SISTEMUL MONETAR EUROPEAN II

Realizator: Specializarea: Finanţe-Bănci

Grupa: 1

Anul universitar 2014-2015

• Adoptarea Sistemului Monetar European II

In anul 1997, în luna iunie, în cadrul Consiliului de la Amsterdam s-a luat hotărârea de a se continua funcţionarea mecansimului cursurilor fixe şi după apariţia monedei euro pentru a se păstra legătura dintre monedele ţărilor Uniunii Europene care nu fac parte din zona euro şi moneda euro şi astfel de a le permite intrarea în zona euro la un moment dat. Marja de fluctuaţie de +/- 15% faţă de paritate a fost păstrata şi în cadrul SME II.Astfel, ţările sunt obligate să urmărească o anumită marjă de fluctuaţie numai faţă de moneda euro şi nu mai sunt obligate să urmărească şi faţă de celelalte monede din sistem.

Asadar, la 1 ianuarie 1999, odată cu apariţia monedei euro, SME I a fost înlocuit cu SME II. Orice ţară care dorea şi care nu era membră a zonei euro, putea adopta acest nou mecanism, în special făcându-se referire la ţările care au beneficiat de clauza opting-out, şi anume Marea Britanie şi Danemarca.

Odată cu apariţia monedei euro şi transformarea mecanismului ratelor de schimb I în mecanismul ratelor de schimb II, au luat parte două monede, şi anume:

• Coroana daneză, cu o marjă de fluctuaţie de +/- 2,25% faţă de paritatea de 7,46038 DKK/EUR

• Drahma grecească, cu marjă de fluctuaţie de +/-15% faţă de paritatea de 340,750 GRD/EUR. Ulterior, la 1 ianuarie 2001, Grecia a intrat în zona euro.

II. Caracteristici ale Sistemului Monetar European II

II.1 Etapele creării SME II

Integrarea monetară europeană finalizată prin introducerea monedei euro a avut la bază planul Delors, elaborat sub îndrumarea preşedintelui Comisiei Europene din acel moment, Jacques Delors şi publicat de către Comisia Europeana în 1989.

Prin Tratatul de la Maastricht, adoptat de Consiliul European la 10 decembrie 1991, semnat la 7 februarie 1992. intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, după aprobarea de catre cele 12 parlamente naţionale ale statelor membre CEE, s-a stabilit faptul că Uniunea Economică şi Monetară va fi creată în trei etape.

La data de 1 iulie 1990, a început prima etapă a Uniunii Economice şi Monetare (UEM). Aceasta s-a caracterizat în principal prin eliminarea barierelor interne din calea liberei circulaţii a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor în interiorul UE. De asemenea, prima etapă a presupus şi:

• cooperarea ţărilor UE în domeniul economic, monetar şi fiscal

• dezvoltarea coordonării politicilor economice (fixarea unor orientari cantitative pe termen mediu în planul policticilor bugetare naţionale,concertarea politicilor bugetare)

• pregătirea convergenţei economiilor naţionale prin măsuri corespunzatoare

Etapa a doua s-a desfaşurat de la 2 ianuarie 1994 pană în decembrie 1998 şi a cuprins:

• înfiinţarea Institutului Monetar European, precursorul Bancii Centrale Europene

• asigurarea independenţei progresive a băncilor centrale naţionale

• măsuri pentru intărirea politicii de concurenţă,

• măsuri pentru lărgirea regulii majorităţii în privinta deciziilor de orientare a politicilor economice şi a regulilor referitoare la amploarea deficitelor bugetare

• urmărirea indeplinirii criteriilor de convergenţă pe plan economic pentru trecerea la moneda euro

Etapa a treia a trebuit iniţial să se desfăşoarea între 1 ianuarie 1997 şi 31 decembrie 1998, dar a fost decalată. Astfel, în cadrul Consiliului European de la Madrid la 16 decembrie 1995, s-a hotarât ca etapa a treia a Uniunii Economice şi Monetare să înceapă la 1 ianuarie 1999 şi s-a finalizat în 2002.Aceasta a presupus:

