Cuprins:

1. Introducere în sistemul judiciar din Republica Moldova

2. Etapele reformei judiciare in Republica Moldova

3. Reforma Judiciară în Republica Moldova

4. Ultimele evolutii

5. Posibile solutii

6. Concluzii

Bibliografie

1. Introducere în sistemul judiciar din Republica Moldova

Pe parcursul ultimilor 10 ani am fost martori ai unor schimbari cu adevarat revolutionare in spatiul ex-sovietic, inclusiv si in Republica Moldova. Desi in urma prabusirii imperiului sovietic tara noastra si-a redobindit libertatea, tranzitia la o guvernare democratica a ramas nefinalizata. Pe parcursul ultimului an in sistemul judecatoresc au fost intreprinse masuri care submineaza independenta justitiei in stat. Toate modificarile in legislatie la acest capitol sunt insotite de lozinci propagandistice de ameliorare a reformei judiciare, de combatere a coruptiei, dar in esenta modificarile respective sunt subordonate totalmente intereselor celorlalte doua puteri: legislativa si executiva. Acest lucru il denota actiunile concrete ale actualei puteri care a desfasurat o epurare masiva, fara precedent a cadrelor din sistemul judecatoresc. O parte din judecatori au fost eliberati din functie ca persoane incomode pentru putere, fiind inlaturati din sistemul judecatoresc fara nici un motiv, fara nici o argumentare.In aceste conditii, cand se intreprind atacuri fatise asupra corpului judecatoresc, este inexplicabil comportamentul organului de autoadministrare judecatoreasca - cel al Consiliului Superior al Magistraturii - care isi cedeaza benevol altor puteri prerogativele consfintite de Constitutie si de legislatia in vigoare. In acelasi timp, Ministerul Justitiei se opune formarii Departamentului judecatoresc pe langa Consiliul Superior al Magistraturii, ceea ce inseamna ca Executivul nu doreste sa cedeze parghiile de influenta asupra sistemului judecatoresc. In fruntea Ministerului Justitiei sunt promovate persoane care nu au experienta de activitate in sistemul judiciar si care manifesta o agresivitate deschisa fata de corpul judecatoresc, fata de principiul de independenta a justitiei in stat.

2. Etapele reformei judiciare in Republica Moldova

Procesul reformelor ce au avut loc in sistemul judiciar ar putea fi impartit in trei etape:A. Perioada de la 1989 pina la adoptarea Constitutiei din 29 iulie 1994;B. Perioada de la adoptarea Constitutiei si pina la 25 februarie 2001;C. Etapa guvernarii comuniste.A. Perioada de la 1989 pina la adoptarea Constitutiei.Perioada de la 1989 pina la adoptarea Constitutiei din 29 iulie 1994 Dupa obtinerea independentei nationale, Republica Moldova a intreprins o serie de pasi importanti spre instituirea democratiei si suprematiei legii. Un rol important in elaborarea normelor constitutionale privind autoritatea judecatoreasca l-a jucat Conceptia reformei judiciare si de drept , care a fost adoptata anterior Constitutiei si care, de fapt, a stat la baza sistemului judiciar existent actualmente in Republica Moldova. Necesitatea elaborarii unei asemenea Conceptii rezulta din faptul ca nu era posibila constructia unui nou sistem judecatoresc, schimbarea structurii, statutului si competentei instantelor judiciare sau schimbarea rolului si locului Procuraturii, fara elaborarea unei viziuni strategice asupra sistemului judecatoresc, care ar fi stat la baza viitoarei Constitutii.

Dupa mai bine de jumatate de secol de totalitarism, legiuitorul a pus la baza noului sistem judecatoresc principiul separarii puterilor in stat, la fel cum, pentru prima data, justitia a fost tratata ca autoritate distincta a statului. In aceasta ordine de idei, nu ar constitui o exagerare daca am vorbi despre caracterul cu adevarat revolutionar al acestei Conceptii. Odata cu aplicarea prevederilor conceptiei reformei judiciare si de drept, majoritatea uzantelor ce limitau independenta judiciarului in perioada comunista au fost abandonate.Perioada de la adoptarea Constitutiei si pina la 25 februarie 2001 Odata cu adoptarea Constitutiei s-a procedat la adoptarea cadrului legislativ pentru realizarea in practica a reformei juridice si de drept. Gradul de independenta institutionala a sistemului judecatoresc in Republica Moldova este legat in mare parte de viziunea asupra acestei probleme a clasei politice aflate la putere la un moment sau altul. Majoritatea absoluta a politicienilor moldoveni s-au format inca in perioada sovietica, pe cand justitia nu era altceva decat un simplu instrument al partidului comunist si nu se punea intr-un fel sau altul problema independentei institutionale a acesteia. De fapt, nu numai justitia avea scopul de a servi intereselor partidului, ci intregul sistem era utilizat pentru protectia privilegiilor nomenclaturii de partid, pe seama simplilor cetateni. Atat politicienii, cat si societatea in general, aproape ca nu stiau nimic despre principiile unei justitii independente si ale unei economii libere. In acest context, ne putem face o imagine referitoare la bagajul de cunostinte in materie de independenta a justitiei, pe care o avea clasa politica din Republica Moldova la momentul proclamarii independentei statale. Anume acesta a fost motivul ca demararea reformei judiciare a intarziat reformei din economie sau din alte domenii. Nu cred ca vom exagera daca vom spune ca "proclamarea" independentei judiciare a constituit mai degraba un rezultat al presiunilor ce veneau de jos, din corpul judecatoresc, decat un act deliberat al clasei politice aflate la guvernare in acea perioada. In favoarea acestei ipoteze vorbeste si faptul ca toate guvernele care s-au perindat la putere dupa 1994, si-au manifestat nemultumirea intr-un fel sau altul fata de independenta sistemului judiciar. Etapa guvernarii comuniste Dupa alegerile parlamentare din 25 februarie, cand partidul comunist a obtinut o majoritate constitutionala, a fost in mod oficial declarata intentia de a modifica sistemul judecatoresc existent la ora actuala.Intentia de a reforma sistemul judecatoresc poarta mai mult un caracter ideologic, si mai putin unul juridic si este mai mult o ambitie politica decat o necesitate. In favoarea acestei ipoteze vorbeste si lipsa unei conceptii clare privind viitoarea reforma judecatoreasca. In declaratii, autoritatile au oscilat de la revenirea la vechiul sistem de doua trepte de justitie, existent in perioada sovietica, pana la accederea la functia de judecator prin intermediul alegerilor generale. In general poate fi remarcata lipsa totala de transparenta a noilor autoritati in ceea ce priveste intentiile sale de a opera reforme intr-un domeniu atat de important precum este justitia. Atat opinia publica, cat si comunitatea juridica, poate judeca despre intentiile de reformare a justitiei numai din putinele detalii care se strecoara in presa. La ora actuala exista un proiect major de modificare a sistemului judecatoresc si, anume se propune lichidarea tribunalelor si crearea a cinci curti de apel. Numarul curtilor de apel va depinde de numarul unitatilor administrativ-teritoriale ce vor exista dupa a doua reforma administrativ-teritoriala, pusa la cale de actualele autoritati. La ora actuala, circumscriptiile

