii, de unde se putea atinge stepele Jubanului sau ale *olgăi de Tos.

Din secolul al IE+lea, Bizanţul a a$ut ade$ărate iniţiati$e de pionierat prin deschiderea drumului comercial al Dniprului, 7ur nd, populaţia scandina$ă cunoscută sub numele de $aregi, adică $iitorii ruşi,după ce şi+a stabilit capitala la Jie$, sub conducerea cneazului #leg !2:?+?


39/39

peşte, sare, blănuri, miere, ceară şi scla$i din pădurile din nordulîndepărtat.

7omerţul cu 7hina urma drumul /siei 7entrale de la urnul de0iatră şi tra$ersa pe la nordul 8ării 7aspice teritoriul care aparţinuseanterior chazarilor, a)ung nd p nă la 7hersones şi 8area Neagră. # altărută trecea pe la sud de 8area 7aspică, tra$ersa 8unţii 7aucaz şi a)ungeala heodosiopolis !%rzurum" iar de acolo la rapezunt şi prin 8area Neagră, la 7onstantinopol.

;egăturile comerciale cu locuitorii ţărmurilor #ceanului Indiantreceau prin Molful 0ersic sau prin 8area -oşie. Din Molful 0ersic,negustorii puteau urca prin 8esopotamia spre nord şi treceau prin %dessa

sau 8elitene, a)ungeau la (ebasta şi de acolo urmau drumul terestru $ia/ncGra sau pe mare $ia (inope. %i puteau apoi şi să urce pe r ul igru şisă tra$erseze /sia 8ică pentru a a)unge la rapezunt, trec nd prin

heodosiopolis.În timpul 0aleologilor, Bizanţul a mai a$ut un cu$ nt de spus, în

domeniul comerţului, doar pentru că încă mai controla accesul la 8area Neagră. Bizanţul a calculat cu atenţie a$anta)ele acestei rute comerciale şinu l+a deschis altor negustori. otuşi $eneţienii au trebuit să în$ingă

7onstantinopolul, în anul

Societatea bizantină.doc

Documents

Transcript of Societatea bizantină.doc