Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului al Republicii Moldova

Sistemul de pensionare al Republicii Moldova:

expertiza actuarială

Chişinău, 2007

Monografia dată este o carte ordinară din seria „Sistemele naţionale de pensionare: expertiza actuarială”, publicată de către Centrul Independent Actuarial Informaţional-Analitic de comun cu specialiştii statelor membre ale Asociaţiei Fondurilor de Pensii şi Fondurilor Sociale din ţările CSI şi Ţările Baltice. În anul 2007 în cadrul acestei serii a fost publicată monografia „Sistemul de pensionare al Federaţiei Ruse: expertiza actu-arială”.

Monografia este consacrată expertizei actuariale a sistemului de pensionare şi analizei rezultatelor refor-mei de pensionare, ce se efectuează în prezent în Republica Moldova. În monografia dată sînt prezentate pro-gnozele de lungă durată a indicatorilor principali financiari şi social-economici ai sistemului de pensionare, efectuate cu utilizarea setului de modele imitative ale sistemului de pensionare al Republicii Moldova; sînt prezentate recomandările privind perfecţionarea acestuia, asigurarea viabilităţii şi stabilităţii.

Cartea este destinată economiştilor, specialiştilor din domeniul asigurării sociale şi asigurării cu pensii, afacerilor de asigurare, precum şi pentru toţi cei care sînt interesaţi de problemele de reformare ale sistemelor de pensionare din ţările postsocialiste.

Colectivul de autori

Din partea Centrului Independent Actuarial Informaţional – Analitic: Valerii Baskakov, profesor, doctor în ştiinţe fizico-matematice, directorElena Krîlova, candidat în ştiinţe economice, şef de secţieAnna Selivanova, аctuarEvghenii Ianenko, аctuarVladimir Arhangheliskii, expertValerii Elizarov, candidat în ştiinţe economice, expertAlexander Lelichuk, candidat în ştiinţe tehnice, expert

Din partea Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale al Republicii Moldova:Victor Mîndru, viceministruElizaveta Ivanova, şef de secţieAlexandru Sînchetru, expert

Traducere în limba română – Veronica Maevschi

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Sistemul de pensionare al Republicii Moldova: expertiza actuarială / Valerii Baskakov (red.), Elena Kirilova, Anna Selivanova, …; trad. în lb. rom.: Veronica Maevschi. – Ch.: S.n., 2007 (Tipogr. “Elena V.I.” SRL). – 96 p.

ISBN 978-9975-9892-6-8500 ex.

364.3

ISBN 978-9975-9892-6-8 © Colectiv de autori, 2007© AER „Asigurarea socială şi de pensionare”, 2007

CZU 364.3S 61

CupRinS

Introducere ................................................................................................................................................5

1. Expertiza actuarială ...............................................................................................................................51.1. Conţinutul expertizei actuariale ...................................................................................................................51.2. Ciclul actuarial de control ...........................................................................................................................101.3. Instrumentarul expertizei actuariale ..........................................................................................................14

2. Bazele legislaţiei de pensionare a Republicii Moldova .......................................................................132.1. Principiile generale .......................................................................................................................................132.2. Contribuţiile de asigurare şi baza impozabilă ...........................................................................................132.3. Tipurile de pensii şi condiţiile de stabilire a acestora ..............................................................................14

2.3.1. Pensiile pentru limită de vîrstă .............................................................................................................152.3.2. Pensiile de invaliditate ...........................................................................................................................162.3.3. Pensiile de urmaş ....................................................................................................................................162.3.4. Pensiile unor categorii de cetăţeni .......................................................................................................172.3.5. Pensiile/alocaţiile sociale .......................................................................................................................172.3.6. Pensiile plătite din contul bugetului de stat ........................................................................................17

2.4. Pensia minimă şi minimul garantat ...........................................................................................................172.5. Formulele de pensionare ..............................................................................................................................182.6. Indexarea pensiilor .......................................................................................................................................19

3. Situaţia demografică în Republica Moldova .......................................................................................213.1. Dinamica numărului şi structura pe vîrste şi sex a populaţiei ...............................................................213.2. Natalitatea ......................................................................................................................................................243.3. Mortalitatea şi durata vieţii .........................................................................................................................323.4. Nupţialitatea şi divorţialitatea .....................................................................................................................343.5. Sporul natural şi reproducerea populaţiei .................................................................................................363.6. Prognoza demografică .................................................................................................................................39

4. Situaţia macroeconomică actuală .......................................................................................................434.1. Tendinţele activităţii economice a populaţiei ...........................................................................................454.2. Crearea pronosticului de bază .....................................................................................................................50

5. Date generale privind asigurarea cu pensii .........................................................................................545.1. Numărul pensionarilor ................................................................................................................................54

5.1.1. Analiza numărului de pensionari ........................................................................................................545.1.2. Repartiţia numărului de pensionari în funcţie de tipurile de pensii beneficiate ...........................575.1.3. Numărul de pensionari în funcţie de vîrstă şi sex .............................................................................59

5.2. Nivelul de trai al pensionarului ...................................................................................................................615.2.1. Mărimea medie a pensiilor stabilite .....................................................................................................615.2.2. Compensarea salariului pierdut ...........................................................................................................635.2.3. Diferenţele gender între mărimile pensiilor .......................................................................................64

6. Rezultatele modelării ...........................................................................................................................67

7. Totalurile şi perspectivele de dezvoltare ale sistemului de pensionare al Republicii Moldova .........78

Anexă: Analiza riscurilor sistemelor de pensionare condiţional-cumulative şi cumulative ..........................80

5

Începutul reformei sistemului de pensionare a fost marcat prin adoptarea Legii noi privind pen-siile asigurării sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, care a intrat în vigoare la 1 ianu-arie 1999.

Conform Legii adoptate, în Republica Moldova s-a menţinut un sistem de pensionare distributiv, de un singur nivel, în care în scopul unei evidenţe de-pline a drepturilor la pensiile acumulate, începînd cu 1 ianuarie 1999, a fost introdusă o formulă nouă de pensionare, care leagă direct suma contribuţiilor individuale achitate cu mărimea viitoare a pensiei. Suplimentar a fost introdusă formula perioadei de tranziţie, care combină drepturile la pensiile acumu-late în perioada de pînă la reformă şi drepturile ob-ţinute în sistemul nou. Concomitent a început pro-cesul de renunţare treptată la o mulţime de privilegii şi înlesniri la ieşirea la pensie, precum şi majorarea pe etape a vîrstei de pensionare şi a stagiului de coti-zare necesar pentru obţinerea pensiei pentru limită de vîrstă în mărime deplină. În anul 2003 prin lege a fost stabilit coeficientul de indexare anuală a pensiei care este egal cu valoarea medie dintre indicatorii de creştere a preţurilor şi a salariului mediu pe ţară pen-tru anul precedent.

Cu toate acestea, reforma iniţiată în anul 1999 nu poate fi caracterizată ca fiind una radicală sau una consecventă. Aceasta se explică prin faptul că realităţile politice din ultimii ani au condiţionat un şir de abateri de la strategia iniţială a reformei de pensionare, care s-au reflectat într-o serie de modificări, introduse de către Parlament în Legea de Bază de Pensionare din anul 1998 (îngheţarea temporară a vîrstei de pensionare, restabilirea unui şir de înlesniri la ieşirea la pensie, anterior anulate etc.). Ca urmare, în prezent sistemul statal de pen-sionare al Republicii Moldova reprezintă un hibrid destul de complicat, care include un şir de elemen-te din sistemul vechi de pensionare, moştenit din vremea sovietică, şi elemente ale sistemului nou de asigurare. Aşadar, sistemul actual de pensionare al Republicii Moldova reprezintă un produs tipic al economiei în tranziţie, care necesită o perfecţiona-re continuă şi o adaptare permanentă la realităţile economice instabile.

Însemnătatea reformei de pensionare este con-diţionată şi de faptul că, sistemul de pensionare este profund integrat în economia ţării şi succe-

sele (insuccesele) acestuia se reflectă nu doar la nivel de asigurare materială a pensionarilor, ci şi în mare măsură determină parametrii situaţiei so-cial-economice actuale şi de perspectivă a ţării şi au o influenţă semnificativă asupra situaţiei ma-croeconomice în general.

În aceste condiţii destul de complicate Ministe-rul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului al Repu-blicii Moldova a anunţat despre necesitatea efectuării unor calcule şi prognoze social-economice perio-dice şi sigure, care vor asigura calitatea necesară de realizare a măsurilor practice în cadrul refor-mei de pensionare, vor constitui baza de perfec-ţionare în continuare a legislaţiei de pensionare şi de elaborare a actelor normativ-juridice noi. Pro-gnozele, de asemenea, sînt necesare pentru a alege variantele soluţiilor optime, ce vor asigura viabili-tatea şi stabilitatea sistemului de pensionare, pen-tru a reacţiona operativ la schimbările demografi-ce şi social-economice din ţară, a utiliza raţional sursele financiare şi, în fine, a asigura garanţia de îndeplinire a obligaţiunilor faţă de pensionari.

La primele etape ale reformei de pensionare, în scopul modelării scenariilor de dezvoltare a siste-mului de pensionare, au fost utilizate diferite mo-dele „universale”, care erau exploatate cu atragerea consultanţilor străini. Însă, este de menţionat că nici unul din aceste modele nu a satisfăcut pe de-plin necesităţile specialiştilor din domeniul asigu-rării cu pensii. Modelele standarde erau cu greu adaptate la specificul sistemului de pensionare al Republici Moldova. Pe lîngă aceasta, restricţiile semnificative referitoare la informaţia statistică disponibilă pentru utilizatori deseori veneau în contradicţie cu cerinţele modelelor standarde pri-vind utilizarea datelor iniţiale.

Această circumstanţă a îndemnat Ministerul Pro tecţiei Sociale, Familiei şi Copilului al Republicii Moldova, cu susţinerea Băncii Mondiale, de a iniţia realizarea proiectului, rezultatul căruia a fost elabo-rarea unui set de modele imitative ale sistemului de pensionare al Republicii Moldova. Este de menţionat faptul, că în anul 2004 tenderul privind elaborarea setului respectiv de programe a fost cîştigat de Cen-trul Independent Actuarial Informaţional-Analitic, care are o experienţă în elaborarea programelor si-milare pentru sistemul de pensionare din Federaţia Rusă. În prezent, setul de programe include: „Mode-

intRoduCeRe

6

lul analitic al sistemului de pensionare al Republicii Moldova”, „Calculatorul pensiei” şi „Modelul pe un termen mediu al sistemului de pensionare al Repu-blicii Moldova”, care sînt în permanentă dezvoltare şi perfecţionare.

Este evident faptul că în procesul de exploatare a setului de programe apar un şir de cerinţe noi faţă de acesta în legătură cu modificarea legislaţiei de pensionare şi a condiţiilor externe, care determină abordarea unor sarcini noi. Cerinţe noi înaintează şi sistemul de pensionare, care este în dezvoltare con-tinuă. Toate acestea solicită necesitatea unei activi-tăţi permanente în dezvoltarea şi adaptarea setului existent de programe la realităţile apărute. Această activitate se efectuează în două direcţii: perfecţiona-rea modelelor analitice deja create şi elaborarea pro-gramelor suplimentare.

În acest sens, are perspectivă elaborarea progra-melor care permit evaluarea eficienţei de implemen-tare a sistemului de pensionare condiţional-cumu-lativ în Republica Moldova, dezvoltarea sistemului nestatal (suplimentar) de asigurare cu pensii, in-clusiv crearea sistemelor de pensionare corporative,

precum şi alte direcţii posibile de reformare ale sis-temului de pensionare.

Este de menţionat faptul că elaborarea şi perfecţi-onarea setului de programe indicat nu este un scop în sine. Acesta reprezintă doar un instrumentar în efec-tuarea expertizei actuariale a sistemului de pensiona-re, monitoringului parametrilor de bază ai acestuia.

În Republica Moldova instrumentarul elaborat se utilizează conform destinaţiei directe destul de intens şi deja este acumulată o anumită experienţă în analiza schimbărilor indicatorilor financiari şi so-cial-economici ai sistemului de pensionare al ţării, într-o perspectivă de lungă durată cu aplicarea mo-delelor actuariale.

Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copi-lului de comun cu Centrul Independent Actuarial Informaţional-Analitic a pregătit pentru publicare două monografii – „Sistemul de pensionare al Re-publicii Moldova: expertiza actuarială” şi „Aspecte-le gender ale sistemului de pensionare al Republicii Moldova”, la pregătirea cărora au fost larg utilizate rezultatele modelării, efectuate cu utilizarea setului de programe (modele).

7

1.1. Conţinutul expertizei actuariale

Sensul noţiunii „expertiza actuarială” îl formează termenii:

• actuar (lat. actuaries - klerc), conform dicţio-narului naţional1 – acesta este un „specialist în do-meniul tehnicii de asigurare, care a fost instruit în domeniul matematicii aplicate, statisticii şi eviden-ţei, în obligaţiunile căruia sînt incluse determinarea tarifelor, rezervelor, calculul dividendelor, precum şi efectuarea altor cercetări statistice”. Însă, se pare că un răspuns mai exact la întrebarea „Cine sînt ac-tuarii?”, este dat în Registrul expoziţiei, consacrate jubileului de 150 de ani ai profesiei actuariale bri-tanice2. În special, în registrul dat este menţionat că „Actuarii soluţionează problemele care ţin de ris-curile financiare şi incertitudinea în ceea ce priveş-te viitorul. Actuarii sînt matematicieni, staticieni, economişti şi finanţatori, care concomitent posedă cunoştinţe şi în domeniul juridic, marketing şi ma-nagement”;

• expertiza3 (franc. expertise; lat. expertus - experi-mentat ) – cercetarea de către specialist (expert) a unor probleme, soluţionarea cărora necesită cunoştinţe spe-ciale în domeniile ştiinţei, tehnicii, artei etc.

Aşadar, expertiza actuarială reprezintă cercetarea de către un specialist – actuar al problemelor ce ţin de funcţionarea sistemului de pensionare şi (sau) de asigurare al ţării, cărora le sînt caracteristice riscurile financiare şi incertitudinea în ceea ce priveşte viito-rul şi care necesită cunoştinţe speciale în domeniul matematicii aplicate, economiei, finanţelor, statisti-cii, demografiei, managementului etc.

Ţinînd cont de faptul că, în scopul prezentei lu-crări noţiunea expertiza actuarială este noţiunea – cheie, ne vom opri la aceasta mai detaliat, vom de-termina principiile de bază, formele şi metodele de efectuare a expertizei actuariale, adică metodologia acesteia, precum şi vom detaliza conţinutul experti-zei actuariale referitoare la asigurarea cu pensii.

În procesele critice care sînt însoţite de înrăută-ţirea situaţiei economice şi social-demografice, pre-

1 Страхование и управление риском. Терминологиче-ский словарь. – Москва: Наука, 2000. – 565 с.

2 Modeling the future, 1998.3 Советский энциклопедический словарь/ Гл. ред.

А. М. Прохоров. 2-е изд. – Москва: Сов. энциклопе-дия, 1983. – 1600 с.

cum şi de alte fenomene similare, ce apar periodic în ţările cu o economie în tranziţie, dificultatea ale-gerii soluţiilor efective creşte brusc, permanent este necesar de a efectua evaluarea obiectivă a situaţiei create şi de a căuta soluţii raţionale la problemele existente. În acest sens apare o întrebare firească: oare într-adevăr societatea, care se află în condiţiile unor schimbări social-economice permanente, este sortită să reacţioneze cu întîrziere la riscurile gene-rate de acestea, în momentul cînd acestea deja sînt mai mult sau mai puţin clar marcate? Se pare că în prezent este destul de oportun de a aborda problema privind prevenirea reacţionării, care începe nu după ce riscul devine evident, ci pînă atunci. Posibilitatea unei asemenea reacţionări în domeniul de asigurare este condiţionată de următoarele:

1. Oricare scheme de asigurare şi tehnologii re-prezintă sursele riscurilor pentru diferiţi subiecţi ai asigurării, fie acesta asigurat, asigurator sau persoa-nă asigurată, totodată, aceste riscuri, de regulă, fiind aprior cunoscute;

2. Deseori riscurile menţionate şi consecinţele ne-gative condiţionate de acestea sînt imprevizibile, nu din cauza imposibilităţii principiale de a le prognoza, ci din cauza că la etapa elaborării actelor normative şi legislative, ce reglementează tipul dat de asigurare, nu au fost întreprinse eforturile corespunzătoare.

Din cele menţionate se poate concluziona că în prezent, în condiţiile reformării sistemului de pensionare al Republicii Moldova, cît şi a sistemu-lui de asigurare socială în general, este necesară o activitate specială sistematică bine organizată, orientată spre prognozarea riscurilor nou-apărute ce ţin de introducerea schemelor şi tehnologiilor noi de asigurare şi menţinerea celor vechi, şi care constă în efectuarea analizei preliminare comple-xe atît a proiectelor de legi, cît şi a proiectelor de hotărîri şi decizii ale organelor puterii legislative şi executive în domeniul asigurării cu pensii şi asi-gurării în general. Centrul acestei activităţi urmea-ză să fie expertiza actuarială, ca o parte integran-tă a expertizei totale (juridice, ecologice, gender etc.), a proiectelor de decizii ale organelor puterii de stat. De aceea metodele comune de abordare şi resursele prelucrate la efectuarea expertizei totale cu modificările corespunzătoare sînt aplicabile şi la efectuarea expertizei actuariale. Însă, expertiza actuarială are şi particularităţi specifice conceptu-

1. expeRtiza aCtuaRială

8

ale şi metodologice, care mai necesită o înţelegere şi dezvoltare în continuare.

În general, obiectul expertizei actuariale este sis-temul de pensionare şi (sau) de asigurare al ţării, precum şi dinamica modificării stării acestora pen-tru o perspectivă de lungă durată (în continuare va fi vorba despre sistemul de pensionare, însă majo-ritatea concluziilor se pot referi, în mare măsură, şi la sistemul de asigurare socială, de asigurare a vie-ţii şi sănătăţii populaţiei etc.). Evident, sistemul de pensionare se caracterizează prin mulţi indicatori, care includ atît legislaţia de asigurare în vigoare, cît şi proiectele de legi, actele normative şi legislative elaborate la nivel de federaţie şi regiune şi alte docu-mente, ce reglementează funcţionarea sistemului de pensionare în general sau a unor componente sepa-rate ale acestuia, precum şi riscurile economice, fi-nanciare şi sociale, modificate sau generate de aceste documente. De asemenea, e evident şi faptul că, doar o parte din indicatori vor constitui obiectul nemij-locit al cercetării la efectuarea expertizei actuariale. În primul rînd, obiectul cercetării vor fi indicatorii ce caracterizează riscurile posibile ale sistemului de pensionare şi care admit o descriere în terminologia matematicii şi finanţelor. Evident, expertiza actuari-ală nu se limitează doar la analiza indicatorilor eco-nomico-financiari ai sistemului de pensionare. Este necesar, de asemenea, de cercetat riscurile care apar în procesul de interacţiune a sistemului cu mediul social-economic şi subiecţii de asigurare cu pensii, inclusiv lucrătorii, pensionarii, patronii, asiguratorii şi statul.

Efectuarea expertizei actuariale în volum deplin nu este întotdeauna posibilă din cauza restricţiilor materiale şi celor de timp, însă uneori chiar nici nu este necesară. De exemplu, deseori este necesar de a prognoza indicatorii financiari ai unei componente separate a sistemului de pensionare în condiţiile so-cial-economice modificate sau de a efectua analiza consecinţelor economico-financiare ale unei sau al-tei legi, ce reglementează funcţionarea nu a sistemu-lui de pensii în general, ci doar a unei părţi a aces-tuia etc. Aşadar, situaţia în care expertiza actuarială se efectuează nu în volum deplin, ci la nivel de cer-cetare a tehnologiilor separate de asigurare1, utilizate

1 Aici noţiunea „tehnologie” se aplică în contextul menţi-onat mai sus (în condiţiile relaţiilor reciproce ale legisla-ţiei, mediului social-economic şi subiecţilor asigurării), deoarece doar în cazul unei asemenea abordări se poate în mod conştient de identificat riscurile subiecţilor sepa-raţi ai asigurării şi parametrii, sub influenţa cărora riscu-rile pot fi atenuate sau nivelate.

pentru un anumit tip de asigurare cu pensii sau de asigurare în general, nu reprezintă o excepţie, ci un caz destul de tipic.

Expertiza actuarială este legată de analiza comple-xă a legislaţiei şi hotărîrilor Guvernului în aspectul dat de asigurare (subaspect) şi examinarea completi-tudinii şi coordonării tehnologiilor de asigurare ce le reglementează, şi care constituie obiectul principal al expertizei actuariale. Totodată, o atenţie deosebită se acordă corectitudinii metodelor actuariale utilizate şi informaţiilor statistice iniţiale, ce se utilizează la cal-cularea tarifelor de asigurare, rezervelor etc., precum şi analizei2 bazei normativ-juriduce în vigoare şi celei noi elaborate în sensul identificării riscurilor socia-le şi financiare principale generate de aceasta pentru subiecţii asigurării cu pensii şi în sensul posibilităţii de atenuare a influenţei acestor riscuri.

În funcţie de etapa de pregătire a legislaţiei de asi-gurare corespunzătoare (elaborarea, adoptarea sau realizarea), la care se efectuează expertiza actuarială a tehnologiilor de asigurare, expertiza poate fi divi-zată în preliminară, primară şi repetată.

Tehnologiile noi de asigurare, de regulă, sînt ge-nerate de deciziile şi acţiunile structurilor puterii sau sînt legate de legislaţia nouă adoptată. Referitor la acestea la etapa de elaborare se aplică expertiza actuarială preliminară. Aplicarea acesteia este destul de firească, iar în multe cazuri într-adevăr necesară, deoarece permite de a rectifica atît riscurile directe, cît şi cele indirecte, ce ţin de implementarea tehno-logiilor noi. Cu toate acestea, urmează de diferenţiat riscurile obiective (care nu pot fi înlăturate), nemij-locit legate de însuşi procesul de asigurare, şi riscuri-le care apar din cauza că pe parcursul procesului de pregătire şi luare a deciziilor nu a fost acordată aten-ţia necesară consecinţelor social-economice care pot apărea în urma acestor decizii.

În calitate de obiect al expertizei actuariale primare poate servi tehnologia nouă de asigurare adoptată, spre exemplu pachetul de acte legislative, ce reglementează reforma sistemului de pensionare în Republica Moldova în general sau a unei părţi a acesteia. Aceste tehnologii de asigurare, cît şi cele similare au pus începutul formelor noi de raporturi social-economice dintre oameni sau dintre grupuri sociale separate şi instituţii sociale, anume celor care nu au un caracter unic, ci se reproduc în situaţii si-milare.

2 Asemenea analiză, de regulă, se efectuează pentru un şir de scenarii posibile de schimbare a mediului social-economic înconjurător pentru o perspectivă de lungă durată.

9

Pe lîngă aceasta, obiect al expertizei actuariale primare poate fi tehnologia de asigurare moderni-zată (care a apărut în urma introducerii unor modi-ficări în legislaţie), precum şi tehnologia existentă, însă anterior necercetată, cu atît mai mult că utiliza-rea acestora este legată de anumite riscuri. În acest caz sarcina expertizei (precum şi în cazul cercetării tehnologiilor noi de asigurare) constă în depistarea riscurilor, căutarea soluţiilor şi căilor de atenuare sau lichidare a consecinţelor negative ale acestora.

În principiu nu este corect de a interpreta exper-tiza actuarială a tehnologiilor noi de asigurare ca o măsură unică, deşi în unele cazuri aceasta poate fi suficient. Însă, de obicei, în procesul de realizare a tehnologiilor noi este necesar de a efectua expertiza actuarială repetată în scopul urmăririi, în baze sis-tematice, a fenomenelor şi efectelor noi generate de tehnologia de asigurare, în scopul evaluării riscuri-lor noi depistate în cazul unei situaţii noi financiare, economice, demografice şi sociale, de care procesul de asigurare nu doar depinde, dar şi asupra căreia activ influenţează.

Subiecţi ai expertizei actuariale sînt atît persoa-nele juridice, cît şi persoanele fizice care îşi asumă funcţiile de clienţi, organizatori sau executanţi (ex-perţi).

Clienţi ai expertizei actuariale pot fi organele puterii de stat şi direcţiile, organizaţiile şi întreprin-derile cu diferite forme de proprietate, precum şi asociaţiile de cetăţeni. În funcţie de statutul juridic al clientului urmează de diferenţiat expertiza actu-arială de stat şi cea publică. Expertiza actuarială de stat se efectuează la porunca organelor federale şi regionale ale puterii de stat sau a organelor auto-administraţiei locale, iar cea publică – la iniţiativa organizaţiilor obşteşti, colectivelor de muncă sau a unor cetăţeni.

Clienţii pot conlucra nemijlocit cu experţii sau prin intermediul organizatorilor expertizei. În func-ţia de organizator al expertizei actuariale urmează să fie organizaţia, instituţia, întreprinderea speciali-zată şi (sau) un grup special de experţi bine organizat ce conlucrează productiv. Organizatorii expertizei realizează complexul integral de asigurare a exper-tizei din punct de vedere organizaţional-metodic şi tehnic.

Particularitatea caracteristică a expertizei actu-ariale este că, de regulă, problemele soluţionate de către aceasta au un caracter complex, adică au tan-genţă cu diferite domenii de activitate vitală: ele nu sînt nici strict economice, nici strict sociale, însă includ şi componente financiare, demografice, me-

dicale, gender şi altele. Aceasta creează dificultăţi suplimentare în organizarea şi efectuarea expertizei actuariale, deoarece în Republica Moldova pînă în prezent nu există un asemenea domeniu de activitate şi o asemenea instituţie1, care ar întruni toate pro-blemele menţionate. Anume de aceea în numărul potenţial de organizatori ai expertizei actuariale nu sînt incluşi experţi separaţi – este greu de închipuit o persoană care posedă complexul necesar de cunoş-tinţe şi capacităţi pentru a efectua într-un termen scurt un volum de lucru atît de semnificativ.

