SISTEMUL NERVOS

Totalitatea organelor formate predominant din tesut nervos receptioneaza, transmite integreaza

informatiile primite din mediul extern sau intern permite elaborarea unui raspuns adecvat

mesajului primit.

Receptionarea mesajelor se realizeaza prin intermediul receptorilor, specializati în transformarea

stimulilor - ce poarta diferite forme de energie - în impuls nervos, ce reprezinta energia interna

specifica organismului.

Influxul nervos este transmis pe caile nervoase aferente (care aduc informatiile) spre centrii

nervosi de integrare de la nivelul diferitelor etaje de la nivelul sistemului nervos central.

Integrarea nervoasa reprezinta prelucrarea mesajelor primite de catre centrii nervosi si elaborarea

comenzilor pentru organele efectoare - raspuns imediat la stimuli stocarea informatiilor ca "acte

de memorie" (formarea de engrame) si reactualizarea lor ulterioara – raspuns tardiv la stimuli

Raspunsurile plecate de la centri sunt conduse pe caile nervoase eferente (care duc informatiile)

spre efectori intrarea în activitate : contractia muschilor scheletici, contractia musculaturii

viscerale, activitatea glandelor cu secretie interna si externa

Sistemul nervos este împartit în:

sistemul nervos al vietii de relatie sau somatic - ce stabileste legatura între organism si

mediul extern;

sistemul nervos al vietii vegetative care coordoneaza activitatea organelor interne, în

strânsa legatura cu: sistemul nervos somatic, sistemul endocrin (hormonii amplifica,

generalizeaza si prelungesc în timp, reactiile initiate de sistemul nervos vegetativ).

Sistemul nervos somatic

Format din:

sistemul nervos central (S.N.C.) sau axul cerebro-spinal sau nevrax, reprezentat de

encefal si maduva spinarii;

sistemul nervos periferic (S.N.P.) ce cuprinde ganglionii nervosi, nervii spinali si nervii

cranieni.

1

Sistemul nervos vegetativ

Format din:

sistemul nervos central cu centrii nervosi vegetativi situati în axul cerebrospinal;

sistemul nervos periferic cu ganglionii nervosi vegetativi si fibrelel nervoase vegetative

preganglionare si postganglionare care intra în componenta nervilor spinali si cranieni.

Sistemul nervos central

Maduva spinarii

Configuratia externa

Maduva spinarii este partea SNC adapostita în canalul vertebral, format din: suprapunerea

gaurilor vertebrale completat de discurile intervertebrale, între corpurile vertebrale, iar între

arcuri, de ligamentele galbene

Se întinde de la nivelul arcului anterior al atlasului, de unde iese primul nerv cervical, pâna în

dreptul discului L1-L2. La embrionul de 3 luni umple tot canalul vertebral pâna la coccis, dar

ulterior creste mai putin decât coloana vertebrala, realizându-se o ascensiune aparenta.

La barbat are o lungime de 45 cm, iar la femei de 43 cm.

În partea inferioara unde maduva se termina cu conul medular care se prelungeste pâna la coccis

cu filum terminale din substanta alba. Radacinile nervilor spinali datorita ascensiunii aparente a

maduvei vor coborî din ce în ce mai oblic ca sa ajunga la gaura de conjugare respectiva, asa ca

sub L1 vom gasi doar radacini ale nervilor lombari si sacrali alaturi de firul terminal, formând

ceea ce se numeste coada de cal.

Maduva spinarii se împarte în mai multe segmente (metamere) si din fiecare iese câte un nerv

spinal.

Sunt 8 perechi de nervi spinali cervicali, 12 perechi de nervi toracali, 5 perechi de nervi lombari,

5 perechi de nervi sacrali si 1 pereche de nervi coccigieni.

Pe suprafata maduvei se vad mai multe santuri longitudinale a caror denumire arata si situatia

lor: fisura mediana anterioara, santul median posterior, santul lateral anterior pe unde ies

radacinile anterioare ale nervilor spinali si santul lateral posterior pe unde intra radacinile lor

posterioare.

La nivelul maduvei cervicale se descrie si un sant intermediar posterior ce corespunde limitei

între fasciculele Goll si Burdach.