tribunalelor au fost formate in asemenea mod incat sa nu coincida cu judetele. Ratiunea acestei decizii consta in dorinta de a nu asimila tribunalele cu administratia publica din teritoriu si in acest mod de a scade potentialele surse de influenta din partea functionarilor locali. Din informatiile detinute la acest moment, nu reiese nicicum ca noua structura va tine cont si de acest aspect. Scopul declarat al acestei reforme este scurtarea termenului procesului de justitie si aceasta in ciuda faptului ca in statele vecine (Romania si Ucraina) termenele de examinare a cauzelor sunt cu mult mai lungi decat in Republica Moldova. Aceasta dorinta de a scurta termenul de examinare a cauzelor este cu atat mai stranie cu cat toate misiunile externe (inclusiv si cele de la Consiliul Europei) care au evaluat judiciarul moldovenesc, nu au identificat termenele lungi de examinare ca problema existenta. Daca ar fi sa analizam termenele de examinare a cauzelor in Republica Moldova prin prisma asa numitului "termen rezonabil" stabilit de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, vom vedea ca la acest capitol nu ar exista probleme. Am putea aduce un simplu exemplu ca in Republica Moldova cauzele se examineaza mai repede ca in Franta sau Italia. Prin urmare, este evident ca mobilul reformei este altul decat cel declarat. Dupa parerea mai multor lideri de opinie din mediul judecatoresc, adevaratul scop al propuselor modificari nu este altul decat efectuarea unor majore remanieri de cadre in instantele judiciare superioare. Lichidarea tribunalelor ar insemna renuntarea la conceptia reformei judiciare si de drept si optiunea pentru un altfel de sistem judecatoresc decat cel prevazut in Constitutie. Analizand actiunile noilor autoritati, este greu de a identifica care va fi acel sistem.

3. Reforma Judiciară în Republica Moldova

Includerea Republicii Moldova ca stat-membru cu drepturi depline în Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est la 28 iunie 2001, a constituit un eveniment important pentru ţara noastră, deoarece am aderat la un organism care şi-a dovedit deja viabilitatea, devenind o instituţie importantă pentru promovarea democraţiei, creşterii economice şi securităţii în Europa de Sud-Est. Aderând la acest aranjament internaţional, ne-am subscris la un şir de angajamente, scopul cărora este promovarea unei strategii coerente la nivel regional, obiectivele de bază fiind asigurarea păcii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi prosperităţii economice. Implicarea activă a ţării noastre în iniţiativele şi proiectele Pactului, se manifestă prin crearea instituţiilor de participare la activităţile acestuia, în special participării la cele trei mese de lucru, care includ un şir de subiecte sensibile pentru regiune: democratizarea şi drepturile omului (masa de lucru nr.1), reconstrucţie economică, dezvoltare şi cooperare (masa nr.2), probleme de securitate (masa de lucru nr.3). În cele ce urmează, voi încerca să evidenţiez unele aspecte abordate în cadrul activităţilor mesei de lucru nr.3, în special de subdiviziunea “Justiţia şi afaceri interne” şi, tangenţial, în cadrul mesei de lucru nr.1 referitoare la drepturile omului. Este deja notoriu, că în prezent pentru toate ţările din Europa Centrală, a apărut tendinţa de a–şi unifica atît sistemele legale, cît şi cele instituţionale, în scopul consolidării unui spaţiu de drept comun, care să implice o cooperare intensă, constructivă dintre organele judiciare ale