Pînă la examinarea executanţilor potenţiali ai expertizei actuariale, este necesar de atras atenţia asupra caracterului interdisciplinar al acesteia. În pri-mul rînd, acesta este legat de faptul că, însăşi asigu-rarea este un domeniu interdisciplinar de activitate. La numărul de discipline care au o relaţie directă cu asigurarea se referă nu doar disciplinele economice şi financiare, ci şi demografia, gerontologia, medici-na, protecţia muncii, dreptul etc. De aceea expertiza actuarială a tehnologiilor de asigurare, care includ, pe lîngă procesul de asigurare, relaţiile cu mediul social-economic şi subiecţii asigurării, urmează să se efectueze de către un grup de experţi, care au o calificare înaltă, aptitudini şi cunoştinţe speciale şi experienţă profesională în corespundere cu sarcina de expertiză. Asemenea experţi sînt în primul rînd, actuarii – specialişti, ce posedă cunoştinţe în dome-niul matematicii, abilităţi de modelare şi calculare a riscurilor, precum şi cunoştinţe în economie, finanţe şi drept. Uneori în scopul efectuării expertizei actua-riale a tehnologiilor de asigurare este necesar de a im-plica specialişti din domenii înrudite. Componenţa profesională a experţilor depinde de scopul şi sarcina expertizei actuariale, precum şi de tipul de asigurare, ce determină tehnologia concretă de asigurare.

Revenind la sistemul de pensionare al ţării este necesar de menţionat că expertiza actuarială a unui astfel de sistem reprezintă o sarcină complicată, mul-tiparametrică, legată de pronosticul pe un termen de lungă durată a unui şir de parametri şi analiza riscurilor financiare, demografice, investiţionale şi altor riscuri, care au un caracter probabilistic. Sco-pul expertizei actuariale este evaluarea sistemului de pensionare al ţării din punctul de vedere al satisfa-cerii cerinţelor populaţiei, al stabilităţii financiare şi

1 În prezent problema creării unui centru statal de efectu-are a calculelor actuariale nici nu este pusă în discuţie, deşi de către Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Co-pilului deja s-a îndeplinit un volum mare de lucru întru elaborarea instrumentarului necesar.

10

al eficienţei sistemului în general. Elementul de bază al expertizei actuariale este analiza riscurilor (in-certitudinilor) caracteristice sistemului, rezultatele cărora servesc drept bază pentru evaluarea cantita-tivă, precum şi pentru elaborarea propunerilor pri-vind reducerea (atenuarea consecinţelor) riscurilor depistate. În expertiza actuarială atît riscurile, cît şi metodele de influenţă asupra acestora se examinează pentru o perspectivă de lungă durată.

1.2. Ciclul actuarial de control

La baza efectuării expertizei actuariale este pus Ci-clul Actuarial de Control1, propus în anul 1985, care reprezintă un caz special al ciclului de control comun utilizat în toate domeniile de afaceri. Etapele principa-le ale ciclului actuarial de control, ajustat la efectuarea expertizei actuariale a sistemului de pensionare din Fe-deraţia Rusă, sînt: etapa preliminară, formularea proble-mei, soluţionarea problemei şi monitorizarea.

Etapa preliminarăEtapa preliminară constă în examinarea mediului

economic, comercial şi social-demografic, în care func-ţionează sistemul de pensionare al Republicii Moldova, adică examinarea „contextului” expertizei actuariale.

Formularea problemeiConţinutul principal al acestei etape este iden-

tificarea şi evaluarea riscurilor tuturor părţilor care participă la procesul de asigurare şi determinarea factorilor ce influenţează asupra riscurilor, posibili-tăţilor de reducere (redistribuire) a acestora. În baza rezultatelor analizei riscurilor sînt concretizate sar-cinile expertizei şi se stabilesc criteriile de evaluare a rezultatelor obţinute.

Analiza riscurilor include:• identificarea riscurilor asigurării subiecţilor cu

pensii2. În cadrul fiecărui tip de asigurare, unul din-tre subiecţi întotdeauna este cetăţeanul (persoana

1 Goford J. The Control Cycle: Financial Control of a Life Assurance Company/Presented to the Institute of Actuaries Students’ Society on 12th February 1985.

2 De regulă, la soluţionarea unor probleme de ordin local, de exemplu, organizarea – expertiza – modificarea schemei profesionale a întreprinderii, este vorba despre riscurile cli-entului (de exemplu, celui care finanţează schema angajato-rului). Riscurile celorlalţi subiecţi se examinează din punctul de vedere al influenţei acestora asupra clientului. În special, riscurile membrilor schemei – angajaţilor întreprinderii, se examinează doar ca surse potenţiale ale riscurilor clientului (în exemplul dat – antreprenorul).

asigurată). La efectuarea analizei asigurării statale cu pensii al doilea subiect este statul (inclusiv în persoa-na Casei Naţionale de Asigurări Sociale).

În cadrul expertizei sistemului de pensionare al ţării principalele riscuri sînt riscurile cetăţenilor şi ale statului. Riscurile altor părţi se examinează din punctul de vedere al influenţei acestora asupra inte-reselor statului şi cetăţenilor, precum şi din punctul de vedere al restricţiilor posibilităţilor de aplicare a unor sau altor decizii;

• identificarea factorilor ce influenţează asupra riscurilor;

• evaluarea preliminară a riscurilor, inclusiv eva-luarea cantitativă a acelor riscuri pentru care aceasta relativ nu este dificil de efectuat;

• examinarea posibilităţilor de reducere (atenu-are a consecinţelor) a riscurilor3, precum şi redistri-buirea riscurilor între subiecţi.

Este de menţionat că, la efectuarea expertizei riscurile şi metodele de influenţă asupra acestora se examinează pentru o perspectivă de lungă durată.

Soluţionarea problemeiSarcina principală a expertizei actuariale a siste-

mului de pensionare al ţării este evaluarea rezultate-lor scontate ale activităţii sistemului din punctul de vedere al părţilor interesate. La această etapă actua-rul examinează posibilitatea de aplicare a modelelor existente întru soluţionarea sarcinilor puse şi după necesitate le corectează şi (sau) elaborează modele noi. Ulterior, actuarul analizează datele iniţiale exis-tente (demografice, macroeconomice etc.) şi stabileş-te valorile parametrilor modelului, utilizînd deseori metode informale, deoarece valorile exacte ale unor parametri, în deosebi cele ce ţin de prognozarea pen-tru viitor sînt imposibil de determinat.

MonitorizareaEtapa finală a expertizei actuariale este monitori-

zarea indicatorilor ce ţin de sistemul de pensionare. La această etapă se soluţionează problema de genera-lizare a experienţei reale de funcţionare a sistemului şi compararea acesteia cu cea presupusă. Rezultatele monitorizării pot conduce la necesitatea de precizare

3 Cînd este vorba despre elaborarea sistemului de pensionare, sarcina principală este căutarea soluţiei, care permite de a di-minua (echilibra) riscurile părţilor. La efectuarea expertizei, sarcina principală este evaluarea riscurilor şi, la necesitate, abordarea problemei privind corectarea sistemului. Cu toate acestea, propunerea măsurilor întru diminuarea riscurilor din contul precizării (reglementării) legislaţiei reprezintă o parte importantă a expertizei.

11

a formulării problemei şi (sau) metodelor de soluţio-nare a acesteia. Ca urmare, participanţii la expertiză revin la precizarea etapelor de activitate sus-menţio-nate şi astfel se încheie ciclul de control.

Este de menţionat faptul că un element principal al monitorizării este identificarea cauzelor de devie-re a experienţei reale de cea presupusă.

Schematic ciclul actuarial de control este prezen-tat în fig.1.1. Săgeţile duble indică existenţa legături-lor inverse.

Fig.1.1. Ciclul actuarial de control

Contextul expertizeiactuariale

Elaborareadeciziei

Formulareaproblemei

Monitorizareaexperienţei

La etapa preliminară se examinează mediul ge-neral economic, comercial şi social, în cadrul căru-ia se realizează reforma de pensionare a Republicii Moldova, adică „contextul” reformei de pensionare. În scopul expertizei ulterioare este important de a examina starea mediului menţionat atît actuală, cît şi la data de luare a deciziei. Evident, în cadrul aces-tei activităţi este posibilă marcarea unor momente principale.

1.3. Instrumentarul expertizei actuariale

Efectuarea expertizei actuariale a sistemului de pensionare al ţării este posibilă doar cu utilizarea instrumentarului specializat, adică a setului meto-dologic de programe, care reprezintă un sistem de programe ce se suplimentează reciproc, care solu-ţionează diferite probleme ale expertizei actuaria-le. Este de menţionat faptul că setul de programe a fost elaborat de către Centrul Independent Actuarial Informaţional Analitic în perioada 2004-2007 la co-manda Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale al Republicii Moldova. În acest set de programe au fost incluse „Modelul analitic al sistemului de pensiona-re al Republicii Moldova”, „Calculatorul pensiei” şi „Modelul pe un termen mediu al sistemului de pen-sionare al Republicii Moldova”.

Cel mai important şi complicat element al acestui set este „Modelul analitic al sistemului de pensiona-re al Republicii Moldova”, destinat pentru examina-rea situaţiei financiare a sistemului de pensionare al Republicii Moldova pe un termen de lungă durată. Acesta reprezintă un model desul de complicat, care conţine un număr mare de date iniţiale şi rezultate ale calculelor, care permanent se complică în legătu-ră cu sarcinile noi înaintate de sistemul de pensiona-re al ţării. Acest model, precum şi majoritatea mo-delelor similare străine este bazat pe modelul multor situaţii. În procesul de modelare toată populaţia ţării se divizează într-un şir de cohorte social-demografi-ce, pentru care se prognozează schimbarea în timp a situaţiilor acestora. În scopul prognozării se utilizea-ză procesul Markov (proces discret limitat eterogen de trecere între diferite situaţii).

„Calculatorul pensiei” este destinat modelării individuale a pensiei pentru un beneficiar concret, parametrii istoriei de pensionare ai căruia sînt intro-duse de către utilizator.

„Modelul pe un termen mediu al sistemului de pensionare al Republicii Moldova” este destinat pro-gnozării pe un termen mediu a indicatorilor ce ţin de stabilitatea Fondului de Pensii şi evaluării solva-bilităţii acestuia, stabilităţii financiare, influenţei in-dexării asupra echilibrului dintre fluxurile de contri-buţii şi plăţi etc. Pe lîngă aceasta, modelul serveşte ca instrument pentru efectuarea analizei operative a influenţei deciziilor luate pentru o perspectivă de termen mediu.

Setul de programe elaborat reprezintă un in-strumentar contemporan pentru efectuarea moni-torizării actuariale asupra promovării şi dezvoltării reformei de pensionare în Republica Moldova, care, în primul rînd, este necesar pentru elaborarea mă-surilor eficiente întru perfecţionarea şi dezvoltarea acesteia. Toate programele sînt realizate în baza Ex-cel cu utilizarea VBA, au o structură de module, care asigură un nivel înalt de independenţă la diferite etape de activitate a acestora şi, ca urmare, sporeşte flexibilitatea modelelor şi utilitatea acestora pentru modernizare.

Urmează de ţinut cont de faptul că, în procesul de exploatare a setului de programe, faţă de acesta vor apărea cerinţe noi în legătură cu schimbarea le-gislaţiei de pensionare şi a condiţiilor din exterior, care vor determina abordarea sarcinilor noi. Cerinţe noi va înainta şi sistemul de pensionare al Republi-cii Moldova în dezvoltare. Toate acestea vor necesita o activitate permanentă în dezvoltarea şi ajustarea setului de programe actual către realităţile apărute.

12

Această activitate poate fi realizată în două direcţii: perfecţionarea modelului analitic de bază şi elabora-rea programelor suplimentare.

Este de menţionat că „Modelul analitic al siste-mului de pensionare al Republicii Moldova” – este un model complicat, care conţine un număr mare de date iniţiale şi rezultate ale calculelor. Acesta nu poate fi permanent complicat în legătură cu sarcinile noi, care mai mult ca probabil, le va înainta sistemul de pensionare al Republicii Moldova în dezvoltare. Însă complicarea repetată a modelului este inopor-tună şi periculoasă, deoarece îngreunează dirijarea acestuia, ceea ce poate genera erori, poate camufla esenţa rezultatelor obţinute şi complica interpretarea acestora, crea o senzaţie eronată de precizie a rezul-tatelor (mai înaltă decît este în realitate).

De aceea o direcţie de perspectivă, deopotrivă cu perfecţionarea modelelor deja elaborate, reprezintă dezvoltarea setului de programe în direcţia creării programelor suplimentare. De exemplu, elaborarea modelului de expertiză şi evaluare a oportunităţii de modificare a legislaţiei de pensionare, pe care este imposibil de a le evalua cu ajutorul programelor deja

existente. Un exemplu de acest gen de sarcini poate servi analiza eficacităţii de implementare în Repu-blica Moldova a sistemului de pensionare condiţio-nal-cumulativ, dezvoltarea sistemului nestatal (su-plimentar) de asigurare cu pensii, inclusiv crearea sistemelor de pensionare corporative etc. Totodată, eficienţa tuturor direcţiilor posibile de reformare a sistemului de pensionare urmează a fi verificată atît pentru ţară în general, cît şi pentru grupuri social-demografice separate de locuitori.

Este necesar de menţionat că elaborarea şi per-fecţionarea instrumentarului de expertiză actuari-ală a sistemului de pensionare al ţării urmează să fie însoţită de acumularea, păstrarea şi analiza unui volum mare de informaţie statistică diversă. Luînd în consideraţie cele menţionate, se poate constata că în prezent în Republica Moldova este foarte actua-lă problema creării unui Centru de Resurse, care va acumula toată informaţia necesară pentru asigura-rea monitorizării actuariale a reformei de pensiona-re şi unde ministerele şi departamentele implicate în colectarea acestei informaţii, conform legislaţiei, vor fi obligate să o prezinte.

13

Reforma sistemului de pensionare în Republica Moldova a început în anul 1999, odată cu adopta-rea Strategiei de Reformare a Asigurării cu Pensii şi a Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156-XIV din 14.10.98. Actele menţionate au fost completate de Legea Republicii Moldova privind sistemul public de asigurări sociale nr.489-XIV din 08.07.99. Pachetul actelor legislative, ce reglemen-tează asigurarea cu pensii, anual se completează cu Legea Republicii Moldova privind bugetul asigură-rilor sociale de stat, care reglementează atît meca-nismul de calcul şi plată a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, cît şi aspectele specifice ce ţin de venituri şi cheltuieli.

2.1. Principiile generale

Direcţia principală a reformei a constituit trece-rea de la asistenţa socială la asigurarea socială. La baza creării şi funcţionării sistemului de asigurare socială şi ca urmare a sistemului de pensionare, ca parte componentă a acestuia, au fost puse următoa-rele principii fundamentale, stipulate în Legea pri-vind sistemul public de asigurări sociale:

– principiul unicităţii, conform căruia statul or-ganizează şi garantează activitatea sistemului public de asigurări sociale în conformitate cu normele de drept unice;

– principiul egalităţii, care asigură tuturor partici-panţilor la sistemul public de asigurări – contribua-bililor, beneficiarilor de pensii şi de alte indemnizaţii de asigurări sociale – egalitate în realizarea şi execu-tarea obligaţiilor prevăzute de legislaţie;

– principiul solidarităţii sociale a generaţiilor şi persoanelor, care reprezintă o generaţie;

– principiul obligativităţii;– principiul contributivităţii, conform căruia fon-

durile de asigurări sociale se formează în baza con-tribuţiilor transferate de către persoanele fizice şi juridice – participanţi ai sistemului public de asigu-rări sociale; realizarea dreptului la asigurări sociale depinde de îndeplinirea acestei obligaţiuni.

Conform legii noi de pensionare dreptul la pen-sie îl au toate persoanele asigurate domiciliate în Republica Moldova, precum şi persoanele care la momentul stabilirii pensiei nu sînt asigurate, dar co-

respund cerinţelor prevăzute în Legea privind pensi-ile de asigurări sociale de stat. În Lege este stipulat că agricultorii, de asemenea, au dreptul la pensie. Legea menţionată reglementează, de asemenea, şi condiţii-le de stabilire a acesteia.

Conform Legii privind sistemul public de asi-gurări sociale sînt considerare persoane asigurate persoanele care activează în baza contractului in-dividual de muncă, în funcţii elective sau care sînt numite la nivelul autorităţii executive, legislative sau judecătoreşti; care beneficiază de indemnizaţii de şomaj, incapacitate temporară de muncă, invalidita-te; precum şi persoanele care au un venit anual echi-valent cu cel puţin trei sau patru salarii medii lunare pe economie. Pe lîngă aceasta, plătitori ai contribu-ţiilor de asigurări sînt atît persoanele asigurate, care transferă contribuţii individuale (inclusiv cele care au încheiat contract individual de asigurare), cît şi angajatorii.

2.2. Contribuţiile de asigurare şi baza impo-zabilă

Este necesar de menţionat că în Republica Moldo-va sistemul de asigurare socială este destul de com-plicat. În primul rînd, mărimea tarifului de asigurare este diferenţiat pe categorii de plătitori: angajatori, persoane angajate şi persoane ce-şi desfăşoară acti-vitatea pe cont propriu (persoane fizice proprietari de terenuri agricole, persoane care au luat terenuri agricole în arendă sau folosinţă; întreprinzători indi-viduali şi fondatori de întreprinderi individuale, de-ţinători de patente, avocaţi, notari, persoane care au încheiat contract individual de asigurare etc.). Din anul 2005 într-o categorie specială de plătitori de contribuţii sociale au fost evidenţiaţi angajatorii din sfera producerii agricole, care transferă contribuţii de asigurare socială pentru persoanele ce activează în baza contractului individual de muncă, altor con-tracte privind îndeplinirea lucrărilor sau prestarea serviciilor în domeniul prelucrării industriale a pro-ducţiei agricole.

Tarifele contribuţiilor de asigurare sînt diferenţi-ate pentru diferite categorii de plătitori şi mărimile acestora sînt adoptate anual de către Parlament. Spre exemplu, pentru angajatorii care achită contribuţii

2. Bazele legiSlaţiei de penSionaRe a RepuBliCii Moldova

14

pentru angajaţii din sfera agriculturii este stabilit un tarif mai mic: în anul 2004 – 17.6%, 2005 – 16.9%, iar în anul 2006 – 16.0% faţă de 24.0%, 23.5% şi 23.0% respectiv, stabilite pentru angajaţii, care achită con-tribuţii de asigurare pentru persoanele angajate în celelalte ramuri ale economiei.

În al doilea rînd, pentru diferite categorii de plă-titori de contribuţii de asigurare diferă foarte mult şi baza impozabilă, din care se achită contribuţiile de asigurare. Astfel, toţi angajatorii şi plătitorii de contribuţii individuale de asigurări sociale de stat calculează şi achită contribuţii, reieşind din sumele salariului calculat şi a altor recompense. Însă, mări-mea salariului din care se achită contribuţiile indi-viduale, se limitează cu trei salarii medii lunare pe economie.

Este de menţionat că, reformarea sistemului de pensionare în Republica Moldova prevede transfe-rarea treptată a poverii ce ţine de plata contribuţiilor de asigurare de la angajator spre angajaţi. Se presu-pune că „anual, mărimea contribuţiei angajatorului se va reduce cu 1%, în timp ce mărimea contribuţiei individuale se va majora cu 1%”1. Într-adevăr, dacă în anul 2004 contribuţia individuală constituia 1%, atunci în anul 2005 – deja 2%, iar în anul 2006 – 3%. Conform Legii Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat pentru anul 2007 se prevede majorarea cotei contri-buţiei individuale pînă la 4%.

Aşadar, dacă în tarifele pentru angajatori şi anga-jaţi există o claritate, atunci în tarifele pentru alte ca-tegorii de plătitori lucrurile sînt cu mult mai compli-cate. Mai întîi de toate aceasta se referă la lucrătorii din sfera agriculturii. Proprietarii de pămînt, care-şi prelucrează în mod individual terenurile agricole, precum şi persoanele care au arendat sau au luat în folosinţă terenuri agricole, achitau contribuţiile de asigurare în funcţie de suprafaţa terenului agricol şi bonitatea acestuia: în anul 2004 tariful a constituit 1.7 lei pentru o unitate grad/hectar. În acelaşi timp, persoanele fizice care au arendat terenuri agricole, cu excepţia celor care achită contribuţiile conform altui tarif, au plătit contribuţiile de asigurare în for-mă de taxe fixe. În anul 2005 sistemul grad/hectar a fost menţinut. Din anul 2006 pentru această cate-gorie de plătitori ai contribuţiilor de asigurare a fost stabilită o taxă fixă în mărime de 480 lei anual, care acordă dreptul de a beneficia de pensie minimă şi ajutor de deces. Pentru anul 2007 mărimea taxei fixe s-a majorat pînă la 576 de lei.

1 Raportul social anual al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, anul 2003, p.56.

Pe lîngă arendaşii de terenuri agricole, o taxă fixă în sistemul de pensii au achitat şi persoanele care lu-crează în străinătate în bază de contract, cît şi cele ce au încheiat contracte individuale de asigurare. Pen-tru unele categorii de persoane angajate pe cont pro-priu (avocaţi, notari, fondatori de întreprinderi indi-viduale) baza de calcul a contribuţiilor de asigurare o constituie suma venitului obţinut. Din anul 2005 întreprinzătorii individuali şi fondatorii de între-prinderi individuale, persoanele ce deţin patentă de întreprinzător, precum şi avocaţii şi notarii privaţi, ce au obţinut licenţă, plătesc contribuţii în formă de taxă fixă. Începînd cu anul 2007, aceştea sînt uniţi într-o categorie unică cu o cotă unică a tarifului de asigurare în sumă de 2318 lei.

Sistemul complicat al contribuţiilor de asigurare generează un şir de probleme. În primul rînd, acestea sînt legate de sectorul agrar. Un tarif al contribuţiilor de asigurare mai scăzut, stabilit pentru angajaţii din sectorul agrar, precum şi sistemul încurcat de con-tribuţii pentru proprietarii de terenuri agricole, în combinare cu nivelul scăzut de acumulare a acestora, conduce la o redistribuire destul de esenţială a mij-loacelor pentru pensii în favoarea pensionarilor din numărul lucrătorilor sectorului agrar. Astfel, con-form datelor Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului al Republicii Moldova în anul 2005 anga-jaţii în sectorul agrar au contribuit la bugetul asigu-rărilor sociale doar cu 7.9% din suma totală a venitu-rilor, în timp ce au beneficiat de pensii şi compensaţii în mărime de 40% din suma totală a veniturilor2.

Înţelegînd că asemenea stare de lucruri nu se poate menţine permanent, politica Republicii Mol-dova în domeniul asigurărilor sociale presupune că multitudinea tarifelor contribuţiilor de asigurare so-cială va fi redusă pînă la două şi anume: un procent comun stabilit la calcularea salariului şi altor recom-pense (venitului obţinut) sau o taxă fixă în celelalte cazuri.

2.3. Tipurile de pensii şi condiţiile de stabili-re a acestora

Legea Republicii Moldova privind pensiile de asi-gurări sociale de stat prevede achitarea următoarelor tipuri de pensii din contul mijloacelor asigurărilor sociale: pentru limită de vîrstă, de invaliditate şi de urmaş.

2 Idem, p.49.

15

2.3.1. Pensiile pentru limită de vîrstăCondiţiile de stabilire a pensiei depline pentru

limită de vîrstă sînt: atingerea vîrstei de pensionare stabilite de legislaţie şi realizarea stagiului de cotiza-re corespunzător. Odată cu adoptarea Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat în anul 1998, în Republica Moldova, din anul 1999, a început creşte-rea vîrstei de ieşire la pensie atît pentru bărbaţi, cît şi pentru femei. Corespunzător a fost majorat şi stagiul de cotizare. Dacă anterior bărbaţii ieşeau la pensie în vîrstă de 60 de ani, iar femeile – la 55 de ani, atunci, începînd cu 1 ianuarie 1999, vîrsta de pensionare a început să se majoreze cu 6 luni anual şi către anul 2008 urma să constituie 65 de ani pentru bărbaţi şi 60 de ani – pentru femei. Însă, ulterior, a fost adopta-tă Legea nr.1485-XV din 22.12.02 cu privire la intro-ducerea modificărilor în art.41 al Legii nr.156-XIV din 14.10.98 cu privire la pensiile de asigurări sociale de stat, prin care vîrsta de pensionare a fost înghe-ţată la nivelul anului 2002, adică: 62 de ani pentru bărbaţi şi 57 de ani – pentru femei. Se presupune că creşterea vîrstei de pensionare este suspendată pen-tru 5 ani – pînă în anul 2008. Suspendarea creşterii vîrstei de pensionare a condus la o majorare semni-ficativă a numărului de pensii nou–stabilite pentru limită de vîrstă. Conform datelor Casei Naţionale de Asigurări Sociale, în anul 2003 (primul an după suspendarea procesului de creştere a vîrstei de pen-sionare) numărul acestora comparativ cu anul 2002 s-a majorat de 1.7 ori. În anii 2004 şi 2005 numărul pensiilor nou–stabilite a continuat să crească, astfel majorîndu-se încă cu 21.8% şi, respectiv, cu 12.6%. În total în perioada 2003 – 2005 numărul pensiilor nou–stabilite s-a majorat de 2.3 ori. Specialiştii Mi-nisterului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului apreciază negativ această situaţie. La părerea acesto-ra, prognozele demografice nefaste pentru anii ime-diat următori pun la îndoială posibilităţile de finan-ţare a prestaţiilor din sistemul de asigurări sociale şi pun în pericol stabilitatea şi credibilitatea întregului sistem: numărul mic al persoanelor active (o parte considerabilă a acestora fiind angajaţi „la negru” în alte state) nu va face faţă numărului mare al pensio-narilor, care în următorii ani va creşte1.

