Biologie (Sistemul Nervos)

24
  

Transcript of Biologie (Sistemul Nervos)

Page 1: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 1/24

 

Page 2: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 2/24

Legătura organismului cu mediul înconjurător, precum si reglarea activităţii ţesuturilor, organelor sisistemelor de organe sunt realizate de sistemul nervos. Prin intermediul acestuia, organismul se orientează inlumea înconjurătoare şi se adaptează la condiţiile de viaţă.

Sistemul nervos reprezintă totalitatea ţesuturilor, diferenţiate în vederea primirii excitaţiilor atât dinafara cat şi din interiorul organismului, a analizarii lor, elaborării reacţiilor provocate în organism de aceste

excitaţii si tansmiterii lor la organe şi ţesuturi.Excitaţiile culese din lumea exterioară asigură viaţa de relaţie a individului, iar excitaţiile culese dininteriorul organismului asigură viaţa şi funcţionarea tuturor organelor şi ţesuturilor.

Sistemul nervos are rolul de a pune organismul in legatură cu mediul înconjurător, de a-l adapta faţă decondiţiile mereu în schimbare ale acestuia, stabilind prin aceasta unitatea dintre organism şi mediu, precumşi de a conduce şi coordona funcţiile tuturor ţesuturilor, organelor şi sistemelor de organe, realizând, prinaceasta, alaturi de sistemul conjunctiv si cel endocrin, unitatea organismului.

Sistemul nervos îndeplineşte cea mai complexă şi mai înaltă funcţie integratoare. Prin intermediul lui serealizează, pe de o parte integrarea organismului în mediu, iar pe da altă parte, a părţilor lui într-un totunitar. Unitatea lui se vădeşte prin originea comună a părţilor sale dar şi prin relaţiile sale fiziologice; astfelfuncţiile de relaţie nu se pot efectua fără concursul celor vegetative şi nici cele vegetative fără sprijinul celor 

de relaţie. Mecanismul fiziologic fundamental al sistemului nervos este reprezentat de actul reflex. Unitatea funcţională a sistemului nervos este neuronul . Un neuron este format din corp (soma) sau

 pericarion şi prelungiri denumite dendrite şi axoni (cilindracşi). Axonii sunt prelungirile prin care excitaţia pleacă, iar dendritele, acelea care vin la soma. Forma corpului celular poate fi stelată, rotundă, piramidală,fuziformă, ovalară, piriformă etc.După numărul prelungirilor pe care le prezintă şi după felul în care pornesc acestea din corpul celuleinervoase neuronii se clasifică în neuroni unipolari, pseudounipolari, bipolari şi multipolari.

Din punct de vedere funcţional neuronii pot fi motori, senzitivi şi de asociaţie. Neuronii motori sauefectori, de obicei sunt mari, multipolari, cu axonul lung ce se termină în organele efectoare (muşchi,glande). Neuronii motori pot fi somatomotori şi visceromotori.

 Neuronii senzitivi sau receptori au proprietatea de a primi excitaţiile recepţionate de celulelesenzoriale din mediul extern sau intern. Dendritele acestor neuroni senzitivi se distribuie la diferiţi receptoriexterni sau interni. Exemple de astfel de neuroni sunt neuronii pseudounipolari senzitivi, somatici şivegetativi din ganglionul spinal, neuronii senzitivi din coarnele posterioare ale măduvei sau neuronii dinganglionii Corti şi Scarpa etc.

 Neuronii de asociaţie (intercalari), fac legătura între neuronul senzitiv şi cel motor. Sunt dedimensiuni mici, multipolari şi se găsesc în toate etajele sistemului nervos.

Proprietăţile specifice neuronului sunt excitabilitatea şi conductibilitatea, proprietăţi generale aletuturor ţesuturilor vii.

Page 3: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 3/24

Figura 2 - Curba excitabilităţii în funcţie de timp

Figura 3a - Conducerea saltatoare Figura 3b - Curenţii Hermann

de-a lungul unui axom mielinizat

Funcţiile fundamentale ale sistemului nervos sunt funcţia reflexă şi funcţia de conducere.

Funcţia reflexă. Reflexul reprezintă mecanismul fundamental de activitate a sistemului nervos. El reprezintă reacţia

de răspuns a centrilor nervoşi la stimularea unei zone receptoare. Termenul a fost introdus în urmă cu 300 deani de către matematicianul şi filosoful francez Rene Descartes. Răspunsul reflex poate fi excitator sauinhibitor.

La realizarea unui reflex participă cinci componente anatomice: receptorul, calea aferentă, centri,calea eferentă şi efectorul. Ele alcătuiesc împreună arcul reflex.

 Receptorul este de obicei o celulă sau un grup de celule diferenţiate şi specializate în celulesenzoriale (gustative, auditive, vizuale, vestibulare). Alţi receptori sunt corpusculii senzitivi alcătuiţi dincelule, fibre conjunctive şi formaţiuni nervoase dendritice (receptorii tegumentari şi proprioceptorii). Uneorirolul de receptor îl îndeplinesc chiar terminaţiile butonate ale dendritelor (receptorul olfativ, receptoriidureroşi).

La nivelul receptorului are loc transformarea energiei excitantului în influx nervos. Fiecare receptor este specializat în transformarea unei anumite forme de energie din mediu (excitanţi sau stimuli) îninformaţie nervoasă specifică (influxul nervos sau potenţialul de acţiune) cu amplitudine proporţională cu

Page 4: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 4/24

intensitatea excitantului. În acelaşi timp, fiecare receptor poate fi stimulat de orice formă de energie dacădepăşeşte cu mult intensitatea normală; astfel celulele vizuale pot fi excitate şi de energii mecanice mari (olovitură cu pumnul în ochi provoacă senzaţii vizuale rudimentare).

Receptorii se pot clasifica după mai multe criterii. Dupa localizare:

- exteroceptori, situaţi la nivelul pielii şi organelor de simţ, care culeg din mediul extern stimuli termici,dureroşi, tactili, olfactivi, vizuali, auditivi;- proprioceptorii, situaţi la nivelul muşchilor, tendoanelor, articulaţiilor, periostului şi ligamentelor;- interoceptori (visceroceptori) care culeg stimulii de la nivelul arborelui vascular şi al organelor interne(viscere).