ţărilor noastre atît la nivel regional, cât şi global. Obiectivul în cauză va putea fi atins doar în cazul eficientizării cooperării şi armonizării legale în domeniu de către toate statele şi realizarea unor noi programe vizavi de această problemă. Tendinţa pe plan mondial de sporire a garanţiilor respectării drepturilor omului a determinat Republica Moldova să ia calea democratizării, stabilirii unor mecanisme viabile de protecţie a drepturilor omului, de afirmare a fiinţei umane ca valoare supremă. Ţinîndu-se cont de noile realităţi, s-a procedat la modificarea cadrului legal, remarcând în acest sens contribuţia masivă a democraţiilor occidentale la racordarea legislaţiei Republicii Moldova la standardele internaţionale. Pe parcursul celor 10 ani de independenţă s-au produs mari transformări sociale pozitive, dar şi negative. Spre regret n-au putut fi evitate unele conflicte violente, concentrarea frauduloasă a bunurilor publice în mâinile unor proprietari clandestini, pauperizarea excesivă a populaţiei. În pofida libertăţilor oferite populaţiei, tranziţia ţării noastre la o democraţie prosperă rămîne a fi incompletă. Aşa fiind, proclamarea suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova a generat reformarea economică şi social-politică  profundă a tuturor structurilor statale, condiţionând în mod evident şi necesitatea impetuoasă a reformării juridice şi de drept. Scopul final al acestor reforme a fost şi rămîne a fi în continuare asigurarea unui cadru legal şi instituţional, adecvat exigenţelor unui stat de drept. De menţionat că reforma judiciară şi de drept este componenta principală a procesului de tranziţie la o societate democratică, deoarece ea se raportă la toate domeniile vieţii sociale, această reformă fiind indutabil necesară şi pentru atragerea investiţiilor, combaterea corupţiei şi crimei organizate, protejarea eficientă a drepturilor omului Existenţa unui sistem legal viabil şi eficient, reprezintă pentru ţara noastră  o condiţie importantă în cadrul consolidării  statului de drept, în aspectul experienţei mondiale din domeniu. Astfel, formarea şi consolidarea Republicii Moldova ca stat independent, democrat şi civilizat a determinat în mod imperativ realizarea practică a principiului separării puterilor în stat ca o condiţie primordială de edificare şi funcţionare a unui stat de drept în cadrul marii familii a statelor europene. Principiul separării puterilor şi-a găsit realizarea în plan legal şi instutiţional în cadrul unei reforme judiciare şi de drept, care s-a declanşat în 1996 în rezultatul adoptării de către Parlament a Concepţiei reformei judiciare şi de drept în Republica Moldova, pornind de la ideea că în perioada de tranziţie de la sistemul totalitar şi economia centralizată la un stat democratic şi la economia de piaţă este absolut necesară formarea noilor mecanisme juridice: o autoritate judecătorească independentă, o presă liberă şi un mecanism de protejare a drepturilor omului.În esenţă, pentru statul nostru reforma judiciară şi de drept a constituit una din cele mai importante etape de trecere de la sistemul de administrare prin directive la un sistem de administrare democrat, bazat pe drept. Concepţia enunţată a determinat direcţiile prioritare ale restructurării instanţelor judecătoreşti şi stabilirea cercului de probleme adiţionale acestora, fără soluţionarea cărora ar fi fost imposibilă stabilirea instanţelor judecătoreşti ca o ramură separată a puterii de stat.  Concepţia prevede două aspecte ale reformei: crearea cadrului legal adecvat şi reformarea instutiţională.

 

Principalul pas în crearea cadrului legal l-a constituit adoptarea Constituţiei, care conţine un capitol separat special consacrat autorităţii judecătoreşti, urmată de adoptarea  unui şir de legi importante pentru un stat de drept, cum ar fi: Legea cu privire la Curtea Constituţională, Legea privind organizarea judecătorească, Legea privind statutul judecătorului, Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, Legea cu privire la colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorilor şi altele.  Astfel, prin baza legislativă, s-a conştientizat că justiţia constituie atribuţia exclusivă a statului, deci nici o altă autoritate nu poate înfăptui justiţia (art.114 al Constituţiei Republicii Moldova).  Sistemul unic al instanţelor este permanent şi sedentar. Pe lîngă principiile enunţate au fost consacrate şi principiile constituţionale fundamentale: înfăptuirea justiţiei în numele legii (art.114 din Constituţie), dreptul la apărare (art.26), prezumţia nevinovăţiei (art.21), egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (art.16), interzicerea înfiinţării de instanţe extraordinare (art.115), independenţa şi inamovibilitatea magistraţilor şi supunerea acestora numai legii (art.116), garantarea exercitării căilor de atac (art.119) etc. A fost formată Curtea Constituţională – unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova, implementându-se în acest sens controlul constituţional la nivel de stat. Reforma judiciară a cauzat modificări esenţiale privind statutul, rolul şi funcţiile instanţelor judecătoreşti. Actualmente, în baza Legii cu privire la organizarea judecătorească, sistemul judiciar de fond al Republicii Moldova a fost separat în patru verigi:- judecătorii de sector;- tribunalele;- Curtea de Apel;- Curtea Supremă de Justiţie. În cadrul restructurării sistemului judiciar s-a reuşit de a introduce competenţa judiciară în toate sferele de reglementare a relaţiilor sociale.  Instituirea instanţelor specializate a condus la specializarea persoanelor care înfăptuiesc justiţia, dat fiind faptul că dezvoltarea instituţiilor juridice nu permite a ţine în câmpul vizual toate domeniile realităţii juridice (aşa fiind au fost constituite un şir de instanţe specializate: judecătoria economică, judecătoria militară). Din 18 august 2000 a intrat în vigoare “Legea privind contenciosul administrative”, adoptată întru respectarea prevederilor articolului 53 din Constituţie, conform căruia orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei care i-a fost cauzată. Astfel, ideea de bază a fost ca organizarea judecătorească să fie axată preponderent pe protejarea drepturilor persoanei, asigurînd astfel principiul liberului acces la justiţie şi dreptului la satisfacere efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente. În acelaşi timp, a fost modificat într-un mod esenţial şi statutul judecătorului, acesta, actualmente, avînd la bază principiile independenţei, imparţialităţii şi inamovibilităţii. Conform unei legi speciale a fost creat Consiliul Superior al Magistraturii, organul care exercită autoadministrarea judecătorească şi este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti.    