În acelaşi timp, este necesar de menţionat că, începînd cu anul 1999 (demararea reformei), con-form datelor Casei Naţionale de Asigurări Sociale, numărul total al pensionarilor anual se micşora şi către anul 2005 s-a redus practic cu 12.5%. Cu toa-

1 Raportul social anual al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, anul 2003, p.44.

te acestea, numărul pensionarilor pentru limită de vîrstă în aceeaşi perioadă s-a redus cu 15.7%. După cum se observă, combinarea creşterii considerabile a pensiilor nou–stabilite cu reducerea numărului total al pensionarilor este legată nu doar de stoparea pro-cesului de creştere a vîrstei de pensionare, dar şi de efectul „de cohortă”, ceea ce înseamnă că la vîrsta de pensionare au ajuns cohortele populaţiei destul de numeroase.

Reforma de pensionare în Republica Moldova prevedea creşterea stagiului de cotizare pînă la 35 de ani către anul 2008 atît pentru bărbaţi, cît şi pentru femei. Această creştere este destul de semnificativă, luînd în consideraţie că anterior stagiul necesar pen-tru obţinerea pensiei pentru limită de vîrstă consti-tuia pentru bărbaţi 25 ani, iar pentru femei – 20 de ani. Însă ultima redacţie a Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat prevede un stagiu de cotiza-re necesar atît pentru femei, cît şi pentru bărbaţi în mărime de 30 de ani. În acelaşi timp, legea preve-de că persoana asigurată, care la atingerea vîrstei de pensionare stabilite nu poate confirma stagiul deplin de cotizare necesar, însă confirmă un stagiu de coti-zare de cel puţin 20 de ani, are dreptul de a beneficia de o pensie parţială, calculată proporţional stagiu-lui de cotizare. Astfel, în prezent pentru a beneficia de dreptul la pensie pentru limită de vîrstă este su-ficient de a avea un stagiu de cotizare de 20 de ani (evident, cu condiţia atingerii vîrstei de pensionare). De asemenea, este necesar de menţionat că, legislaţia prevede norme care interesează persoanele asigurate în atingerea stagiului de cotizare de 35 de ani şi mai mult. Astfel, pentru fiecare an de stagiu mai mare de 35 de ani mărimea pensiei stabilite se majorează cu 2% din venitul asigurat, în timp ce pentru fiecare an de stagiu de cotizare de la 20 pînă la 35 de ani – 1.2%. În legislaţia de pensionare a Republicii Moldova sînt prevăzute şi stimulente pentru o realizare şi mai tîr-zie a dreptului la pensie. În acest caz mărimea pen-siei se majorează cu 2% din venitul asigurat pentru fiecare an lucrat după atingerea vîrstei de pensionare stabilite.

Stagiul de cotizare în sistemul public de asigu-rări sociale se calculează prin însumarea tuturor perioadelor contributive. La perioadele contribu-tive sînt asimilate, de asemenea, perioadele ne-contributive, precum sînt: beneficierea de indem-nizaţii privind incapacitatea temporară de muncă, de maternitate, de şomaj. În stagiul de cotizare se mai includ şi alte perioade necontributive: satisfa-cerea serviciului militar în termen sau cu termen redus, îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîr-

16

stei de 3 ani. În stagiul de cotizare, de asemenea, se includ perioadele în care, pînă la intrarea în vi-goare a Legii privind pensiile de asigurări sociale, a fost desfăşurată activitatea în calitate de mem-bru de colhoz; activitatea de creaţie a membrilor uniunilor de creaţie; activitatea în calitate de slu-jitor şi lucrător al cultelor; îngrijirea unui invalid de gradul I, unui copil invalid, unei persoane ce a depăşit vîrsta de 75 de ani; studiile în instituţiile de învăţămînt superior cu frecvenţa la zi, serviciul militar sau alt serviciu asimilat acestuia.

Însă modul de finanţare a acestor perioade nu este reglementat definitiv de către legislaţie. Chiar şi modul de includere în stagiul de cotizare a perioade-lor ce ţin de îngrijirea copiilor şi invalizilor, studiilor şi serviciului militar (legislaţia prevede că acestea se compensează din contul mijloacelor bugetului de stat), nu este pînă în prezent descris în actele nor-mative.

Reforma de pensionare a lichidat, începînd cu 1 ianuarie 1999, pensiile pentru vechime în muncă, acordate lucrătorilor din domeniul ocrotirii sănătăţii şi învăţămîntului. Însă acele pensii, care au fost stabi-lite pînă la termenul indicat, continuă să se plătească din contul mijloacelor bugetului asigurărilor sociale. În total, numărul acestor pensionari în perioada exa-minată (1999 – 2005) s-a redus cu 41.3%, s-a redus şi ponderea acestora în numărul total de pensionari: de la 0.8% pînă la 0.5%.

Reforma de pensionare a permis reducerea esen-ţială a numărului pensionarilor care beneficiază de pensii în condiţii avantajoase. Dacă în anul 1999 nu-mărul beneficiarilor de acest tip de pensie a fost de 148.2 mii de persoane şi constituia 21.7% din numă-rul total de pensionari (iar faţă de pensionarii pen-tru limită de vîrstă – 27.6%), atunci către anul 2005 numărul acestora s-a redus de 2.4 ori, constituind 62.3 mii de persoane sau 10.1% din numărul total de pensionari (13.6% din numărul pensionarilor pen-tru limită de vîrstă). De peste 2 ori s-a micşorat şi vo-lumul plăţilor categoriilor de persoane privilegiate. Ponderea acestora în volumul total de plăţi a scăzut de la 22.4% în anul 1999 pînă la 10.6% în anul 2005. În prezent pensii în condiţii avantajoase se stabilesc doar persoanelor ocupate la lucrări în condiţii foarte grele şi foarte nocive (prevăzute în Lista nr.1), cît şi femeilor care au născut şi au educat pînă la vîrsta de 8 ani cinci şi mai mulţi copii. Anterior reforma de pensionare prevedea că vîrsta de pensionare pentru stabilirea pensiilor în condiţii avantajoase treptat va fi majorată, pînă nu va atinge vîrsta standard de pensionare. Însă mai tîrziu (începînd cu anul 2004),

pentru persoanele care lucrează în condiţii de muncă speciale a fost stabilită următoarea vîrstă de pensio-nare: 54 de ani – pentru bărbaţi şi 49 de ani – pentru femei, pentru femeile cu mulţi copii – 54 de ani.

2.3.2. Pensiile de invaliditatePensiile de invaliditate se stabilesc pentru persoa-

nele asigurate în cazul pierderii totale sau parţiale a capacităţii de muncă în urma: unei boli obişnuite, unui accident de muncă sau unei boli profesionale. Pentru a beneficia de pensie de invaliditate în urma unei boli obişnuite, la momentul constatării invalidi-tăţii persoana asigurată trebuie să aibă un stagiu de cotizare în mărime de la un an pînă la 5 ani: pînă la 23 de ani – 1 an; de la 23 pînă la 26 de ani – 2 ani; de la 26 pînă la 31 de ani – 3 ani şi mai mult de 31 de ani – 5 ani. Pensiile de invaliditate în urma unui acci-dent de muncă sau unei boli profesionale se stabilesc indiferent de existenţa stagiului de cotizare. Pensiile de invaliditate se plătesc în mărime deplină tuturor pensionarilor, inclusiv şi celor ce realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat.

Numărul pensionarilor de invaliditate în Repu-blica Moldova în perioada 1999 – 2005 a crescut lent şi în anul 2005 a constituit 123.7 mii persoane, ma-jorîndu-se în această perioadă cu 10.7%. Ponderea acestora în numărul total de pensionari în anul 2005 a constituit 20.0%. Cea mai mare parte dintre pensi-onarii de invaliditate o constituie pensionarii de in-validitate în urma unei boli obişnuite – 96.9%.

2.3.3. Pensiile de urmaşDreptul la pensie de urmaş se obţine în cazul

cînd decedatul a fost pensionar sau avea dreptul la pensie. Pensiile de urmaş pot fi stabilite copiilor care nu au atins vîrsta de 18 ani, sau o vîrstă mai mare, dacă îşi fac studiile în instituţii de învăţă-mînt de zi secundar sau superior, pînă la termi-narea acestora, dar nu mai mult decît 23 de ani; soţului care a avut cel puţin 15 ani de căsătorie cu cel decedat şi nu s-a recăsătorit, dacă la momentul decesului sau nu mai tîrziu de 5 ani după deces a atins vîrsta de pensionare, sau a devenit invalid de gradul I sau II; soţului sau tutorelui, care îngrijeş-te de copiii susţinătorului decedat. Pensiile copii-lor se plătesc în mărime deplină în toate cazurile. Pensiile soţilor şi tutorilor – doar în cazul dacă aceştia nu realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat. Ponderea pensionarilor de urmaş în numărul total al pensionarilor Republicii Mol-dova are un caracter destul de stabil şi în perioada 1999 – 2005 a variat între 5.1% şi 4.9%.

17

2.3.4. Pensiile unor categorii de cetăţeniStrategia de reformare a sistemului de asigurare

cu pensii adoptată de către Republica Moldova pre-supune unificarea normelor de pensionare pentru toate categoriile de beneficiari de acelaşi tip de pen-sie. În acest sens în anul 2004 a fost adoptată Legea nr.273 privind modificarea şi completarea unor acte legislative, care a suplimentat Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat cu un capitol separat, care reglementează condiţiile de stabilire a pensiilor unor categorii de cetăţeni, precum sînt deputaţii Parla-mentului, membrii Guvernului, funcţionarii publici, aleşii locali. Condiţia de bază pentru stabilirea pen-siilor acestor categorii de beneficiari este atingerea vîrstei de pensionare stabilite, precum şi realizarea stagiului total şi special. Astfel, deputaţii şi membrii Guvernului urmează să-şi exercite funcţiile cores-punzătoare cel puţin doi ani (desigur, cu condiţia atingerii vîrstei de pensionare şi realizării stagiului total de asigurare), pentru a obţine dreptul la pensie în mărime de 75% din venitul mediu lunar asigurat al unui deputat sau membru al Guvernului în exer-ciţiu. Funcţionarii publici urmează să confirme un stagiu total de cotizare de cel puţin 15 ani în serviciul public pentru a obţine dreptul la pensie în mărime de 75% din venitul mediu lunar asigurat, iar repre-zentanţii aleşilor locali – cel puţin 8 ani.

Pensiile stabilite acestor categorii de cetăţeni se finanţează în mărime de 50% din contul mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat şi în mărime de 50% - din contul bugetului de stat. Este de menţionat că numărul de beneficiari de acest tip de pensii nu este mare şi în anul 2005 a constituit circa 0.8% din numărul total al pensionarilor.

2.3.5. Pensiile/alocaţiile socialePrintre beneficiarii de pensii, în Republica Mol-

dova mai există încă o categorie destul de numeroa-să – beneficiarii de pensii/alocaţii sociale. Aceste pensii/alocaţii sînt finanţate din bugetul de stat şi nu se reglementează prin Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156-XIV din 14.10.98. În acelaşi timp, aceasta este o categorie de beneficiari de pensii/alocaţii foarte importantă. În anul 2005 numărul acestora a constituit 45.3 mii persoane, iar suma totală a mijloacelor alocate în acest scop din bugetul de stat a constituit 4.8 mil.lei. Dreptul la pensia/alocaţia socială îl au persoanele care nu au obţinut acest drept în sistemul de asigurări sociale: invalizii din copilărie şi invalizii în urma unei boli obişnuite, care nu au realizat un stagiu necesar pen-tru a obţine o pensie de invaliditate; copiii invalizi în

vîrstă de pînă la 16 ani; copiii în vîrstă de pînă la 18 ani (elevii şi studenţii instituţiilor de învăţămînt me-diu şi superior), care şi-au pierdut întreţinătorul, dar nu au dreptul de a beneficia de o pensie corespunză-toare; persoanele vîrstnice ce nu întrunesc condiţiile necesare pentru a beneficia de pensii din sistemul asigurărilor sociale de stat; persoanele care îngrijesc la domiciliu un copil invalid în vîrstă de pînă la 16 ani sau care îngrijesc şi însoţesc nevăzătorii.

Începînd cu anul 1999 în Republica Moldova a demarat procesul de trecere a pensiilor sociale în ca-tegoria alocaţiilor sociale. În iulie 2003 acest proces s-a finalizat, toate pensiile sociale au fost schimba-te în alocaţii sociale, ceea ce a condus la o creştere esenţială a poverii bugetului de stat, însă a permis de a scuti Fondul de Pensii şi Indemnizaţii de plăţile nespecifice acestuia.

2.3.6. Pensiile plătite din contul bugetului de stat

Pe lîngă pensiile de asigurări sociale de stat în Republica Moldova se plătesc un şir de pensii şi in-demnizaţii din contul mijloacelor bugetului de stat: pensii militarilor în termen şi membrilor familiilor lor; pensii participanţilor la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl; alocaţii lunare de stat invalizilor şi participanţilor la război; indemnizaţii beneficiarilor de pensii din localităţile aflate în par-tea stîngă a Nistrului; indemnizaţii nominale pentru merite deosebite faţă de stat; compensaţii nomina-tive şi ajutoare materiale unor categorii de cetăţeni, inclusiv şi celor care au avut de suferit în urma ava-riei de la C.A.E. Cernobîl. Toate pensiile, alocaţiile şi compensaţiile menţionate se plătesc din Fondul de Pensii şi Indemnizaţii, iar cheltuielile legate de aces-tea sînt acoperite de către Casa Naţională de Asigu-rări Sociale din contul mijloacelor bugetului de stat.

Sistemul de pensionare al Republicii Moldova nu prevede posibilitatea de a beneficia concomitent de diferite tipuri de pensii. Persoanele care au dreptul de a beneficia de diferite tipuri de pensii urmează să opteze doar pentru un tip de pensie.

2.4. Pensia minimă şi minimul garantat

Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat conţine noţiunile: „minim garantat” şi „pensia minimă”. Minimul garantat se aplică la calcularea pensiei pentru perioada anterioară intrării în vigoa-re a legii menţionate, adică pînă la 1 ianuarie 1999. Acesta reprezintă o sumă fixă garantată de stat celor

18

care au realizat un stagiu deplin de asigurare. Pentru persoanele care nu au realizat acest stagiu, minimul garantat se reduce proporţional stagiului confirmat. Pensia minimă se plăteşte persoanelor la care mări-mea pensiei depline este mai mică decît aceasta. În toate cazurile pensia minimă urmează să depăşească cu 10 lei minimul garantat.

2.5. Formulele de pensionare

Calcularea mărimii pensiei pentru limită de vîrstă

Conform Legii Republicii Moldova cu privire la pensiile de asigurări sociale de stat, pentru calcula-rea pensiei pentru limită de vîrstă se aplică diferite formule, în funcţie de mărimea stagiului de cotiza-re (atît a celui total, cît şi a celui obţinut după anul 19991).

А) Dacă stagiul de cotizare al pensionarului, ob-ţinut după anul 1999 este egal sau mai mare decît 20 de ani, mărimea pensiei este proporţională venitului lunar mediu asigurat, care se calculează conform ur-mătoarei formule:

unde: Coni - suma contribuţiilor achitate pentru peri-

oada i de cotizare;Ci - mărimea cotei de contribuţie stabilită în pe-

rioada i de cotizare;n - numărul lunilor pentru care s-au plătit con-

tribuţiile.

Notă. În legea privind pensiile de asigurări socia-le de stat nu este prevăzut mecanismul de indexare a mărimii contribuţiilor Coni.

Pentru fiecare an de stagiu de cotizare confir-mat pînă la 35 de ani pensionarului i se calculează 1.2%, iar mai mult de 35 de ani – 2% din venitul mediu lunar asigurat. În cazul realizării stagiului de cotizare de 35 de ani mărimea pensiei se majo-rează suplimentar cu 2% din venitul mediu lunar asigurat pentru fiecare an lucrat după atingerea vîrstei de pensionare stabilite. Ca rezultat, formu-la de calculare a pensiei pentru limită de vîrstă este următoarea: P = [1,2% ⋅ Vn + 2% ⋅ (Vt - Vn) + 2% ⋅ (R - Rn)]⋅ Sa (3.1)

1 Intrarea în vigoare a Legii Republicii Moldova privind pensiile de asigurări sociale de stat

unde:Sa – venitul mediu lunar asigurat;Vt - stagiul de cotizare realizat; Vn - stagiul de cotizare necesar (35 de ani); R - vîrsta reală la pensionare; Rn - vîrsta standard de pensionare.B) Dacă stagiul de cotizare al pensionarului ob-

ţinut după anul 1999 nu depăşeşte 20 de ani, atunci mărimea pensiei este alcătuită din două părţi, care apreciază drepturile la pensie, obţinute pînă şi după anul 1999, şi se calculează conform următoarei for-mule:

unde:P – mărimea pensiei;Pv – mărimea pensiei, calculată pentru perioada

de pînă la anul 1999;Pn – mărimea pensiei, calculată pentru perioada

de după anul 1999 conform formulei 3.1;Vv – stagiul de cotizare pînă la anul 1999;Vn – stagiul de cotizare după anul 1999.Formula de calcul pentru determinarea mărimii

pensiei pentru perioada de pînă la anul 1999 se com-pune din doi termeni:

Pv = MMP +0.005⋅Vv⋅S⋅Kunde:MMP – mărimea minimă de calcul al pensiei

pentru limită de vîrstă, se deosebeşte pentru pen-sionarii din numărul lucrătorilor din sectorul agrar şi ceilalţi pensionari. Mărimea minimă de calcul al pensiei este cu 10 lei mai mică decît pensia minimă, mărimea căreia se stabileşte anual prin hotărîrea Gu-vernului (de regulă, deşi aceasta nu este stipulat în lege, ritmul de indexare a pensiei minime coincide cu ritmul de indexare a pensiei). Dinamica schimbă-rii mărimii pensiei minime pentru diferite categorii de pensionari este prezentată în tabelul 2.1;

S – salariul mediu lunar pe ţară, din care au fost achitate contribuţiile de asigurări sociale în anul pre-mergător anului de ieşire la pensie;

K – coeficientul individual al pensionarului.

Tabelul 2.1Mărimea pensiei minime

Categoria de pensionari 2004 2005 2006pensii pentru limită de vîrstă pen-tru lucrătorii din sectorul agrar 175.08 258.86 299.5

pensii pentru limită de vîrstă pentru ceilalţi beneficiari de pensie pentru limită de vîrstă

196.98 290.77 336.42

19

Calcularea mărimii pensiei de invaliditateÎn conformitate cu Legea Republicii Moldova

privind pensiile de asigurări sociale de stat există formule de calculare a pensiei pentru cetăţenii ce au devenit pensionari pînă şi după 1 ianuarie 2010.

A) Dacă cetăţeanul a devenit pensionar de inva-liditate după anul 2010, atunci mărimea pensiei este proporţională venitului mediu lunar asigurat şi se calculează conform următoarelor formule:

Pentru gradul I de invaliditate:

Pentru gradul II de invaliditate:

(3.2)Pentru gradul III de invaliditate:

unde:Sa – venitul mediu lunar asigurat;V – stagiul de cotizare confirmat;Vmax – stagiul de cotizare maxim potenţial de la

vîrsta de 18 ani pînă la vîrsta de pensionare general stabilită;

B) Dacă cetăţeanul a devenit pensionar de invali-ditate după anul 2010, atunci pensia este constituită din două părţi şi se calculează conform următoarei formule:

unde:P – mărimea pensiei;Pv – mărimea pensiei calculată pentru perioada

de pînă în anul 1999;Pn – mărimea pensiei, calculată pentru perioada

de după anul 1999 conform formulei 3.2;Vv – stagiul de cotizare pînă în anul 1999;Vn – stagiul de cotizare după anul 1999.Formula de calcul pentru determinarea mărimii

pensiei pentru perioada de pînă la anul 1999 se com-pune din doi termeni:

Pentru gradul I de invaliditate:Pv = [MMPII +20%⋅S⋅K]

Pentru gradul II de invaliditate:Pv = [MMPIII +15%⋅S⋅K]

Pentru gradul III de invaliditate:Pv = [MMPIIII +7%⋅S⋅K]

unde:MMPII, MMPIII, MMPIIII – mărimea minimă

de calcul al pensiei de invaliditate de gradul I, II şi III respectiv. Dinamica schimbării mărimii minime de calcul al pensiei de invaliditate de diferite grade este prezentată în tabelul 2.2 (este cazul de a reaminti că mărimea minimă a pensiei este cu 10 lei mai mare decît mărimea minimă de calcul al pensiei;

S – salariul mediu lunar pe ţară, din care au fost achitate contribuţiile de asigurări sociale în anul pre-mergător anului de ieşire la pensie;

K – coeficientul individual al pensionarului.

Tabelul 2.2Categoria de pensionari 2005 2006pensii de invaliditate de gradul I 206.85 239.33pensii de invaliditate de gradul II 199.76 231.12pensii de invaliditate de gradul III 140.66 162.74

2.6. Indexarea pensiilor

Legislaţia Republicii Moldova prevede indexarea anuală a pensiilor de asigurări sociale de stat. Coefi-cientul de indexare constituie media dintre creşterea anuală a indicelui preţurilor de consum şi creşterea anuală a salariului mediu pe ţară pentru anul pre-cedent. Cu toate acestea, se indexează doar partea pensiei ce se achită din contul mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat. Acest mecanism de inde-xare a fost introdus din anul 2003. Anterior legislaţia prevedea indexarea pensiilor doar în cazul cînd ni-velul inflaţiei creştea cu 5% comparativ cu indexarea precedentă. Însă această metodă nu era utilizată şi indexarea pensiilor nu se efectua, deoarece la acel moment o atenţie prioritară era acordată achitării datoriilor la pensii, iar mecanismul de indexare nu era determinat1. După achitarea tuturor datoriilor, în anii 2000-2002 toate pensiile ce se plătesc din con-tul bugetului asigurărilor sociale au fost recalculate de trei ori. Ca rezultat, către finele anului 2002 toate pensiile au fost majorate practic de două ori. Această metodă de actualizare a pensiilor în Republica Mol-dova a fost considerată inacceptabilă. În opinia spe-cialiştilor Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului acest fapt a condus la un dezechilibru al raporturilor, stabilite de legislaţie, dintre mărimile

1 Raportul social anual al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, anul 2002.

20

pensiilor pentru diferite categorii de beneficiari. În procesul de recalculare au fost stabilite, fără careva argumente, diferite majorări ale mărimii pensiilor pentru limită de vîrstă pentru agricultori şi lucră-tori din alte ramuri, precum şi pentru pensionarii de invaliditate de diferite grade. Pe lîngă aceasta, s-a schimbat diferenţierea dintre mărimile pensiilor, ce se reglementează de Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat şi mărimile pensiilor stabilite conform altor legi1.

Prima indexare conform legislaţiei noi a fost efec-tuată în anul 2003. În conformitate cu legislaţia, toate pensiile urmau să fie indexate cu 19.3%. Însă, cu toate acestea, au fost stabilite anumite limite pentru majo-rarea pensiilor. În primul rînd, indexării a fost supusă doar partea pensiei, ce nu depăşea mărimea pensiei minime pentru limită de vîrstă. În plus, suma majoră-rii pensiei pentru limită de vîrstă nu putea fi mai mică decît 50 de lei. A fost indexată şi pensia minimă, mări-mea căreia (cu excepţia lucrătorilor din sectorul agrar) constituia 185 de lei. În rezultat, cea mai mare majora-re a pensiei au primit-o beneficiarii de pensii joase.

Evident, această indexare cu stabilirea limitelor maxime şi minime, nu poate fi recunoscută cores-punzătoare mecanismului de indexare a pensiilor, stabilit de legislaţie. În acelaşi timp, este clară do-rinţa puterii, în condiţiile surselor limitate, de a ri-dica nivelul de trai al pensionarilor, care dispun de mijloace minime pentru existenţă. Însă, urmează de recunoscut că asemenea scheme de indexare conduc la o egalizare în sistemul de pensionare.

1 Raportul social anual al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, anul 2002.

Începînd cu anul 2004, indexarea pensiilor se efectuează sistematic, o dată în an de la 1 aprilie, după cum este stabilit în Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat. Astfel, în anul 2004 pensiile au fost indexate cu 22.3%2, în anul 2005 – cu 18.2%3, iar în anul 2006 – cu 15.7%4. Ca-drul de Cheltuieli în domeniul protecţiei sociale pentru anii 2007-2009, de asemenea, prevede ac-tualizarea mărimilor pensiilor în dependenţă de creşterea preţurilor de consum şi a salariului prin indexare. Se preconizează că în perioada 2007-2009 pensiile vor fi indexate cu 17.5%, 15.5% şi, respectiv, cu 13.8%.

Este necesar de menţionat că în anul 2004, pe lîngă indexarea planificată, s-a efectuat o majorare semnifi-cativă a pensiilor conform Legii nr.324 din 7 octom-brie 2004 privind introducerea modificărilor în Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156 din 14.10.98. Prin legea menţionată au fost majoraţi coe-ficienţii utilizaţi în formulele pentru calcularea pensi-ilor pentru limită de vîrstă şi de invaliditate, precum şi mărimea salariului mediu lunar pe ţară, conform cărora s-au stabilit pensiile pînă la 1 ianuarie 2001. Ca rezultat, suma majorării pensiilor recalculate urma să constituie cel puţin 25%. Pe lîngă aceasta, legea a sta-bilit, începînd cu 1 noiembrie 2004, mărimea minimă a pensiei complete pentru categoriile de bază de be-neficiari. În urma acestei iniţiative legislative (luînd în consideraţie indexarea din luna aprilie), pensiile pen-tru limită de vîrstă s-au majorat în anul 2004 compa-rativ cu anul 2003 cu cel puţin 50%.

