Lucrări practice – Fiziologie LP-6 (2010-2011)

I. Sistemul nervos vegetativ (SNV) – simulareII. Demonstraţii practice privind rolul SNV

Sistemul nervos vegetativ (SNV) asigură coordonarea activităţii organelor interne (muşchiul cardiac, muşchi netezi, glande).

SNV are două componente obişnuit (dar nu întotdeauna) antagoniste:- ortosimpaticul – determină accelerarea tuturor funcţiilor, cu excepţia digestiei,

carea este încetinită;- parasimpaticul – determină diminuarea activităţii organelor interne, cu excepţia

digestiei care este accelerată.

I. Sistemul nervos vegetativ (SNV) – simulare

1. Comparaţia dintre calea eferentă somatică şi cea vegetativă – (vezi cursul; vezi prezentarea ppt –CD).

2. Transmiterea sinaptică în SNV.Calea eferentă vegetativă prezintă: - o sinapsă interneuronală (într-un ganglion sau în peretele organului deservit);- o sinapsă neuro-efectoare (între fibra postganglionară şi celulele organului deservit

(celulele musculare netede sau glandulare).Neuromediatorii chimici ai SNV sunt:a) acetilcolina: - în sinapsele ganglionare – ortosimpatice şi parasimpatice;

- în toate sinapsele neuro-efectoare parasimpatice şi un număr redus de sinapse neuro-efectoare ortosimpatice.

b)noradrenalina (norepinefrina) - în majoritatea sinapselor neuro-efectoare ortosimpatice.

Receptorii postsinaptici, asupra cărora acţionează mediatorul chimic, se impart în:- receptori colinergici, asupra cărora acţionează acetilcolina;- receptorii adrenergici, asupra cărora acţionează noradrenalina şi adrenalina.Asupra acestor receptori pot acţiona şi substanţele exogene (cum ar fi medicamentele),

având efect agonist sau antagonist.Receptorii colinergici sunt: nicotinici şi muscarinici.Receptorii colinergici din sinapsele ganglionare sunt stimulaţi de alcaloidul exogen

NICOTINA (dozele mici au efect stimulator, iar dozele mari efect inhibitor); de aici denumirea de receptori nicotinici.

Receptorii colinergici din sinapsele neuro-efectoare parasimpatice sau ortosimpatice sunt stimulaţi de alcaloidul MUSCARINA, de unde şi denumirea de receptori muscarinici. Ei sunt inhibaţi (blocaţi) de un alt alcaloid exogen – ATROPINA.

Receptorii adrenergici din sinapsele neuro-efectoare ortosimpatice sunt clasificaţi în: receptori alfa ( -1 şi -2) şi receptori beta (-1 şi -2).

3. SNV eferent parasimpatic.SNV parasimpatic îşi are originea, pe de o parte în trunchiul cerebral (nucleii

vegetativi), iar pe de altă parte în măduva sacrată (de unde şi denumirea de sistem craniosacral).

SNV parasimpatic are fibrele preganglionare mai lungi şi cele postganglionare mai scurte, deoarece neuronii periferici sunt localizaţi în ganglionii viscerali (din apropierea organelor deservite sau chiar în pereţii organelor deservite – plexurile intramurale).

1

Lucrări practice – Fiziologie LP-6 (2010-2011)

Fibrele nervoase preganglionare parasimpatice sunt incluse în nervii cranieni (III, VII, IX, X) şi în nervii rahidieni sacrali (n. pelvini).

Ganglionii vegetativi parasimpatici care deservesc organele capului sunt:- ganglionul ciliar (din apropierea globului ocular): primeşte fibre

preganglionare incluse în nervul oculomotor comun (III); fibrele postganglionare se distribuie muşchilor circulari ai irisului şi muşchilor ciliari.

-- ganglionul sfenopalatin (pterigopalatin): primeşte fibre preganglionare

incluse în nervul intermediofacial (VII); fibrele postganglionare se distribuie glandelor lacrimale şi nazale.

-- ganglionul lingual: este aferentat de fibre incluse în nervul intermediofacial (VII);

de aici neuronii postganglionari asigură inervaţia glandelor salivare sublinguale şi madibulară.

- ganglionul otic: este aferentat de fibre parasimpatice din n.glosofaringian (IX); fibrele postganglionare se distribuie glandei salivare parotide.

- ganglionul nodos al vagului: primeşte fibre preganglionare din n.vag (X); fibrele postganglionare se distribuie glandelor mucoase ale faringelui şi laringelui.

Ganglionii viscerali din cavitatea toracică şi abdominală (situaţi chiar în pereţii organelor) primesc fibre preganglionare din nervul vag (X). Fibrele postganglionare (foarte scurte) dau naştere plexurilor intramurale.