Un loc aparte în concepţia reformei sistemului judiciar şi de drept îl ocupă Procuratura. Modificarea rolului şi funcţiilor Procuraturii astfel, încît această instituţie să corespundă exigenţelor statului de drept şi standardelor europene a constituit unul din angajamentele Republicii Moldova la momentul aderării la Consiliul Europei în calitate de membru cu drepturi depline. Astfel, în urma studierii jurisprudenţei Curţii şi Comisiei Europene a Drepturilor Omului, Recomandării Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr.R.(2000)19 cu privire la rolul Ministerului Public în sistemul justiţiei penale, experienţei statelor occidentale, precum şi în urma consultărilor experţilor în domeniu de talie internaţională este spre definitivare elaborarea proiectului legii, prin care se va stabili rolul şi locul acestui organ în sistemul autorităţilor publice.  Este necesar de menţionat că la moment funcţia supravegherii generale realizată anterior de către Procuratură, a fost exclusă din atribuţiile de bază ale acesteia, conform modificărilor operate în vara anului 2000 în Constituţia R. Moldova.         Evidenţiem de asemenea şi un alt institut al justiţiei cum este avocatura. În prezent în Republica Moldova acţionează deja o lege nouă cu privire la avocatură. Spre regret, după declararea unui şir de prevederi ale acesteia neconstituţionale, a apărut necesitatea  elaborării unui nou proiect de lege referitor la avocatură, în sensul specificării statutului acesteia drept o  instituţie de drept public, care se bucură de autonomie în activitatea sa. Toate aceste modificări ale cadrului normativ naţional sînt organic legate de modificarea respectivă a cadrului legal, în acest sens menţionăm că consacrarea principiului contradictorialităţii în procesul de judecată, impune stabilirea rolului egal al procurorului şi avocatului, respectându-se principiul “egalităţii armelor”. Au fost elaborate şi proiectele Codului de executare şi a Legii cu privire la executorii judecătoreşti, prin care se preconizează reglementarea activităţii procesuale şi organizarea structurală a  acestei instituţii în procesul de executare a hotărîrilor judecătoreşti.  De asemenea, în urma studiului experienţei relevante a ţărilor europene se preconizează modificarea statului grefierilor, care în prezent se prezintă doar ca personal tehnic. În acest sens se va elabora un proiect de lege prin care grefierii vor obţine statutul de “asistent” al judecătorului atribuindu-le o competenţă mai largă. Etapa armonizării cadrului legal şi instutiţional în cadrul reformei judiciare şi de drept este foarte complexă şi se realizează în strictă concordanţă cu standardele europene, fapt ce va asigura evident compatibilitatea legislaţiei Republicii Moldova cu instrumentele internaţionale şi practica legislativă la nivel european. O secţiune aparte în contextul reformei judiciare o constituie revizuirea sistemului legislaţiei penale şi de procedură penală. Elaborarea unor noi norme a fost inevitabil condiţionată  de apariţia unor noi fenomene grave care prezintă un pericol real pentru dezvoltarea statului de drept. În acest context aş dori să accentuez fenomenul negativ al migraţiei ilegale în continuă ascendenţă, care pentru ţara noastră constituie un component indispensabil al crimei organizate. Fenomenul în cauză provoacă îngrijorarea organelor de resort nu numai din ţara noastră, dar şi din majoritatea ţărilor din Europa. Astfel, aş dori să menţionez că în ultimii ani Republica Moldova din cauza transparenţei frontierelor, regimului simplificat de ieşire-intrare în ţară s-a transformat într-un aşa numit coridor spre Apus. De aceasta profită în mare măsură migraţia ilegală prin ţara noastră a cetăţenilor din ţările Asiei şi Africii. O altă  problemă stringentă pentru

ţară a devenit traficul cu fiinţe umane şi traficul cu organele şi ţesuturile acestora, practicate în speţă de organizaţiile criminale, ţara noastră fiind “ţară donatoare”.