2

Structura interna

Pe sectiune transversala se constata ca maduva spinarii este alcatuita din substanta cenusie

situata central si care pe sectiune are forma literei "H” si subtanta alba, asezata la periferie.

Datorita fisurii anterioare si a santului median posterior care se prelungeste în interior cu un sept

median posterior, maduva apare împartita în doua jumatati legate între ele prin doua comisuri:

una cenusie posterioara, formata de bara transversala a "H”-ului si alta alba anterioara, între

fundul fisurii mediene anterioare si comisura cenusie.

Substanta cenusie

Prezinta pe suprafata sa de sectiune doua prelungiri anterioare, numite coarne anterioare, care în

lungul maduvei realizeaza coloanele anterioare. Ele sunt mai umflate si nu ajung pâna la

suprafata maduvei.

Prelungirle posterioare se numesc coarne posterioare si formeaza în lungul maduvei coloanele

posterioare. Ele sunt mai subtiri si ajung pâna la santul colateral posterior de care sunt separate

printr-o lama de substanta alba numita zona marginala (Lissauer).

Coarnele posterioare au un apex, un cap, un col si o baza.

Coarnele laterale formeaza în lungul maduvei columna laterala întinsa între mielorele C8-L2. În

grosimea comisurii posterioare este situat canalul central. Substanta cenusie este formata mai

ales din corpul neuronilor.

Datorita legii neurobiotaxiei care afirma ca toti neuronii cu aceeasi functie stau grupati la un loc,

în substanta cenusie se vor descrie nuclei.

Zone ale substantei cenusii:

Se descriu datorita functiilor diferite ale neuronilor

Zona somatomotorie

Situata în cornul anterior. Contine nucleii motori pentru musculatura striata scheletica. Se

numesc si neuroni radiculari deoarece axonul lor intra în radacina anterioara a nervului spinal.

Neuronii radiculari sunt de 2 tipuri: alfa care inerveaza fibrele contractile ale muschilor si gama

care sunt fusiformi. Neuronii motori au si rol trofic asupra fibrelor musculare.

Zona visceromotorie

3

Situata la baza cornului anterior si în cornul lateral. Contine nuclei vegetativi. Între C8 si L2 este

nucleul intermedio-lateral în care sunt centrii simpatici pentru tot organismul începând cu

nucleul ciliospinal (C8-T3) care produce midriaza (dilatarea pupilei) si terminând cu nucleul

veziculo-spinal la L1 si anorectul la L2.

În maduva sacrata sunt nucleii parasimpatici ai mictiunii, defecatiei si erectiei. Axonii acestor

neuroni trec prin cornul anterior, radacina anterioara a nervului spinal si din nervul spinal ajung

prin ramul comunicant alb la lantul ganglionar simpatic laterovertebral.

Zona viscerosenzitiva

Cuprinsa în partea posterioara a regiunii intermediare. Contine neuronii care receptioneaza

interoreceptivitatea si care nu se grupeaza în nuclei. La ei vin fibrele nervoase de la viscere prin

radacina posterioara a nervilor spinali.

Zona somatoreceptiva

Localizata în cornul posterior. Prezinta trei nuclei: nucleul pericornual în care, sub zona

marginala (Lissauer) se gaseste stratul zonal Waldeyer, iar mai profund substanta gelatinoasa

Rolando. Acest nucleu are deutoneuronii pe calea exteroceptiva. La baza cornului posterior, în

partea mediala se gaseste nucleul toracic (Clark-Stilling), în partea laterala - nucleul latero-

bazilar (Bechterow). Acesti doi nuclei receptioneaza stimulii proprioceptivi pentru coodonarea

motorie fiind alcatuiti din deutoneuronii acestei cai.

Pe lânga neuronii motori si senzitivi, somatici si vegetativi, se gasesc si numerosi neuroni

intercalar sau de asociere.

Straturile medulare Rexed (dupa Cashan JN, 1996):

I-IV laminele cornului dorsal;

I : zona marginala Weldeyer;

II-III: SGR – substanta gelatinoasa Rolando;

IV-VI: straturi profunde cu neuroni de transmitere (originea straturilor

spino-talamice)

Straturi Rexed

Substanta reticulata formata din gramezi de celule nervoase dispuse “în retea” în substanta alba,

între canalul posterior si cel lateral, în vecinatatea imediata a substantei cenusii.