2 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.278 din 22 martie 2004 „Cu privire la indexarea pensiilor”

3 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.291 din 17 martie 2005 „Cu privire la indexarea prestaţiilor de asigurări sociale şi a unor prestaţii sociale de stat”

4 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.297 din 21 martie 2006 „Cu privire la indexarea prestaţiilor de asigurări sociale şi a unor prestaţii sociale de stat”

21

3.1. Dinamica numărului şi structura pe vîrste şi sex a populaţiei

Începînd cu anii ’90 numărul populaţiei Re-publicii Moldova este în descreştere. Pînă în anul 1999 scăderea populaţiei a fost legată în exclusi-vitate de fluxul migrator al locuitorilor republicii, deoarece numărul nou-născuţilor depăşea numă-

3. Situaţia deMogRafiCă în RepuBliCa Moldova

rul persoanelor decedate şi sporul natural al po-pulaţiei în aceşti ani s-a menţinut. După anul 1999 asupra reducerii numărului populaţiei influenţea-ză ambii factori: atît reducerea migratorie, cît şi cea naturală.

Tabelul 3.1Dinamica numărului populaţiei Republicii Moldova în perioada 1989 – 2007

(mii persoane; la începutul anului, anul 1989 – recensămîntul populaţiei (12 ianuarie))Anii Populaţia, total Populaţia, mediul urban Populaţia, mediul rural1989 4337.6 2036.4 2301.21990 4361.6 2069.3 2292.31995 4347.9 2033.0 2314.91996 4334.4 2004.1 2330.31997 3657.3* 1543.6 2113.71998 3655.0 1538.2 2116.81999 3649.3 1531.8 2117.52000 3643.5 1529.2 2114.32001 3634.5 1501.4 2133.12002 3627.2 1500.2 2127.02003 3617.7 1499.1 2118.62004 3606.8 1492.9 2113.92005 3599.8 1491.0 2108.82006 3589.3 1484.8 2104.52007 3581.1 1478.0 2103.1

* Pînă în anul 1996 datele sînt prezentate în ansamblu pe republică, inclusiv Transnistria, din anul 1997 – fără Transnistria.

Reducerea numărului populaţiei s-a înregis-trat doar în localităţile urbane, iar numărul lo-cuitorilor de la sate creştea. Se poate de presu-pus că creşterea numărului sătenilor a continuat practic neîncetat, pînă la începutul anului 2001. O oarecare precauţie în această presupunere este legată de faptul că pînă în anul 1996 şi în perioa-da ulterioară datele sînt incomparabile, deoare-ce în primul caz acestea includeau Transnistria, iar în al doilea – nu. Conform datelor Anuarului demografic al ONU, discrepanţa dintre numărul mediu anual al acestor populaţii a constituit circa 660 mii de persoane.

În ultimii 10 ani (în anul 2007 comparativ cu anul 1997) numărul populaţiei Republicii Moldo-va s-a redus cu 76.2 mii persoane sau cu 2.1%. În

ultimii cinci ani reducerea numărului populaţiei a fost mult mai intensivă. Dacă în anii 1997-2001 aceasta a constituit 0.6%, atunci în anii 2002-2006 – 1.3%.

Pe parcursul ultimului deceniu numărul po-pulaţiei republicii din mediul urban s-a redus (cu 4.3%), ceea ce depăşeşte cu mult reducerea numărului populaţiei din zona rurală (cu 0.5%). Acest fapt a generat o schimbare semnificativă a raportului dintre ponderea populaţiei din mediul urban şi cel rural. Dacă la începutul anului 1997 orăşenii au constituit 42.2%, iar sătenii – 57.8%, atunci la începutul anului 2007 aceşti indicatori au constituit respectiv 41.3% şi 58.7%. Aşadar, pon-derea locuitorilor de la sate creşte. În ultimul de-ceniu ponderea bărbaţilor şi femeilor în numărul

22

total al populaţiei s-a stabilizat la nivelul de 47.8% şi 52.2 % respectiv, iar la 100 de bărbaţi revin 109 de femei.

Odată cu reducerea numărului populaţiei Repu-blicii Moldova, s-a înregistrat şi o schimbare semni-ficativă a componenţei pe vîrstă.

Tabelul 3.2Repartiţia populaţiei stabile a Republicii Moldova conform grupurilor principale

de vîrstă în perioada 1989-2005 (în %; la începutul anului, 1989 – recensămîntul populaţiei (12 ianuarie))*

Anul 0-14 ani 15-64 ani 65 de ani şi peste1989 27.9 64.0 8.11995 26.8 64.2 9.01996 26.4 64.6 9.01997 25.8 65.1 9.11998 25.6 65.1 9.31999 24.7 66.0 9.32000 23.7 66.9 9.42001 22.8 67.8 9.52002 21.7 68.7 9.62003 20.7 69.5 9.82004 19.8 70.3 9.92005 19.0 71.1 9.9

* Pînă în anul 1996 datele sînt prezentate în ansamblu pe republică, inclusiv Transnistria, din anul 1997 – fără Transnistria.

În primul rînd, este de menţionat reducerea sem-nificativă a ponderii copiilor şi adolescenţilor în vîr-stă de pînă la 15 ani, ceea ce reprezintă o consecinţă a reducerii natalităţii. În acelaşi timp, a crescut pon-derea populaţiei în vîrstă de 15-64 de ani. Această

creştere a fost deosebit de semnificativă, începînd cu anul 1999. Mai puţin semnificativă, dar practic con-tinuă, a fost creşterea ponderii populaţiei vîrstnice.

Componenţa populaţiei în funcţie de vîrstă se deo-sebeşte esenţial în localităţile urbane şi cele rurale.

Fig.3.1. Componenţa populaţiei urbane şi rurale a Republicii Moldova pe vîrste (în %; la începutul anului 2005)

23

În localităţile rurale ponderea copiilor şi ado-lescenţilor, precum şi a persoanelor vîrstnice este mai mare decît în localităţile urbane, pe cînd cea a persoanelor în vîrstă de 15-64 ani este cu mult mai mică.

Structura numărului populaţiei Republicii Moldova pe categorii de vîrstă este o amprentă a creşterii şi descreşterii natalităţii în ultimele decenii, aşa-numitul valul demografic, care re-prezintă o consecinţă a războaielor, de la care Republica Moldova a avut de suferit în secolul

XX, de comun cu alte republici din fosta Uniune Sovietică.

Piramida populaţiei după sex şi vîrstă indică fap-tul că structurile de vîrstă ale bărbaţilor şi femeilor sînt similare. Se înregistrează deosebiri în categoria de vîrstă înaintată – în structura de vîrstă a femeilor ponderea persoanelor de vîrstă înaintată este cu mult mai mare, decît a bărbaţilor. Creşterea disproporţiei dintre numărul de bărbaţi şi cel de femei, odată cu creşterea vîrstei, este o consecinţă a supramortalităţii masculine.

100+

B rba i

95909080757065605550454035302520151050

Femei

40,000 40,00030,000 30,00020,000 20,00010,000 0 10,000

Fig.3.2. Piramida populaţiei Republicii Moldova în funcţie de vîrstă şi sex (conform datelor recensămîntului populaţiei din anul 2004)

În general, structura populaţiei Republicii Mol-dova pe vîrste în prezent este relativ favorabilă. Astfel va fi şi în anii următori. În vîrsta activă reproductivă intră un contingent numeros de persoane care s-au născut la mijlocul anilor ’80, ceea ce influenţează pozitiv asupra dinamicii numărului nou-născuţilor. Pe de altă parte, au atins o vîrstă înaintată persoane-le care s-au născut în anii războiului. Însă numărul acestora este comparativ mic. Aceasta contribuie la un spor relativ mic a poverii asupra sistemului de asigurare socială şi sistemului de pensii, ocrotirii sănătăţii, precum şi stopează majorarea numărului persoanelor decedate.

Însă în cîţiva ani situaţia se va schimba radical. La o vîrsta reproductivă şi aptă de muncă vor ajun-ge persoanele născute la sfîrşitul anilor ’80 şi în anii ’90, numărul cărora este relativ mic. De exemplu, numărul celor care la momentul recensămîntului populaţiei din 2004 au atins vîrsta de 18 ani (în prezent – 20 de ani) a constituit 70.4 mii persoa-ne. Numărul celor mai tineri cu 5 ani a constituit 56.4 mii de persoane, sau cu 19.9% mai puţin, iar numărul copiilor în vîrstă de 8 ani – a constituit doar 42.5 mii de persoane, adică de 1.66 ori mai mic decît numărul celor de 18 ani. O reducere atît de bruscă a numărului de persoane de vîrstă re-

24

productivă inevitabil va atrage după sine reduce-rea numărului nou-născuţilor, deoarece chiar şi în cazul promovării unei politici demografice active şi întreprinderii altor măsuri nu se va reuşi de a spori natalitatea la un nivel atît de înalt, pentru a compensa reducerea numărului populaţiei de vîr-stă reproductivă.

În acelaşi timp, vor ajunge la o vîrstă înaintată nu persoanele născute în anii războiului, care re-prezintă un contingent puţin numeros, ci dimpo-trivă, acele generaţii numeroase de oameni care s-au născut după sfîrşitul războiului, cînd a avut loc aşa-numita creştere compensatorie a natalităţii. Dacă, de exemplu, conform datelor recensămîntu-lui din anul 2004, în Republica Moldova numărul persoanelor cu vîrsta de 60 de ani constituia 22.1 mii persoane, atunci numărul celor mai tineri cu 5 ani – 49.3 mii de persoane, adică de 2.3 ori mai

mult. Asemenea decalaj în componenţa populaţiei pe vîrste va duce inevitabil la creşterea poverii asu-pra sistemului de pensionare, deservirii sociale şi ocrotirii sănătăţii şi va contribui la creşterea numă-rului persoanelor decedate.

Aşadar, reducerea numărului nou-născuţilor şi creşterea numărului persoanelor decedate, condiţi-onate de schimbările viitoare în componenţa popu-laţiei pe vîrste, vor conduce la o creştere esenţială a scăderii naturale a populaţiei Republicii Moldo-va şi, în acelaşi timp, o îmbătrînire semnificativă a acesteia.

3.2. Natalitatea

Rata şi tendinţele natalităţii determină, în mare măsură, caracterul regimului de reproducere a po-pulaţiei şi dinamica numărului acesteia.

Tabelul 3.3Dinamica indicatorilor natalităţii în Republica Moldova în perioada 1989-2005

Anii Numărul absolut al nou-născuţilor Rata natalităţii (numărul nou-născuţilor la 1000 de locuitori)

1980 82221 18.91990 77085 17.71991 74552 17.11992 70837 16.31993 66179 15.21994 62085 14.31995 56412 13.01996 51866 12.01997 45584 12.51998 41332 11.31999 38501 10.62000 36939 10.22001 36448 10.02002 35705 9.92003 36471 10.12004 38272 10.62005 37695 10.5

* Pînă în anul 1996 datele sînt prezentate în ansamblu pe republică, inclusiv Transnistria, din anul 1997 – fără Transnistria.

Pe parcursul perioadei examinate, din anul 1990 pînă în anul 2002, indicatorii natalităţii în Republica Moldova, evident, au fost în descreştere. S-ar părea că dinamica ratei natalităţii, prezentată în tabelul 3.3., indică creşterea acesteia în anul 1997. Însă, cel mai probabil, că aceasta nu a avut loc, deoarece înce-

pînd cu anul 1997, datele prezentate nu includ Trans-nistria, şi de aceea nu sînt pe deplin comparabile cu indicatorii din anii precedenţi. Luînd în consideraţie unele deosebiri ale componenţei etnice şi, respectiv, particularităţile comportamentului de reproducere al populaţiei din Transnistria şi din cealaltă parte

25

a Republicii Moldova, se poate de presupus că, în Transnistria indicatorii natalităţii au fost mai scă-zuţi, iar în restul teritoriu al republicii – mai înalţi, decît în medie pe Republica Moldova. Dacă această presupunere este adevărată, atunci în anul 1997 nu s-a înregistrat nici o creştere a ratei natalităţii.

În anii 2003 şi 2004 s-a înregistrat o oarecare creştere atît a numărului absolut al nou-născuţilor, cît şi calculat la 1000 de locuitori. Acest spor, în mai

mare măsură, a fost condiţionat de schimbările fa-vorabile în componenţa populaţiei după vîrstă şi sex (cu 57.9%), şi mai puţin de însăşi creşterea natalităţii (cu 42.1%).

În anul 2005 indicatorii natalităţii puţin s-au re-dus. În totalitate aceasta a fost condiţionat de redu-cerea coeficienţilor de vîrstă, totodată, în structura populaţiei pe vîrste ponderea tineretului continua să crească.

Tabelul 3.4Dinamica ratei natalităţii la populaţia urbană şi rurală

în Republica Moldova în perioada 1990-2005Anii Populaţia urbană Populaţia rurală1990 16.7 18.51995 10.8 14.91996 9.8 13.81997 10.1 14.21998 9.3 12.81999 8.7 11.92000 8.4 11.42001 8.4 11.22002 8.5 10.82003 8.6 11.22004 9.4 11.52005 9.1 11.4

Rata natalităţii în localităţile rurale este mai înaltă decît în localităţile urbane, însă în ultimii ani se observă o tendinţă de apropiere a acestora. În acelaşi timp, în baza acestora nu se poate pronunţa asupra deosebirilor

reale ale natalităţii, deoarece acestea depind de particu-larităţile componenţei populaţiei după sex şi vîrstă.

Natalitatea poate fi caracterizată mai adecvat cu ajutorul coeficienţilor de vîrstă.

Tabelul 3.5Dinamica coeficienţilor de vîrstă ai natalităţii în Republica Moldova în perioada 1991-2005

Anii Numărul nou-născuţilor la 1000 de femei de vîrsta corespunzătoare15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49

Toată populaţia1991 61.7 202.6 106.3 53.0 21.2 5.4 0.21992 62.2 197.8 105.8 50.7 19.7 4.4 0.21996 53.2 127.7 85.2 37.7 13.7 2.9 0.21997 47.7 119.9 83.7 36.6 13.1 2.8 0.21998 43.8 116.0 82.5 38.5 14.0 3.4 0.51999 39.0 106.7 75.7 36.4 13.0 2.7 0.32000 36.3 103.7 67.8 34.7 12.2 2.6 0.12001 33.6 98.1 67.4 36.0 12.0 2.6 0.22002 30.2 91.5 66.2 38.5 13.0 2.6 0.12003 29.2 89.7 67.6 40.7 13.8 2.6 0.12004 29.2 91.2 71.6 41.3 15.1 2.8 0.12005 29.0 87.2 70.8 38.2 15.9 2.5 0.2

26

Populaţia urbană1991 46.2 156.4 91.3 43.3 16.7 4.1 0.21992 47.7 143.4 86.0 40.0 15.4 3.5 0.11996 36.7 92.5 64.2 30.9 10.9 1.9 0.12001 21.5 84.0 57.6 29.2 9.7 2.0 ¨0.12002 19.8 79.8 60.9 33.4 11.2 2.1 0.12003 18.9 76.8 62.6 34.4 12.2 2.2 0.12004 18.7 82.2 72.3 37.3 14.0 2.3 0.12005 18.7 75.2 71.8 36.2 14.4 2.2 0.3

Populaţia rurală1991 78.6 267.8 123.3 63.8 26.1 6.9 0.31992 76.6 273.8 128.2 62.5 24.4 5.4 0.21996 67.1 165.5 111.0 44.9 16.7 3.9 0.32001 41.0 107.2 75.4 42.7 14.1 3.2 ¨0.22002 36.7 98.9 70.3 43.8 14.6 2.9 0.12003 35.6 97.8 71.3 47.1 15.1 3.1 0.12004 35.8 96.8 71.0 45.2 16.1 3.3 0.22005 35.4 94.6 70.1 40.0 17.3 2.7 0.1

Diminuarea natalităţii la femeile din diferite gru-puri de vîrstă a avut loc în măsuri diferite. În cea mai mare măsură aceasta se referă la grupurile de vîrstă mai tinere. Astfel, în anul 2005 rata natalităţii la fe-meile de pînă la 20 de ani a fost cu 39.2% mai mică decît în anul 1997, la femeile cu vîrsta de 20-24 de ani – cu 27.3%, la cele de 25-29 de ani – cu 15.4%.

Cu toate acestea, în grupurile de vîrstă de 30-34 de ani şi 35-39 de ani indicatorii natalităţii în anul 2005, în general, au fost mai înalţi decît în anul 1997.

Aşadar, concomitent cu scăderea natalităţii s-a înregistrat şi schimbarea modelului de vîrstă al acesteia, cu o deviere mai mare spre natalita-tea femeilor cu o vîrstă mai înaltă. Dacă în anul 1997 indicatorul natalităţii la femeile în vîrstă de 25-29 de ani a constituit 69.8% faţă de rata nata-lităţii din grupul de vîrstă de 20-24 de ani, iar de vîrsta 30-34 de ani – 30.5%, atunci în anul 2005 aceşti indicatori au constituit respectiv 81.2% şi 43.8%.

Vîrsta

Fig.3.3. Coeficienţii de vîrstă ai natalităţii în Republica Moldova în anii 1997 şi 2005

27

Probabil, amînarea naşterilor spre o vîrstă mai mare se va reflecta negativ asupra dinamicii ratei natalităţii. În primul rînd, odată cu creşterea vîrstei, se înrăutăţeşte starea sănătăţii, inclusiv şi cea repro-ductivă, ceea ce încurcă la realizarea intenţiilor de reproducere. În al doilea rînd, odată cu creşterea vîr-stei, persoanele îşi formează anumite viziuni privind standardul anumit de viaţă, modul de trai, şi dacă copilul apare la o vîrstă relativ tînără, atunci modul

de trai se formează ţinînd cont de copilul dat. Iar amînarea apariţiei primului copil poate conduce la faptul că copilul se va considera un pericol în men-ţinerea modului de viaţă deja stabilit. Într-o măsură şi mai mare aceasta se referă la al doilea – al treilea copil, fără de care este imposibilă reproducerea po-pulaţiei, depăşirea dinamicii demografice negative.

Modelele de vîrstă ale natalităţii la femeile din lo-calităţile urbane şi rurale puţin diferă.

100

90

80

70

60

50

40

30

20

10

0

Vîrsta

Populaţia urbană Populaţia rurală

Fig.3.4. Coeficienţii de vîrstă ai natalităţii la populaţia din localităţile urbane şi rurale a Republicii Moldova în anul 2005

Dacă la sate, în continuare nivelul maxim al natalităţii se înregistrează la vîrsta de 20-24 de ani, atunci în localităţile urbane indicatorii nata-lităţii în acest grup de vîrstă şi grupurile premer-

gătoare diferă într-o măsură mai mică (în oraşe rata natalităţii la femeile cu vîrsta de 25-29 de ani consti-tuie 95.5% faţă de indicatorul de 20-24 de ani; iar la sate – 74-1%).

Tabelul 3.6Aportul unor grupuri de vîrstă în natalitatea sumară

a Republicii Moldova în perioada 1991-2005Anii 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-491991 13.7 45.0 23.6 11.8 4.7 1.2 0.01992 14.1 44.9 24.0 11.5 4.5 1.0 0.01996 16.6 39.8 26.6 11.8 4.3 0.9 0.11997 15.7 39.4 27.5 12.0 4.3 0.9 0.11998 14.7 38.8 27.6 12.9 4.7 1.1 0.21999 14.2 39.0 27.6 13.3 4.7 1.0 0.12000 14.1 40.3 26.3 13.5 4.7 1.0 0.02001 13.4 39.3 27.0 14.4 4.8 1.0 0.12002 12.5 37.8 27.3 15.9 5.4 1.1 0.0

28

2003 12.0 36.8 27.7 16.7 5.7 1.1 0.02004 11.6 36.3 28.5 16.4 6.0 1.1 0.02005 11.9 35.8 29.0 15.7 6.5 1.0 0.1

Schimbarea modelului de natalitate conduce la schimbarea aportului naşterilor din diferite grupuri de vîrstă în rata sumară a natalităţii. Astfel, la femeile cu vîrsta mai tînără de 25 de ani aportul naşterilor în rata

sumară a natalităţii în anul 2005 comparativ cu anul 1997 s-a redus cu 7.4 puncte procentuale (de la 55.1% pînă la 47.7%), iar la mamele în vîrstă de 25-34 de ani – dimpotrivă, a crescut de la 39.5% pînă la 44.7%.

Tabelul 3.7Dinamica ratei sumare a natalităţii

în Republica Moldova în perioada 1990-2005Anii Rata sumară a natalităţii1990 2.391991 2.281992 2.221993 2.061994 1.931995 1.741996 1.591997 1.651998 1.671999 1.392000 1.292001 1.252002 1.212003 1.222004 1.262005 1.22

Pe parcursul perioadei examinate în Republica Moldova s-a înregistrat o reducere semnificativă a ratei sumare a natalităţii. Luînd în consideraţie cele menţionate referitor la deosebirile probabile ale ra-tei natalităţii în Transnistria şi în partea cealaltă a Moldovei, se poate de vorbit despre o reducere dublă a valorii ratei sumare a natalităţii în comparaţie cu anul 1990. Ca urmare, natalitatea s-a redus pînă la un nivel mai jos decît cel necesar pentru asigurarea reproducerii populaţiei. În prezent, rata sumară a natalităţii este mai joasă decît nivelul necesar de 1.76 ori. Deosebit de rapid aceasta a scăzut în perioada 1993-1996. Cel mai probabil că, în anul 1997 nu s-a înregistrat nici o creştere reală a natalităţii şi chesti-unea ţine doar de date incomparabile ce se referă la diferite teritorii ale republicii (despre care s-a men-ţionat mai sus). După anul 2001 scăderea natalităţii practic s-a terminat, schimbările ratei acesteia au fost neesenţiale comparativ cu perioada anterioară.

În anul 2005 rata sumară a natalităţii în Republica Moldova a fost una din cele mai scăzute din lume.

O rată atît de joasă a natalităţii conduce inevi-tabil la o scădere naturală a populaţiei în proporţii mari. În prezent acestea nu sînt atît de mari, doar datorită unei structuri favorabile de vîrstă a popula-ţiei. Este destul de a menţiona că, pentru a asigura un spor natural nul, adică un echilibru al naşterilor şi decesurilor, în anul 2005 ar fi fost necesar ca rata sumară a natalităţii să constituie doar 1.45 (ceea ce aproximativ corespunde ratei medii a natalităţii în Europa). Însă structura populaţiei pe vîrste inevita-bil se va înrăutăţi, corespunzind regimului existent de reproducere a populaţiei, şi odată cu menţinerea ratei actuale a natalităţii, aceasta inevitabil va con-duce la o scădere naturală a populaţiei foarte sem-nificativă.

Probabil că, o reducere atît de esenţială a na-talităţii a fost în mare măsură condiţionată de di-ficultăţile de adaptare a multor familii la condiţiile schimbătoare ale activităţii vitale (mai exact aceasta s-ar putea spune în rezultatul unei analize profun-de a comportării reproductive). S-a înregistrat atît

29

amînarea naşterilor, cît şi renunţarea la naşteri (în special, al doilea copil şi următorii). Un alt factor important, care a influenţat scăderea natalităţii în această perioadă, a fost transformarea rapidă a orientărilor valorice, reducerea în continuare a ne-cesităţii de a avea copii, motivării naşterii copiilor, creşterea exigenţelor referitor la standardele de viaţă

preferabile. O consecinţă a acestui factor a fost fap-tul că, naşterea copiilor tot mai des se sacrifică în folosul menţinerii şi atingerii unui nivel de trai mai înalt, realizării personale în diferite domenii de acti-vitate, cu excepţia celui de părinte. Acţiunea acestui factor va avea, probabil, un caracter mai îndelungat decît problema de adaptare la condiţiile de trai.

Tabelul 3.8Repartiţia nou-născuţilor după rangul naşterilor în Republica Moldova

în perioada 1990-2005 (în %)

Год Prima naştere A doua naştere A treia naştere A patra naştere A cincia naştere şi ur-mătoarele

1990 42,6 33,8 15,1 5,1 3,5

1991 46,4 32,1 13,5 4,8 3,1

1992 45,8 32,3 14,0 4,8 3,0

1993 48,2 31,2 13,0 4,6 2,9

1994 48,8 31,4 12,5 4,4 2,9

1995 49,1 32,0 11,9 4,2 2,9

1996 49,8 31,9 11,5 4,1 2,7

1997 49,1 32,6 11,6 4,0 2,8

1998 49,8 32,1 11,5 4,0 2,7

1999 51,2 31,5 10,9 3,8 2,7

2000 53,8 30,1 9,9 3,6 2,5

2001 53,1 31,1 9,9 5,9

2002 52,0 32,5 9,6 5,8

2003 52,0 32,4 10,2 5,3

2004 53,0 32,3 9,8 4,9

2005 52,9 32,3 9,8 3,0 2,0

Procesul de reducere a natalităţii se reflectă şi prin faptul că creşte ponderea primelor naşteri şi descresc naş-terile celui de-al treilea copil şi cele ulterioare. Totodată,

naşterile celui de-al doilea copil se schimbă neesenţial.O caracterizare importantă a natalităţii repre-

zintă rata sumară a natalităţii la prima naştere.

Tabelul 3.9Dinamica ratei sumare a natalităţii la prima naştere

în Republica Moldova în perioada 1990-2005Anii Rata sumară a natalităţii1990 1.021991 1.061992 1.021993 0.991994 0.941995 0.851996 0.791997 0.811998 0.83

30

1999 0.712000 0.692001 0.662002 0.632003 0.632004 0.672005 0.65

La începutul anilor 1990 rata sumară a natalităţii la prima naştere a depăşit 1.0. Este clar că aceasta poate avea loc doar la unele generaţii condiţionale, iar în co-hortele reale rata nu va depăşi cifra de aproximativ 0.97 (primul copil poate fi născut doar unul, iar la o parte de femei el nu va apare din cauza sterilităţii). Aşadar, pînă în anul 1994 inclusiv în Republica Moldova nu au fost răspîndite nici renunţările, nici chiar amînarea naşterii primului copil. În prezent situaţia este cu to-tul diferită. Rata sumară a natalităţii la prima naştere, egală cu 0.65, permite de a presupune că circa 20% din femei amînă (inclusiv în legătură cu amînarea căsăto-riilor) sau chiar renunţă la naşterea primului copil.