Întru soluţionarea acestor probleme, aş considera necesar în scopul desfăşurării unei activităţi comune coerente de contracarare a acestor fenomene, continuarea realizării unui program de măsuri concrete, care să asigure ajustarea consecventă a  legislaţiei la normele europene, instruirea personalului, crearea unui fond special întru susţinerea tehnică şi materială a acestei activităţi.   Promovarea Republicii Moldova în plan internaţional, aderarea în ultimii ani la numeroase instrumente internaţionale, a condiţionat în mod inevitabil asumarea unor angajamente şi acceptarea unor principii internaţionale deja consacrate, cu reflectarea ulterioară a acestora în legislaţia naţională. Astfel, actualmente au fost elaborate proiectele celor mai importante coduri, care urmează a fi examinate în regim prioritar de către Parlament, întru asigurarea realizării continue a reformei judiciare şi de drept. În acest context menţionăm că prin noile proiecte ale codurilor se preconizează o reformare esenţială a procedurilor existente şi aprobarea lor va permite implementarea unor mecanisme şi practici performante, reieşind din experienţa europeană din domeniu.  Armonizarea consecventă a  legislaţiei naţionale, constituie o prioritate pentru Republica Moldova şi, desigur, este considerată un pas important  în condiţiile tendinţei ţării noastre de integrare în Uniunea Europeană. Ţinînd cont de experienţa relevantă a ţărilor deja membre ale Uniunii Europene, precum şi de instrumentele internaţionale, proiectele noilor coduri de referinţă au fost elaborate în conformitate cu standardele europene. În acest sens modificări esenţiale le suportă etapa anchetei penale, instituind prin noul Cod de procedură penală un nou subiect procesual – judecătorul de instrucţie, iar  cercetarea penală va fi înfăptuită de către structuri specializate-ofiţeri de cercetare, sub conducerea organelor procuraturii. Un moment esenţial în noul Cod de procedură penală îl constituie capitolul referitor la asistenţa judiciară internaţională în materie penală. Prezenţa expresă a acestui capitol va permite facilitarea procedurilor de cooperare internaţională, care în prezent, se desfăşoară doar în baza unor instrumente încheiate la nivel regional şi internaţional, fără a fi însă unele specificări concrete la nivel de legislaţie naţională. Un alt aspect important al armonizării legislaţiei penale îl constituie noul Cod penal. Elaborarea noului proiect a implicat de asemenea studiul legislaţiei europene, în acest sens urmărindu-se scopul stabilirii categoriilor de infracţiuni şi pedepse în raport cu exigenţele statelor cu o experienţă avansată din spaţiul european. Acest obiectiv de asemenea este condiţionat de faptul că Republica Moldova îşi propune drept scop elaborarea unei legislaţii care să stabilească infracţiuni penale comune, în contextul instrumentelor internaţionale, la care este parte. Este evidenţiat în noul proiect aspectul transfrontalier al criminalităţii organizate, care în perioada ultimilor ani a căpătat un aspect îngrijorător, în special pentru statul nostru aflat în procedura de tranziţie. Astfel, au fost evidenţiate noi componente de infracţiuni dictate de noile condiţii, cum ar fi  spălarea banilor, traficul de persoane, în speţă traficul de copii. Un element radical nou îl constituie şi stabilirea expresă a răspunderii penale a persoanelor juridice.Proiectele Codului penal şi Codului de procedură penală au fost supuse unei expertize complexe în cadrul Consiliului Europei, ulterior fiind definitivate în conformitate cu obiecţiile şi sugestiile expuse. Adoptarea acestor coduri va constitui un pas hotărîtor al Republicii Moldova în cadrul procesului de integrare în Uniunea Europeană şi crearea unui spaţiu de drept comun.   Deşi reforma judiciară şi de drept în Republica Moldova se promovează deja în decursul a mai multor ani, considerăm necesar să reliefăm unele probleme-cheie cu care se

confruntă statul nostru, cum ar fi: finanţarea insuficientă a organelor judiciare (care evident afectează imparţialitatea judecătorilor), deontologia judiciară, asigurarea realizării eficiente a principiului contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în proces, insuficienţa informaţională.

 În plus, se impune revizuirea Concepţiei reformei judiciare şi de drept unele compartimente al Concepţiei sunt deja depăşite, altele, ţinînd cont de experienţa acumulată necesită modificări. În acest contexte este necesară determinarea perspectivelor şi strategiei în viitor. Concomitent este de menţionat că în prezent s-a iniţiat o nouă reformă a judiciarului. Astfel, se preconizează reformarea sistemului instanţelor judecătoreşti existent, în scopul optimizării acestuia, prin excluderea unei verigi, deoarece structura actuală este foarte complexă, iar în unele cazuri s-a demonstrat că aceasta chiar reprezintă un impediment în realizarea dreptului constituţional al persoanei vizând accesul la justiţie. Introducerea în 1996 a unei noi instituţii -  apelul, a creat posibilităţi reale pentru ca persoanele fizice şi juridice să-şi apere interesele legale. Însă formarea a patru trepte de instanţe cu 5 grade de jurisdicţie, cu dublu recurs ordinar, cu căi extraordinare de atac, s-a dovedit a fi greoaie şi ineficientă. În realitate trei verigi ale ierarhiei judecătoreşti (tribunalele, Curtea de Apel, Curtea Supremă de Justiţie) sînt instanţe de recurs. O asemenea situaţie contravine principiului recunoscut al dreptului procesual: examinarea în prima instanţă, examinarea în apel a problemelor de drept şi de fapt şi examinarea în recurs doar a problemelor de drept. În ultimii ani acest subiect a suscitat multe discuţii: unii propun schimbarea competenţei tribunalului transformându-l în veriga de bază, amplasând câte un tribunal în fiecare judeţ şi formând trei curţi de apel; alţii propun de a lichida tribunalele şi a institui mai multe curţi de apel. Este cert că perfecţionarea în continuare a sistemului judecătoresc va avea un impact pozitiv asupra societăţii. Ca urmare, instanţele de fond, apel şi recurs vor examina mai operativ cauzele, va spori accesul cetăţenilor la Curtea Supremă de Justiţie. De asemenea se propune stabilirea unui nou mecanism de numire, promovare în funcţie, transferare, detaşare (o nouă procedură, care este necesar să fie specificată şi care pînă în prezent nu a fost reglementată) a judecătorilor de către Parlament, însă nu de către Preşedintele ţării. Se preconizează ca Consiliul Superior al Magistraturii să fie format din magistraţi aleşi prin vot secret, proporţional din numărul judecătorilor şi a procurorilor, precum şi al profesorilor titulari. Aşa fiind, se propune pe viitor reglementarea în cadrul unei legi speciale al unui Consiliu Superior al Magistraturii mixt, care va fi format proporţional din magistraţi din rîndurile procurorilor şi a judecătorilor, precum şi din rândul profesorilor titulari. Reieşind din aceste considerente, se impun rectificările de rigoare şi la competenţa Consiliului Superior al Magistraturii. Un loc aparte în cadrul proiectului îi revine definirii statutului Procuraturii, care se propune a fi diferit de cel existent la moment, elementele cheie ale acestei modificări fiind atribuirea procurorilor statutului de magistraţi şi stabilirea autorităţii Ministerului Justiţiei. Procuratura fiind un organ, ce asigură efectuarea justiţiei în stat trebuie să fie subordonată puterii executive, ca un organ deosebit în sistemul puterii executive, situându-se, de fapt, la intersecţia celor trei puteri în stat. O altă chestiune ce urmează a fi concretizată ţine de noţiunea “contenciosului administrativ”, care nu este reuşit soluţionată în Legea cu privire la contenciosul administrativ. Noţiunea de contencios administrativ se referă la contestarea hotărârilor tuturor organelor administraţiei publice şi persoanelor cu funcţii de răspundere din întreaga administraţie, inclusiv