 După specializare:

- mecanoreceptori, sensibili la excitanţii mecanici;- chemoreceptori, sensibili la acţiunea substanţelor chimice;- osmoreceptori, sensibili la variaţiile presiunii osmotice;- termoreceptori, sensibili la variaţiile de temperatură;- voloreceptori, sensibili la variaţiile de volum;

- fotoreceptori, sensibili la energiile luminoase;- algoreceptori, sensibili la stimulii nocivi, dureroşi.Calea aferentă. Receptorii vin în contact sinaptic cu terminaţiile dendritice ale neuronilor senzitivi

din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi cranieni. Variaţiile de potenţial de receptor producdepolarizări pasive în terminaţia dendritică care atingănd pragul critic descarcă potenţial de acţiune dupălegea "tot sau nimic" ce se propagă celulipet (aferent). Informarea corectă= a centrilor privind variaţiileenergiei excitantului se face prin modulare de frecvenţă (modularea în amplitudine nu este posibilă dincauza legii tot sau nimic). Ca urmare un potenţial de receptor de amplitudine redusă determină numai câteva potenţiale de acţiune pe secundă, în timp ce potenţiale de receptor mai ample induc zeci sau sute de potenţiale de acţiune pe secundă. Cea mai simplă cale aferentă este reprezentată de neuronul senzitiv spinalşi prelungirile sale.

Centrul . În cazul unui arc reflex elementar format din doi neuroni (unul senzitiv, celălalt motor)centrul reflex este reprezentat chiar de sinapsa dintre axonul neuronului senzitiv şi corpul neuronului motor (exemplu reflexul miotatic). Prin centrul unui reflex se înţelege totalitatea structurilor din sistemul nervoscentral care participă la actul reflex respectiv. Spre exemplu, centrii reflexelor respiratori se află în bulb, în punte precum şi în hipotalamus şi în scoarţa cerebrală.

Complexitatea şi întinderea unui centru este în funcţie de complexitatea actului reflex pe care îlefectuează. Centrul nervos care primeşte informaţia o prelucrează, o compară cu date din memorie,elaborează decizii şi controlează permanent modul de execuţie efectuând corectările necesare. La nivelulsinapselor din centrii reflecşi, transmiterea se face din nou prin modulare în amplitudine deoarece potenţialele postsinaptice nu mai respectă legea "tot sau nimic".

Calea eferentă este reprezentată de axonii neuronilor efectori (motori sau secretori). Cea mai

simplă cale eferentă se găseşte la reflexele monosinaptice când este formată din axonul motoneuronului α.În cazul sitemului nervos vegetativ, calea efrentă este formată dintr-un lanţ de doi neuroni motori: un

neuron preganglionar situat în coarnele laterale ale măduvei spinării sau într-un nucleu vegetativ dintrunchiul cerebral şi un neuron postganglionar situat în ganglionii vegetativi periferici. De-a lungul căilor eferente informaţia circulă spre efectori din nou prin modulaţie de frecvenţă.

 Efectorii. Principalii efectori sunt muşchiul striat, muşchiul neted şi glandele exocrine. În funcţie defracvenţa potenţialelor de acţiune sosite pe axon, la nivelul plăcii motorii de exemplu, se vor sparge unanumit număr de vezicule cu acetilcolină, care va determina potenţiale postsinaptice de amplitudini diferiteîn funcţie de numărul de molecule de acetilcolină eliberate. Ca urmare, pe membrana fibrei striate apar zeci

Page 5: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 5/24

sau sute de potenţiale de acţiune pe secundă, producând contracţii de amplitudine şi forţe corespunzătoarecomenzii centrale.

Controlul îndeplinirii comenzii. Arcul reflex cu cele cinci componente al sale reprezintă un modelincomplet al desfăşurării activităţii reflexe. În ultimele decenii s-a descoperit existenţa unor noi circuitenervoase ce leagă centrii de organele receptoare. Prin intermediul acestora, centrii nervoşi pot regla pragul

de excitabilitate al receptorilor şi implicit intensitatea stimulilor aferenţi. Un asemenea control se exercităasupra efectorilor musculari de către centrii motori extrapiramidali şi cerebrali.În acelaşi timp de la nivelul efectorilor porneşte spre centrii un circuit recurent care îi informează

asupra modului îndeplinirii comenzii (feed-back ). Mecanismul de feed-back are caracter universal ce se întâlneşte în toate sistemele autoreglate. Comanda şi controlul exercitate de centrii nervoşi sunt de naturăreflexă. În acest sens, centrii nervoşi nu sunt numai senzitivi sau numai motori, ci ei reprezintă centrii deintegrare senzitivo-motorie. Răspunsul reflex poate surveni imediat după acţiunea stimulului sau poateîntârzia minute, zile sau ani; în aceste cazuri informaţia ce intră în centrii este depozitată sub formă dememorie şi va fi actualizată în momentul elaborării răspunsului.

În raport cu efectorul asupra căruia se exercită preponderent comanda, sistemul nervos poate fiîmpărţit în:

- sistem nervos al vieţii de relaţie (somatic) care controlează efectorul muscular striat voluntar;  - sistem nervos al vieţii vegetative (de nutriţie) care controleazăn efectorul muscular neted şiglandular, coordonând activitatea organelor interne (viscere). Este format din sistem nervos simpatic (careare ca mediator chimic noradrenalina şi adrenalina) şi sistem nervos parasimpatic (a cărei activitate estemediată chimic de acetilcolină).

Activitatea sistemului nervos somatic şi a celui vegetativ nu se desfăşoară separat ci într-o unitate perfectă; hipotalamusul, sistemul limbic şi scoarţa cerebrală integrează şi coordonează activitatea viscerelor,glandelor endocrine şi cea somatică. În felul acesta se realizează atât unitatea organismului în ansamblu câtşi unitatea organism-mediu.

Funcţia de conducere.Excitaţiile culese la nivelul suprafeţelor receptoare sunt conduse spre centrii, iar comenzile

elaborate aici sunt conduse la periferie la organele efectoare. Întreg sistemul nervos apare ca un ansambluimens de circuite funcţionale, bidirecţionale prin care informaţiile circulă necontenit.Viteza de conducere a influxului nervos depinde de structura şi grosimea fibrelor nervoase. Fibrele

cu diametru mare conduc mai repede decât cele înguste, iar pentru aceeaşi grosime fibrele mielinice conduccu viteze mai mari decât cele amielinice. Viteza cea mai mare o au fibrele căilor proprioceptive (120 m/s) iar viteza cea mai redusă o au fibrele amielinice ca transmit stimulii dureroşi (0,5 m/s). Conducerea excitaţiei dela periferie spre centru se numeşte conducere afentă, iar a comenzilor de la centru la periferie se numeşteconducere eferentă. 

Funcţia de conducere şi funcţia reflexă sunt strâns corelate, separarea lor se face numai în scopurididactice.

Atât sistemul nervos somatic cât şi cel vegetativ au o componentă centrală (centrii nervoşi) situată

în sistemul  nervos central (măduva spinării şi encefalul) şi o componentă periferică (ganglioni şi trunchiurinervoase), ce constituie sistemul  nervos  periferic.

