Prietenia poate fi considerată relaţia psihosocială de durată dintre două fiinţe umane, rezultat al alegerii libere reciproce şi bazate pe afecţiune,încredere şi preţuire mutuală.Relaţia de prietenia:-are în centrul ei afectivitatea şi preţuirea reciprocă,bucuria,plăcerea şi entuziasmul partenerilor de a fi împreună.Adevăraţii prieteni se caută mereu.Prietenia este o relaţie autentică între persoane egale,fiinţe umane unice dincolo de condiţia socială sau de altă natură.În prietenie nu contează cine eşti ci ceea ce eşti-prietenia reprezintă o relaţie de durată,faptul de “a se simţi bine” şi simpatiile ocazionale,pasagere,chiar intense nu pot fi cuprinse în această categorie.Formula “de durată” are,bineînteles,valoarea cantitativă foarte diferită de la luni la ani,numeroase prietenii,mai cu seamă,cele între partenerii de acelaşi sex,însoţindu-i pe cei doi toată viaţa.În mod obişnuit însă,din cauza împrejurărilor de viaţă contrare,dintre care depărtarea spaţială e crucială,unele prietenii se sting şi apar altele noi.-încrederea reciprocă a fost considerată răspunsul cel mai frecvent la întrebarea: “Ce consideraţi mai important în prietenie?” adresată publicului American (Belle,1981).Nu se admit lipsa de fidelitate,disimularea şi înşelarea-acordarea unui sprijin material şi sufletesc reciproc,susţinerea şi apărarea mutuală.Prietenii sunt înclinaţi să ofere cât mai mult unul celuilalt.În prietenia veritabilă nu au ce căuta egoismul,calculul rece,de tipul: “Cât mi-ai dat,atât îi dau şi eu”.Interesul strict personal nu este implicat în fiecare gest faţă de partener,dar,pe termen mediu şi lung,fără reciprocitate în oferirea unor bunuri şi servicii materiale şi simbolice prietenia nu va rezista-cu toate că este întemeiata în cel mai înalt grad,pe liberal consimtământ şi nu este forţată prin nici o instituţie formală.prietenia nu este ferită de tensiuni şi conflicte.De cele mai multe ori,ele pot fi depăşite,însă,potrivit principiului că,funcţionând ca fundal similaritatea axiologică,partenerii îşi respectă reciproc interesele,gusturile,opţiunile şi opiniile personale.Mai mult,prietenii sunt dispuşi să-şi ierte greşelile iertând nu compătimitor şi dispensional,ci cu înţelegerea minţii şi a sufletului că celălalt este unic şi nu a făcut ceva din răutate.Prieteniile se pot stinge treptat,dar şi întrerupe brusc,din motive de incompatibilitate.

Prieteniile oferă o anumită siguranţă în relaţiile interpersonale,în general,un optimism mai pronunţat în legătură cu moralitatea celorlalţi,pe când lipsa prieteniilor e asociată cu o mai accentuată prudentă şi neîncredere fată de alţii.Dar chiar simpla ntrerupere a prieteniilor,cum se întâmplă de regulă la terminarea facultăţii,a făcut ca tinerii absolvenţi să manifeste stres emoţional în raport cu cine vor noii lor prieteni (Fredrickson,1995)

S-a evidenţiat că femeile şi bărbaţii au aşteptări diferite în privinţa prieteniilor dintre cele două genuri:Bărbaţii tind să iniţieze prietenii cu femei atractive,şi asertează implicit sau explicit că se va ajunge la relaţii sexuale,iar dacă acest lucru nu se întâmplă,ei renuntă la prietenieFemeile se aşteaptă la o protecţie şi,la rândul lor nepercepând asemenea manifestări,finalizează prietenia (Bleske-Rechek şi Buss,2001)

Relaţia de dragosteDragostea poate fi caracterizată ca o stare emoţională tumultoasă, „un amestec confuz de tandreţe şi atracţie sexuală,exaltare şi durere,anxietate şi destindere,altruism şi gelozie.”(Berscheid şi Walster,1978)Presupune înclinarea firească irezistibilă către persoana iubită,astfel că factorul afectiv emoţional copleşeşte raţiunea,reacţiile comportamentale,scăpând în mare măsură de sub controlul lucidităţii.Dragostea e oarbă,idealizarea celuilalt e maximă,eventualele sale defecte sunt convertite în calităţi,încordarea emoţională e de nestăpânit,orice se justifică pentru a fi împreună,ultimul argument fiind chiar” pur si simplu nu mă pot opri,nu rezist”.În dragoste este prezentă tendinţa intensă de a fi iubit aşa cum şi tu iubeşti,şi în acelaşi timp teama obsesivă ca nu cumva relaţia să se termine.