centrală şi locală în organele ierarhic superioare din administraţia publică, în caz de lipsă a acestora sau de dezacord – în instanţele judecătoreşti.

Nu este soluţionată chestiunea ce ţine de poliţia judecătorească prevăzută expres de Constituţia Republicii Moldova şi Legea cu privire la organizarea judecătorească. Nu sunt încă definitiv soluţionate chestiunile ce ţin de avocatură şi notariat. În cazul dacă, aceste organe se includ în lista organelor ce asigură înfăptuirea justiţiei, este necesar ca aceste organe să-şi realizeze activitatea doar sub controlul de rigoare al statului (în prezent aceste atribuţii revin unor organisme cu statut de asociaţie obştească, statul exercitând doar un control pur formal al acestor activităţi). Necesită a fi soluţionate şi chestiunile ce ţin de organele de anchetă. Este stabilit deja că pentru moment organele, persoanele ce efectuează ancheta penală, gradul de efectuare a anchetei este insuficient. Conform Concepţiei reformei judiciare şi de drept se prevede instituirea unui Departament de anchetă. În cazul dacă nu se va institui acest organ este necesar de concentrat funcţiile anchetei în organele procuraturii şi afacerilor interne. Altfel, va constitui o greşeală desconcentrarea atribuţiilor în diferite autorităţi ale administraţiei publice centrale ramurale (o asemenea prevedere a fost inclusă în proiectul noului Cod de procedură penală), reieşind din lipsa colaboratorilor cu experienţă, cât şi va complica realizarea cooperării internaţionale în domeniul de referinţă. Un rol important în procesul reformei urmează să-i revină sistemului informaţional, care este în continuă perfecţionare şi dezvoltarea ulterioară a căruia trebuie să fie axată spre crearea sistemelor integrate cu sistemele informaţionale ale tuturor organelor centrale de specialitate ale statului, crearea unui sistem informaţional centralizat şi unitar  în justiţie. Achiziţionarea tehnicii de calcul va facilita constituirea acestui sistem, care va fi structurat unitar în principalele direcţii: resurse umane, legislaţie, practică judiciară, utilizarea pe scară largă a poştei electronice în administrarea sistemului etc. Ţinând cont de faptul că Republica Moldova este un stat tînăr în continuă ascendenţă, este indiscutabilă apariţia unor noi condiţii şi factori care vor impulsiona noi modificări menite să asigure afirmarea statului nostru în comunitatea internaţională. În acest context, este indispensabilă activitatea continuă de perfecţionare atât a cadrului legal, cât şi al celui instituţional întru asigurarea compatibilităţii acestora cu standardele mondiale.  Trebuie să acceptăm ideea că reformele democratice în general şi reforma judiciară în particular trebuie promovate în paralel cu reformele economice. O condiţie esenţială pentru existenţa unui judiciar independent este şi bunăstarea economică a ţării, deoarece nivelul de dezvoltare al fiecărei ţări impregnează un specific măsurilor întreprinse de Guvern pentru asigurarea independenţei judecătoreşti. Ţinem să menţionăm, că scopul reformei judiciare şi de drept în mare măsură a fost realizat, însă urmează a fi eliminate deficienţele semnalate. Luând în considerare, tendinţa Republicii Moldova de integrare în Uniunea Europeană, Pactul de Stabilitate reprezentînd în acest sens un element catalizator pentru această integrare, este necesar ca ţara noastră să continuie reformarea sistemului judiciar intern, facilitînd astfel implementarea celor două iniţiative SPAI şi SPOC şi atingerea obiectivului întăririi capacităţilor de luptă împotriva crimei organizate din Europa de Sud-Est prin promovarea acţiunilor coordonate la nivel regional. Fiind conştienţi de faptul că cooperarea judiciară dintre state, este  unul din cele mai eficiente mijloace de asigurare pe deplin a securităţii sociale şi individuale, Republica Moldova a

fost şi este mereu deschisă  tuturor iniţiativelor internaţionale, care ar contribui la supremaţia legii.