Page 6: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 6/24

MĂDUVA SPINĂRII

Măduva spinării prezintă cele două funcţii fundamentale ale sistemului nervos: funcţia reflexă îndeplinită desubstanţa cenuşie şi funcţia de conducere îndeplinită de substanţa albă.Măduva spinării (medulla spinalis) este un cordon nervos aşezat în canalul neural sau rahidian al coloanei

vertebrale. Are o lungime de cca. 45 cm şi se întinde de la nivelul vertebrei atlas până la a doua vertebrălombară (l2), unde se termină în formă de con, iar de aici se continua cu un fir terminal până la coccis.Măduva spinării nu este un cordon perfect cilindric, ci puţin turtit dorso-ventral, având diametrul transversalîntre 10 şi 13 mm, iar diametrul dorso-ventral de 8-9 mm.

Funcţia de centru nervos

Funcţia de centru nervos este indeplinită de aparatul elementar prin care se efectuează reflexesomatice (ale vieţii de relaţie) şi reflexe vegetative (ale vieţii vegetative).Reflexele somatice se produc pecalea arcului reflex, reprezentat de nervul rahidian. Excitaţia primită de terminaţiile din piele ale nervilor rahidieni, se propagă sub forma de influx nervos prin neuronul centripet din ganglionul spinal, si prinrădăcina dorsală patrunde în substanţa cenuşie a măduvei.Acest proces se numeste act reflex medular.Actulreflex medular este deci procesul fiziologic care se petrece pe traiectul arcului reflex medular si reprezintaraspunsul organismului la excitant, cu participarea măduvei spinarii. Măduva spinării este imparţită însegmente corespunzătoare celor 31 de perechi de nervi rahidieni. Astfel, arcurile reflexe ale unor actereflexe corespund unor anumite segmente ale măduvei. Dacă excitaţia este insă mai intensă, ea iradiază şi poate cuprinde şi segmentele învecinate; cand este foarte puternică se răspandeşte în toată măduva.

Funcţia de conducere

Funcţia de conducere este îndeplinita de substanţa albă a măduvei, prin fasciculele care alcătuiesccordoanele ventrale, laterale si dorsale.

Page 7: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 7/24

ENCEFALUL  partea sistemului nervos central adăpostită în cutia craniană.

alcătuit din:  parte axilară (mijlocie) denumită trunchi cerebral (înapoia căruia se găseşte cerebelul ) creier sau cerebrum (situat superior de trunchiul cerecbral).

TRUNCHIUL CEREBRAL aşezat în etajul inferior al endobazei, pe clivus (faţa dorsală a apofizei bazilare). are aspectul unei fâşii longitudinale de fibre albe, peste care trece un alt mănunchi de fibre, care

formează puntea, ca o bandă transversală.Configuraţia externă

faţă antero-laterală şi faţă posterioară Are 3 componente :  bulbul,  puntea şi  pedunculii cerebrali ai mezencefalului (superior)

Page 8: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 8/24

FAŢA ANTERIOARĂ

EMISFERELE CEREBRALE în număr de două sunt separate de fisura interemisferică, formează, împreună cu diencefalul, creierul sau cerebrum.

Page 9: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 9/24

scoarţa cerebrală are întinderea maximă şi o structură complexă la om, devenind centrul superior deintegrare a tuturor funcţiilor somatice şi vegetative ale organismului

sunt legate prin comisuri, graţie cărora funcţionează simultan în interior conţin cavităţi denumite ventriculi laterali.Cele 2 emisfere cerebrale sunt interconectate printr-un pachet de fibre nervoase, denumite corp calos.

Diencefalul, sau creierul mijlociu, este situat la joncţiunea celor două emisfere. El conţine talamusul, regiunea creierului ce filtrează toate informaţiile senzoriale ce provin de la întregul organism.

Sub talamus, hipotalamusul este centrul de reglare a foamei, a setei şi a temperaturii: împreună cuhipofiza, el comandă secreţiile hormonale.La baza creierului, trunchiul cerebral este implicat în controlul funcţiilor vitale(funcţia cardiacă, respiratorie,digestivă...); cerebelul, în spatele trunchiului cerebral, coordoneaza mişcările şi echilibrul.

CEREBELULCerebelul sau creierul mic este o porţiune a sistemului nervos central. Se află în cutia craniană în parteainferioară, posterioară a acesteia. Este poziţionat în spatele trunchiului cerebral. Se compune din emisferelecerebeloase care se prezintă ca două părţi laterale dispuse de o parte şi de alta a unei porţiuni mediane care

le leagă şi care se numeşte vermis. Cele două părţi laterale numite emisfere cerebeloase sunt alcătuite dindoi lobi: lobul anterior (paleocerebel) şi lobul posterior (neocerebel). Vermisul este unit de asemenea cu o porţiune alungită numită lob floculonodular (arhicerebel). Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin pedunculi cerebeloşi, la trei nivele anatomice ale acestuia. Astfel pedunculii inferiori leagă bulbul decerebel, pedunculii mijlocii leagă puntea de cerebel, iar pedunculii superiori fac legătura între mezencefal şicerebel. Pedunculii cerebeloşi sunt compuşi din fibre aferente şi fibre eferente (de proiecţie). Aspectulexterior este definit de o suprafaţă tăiata de adâncituri paralele de mărimi diferite. Adânciturile mici creeazălamele, adânciturile mijlocii delimitează lobuli iar cele mai mari separă lobi ai cerebelului. Şanţurile celemai adânci sunt şanţul primar şi şanţul postero-lateral. Şanţul primar lasă în faţă lobul anterior al cerebelului.Între şanţul primar şi şanţul postero-lateral se situează lobul posterior.

DIENCEFALUL

Diencefalul este situat in continuarea trunchiului cerebral, deasupra maxilarului, sub emisferele cerebrale.La nivelul diencefalului se află ventriculul III.

- este partial acoperit de emisferele cerebrale

- prezinta pe partea ventrala un grup de nuclei care formeaza hipotalamusul ; acestia apartin sistemuluinervos vegetativ; ei controleaza activitatea organelor interne, compozitia mediului intern, metabolism,comportamentul alimentar, sexual si afectiv etc

- la suprafata se vede doar locul de intrare a nervilor optici (care fac parte dintre nervii cranieni) si o partedin marginea inferioara; substanta cenusie a diencefalului formeaza nuclei; cei mai voluminosi nucleidiencefali primesc impulsuri pe cai senzitive: vizuala, auditiva, gustativa, tactila, termica, dureroasa, propioceptiva inconstienta si vestibulara (nu si pe cea olftactiva care intra direct in emisferele cerebrale);axonii neuronilor de aici fac sinapsa in scoarta cerebrala; nuclei sunt situati pe caile sensitive; in componentalui se gasesc si nuclei vegetativi.