Informaţia curentă privind natalitatea permite de a calcula indicatorii doar pentru generaţia condiţio-nală, adică pentru o totalitate de persoane de diferite vîrste, dar care trăiesc în aceeaşi perioadă de timp. Condiţionalitatea constă în faptul că, asemenea ge-neraţie nu există, însă la calcularea indicatorilor se presupune condiţional că pe parcursul vieţii al aces-tei totalităţi de persoane intensitatea natalităţii în fiecare categorie de vîrstă este identică cu cea înre-gistrată în perioada calendaristică analizată. Anume aceşti indicatori se utilizează pentru caracterizarea curentă a natalităţii.

Însă aceşti indicatori, pe lîngă rezultatele evi-dente (permit de a analiza permanent dinamica natalităţii), au un neajuns semnificativ. Aceştia de-pind de aşa-numitul calendar (timing) al naşterilor. Sub influenţa unor sau altor circumstanţe de scurtă durată naşterea copiilor poate fi amînată (probabil,

în anii 1990 aceasta s-a întîmplat în multe familii). Este posibilă şi o situaţie inversă. Naşterea copi-lului poate avea loc puţin mai devreme, decît au planificat soţii, în condiţii favorabile pentru mă-rirea familiei (probabil, aceasta a avut loc în anii 1980 în legătură cu realizarea de către stat a unui şir de măsuri întru asistenţa familiilor cu copii, pe atunci încă în cadrul URSS). Toate aceste momente se reflectă asupra indicatorilor actuali ai natalităţii, calculaţi pentru generaţiile condiţionale (ipoteti-ce), însă nu influenţează semnificativ asupra nu-mărului final de naşteri în cadrul generaţiilor reale şi, respectiv, asupra reproducerii acestor generaţii.

Generaţia reală – totalitatea de persoane, care s-au născut în aceeaşi perioadă de timp. Sursa prin-cipală de date ce ţin de natalitatea generaţiilor reale în ţară este recensămîntul populaţiei. Utilizarea da-telor privind numărul mediu al copiilor născuţi de către femeile din diferite generaţii, diferiţi ani de naştere permit de a analiza mai bine schimbările ce ţin de natalitate, de a evidenţia mai corect determi-nantele acesteia.

Însă, utilizarea indicatorilor natalităţii la genera-ţiile reale are şi puncte slabe. Numărul final de naş-teri la generaţia reală poate fi determinat doar atunci, cînd procesul de procreare se va încheia pentru toate femeile (pînă atunci se poate de vorbit doar despre numărul copiilor născuţi într-o vîrstă sau alta). În acest caz se poate cu certitudine de menţionat doar despre natalitatea care a avut loc în trecut (deşi nu prea îndepărtat).

Tabelul 3.10Numărul mediu al copiilor născuţi de către femeile din diferite generaţii în Republica Moldova

(calculat la o femeie; conform datelor recensămîntului populaţiei din 2004)1

Anii naşterii Vîrsta la momentul efectuării recensămîntului din 2004 (ani) Numărul mediu al copiilor născuţi

1985-1989 15-19 0.0411980-1984 20-24 0.444

1 Datele prezentate în tabelul dat şi cel următor se deosebesc de cele oficiale, deoarece numărul mediu al copiilor născuţi este calculat (conform regulii) doar la numărul de femei, care au indicat numărul de copii născuţi, şi nu la numărul total de femei, precum este indicat în rezultatele recensămîntului.

31

1975-1979 25-29 1.1421970-1974 30-34 1.6571965-1969 35-39 1.9951960-1964 40-44 2.1681955-1959 45-49 2.2601950-1954 50-54 2.2951945-1949 55-59 2.2841940-1944 60-64 2.4641935-1939 65-69 2.599

1934 şi mai devre-me 70 şi peste 2.874

Datele recensămîntului populaţiei din anul 2004 privind numărul copiilor născuţi reflectă clar redu-cerea natalităţii în cadrul generaţiilor reale. Încăl-carea reducerii lente a numărului mediu de naşteri la trecerea spre generaţiile mai tinere are loc doar la femeile care s-au născut în anii 1950-1954. La aces-tea indicatorul natalităţii îl depăşeşte puţin pe cel din cohorta precedentă. Există unele temeiuri de a pre-supune că aceasta a avut loc în rezultatul realizării în anii 1980 a măsurilor, deja menţionate, privind acor-darea de către stat a asistenţei familiilor cu copii.

S-ar părea că vîrsta nivelului maxim de naşte-re (20-24 de ani) la aceste femei a trecut înainte de realizarea acestor măsuri. Însă, creşterea na-talităţii în anii 1980 s-a referit, în marea majo-ritate, la naşterile celui de-al doilea şi al treilea copil, care, în mai mare măsură, au loc la femeile în vîrsta mai mare de 25 de ani. Anume naşterile celui de-al doilea şi al treilea copil la femeile – mame, care s-au născut în anii 1950-1954, în cea mai mare măsură, coincid cu prima jumătate a anilor 1980.

Tabelul 3.11Numărul mediu al copiilor născuţi de către femeile din diferite generaţii

în localităţile urbane şi rurale din Republica Moldova(calculat la o femeie; conform datelor recensămîntului populaţiei din 2004)

Anii naşterii Vîrsta la momentul efectuării recensămîntului populaţiei (ani)

Numărul mediu al copiilor născuţiOraş Sat Diferenţa dintre sat şi oraş

1985-1989 15-19 0.018 0.061 0.0431980-1984 20-24 0.264 0.603 0.3391975-1979 25-29 0.841 1.359 0.5181970-1974 30-34 1.293 1.916 0.6231965-1969 35-39 1.618 2.262 0.6441960-1964 40-44 1.782 2.455 0.6731955-1959 45-49 1.857 2.559 0.7021950-1954 50-54 1.859 2.613 0.7541945-1949 55-59 1.801 2.628 0.8271940-1944 60-64 1.850 2.774 0.9241935-1939 65-69 1.882 2.964 1.082

1934 şi mai de-vreme 70 şi peste 2.140 3.190 1.050

Creşterea natalităţii la generaţiile reale a avut loc doar la femeile din localităţile urbane. Aceasta a fost chiar puţin mai mare, decît în total pentru femeile din toată republica, şi a atins nu una, ci două generaţii: anii de naştere 1950-1954 şi 1955-1959. La femeile din localităţile rurale, care au o

rată mai înaltă a natalităţii, nu s-a înregistrat nici o creştere a numărului mediu de copii născuţi la generaţiile reale.

Diferenţele dintre indicatorii natalităţii la femeile din localităţile urbane şi cele rurale se reduc în mod stabil, odată cu trecerea la generaţiile mai tinere.

32

Tabelul 3.12Dinamica ponderii copiilor născuţi în afara căsătoriei

în Republica Moldova în perioada 1990-2005Anii Populaţia, total Populaţia, mediul urban Populaţia, mediul rural1990 11.0 12.1 10.11995 13.3 15.9 11.61996 14.6 17.2 12.91997 17.3 19.2 16.21998 17.5 18.7 16.81999 18.8 18.6 18.92000 20.4 22.0 19.72001 22.5 21.8 22.82002 22.9 22.1 23.42003 23.8 22.2 24.52004 24.5 22.1 25.9

Pe parcursul perioadei analizate ponderea copiilor născuţi în afara căsătoriei a fost în permanentă creş-tere. În prezent asemenea naşteri constituie circa un sfert din numărul total al acestora. O creştere deosebit de semnificativă a acestui indicator s-a înregistrat în localităţile rurale. Astfel, începînd cu anul 2001, pon-derea copiilor născuţi în afara căsătoriei la femeile din mediul rural este mai mare, decît la cele din mediul urban. Diferenţa este în permanentă creştere: în anul 2001 aceasta a constituit 1.0 punct procentual, în anul 2002 – 1.3 puncte procentuale, în anul 2003 – 2.3 punc-te procentuale, în anul 2004 – 3.8 puncte procentuale.

3.3. Mortalitatea şi durata vieţii

Dinamica indicatorilor mortalităţii şi duratei vieţii în Republica Moldova, spre deosebire de indi-catorii natalităţii, se evidenţiază prin anumite parti-cularităţi. O înrăutăţire evidentă a indicatorilor s-a înregistrat doar în perioada 1989-1995. În următorii 10 ani indicatorii au oscilat, însă diferenţele au fost minore, rămînînd la un nivel mai bun decît la mijlo-cul anilor ’90.

Tabelul 3.13Dinamica indicatorilor mortalităţii în Republica Moldova

în perioada 1989-2005

Anii Numărul absolut al persoanelor decedate Rata mortalităţii(numărul decedaţilor la 1000 de locuitori)

1989 40113 9.21995 52969 12.21996 49748 11.51997 42957 11.81998 39922 10.91999 41315 11.32000 41224 11.32001 40075 11.02002 41852 11.62003 43079 11.92004 41668 11.62005 44689 12.4

Asemenea dinamică a fost caracteristică atît pen-tru populaţia urbană, cît şi pentru cea rurală, în am-

bele cazuri cel mai rău an din cadrul perioadei anali-zate a fost anul 1995.

33

Tabelul 3.14Dinamica ratei mortalităţii la populaţia urbană şi rurală

în Republica Moldova în perioada 1990-2005Anii Populaţia urbană Populaţia rurală1990 7.4 11.91995 9.3 14.71996 9.2 13.41997 9.2 13.61998 8.6 12.61999 8.8 13.12000 8.8 13.22001 8.6 12.82002 8.8 13.52003 9.1 13.92004 8.9 13.4

Tabelul 3.15Dinamica mortalităţii infantile în Republica Moldova în perioada 1990-2005

AniiNumărul decedaţilor cu vîrsta sub 1 an la 1000 de locuitori

Populaţia,total

Populaţia, mediul urban

Populaţia,mediul rural

1990 19.0 17.0 20.61995 21.2 19.5 22.31996 20.2 18.7 21.11997 19.8 16.8 21.31998 17.5 20.5 16.01999 18.2 20.7 16.92000 18.3 19.3 17.82001 16.3 16.9 16.02002 14.7 15.1 14.42003 14.4 13.9 14.62004 12.2 12.0 12.32005 12.2

Un indicator important din punct de vedere so-cial este indicatorul mortalităţii infantile, care după o perioadă scurtă de creştere (1990-1994), ulterior a

înregistrat o descreştere stabilă, mai pronunţată în localităţile rurale decît în cele urbane, ceea ce a con-tribuit la o oarecare apropiere a acestora.

Indicatorii duratei prognozate a vieţii pentru bărbaţi şi femei s-au modificat sincronic: după des-creşterea indicatorilor în anii 1990-1995 cu 3 ani pentru bărbaţi şi 2.3 ani pentru femei, ulterior se observă o creştere nesemnificativă către anul 1998 şi apoi nişte oscilaţii minore în diapazonul de 64-64.5 ani pentru bărbaţi şi 71.5-72 ani pentru femei. O mică înrăutăţire a indicatorilor în anul 2005 nu reprezintă deocamdată un temei de a examina aceasta ca o nouă tendinţă. Comparînd durata vieţii în Republica Moldova cu indicatorii din Federaţia

Rusă se poate de constatat că, indicatorii Republicii Moldova privitor la femei sînt la acelaşi nivel sau puţin mai jos cu cei din Federaţia Rusă. Cu toate acestea, durata vieţii la bărbaţi în Republica Mol-dova este mai înaltă decît în Federaţia Rusă cu circa 5-5.5 ani.

Diferenţele gender nu sînt atît de pronunţate, precum sînt în Federaţia Rusă: speranţa de viaţă la naştere pentru femei depăşeşte acelaşi indicator pentru bărbaţi cu 7-8 ani (în Federaţia Rusă – cu 13.5 ani).

34

Tabelul 3.16Dinamica speranţei medii de viaţă la naştere în Republica Moldova în perioada 1990-2005

Anii Ambele sexe Bărbaţi FemeiDiferenţa dintre speranţa

medie de viaţă la naştere la bărbaţi şi femei

1990 68.64 65.05 72.02 6.971991 67.69 64.18 71.02 6.841992 67.90 63.88 71.82 7.941993 67.62 64.03 71.06 7.031994 66.05 62.28 69.77 7.491995 65.88 62.01 69.73 7.721996 66.72 62.96 70.40 7.441997 66.98 63.25 70.64 7.391998 67.93 64.20 71.57 7.371999 67.63 63.79 71.40 7.612000 67.75 63.99 71.45 7.462001 68.28 64.54 71.94 7.402002 68.11 64.39 71.76 7.372003 68.07 64.42 71.66 7.242004 68.58 64.63 72.49 7.862005 67.9 63.8 71.7 7.9

Durata vieţii la orăşeni este mai lungă cu 3-3.5 ani decît cea a sătenilor. Această diferenţă este puţin

mai mare decît cea din Federaţia Rusă, care consti-tuie circa 2.5 ani.

Tabelul 3.17Speranţa medie de viaţă la naştere în localităţile urbane şi rurale

ale Republicii Moldova în perioada 1990-2005

AniiPopulaţia urbană Populaţia rurală

Ambele sexe Bărbaţi Femei Ambele sexe Bărbaţi Femei1989 70.6 66.8 73.9 67.6 63.9 70.92000 65.0 72.6 63.1 70.42001 69.6 65.7 73.6 67.3 63.6 70.92002 69.7 65.9 73.7 67.1 63.4 70.72003 66.3 73.4 63.3 70.82004 66.6 74.2 63.4 71.42005 70.0 66.1 74.0 66.5 62.4 70.6

Diferenţele dintre durata vieţii pentru bărbaţi şi femei în primul rînd sînt determinate de diferen-ţa dintre ratele mortalităţii masculine şi feminine în vîrsta aptă de muncă. O depăşire maximă a ra-tei mortalităţii masculine îi revine vîrstei de 20-30 de ani (aproximativ este de 3 ori mai mare decît la femei). Odată cu creşterea vîrstei, diferenţa dintre aceşti indicatori şi, respectiv, dintre durata vieţii pentru bărbaţi şi femei se reduce de la 7-8 ani la naş-tere pînă la 3-3.5 ani – la vîrsta de 60 de ani.

3.4. Nupţialitatea şi divorţialitatea

În ultimii ani se înregistrează un spor semnifica-tiv al indicatorilor nupţialităţii. Probabil acest spor, în mare măsură, este condiţionat de schimbările componenţei pe vîrstă a populaţiei, atingerea vîrstei de căsătorie a unor cohorte numeroase. Pe de altă parte, la aceasta contribuie şi scăderea populaţiei, care diminuează numitorul la calcularea acestui in-dicator.

35

Tabelul 3.18Dinamica indicatorilor nupţialităţii în Republica Moldova în perioada 1989-2005

Anii Numărul absolut al căsătoriilor Rata de nupţialitate(numărul căsătoriilor la 1000 de locuitori)

1989 39928 9.21999 23524 6.52000 21684 6.02001 21065 5.82002 21685 6.02003 24961 6.92004 25164 7.02005 27187 7.6

Tendinţa de creştere a numărului de căsătorii este predeterminată, ca şi în Federaţia Rusă, de faptul că la vîrsta de căsătorie au ajuns cohortele mijlocului ani-lor 80, care se evidenţiază prin natalitatea sporită. Cu

toate acestea, căsătoriile se încheie mai activ în loca-lităţile urbane, ceea ce este legat de migraţiunea tine-retului din localităţile rurale în cele urbane în scopul efectuării studiilor şi obţinerii locurilor de muncă.

Tabelul 3.19Dinamica ratei de nupţialitate la populaţia urbană şi rurală

în Republica Moldova în perioada 1990-2004Anii Populaţia urbană Populaţia rurală1990 10.3 8.51995 7.9 7.21996 6.3 5.81997 6.3 5.81998 6.2 5.81999 6.5 6.52000 6.3 5.72001 6.5 5.32002 6.8 5.42003 7.7 6.42004 7.5 6.6

Este dificil de vorbit despre o oarecare dinamică stabilă a indicatorilor ce ţin de divorţialitate. În acelaşi timp, este necesar de menţionat că în Republica Mol-

dova, începînd cu sec.XXI, la 100 de căsătorii anual le revin 50-60 de divorţuri, ceea ce depăşeşte circa de două ori indicatorul dat la sfîrşitul anilor 1980.

Tabelul 3.20Dinamica indicatorilor divorţialităţii în Republica Moldova

în perioada 1990-2005

Anii Numărul absolut de divorţuri

Rata de divorţialitate (numărul de divorţuri la 1000 de locuitori)

Numărul de divorţuri la 100 de căsă-torii, încheiate în acelaşi an

1989 12401 2.9 31.61999 8913 2.4 37.92000 9707 2.7 44.82001 10808 3.0 51.32002 12698 3.5 58.6

36

2003 14672 4.1 58.82004 14918 4.1 59.32005 14521 4.0 53.4

Familia din localitatea rurală rămîne tradiţional mai puţin expusă divorţurilor, deşi creşterea indicato-rului dat este evidentă, şi această creştere are loc mai rapid, decît la populaţia urbană. Ca rezultat, se obser-

vă o oarecare apropiere a indicatorilor. Dacă în anii ’90 numărul de divorţuri la 1000 de orăşeni a fost de 10-15 ori mai mare decît printre locuitorii de la sate, atunci în prezent acesta diferă aproximativ de 4 ori.

Tabelul 3.21Dinamica ratei de divorţialitate la populaţia din mediul urban şi cel rural

în Republica Moldova în perioada 1990-2004Anii Populaţia urbană Populaţia rurală1990 5.8 0.51995 6.9 0.41996 6.3 0.41997 6.0 0.41998 4.9 1.21999 4.3 1.12000 4.4 1.42001 4.9 1.62002 6.0 1.82003 7.1 1.92004 7.4 1.8

3.5. Sporul natural şi reproducerea po-pulaţiei

Dinamica natalităţii şi mortalităţii descrisă mai sus determină şi indicatorii (absoluţi şi relativi) de creştere şi scădere a populaţiei. Pentru Republica Moldova este caracteristică trecerea rapidă de la un nivel înalt al sporului natural, înregistrat la sfîrşitul

anilor ’80, la indicatori negativi. Reducerea popu-laţiei determinată de prevalarea mortalităţii asupra natalităţii a început în anul 1999, în timp ce în Fe-deraţia Rusă – a început în anul 1992. Şi, deşi in-dicatorii reducerii deocamdată nu sînt atît de înalţi – mai puţin de 2%, proporţiile depăşirii mortalităţii asupra natalităţii vor înregistra o tendinţă evidentă de creştere.

Tabelul 3.22Dinamica indicatorilor ce ţin de sporul natural al populaţiei

în Republica Moldova în perioada 1989-2005Anii Valoarea absolută a sporului natural al populaţiei Rata sporului natural (la 1000 de locuitori)1989 42108 9.71995 3442 0.81996 2117 0.51997 2626 0.71998 1410 0.41999 –2814 –0.72000 –4285 –1.12001 –3627 –1.02002 –6147 –1.72003 –6608 –1.82004 –3396 –1.02005 –6994 –1.9

37

Datorită faptului că mortalitatea în localităţile rurale este cu mult mai înaltă decît în localităţile urbane, iar diferenţa dintre ratele natalităţii trep-tat se micşorează, indicatorii reducerii naturale a

populaţiei rurale sînt mai înalţi decît în oraş. Tot-odată, din cauza fluxului migrator înalt populaţia urbană se micşorează într-o măsură mai mare decît cea rurală.

Tabelul 3.23Dinamica ratei sporului natural al populaţiei urbane şi rurale

în Republica Moldova în perioada 1990-2004Anii Populaţia urbană Populaţia rurală1990 9.3 6.61995 1.5 0.21996 0.6 0.41997 0.9 0.61998 0.7 0.21999 -0.1 -1.22000 -0.4 -1.82001 -0.2 -1.62002 -0.3 -2.72003 -0.5 -2.72004 0.5 -1.9

Dacă indicatorii sporului natural al populaţiei reflectă dinamica anuală curentă, atunci indicatorii de reproducere a populaţiei caracterizează procesul de înlocuire a generaţiilor, care se formează în urma regimurilor existente ale natalităţii şi mortalităţii.

Indicatorii de reproducere a populaţiei necesită o utilizare corectă. Aceştia permit de a evalua schimba-rea numărului populaţiei, în cazul în care componenţa pe vîrste corespunde regimului existent de reproduce-re a populaţiei, adică combinării ratelor de natalitate şi mortalitate. În prezent structura pe vîrste este dife-rită. Aceasta s-a format în urma tendinţelor demogra-fice din ultimii ani. Urmează de ţinut cont de faptul că menţinerea îndelungată a ratei mortalităţii actuale şi, în special, a natalităţii inevitabil (doar migraţiunea intensivă stabilă poate împiedica aceasta) formează distribuirea populaţiei pe vîrste corespunzătoare. La rîndul său, această distribuire, chiar în cazul îmbună-tăţirii regimului de reproducere a populaţiei, va influ-enţa negativ asupra dinamicii numărului acesteia.

Aşadar, indicatorii de reproducere a populaţiei re-prezintă o evaluare integrală a regimurilor existente

de natalitate şi mortalitate şi servesc drept prognoză – preîntîmpinare specifică, care permite de a analiza ce se va întîmpla cu populaţia, în caz că tendinţele demografice nu se schimbă.

Un indicator-cheie al regimului de reproducere a populaţiei îl reprezintă coeficientul net de reprodu-cere a populaţiei. Acesta caracterizează măsura de înlocuire a generaţiei părinteşti de către generaţia de copii. Dacă valoarea acestuia depăşeşte cifra 1, atunci reproducerea este extensivă, adică din generaţie în generaţie numărul populaţiei creşte. Dacă valoarea este mai mică decît cifra 1, atunci reproducerea este îngustă, adică din generaţie în generaţie numărul po-pulaţiei descreşte. Valoarea indicatorului egală cu 1 indică despre o reproducere simplă, la care din gene-raţie în generaţie numărul populaţiei nu se schimbă.

În anii 2001-2005 valoarea coeficientului net de reproducere a populaţiei în Republica Moldova a constituit 0.6. Ceea ce înseamnă că fiecare generaţie nouă după numărul populaţiei este cu 40% mai mică decît cea anterioară (în schimb la fiecare 10 femei revin doar 6 fiice).

Tabelul 3.24Dinamica coeficientului net de reproducere a populaţiei

în Republica Moldova în perioada 1990-2005Anii Coeficientul net de reproducere a populaţiei1990 1.131991 1.07

38

1992 1.051993 0.971994 0.911995 0.821996 0.751997 0.781998 0.731999 0.732000 0.732001 0.602002 0.582003 0.582004 0.602005 0.58

Pentru anii 2003-2005 – estimare.

Dacă coeficientul net indică proporţia de înlo-cuire de către generaţii cu condiţia că atunci cînd structura populaţiei pe vîrste corespunde cu regi-mul de reproducere a populaţiei, rata reală a spo-rului natural indică care va fi schimbarea anuală a numărului populaţiei. În cazul coeficientului net mai mare decît 1, rata reală a sporului natural va fi pozitivă, în cazul coeficientului net mai mic ca

1 – negativă şi în cazul coeficientului net egal cu 1 – nulă.

Această rată a sporului natural se numeşte reală, de-oarece, spre deosebire de rata simplă a sporului natural al populaţiei, nu depinde de particularităţile componen-ţei populaţiei pe vîrste, formate sub influenţa tendinţelor demografice anterioare şi migraţiunii, ci se determină doar de către regimul de reproducere a populaţiei.

100+95909080757065605550454035302520151050

Bărbaţi Femei

300,000 200,000 100,000 100,000 200,000 300,0000

Fig.3.5. Piramida pe vîrste şi sexe a populaţiei stabile, ce corespunde regimului de reproducere a populaţiei în Republica Moldova în anul 2004

39

În anul 2004 rata reală a sporului natural al po-pulaţiei în Republica Moldova a constituit 19.6%. În caz că structura pe vîrste a locuitorilor republicii ar fi corespuns ratelor actuale ale natalităţii şi mortali-tăţii, atunci reducerea naturală anuală a populaţiei ar fi constituit 2.0%, adică ar fi fost de 10 ori mai mare decît cea actuală.

În baza ratei reale a sporului natural se constru-ieşte aşa-numitul model al populaţiei stabile. Acesta reprezintă un model teoretic al populaţiei, în care se menţin neschimbate caracteristicile de vîrstă ale na-talităţii şi mortalităţii, precum şi structura populaţiei pe vîrste.

Modelul populaţiei stabile indică ce fel de com-ponenţă a populaţiei pe vîrste corespunde unui sau altui regim de reproducere a populaţiei, adică com-binării ratelor de natalitate şi mortalitate. În realita-te o populaţie stabilă nu există niciodată, deoarece pentru formarea acesteia este necesar ca pe parcur-sul unei perioade destul de îndelungate (cîteva dece-nii) coeficienţii de vîrste ai natalităţii şi mortalităţii să nu se schimbe. De asemenea, această populaţie ar trebui să fie închisă, adică migraţiunea nu trebuie să influenţeze asupra schimbării numărului populaţiei.

În acelaşi timp, modelul populaţiei stabile este un instrument important în analiza demografică, în primul rînd, datorită faptului că permite de a eva-lua la care structură a populaţiei pe vîrste şi sexe ar putea conduce regimul existent de reproducere a populaţiei.

Ponderea populaţiei cu vîrsta sub 15 ani în po-pulaţia stabilă, ce corespunde regimului existent de reproducere a populaţiei Republicii Moldova, con-stituie 11.1%, cu vîrsta de 15-64 ani – 65.0%, 65 de ani şi peste – 23.9%.