În concluziile acestui raport este necesară evidenţierea unor acţiuni care urmează a fi întreprinse de ţara noastră, întru eficientizarea reformei judiciare:• urgentarea adoptării noilor proiecte a codurilor: penal, civil, de procedură penală şi civilă, contravenţional, de executare etc. Ori, fără adoptarea codurilor, reforma nu este completă;• reechilibrarea rolului Procuraturii în terenul judiciar, definirea rolului şi locului acestei instituţii (elaborarea proiectelor de rigoare);• instituirea poliţiei judiciare, intensificarea cooperării dintre instituţiile naţionale implicate, formarea unui personal al poliţiei judecătoreşti;• dotarea instanţelor cu echipamentul necesar pentru asigurarea bunelor condiţii de lucru, examinarea posibilităţii măririi salariilor (un element indispensabil în procesul activităţilor de prevenire a corupţiei);• asigurarea echilibrului dintre apărare şi acuzare (principiul egalităţii armelor) şi accesului efectiv la apărare;• ameliorarea statutului actual al grefierului (adoptarea legislaţiei despre statutul şi locul grefierului) în scopul formării unei profesii aparte.• aplicarea unor măsuri eficiente pentru executarea hotărârilor instanţelor, inclusiv ameliorarea procedurilor de executare şi rolul, statutul şi organizarea executorilor judiciari;• asigurarea recrutării persoanelor calificate pentru funcţiile de judecător şi procuror şi de a ameliora competenţele profesionale a judecătorilor şi procurorilor prin crearea Institutului Naţional al Magistraturii care să asigure formarea iniţială (inexistentă pentru moment) şi continuă a magistraţilor; formarea grefierilor şi a personalului auxiliar;• iniţierea unui program de formare a eticii profesionale a magistraţilor;• asigurarea transparenţei justiţiei pentru a da încredere cetăţenilor în justiţie, prin stabilirea unui program de luptă contra corupţiei în cadrul sistemului judiciar şi punerea în funcţiune a iniţiativei Pactului de Stabilitate împotriva corupţiei (SPAI) şi a programului PACO al Consiliului Europei. Implementarea acestor măsuri, va favoriza percepţia bună şi credibilitatea Republicii Moldova la nivelul statelor-membre la Pactul de Stabilitate, participînd susţinut la activităţile acestuia pe plan politic, al reuniunilor de experţi, al dimensiunii parlamentare.

4. Ultimele evolutii

Deputatii comunisti Victor Stepaniuc si Afanasie Smochin au depus la 21 februarie 2003 o initiativă de modificare a articolului 11 din Legea cu privire la statutul judecatorului care, intre altele, obliga Consiliul Superior al Magistraturii sa propuna eliberarea din functie a judecatorilor ale caror candidaturi au fost respinse, in mod repetat, de Presedintele Republicii Moldova. Consideram ca aceasta initiativa reprezinta o imixtiune directa a Puterii in activitatea justitiei. In asa fel, din nou va fi incalcata Carta Europeana cu privire la statutul judecatorului in care se mentioneaza ca decizia pentru numirea sau eliberarea unui judecator trebuie sa fie luata de catre o institutie absolut independenta. Parlamentul nu a acceptat initiativa celor doi deputati comunisti, intrucât in acesta situaţie orice judecator va depinde de vointa Presedintelui, fapt ce afecteaza direct independenta puterii judecatoresti, un argument in plus ca actuala guvernare sfideaza recomandarile APCE in

domeniul fortificarii puterii judecatoresti. Astfel, initiativa lui Stepaniuc nu se incadreaza in nici o norma internationala ce reglementeaza activitatea justitiei, deoarece pe seama Presedintelui se

pune nu doar investirea judecatorilor in functie, ci si selectarea acestora, fapt ce contravine Constitutiei, care stabileste ca singurul organ ce asigura selectarea, numirea, deplasarea si promovarea judecatorilor este Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). In opinia noastra, propunerea CSM de a numi judecatorul, presedintele sau vicepresedintele instantei de judecata nu este o simpla recomandare care poate fi respinsa de catre Presedintele Republicii Moldova sau de catre Parlament, ci este un act al puterii de stat, adoptat de organul de autoadministrare judecatoreasca in realizarea atributiilor sale prevazute de art.123 din Constitutie si exprima vointa si puterea autoritatii judecatoresti la administrarea treburilor si necesitatilor sistemului judecatoresc. Nici Constitutia si nici alte legi nu prevad dreptul Presedintelui Republicii Moldova sau a Parlamentului de a evalua calitatile candidatului la functia de judecator, presedinte sau vicepresedinte de instanta. Daca CSM a evaluat pozitiv calitatile candidatului la functia de judecator, de presedinte sau de vicepresedinte al instantei de judecata sau a evaluat pozitiv activitatea judecatorului in termenul probatoriu de 5 ani, numirea lor in functie de catre Presedintele Republicii Moldova sau de catre Parlament la propunerea CSM este obligatorie. In caz contrar ar insemna ca la evaluarea activitatii judecatorului, la numirea sau promovarea lui, se aplica alte criterii decit cele de profesionalism si integritate, sau, conform art.123 din Constitutie aprecierea acestor criterii tine de competenta autoritatii Judecatoresti si nu a Presedintelui Republicii Moldova sau a Parlamentului. Articolul 16 (2-3) din Constitutie in mod imperativ prevede numirea judecatorului in conditiile in care CSM il considera apt pentru ocuparea functiei propuse. Practic, Presedintele Republicii Moldova si Parlamentul in baza acestei legi, avand dreptul de a respinge candidaturile judecatorilor, presedintilor si vicepresedintilor instantelor judecatoresti propuse de CSM in conditii de netransparenta totala, in lipsa unei proceduri legale in cadrul careia judecatorul si-ar putea apara drepturile sale constitutionale, apar ca niste factori de decizie cu functii nelimitate, in fata carora judecatorul este o persoana absolut lipsita de drepturi si neputincioasa, neavand cel putin dreptul de a sti de ce nu este acceptat si de a da explicatii in apararea sa. Rezolutiile APCE din aprilie si septembrie anul curent privind independenta justitiei in Moldova cer autoritatilor moldovenesti sa coopereze plenar cu Consiliul Europei si organele sale si, indeosebi:- sa dea o prioritate efectiva planului de actiune pentru reforma judiciara si de drept;- sa nu intreprinda nici o reforma privitor la organizarea judiciara, la statutul magistratilor, la Consiliul Superior al Magistraturii sau la Curtea Constitutionala, fara ca, in prealabil, sa primeasca si sa ia in consideratie recomandarile expertilor Consiliului Europei.