Page 10: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 10/24

- in partea inferioara a diencefalului, numita hipotalamus, se afla nuclei vegetativi cu diferite functii:regleaza temperatura, continutul in apa al organismului, pofta de mancare, activitatea organelor sexuale,determina menifestari legate de emotii etc.

- alti nuclei diencefalici formeaza doua mase laterale - talamusul ; ei primesc impulsuri prin caile senzitive si

le dirijeaza spre alte strucutri ale creierului;

- in legatura stransa cu diencefalul sunt doua glande endocrine hipofiza pe partea ventrala si epifiza pe parteadorsala

Diencefalul e format din următoarele regiuni dispuse in jurul ventriculului III:

1. Talamus2. Epitalamus3. Subtalamus4. Metatalamus

5. Hipotalamus

Hipotalamusul formează o conexiune cu hipofiza prin legăturile nervoase (tractul hipotalamo-hipofizar) şi prin legăturile vasculare. Prin aceste legături sunt vehiculaţi spre hipofiză neurohormonii care controleazăsecreţia hormonilor adenohipofizari si funcţia secretorie a celorlalte glande endocrine. Substanţa albă eformată din fibre care realizează legături cu măduva spinării, trunchiul cerebral, talamusul, scoarţa cerebralăşi hipofiza. Rolul hipotalamusului: centru superior de integrare a funcţiilor vegetative ale organismului; prinlegăturile cu sistemul limbic participă la integrarea vegetativo-somatică şi la elaborarea reacţiilor instinctiveşi emoţtionale; coordonează activitatea glandelor endocrine; intervine în reglarea metabolismuluiintermediar; intervine în reglarea echilibrului hidric al organismului; intervine în termoreglare, în reglareacomportamentului alimentar, comportamentului sexual, generarea si reglarea ritmului somn-veghe; întărirea

unor comportamente.

Dinamica proceselor fundamentale corticale se desfăşoară după trei legi: legea iradierii şi concentrării, legeainducţiei reciproce, legea analizei şi sintezei.

 Legea iradierii şi concentrării. Atât procesul de excitare cât şi cel de inhibiţie au o fază iniţială deextindere pe suprafeţe mari de cortex (iradiere) urmată de o fază de răstrângere într-o zonă limitată(concentrarea).

 Legea inducţiei reciproce. Orice proces de excitaţie, determină în jurul său apariţia unui procesinhibitor, care îi limitează iradierea. La fel se întâmplă şi în cazul inhibiţiei; aceasta este o inducţia

reciprocă simultană. O altă formă este inducţia reciprocă succesivă care constă în faptul că fiecare procesexcitator este urmat de unul inhibitor şi invers. Se realizează astfel imaginea unui mozaic cortical cu

nenumărate zone de excitaţie-inhibiţie ce iradiază, se concentrează şi se înlocuiesc reciproc. Legea analizei şi sintezei. Scoarţa cerebrală, pe baza mecanismelor menţionate anterior, operează înfiecare moment analiza fină a tuturor stimulilor din mediul exten şi intern şi elaborează reacţii de sintezăcomplexă acre asigură atât integrarea tuturor funcţiilor într-un tot unitar cât şi integrarea organismului înmediul extern natural şi social.

Reflexele condiţionate reprezintă o modalitate mai evoluată, mai economică de adaptare la mediulextern în continuă schimbare. Pentru om, existenţa mediului social a produs mutaţii esenţiale în structura şifuncţia scoarţei. Apariţia limbajului reprezintă un exemplu al acestui salt. Condiţionarea la animale se face pe baza excitanţilor din mediul natural, pe care Pavlov îi denumeşte semnale. Principala funcţie a cortexului

Page 11: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 11/24

animal este dsemnalizarea. Ansamblul structurilor ce participă la acestă activitate (receptori, căi, centrii)reprezintă primul sistem de semnalizare comun animalelor şi omului.

Cuvântul este un "semnal al semnalelor". Totalitatea structurilor ce participă la transmitereainformaţiilor prin cuvinte reprezintă al doilea sistem de semnalizare, specific omului. Pe baza cuvântului,noţiunilor şi judecăţilor, se realizează cea mai înaltă formă a activităţii creierului uman, care este gândirea

abstractă.

Cortexul feţei externe a emisferei stângi (Brodmann)

FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV.

Structura funcţională a sistemului nervos vegetativ.

Sistemul nervos vegetativ integrează şi coordonează, în strânsă legătură cu sistemul nervos central,funcţiile viscerale. El dirijează activitatea organelor interne şi intervine în reglarea funcţiilor metabolice. În prima jumătate a sec. XIX, funcţiile organismului erau împărţite în două mari categorii: funcţii animale, de

Page 12: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 12/24

relaţie (mişcări) şi funcţii vegetative (respiraţia, digestia, excreţia), comune animalelor şi plantelor (lat.vegetativus = vegetal).

Tot în această perioadă s-au descris marii nervi simpatici ce realizează legături, simpatii întreorganele interne pe care le inervează (gr. sympathes = simpatie). Deşi sistemul nervos vegetativ este separatla periferie de cel somatic, la nivelul formaţiunilor centrale, superioare, există o strânsă legătură între

funcţiile vegetative şi cele somatice. Sistemul nervos vegetativ inervează muşchii netezi ai organelor interne,vasele sanguine, muşhiul cardiac şi glandele.Există, totuşi, unele diferenţe structurale între sistemul nervos vegetativ şi cel somatic. Neuronii

efectori ai sistemului nervos somatic se găsesc numai în sistemul nervos central (în coarnele ventrale alemăduvei spinării sau în nucleii motori ai nervilor cranieni), în timp ce neuronii sistemului nervos vegetativ,care îşi trimit axonii la efectori, sunt situaţi în ganglionii nervoşi dispuşi extranevraxial.

O altă caracteristică este şi aceea că fibrele vegetative se termină la nivelul organelor interne subformă de terminaţiuni libere, deci nu găsim acele formaţiuni speciale (plăcile neuromusculare) de laterminaţia nervilor somatici.

Sub aspect funcţional, secţionarea nervilor vegetativi efectori nu produce paralizia muşchilor netezisau suprimareas ecreţiilor glandulare. O altă deosebire constă în modalitatea de transmitere a impulsului

nervos la efector. Aplicarea unui excitant pe un nerv efector somatic determină apariţia unui singur potenţialde acţiune şi contracţia muşchiului.Dacă aplicăm, însă, un stimul pe un nerv efector vegetativ, apare un singur potenţial de acţiune, dar 

electromiograma prezintă o serie de deflexiuni asincrone ce se menţin mai mult timp, răspunsul fiind deci,de lungă durată. Acest aspect ne sugerează faptul că fibrele vegetative îşi exercită acţiunea prin intermediulunor substanţe chimice a căror efect continuă şi după încetarea excitării lor.