Substanta alba formata din 3 perechi de funicule sau cordoane:

4

Cordonul anterior între fisura mediana anterioara si cornul anterior,

Cordonul lateral între cornul anterior si septul median dorsal.

ALCATUIREA CORDOANELOR

Cordoanele sunt alcatuite din fibre care pot fi grupate în:

endogene care pleaca de la neuronii din maduva si care pot fi scurte si lungi, fibrele

scurte nu parasesc maduva si alcatuiesc fasciculele de asociere intersegmentara a

maduvei (fasciculele fundamentale), fibrele lungi sau de proiectie ies din maduva spre

etajele superioare formând cai ascendente.

Fibrele exogene apartin neuronilor din afara maduvei. Daca provin de la neuronii

ganglionului spinal formeaza cai ascendente, daca provin din centrii superiori - cai

descendente.

CAILE ASCENDENTE

Ele conduc sensibilitatea catre etajele superioare. Primul neuron (protoneuronul = N1) pe calea

tuturor sensibilitatilor de la nivelul trunchiului si membrelor este neuronul pseudounipolar din

ganglionul spinal de pe radacina posterioara a nervului spinal aflat lânga gaura de conjugare

unde cele doua radacini se unesc spre a forma nervul. Pe caile sensibilitatilor, deutoneuronul

conduce mesajul la al III-lea neuron care cu exceptia sensibilitatii olfactive se afla în talmus, de

unde stimulul ajunge la cortex în zona respectiva de intergrare

a) Caile sensibilitatii exteroceptive.

Dendrita protoneuronului se duce la periferie pe calea ramurilor nervului spinal de unde culege

stimulii de la exteroceptori (tactili, termici si durerosi), iar axonul pe calea radacinii posterioare

ajunge la nucleul pericornual. Axonul acestuia trece în jumatatea opusa a maduvei, devine

ascendent si formeaza în cordonul anterior, tractul spinotalamic anterior, iar în cordonul lateral

tractul spinotalamic lateral si spinorectal.

Prin tractul spinotalamic anterior este condusa sensibilitatea de presiune si tactila grosiera,

afectiva, difuza sau protopatica pe când sensibilitatea tactila, fina gnostica sau epicritica este

condusa prin fasciculele Goll si Burdach.

Tractul spinotalamic lateral conduce termoalgezia.

5

Fasciculul spinotectal conduce sensibilitatea exteroceptiva la nivelul coliculilor optici din gama

cvadrigemina.

b) Caile sensibilitatii proprioceptive.

Sunt diferite pentru stimulii ce deservesc coordonarea motorie de cei ce realizeaza simtul

kinestezic:

Pentru sensibilitatea proprioceptiva kinestezica (asa-zis "constienta”), axonii protoneuronilor

intra în maduva, devin ascendenti formând fasciculele Goll si Burdach din cordoanele

posterioare si merg sa faca sinapsa cu al doilea neuron în nucleii omonimi din bulb. De aici, pe

calea lemnisculului medial mesajele ajung la talamus de unde sunt proiectate pe cotex.

Pentru sensibilitatea proprioceptiva de coordonare motorie mesajele receptionate de la fusurile

neuromusculare si corpusculii tendinosi Golgi, sunt trimise de protoneuron nucelii latero-bazilari

si toracici din maduva. Axonii acestora formeaza doua fascicule ascendente ce merg la suprafata

cordonului lateral:

tractul spinocerebelos posterior sau direct (Flechsig) pleaca din nucleul toracic de aceeasi

parte

tractul spinocerebelos anterior încrucisat (Gowers) îsi are originea în nucleul latero-

bazilar din partea opusa.

c) Caile sensibilitatii interoceptive nu au tracturi speciale la nivelul maduvei, informatiile culese

de la viscere sunt conduse prin fibrele tractului spinotalamic, dar mai ales, din aproape în

aproape, cu multiple statii în substanta reticulata, prin caile ascendente nespecifice.

6

CAILE DESCENDENTE.