Nervul vag asigură astfel inervaţia următorelor viscere: inimă, pulmoni, stomac, ficat, pancreas, intestin subţire, rinichi şi intestin gros (până la colonul descendent).

Organele cavităţii pelvine (ultima porţiune a colonului, rectul, vezica urinară şi organele genitale) primesc fibre preganglionare parasimpatice din maduva sacrată (segmentele S1-S3) prin nervii pelvini; fibrele postganglionare sunt scurte, în pereţii organelor.

4. SNV eferent ortosimpaticSNV ortosimpatic îşi are originea în măduva toraco-lombară (de aici şi denumirea de

sistem toraco-lombar).SNV ortosimpatic are fibrele preganglionare mai scurte şi cele postganglionare mai

lungi, deoarece majoritatea neuronilor periferici sunt localizaţi în ganglionii paravertebrali (de o parte şi de alta a coloanei vertebrale); ceilalţi ganglioni ortosimpatici sunt denumiţi prevertebrali (fiind localizaţi ventral de coloana vertebrală).

Fibrele nervoase periferice ortosimpatice sunt incluse în nervii rahidieni (cervicali, toracali, lombari).

Ganglionii vegetativi ortosimpatici sunt reprezentaţi de lanţul ganglionar paravertebral (cervico-toraco-lombo-sacral) şi ganglioni prevertebrali (colaterali).

a) Ganglionii paravertebrali sunt:- ganglionul cervical superior: primeşte fibre preganglionare din segmentele

toracale T1-T3 (mănunchiul de fibre care urcă în lungul gâtului până la ggl.cervical superior constituie conectivul simpatic cervical); de aici, fibrele postganglionare se distribuie organelor capului (ochi – iris, m.ciliar, glande lacrimale, nazale, salivare, faringe, laringe), vaselor de sânge ale regiunii capului şi muşchiului cardiac (nerv cardiac anterior);

- ganglionii cervical mijlociu, caudal şi primii ganglioni toracali: primesc fibre preganglionare din primele segmente medulare toracale; fibrele postganglionare asigură inervaţia organelor şi vaselor sanguine din cavitatea toracică: inimă (nerv

2

Lucrări practice – Fiziologie LP-6 (2010-2011)

cardiac mijlociu şi posterior), pulmoni şi căi aeriene, esofag. La unele specii, ggl.cervical caudal şi toracic I se unesc pentru a forma ganglionul stelat.

Toţi ganglionii toracali, lombari şi sacrali ai lanţului paraganglionar primesc fibre preganglionare de la segmentele medulare corespunzătoare, iar axonii neuronilor din aceşti ganglioni se distribuie vaselor sanguine din teritoriile învecinate (prezentarea în ppt exemplifică inervaţia ortosimpatică a vaselor sanguine doar pentru câteva segmente toracale şi lombare).

b) Ganglionii prevertebrali sunt:- ganglionul celiac;- ganglionul mesenteric cranial (la unele specii se uneşte cu ggl celiac fiind

cunoscut sub denumirea de ganglion semilunar);- ganglionul mezentaric caudal;- ganglionii pelvini.Fibrele preganglionare ortosimpatice din ultimele segmente toracale şi primele

lombare traversează ganglionii paravertebrali (fără întrerupere la acest nivel) şi formează nervii marele splanchnic, micul splanchnic şi splanchnicul lombar. Marele splanchnic se opreşte în ggl. celiac şi mesenteric cranial, micul splanchnic, în ggl.mezenteric caudal, iar splanchnicul lombar, în ganglionii pelvini. De aici, fibrele postganglionare se distribuie organelor cavităţii abdominale şi pelvine (stomac, ficat, pancreas, intestin subţire, intestin gros, rinichi, vezică urinară şi organe genitale).

O particularitate a distribuţiei nervului micul spanhnic este inervaţia directă a glandei medulosuprarenale; aceasta primeşte doar fibre preganglionare, glanda însăşi comportându-se ca un ganglion ortosimpatic modificat (neuronii postganglionari s-au transformat în celule cromafine care secretă hormoni – adrenalina şi noradrenalina).

5. Functiile vegetative.Acţiunea celor două componente vegetative (ortosimpatic şi parasimpatic) asupra

organelor determină în mod obişnuit efecte antagoniste. Efectul stimulator sau inhibitor depinde de receptorii postsinaptici din organele efectoare.

Stimularea acestor receptori poate avea efecte diferite, după localizare. De exemplu: - Receptorii muscarinici din musculatura tractusului digestiv sunt excitatori,

producând stimularea peristaltismului; receptorii muscarinici din sfinctere sunt inhibitori, producând dilataţia sfincterelor.