Sistemul nervos vegetativ este constituit dintr-o porţiune centrală şi alta periferică.-Porţiunea centrală cuprinde centrii nervoşi vegetativi situaţi în măduva spinării, trunchiul

cerebral, diencefal şi scoarţa cerebrală. În scoarţa cerebrală există centrii vegetativi în ariile 13, 14, 24, 25,32, de pe feţele inferioare şi interne a lobilor frontali, precum şi în hipocamp. Stimularea electrică a ariilor 24, 25, determină o rărire a bătăilor inimii, efecte respiratorii, piloerecţie, dilatarea pupilei, modificări

tensionale. Stimularea ariilor 13, 14 poate opri mişcările respiratorii, modifică presiunea sângelui şimişcările gastrointestinale.Dintre centrii vegetativi subcorticali cel mai important este hipotalamusul, care prezintă legături

strânse cu hipocampul prin intermediul talamusului şi al trigonului cerebral. De asemeni, legături întrescoarţa cerebrală şi hipotalamus se realizează prin intermediul corpilor striaţi. Activitatea hipotalamusuluieste controlată de scoarţa cerebrală, iar la rândul său, hipotalamusul constituie principalul centru subcorticalde reglare a activităţii simpatice şi parasimpatice.

Centrii vegetativi de la nivelul măduvei spinării şi al trunchiului cerebral sunt consideraţi centriivegetativi inferiori.

-Porţiunea periferică este situată în afara sistemului nervos centrală, fiind reprezentată pringanglionii vegetativi şi fibre nervoase vegetative.

Ganglionii vegetativi au diferite dispoziţii: unii sunt situaţi de o parte şi de alta a coloaneivertebrale - ganglionii paravertebrali sau laterovertebrali; alţii sunt aşezaţi în faţa coloanei vertebralenumiţi ganglioni prevertebrali sau previscerali; alţii sunt dispuşi în pereţii viscerelor şi sunt numiţi ganglioni intramurali.

Fibrele nervoase vegetative sunt alcătuite din fibre senzitive şi motorii. Fibrele motorii, la rândullor, sunt preganglionare şi postganglionare (amielinice).Arcul reflex vegetativ reprezintă unitatea elementară în mecanismul de funcţionare a sistemului nervosvegetativ şi este format dintr-o cale aferentă, un centru nervos şi o cale eferentă.

Page 13: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 13/24

Structura arculuireflex vegetativ simpatic

Funcţiile sistemului simpaticSistemul simpatic exercită multiple funcţii asupra diferitelor organe; aceste funcţii sunt redate

succint în tabelul alăturat.

Organul inervat Efectele stimulăriisimpaticului

Efectele stimulăriiparasimpaticului

Fibrele musculare Contracţie cu dilatarea Nu este inervat

Page 14: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 14/24

Organul inervat Efectele stimulăriisimpaticului

Efectele stimulăriiparasimpaticului

radiare din iris pupilei (midriază)Fibrele muscularecirculare din iris

 – Contracţie cu micşorarea pupilei (mioză)

Muşchiul corpuluiciliar  Contracţia fibrelor radiareAcomodare pentruvederea la distanţă

Contracţia fibrelor circulareAcomodare pentru vederea deaproape

Glande lacrimare şiconjunctiva

Vasoconstricţie Vasodilataţie şi secreţie

Glandele salivare VasoconstricţieSecreţie de salivăvâscoasă bogată înmucină

VasodilataţieSecreţie apoasă abundentă

Bronhii Vasoconstricţie

Bronhodilataţie

Bronhoconstricţie

Stimularea glandelor mucoaseInimă şi arterecoronare

Creşterea forţei decontracţie şi a frecvenţeicardiace a miocarduluiDilatarea vaselor coronare

Scăderea frecvenţei cardiaceScurtarea perioadei refractareCoronaroconstricţie

Stomac şi intestin Scăderea tonusului şi amotilităţiiContracţia sfincterlor 

Creşterea tonusului şi amotilităţiiRelaxarea sfinctelor Stimularea secreţiei

Depozitele de lipide Eliberarea de acizi graşi

liberi în sânge

 – 

Ficatul Glicogenoliză –  Căile biliareextrahepatice

ContracţieCreşterea fluxului biliar 

Scăderea fluxului biliar 

Splină Contracţie –  Pancreas – Creşterea secreţiei endocrine

şi exocrineVezica urinară Relaxarea muşchiului

detrusor Contracţia sfincteruluivezical intern

Contracţia muşchiului detrusor Relaxarea sfincterului vezicalintern

Uretra Creşterea tonusului şi amotilităţii

 – 

Medulosuprarenala Secreţie de noradrenalinăşi adrenalină

 – 

Vezicule seminale Contracţia sfincteruluivezical intern

 – 

Glandele sudoripare Secreţie –  Muşchii pilomotori Contracţie –  Vasele pielii Vasoconstricţie Vasodilataţie în unele zoneVasele muşchilor Vasodilataţie –  

Page 15: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 15/24

Organul inervat Efectele stimulăriisimpaticului

Efectele stimulăriiparasimpaticului

Vasele creierului Vasoconstricţie –  

Sistemul nervos parasimpaticLa fel ca şi cel simpatic este format dintr-o porţiune centrală şi alta periferică

Structura arcului reflex parasimpatic sacrat

Funcţiile sistemului parasimpaticCa şi simpaticul, sistemul nervos parasimpatic are funcţii motoare, secretoare şi trofice.

Parasimpaticul inervează musculatura netedă, cardiacă şi glandele. Acţiunea sa este opusă celei simpatice.Produce, de obicei, vasodilataţie la nivelul organelor pe care le inervează, dar efectele vasodilatatorii şimotoare sunt, de obicei, foarte localizate.

Page 16: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 16/24

Acţiunile segmentului parasimpatic sunt mai discrete şi mai difuze comparativ cu cele simpatice.Efectele parasimpatice au un caracter mai localizat şi de refacere. Aşa de exemplu, asupra inimii are ca efectscăderea frecvenţei cardiace şi a puterei de refacere, protejând inima de effort şi de un consum prea mare deenergie; constricţia pupilei (mioză) protejează ochiul de o lumină prea intensă, care ar fi dăunătoare.

Efectele generale ale parasimpaticului sunt de a favoriza digestia, asimilaţia, somnul. Datorită

efectului excitator asupra aparatului digestiv, prin stimularea secreţiei glandelor digestive şi a intensificăriimotilităţii digestive, parasimpaticul este socotit ca fiind un sistem anabolic, în opoziţie cu simpaticul careeste predominant catabolic.