Duc comenzi de la etajele superioare pentru miscari voluntare, automate, reflexe de echilibru, ca

si pentru coordonarea lor:

cai piramidale - pentru miscari voluntare

cai extrapiramidale - automate, reflexe de echilibru .

a) Caile pentru miscarile voluntare ale corpului si ale membrelor.

Pornesc din girusul precentral (celulele giganto- piramidale Betz).

Formeaza în maduva:

tractul corticospinal anterior (Türk), situat de o parte si de alta a fisurii mediene

anterioare (piramidal direct) si

tractul corticospinal lateral (piramidal încrucisat), din fasciculul lateral.

Fibrele tractului piramidal încrucisat au facut decusatia la nivelul bulbului.

Fibrele tractului piramidal direct se încruciseaza, dar pe parcurs si merg sa se termine la

nivelul neuronilor motori din coarnele anterioare de partea opusa.

b) Caile pentru miscarile automate.

Sunt reprezentate de fasciculul tectospinal ce pleaca de la coliculii cvadrigemeni superiori.

c) Miscarile reflexe de echilibru.

Sunt comandate prin fasciculul vestibulospinal din cordonul anterior.

d) Alte cai extrapiramidale

Sunt reprezentate de:

tractul rubrospinal de la nucleul rosu din mezencefal situat în cordonul lateral;

tractul olivospinal ce pleaca din oliva bulbara si

tractul reticulospinal

Fibre intersegmentare apartinând aparatului elementar al maduvei spinarii – în substanta alba, pe

lânga sistemele de fibre ascendente si descendente .

7

Alaturi de fasciculele fundamentale situate în fiecare cordon lânga substanta cenusie se mai

descriu, cu aceeasi functie si fasciculul triunghiular, septomarginal si semilunar.

ENCEFALUL

Partea sistemului nervos central adapostita în cutia craniana alcatuit din:

parte axilara (mijlocie) denumita trunchi cerebral (înapoia caruia se gaseste cerebelul)

creier sau cerebrum (situat superior de trunchiul cerecbral).

Trunchiul cerebral asezat în etajul inferior al endobazei, pe clivus (fata dorsala a apofizei

bazilare) are aspectul unei fâsii longitudinale de fibre albe, peste care trece un alt manunchi de

fibre, care formeaza puntea, ca o banda transversala.

Trunchiul cerebral – fata anterioara

Configuratia externa

Fata antero-laterala si fata posterioara

Are 3 componente :

bulbul,

puntea si

pedunculii cerebrali ai mezencefalului (superior)

Bulbul

limitat inferior de planul conventional care trece sub decusatia piramidelor, iar superior de santul

bulbopontin. Fiind în continuarea maduvei ale carei formatiuni superficale se continua si la acest

nivel, se mai numeste si maduva prelungita.

Se observa: fisura mediana anterioara, întrerupta inferior de decusatia piramidelor.

Superior ea se termina cu o depresiune, foramen caecum, la nivelul santului bulbopontin.

De o parte si de alta a fisurii mediane sunt doua cordoane de substanta alba proeminete,

denumite piramide bulbare, situate în continuarea cordoanelor anterioare ale maduvei.Lateral de

acestea se afla santul lateral anterior ce continua pe cel din maduva. Mai lateral este cordonul

lateral al bulbului în continuarea celui medular si care va avea ca limita posterioara santul lateral

posterior. În partea superioara a cordonului lateral se gaseste o proeminenta ovoidala numita

8

oliva bulbara, limitata anterior de un sant retroolivar, ce coincide cu santul retroolivar situat ceva

mai înaintea santului lateral posterior.

De pe suprafata bulbului se descriu nervii cranieni de la perechea a VI-a la a XII-a :

nervul abducens (VI) din santul bulbopontin în dreptul piramidelor, nervul facial (VII) si

acusticovestibular (VIII) tot din santul bulbopontin în dreptul unei depresiuni numita foseta

supraretroolivara, nervul glosofaringian (IX), nervul vag (X) si nervul accesor (XI) din santul

lateral posterior, nervul hipoglos (XII) din santul preolivar sau lateral anterior.