• intrarea Băncii Centrale Europene în funcţiune

• introducerea monedei unice EURO in calitate de monedă de cont şi de rezervă

• fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb pentru monedele provenind din cele 11 state membre participante la EURO

• definitivarea politicii monetare comune pentru viitoarea zonă euro

II.2 Principii şi funcţionare

1.Moneda unică EURO

Trecerea de la ECU la moneda unică EURO a presupus anumite dispoziţii stabilite în cadrul Cosiliului Uniunii Europene la 16 iunie 1997. Acestea au fost:

• de la data de 1 ianuarie 1999 toate referirile la moneda ECU din contracte şi din alte instrumente juridice erau înlocuite cu referiri la euro, utilizandu-se raportul de 1:1 pentru conversie;

• continuitatea contractelor denominate în monedele naţionale ale ţărilor membre participante la euro

• trebuiau respectate regulile de rotunjire stabilite la exprimarea preţurilor în noua monedă şi era stabilit gradul de precizie folosit la determinarea raporturilor fixe de schimb între monedele ţărilor din viitoarea uniune monetară şi euro, ce urmau să intre în vigoare la

data de 1 ianuarie 1999.

Denumirea de euro pentru moneda unică s-a stabilit în cadrul Consiliului European de la Madrid din 15-16 decembrie 1995.

La 15 iulie 1997 s-a stabilit utilizarea prescurtării oficiale “EUR” şi alegerea caracterului “€ ” ca şi simbol.De asemenea, în acelaş an au fost definitivate denominările şi specificaţiile tehnice ale monedei euro.

Introducerea monedei euro a avut loc în trei etape, şi anume:

• Prima etapă s-a desfăşurat între 2 mai 1998 si 1 ianuarie 1999 şi a debutat cu reunirea Cosiliului European de la Bruxelles, unde au fost selectate doar ţările care îndeplineau criteriile de convergenţă. Astfel, 11 ţari din 15 au trecut mai departe la faza a doua şi anume:Belgia, Franta, Italia, Germania, Luxemburg, Olanda, Austria, Finlanda, Irlanda, Spania si Portugalia. Marea Britanie, Seudia si Danemarca desi indeplineau şi ele criteriile de convergenţă, au preferat să rămană în afara zonei euro.Grecia nu se încadra in acel moment in restrictiile impuse pt accederea la zona euro dar şi-ar fi dorit.Ea s-a alaturat celor 11 ţari la 1 ianuarie 2011.

Pe 1 iunie 1998 Banca Centrală Europeană a înlocuit Institul Monetar European şi s-au pregatit primele emisiuni de bancnote si monede euro.

• A doua etapă s-a desfăşurat între 1 ianuarie 1999 şi 31 decembrie 2001 şi în această perioadă moneda euro a existat doar ca monedă de cont. Cursurile de schimb irevocabile dintre monedele naţionale ale ţarilor membre ale Uniunii Monetare şi Economice şi euro au intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 1999 iar Banca Centrală Europeană a stabilit parităţile oficiale pentru cele 11 monede europene în raport cu euro, iar de la 1 ianuarie 2001 şi pentru Grecia.

• A treia etapă trebuia sa se desfaşoare între 1 ianuarie 2002 si 1 iulie 2002 dar s-a redus ulterior pana la 28 februarie 2002. In aceasta perioadă au aparut bancnotele şi monedele euro iar banii naţionali au disparut din circulaţie. Acest proces s-a derulat conform unui calendar prestabilit.

De la 1 martie 2002, moneda unică a ramas singurul mijloc de plată legal în toate cele 12 ţări ale zonei euro iniţiale.

2.Mecanismul ratei de schimb II

Din 1999, dupa adoptarea monedei euro s-a lansat un al doilea mecanism al ratei de schimb, numit Mecanismul ratei de schimb II. In cadrul acestui mecanism, sistemul bilateral a înlocuit sistemul multilateral prin care fiecare moneda participantă are definită o paritate centrală în raport cu moneda euro.