Acţiunea sistemului nervos parasimpatic asupra diferitelor organe a fost deja prezentată schematicanterior, în tabel, împreună cu acţiunea simpaticului. Mediatorul chimic parasimpatic este acetilcolina, cedetermină depolarizarea membranelor organelor efectoare pentru care parasimpaticul are acţiune excitatoareşi hiperpolarizarea membranelor organelor efectoare, asupra cărora are un efect inhibitor. Efectulacetilcolinei este rapid, de scurtă durată, strict localizat, deoarece ea este foarte repede descompusă de oenzimă – colinesteraza.

Rezultatul activităţii sistemului nervos vegetativ este menţinerea constantelor funcţionale ale

organismului, a homeostaziei. Menţinearea în limite fiziologice a constantelor lichidelor mediului intern, atemperaturii lor, se realizează prin intermediul sistemului nervos vegetativ care acţionează asupra circulaţiei,respiraţiei, aparatului glandular. De exemplu, la menţinerea unui anumit nivel a glicemiei intervine ficatul, pancreasul, medulosuprarenala, glande ce se găsesc sub controlul sistemului nervos vegetativ.

Între sistemul nervos vegetativ şi cel al vieţii de relaţie există o strânsă interdependenţă anatomicăşi funcţională. Cele două sisteme se influenţează reciproc, contribuind în felul acesta, la realizarea adaptăriifuncţiilor organelor interne la condiţiile variabile ale mediului intern şi extern.

Substanţa reticulată a trunchiului cerebral, pe lângă funcţiile sale de reglare a sistemelor somatomotorii, mai îndeplineşte şi importante funcţii vegetative; aici sunt situaţi o serie de centri: respirator,al deglutiţiei, al masticaţiei, al vomei, al motricităţii vaselor sanguine etc. Toţi aceşti centri integrează reacţiifoarte complexe somatice şi vegetative. În declanşarea acestor efecte somatice şi vegetative, în urma

activării formaţiei reticulate, un rol deosebit îl are secreţia de adrenalină al cărei efect este stimulativ asuprasubstanţei reticulate.

SISTEMUL ENDOCRIN

Glandele endocrine sunt:1. HIPOFIZA2. EPIFIZA3. TIROIDA4. PARATIROIDELE5. TIMUSUL6. PANCREASUL7. SUPRARENALELE

Page 17: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 17/24

8. OVARELE9. TESTICULELE

Sistemul endocrin este alcatuit din totaliatea glandelor endocrine, ai caror produşi de secreţieHORMONII=mesageri chimici sunt eliberati direct in sange sau limfa care ii transporta la celulele sau

organele tintaunde se fixeaza de receptorii specifici din membranele celulare.Din punct de vedere chimic, hormonii se clasifica in:- CATECOLAMINE:adrenalina(epinefrina) si noradrenalina(norepinefrina).- POLIPEPTIDE si GLICOPROTEINE: hormonul antiduretic, insulina si hormonul tirostimulant- STEROIZI: cortizolul, testosteronul

I. HIPOFIZA=GLANDA PITUITARAE situata la baza encefalului, inapoia chiasmei optice, in saua turceasca. Are forma si marimeaunui bob de fasole, cantarind cca 0,5 g.E formata din :

1. corp neuronal2. axonii neuronilor secretori3. eminenta mediana4. tija pituitara5. lob posterior= neurohipofiza6. lob intermediar 7. lob anterior=adenohipofiza8. capilare9. artera hipofizara superioara

A. ADENOHIPOFIZA reprezinta 75% din masa hipofizei.

Parenchimul glandular are cellule ce secreta hormonii: somatotrop STH, tireotrop TSH,corticotrop ACTH, gonadotrop (FSH- foliculostimulant, LH- luteinizant), prolactina.Prin hormonii tropi TSH, ACTH, FSH, LH si netropi STH si prolactina , adenohipofiza participa la reglarea umorala(prin sange) a secretiei glandelor tiroida, corticosuprarenale sisexuale, prin mecanismul de feedback. Activitatea adenohipofizei e controlata si coordonata decatre hipotalamus prin intermediul unor neurohormoni care ajung la adenohipofiza prinSISTEMUL VASCULAR PORT-HIPOFIZAR.

STH- somatotropina= hormonul de crestere este secretat de celulele acidofile.

PROCESE:- cresterea tesuturilor moi si a oaselor in grosime si in lungime.- metabolismul intermediar MOD DE ACTIUNE:

- stimuleaza biosinteza proteinelorla nivel cellular - creste glicemia- mobilizeaza acizii grasi din depozite

CONTROL/REGLARE-secretia este controlata de hipotalamus prin 2 neurohormoni: unul cu rol inhibitor si unul cu rolstimulator 

Page 18: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 18/24

- alti factori stimulatori sunt:hipoglicemia, starile de stress, somnul.  HORMONII TROPI

TSH(tireotropina) e secretat de celulele bazofileACTH(corticotropina) e secertat de celulele bazofileFSH(hormonul foliculostimulant) e secretat de celulele bazofile

LH(hormonul luteinizat) e secretat de celulele bazofile

PROCESE INFLUENŢATE- stimuleaza secretia tiroidiana TSH- stimuleaza secretia corticosuprarenalei ACTH- stimuleaza secretia gonoadelor FSH

CONTROL/REGLARE- secretia este controlata prin mecanism nervos de catre hipotalamus, printr-un hormon eliberator de

tireotropina(TRH), si prin mecanism umoral de feed-back negativ declansat de concentratii crescutede hormoni tiroidieni asupra adenohipofizei. TSH

- secretia este controlata prin mecanism nervos de catre hipotalamus, printr-un hormon eliberator decorticotropina CRH si prin mecanism umoral feed-back negativ declansat de concentratii crescuteale hormonilor corticosuprarenalei asupra adenohipofizei. ACTH

- secretia este controlata prin mecanism nervos de catre hipotalamus, prin hormonul eliberator degonadotropine(GNRH) si prin mecanism umoral de feed-back negativ declansat de concentratiicrescute ale hormonilor sexuali asupra adenohipofizei. FSH

PROLACTINA e hormonul mamotrop secretat de celulele acidofile.PROCESE INFLUENŢATE- la femeie stimuleaza dezvoltarea glandelor mamare si mentine secretia lactate.- la barbate, efectul nu este cunoscut.MOD DE ACTIUNE- inhiba actiunea FSH de stimulare a maturarii foliculilor ovarieni in perioada alaptarii.CONTROL/REGARE

Page 19: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 19/24

- secretia este controlata de hipotalamus prin 2 neurohormoni: unul cu rol stimulator si altul cu rolinhibitor.