Puntea

este limitata inferior de santul bulbopontin, iar superior de un sant transversal paralel cu acesta

numit santul pontopeduncular care o separa de pedunculii cerebrali.

Pe linia mediana se gaseste un sant denumit santul artrei bazilare. Lateral de acesta se vad

piramidele puntii, mai putin proeminente care se continua lateral si posterior cu bratele puntii sau

pedunculii cerebelosi mijlocii.

Din punte se desprinde nervul trigemen (V) la limita dintre piramide si bratele pontine.

Pedunculii cerebali sunt limitati inferior prin santul potopeduncular, iar superior se continua cu

diencefalul. Au aspectul a doua benzi divergente denumite picioarele pedunculilor cerebrali,

între care se formeaza o depresiune triunghiulara cu fundul perforat de vase sanguine numita

substanta perforata posterioara. În aceasta fosa, de pe fata mediala a picioarelor peduculilor

cerebrali se desprinde nervul oculomotor (III). La baza acestei fose se gasesc corpii mamilari,

doua proeminente de marimea unui sâmbure de cireasa, care apartin diencefalului.

Fata posterioara trunchi cerebral

nu poate fi observata decât dupa ridicarea cerebelului prin sectionarea celor 3 perechi de

pedunculi cerebelosi (superiori, mijlocii si inferiori), limita dintre cele 3 componente ale

trunchiului cerebral este mai putin evidenta pe aceasta fata.

Bulbul prezinta în continuare formatiile de la maduva, în jumatatea inferioara.

Se observa santul median posterior ce separa între ele cordoanele posterioare formate de

fasciculele gracillis (Goll) si cuneatus (Burdach).

9

Aceastea se termina superior cu câte o proeminenta ce corespunde nucleilor Goll si Burdach. În

jumatatea superioara, cordoanele posterioare par ca se continua cu doua benzi divergente numite

corpi restiformi sau pedunculi cerebelosi inferiori.

Jumatatea superioara a fetei posterioare a bulbului participa la formarea ventriculului al IV-lea

Ventriculul al IV-lea este o dilatare a canalului ependimar care apare datorita curburii pontine.

Este situat la nivelul trunchiului cerebral între bulb si punte care îi formeaza podeaua si cerebel

care îi formeaza tavanul. I se vor descrie o podea, pereti laterali si un tavan.

Podeaua este numita fosa romboida, deoarece are o forma rombica. La nivelul trigonului inferior

sau bulbar se disting 3 zone:

trigonul hipoglosului (aripa alba interna),

fovea vegi (aripa cenusie) ce corespunde nucleului dorsal al vagului)

si cel mai lateral, aria vestibulara (aripa alba externa), care se întinde

si în trigonul pontin si la nivelul careia se gasesc nucleii cohleari si vestibulari.

Fisura mediana posterioara împreuna cu filamente superficiale de substanta alba întinse lateral,

numite strii medulare, formeaza calamus-ul scriptorius.

La nivelul triunghiului superior sau pontin se observa de o parte si de alta a fisurii mediene, doua

proeminente mediale fiecare având în partea inferioara câte o proeminenta rotunda, numit

coliculul facialului. În profunzime la acest nivel se gaseste nucleul abducensului (VI).

Mai lateral se gaseste o depresiune numita fovea rostralis careia îi corespunde în profunzime

nucleul motor sau masticator al trigemenului.

Peretii laterali ai ventriculului al IV-lea vor fi corpii restiformi în trigonul inferior, iar pentru

trigonul pontin vor fi pedunculii cerebelosi mijlocii (bratele puntii) si superiori (bratele

conjunctive)

Tavanul, în trigonul pontin, între bratele conjunctive, este format de o lama de substanta alba

numita val medular anterior.

Pe diagonala mica a rombului, între bratele puntii este cerebelul, iar în trigonul bulbar este un

învelis subtire – membrana tectoria care are 3 orificii: 2 laterale (Luschka) si 1 median

(Magendie), prin care sistemul cavitar al nevraxului comunica cu spatiul subarahnoidian la

nivelul cisternei medulocerebeloase.

10

La nivelul membranei tectoria, vasele din piamater formeaza plexurile coroide ale ventriculului

IV. Acestea sunt niste franjuri vasculare ce proemina în interiorul ventriculilor de lumenul carora

sunt separate prin învelisul lor ependimar. Ele formeaza lichidul cerebrospinal.