In cadrul acestui mecanism este permisă intervenţia băncilor centrale ale statelor membre şi a

Băncii Centrale Europene, atunci cand cursul de schimb depăşeşte marja de fluctuaţie de +/- 15% faţă de cursul central. Din Mecanismul ratei de schimb II fac parte statele membre ale zonei euro si Danemarca care a optat pentru o marjă de fluctuaţie de +/- 2,25%.

Avantajele funcţionării Mecanismului ratei de schimb II au fost:

• Creşterea stabilităţii mediului financiar

• Impunerea disciplinei financiare în lupta impotriva inflaţiei

• Alocarea mai eficientă a resurselor

• Stimularea sectoarelor manufacturiere

• Stimularea creşterii comerţului

Dezavantajele MRS II au fost:

• Capacitatea limitată a guvernelor de a menţine valorea monedelor naţionale prin intervenţii guvernamentale

• Pierderea suveranităţii monetare asupra economiilor naţionale

• Scăderea independenţei băncilor centrale de stabilire a polictilor monetare

3.BCE, SEBC si Eurosistemul

Pe 1 iunie 1998 Banca Centrală Europeană a înlocuit Institul Monetar European şi este responsabilă de conducerea politicii monetare in zona euro.

Eurosistemul, alcătuit din Banca Centrală Europeană şi Băncile Centrale ale statelor membre ale zonei euro reprezintă autoritatea monetară a zonei euro si are ca obiectiv mentinerea stabiliăţii preţurilor si protejarea valorii monedei unice euro precum si promovarea integrării financiare la nivel European.

SEBC este format din Banca Centrală Europeană şi Bancile Centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene care nu fac parte din zona euro.

Banca Centrală Europeană are rol în:

• Definirea politicilor la nivelul Eurosistemului

• Emisiunea monetară

• Asigurarea cooperării monetare eurepene şi internaţionale

• Coordonează gestionarea rezervelor valutare la nivelul Eurosistemului

• Stabilirea operaţiunilor de politică monetară la nivelul Eurosistemului

II.3 Obiectivele Sistemului Monetar European II

Obiectivele Sistemului Monetar European II au fost:

• Formarea pieţei unice în urma eliminării incertitudinilor şi a costurilor rezultate din schimburile de monede, precum şi asigurarea unei comparabilităţi a preţurilor şi a costurilor produselor din spaţiul european

• Susţinerea creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă

• Stimularea concurenţei între ţarile membre

• Stimularea integrării economice şi financiare

II.4. Statele membre ale Sistemului Monetar European II

In prezent doar 18 ţări din Uniunea Europeană fac parte din zona Euro.Primele care au îndeplinit criteriile de convergenţă şi au adoptat moneda euro au fost cele 11 state membre din 15 si anume: Belgia, Italia, Franţa, Germania, Olanda, Luxemburg, Austria, Finalanda, Irlanda, Spania şi Portugalia. La 1 ianuarie 2001 celor 11 tari li s-a alăturat si Grecia.

Urmatoarele tări care au aderat la zona euro pană in prezent sunt:

• Slovenia la data de 1 ianuarie 2007 a aderat la zona euro devenind astfel cel de-al treisprezecelea membru al zonei euro

• Cipru a aderat la zona euro la data de 1 ianuarie 2008, devenind astfel al paisprezecelea membru al zonei euro

• Malta a devenit al cincisprezecelea stat membru al zonei euro, aderand la data de 1 ianuarie 2008

• Slovacia a devenit cel de-al saisprezecelea stat mebru al zonei euro, aderand la data de 1 ianuarie 2009

• Din 1 ianuarie 2011 Estonia a devenit cel de-al saptespezecelea stat membru al zonei euro

• Ultimul membru intrat în zona euro este Letonia, acesta aderand pe data de 1 ianuarie 2014.

Următorul stat care va accede la zona euro este Lituania, care va adera pe data de 1 ianuarie 2015.