- alti factori stimulatori sunt: efortul fizic, stresul, somnul, graviditatea.B. LOBUL INTERMEDIAR HIPOFIZIAR 

Reprezinta 2% din masa hipofizei si are forma unei lame epitelialecare, la adult adera strans la

neurohipofiza, motiv pentru care este greu de delimitat.Secreta hormonul melanocitostimulator MSH care stimuleaza secretia de melanina= pigment ce da culoare pielii si parului. Acest hormone se pare ca intervine si in procesele de sinteza a rodopsinei. 

C. NEUROHIPOFIZAReprezinta 15-25%din masa hipofizei si e formata din lobul posterior hipofizar si tractul hipotalamo-hipofizar(tract nervos).Cei doi hormoni antidiuretic ADH si ocitocina sunt secretati de nucleii anteriori ai hipotalamusului,transportati prin tractul hipotalamo-hipofizar in lobul posterior si, de aici, eliberati in sange.ADH(hormonul antidiuretic sau vasopresina)PROCESE INFLUENŢATE:

- conservarea apei in organism

MOD DE ACŢIUNE- creste permeabilitatea pentru apa a celulelor din peretii tubilor contorti distali si colectori.- Creste volemia

OCITOCINA este un hormone peptidic cu 9 aminoaciziPROCESE INFLUENŢATE- eliminarea laptelui din glandele mamare- contractia musculaturii netede a uterului in timpul travaliului.MOD DE ACTIUNE- contractia celulelor mioepiteliale din peretii canalelor galactofore.

II. EPIFIZA( glanda pineala)Este situata intre tuberculii cvadrigemeni superiori si intra in componenta epitalamusului.Areconecxiuni cu epitalamusul, formand impreuna cu el un sistem neurosecretor EPITALAMO-EPIFIZAR .Contine cellule gliale si fibre vegetative simpatice.Celulele gliale secreta MELATONINA, un hormon cu rol in dezvoltarea si cresterea organismului,in metabolismul mineral,protidic si glucidic, in inhibarea dezvoltarii sexuale precoce.Epifiza are legaturi stranse cu retina. Stimulii luminosi produc, prin intermediul nervilor simpatico, oreducere a secretiei de melatonina. In intuneric, secretia de melatonina creste, franand functia

gonoadelor.

 

Page 20: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 20/24

III. TIROIDAEste cea mai mare glanda cu secretie interna a organismului. Poarta numele dupa cartilajul neperechelaringian in dreptul caruia se afla. Cantareste 30 g. E localizata in fata anterioara a gatului intr-o capsulafibroasa numita loja tiroidei.Este formata din 2 lobi laterali uniti intre ei prin istmul tiroidian.

Tesutul secretor e format din celule epiteliale organizate in foliclui. Acestia sunt formatiuni veziculoasecontinute in stroma conjunctivo-vasculara a glandei. In interiorul foliculilor tiroidieni se afla un materialomogen, vascos numit COLOID cu rolul de a depozita hormonii.Coloidul contine TIREOGLOBULINA, forma de deposit a hormonilor tiroidieni.Tiroida este formata din:

1. celule foliculare2. coloid3. foliculi

Tireoglobulina=proteina sintetizata de celulele foliculare al carei constituient principal este aminoacidulTIROZINA.Glanda tiroida prezinta o vascularizatie farte bogata.

Secreta TIROXINA, TRIIODOTIRONINA si CALCITONINA.Primii doisunt considerati adevaratii hormoni tiroidieni.TIROXINA, TRIIODOTIRONINAPROCESE INFLUENŢATE:

- cresterea si dezvoltarea organisului si a creierului la copiiMOD DE ACTIUNE

- influenteaza diferentierea neuronilor, formarea tecii de mielina si a sinapselor, precumsi dezvoltareagonoadelor in timpul vietii intrauterine.

- Produc iritabilitate si neliniste

CALCITONINA

- mentine echilibrul fosfocalcic.- la nivelul oaselor, inhiba activitatea osteolitica si formarea osteoclastelor - stimuleaza osteogeneza la organismele tinere- scade calcemia

IV. GLANDELE PARATIROIDESunt 4 glande mici situate cate doua pe fata posterioara a lobilor tiroidieni in afara capsuleiacesteia.Sunt constituite dintr-o stroma conjnctiva bogat vascularizata si inervata si din parenchimorganizat in cordoane celulare anastomozate.Secreta PARATHORMONUL PTH cu rol esenţial alaturi de calcitonina in mentinerea

echilibrului fosfocalcic, asigurand cresterea si dezvoltarea normala a scheletului cu fixareaadecvata a calciului in oase.

V. TIMUSULAre rol de glanda endocrina in prima parte a ontogenezei pana la pubertate.Este o glanda cu structura mixta de epiteliu secretor si organ limfatic.Are localizare retrosternala.La pubertate involueaza fara a disparea complet.

Page 21: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 21/24

Este invelt intr-o capsula conjunctiva din care pleaca septuri care il impart in lobuli.. Fiecarelobul e format din foliculi.

Foliculul timic prezinta 2 zone:  zona corticala e formata din timocite care provin din celulele primordiale hematopoietice dinmaduva osoasa. Timocitele migreaza din timus in organele limfoide periferice.

  zona medulara contine corpusculi Hassal formati din cellule turtite dispuse ca foitele de ceapa.Timusul indeplineste 2 fc importante:1. LIMFOPOIEZA=formarea limfocitelor T care au rol in imunitate2. ORGAN ENDOCRINsecreta TIMOCRESCINA care are un rol important in metabolismul

calciului, in controlul cresterii scheletului si in dezvoltarea organelor sexuale.

VI. GLANDA SUPRARENALAE situata la polul superior al rinichiului fiind formata dintr-o regiune corticala si una medulara, diferite din

 pc de vedere embriologic, anatomic si functional.

A. CORTICOSUPRARENALA secreta hormonii corticosteroizi derivati din cholesterol denatura lipidica.

Rolul hormonilor steroizi este vital.In functie de actiunea principala exercitata de acesti hormoni, ei sunt impartiti in 3 grupe:

1. mineralocorticoizireprezentantul principal este ALDOSTERONUL,mai esteCORTICOSTERONUL. Sunt secretati de zona glomerulara.

2. glucocorticoizireprezentati in special de CORTIZON siHIDROCORTIZON(CORTIZOL). Sunt secretati in zona fasciculara.