5. Posibile solutii

Obtinerea unor progrese in urma reformei de drept este o chestiune complicata si de lunga durata. Fara a exagera, am putea spune ca reforma judiciara si de drept nu este pentru cei care nu dau dovada de intelegere sau care asteapta rezultate imediate. Pe parcursul derularii unei reforme atat de complexe, inevitabil apar momente de insatisfactie si frustrare, dar la fel de inevitabil va urma si succesul definitiv in instaurarea suprematiei legii.

Analizand informatia cuprinsa in acest raport, putem da urmatorul raspuns la intrebarea, daca sistemul judecatoresc moldovenesc este independent? In linii mari legislatia prevede aceste garantii, dar prin interpretarea si aplicarea denaturata a acestor prevederi, garantiile de independenta institutionala sun reduse la minimum.

Pentru moment unii juristi sunt tentati sa creada ca ultimele modificari operate in legislatia privind sistemul judecatoresc sunt intr-un fel sau altul o revansa a faptului ca justitia a devenit prea independenta; altii - ca aceasta este rezultatul situatiei financiare precare in care se afla statul, de aceea Parlamentul si Guvernul stopeaza reforma, incercand sa simplifice sistemul judecatoresc, in timp ce parlamentarii, aparatul birocratic si-au pastrat inlesnirile de odinioara. In actuala situatie politica in care se afla acum Republica Moldova, este greu de a propune careva solutii pe termen scurt. Pe termen mediu ar trebui consolidate acele rezultate bune care au fost obtinute in urma implementarii reformei. Este important de a evita deraierea totala de la conceptia initiala a reformei judiciare si de drept. Pe termen lung este necesar sa se produca schimbul de generatii, in urma caruia ar veni la putere oameni noi, care nu au cunoscut masina ideologica comunista, care vor fi educati in spiritul valorilor democratice europene, si care ar fi capabili sa mearga la sacrificii pentru a construi mult ravnitul stat de drept.

6. Concluzii In final am vrea sa remarcam ca Parlamentul, seful statului si Guvernul, clasa politica ar trebui sa constientizeze doua lucruri foarte importante:a) situatie mai dramatica in sistemul judecatoresc decat cea de astazi n-a existat in Republica Moldova nici pina, nici dupa 1990. Si daca lucrurile vor derula tot asa si de acum incolo, acest sistem se poate prabusi de la sine. Mai este necesar de constientizat ca sub daramaturile unui sistem judecatoresc ruinat pot nimeri si celelalte structuri statale; b) atat in baza actelor internationale la care a aderat, cat si a angajamentelor pe care si le-a asumat, statul Republica Moldova este obligat sa stimeze si sa aplice in practica independenta judecatorului, fiindca cetatenii acestui stat, la fel ca si cei din alte state, au dreptul la un proces judiciar liber, proces efectuat de o instanta judecatoreasca impartiala si independenta, proces echitabil si efectuat intr-un termen rezonabil. În concluzie, din perspectiva protejării şi promovării intereselor politicii externe a Republicii Moldova, este extrem de important ca ţara noastră să respecte angajamentele asumate, fapt ce va confirma funcţionalitatea instituţiilor democratice din ţara noastră şi implicit recunoaşterea Republicii Moldova drept un stat democratic, bazat fundamental şi ireversibil pe principiile unui stat contemporan de drept.

Bibliografie

I. Lucrari cu caracter general

1. I. Dolea, I. Sedleţchi, Dm. Roman,T. Vizdoagă V. Rotaru, S. Ursu, A. Cerbu -„Organizarea şi activitatea Organelor de Ocrotire a Normelor de Drept în Republica Moldova”, ed. Cardidact, Chişinău 2004

2. S.Ursu,  Coautor al manualului –“Organizarea şi activitatea organelor de ocrotire a normelor de drept în Republica Moldova”, cap. VIII. Elaborat de un colectiv de autori de la catedra Drept Procesual Penal şi Criminalistică a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova

3. Vizdoga T. – “Dreptul la un proces echitabil şi accesul la justiţie. Strategiile de fortificare a sistemului judiciar. Comunicări prezentate la conferinţa ştiinţifico-practică internaţională” , (Chişinău, 10 -11 iunie 2005). Revista Naţională de Drept, 2005 , Ediţie specială

4. V.Rotaru – “Sistemul judiciar în Republica Moldova: raport de evaluare a necesităţilor” , ed. Universităţii de Stat din Moldova, 2006

5. I. Dolea, V. Zaharia – “Culegere de acte normative (Vol.I)”, ed. Cartea juridică, Chişinău 2007

6. I. Dolea,T. Vîzdoagă ,V. Didâc, I. Serbinov – “Modele de acte procedurale (vol.I)” , ed. Balacron,Chişinău 2007

II. Site-uri internet

www.ipp.mdwww.csj.mdwww.prisa.md