Mezencefalul

prezinta pe fata posterioara tectum-ul mezencefalic sau lama cvadrigemina format din 2 coliculi

superior sau optici si 2 inferiori sau acustici separati între ei printr-un sant cruciat.

Coliculul superior este legat prin bratul coliculului superior de corpul geniculat, iar cel inferior

prin bratul colicului inferior de corpul geniculat.

Corpii geniculati sunt nucleii diencefalici (apartin metatalamusului). Sub coliculul inferior se

desprinde nervul trohlear (IV) singurul care îsi are originea pe fata posterioara a trunchiului

cerebral si care se încruciseaza în nevrax.

Emisferele cerebrale

în numar de doua,

sunt separate de fisura interemisferica,

formeaza, împreuna cu diencefalul, creierul saucerebrum.

scoarta cerebrala are întinderea maxima si o structura complexa la om, devenind centrul

superior de integrare a tuturor functiilor somatice si vegetative ale organismului

sunt legate prin comisuri, gratie carora functioneaza simultan

în interior contin cavitati denumite ventriculi laterali.

Configuratia exterioara

forma ovoida, cu axul mare antero-posterior

au 3 fete: convexa, mediala, bazala si 3 poli: frontal,temporal si occipital

fetele sunt strabatute de santuri cu adâncimi diferite, care determina cute numite

circumvolutii cerebrale

circumvolutiile maresc suprafata scoartei cerebrale: suprafata de 1800 – 2200 cm2 într-un

volum restrâns, pe suprafata lor se vad santuri mai adânci - scizuri, care delimiteaza lobii.

La nivelul lobilor se observa santuri mai putin adânci, care separa girii cerebrali între ei.

11

Fata convexa

Scizurile emisferelor

Fata convexa prezinta 2 santuri mai adânci: santul lateral si santul central

santul lateral (Sylvius) – cel mai adânc, separa lobul temporal, situat dedesubt, de lobii

frontal si parietal, situati deasupra lui;

santul lateral începe pe fata bazala, înconjura marginea laterala si se îndreapta oblic în sus

si posterior;

în profunzimea santului se vede o proeminenta numita lobul insulei;

santul central (Rolando) aproape perpendicular pe cel precedent, separa între ei lobul

frontal situat anterior, de lobul parietal situat posterior;

capul santului parietooccipital separa incomplet lobul parietal de cel occipital.

Lobii emisferelor cerebrale

lobul frontal are 2 santuri orizontale – santul frontal superior si inferior care sunt biturcate

posterior, formând santul precentral. Aceste santuri delimiteaza girii frontal, superior,

mediu, inferior si precentral.

lobul parietal prezinta un sant postcentral care limiteaza posterior girul postcentral si un

sant intraparietal care separa lobulul parietal superior de cel inferior si prezinta girul

supramarginal la capatul santului lateral Sylvius si mai posterior girul angular în juru

capului santului temporal superior.

Lobul temporal are la nivelul buzei inferioare a santului lateral Sylvius 2 santuri temporale

transverse, care delimiteaza girii temporali transversi, iar pe fata convexa se afla santurile

temporal superior si mediu, ce separa girii temporal superior, mijlociu si inferior.

Lobul occipital are santul transvers si lateral – ele marginesc girii occipitali superior si laterali.

Fata mediala

este vizibila dupa sectionarea formatiunilor comisurale interemisferice;

pe fata superioara a corpului calos este santul corpului calos;

superior si lateral cu acest sant se afla santul cingului ce devine ascendent în partea sa

posterioara;

12

din el se desprinde santul paracentral cu traiect ascendent;

în lobul parietal se observa santul subparietal, iar posterior, santul perietooccipital;

Fata bazala

formata de fata inferioara a lobilor: frontal, temporal si occipital.

la nivelul lobului frontal se gaseste santul olfactiv, cu directia antero-posterioara care

adaposteste bulbul si tractul olfactiv.

.medial de acest sant se afla girul drept,

lateral de el se gasesc santurile orbitale, de

forma literei "H”, care delimiteaza girii orbitali al lobului frontal.