3.6. Prognoza demografică

În ultimul deceniu (1995-2005) situaţia demo-grafică în Republica Moldova nu a fost atît de favo-rabilă. Numărul populaţiei a scăzut lent şi în anul 2005 a constituit 3.6 mil. locuitori (fără Transnis-tria), adică anual populaţia Republicii Moldova s-a micşorat de la 7 pînă la 10 mii de persoane. S-a înre-gistrat o îmbătrînire treptată a populaţiei. Numărul persoanelor cu vîrsta de peste 60 de ani (calculat la 100 persoane a populaţiei) a crescut de la 13.1 pînă la 13.6 persoane. S-a redus semnificativ rata sumară a natalităţii de la 1.74 pînă la 1.26 şi, ca urmare, s-a redus ponderea copiilor cu vîrsta de sub 15 ani în numărul total al populaţiei de la 28.6% în anul 1995

pînă la 19.0% în anul 2005. Însă este de menţionat că în anul 2003 rata natalităţii a fost mai mică decît în anul 2005 şi a constituit doar 12.1. Dinamica po-zitivă ce ţine de acest indicator permite de a spera în viitor la o îmbunătăţire a situaţiei demografice în Republica Moldova.

O problemă acută pentru Republica Moldo-va rămîne nivelul scăzut al duratei prognozate a vieţii şi supramortalitatea masculină în vîrsta aptă de muncă. Astfel, rata mortalităţii la bărbaţi în vîrstă de 16-62 ani în anul 2003 a constituit 759 (la 100 000 de bărbaţi de această vîrstă), iar la femei acest indicator a fost de 284 (la 100 000 de femei cu vîrsta de 16-57 ani). Acest fapt gene-rează o diferenţă destul de semnificativă în durata prognozată a vieţii la bărbaţi şi femei. Conform datelor oficiale, durata vieţii la bărbaţi în anii 2003-2005 a constituit 64.4-63.8 ani, iar la femei 71.6-71.7 ani. Adică în mediu femeile în Republi-ca Moldova trăiesc cu 7-8 ani mai mult decît băr-baţii. Este de menţionat că această situaţie este ca-racteristică pentru multe ţări ale CSI. În general, în cadrul CSI indicatorul ce ţine de durata vieţii prognozate pentru bărbaţi se estimează la 62 de ani, pentru femei – la 72 de ani. În acelaşi timp, urmează de avut în vedere că, vorbind despre di-ferenţa dintre rata mortalităţii la bărbaţi şi femei, această diferenţă nu este identică în grupurile de vîrstă mică, medie şi mare. Diferenţa maximă se înregistrează în grupurile de vîrstă medie, în gru-purile de vîrstă mică mortalitatea la băieţi este cu 30-50% mai înaltă decît la fete. În grupul de vîrstă mai mare (peste 70 de ani) diferenţa nu este atît de mare, însă, de asemenea, constituie pînă la 30%. Aşadar, se poate de constatat că, deşi indicatorii ce ţin de durata vieţii în Republica Moldova sînt mai favorabili decît în general în cadrul CSI, aceş-tia totuşi dovedesc despre probleme semnificative privind mortalitatea în aspect gender.

Migraţiunea populaţiei – este un fenomen care are o mare influenţă asupra depopulării moldove-neşti. Contribuţia acesteia la acest proces pe par-cursul a diferitor ani s-a estimat în limitele de la 50% pînă la 70%. Cel mai mare număr de emigranţi în ţară s-a înregistrat în anul 2000 – 9128 persoa-ne. Către anul 2002 valoarea acestui indicator s-a redus, constituind 6592 persoane, iar ulterior, în anul 2003 a crescut din nou pînă la 7376 de persoa-ne. Pe parcursul ultimilor trei ani acest indicator a avut o tendinţă de reducere, care în combinare cu sporul în procesul imigrator, a permis de a redu-ce soldul negativ dintre emigranţi şi imigranţi de

40

la 7807 persoane în anul 2000 pînă la 4771 per-soane în anul 2005. Desigur fluxul forţei de mun-că din ţară are o influenţă negativă, însă în epoca globalizării, cînd mobilitatea forţei de muncă este destul de înaltă, probabil nu se va reuşi de a evita procesele migratorii. Doar dezvoltarea dinamică a economiei Republicii Moldova, care va asigura solicitarea forţei de muncă în ţară, ar putea atenua această influenţă.

În Republica Moldova lipseşte o prognoză ofi-cială demografică pe termen lung (pînă în anul 2050), de aceea în scopul modelării sistemului de pensionare au fost elaborate două scenarii de dez-voltare demografică a ţării. Aceste scenarii au fost elaborate în baza datelor statisticii oficiale şi esti-mărilor privind schimbările indicatorilor demo-grafici de bază.

Scenariul 1 - moderat-pesimist, care presupune suspendarea reducerii natalităţii şi o oarecare creş-tere cu o dezvoltare economică favorabilă, creşterea nesemnificativă a duratei vieţii (cu menţinerea rămî-nerii în urmă faţă de ţările europene) şi menţinerea scăderii migraţionale cu o oarecare creştere a numă-rului de emigranţi în ţările europene.

Natalitatea. Se presupune menţinerea modelului de comportament reproductiv preponderent cu un copil. Rata sumară a natalităţii va creşte puţin de la nivelul existent de 1.23 pînă la 1.3 către anul 2025, pînă la 1.4 către anul 2050. Totodată, va continua tendinţa de creştere a vîrstei medii a mamei şi de-vierea maximă a natalităţii spre vîrstele mai mari, o creştere nesemnificativă a natalităţii în vîrstele de 25-29 şi 30-34 ani.

Mortalitatea. Indicatorii mortalităţii se vor re-duce lent, ceea ce va determina o creştere nesem-nificativă a duratei prognozate a vieţii pînă la 69 de

ani pentru bărbaţi şi 76 de ani pentru femei către anul 2050.

Migraţiunea. Scăderea migraţională îşi va menţi-ne tendinţa de creştere nesemnificativă şi ca urma-re va creşte de la nivelul de 3.6 mii persoane anual pînă la 6 mii în anul 2025 şi ulterior se va menţine la acelaşi nivel pînă în anul 2050. Structura pe vîrstă a migranţilor va rămîne neschimbată şi va corespunde structurii din ultimii ani.

Scenariul 2 – moderat-optimist, care presupune îmbunătăţirea condiţiilor social-economice, creşte-rea nivelului de trai, promovarea politicii demografi-ce, orientate spre susţinerea familiilor cu copii, redu-cerea mortalităţii şi politicii migraţionale orientate spre suspendarea scăderii migraţionale.

Natalitatea. Rata sumară a natalităţii va creşte de la nivelul existent de 1.23 pînă la 1.4 către anul 2025 şi 1.6 către anul 2050.

Mortalitatea. Indicatorii mortalităţii vor scădea (în primul rînd, din contul reducerii mortalităţii din cauza bolilor sistemului cardiovascular şi factorilor externi), ca urmare, către anul 2025 indicatorii dura-tei prognozate a vieţii vor creşte de la 64.6 pînă la 69 de ani pentru bărbaţi şi de la 72.5 pînă la 76 de ani pentru femei, iar către anul 2005 - pînă la 74 de ani pentru bărbaţi şi 80 de ani pentru femei.

Migraţiunea. Spre deosebire de scenariul 1, se presupune că scăderea migraţională treptat se va micşora de la 3.6 mii persoane anual pînă la 0 mii persoane către anul 2050.

În tabelul 3.25 sînt prezentate datele care permit de a compara rezultatele principale obţinute în urma modelării indicatorilor demografici, efectuate con-form scenariilor descrise mai sus. Date mai detaliate cu privire la toţi anii prognozaţi sînt prezentate în anexa 1.

Tabelul 3.25Parametrii de bază şi rezultatele modelării de dezvoltare

a perspectivelor demografice în Republica Moldova

Indicatorii

2005 2025 2050scenariul

1scenariul

2scenariul

1scenariul

2scenariul

1scenariul

2Numărul total al populaţiei (mii pers.) 3589.9 3589.9 3354.7 3456.7 2593.6 3004.0

Structura populaţiei (%):sub vîrsta aptă de muncă 19.4 19.4 16.4 16.7 13.5 14.1în vîrsta aptă de muncă 64.3 64.3 60.4 59.7 50.0 47.9peste vîrsta aptă de muncă 16.3 16.3 23.1 23.6 36.5 38.0Rata sumară a natalităţii 1.23 1.23 1.3 1.4 1.4 1.6

41

Speranţa de viaţă la naştere (ani):bărbaţi 64.6 64.6 67.0 69.0 69.0 74.0femei 72.5 72.5 74.0 76.0 76.0 80.0Migraţiunea (sporul anual, mii pers.) -3.6 -3.6 -6.0 -2.0 -6.0 0.0

Ambele scenarii de dezvoltare demografică a Re-publicii Moldova, atît moderat-pesimist (scenariul 1), cît şi cel moderat-optimist (scenariul 2) presupun o scădere şi o îmbătrînire continuă a populaţiei. Ast-fel, la realizarea scenariului 1 numărul populaţiei se va reduce către anul 2050 cu 996.3 mii persoane, iar în cazul realizării scenariului 2 – cu 585.8 mii per-soane. Totodată, ponderea populaţiei în vîrstă aptă de muncă se va reduce în primul caz pînă la 50%, iar în al doilea – pînă la 47.9%.

Este de menţionat că însăşi reducerea număru-lui populaţiei nu este un indicator decisiv în stabi-litatea sistemului de pensionare al ţării. Din acest punct de vedere este mai important indicatorul ce caracterizează raportul dintre numărul pensionari-lor şi numărul populaţiei în vîrstă aptă de muncă, aşa-numita rata demografică de împovărare de că-tre persoanele în vîrstă. Indicatorul dat, reieşind din condiţionalitatea cunoscută (deoarece se corelează cu numărul persoanelor în vîrstă aptă de muncă şi nu cu numărul persoanelor ocupate), permite de a se pronunţa despre partea pensiei unui pensionar achitată de către o persoană angajată. Este de men-ţionat că începînd cu perioada de prognozare (anul 2006) se observă o valoare a acestui indicator des-tul de favorabilă din punctul de vedere al sistemului

de pensionare: la 1000 de persoane în vîrstă aptă de muncă le revin 253 de pensionari. Însă populaţia treptat îmbătrîneşte şi, conform scenariilor demo-grafice elaborate, în anul 2010 la 1000 de persoane apte de muncă vor reveni deja 267 de pensionari. Începînd cu anul 2011 valoarea ratei demografice de împovărare de către persoanele în vîrstă în sce-nariile examinate începe să difere. Către anul 2025 valoarea acesteia, conform scenariului 1 va constitui 382 persoane, iar conform scenariului 2 – 395 per-soane. Către finele perioadei de prognozare (anul 2050) la 1000 de persoane în vîrstă aptă de mun-că le vor reveni conform scenariului 1 – 730, iar conform scenariului 2 – 793 de persoane de vîrstă pensionară, adică rata demografică de împovărare de către persoanele în vîrstă va creşte de 2.7 şi, re-spectiv, de 2.9 ori. Aceasta dovedeşte faptul că, peste 50 de ani problemele asigurării statale cu pensii se vor acutiza. Din cîte se vede, creşterea bruscă a ra-tei demografice de împovărare de către persoanele în vîrstă se va înregistra în cadrul ambelor scenarii demografice examinate, deoarece creşterea duratei vieţii şi reducerea natalităţii este o tendinţă comu-nă europeană şi Republica Moldova în acest sens nu rămîne în urmă. Tendinţele descrise sînt prezentate în fig.3.6 şi 3.7.

4000

3500

3000

2500

2000

1500

1000

500

02000 2010 2020 2030 2040 2050

Scenariul 1 Scenariul 2

Fig.3.6. Compararea scenariilor demografice: numărul populaţiei

42

Scenariul 1 Scenariul 2

2000

900

800

700

600

500

400

300

200

100

02010 2020 2030 2040 2050

Fig.3.7. Compararea scenariilor demografice: rata de împovărare de către persoanele în vîrstă

Aşadar, se poate concluziona că în cazul am-belor scenarii demografice examinate vor apărea probleme, practic similare, în cadrul sistemului de pensionare. Ţinînd cont de acest fapt, în cazul pro-gnozării perspectivelor de dezvoltare a sistemului

de pensionare s-a examinat doar unul din scenarii-le demografice – moderat-optimist, care presupune către finele perioadei de prognozare (anul 2050) o scădere mai mică a populaţiei şi o durată a vieţii mai lungă.

43

4. Situaţia MaCRoeConoMiCă aCtuală

La efectuarea modelării de prognozare a dez-voltării sistemului de pensionare se ţine cont de indicatorii macroeconomici şi de cei demografici, care au o influenţă fundamentală asupra dezvoltă-rii acestui sistem. Pronosticul demografic şi indi-catorii demografici principali care se utilizează în procesul de modelare sînt examinaţi într-un capitol separat. Indicatorii principali ce caracterizează si-tuaţia macroeconomică din ţară şi care urmează a fi utilizaţi la efectuarea prognozelor sînt: ritmul de creştere a PIB-ului, inflaţiei, salariului, indicatorii ocupării forţei de muncă etc.

Din cîte se cunoaşte, efectuarea prognozelor macroeconomice pentru ţările cu o economie în tranziţie este o sarcină destul de dificilă, deoarece prognozarea, de regulă, se bazează pe tendinţele dezvoltării economice formate pe parcursul unei perioade îndelungate. Însă, în perioada de tranzi-ţie indicatorii macroeconomici au un caracter in-stabil. Aceasta se observă foarte clar în fig. 4.1-4.3, unde sînt reflectate datele privind ritmul real de creştere a PIB-ului, salariului şi schimbările ratei inflaţiei în Republica Moldova pe parcursul ulti-milor 10 ani.

5

10

15

0

-5

-10

-15

1996 1997

1998 1999

2000 2001 2002 2003 2004 2005

Fig.4.1 Ritmul real de creştere a PIB-ului, %

1996 1997

1998 1999

2000 2001 2002 2003 2004 2005

30

2520

15

105

0

-5

-10-15

-20

Fig.4.2 Ritmul de creştere a salariului real, %

Aşadar, datele prezentate demonstrează că pentru Republica Moldova perioada 1996-2005 a fost carac-terizată prin ritmuri instabile de dezvoltare a indi-catorilor macroeconomici examinaţi. În legătură cu

aceasta este incorect de a utiliza dinamica formată de dezvoltare a acestor indicatori în scopul efectuării trendurilor macroeconomice pentru o perspectivă de lungă durată.

44

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

50

45

40

35

30

25

20

15

10

0

5

Fig.4.3 Rata inflaţiei anuale

În această situaţie, pentru modelarea proceselor care se vor înregistra în sistemul de pensionare pe parcursul unei perspective de lungă durată, pentru efectuarea scenariilor dezvoltării acesteia este mai corect de a utiliza prognozele macroeconomice gu-vernamentale oficiale sau experienţa statelor cu o economie stabilă.

Este necesar de menţionat că prognozele macroe-conomice oficiale sînt revizuite permanent. Scenari-ile de dezvoltare se schimbă, reieşind din ritmul real de dezvoltare a economiei, conjunctura politică şi

economică schimbătoare. Astfel, de exemplu, ritmul de creştere a PIB-ului pe termen mediu (pînă în anii 2008-2009), planificat de către Guvernul Republicii Moldova în anii 2005 şi 2006 puţin diferă, ceea ce se explică prin ritmul real mai înalt de creştere a aces-tuia, comparativ cu indicatorii planificaţi. În anul 2005 s-a presupus că ritmul de creştere a PIB-ului pentru anii 2006-2008 va constitui 5.5-5.0%, iar în anul 2006 acest indicator a fost corectat pînă la 6.0% (fig.4.4). În anul 2006 au fost revizuiţi şi alţi indica-tori macroeconomici prognozaţi.

8,0

7,0

6,0

5,0

4,0

3,0

2,0

1,0

0,02003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

%

prognoza 2005 prognoza 2006

Fig.4.4 Ritmul de creştere a PIB-ului

În tabelul 4.1 este prezentat pronosticul indica-torilor macroeconomici principali pentru anii 2007-

2009 întocmit de către Ministerul Finanţelor al Re-publicii Moldova.

45

Tabelul 4.1Indicatorii macroeconomici pentru perioada 2004-2009

Indicatorii Unitatea de măsură 2004 2005 2006 2007 2008 2009

PIB nominal mlrd.lei 32.0 36.8 43.0 49.3 56.0 63.3Ritmul de creştere a PIB-ului % 7.4 7.1 6.5 6.0 6.0 6.0Inflaţia % 12.4 11.9 9.9 9.0 7.6 7.0Fondul de remunerare a muncii mlrd.lei 8.6 10.2 12.4 14.8 17.4 20.5Ritmul real de creştere a fondului de remunerare a muncii % 10.0 6.0 11.0 9.0 9.0 10.0

Salariul mediu lunar lei 1103.0 1319.0 1650.0 2015.0 2420.0 2826.0Ritmul real de creştere a salariului % 10.0 7.0 14.0 12.0 12.0 11.0

Pronosticul oficial presupune că, în următorii pa-tru ani ritmul de creştere a PIB-ului va rămîne destul de înalt şi va constitui 6.0%, inflaţia va varia între 9.9% şi 7.0%. Se prognozează un ritm de creştere a salariu-lui destul de înalt. Astfel, dacă conform rezultatelor anului 2005 ritmul real de creştere a acestui indicator a constituit 7.0%, ceea ce a permis majorarea salariu-lui mediu lunar cu 19.6% comparativ cu anul 2004, atunci în anul 2006 se presupune majorarea acestui indicator cu 14.0%. Pronosticul presupune că, ulte-rior, în anii 2007-2008 ritmul de creştere a salariu-lui puţin va scădea, deşi se va menţine oricum înalt – pînă la 12% în anul 2007-2008 şi 11.0% – în anul 2009. Implementarea pe etape a reformei în domeniul salarizării (anii 2006-2009) va contribui la majorarea dublă a ritmului de creştere a salariului (de la 7.0% în anul 2005 pînă la 14.0% în anul 2006) şi la menţinerea ritmului de creştere a acestui indicator la un nivel des-tul de înalt în perspectiva medie. În rezultatul acestei reforme salariul mediu lunar în Republica Moldova urmează să se majoreze cu circa 70%.

Încă un indicator, care ar putea influenţa semnifi-cativ asupra rezultatelor perspectivelor de dezvoltare a sistemului de pensionare, este mărimea tarifului de contribuţii de asigurare. Programul de dezvoltare al Republicii Moldova pe termen mediu prevede o redistribuire a poverii ce ţine de achitarea contribu-ţiilor de asigurări sociale între angajator şi angajat. Astfel, treptat contribuţiile achitate de către angajat vor creşte: de la 3% în anul 2006 pînă la 6% în anul 2009, iar cele achitate de către angajator vor descreş-te în mărimea corespunzătoare. Însă ţinînd cont de faptul că suma totală a contribuţiei achitate de către angajator şi angajat nu se schimbă, aceasta nu avea nici un impact asupra perspectivelor de dezvoltare a sistemului de pensionare, de aceea în cadrul mo-delului se utilizează un tarif unic al contribuţiilor de asigurare pentru toată profunzimea prognozei. Pen-

tru celelalte categorii de plătitori ai contribuţiilor de asigurare actele normative în vigoare nu prevăd de-ocamdată careva schimbări a mărimii contribuţiilor de asigurare sau a taxelor fixe. De aceea la efectuarea prognozelor au fost utilizate tarifele contribuţiilor de asigurare (şi a taxelor fixe), stabilite în Legea bugetu-lui asigurărilor sociale de stat pentru anul 2006.

Este de menţionat că prognozele macroeconomi-ce oficiale conţin un şir de indicatori necesari pentru modelarea dezvoltării sistemului de pensionare şi crearea scenariilor de prognoză, precum sînt: numă-rul populaţiei stabile şi economic active, persoanelor ocupate, şomerilor, PIB, inflaţia, fondul de remu-nerare a muncii, ponderea fondului de remunerare a muncii în PIB. Însă în scopul prognozării nu sînt suficienţi doar aceşti indicatori, mai este necesar de a avea o analiză detaliată a unora dintre aceştia. Spre exemplu, pentru o evaluare corectă a volumului de contribuţii şi plăţi sînt necesare datele privind dina-mica numărului populaţiei economic active şi celor ocupaţi în economie, precum şi datele privind struc-tura acestora în funcţie de vîrstă şi sex.

4.1. Tendinţele activităţii economice a popu-laţiei

Rata de activitate economică a populaţieiRata de activitate economică a populaţiei şi para-

metrii ce o condiţionează (rata de ocupare a forţei de muncă şi şomajului) reprezintă factorii importanţi care determină proporţiile sistemului de pensionare a ţării, deoarece determină numărul potenţial de plă-titori ai contribuţiilor de pensii şi, ca urmare, mulţi indicatori financiari ai sistemului de pensionare.

Numărul populaţiei economic active în Republi-ca Moldova în anul 2005 a constituit 1422.3 mii per-soane şi pe parcursul ultimilor şapte ani (începînd cu anul 1999) a avut o tendinţă de descreştere. În gene-

46

ral, în această perioadă valoarea acestui indicator s-a redus cu 259.3 mii persoane sau cu 15.4%. Cea mai esenţială reducere a numărului populaţiei economic active s-a înregistrat în anul 2003 şi a constituit 141.4 mii persoane sau 8.8%.

Este de menţionat că, profilul activităţii economi-ce pe vîrste în Republica Moldova este asemănător cu profilul corespunzător al statelor economic dez-voltate. Însă urmează de menţionat rata mai scăzută a activităţii economice printre persoanele tinere cu vîrsta sub 24 de ani. Conform datelor OIM în statele industrial dezvoltate în această categorie de vîrstă se înregistrează pînă la 51.5% de persoane economic active, în timp ce în Republica Moldova în anul 2005 acestea au constituit doar 21.8%.

Este important de menţionat şi faptul că, schim-barea ratei de activitate economică după vîrstă în

Republica Moldova este destul de uniformă, ceea ce se observă destul de clar în fig.5.5. Practic în toate categoriile de vîrste (pînă la 55 de ani) în perioada examinată (2000-2005) s-a înregistrat o descreşte-re a activităţii economice cu 13-16 puncte procen-tuale. Doar în categoria de vîrstă de 55-59 de ani s-a menţinut atît numărul, cît şi rata de activitate economică. În categoriile de vîrstă mai mari, de ase-menea, se observă o reducere a activităţii şi cu cît vîrsta este mai mare, cu atît este mai semnificativă reducerea. Această situaţie poate fi explicată prin rata înaltă a migraţiunii economice, care este ca-racteristică Republicii Moldova. Evident că, aceasta atinge mai mult populaţia în vîrstă aptă de muncă. Reducerea activităţii economice în vîrstă pensiona-ră, de asemenea, este firească şi se explică prin mo-tivele fiziologice.

90

80

70

60

50

40

30

20

10

015-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 60-64 65+

2000 2001 2002 2003 2004 2005

Fig.4.5 Dinamica ratei de activitate economică după vîrstă

Reducerea ratei de activitate economică este ca-racteristică atît pentru bărbaţi, cît şi pentru femei. Însă, la bărbaţi acest proces a decurs cu ritmuri mai înalte: în perioada 2000-2005 rata activităţii econo-mice la bărbaţi s-a micşorat cu 12.3 puncte procen-tuale, iar la femei – cu 7.2 puncte procentuale. Acest proces a atins practic toate vîrstele, atît la bărbaţi, cît şi la femei. La bărbaţi o reducere a activităţii econo-mice mai semnificativă (şi uniformă) s-a înregistrat în vîrstele de la 15 pînă la 49 de ani (aproximativ cu 15-18 puncte procentuale în fiecare cohortă). Peste vîrsta de 50 de ani ritmul de reducere a activităţii

economice puţin se micşorează, iar ulterior, se stabi-lizează la vîrsta de 55-59 de ani. La femei o diminu-are mai intensivă a activităţii economice se înregis-trează la vîrsta de pînă la 40 de ani. Ulterior, ritmul acesteia puţin se reduce, iar la vîrsta de 55-59 de ani se înregistrează o creştere destul de semnificativă atît a ratei, cît şi a numărului de persoane economic acti-ve, care se întrerupe peste vîrsta de 65 de ani.

Aşadar, se poate de constatat că Republicii Moldova în general în perioada 2000-2005 i-a fost caracteristică reducerea ratei activităţii economice a populaţiei. Stabi-lizarea şi chiar creşterea valorii acestui indicator în vîr-

47

stă prepensionară şi cea de pensie timpurie este legată, mai întîi de toate, cu majorarea, prin legislaţie, a vîrstei de ieşire la pensie, precum şi cu nivelul scăzut de asigu-rare cu pensii, care impune pensionarul să-şi continue activitatea şi după atingerea vîrstei de pensionare.

Schimbarea ratei de activitate economică diferă destul de semnificativ în mediul urban şi cel rural. Pe parcursul perioadei examinate (2000-2005) nu-mărul populaţiei economic active în mediul urban s-a redus cu 6.5%, iar în mediul rural – cu 23.9%, iar rata activităţii economice – cu 6.2 puncte procentu-ale şi respectiv, 17.3 puncte procentuale. O reduce-re deosebit de semnificativă a numărului populaţiei economic active s-a înregistrat în mediul rural în vîr-sta de pînă la 30 de ani. În diferite grupuri de vîrstă aceasta a constituit de la 40% pînă la 50%. Diminu-area valorii acestui indicator, în proporţii mai mici, s-a înregistrat şi în grupurile de vîrstă mai mari, şi se opreşte abia după vîrsta de 50-54 de ani. În vîrsta de pensionare diminuarea ratei de activitate economică continuă. După cum s-a menţionat, în mediul ur-ban, de asemenea, se înregistrează reducerea ratei şi numărului populaţiei economic active, însă în pro-porţii mai mici. Nivelul cel mai înalt îi revine vîrstei de 20-25 de ani şi celei de 35-45 de ani. Însă în vîrstă prepensionară numărul populaţiei economc active în mediul urban chiar creşte puţin.