3. hormoni sexuali sunt reprezentati de ANDROGENI, asemanatori celor secretati de

testicul. Mai sunt hormonii ESTROGENI, PROGESTERON.Sunt secretati in zona reticulara.ALDOSTERONUL intervine in metabolismul apei si electrolitilor mentinand echilibrul Na, K. Actioneazarapid, salvad viata.In caz de hipersecretie, produce boala lui Conn caracterizata prin cresterea masei sangelui circulant sihipertensiune arteriala.In caz de hiposecretie apare boala Addison care se caracterizeaza prin pierdere de sare si apa, urmata dehipotensiune si adinamie=scaderea capacitatii de efort.GLUCOCORTICOIZII au efecte:

- metabolice:cresc eliminarile de azot, produc hiperglicemie, cresc lipemia si stimuleaza catabolismul proteic.

- Sangvine: cresc nr. De elemente figurate.- Digestive: scad absorbtia de lipide, cresc secretia de HCI si pepsinogen.- Renale:scad permeabilitatea tubilor distali pt apa stimuland eliminarea excesului de apa, cresc

filtrarea glomerulara.- Nervoase: cresc sensibilitatea la stimuli olfactivi si gustative, induc modificari ale

EEG( electroencefalogramei) si iritabilitatea, scad puterea de concentrare.HORMONII SEXUALI sunt secretati in cantitati foarte mici si au actiuni asemanatoare cu ceisecretati de gonade.Impreuna cu acestia contribuie la aparitia si dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la pubertate.

Page 22: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 22/24

B . MEDULOSUPRARENALA Reprezinta portiunea medulara a glandei suprarenale.Este considerata un ganglion simpatic de dimensiuni mari, deoarece contine neuroni postganglionarisimpatici care si-au pierdut axonii si secreta hormoni: ADRENALINA(EPINEFRINA) 80% si NORADRENALINA(NOREPINEFRINA) 20%.

Hormonii secretati de medulara se numesc CATECOLAMINE.Cei doi hormoni au efecte multiple in organism.ADRENALINAMod de actiune:1. la nivelul sistemului nervos:

- stimuleaza SRAA determinand o stare de alerta corticala, anxietate si frica.2. la nivelul sistemului cardiovascular:

- creste forta de contractie a miocardului, frecventa cardiaca si viteza de conducere a sangelui- produce vasodilatatia vaselor coronare, pulmonare si a celor din muschii scheletici- produce vasodilatatia usoara a vaselor gastrointestinale

3. la nivelul musculaturii netede viscerale:

- relaxeaza musculature tractului digestiv, a bronhiilor si a vezicii urinare- produce contractia splinei, a muschilor erectori ai firelor de par, a muschilor dilatatori ai pupilei4. in metabolism:

- hiperglicemie, glicogenoliza hepatica si musculara

NORADRENALINA1. la nivelul sistemului nervos:- aceleasi efecte, dar mai reduse2. la nivelul sistemului cardiovascular:- efecte similare dar mai reduse- vasocontractie usoara

3. la nivelul musculaturii netede viscerale:- aceleasi efecte, dar attenuate4. in metabolism:- acelesi efecte, dar attenuate

VII. PANCREASUL ENDOCRINEste implicat in controlul metabolismului intermediar al glucidelor, lipidelor, proteinelor prinhormonii secretati si consta din insulele de cellule endocrine INSULELE LANGERHANS.Acestea contin mai multe tipuri de cellule secretorii:

- celulele A 20%secreta glucagon

- celulele B 60-70%secreta insulina. Ele sunt dispuse in interiorul insulelor.- celulele D 10%secreta somatostatin- celulele Fsecreta polipeptidul pancreaticINSULINA este un hormon proteic ce contine 51 de aminoacizi fiind secretata sub forma unor  precursori prin a caror transformari succesive rezulta insulina ce se depoziteaza la nivelul granulelor dincelulele B.Mod de actiune:1. la nivelul ficatului are rol hipoglicemiat si stimuleaza sinteza de proteine si lipide.2. la nivelul tesutului adipos stimuleaza patrunderea glucozei.

Page 23: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 23/24

Hipersecretie:1. se caracterizeaza prin hipoglicemie, care afecteaza in special SNC (mare consummator de glucoza),

mergand pana la instalarea comei(pierderea starii de constienta).Hiposecretie:1. duce la aparitia DIABETULUI ZAHARAT, caracterizat prin: hiperglicemie, glicozurie(eliminarea

glucozei prin urina), poliurie(eliminarea unor cant. crescute de urina), polifagie(ingerarea unor cant.mari de alimente), polidipsie(ingestia de cant. f. mari de lichide), scaderea in greutate.Control/ReglareReglarea secretiei de insulina se face prin doua mecanisme:- UMORAL(mecanismul principal) se realizeaza prin feedback: cresterea concentratiei de glucoza

sangvina mareste secretia de insulina, iar insulina determina transportul glucozei in ficat, muschi,diverse cellule.

- NERVOS(mecanismul secundar) este declansat de variatii ale glicemiei care stimuleazachemoreceptorii din sistemul vascular.

Acestia transmit impulsuri la centrii glicoreglarii din hipotalamus, de unde pornesc comenzi spre centrii parasimpatici ce stimuleaza secretia de insulina.

- secretia de insulina este reglata si de alti hormon cum ar fi: *adrenalina si noradrenalinao inhiba*secretina, colecistokinina, gastrina, glucagonulo stimuleaza*STH, cortizolul, progesteronul si estrogeniicresc secretia de insulina

 GLUCAGONUL este un hormon proteic format din 29 de aminoacizi ce secreta si el sub forma unor  precursori.

Efectele sale se exercita asupra:1. metabolismului glucidic:- stimuleaza glicogenoliza la nivel hepatic- stimuleaza glucogeneza hepatica- creste extragerea aminoacizilor din sange de catre hepatocite

2. metabolismul lipidic:- efect lipolitic si determina cresterea nivelului plasmatic al acizilor grasi si glicogerolului- este essential in cetogeneza() datorita oxidarii acizilor grasi3. metabolismul proteic- efect proteolitic la nivel hepatic- efect antianabolic prin inhibarea sintezei proteice

BIBLIOGRAFIE1. Guyton Arthur G. "Fiziologie" , Ed. Medicală, Bucureşti, 1996

2. Hăulică I. "Fiziologie umană" , Ed. Medicală, Bucureşti, 19963. Mişcalencu D., Maxim Gh. şi colab. "Anatomia omului" , Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1983

4. Mogoş Gh., Ianculescu A. "Compendiu de anatomie şi fiziologie" , Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 19735. Voiculescu I.C., Petricu I.C. "Anatomia şi fiziologia omului" , Bucureşti, 1971

Page 24: Biologie (Sistemul Nervos)

5/14/2018 Biologie (Sistemul Nervos) - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/biologie-sistemul-nervos-55a930e496325 24/24