în partea temporooccipitala, girul temporal inferior este separat prin santul temporal

inferior de lobul temporooccipital.

lobul temporoocipital este împartit printr-un sant colateral în 2 giri temporooccipitali:

girul temporooccipital lateral se numeste si girul fusiform

girul medial se subdivizeaza în girul lingual si girul parahipocampic situat anterior, care

prezinta o formatiune ca un cârlig numita uncus (lat. uncus = cârlig).

girul parahipocampic este limitat medial de santul hipocampului care proemina în

interiorul ventriculului lateral unde formeaza cornul lui Ammon sau hipocampul.

Structura emisferelor cerebrale.

Substanta cenusie ca si la cerebel este dispusa la suprafata, formând scoarta cerebrala si la baza

emisferelor alcatuind nucleii bazali sau corpul striat.

Scoarta cerebrala este organul superior de integrare a functiilor întregului organism. Prin giratie

si fisuratie suprafata ei a crescut, cuprinzând un numar de cca. 14 miliarde de neuroni. Cortexul

cerebral are o regiune mai veche, neteda si redusa ca întindere denumita paleocortex,

corespunzatoare riencefalului si alta de achizitie recenta, cu giratie si figuratie bogata si cu

întindere mare în suprafata, denumita neocortex.

13

Structura scoartei cerebrale.

La microscop se constata ca scoarta cerebrala este alcatuita din neuroni si prelungirile lor,

dispusi în mai multe straturi. Exista o regiune cu 2-3 straturi numita allocortex si alta mai întinsa,

alcatuita din 6 straturi, denumita izocortex. La nivelul allocortexului care corespunde în mare

parte riencefalului, se disting 2 straturi celulare: unul superficial, stratul granular, format mai ales

din celule receptoare si altul profund, stratul piramidal, cu celule motorii si de asociere.

La nivelul izocortexului se descriu începând dinspre suprafata urmatoarele straturi:

stratul molecular, alcatuit din celule mici cu numeroase prelungiri dendritice si axoni care

formeaza o retea;

stratul granular extern, format din celule mici poligonale sau tringhiulare, cu nucleu

mare, care îi dau aspect granular;

stratul piramidal extern, cu celule piramidale mici, cu o dendrita care ajunge în stratul

molecular.

celelelalte dendrite ramân la nivelul acestui strat. Axonii trec în substanta alba;

stratul granular intern, cu celule asemanatoare stratului granular extern si ale caror

prelungiri nu parasesc scoarta;

stratul piramidal intern sau ganglionar, alcatuit din celule piramidale mari si altele foarte

mari (giganto-piramidale Betz) ale caror prelungiri se comporta ca si acelea ale stratului

piramidal extern;

stratul polimorf, format din celule numeroase, cu aspecte variate. Unele dintre ele,

celulele lui Martinotti îsi trimit axonul în stratul molecular.

Celulele granulare au rol receptor, iar cele piramidale un rol efector.

Izocortexul la nivelul caruia cele 6 straturi sunt dezvoltate proportional se numeste homotipic,

spre deosebire de cortexul heterotipic în care predomina dezvoltarea mai mare a unor straturi.

Astfel, se descrie un izocortex heterotipic piramidal sau granular în zonele cu functie motorie si

un izocortex heterotipic granular sau coniocortex, în zonele senzitive si senzoriale.

Scoarta cerebrala cuprinde zone sau câmpuri corticale cu structura si functii specifice, între care

nu exista limite nete.

Brodmann, bazându-se pe citoarhitectonica, a descris la nivelul cortexului 52 de câmpuri sau arii

corticale, cu functii specifice.

14

Ariile Brodman

1.Ariile senzitive si senzoriale sunt locul de proiectie a sensibilitatii generale si senzoriale.

din punct de vedere fiziologic, se disting 2 zone:

zona primara, de maxima specializare – zona receptoare propriu-zisa, a carei distrugere

duce la disparitia sensibilitatii respective,

arie senzitiva, situata în jurul zonei primare- asa-zisa secundara sau psihosenzoriala, de

asociatie.