Dimensiunile şomajului.Examinînd rata actuală de ocupare a forţei de

muncă a populaţiei în Republica Moldova, se poate de constatat că aceasta s-a redus esenţial comparativ cu perioada sovietică şi are o tendinţă de reducere în continuare. Astfel, numai în perioada 2000-2005 numărul populaţiei ocupate s-a redus cu 17.6% şi a constituit în anul 2005 – 1248.6 mii persoane. S-a micşorat şi rata de ocupare a forţei de muncă de la 54.8% în anul 2000 pînă la 43.3% în anul 2005 sau cu 12.0 puncte procentuale.

Referitor la tendinţele de schimbare a ratei de ocupare a forţei de muncă după vîrstă, este de menţionat că acestea sînt similare cu tendinţele de schimbare a ratei de activitate economică a popu-laţiei, ceea ce se observă destul de clar în fig 4.61. Pe parcursul perioadei examinate cel mai esenţial s-a micşorat ocuparea tineretului: astfel, în vîrsta de 15-19 ani rata s-a redus cu 54.9%, iar în vîrsta de 20-24 de ani – cu 29.7%. Destul de semnificativ s-a redus şi ocuparea în vîrsta de la 25 pînă la 45 de ani. Pentru diferite cohorte această reducere a constituit de la 14.5% pînă la 29.5%. Rata de ocupare a forţei de muncă a crescut doar în vîrsta prepensionară şi cea de pensie timpurie. Rata de ocupare a forţei de muncă în vîrstă de peste 65 de ani s-a redus destul de brusc.

1 În acest caz rata de ocupare se determină faţă de întreaga populaţie

2000 2001 2002 2003 2004 2005

90

80

70

60

50

40

30

20

10

015-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 60-64 65+

Fig.4.6. Dinamica ratei de ocupare a forţei de muncă în funcţie de vîrstă

48

Examinînd schimbarea ratei de ocupare a forţei de muncă a populaţiei în funcţie de vîrstă, se poate de menţionat că cea mai semnificativă reducere a va-lorii acestui indicator se înregistrează la bărbaţi. În perioada 2000-2005 la bărbaţi această rată s-a mic-şorat cu 13.2 puncte procentuale, iar la femei – cu 10.1 puncte procentuale. Aceasta a condus la faptul că către anul 2005 ocuparea în rîndurile bărbaţilor şi femeilor a devenit practic identică (fig.4.7). Proba-bil, cauza principală constă în procesele de migraţie, care au atins mai mult bărbaţii.

Un tablou interesant se observă în cazul exami-nării schimbării ratei de ocupare a forţei de muncă în mediul urban şi cel rural (fig.4.8). Este de men-ţionat că valoarea acestui indicator s-a micşorat

atît în localităţile urbane, cît şi în cele rurale. Însă, dacă în oraş în perioada 2000-2005 această reduce-re a constituit doar 3.7 puncte procentuale, atunci la sate – 18.2 puncte procentuale. Aceasta a con-dus la faptul că rata ocupării forţei de muncă în mediul rural, iniţial fiind mai înaltă (în anul 2000 a constituit 59.4% şi se deosebea de mediul urban practic cu 10 puncte procentuale), s-a diminuat către finele perioadei examinate pînă la 41.2% şi a devenit mai joasă decît la oraş. Aceasta permite de a concluziona că reducerea ocupării forţei de muncă, înregistrată în Republica Moldova în pe-rioada 2000-2005, în mare măsură, este legată de ieşirea bărbaţilor, ce locuiesc în localităţile rurale, din domeniul economiei.

70

60

50

40

30

20

10

01999 2000 2001 2002

bărbaţi femei

2003 2004 2005 2006

%

Fig.4.7. Dinamica ratei de ocupare a bărbaţilor şi femeilor, %

În Republica Moldova ponderea „persoanelor neangajate” în numărul total de persoane ocupa-te este destul de înaltă. Aceasta constituie circa 36.0%: la bărbaţi – 31.7%, iar la femei – 35.0%. Spre exemplu, în Federaţia Rusă în anul 2004 doar 6.8% din numărul persoanelor ocupate nu erau angajate.

Este de menţionat că pentru sistemul obligato-riu de asigurare cu pensii majoritatea persoanelor ocupate „nu în bază de angajare” reprezintă un contingent problematic, deoarece pentru aces-

te persoane este destul de complicat de a evalua baza impozabilă, este mai dificilă şi procedura de acumulare a contribuţiilor. Toate acestea generea-ză un nivel scăzut de colectare. Pentru asemenea categorii de plătitori ai contribuţiilor de asigurare, de regulă, se stabilesc tarife fixe, care acordă drep-tul la o pensie minimă de asigurări sociale de stat. În Republica Moldova în prezent lucrează „nu în bază de angajare” circa 488.3 mii persoane, nu-mărul bărbaţilor şi femeilor fiind practic acelaşi (tabelul 4.2).

49

70

60

50

40

30

20

10

0

%

ora sat

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Fig.4.8. Dinamica ratei de ocupare a forţei de muncă în mediul urban şi cel rural, %

Tabelul 4.2Populaţia ocupată în funcţie de statutul locului de muncă de bază, anul 2003

Mii persoane În % faţă de totalTotal bărbaţi femei Total bărbaţi femei oraş sat

Persoane ocupate 1356.5 661.3 695.2 100 100 100 100inclusiv:ce activează în bază de angajare 868.2 416 452.2 64.0 62.9 65.0 82.9 49.8

ce activează nu în bază de angajare 488.3 245.3 243.0 36.0 37.1 35.0 17.1 50.2

dintre care:angajate pe cont propriu 447.5 231.0 216.5 33.0 34.9 31.1 15.5 46.1patroni 7.7 5.1 2.6 0.6 0.8 0.4 1.0 0.3altele 33.1 9.1 23.9 2.4 1.4 3.4 0.6 3.8

Printre persoanele care activează „nu în bază de angajare” majoritatea (peste 90%) sînt persoanele, care se asigură de sine stătător cu un loc de mun-că. Ponderea patronilor în Republica Moldova este destul de nesemnificativă. În structura totală a per-soanelor ocupate aceştia reprezintă doar circa 0.8% şi 1.5% - din numărul total de persoane neangajate.

Partea cea mai mare dintre persoanele angajate pe cont propriu o constituie persoanele ce locuiesc în localităţile rurale: acestea constituie 79.8%. Aceasta este legat de faptul că, economia Republicii Moldo-va, în mare măsură, este orientată spre producerea agricolă şi că sectorul agricol în republică este bine dezvoltat, cu o rată înaltă de ocupare a populaţiei.

Tabelul 4.3Repartiţia numărului persoanelor ocupate după grupurile de vîrstă şi statutul ocupării, anul 2003

Persoane ocupate Categoriile de vîrstă

15-24 25-34 35-49 50-64 65+Total 1356480 137692 257520 611324 293588 56355persoane angajate 868160 91785 173677 414931 181416 6351

50

patroni 7718 115 1230 4988 1385persoane angajate pe cont propriu 447467 35297 76252 182148 105463 48305altele 33135 10495 6361 9257 5324 1699

Total 100 10.2 19.0 45.1 21.6 4.2persoane angajate 100 10.6 20.0 47.8 20.9 0.7patroni 100 1.5 15.9 64.6 17.9 0.0persoane angajate pe cont propriu 100 7.9 17.0 40.7 23.6 10.8altele 100 31.7 19.2 27.9 16.1 5.1

Examinînd distribuirea persoanelor ocupate după grupurile de vîrstă, se poate de menţionat două momente interesante. În primul rînd, cea mai mare parte a patronilor (64.6%) o constituie persoanele de vîrstă aptă de muncă medie: 35-49 ani, ceea ce este destul de explicabil, deoarece aceste persoane deja au acumulat experienţă şi cunoştinţe. În al doilea rînd, partea esenţială dintre persoanele angajate pe cont propriu o constituie persoanele cu vîrsta de 35 de ani şi peste. În cazul examinării repartiţiei con-form statutului ocupării în interiorul categoriilor de vîrstă se observă următoarea legitate: cu cît este mai mare cohorta persoanelor ocupate, cu atît este mai înaltă ponderea persoanelor angajate pe cont pro-priu. De exemplu, în cohorta persoanelor cu vîrsta de peste 65 de ani ponderea persoanelor angajate pe cont propriu constituie 85.7%.

Toate cele menţionate permit de a presupune că categoria destul de numeroasă de persoane angaja-te pe cont propriu în Republica Moldova include, în mare măsură, nu acele persoane care au decis de a se ocupa cu antreprenoriatul, ci persoanele care nu şi-au găsit un loc pe piaţa muncii şi care sînt impuse să se asigure personal cu o muncă pentru a obţine careva venituri.

Rata şomajuluiConform legislaţiei Republicii Moldova perioa-

da, pe parcursul căreia persoana asigurată a benefi-ciat de indemnizaţie de şomaj, se include în stagiul de cotizare. Însă acest stagiu va fi luat în considera-ţie doar în cazul cînd pe parcursul acestei perioade au fost transferate contribuţiile respective. În acelaşi timp, modul de finanţare a perioadelor necontribu-tive încă nu este reglementat de legislaţie. Aceasta conduce la faptul că deocamdată (în speranţa că este temporar) şomerii nu participă la sistemul de asigu-rare cu pensii.

În anul 2005 în Republica Moldova au fost 132.9 mii de şomeri, însă în general rata şomajului a fost

relativ joasă şi a constituit 9.7%1. Spre regret, re-venirea economiei care se înregistrează în ultimul timp în Republica Moldova, deocamdată nu se re-flectă nicicum asupra parametrilor de ocupare a forţei de muncă a populaţiei. Dacă în ultimii şase ani numărul şomerilor s-a redus puţin (cu 7.2 mii persoane sau cu 5.1%), atunci rata şomajului a cres-cut cu 1.2 puncte procentuale. Acest proces a atins practic toate grupurile de vîrstă, ceea ce se observă clar din fig.4.9.

Examinînd profilul şomajului pe categoriile de vîrstă, se poate de constatat că, în mare măsură, acesta afectează tineretul în vîrstă de pînă la 24 de ani, precum şi persoanele de vîrstă prepensionară: de la 55 pînă la 60 de ani. În anul 2005 rata şomaju-lui la tineret a constituit circa 20.6%, ceea ce prac-tic este de două ori mai mare decît rata şomajului printre persoanele de vîrstă mai mare. Toate acestea „amînă” momentul intrării tineretului în numărul participanţilor la sistemul statal de asigurare obli-gatorie cu pensii. Situaţia privind şomajul în cadrul tineretului este caracteristică şi pentru Federaţia Rusă, şi pentru alte state din lume, inclusiv econo-mic dezvoltate. Astfel, conform datelor OIM în anul 2003 în statele industrial dezvoltate rata şomajului printre persoanele tinere, în vîrstă de 15-24 ani, a constituit 13.4%, ceea ce de asemenea depăşeşte de două ori rata şomajului printre persoanele de vîstă mai înaltă2.

4.2. Crearea pronosticului de bază

La efectuarea pronosticului macroeconomic de lungă durată a fost utilizată Prognoza Ministe-rului Finanţelor Republicii Moldova pentru anii 2007-2009, elaborată în anul 2006. La efectua-

1 Rata şomajului se determină faţă de populaţia economic activă

2 Tendinţele mondiale în domeniul ocupării tineretului, Biroul Internaţional al Muncii, Geneva, 2004.

51

rea estimărilor indicatorilor macroeconomici de bază pentru perioada 2009-2050 Centrul Actua-rial Independent Informaţional - Analitic a ţinut cont de trendurile acestor indicatori caracteristi-

ce ţărilor economic stabile. Aceste previziuni de scenariu au constituit fundalul pronosticului de bază. În tabelul 4.4 sînt prezentate rezultatele mo-delării efectuate.

15-19 20-24 25-29 30-34

2005 2000

35-39 40-44 45-49 50-54 55-59 60-64

25

20

15

%

10

5

0

Fig. 4.9. Dinamica ratei şomajului după vîrstă

Tabelul 4.4. Indicatorii macroeconomici pentru perioada 2005-2050

Indicatorii 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2020 2030 2040 2050

PIB, mil.lei 36800 43000 49300 56000 63300 71328 198010 399890 613838 912131Ritmul real de creş-tere a PIB, % 7.1 6.5 6.0 6.0 6.0 5.8 4.3 2.8 2.0 2.0

Inflaţia, % 11.9 9.9 9.0 7.6 7.0 6.5 4.7 2.9 2.0 2.0Salariul mediu lunar, lei 1 319 1 650 2 015 2 420 2 860 3 322 11 126 23 062 36 854 54 764

Ritmul de creştere a salariului real, % 13.1 14.0 12.9 12.1 10.8 9.1 6.5 3.1 2.3 2.0

Fondul de remune-rare a muncii, mil.lei 10500 12400 14800 17400 20500 23594 79204 159956 245535 364852

Numărul populaţiei economic active,mii pers.

1 422 1 428 1 441 1 454 1 467 1 478 1 491 1 418 1 301 1 106

Numărul persoane-lor ocupate, mii pers. 1 319 1 324 1 336 1 349 1 361 1 372 1 393 1 327 1 221 1 040

Din cîte s-a menţionat, pronosticul macroecono-mic oficial prevede un ritm de creştere a PIB-ului des-tul de înalt pentru patru ani imediat următori, ceea ce este pe deplin firesc, deoarece economia Moldovei

depăşeşte perioada de stagnare şi intră în perioada de creştere economică. Pronosticul de bază presupu-ne că acest ritm se poate menţine pînă în anul 2010, iar apoi treptat se va reduce către anul 2030 pînă la

52

2.8%, stabilizîndu-se la 2.0% anual. Conform pro-nosticului, inflaţia practic va avea acelaşi ritm. Pînă în anul 2010 ritmul de creştere a acesteia va depăşi ritmul de creştere a PIB-ului şi va constitui de la 9.0% (în anul 2007) pînă la 6.5% (în anul 2010). Ulterior

acesta se va apropia de ritmul de creştere a PIB-ului şi va constitui 4.7% şi 2.9% în anul 2020 şi, respectiv, 2030, iar către anul 2040, precum şi ritmul de creş-tere a PIB-ului, se va reduce pînă la 2.0%. În fig. 4.10 este prezentată dinamica de creştere a acestora.

2000 2005 2010 2015

Ritmul real de cre tere a PIB-ului Inflaţia

2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

%

0

2

4

6

8

10

12

14

Fig.4.10. Valorile prognozate ale ritmului de creştere a PIB-ului şi inflaţiei

O atenţie deosebită la efectuarea pronosticului i s-a acordat ritmului de creştere a salariului. În pre-zent salariul mediu lunar în Republica Moldova ră-mîne cu mult în urma salariului mediu lunar din ţă-rile dezvoltate. Astfel, în anul 2005, conform datelor Ministerului Finanţelor acesta a constituit 1319 lei sau circa 105 dolari SUA. Totodată, este cazul de a reaminti că salariul este sursa principală la formarea părţii de venituri a bugetului sistemului de pensio-nare şi eficienţa funcţionării sistemului dat depinde, în mare măsură, de mărimea şi ritmul de creştere a salariului. Evident, că în legătură cu aceasta, pronos-ticul presupune în primii ani un ritm de creştere a salariului real destul de înalt. Valoarea acestui indi-cator pentru perioada 2006-2009 este prevăzută de către Ministerul Finanţelor între 14% şi 11%. Aceas-ta va permite în perioada dată de a majora mărimea salariului mediu lunar cu peste 70%. Ulterior, se poate de presupus o reducere treptată a ritmului de creştere a acestui indicator şi mai apoi o stabilizare a acestuia. Conform pronosticului efectuat se pre-supune că stabilizarea va avea loc după anul 2040, la nivel de 2%. În general, pentru perioada prognozată (2005-2050) conform presupunerilor efectuate, sa-lariul real se va majora practic de 9 ori. În fig. 4.11 este prezentat graficul ce reflectă ritmul prognozat de creştere a salariului real.

Scenariile pronosticului activităţii economi-ce a populaţiei

În scopul evaluării numărului de persoane economic active este necesar de a cunoaşte mărimea a doi indica-tori de bază: numărul populaţiei în grupurile respective după vîrstă şi sex şi rata ocupării acestora în economie. Numărul populaţiei se determină în baza pronosticului demografic. Iar prognoza ratei de activitate economi-că depinde de dinamica formată a acestui proces şi de presupunerile efectuate în baza scenariilor. Ţinînd cont de faptul că rata activităţii economice după vîrstă şi sex reprezintă un parametru endogen (deficitul forţei de muncă provoacă majorarea costului muncii, care gene-rează creşterea ratei de ocupare, iar creşterea şomajului, dimpotrivă, este însoţită de reducerea ocupării forţei de muncă), aceasta face din prognozarea de lungă durată a activităţii economice o sarcină destul de dificilă.

Se poate de presupus că într-o economie stabilă rata de activitate economică a populaţiei se schimbă neesenţial. De aceea la efectuarea calculelor pot fi uti-lizate datele pentru ultimul an de gestiune sau valoarea medie pentru perioada de gestiune. Pentru Republica Moldova, probabil, mai preferabil este prima variantă, deoarece instabilitatea situaţiei macroeconomice în general, a generat şi instabilitatea pieţei muncii.

Varianta de bază a pronosticului numărului popu-laţiei economic active în Republica Moldova este pre-

53

zentată în fig.4.12. Acesta a fost bazat pe presupunerea că dinamica acestuia se va determina exclusiv de pa-rametrii demografici. Reieşind din cele menţionate, se presupune că rata de activitate economică pe grupuri social-demografice rămîne neschimbată pe întreaga profunzime a prognozei. Va înceta reducerea ratei de participare a tineretului în economie şi nu va creşte rata de participare a grupurilor de vîrstă mai mare.

Pronosticul demografic selectat presupune o re-ducere a numărului populaţiei Republcii Moldova pe parcursul întregii perioade de prognozare. Însă, numărul populaţiei economic active iniţial va creş-te puţin: către anul 2015 – cu circa 5.8%. Ulterior, acesta se va micşora treptat şi se va reduce către fine-le perioadei de prognozare cu 317 mii persoane sau

cu 22.3%. Este de menţionat că creşterea numărului populaţiei economic active, în mare măsură, va fi condiţionată de influenţa efectului de cohortă, care se va termina în anul 2014. Schimbarea numărului de bărbaţi şi femei economic activi repetă tendinţele comune de schimbare a numărului populaţiei eco-nomic active. În general, începînd cu anul 2005 şi pînă în anul 2050 numărul bărbaţilor în vîrstă eco-nomic activă se va reduce cu 121 mii persoane sau cu 17.6%, iar a femeilor – cu 195 mii persoane sau cu 26.6%. Ca urmare, la finele perioadei de progno-zare numărul bărbaţilor economic activi va depăşi puţin numărul femeilor economic active, în timp ce la începutul perioadei de prognozare s-a observat o situaţie inversă.

Fig.4.11. Valorile prognozate ale ritmului de creştere a salariului real

2000 2005 2010 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

Ritmul de cre tere a salariului real, %

0

2

4

6

8

10

12

14

16

1,600

1,400

1,200

1,000

800

600

400

200

0

mii

pers

.

Numărul populaţiei economic active, mii pers. bărbaţi femei

2005 2006 2010 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

Fig.4.12. Pronosticul dinamicii populaţiei economic active

54

5.1.1. Analiza numărului de pensionariPe parcursul perioadei 1999-2005 în Republica

Moldova s-a înregistrat o oarecare reducere a numă-rului total de pensionari. Datele prezentate în fig.6.1 indică că în această perioadă numărul de pensionari s-a redus cu 63.9 mii persoane sau cu 0.5%, constitu-ind la finele anului 2005 - 618.3 mii persoane. Pînă în anul 2004 numărul de pensionari a scăzut cu ritmuri mai înalte, decît reducerea numărului total al popu-

laţiei Republicii Moldova. Ca urmare, în anul 2003 ponderea pensionarilor în numărul total al populaţiei s-a micşorat pînă la 17.4% (de la 18.7% în anul 1999). Însă deja în anii 2004-2005 numărul de pensionari a crescut din nou şi s-a stabilizat la nivelul de 18.2-18.3%. Se presupune că variaţia numărului relativ de pensionari, pe lîngă cauzele demografice, se explică prin majorarea vîrstei de ieşire la pensie, efectuate în Republica Moldova în perioada 1999-2002.

5. date geneRale pRivind aSiguRaRea Cu penSii

5.1 Numărul pensionarilor

Fig.5.1 Numărul pensionarilor

Analiza numărului pensionarilor în funcţie de vîrstă este prezentată în fig.5.2, din care se observă că în perioada examinată numărul de pensionari, atît a bărbaţilor, cît şi a femeilor s-a redus lent: la femei de la 413 mii persoane în anul 1999 pînă la 381 mii persoane în anul 2005; la bărbaţi în aceeaşi perioa-dă de la 250 mii pînă la 238 mii persoane. Creşterea raportului dintre numărul bărbaţilor şi al femeilor cu două puncte procentuale (în anul 2001 – 60.5%, în anul 2005 – 62.5%) indică asupra faptului că nu-mărul femeilor s-a redus cu ritmuri mai înalte. Este de menţionat că schimbarea anuală a numărului de pensionari se determină prin raportul dintre numă-rul pensionarilor decedaţi şi numărul de pensionari noi (doar a celor care au ieşit la pensie). În cazul dat (referitor la pensionari) diferenţa dintre numărul de emigranţi şi imigranţi poate să nu fie luată în consi-deraţie.

În fig.5.3 este reflectată dinamica modificării nu-mărului de pensionari noi. Pe parcursul perioadei examinate numărul pensionarilor noi a crescut de mai mult de 2 ori, de la 15.0 mii pînă la 34.5 mii per-soane. O creştere atît de bruscă este condiţionată, în primul rînd, de schimbarea vîrstei de pensionare; şi în al doilea rînd, de aşa-numitul efect de cohortă.

Majorarea vîrstei de pensionare cu 6 luni pe par-cursul unui an (după cum a fost în Republica Moldo-va) reduce numărul de pensionari noi pentru limită de vîrstă (cea mai numeroasă categorie de pensio-nari) aproape de două ori.

Aritmetica este simplă: în caz că vîrsta de pen-sionare nu ar fi fost majorată, atunci la pensie ar fi ieşit toţi cetăţenii, care au atins vîrsta de pensionare anterioară. Vîrsta nouă de pensionare este cu jumă-tate de an mai mare decît cea anterioară, de aceea dreptul la pensie îl deţin doar cetăţenii care au atins

55

vîrsta egală sau mai mare ca vîrsta de pensionare anterioară plus jumătate de an. Considerînd că zi-lele de naştere pe parcurul anului sînt repartizate aproximativ uniform, numărul de astfel de cetăţeni va fi egal cu jumătate din numărul celor care ar fi putut atinge în acest an vîrsta de pensionare ante-rioară.

Efectul de cohortă se manifestă printr-o influenţă semnificativă asupra modificării numărului de pen-sionari noi ce se înregistrează în numărul unor co-horte în funcţie de vîrstă şi sex pe parcursul diferitor ani. În legătură cu aceasta, schimbarea numărului populaţiei de vîrstă pensionară determină şi modi-ficările în numărul de pensionari „noi”.

Fig.5.2 Numărul de pensionari după criteriul de sex

Fig.5.3 Numărul pensionarilor „noi” după criteriul de sex

În arborele demografic (fig.5.4) sînt evidenţiate cu o culoare închisă acele grupuri ale populaţiei în func-ţie de vîrstă şi sex, care în perioada 1999-2005 au atins

vîrsta de pensionare: la bărbaţi – 62 de ani, la femei – 57 de ani. Acestea reprezintă acele cohorte care în perioada dată au format numărul de pensionari noi.

56

Numărul mai mic de femei în grupurile exami-nate se explică prin faptul că în această perioadă au atins vîrsta de pensionare generaţia de femei, năs-cute în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei sau în primii ani după război. În anul 2003 vîrsta de 57 de ani a atins cohorta cea mai puţin numeroasă, în anii ulteriori se înregistrează o creştere treptată a numărului de femei de această vîrstă, ceea ce, evi-dent, conduce la creşterea numărului de pensionari noi – femei.

La bărbaţi situaţia este puţin altfel şi este legată de diferenţele dintre vîrsta de ieşire la pensie la bărbaţi şi la femei, stabilite de legislaţie (62 de ani faţă de 57 de ani). De aceea generaţiile de bărbaţi din timpul

războiului ating vîrsta de pensionare cu 5 ani mai tîrziu comparativ cu femeile. În fig.5.4 se observă clar că la bărbaţi acest proces abia începe, în legătură cu acest fapt în anii apropiaţi se poate de aşteptat o reducere a numărului de pensionari noi – bărbaţi.

Generalizînd cele menţionate, se poate de con-statat că, odată cu majorarea vîrstei de pensionare şi ieşirea la pensie a cohortelor „de război” (puţin numeroase), numărul pensionarilor „noi” iniţial s-a redus semnificativ. Odată cu suspendarea creşterii vîrstei de pensionare în anul 2002 şi apropierea către această vîrstă a cohortelor mai numeroase (în pri-mul rînd de femei), numărul pensionarilor „noi” a început să crească.

Fig.5.4 Arborele demografic al numărului populaţiei Republicii Moldova în anul 2006

40000

30000

20000

10000

0

-10000

-20000

-30000

2000 2003 2006 2009 2012 2015 2018 2021 2024 2027 2030 2033 2036 2039 2042

Pensionarii noi Decedaţi Bilanţul

Fig.5.5. Diferenţa dintre numărul cohortei de femei – pensionare „noi” şi numărul de pensionari decedaţi

57

Deşi în perioada 2003-2005 numărul pensionari-lor „noi” s-a majorat, aceasta nu a fost suficient pen-tru a compensa reducerea numărului total de pensio-nari din cauza mortalităţii acestora. Aceasta a condus la faptul că reducerea numărului total de pensionari a fost însoţită de creşterea pensiilor noi stabilite. În fig.6.5, ca exemplu sînt prezentaţi indicatorii ce ca-racterizează dinamica dezvoltării acestui proces la femeile – pensionare. În figura dată se observă destul de clar că pînă în anul 2005 numărul de femei – pen-sionare decedate a depăşit numărul de pensii noi sta-bilite femeilor. Ulterior, în legătură cu apropierea de vîrsta de pensionare a cohortei destul de numeroase, acest raport s-a schimbat, ceea ce a condus la creşte-rea numărului total de femei – pensionare, care prac-tic se va înregistra pînă în anul 2025. Perioada anilor 2025-2030, de asemenea, se va caracteriza printr-o oarecare reducere a numărului total de femei – pen-sionare, ceea ce, probabil, se explică prin faptul că vîrsta de pensionare va atinge cohorta de copii puţin numeroasă, născută de către „copiii războiului”.

