Sistemul digestiv la artropode

Artropodele au luat nastere din viermii inelati anelizi, fapt dovedit de segmentarea corpului.

Cele mai vechi artropode au aparut în era paleozoica. Ele sunt reprezentate prin: trilobiti, forme înrudite cu crustaceii giganti (Euripterus), care atingeau dimensiuni de 1 -2 m, si insecte de asemenea foarte mari (30 cm), asemanatoare cu libelulele.

Artropodele reprezinta un grup foarte numeros de specii, al caror numar depaseste un milion. Ele se afla raspândite pe toata suprafata Pamântului, fiind întâlnite în toate mediile de viata.

Artropodele se caracterizeaza prin aceea ca au picioare articulare, adica formate din mai multe segmente, de unde si denumirea lor:arthron= articul,pus-podos=picior.

Tegumentul secreta o substanta organica numita chitina, care formeaza la exteriorul corpului un schelet. Uneori chitina este impregnata cu carbonat de calciu, constituind astfel un învelis mai rezistent (crusta).

Corpul are o simetrie bilaterala, cu o segmentatie inegala, observându-se de cele mai multe ori trei parti distincte: cap, torace si abdomen.

În cavitatea generala gasim si aici un sistem lacunar, determinat, de asemenea de o retea de tesut conjunctiv (parenchim), în care se afla sângele (lichidul celomic).

Aparatul digestiv este reprezentat printr-un tub digestiv, ale carui segmente sunt adaptate naturii hranei, si prin glane anexe ale tubului digestiv.

Hrana este de natura vegetala sau animala, având diferentiat un aparat bucal, adecvat acesteia.

Sistemul digestiv la fluture

Sistemul digestiv la fluture este situat în abdomen și este, în general, bine ascuns. Fluturele mănâncă și se hrănește doar cu lichide: nectar, polen dizolvat, gunoi lichefiat, transpiratie, apa minerala, fluidele corporale din descompunerea cadavrelor de animale, și, în unele cazuri foarte rare, chiar lacrimi de crocodil. Fluturele digera și extrage proteine si alte minerale din aceste alimente. Cand digestia este finalizata, fluture excreta deșeurile în formă lichidă sau ca mici pelete fecale din anus.

Sistemul digestiv la paianjen

Orificiul bucal se deschide anterior pe prosomă. El este înconjurat de buza superioară, de lamele laterale chitinizate ale pedipalpilor și placa sternală mică. Toate aceste strcuturi participă la fărămițarea cuticulei prăzii. În orificiul bucal se deschid canalele glandelor salivare. Păianjenul injectează conținutul acestor glande în pradă paralizată anterior cu veninul cheliceral. Organele interne ale prăzii sub influența enzimelor încep să se descompună. Astfel, are loc digestia parțială și extrabucală. Apoi, păianjenul aspiră conținutul lichifiat al prăzii până nu rămâne doar cuticula. Orificiul bucal este urmat de un faringe musculos, cu funcție de aspirație a hranei. Tubul digestiv continuă cu un esofag îngust care străbate masa ganglionară și se deschide într-un stomac. Intestinul mediu formează invaginări lungi laterale în prosomă ce măresc suprafața de absorbție, numite cecuri (în total 5 perechi, ce pătrund la baza membrelor locomotoare). În regiunea opistosomei, intestinul prezintă diverticuli ramificați care formează, la rândul lor, hepatopancreasul. Hepatopancreas este o glandă digestivă cu rol dublu: de secreție a enzimelor și de absorbție a substanțelor nutritive. Ramificările hepatopancreasului ocupă o bună parte din volumul opistosomei. Intestinul mediu este urmat de un rect dilatat, în care se deschid tuburile lui Malpighi. Tubul digestiv se termină cu anusul.

Sistemul digestiv la scorpion

Înainte de a comsuma prada, scorpionii o lichifiază prin injectarea enzimelor digestive, având loc digerarea externă parțială. Tubul digestiv poate fi divizat în trei regiuni intestin anterior, mediu și posterior. Orificiul bucal este urmat de un faringe. Faringele, fiind înconjurat și ajutorat de mușchi, aspiră lichidele predigerate în intestin. Faringele trece în esofag, de la început îngust, însă se dilată. În porțiunea dilatată se deschid canalele glandelor salivare. Faringele și esofagul constituie intestinul anterior. Apoi urmează regiunea cea mai lungă a tubului digestiv – intestinul mediu. Intestinul mediu formează 6 perechi de cecuri sau diverticule digestive. O pereche de diverticule se plasează în prosomă, restul cinci – în mezosomă. Acești diverticuli măresc suprafața de absorbție a hranei, ocupând cea mai mare partea o volumului corpului. Aici are loc și depozitarea hranei. Intestinul posterior este scurt și se termină cu anus.Excreția în regiunea prosomei este realizată de glandele coxale, ce se deschid la baza celei de a treia perechi de picioare. În opistosomă funcția excretoare e îndeplinită de o pereche de tuburile lui Malpighi. Glandele coxale elimină metaboliții sub formă de acid uric, iar tuburile – guanină.