SOARELE

- Denumita si atmosfera de hidrogen a Soarelui- poate ajunge pana la 5.000 km deasupra fotosferei - are o temperatura medie de aproximativ 4.500 grade (creste odata cu cresterea inaltimii avand in partea superioara 20.000 de grade Celsius sau chiar atinge 1 milion de grade.- fiind mai rece decat fotosfera ea poate fi observata numai in timpul eclipselor totale de Soare, cand discul solar este acoperit de discul aparent al Lunii- se prezinta sub forma unui cerc de lumina rosiatica data de emisia radiatiei de catre atomii de H- este denumita « sprayul fotosferic », deoarece este formata dinspicule - jeturi fierbinti de gaze, care pot ajunge la inaltimi de 10000Km, cu viteze de 15-20Km/s.

CROMOSFERA

Atmosfera solara

COROANA SOLARA

• Se intinde pana la inaltimi de ordinul milioanelor dekilometri, scaldand planetele cele mai apropiate de Soare :Mercur, Venus, Pamant si Marte; atinge temperaturi de 1-2milioane de grade.

• Fiind de un milion de ori mai putin stralucitoare decat fotosfera eapoate fi observata numai in timpul eclipselor totale de Soare sau cuun aparat special care acopera discul solar, numit coronograf si seprezinta sub forma unui halou argintat mai mult sau mai putinneregulat.

• este formata din suvite de gaz rarefiat care evadeaza in spatiu dandnastere unor particule incarcate electric (protoni si electroni)cunoscute sub numele de vant solar. Viteza materiei ionizate invecinatatea Soarelui este mica (de ordinul zecilor de kilometri pesecunda) dar creste pe masura ce acestea se indeparteaza ajungandca in vecinatatea Pamantului sa fie de aproximativ 350 km/s. In modnormal concentratia vantului solar este de 5-10 particule pecentimetru cub .

HELIOSFERA

• reprezintă zona de influenţă a Soarelui şi a vântului solar.• are forma unei bule uriaşe ce se întinde până aproape de centura lui

Kuiper şi a cărei structuri exterioare (heliopauza este limita sa) estedeterminată de actiunea vânturilor galactice şi a vântului solarsupersonic, ce îşi încetineşte viteza dincolo de orbita planetei Neptun.

• La graniţa heliosferei se află heliopauza, ce se întinde probabil la 100UA (unitaţi astronomice) de la Soare. Forma exactă şi distanţa până laheliopauză nu sunt încă bine cunoscute.

• Câteva staţii spaţiale (Pioneer 10 şi 11, Voyager 1 şi 2) sunt în drumspre această zonă. Voyager 1 şi Voyager 2 au părăsit zona de acţiune avântului solar supersonic la aproximativ 85 UA şi au intrat înheliopauză. Satelitul IBEX (Interstellar Boundary Explorer), lansat în2008, a găsit ceva necunoscut până acum, o bandă de atomi neutriiîncărcaţi energetic ce par a fi rezultatul interacţiunii heliosferei cugalaxia. Aşa cum şi staţia Cassini a relevant, înteracţiunea dintreheliosferă şi galaxie pare a fi controlată de presiunea particolelor şidensitatea de energie a câmpului magnetic.

Zona in care vantul solar isi inceteaza activitatea, intalnindmediul interstelar, poarta numele de heliopauza.

SPECTRUL SOARELUI• În 1861 Anders Jonas Ångström (August 13, 1814 – June 21, 1874 a

fost fizician în Suedia), a demonstrat ca în atmosfera solara se aflahidrogen, printre alte elemente.

• În prezent, se cunosc aproximativ 25.000 de linii Fraunhoferexistente în spectrul Soarelui, cuprinse între lungimile de undă de2.950 şi 10.000 de angstromi.Liniile de absorbţie menţionate maisus sunt numite şi linii Fraunhofer, iar spectrul solar este uneorinumit şi spectru Fraunhofer. Aceste linii sunt produse, în mareparte, în fotosferă. Soarele emite în diverse spectre, dintre acesteacel mai cunoscut fiind spectrul vizibil (între 4000 Å şi 7500 Å).Există însă şi emisii de raze X, ceea ce indică faptul că temperaturaSoarelui atinge în unele zone din coroană şi atmosfera superioarămilioane de grade. De asemenea, emisiile în ultraviolet arată zonede circa un milion de grade Celsius în zonele mai deschise şi puţinmai reci în cele întunecate.

• Compoziţia solară poate fi stabilită prin intermediul liniilor deabsorbţie din spectrul său. Şablonul lor ne expune tipulelementelor din structura lor, iar intensitatea ne oferăconcentraţia lor. Circa 60 de elemente au fost descoperite încompoziţia acestei stele, dintre care cele mai abundente sunthidrogenul (70% din masa totală) şi heliul (28% din masatotală). Alte elemente prezente în compoziţia sa: oxigen,carbon, azot, magneziu, sulf, siliciu, fier, neon.

• Aşa cum şi era de aşteptat, cele mai abundente elemente sunthidrogenul şi heliul, acestea fiind şi cele mai abundente dinUnivers. Heliul, al doilea element ca abundenţă din Univers,este foarte greu de găsit pe Terra (fiind prezent doar în unelefântâni adânci de gaze), şi prezenţa lui în structura Soarelui afost postulată odată cu descoperirea unor linii spectrale ce nuaparţineau vreunui element cunoscut pe Terra. Ipoteza a fostconfirmată, doar după descoperirea lui pe Terra.

Spectrul solar cu liniile Fraunhofer

Spectrul continuu vizibil este brazdat de linii intunecate ce corespundabsorbtiei radiatiilor de anumita lungime de unda de catreelementele chimice prezente in atmosfera Soarelui.

Radiația Soarelui

• Majoritatea radiației solare se află în spectrul luminii ultraviolete, vizibile și infraroșii.

• Lumina solară este necesară la fotosinteza plantelor.

• Căldura, sub formă de radiație infraroșie, creează pe Pământ temperatura medie globală necesară vieții și asigură energia necesară circulației oceanice și atmosferice.

• O mare parte din radiațiile nocive ultraviolete este blocată de stratul de ozon din atmosfera Pământului. Restul de UV neblocate care ajung până la suprafața Pământului pot provoca arsuri grave de piele, cataracte și chiar cancer.