- Receptorii alfa din majoritatea vaselor sanguine, prin stimulare, au efect vasoconstrictor; iar receptorii beta din pereţii vaselor musculaturii scheletice active sunt vasodilatatori.

- Receptorii muscarinici ai miocardului sunt inhibitori, producând diminuarea frecvenţei şi a forţei de contracţie cardiace, iar receptorii beta din celulele miocardice sunt cardioacceleratori.

II. Demonstraţii practice privind rolul SNV

a) Efectul excitării nervului vag (pneumogastric) asupra inimii şi stomacului. Nervii vagi (X) includ fibre parasimpatice care îşi au originea în nucleul

cardiopneumogastric bulbar. Vagul acţionează diferit asupra inimii şi tubului digestiv (inhibă funcţia cardiacă şi stimulează motricitatea şi secreţia digestivă).

Tehnica de lucru :Se spinalizează o broască, la care se vor evidenţia cordul, stomacul şi nervul vag.Se îndepărtează pielea din regiunea submaxilară şi se observă doi nervi care se încrucişează

(hipoglosul şi glosofaringianul). Aceşti nervi împreună cu articulaţia temporomandibulară delimitează un spaţiu triunghiular, în profunzimea căruia se observă un muşchi dispus oblic - m. petrohioidian. Acest muşchi este traversat de un pachet vasculo-nervos (incluzând şi n. vag). Se introduce o baghetă

3

Lucrări practice – Fiziologie LP-6 (2010-2011)

de sticlă pe sub acest pachet vasculo-nervos, izolând nervul vag. Nervul se aşează pe un excitator, care aduce curentul electric de la secundarul unei bobine de inducţie.

Nervul, inima şi stomacul se umectează periodic cu ser fiziologic.Prin închiderea circuitului electric, se observă reducerea frecvenţei cardiace, apoi

oprirea inimii în diastolă. La încetarea stimulării, se poate observa efectul compensator al acţiunii ortosimpaticului (apare o scurtă perioadă de accelerare a cordului).

Concomitent, se observă contracţia musculaturii stomacului (fiind foarte evidentă contracţia stratului muscular circular).

b) Acţiuni farmacodinamice asupra irisului.Se pregătesc două capsule cu următoarele soluţii :- Adrenalină 0,1 %o (atenţie, fiola conţine adrenalină 1 %o ; dilutia se face cu ser

fiziologic)  sau Atropină 1 %.- Pilocarpină 1 % sau Lobelina, conc. variabila.De la o broască spinalizată se izolează globii oculari. In fiecare capsulă se introduce

un glob ocular şi se lasă în repaus 30 minute. După acest interval de timp se constată că în adrenalină sau atropină pupila se

măreşte, iar în pilocarpină se micşorează. Efectul lobelinei este diferit dupa concentratia utilizata

Explicaţia : Irisul delimitează pupila şi este alcătuit din două straturi musculare (circular şi radiar) ; prin contracţia acestor muşchi se produce pupilodilataţie sau pupiloconstricţie.

- Adrenalina este o substanţă ortosimpatico-mimetică şi va acţiona asupra musculaturii radiare a irisului, producând midriază (dilatarea pupilei).

- Pilocarpina este o substanţă parasimpatico-mimetică şi va acţiona asupra musculaturii circulare a irisului, producând mioză (micşorarea pupilei).

- Atropina este o substanţă parasimpatico-litică inhibând parasimpaticul şi producând efectul invers acestuia (midriaza).

- Lobelina este un agonist/antagonist al receptorilor colinergici, efectul fiind parasimpatico-mimetic sau litic.

Cerinţe LP-6:

1. Notaţi deosebirile dintre calea eferentă somatică şi cea vegetativă.2. Desenaţi schema transmiterii sinaptice în SNV. Evidenţiaţi tipurile de sinapse,

mediatorii chimici şi receptorii postsinaptici.3. Precizaţi:

a. nervii cranieni care asigură inervaţia parasimpatică a organelor capului, cavităţii toracice şi abdominale;

b. ganglionii viscerali ai SNV parasimpatic şi organele deservite de aceştia;c. denumirea conectivului nervos ortosimpatic care deserveşte organele capului; d. ganglionii prevertebrali ai SNV ortosimpatic şi organele deservite de aceştia.

4. Notaţi într-un tablel funcţiile vegetative (conf.modelului de mai jos).

Oragnul efector Efectul ortosimpaticului Efectul parasimpaticului

5. Evidenţiaţi efectul excitării n. vag asupra inimii şi stomacului la broască6. Notaţi efectele farmacodinamice asupra irisului la broască observate în laborator.

4