Asemănări şi deosebiriOricum,dincolo de varietatea conduitelor subsumabile categoriei „dragoste” sau poate tocmai datorită ei,dragostea are o serie de note comune cu prietenia,dar şi unele diferenţiatoare.Asemănări:respectul,încrederea şi preţuirea reciprocă,altruismul,similaritatea axiologică şi alte trăsături legate de prietenie sunt valabile,în mare,şi în pondere diferită şi în cazul dragostei.Plusul semnificativ este adus de intimitatea fizică a partenerilor în iubire,ce merge de la strângeri de mână,mângâieri până la diverse forme de apropiere.Tendinţa spre sexualitate face în aşa fel încât şi reacţiile emoţional fiziologice să fie mai puternice,iar acest nucleu sexual emoţional,în jurul căruia gravitează elementele afectivităţii, nu de puţine ori şi gelozia,determină că,în comparaţie cu prietenia care este mai echilibrată,raţională şi asezată,dragostea să se manifeste mai dinamic,tumultos,sinusoidal,părând în general mai pândite de tensiuni si conflicte.În prietenie, ne aşteptăm din partea partenerului să fie în primul rând corect cu noi,să ne înţeleagă şi,eventual,să ne arate părţile bune şi cele rele pe care le avem.În dragoste,cel puţin la început,ne place ca fiinţa iubită să manifeste acceptare şi apropiere totală.Cu alte cuvinte,dorim să oferim şi să primim preţuire şi afectivitate necondiţionată,susţinută prin declaraţii şi gesturi (Baron et al.1997/2006).

Psihologie socială si sociopsihologie,Collegium,Polirom,2009.Petru Iluţ pg.250-258

IUBIREAIubirea este capacitatea cuiva de cuceri emoţional pe altcineva,în cel mai puternic sens,de a pătrunde în lumea mai mult sau mai puţin stabilă a obişnuinţelor,sentimentelor,opiniilor şi comportamentelor acestuia.Tipuri de iubire:-iubire romantică,saturată de puternice experienţe emoţionale,atracţia fizică jucând un rol esenţial.Îndrăgostirea la prima vedere este tipică.Propoziţia cea mai reprezentativă pentru partenerii romantici „Între mine si iubitul meu (iubita mea) există cu adevărat chimie”;-iubire posesivă,în care emoţiile sunt intense,intervenind deseori gelozia,preocuparea excesivă,dependenţa de partener şi,în consecinţă,frica obsesivă de a nu-l pierde.”Când

iubitul/iubita nu-mi acordă atenţie,mă îmbolnăvesc pur şi simplu” este itemul ce caracterizează o asemenea relaţie;-iubirea dintre cei mai buni prieteni generată de prietenie şi fundamentată pe intimitate confortabilă,confidenţialitate,bună înţelegere,grijă şi respect reciproc.”Iubitul este un „tovarăş de viaţ㔺i cel mai bun prieten.El/Ea este în totalitate de acord cu propoziţia „Cele mai reuşite relaţii de iubire pe care le-am avut au evoluat din bune prietenii.”;-iubirea pragmatică vizează căutarea partenerului în funcţie de cât de bine crezi că vor funcţiona relaţiile cu cel ales,în ce măsură sunt satisfăcute reciproc nevoile de bază,cum vor putea realiza cei doi mai bine şi mai repede o viaţă.Iubirea pe criterii practice caută mai degrabă mulţumirea decât emoţiile puternice.Subiecţii cu asemenea orientare de viaţă agreează afirmaţia: „Un considerent important în alegerea partenerului este dacă el/ea se va gândi la cariera mea”;-iubirea altruistă presupune grijă şi dăruire necondiţionată faţă de partenerul de viaţă.În acestă optică,dragostea înseamnă a oferi,a înţelege şi a ierta fără gânduri ascunse de a primi înapoi ceva de la fiinţa iubită.Îndrăgostitul altruist este condus de principiul „Nu poţi fi fericit dacă nu pui fericirea iubitului/iubitei înaintea propriei fericiri”;-jocul de-a dragostea,când unuia sau ambilor parteneri le place să fie în jocul dragostei şi să învingă.,aşa cum ar juca la tenis,şah.În acest caz,nu pot exista relaţii de durată,ele sfîrşindu-se când cel cu care te joci devine plictisitor sau prea serios.Un item reprezentativ pentru practicile unor asemenea indivizi ar fi: „Îmi place să mă joc de-a dragostea cu diferite persoane de câte ori am ocazia”