Lezarea ei duce la pierderea posibilitatilor de asociere a senzatiei primare cu informatii de la

ceilalati analizatori, la incapacitatea de formare de reprezentari si notiuni.

Câmpurile 3, 2 si 1 din girul postcentral reprezinta aria somestezica unde sunt centrii de integrare

a sensibilitatii generale somatice. Aici ajunge sensibilitatea tactila epicritica, termica, dureroasa

si kinestezica (proprioceptiva "constienta”). Unii proiecteaza kinestezia si la nivelul ariei 4 care

este însa predominant motorie. Se descrie si o somatotopie a neuronilor ce realizeaza asa numitul

homunculus senzitiv.

Câmpurile 5 si 7 din lobul parietal sunt arii de asociatie ce deservesc somestezia.

Câmpurile 13, 14, 24, 25, 32 de pe fata mediala a emisferelor si din girus cinguli regleaza

functiile vegetative, fiind în strânsa legatura cu centrii vegetativi diencefali (HT).

Câmpurile 17, 18, 19 reprezinta aria vizuala situata de o parte si de alta a fisurii calcarine.

Câmpul 17 se numeste si arie striata pentru ca la nivelul lui scoarta are si o strie de substanta

alba.

Ariile 18 si 19 se numesc peristriata si respectiv parastriata

Câmpurile 41, 42, 22 reprezinta aria de integrare a mesajelor acustice.

Câmpul 43 de la piciorul girului postcentral este centrul gustativ.

2. Ariile motorii sunt acelea de la care pleaca comenzi pentru miscarile voluntare ca si pentru

coordonarea lor.

Câmpul 4 din girul precentral este locul de origine a tracturilor corticospinale si corticonucleare.

La acest nivel se gaseste izocortex heterotipic piramidal cu numeroase celule gigantopiramidale.

Excitarea la nivelul câmpului 4 produce contractia muschilor scheletici, iar distrugerea sa da

paralizii musculare.

15

Exista o somatotropie a neuronilor motori care realizeaza asa-zisul homunculus motor (Penfield)

cu reprezentare rasturnata deoarece de la piciorul girului pleaca inervatia pentru cap (1/3), din

partea mijlocie cea pentru membrul superior si trunchi (1/3), iar cea din partea superioara a

girului (1/3) si chiar de la nivelul fetei interemisferice, pentru membrul inferior si perineu.

Reprezentarea este inegala datorita raportului de inervatie al unitatilor motorii. Un neuron din

cortex inerveaza numai 3-6 fibre la muschii care executa miscari fine cum sunt cei ai globului

ocular sau ai policelui si 300-600 fibre de la nivelul muschilor spatelui.

Câmpurile 6 si 8 sunt arii motorii de asociere, coordonând miscari complexe ca oculocefalogiria,

masticatia, deglutitia, etc. Distrugerea lor duce la lipsa de coordonare a miscarilor complexe si

nu da paralizie. Acste câmpuri reprezinta si segmentul cortical al cailor extrapiramidale.

3. Ariile de asociere sau zonele psihice, care se formeaza în cursul vietii, se împart în zone de

asociatie motorie ca centrii vorbirii si a scrisului si arii de asociere senzitiva ca centrul întelegerii

cuvintelor scrise sau vorbite.

Câmpurile 44 si 45 din girul frontal inferior reprezinta centrul limbajului articulat (câmpul 44

este centrul lui Broca). La stângaci se afla în hemisfera dreapta. Lezarea lui da tulburari de

vorbire (disartrie). Centrul scrisului se dezvolta lanivelul girului frontal mijlociu, lezarea lui

produce incapacitatea de a scrie sau agrafia.

Câmpul 22 este si locul întelegerii cuvintelor vorbite. Lezarea lui da surditatea verbala (desi aude

nu întelege ce vorbeste).

Câmpurile 39 si 40 au functii complexe de analiza si de sinteza, lezarea lor produce si

incapacitatea de a întelege cuvintele scrise sau alexia.

Câmpurile 9, 10 si 11 de la nivelul lobului frontal, reprezinta sediul integrarii sentimentelor, de

stapânire a emotiilor etc. Lezarea lor produce tulburari de comportament. În general lobul frontal

este sediul personalitatii umane.

16