III.Criteriile de convergenţă ale Sistemului Monetar European II

Tările membre ale Uniunii Europene au urmărit şi îndeplinirea unor criterii de convergenţă

stabilite in cadrul Tratatului de la Maastricht. Criteriile de convergenţă care trebuie îndeplinite de orice stat membru care doreste să adere la zona euro sunt:

• Criteriul stabilităţii durabile a preturilor care presupune că orice stat membru trebuie să aibă o stabilitate durabilă a preţurilor în condiţiile in care rata inflaţiei nu trebuie sa depăşească -cu un an înainte de examinare- cu mai mult de 1,5% nivelul mediu al inflaţiei al primelor 3 state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor

• Criteriul de convergenţă a dobânzilor presupune ca rata dobânzii nominale pe termen lung la obligaţiunile de stat, să nu depăşească in ultimul an inaintea examinării, cu mai mult de 2% media ratelor dobânzilor la obligaţiunile pe pe termen lung a primelor 3 state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în ce priveşte stabilitatea preţurilor.

• Criteriul situatiei finantelor publice care presupune ca deficitul bugetar să nu depăşeasca mai mult de 3% din PIB iar datoria publică să nu depăşească 60% din PIB.

• Criteriul participării la mecanismul de cursuri fixe al SME care presupune ca moneda naţională sa fi facut parte dintr-un mecanism de cursuri fixe cel putin 2 ani înaintea examinării.

In afară de aceste criterii, numite şi criterii de convergenţă nominală, se urmăreşte şi independenţa băncilor centrale naţionale fată de guverne precum şi interzicerea finantării deficitului bugetar prin emisiune monetară.

4.Analiză comparativă între SME I şi SME II

• Sistemul Monetar European a avut ca şi componente moneda comună ECU, mecanismul de cursuri fixe şi componenta instituţională, Fondul European de Cooperare Monetara, în schimb Sistemul Monetar European II a avut ca şi componente moneda unică euro, mecanismul ratelor de schimb II si BCE.

• Sistemul Monetar European a presupus promovarea unor cursuri de schimb fluctuante între monedele ţărilor membre cu o marjă de fluctuaţie de +/- 2,25%, iar în cadrul Sistemul Monetar European II, ţările membre nu mai erau obligate sa urmărească o anumită marjă de fluctuaţie între ele ci numai fată de euro

• Sistemul Monetar European a presupus raportarea monedelor ţărilor participante la sistem la moneda comună ECU iar Sistemul Monetar European II la moneda unică euro

• Sistemul Monetar European a presupus asigurarea unui cadru de cooperare monetară între ţările membre participante la sistem, prin intermediul Fondului European de Cooperare Monetară iar Sistemul Monetar European II prin intermediul BCE.

• Ultima marjă de fluctuaţie în SME a fost de +/- 15% fată de paritate, iar la SME II a fost păstrată tot de +/- 15% dar fată de euro

• SME a presupus existenţa a două tipuri de intervenţii: intervenţii marginale, obligatorii şi intervenţii intramarginale, facultative, iar SME II a prespus doar intervenţia obligatorie a Băncilor Centrale ale statelor membre atunci cand marja de fluctuaţie depăşeşte +/-15%.

• Elementul central al SME a fost ECU care a fost o monedă de cont, o monedă coş, iar elemental central al SME II a fost moneda unică euro

• In cadrul SME, finanţarea pe termen foarte scurt se putea obţine prin FECOM, iar în cadrul SME II, finanţarea pe termen foarte scurt se poate obţine prin BCE.

BIBLIOGRAFIE

1.Vasile Cocriş,Elena Siriteanu, Alin Marius Andrieş, Activitatea bancarăşsi integrare monetară europeană, Editura UAIC, Iaşi, 2013

2.Suport de curs, Integrare financiar-monetară europeană,Editura UAIC, Iaşi, 2014/2015

3.Vasile Turliuc, Vasile Cocriş, Ovidiu Stoica, Monedă şi credit, Editura UAIC, Iaşi, 2013

4.Gheorghe M. Voinea, Suport de curs, Relaţii Valutar-Financiare Internaţionale,Iaşi 2014/2015

5. www.ecb.europa.eu

6. www.ier.ro

7. www.biblioteca-digitala.ase.ro