Psihologie socială si sociopsihologie,Collegium,Polirom,2009.Petru Iluţ pg. 260

Robert Sternberg (1986) propune un model explicativ al iubirii,considerând că diferitele tipuri de iubire pot fi grupate de-a lungul a trei caracteristici:-intimitate-pasiune-implicare

Figura 13.1 Triunghiul iubirii imaginat de Robert Sternberg 1986

Modelul triunghiular al iubirii distinge urm.tipuri de iubire1.atracţia sau plăcerea-caract.prin creşterea intimităţii,dar nu şi a pasiunii şi responsabilităţii2.iubirea nebună-pasiune lipsită de intimitate şi angajare3.iubirea loială-caracterizată prin responsabilitate,dar nu şi prin pasiune şi intimitate4.iubirea romantică-pasiune şi intimitate,fără asumarea responsabilităţilor,ca în cazul iubirilor extramaritale5.iubirea camaraderie-în care cei doi experimentează intimitatea şi creşterea responsabilităţilor dar nu şi a pasiunii6.iubirea iluzorie-caract.prin pasiune şi angajare,dar nu şi prin intimitate,ca în cazul dragostei la prima vedere7.iubirea deplină-cei doi experimentează atât pasiunea,cât şi responsabilitatea şi intimitatea

Psihosociologie,teorii cercetări,aplicaţii,Collegium,Polirom,2010,Septimiu Chelcea,pg 248

Iubire deplină(intimitate + pasiune+implicare)

Intimitate(atracţie-plăcere)

Iubire romantică(intimitate+pasiune)

Iubire camaraderie(intimitate+implicare)

Pasiune(iubirea „nebună”)

Implicare(iubire loială)

Iubire iluzorie(pasiune+implicare)

Se acceptă unanim că dragostea este greu de definit;putem să nu ştim ce este ea,dar ştim când suntem stăpâniţi de ea,când o experimentăm.Termenul „iubire” este adesea suprapus termenilor „a plăcea” sau „a bucura”.Grecii distingeau trei tipuri de iubire:-eros:dragoste fizică-agape:dragoste spirituală-phileos:dragoste frăţeascăCând se instalează „starea de iubire”? Atunci când „satisfacţia sau securitatea unei persoane devin tot atât de semnificative ca propria satisfacţie şi securitate” (H.S Sullivan 1981)

Tipologizarea iubiriiOllie Pocs distinge trei forme de dragoste:1.oarbă:caracterizată printr-o idealizare a iubirii pentru cineva,de obicei o persoana nepotrivită sau inaccesibilă (vedetă de cinema,TV,celebritate).Este în mod obişnuit începutul atracţiei fizice şi este trăită cu intensă participare şi bulversare emoţională,senzaţie aproape şocantă atunci când te îndrăgostitul vorbeşte despre,gândeşte sau intră în „contact” cu persoana iubită. (adolescenţii experimentează acest tip de iubire)2.romantică-se exprimă prin trei elemente: (Z.Rubin,1973)- ataşament şi nevoia de a iubi pe cineva- predispoziţia de a-l ajuta pe cel iubit- absorbţie în relaţie până la excluderea altoraKephart (1981) adaugă tendinţa de idealizare a persoanei de sex opus de care cineva este ataşat emoţional puternic şi marcata atracţie fizică care se intensifică la fiecare atingere.Ea debutează cu o irezistibilă atracţie,urmată de intensificarea şi aprofundarea relaţiei până la un „punct culminant” al plinătăţii şi satisfacţiei în doi,după care urmează o diminuare progresivă a intensităţii trăirilor,o moderare până la erodare.3.matură:caracteristic este stabilitatea;înseamnă mai mult a te sprijini pe cineva,a te bizui pe cineva,a sta cu cineva.Intervin ca şi componente majore respectul,admiraţia,încrederea,sensul mutual al valorii persoanale,grija faţă de celălalt,ataşamentul şi obligaţia autoasumată.Brehm ( 1985) afirmă că dragostea matură înseamnă pierderea ataşamentului fragil faţă de partener (dependenţa emoţională) şi câştigarea siguranţei, precum şi investiţii psihologice constante,care conferă insului un grad de autonomie ce permite autoafirmarea.Ia forma unei relaţii afective stabile,profunde,reale,cu un ataşament reciproc,este responsabilă incluzând atât suişurile,coborâşurile,bucuriile,suferinţele.