5.1.2. Repartiţia numărului de pensionari în funcţie de tipurile de pensii beneficiate

În conformitate cu legislaţia de pensionare a Re-publicii Moldova în sistemul statal de asigurare cu pensii sînt prevăzute următoarele tipuri de benefici-ari de pensii:

• beneficiari de pensii pentru limită de vîrstă din numărul pensionarilor ce nu au fost ocupaţi în agri-cultură (în continuare prescurtat – beneficiari de pensii neagricole);

• beneficiari de pensii pentru limită de vîrstă din numărul pensionarilor ocupaţi în agricultură (în con-tinuare prescurtat – beneficiari de pensii agricole);

• beneficiari de pensii de invaliditate;• beneficiari de pensii de urmaş.În fig. 5.6 sînt prezentate datele privind repartiţia

numărului de pensionari conform tipurilor de benefi-ciari de pensii în perioada 2001-2006. Pe parcursul pe-rioadei examinate cei mai numeroşi beneficiari de pen-sii au fost pensionarii – beneficiari de pensii agricole. În anul 2005 din numărul total de pensionari aceştia au constituit 39.3%; beneficiarii de pensii neagricole – 35.9%, pensionarii de invaliditate – 20% şi beneficiarii de pensii de urmaş – 4.8%. În semestrul întîi al anului 2006 această structură practic nu s-a schimbat.

În acelaşi timp, este necesar de menţionat că pe parcursul perioadei examinate structura numărului de pensionari, diferenţiată după tipurile de beneficiari de pensii, a suferit careva schimbări. Astfel, ponderea celei mai numeroase categorii de beneficiari de pen-sii – pensionari pentru limită de vîrstă, care primesc

pensii agricole s-a micşorat de la 44.6% (în anul 2001) pînă la 39.3% (anul 2005). Ponderea pensionarilor pentru limită de vîrstă, care primesc pensii neagricole s-a majorat de la 32.7% pînă la 35.9% şi a pensionari-lor de invaliditate de la 17.7% pînă la 20%.

Se presupune că aceste schimbări sînt legate de particularităţile structurii diferitor categorii de pen-sionari după vîrstă şi sex, influenţa majorării vîrstei de pensionare, reducerea numărului populaţiei ocu-pate în agricultură etc.

Structura numărului de pensionari „noi” conform tipurilor de beneficiari de pensii se deosebeşte esenţial de structura generală (fig.6.7a). Aceasta reprezintă, mai întîi de toate, rezultatul majorării vîrstei de pensionare. Se observă că în perioada dată, cînd s-a majorat vîrsta de pensionare, a scăzut brusc numărul de pensionari pentru limită de vîrstă, ceea ce a condus la faptul că în anii 2001-2002 printre pensiile noi stabilite practic jumătate le-au constituit pensiile de invaliditate.

Odată cu îngheţarea procesului de majorare a vîrstei de pensionare, numărul de pensionari pen-tru limită de vîrstă din nou a început să crească şi structura numărului pensionarilor „noi” a obţinut proporţiile obişnuite.

Deosebirea principală în structura numărului total de pensionari în această perioadă o constituie depăşi-rea numărului de beneficiari de pensii neagricole din numărul total de pensionari pentru limită de vîrstă. În anul 2005 pensionarii „noi” pentru limită de vîrstă, care au beneficiat de pensii neagricole au constituit 40.5% (în semestrul întîi al anului 2006 – 43.2%), iar de pensii agri-cole – 22.6% (în semestrul întîi al anului 2006 – 23.4%).

Examinînd structura numărului de pensionari con-form tipurilor de beneficiari de pensii diferenţiat la băr-baţi şi femei, se poate de constatat că există o diferenţă gender destul de semnificativă (fig.6.6b, 6.6c, 6.6d)1.

În primul rînd, în numărul total de bărbaţi - pen-sionari ponderea pensionarilor de invaliditate în anul 2005 a constituit 28.8%, pe cînd la femei – 16.7%. Tot-odată, printre bărbaţii - pensionari „noi” pensionarii de invaliditate reprezintă cea mai numeroasă categorie pe parcursul întregii perioade de analiză (2001-2005). Dacă la femei, odată cu încetarea procesului de creştere a vîrstei de pensionare, ponderea pensiilor de invalidi-tate noi stabilite a început să se micşoreze (de la 60.8% în anul 2002 pînă la 19.1% în semestrul întîi al anului 2006), atunci la bărbaţi aceasta iniţial s-a redus în anul 2003 pînă la 36.8% (în anul 2002 a constituit 60.8%), iar ulterior, din nou a început să crească şi a constituit în semestrul întîi al anului 2006 - 46.4%. Tendinţele

1 Spre regret, datele CNAS nu permit de a diviza numă-rul de beneficiari de pensii de urmaş după sex, de aceea această categorie de beneficiari a fost exclusă din analiză.

58

formate permit de a presupune că ponderea pensiona-rilor de invaliditate în numărul de bărbaţi – pensionari „noi” poate că crească şi în continuare.

A doua deosebire semnificativă în structura pen-siilor noi stabilite la femei şi bărbaţi este că la femei

ponderea pensiilor neagricole este mai mare. Astfel, în anul 2005 în numărul total de pensii noi stabilite femeile au constitut 54.7%, iar bărbaţii – 30.3%. Pro-babil că asemenea situaţie se explică prin diferenţele în domeniile de ocupare a bărbaţilor şi femeilor.

2001 2002 2003 2004 2005 2006pentru pentru

100%

55,248,5

29,5 29,9 28,6 26,180%

60%

40%

20%

0%

9,8

19,6

14,0

23,7 23,4 22,623,4

22,136,2 38,6 40,5 43,2

2001 2002 2003 2004 2005 2006

pentru pentru

а) ambele sexe а) ambele sexe

2001 2002 2003 2004 2005 2006

2001 2002 2003 2004 2005 2006

b) bărbaţi b) bărbaţi

2001 2002 2003 2004 2005 2006

pentru pentru

24,1 28,4

48,2 49,3 52,1 54,7

pentru pentru

с) femei с) femeiFig.5.6 Repartiţia numărului de pensionari după tipul de

beneficiari de pensiiFig.5.7 Repartiţia numărului de pensionari “noi” după

tipul de beneficiari de pensii

59

Tabelul 5.1Numărul pensiilor noi stabilite după tipul de pensii

Pentru limită de vîrstă neagricole Pentru limită de vîrstă agricole De invaliditatebărbaţi femei bărbaţi femei bărbaţi femei

pers. % pers. % pers. % pers. % pers. % pers. %2001 1526 52.4 1388 47.6 1068 73.7 382 26.3 4206 51.3 3994 48.72002 1595 53.6 1381 46.4 1362 72.3 522 27.7 3569 54.7 2954 45.32003 5072 50.5 4965 49.5 5029 76.5 1543 23.5 4396 53.7 3784 46.32004 4063 40.1 6066 59.9 3616 58.9 2528 41.1 4131 52.6 3716 47.42005 3920 29.0 9616 71.0 3197 42.4 4343 57.6 5055 52.9 4497 47.1

5.1.3. Numărul de pensionari în funcţie de vîrstă şi sex

Pensionarii pentru limită de vîrstăÎn fig. 5.8 şi 5.9 este prezentat profilul în funcţie

de vîrstă şi sex al numărului de pensionari pentru anii 2003 şi 2005, diferenţiat după tipul de benefici-ari de pensii.

În figurile menţionate se observă clar că profilul de vîrstă al bărbaţilor – pensionari, beneficiari de pensii agricole şi neagricole, are trăsături comune cu profilul respectiv al femeilor – pensionare.

În acelaşi timp, structura pensionarilor după vîr-stă pe diferite tipuri de pensii se deosebeşte destul de semnificativ. Aici urmează de ţinut cont de faptul că, structura dată, în mare măsură, s-a format şi sub in-fluenţa legislaţiei vechi de pensionare, în care a fost o altă vîrstă de ieşire la pensie, un număr mai mare de pensionari, care aveau dreptul la o pensie în condiţii avantajoase (anticipată), precum şi la o pensie pen-tru vechimea în muncă, care acordă dreptul de a ieşi mai devreme la pensie.

Analiza graficilor în vîrstă medie (bărbaţii – pînă la 62 de ani, femeile – pînă la 57 de ani) demonstrea-ză că numărul de femei ce beneficiază de pensii în condiţii avantajoase este de 2 ori mai mare decît al bărbaţilor din această categorie. Acestea sînt, de re-gulă, mamele ce au născut şi educat pînă la vîrsta de 8 ani 5 şi mai mulţi copii. Numărul acestora este di-vizat practic uniform între pensionarii ce beneficiază de pensii neagricole şi cei ce beneficiază de pensii agricole.

Graficele structurii pensionarilor pentru limită de vîrstă într-o vîrstă mai înaltă (la bărbaţi după 62 de ani şi la femei – după 57 de ani) sînt instabile şi diferă la pensionarii ce beneficiază de pensii agricole şi cei ce beneficiază de pensii neagricole.

Astfel, pensionarilor pentru limită de vîrstă, care au ieşit la pensie în perioada anilor ’90 ai secolului trecut (care în prezent au 70 de ani şi mai mult), le este caracteristică predominarea pensionarilor ce be-

neficiază de pensii agricole. Numărul acestora prac-tic este de două ori mai mare atît printre bărbaţi, cît şi printre femei. Ponderea acestora în numărul total al pensionarilor constituie pînă la 55% la bărbaţi, iar la femei ajunge pînă la 80%.

Pensionarilor, care au ieşit la pensie după anul 1990, le este caracteristică o tendinţă inversă. Prin-tre pensionarii pentru limită de vîrstă se înregis-trează o reducere bruscă a numărului de pensio-nari care au fost ocupaţi în agricultură. Numărul bărbaţilor s-a redus practic cu o treime, iar al fe-meilor – cu un sfert. Însă dacă la bărbaţi numărul de pensionari ce beneficiază de pensii neagricole a rămas practic la acelaşi nivel, atunci la femei numărul a crescut destul de esenţial – practic cu 60%, ceea ce a generat o reducere semnificativă a ponderii femeilor ce beneficiază de pensii agrico-le în numărul total al pensionarilor comparativ cu bărbaţii.

Ponderea femeilor ce beneficiază de pensii agri-cole la momentul ieşirii la pensie (adică la 57 de ani) constituie doar circa 15% din numărul total al pen-sionarilor şi doar către 60 de ani atinge nivelul de 30%. În timp ce ponderea femeilor ce beneficiază de pensii neagricole la momentul ieşirii la pensie con-stituie deja circa 30%, iar către 60 de ani – atinge nivelul de 50%.

La bărbaţii beneficiari de pensii agricole şi ne-agricole se înregistrează aceleaşi tendinţe. Însă acestea sînt mai moderate prin faptul că, spre de-osebire de femei, numărul bărbaţilor ce beneficia-ză de pensii neagricole în anii ’90 nu s-a schimbat esenţial, de aceea la momentul ieşirii la pensie (62 de ani) atît pensionarii care beneficiază de pensii agricole, cît şi cei care beneficiază de pensii nea-gricole constituie în numărul total al pensionarilor circa 20%. Către 65 de ani ponderea ambelor ca-tegorii în numărul total ajunge la 40%. Apoi pon-derea bărbaţilor - pensionari care beneficiază de pensii neagricole se stabilizează la nivelul de 35%

60

şi începe să se micşoreze după vîrsta de 75 de ani. Ponderea pensionarilor care beneficiază de pensii agricole continuă să crească aproximativ pînă la vîrsta de 70 de ani, şi atinge un nivel de peste 50%. Către vîrsta de 82 de ani aceasta ajunge la 60% şi ulterior se micşorează.

Asupra reducerii ponderii pensionarilor ce be-neficiază de pensii agricole din numărul total al pensionarilor, care se înregistrează, începînd cu anii 90 ai secolului trecut, ar fi putut influenţat un şir de motive. La acestea s-ar putea referi particularităţile dezvoltării istorice, problemele în economie, creşte-rea şomajului, reducerea numărului populaţiei ocu-pate în agricultură, îmbătrînirea populaţiei, precum şi schimbarea legislaţiei, majorarea vîrstei de ieşire la pensie şi a stagiului necesar etc.

Pensionarii de invaliditateÎn fig.5.10 sînt prezentate datele privind numă-

rul pensionarilor de invaliditate în funcţie de vîrstă şi sex. Primii pensionari de invaliditate s-au înre-gistrat în vîrsta de peste 17 ani. Numărul acestora este destul de mic şi practic pînă la vîrsta de 25 de ani aceştia constituie doar cîteva sutimi de procen-te în numărul popilaţiei de vîrsta respectivă. Apoi numărul acestora începe să crească conform regulii exponenţiale şi atinge nivelul cel mai înalt în vîrsta prepensionară. Odată cu atingerea vîrstei de pensi-onare (la femei – 57 de ani, iar la bărbaţi – 62 de ani), numărul începe să se reducă brusc şi se stabili-zează deja în vîrstele de pensionare înalte la nivelul de 3-5% din numărul total al populaţiei de vîrsta şi sexul respectiv.

10000

8000

6000

4000

2000

045 49 53 57 61 65 69 73 77 81

10000

8000

6000

4000

2000

045 49 53 57 61 65 69 73 77 81

bărbaţi femeiFig.5.8 Numărul pensionarilor pentru limită de vîrstă în funcţie de vîrstă şi sex,

ce beneficiază de pensii neagricole 10000

8000

6000

4000

2000

0

10000

8000

6000

4000

2000

0

45 49 53 57 61 65 69 73 77 81 45 49 53 57 61 65 69 73 77 81

bărbaţi femeiFig.5.9 Numărul pensionarilor pentru limită de vîrstă în funcţie

de vîrstă şi sex, ce beneficiază de pensii agricole 10000

8000

6000

4000

2000

018 23 28 33 38 43 48 53 58 63 68 73 78 83 18 22 26 30 3834 42 46 50 54 6258 66 70 7874 82

10000

8000

6000

4000

2000

0

bărbaţi femeiFig.5.10 Numărul pensionarilor de invaliditate

61

5.2. Nivelul de trai al pensionarului

5.2.1. Mărimea medie a pensiilor stabiliteIndicatorul principal care caracterizează nivelul

de trai al pensionarului este mărimea pensiei care este asigurată de către sistemul de pensionare. Dina-mica mărimii medii nominale a pensiei este reflecta-tă în tabelul 5.2.

Pe parcursul perioadei 2001 – 2006 mărimea nominală a pensiei medii în Republica Moldova a crescut de la 139.0 lei pînă la 440.2 lei, adică de 3.2 ori.

În perioada examinată, practic toate tipurile de pensii au crescut în ritmuri identice. Astfel, pensia pentru limită de vîrstă şi alocaţiile sociale s-au ma-jorat de 3.3 ori, pensia de invaliditate – de 2.7 ori, iar pensia de urmaş – de 3 ori. O creştere atît de sin-cronizată a mărimilor diferitor tipuri de pensii, în mare măsură, este legată de reglementarea legisla-tivă complexă, care, de regulă, prevede schimbarea concomitentă a acestora. Aceasta a condus la men-ţinerea raportului destul de stabil dintre mărimile pensiilor de diferite tipuri pe parcursul unei perioa-de îndelungate.

Tabelul 5.2Mărimea medie lunară a pensiei, lei

Anul Pensionarii pentru limită de vîrstă De invalidi-tate

De urmaş Toţi pensio-narii

Pensionarii ce beneficiază

de alocaţii sociale**

ce beneficia-ză de pensii neagricole

ce benefici-ază de pen-sii agricole

total

2001 157.7 126.3 139.6 149.6 91.7 139.0 55.42002 184.2 150.6 165.1 170.1 106.1 163.0 68.62003 236.4 203.5 218.1 203.7 139.1 211.6 102.72004 366.5 311.4 336.3 304.5 210.2 324.4 125.32005 430.9 367.1 397.0 350.0 240.5 380.9 137.92006* 497.8 422.6 458.5 406.4 276.7 440.2 184.2

*Aici şi în continuare datele sînt prezentate pentru semestrul întîi al anului 2006**Aici şi în continuare pentru pensionarii ce beneficiază de alocaţii sociale este prezentată mărimea medie a alocaţiei.

Compararea mărimii medii lunare a pensiilor, prezentată în tabelul 5.2 cu mărimea pensiei noi sta-bilite, prezentată în tabelul 5.3 demonstrează că, din anul 2003 mărimea pensiilor noi stabilite este mai joasă ca mărimea pensiei medii. Aceasta atinge prac-tic toate tipurile de pensii stabilite.

Cu timpul această diferenţă este în creştere. Astfel, dacă în anul 2004 pensiile pentru limită de vîrstă nou-stabilite au fost doar cu 0.7% mai mici ca mărimea pensiei medii, atunci în semestrul întîi al anului 2006 această diferenţă a constituit deja 10.6%, iar pentru pensiile de invaliditate şi de urmaş această diferenţă a constituit 35.0% şi, respectiv, 20.0%.

Tabelul 5.3Mărimea medie lunară a pensiilor nou-stabilite, lei

Anul Pensionarii pentru limită de vîrstă De invalidi-tate

De urmaş Toţi pensio-narii

Pensionarii ce benefici-

ază de aloca-ţii sociale

ce beneficiază de pensii nea-

gricole

ce beneficia-ză de pensii

agricole

total

2001 173.68 126.51 150.8 148.0 103.1 150.6 58.02002 217.0 155.3 193.1 161.0 119.5 166.2 69.82003 250.4 187.7 225.6 183.7 147.2 204.9 102.12004 375.3 265.7 333.9 269.9 207.2 304.4 118.72005 413.7 271.5 362.8 262.2 203.0 320.7 128.82006 469.5 313.0 414.5 301.8 231.4 371.7 164.8

62

Probabil situaţia creată se explică prin faptul că, mărimea pensiilor nou-stabilite este în dependenţă directă de mărimea medie lunară a venitului asigu-rat, care se calculează reieşind din salariul neindexat pentru toată perioada de muncă, ceea ce conduce la devalorizarea mărimii salariului pentru perioadele anterioare.

În fig.5.11 sînt prezentate datele privind mă-rimea medie a pensiei pentru limită de vîrstă în funcţie de anul de stabilire a acesteia. Este destul de clar că, pentru pensionarii care au ieşit la pen-sie pînă în anul 1991, este justă confirmarea că, cu cît mai mult timp pensionarul se află la pen-sie, cu atît este mai mică mărimea acesteia. Ase-menea situaţie este destul de logică, deoarece în urma proceselor de inflaţie (deşi au fost efectuate indexările) pensia în anul următor trebuie să fie puţin mai mare decît în anul precedent. Însă, din

anul 1991, tendinţa formată anterior începe să se încalce. Mărimile pensiilor noi stabilite încep să varieze. Aceasta este legat, în primul rînd, de si-tuaţia economică instabilă, care este caracteristi-că în această perioadă practic tuturor statelor din spaţiul post sovietic, inclusiv Republicii Moldova. Pe lîngă aceasta, promovarea reformei de pensi-onare în ţară a generat schimbări în condiţiile de stabilire a pensiilor noi, ceea ce, la rîndul său, de asemenea, a condiţionat schimbarea mărimii pen-siei nou-stabilite. În fig. 5.11 se observă clar că după anul 1991 dinamica mărimii pensiei medii, stabilite într-un an sau altul îşi pierde stabilitatea, ceea ce conduce la faptul că, mărimea pensiei me-dii pentru cohortele alăturate poate să difere des-tul de esenţial. În deosebi urmează de evidenţiat reducerea mărimii medii a pensiilor noi stabilite, care a început în anul 2003.

500

450

400lei

350

3001970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005

anul de ie ire la pensie

Fig.5.11. Mărimea medie a pensiei pentru limită de vîrstă în funcţie de anul de stabilire a pensiei, anul 2005

Însă nivelul de trai, asigurat de către sistemul de pensionare participanţilor săi, se caracterizează nu prin mărimea nominală a pensiei, ci prin cea reală. În fig. 5.12 sînt reflectate datele privind dinamica mărimii nominale şi reale a pensiei medii şi a buge-tului minimului de existenţă, care dovedeşte despre rămînerea în urmă a ritmului de creştere a pensiei medii în expresie reală faţă de mărimea nominală a acesteia. În acelaşi timp, se poate de menţionat şi unele tendinţe pozitive. Astfel, dacă în anul 2001 mărimea pensiei medii rămînea în urmă faţă de minimul de existenţă al pensionarului practic de 3 ori, atunci în anul 2005 această reţinere constituia doar 1.7 ori.

Pentru a evalua nivelul de trai al pensionarului nu este suficient de a lua în consideraţie doar mă-

rimea medie a pensiilor achitate. Evident, prezintă un interes şi repartiţia pensionarilor în funcţie de nivelul pensiilor primite. În fig. 5.13 este prezentată asemenea informaţie, care include repatiţia mărimii pensiei medii pentru limită de vîrstă, precum şi mă-rimii pensiilor noi stabilite.

Datele ce caracterizează repartiţia mărimii pensi-ei medii pentru limită de vîrstă conform numărului de beneficiari permit de a constata că în anul 2005 doar la 3.5% din pensionari mărimea medie a pen-siei a atins nivelul minimului de existenţă. Mai mult de 80% de pensionari beneficiază de pensie între 300 şi 450 de lei, iar aceasta constituie 46.2% şi, respectiv, 69.3% din mărimea minimului de existenţă. Aşadar, se poate de constatat că marea majoritate a pensio-narilor deocamdată trăieşte sub pragul sărăciei (sau

63

Fig.5.12. Dinamica mărimii nominale şi reale a pensiei medii şi a bugetului minimului de existenţă

destul de aproape de acest prag). Raportul dintre mărimea pensiei maxime şi minime, adică mărimea pensiei primită în grupurile cu veniturile cele mai înalte şi cele mai modeste, depăşeşte cifra de 7 ori. Însă, ţinînd cont că marea majoritate a pensionarilor, mai mult de 90%, beneficiază de pensii în mărime de

la 250 pînă la 650 de lei, atunci acest raport se reduce pînă la 2.6 ori. De asemenea, este necesar de menţio-nat, că aflarea a 80% de beneficiari de pensii în inter-valul de la 300 pînă la 450 de lei dovedeşte despre o diferenţiere insuficientă a acesteia, ceea ce generează un caracter egalitar în asigurarea cu pensii.

35

30

25

20

15

10

5

%

00 100 200 300 400 500 600 700 800 900 >

1000leiPensionarii noi Toţi pensionarii

Fig. 5.13. Histograma distribuirii mărimii pensiei pentru limită de vîrstă în anul 2005

Pentru pensiile nou-stabilite este caracteristic un diapazon mai larg a mărimii pensiei medii. Este de menţionat ponderea mai înaltă a pensionarilor, mă-rimea pensiei cărora este de 300 lei şi mai puţin. În anul 2005 ponderea acestora a constituit circa 63.8%, în acelaşi timp în numărul total al pensionarilor aceştia constituie doar 20.2%.

5.2.2. Compensarea salariului pierdutCompensarea salariului pierdut, deopotrivă cu pro-

tecţia împotriva sărăciei, reprezintă o funcţie impor-

tantă a oricărui sistem de pensionare. Criteriul princi-pal, în baza căruia este evaluat nivelul de asigurare cu pensii în ţară, este rata de înlocuire a salariului pierdut.

Din start este necesar de menţionat că, există di-ferite metode de evaluare a ratei de înlocuire. Pen-tru sistemul de pensionare în general cel mai des se utilizează rata de înlocuire, care se determină prin raportul dintre mărimea pensiei medii şi mărimea medie a salariului calculat.

Dinamica şi raportul dintre pensia medie şi sala-riul mediu calculat sînt reflectate în fig.5.14. Acestea

64

dovedesc despre faptul că pe parcursul anilor 2001-2003 raportul dintre pensia medie şi salariul mediu treptat s-a redus de la 25.6% pînă la 23.8%. Acţiunea de proporţii privind recalcularea pensiilor stabilite, petrecută în anul 2004, în urma căreia (conform le-gislaţiei) pensiile urmau să se majoreze cu cel puţin 25%, precum şi indexarea din luna aprilie a aceluiaşi an cu 22.3% au permis de a majora mărimea pensi-ei medii cu mai mult de 50%, ceea ce, la rîndul său, a majorat rata de înlocuire pînă la 29.4%. Însă în anul 2005 rata de înlocuire a scăzut din nou pînă la 28.9%, iar în semestrul întîi al anului 2006 a consti-

tuit 26.7%. Micşorarea continuă a ratei de înlocuire, în mare măsură, este legată de faptul că, salariul în Republica Moldova creşte cu ritmuri mai înalte decît pensiile, deoarece, conform legislaţiei în vigoare, pensiile se indexează doar cu mărimea medie dintre creşterea medie anuală a indicelui preţurilor de con-sum şi creşterea anuală a salariului mediu lunar pe ţară pentru anul precedent. În asemenea situaţie este inevitabilă scăderea permanentă a ratei de înlocuire. Agravează situaţia şi mărimile mai mici ale pensiilor nou-stabilite, ceea ce este legat de specificul formu-lelor de pensionare utilizate.

45

40

35

30

25

%

20

15

10

5

0

Fig.5.14. Dinamica şi raportul dintre salariul mediu lunar şi pensia medie

5.2.3. Diferenţele gender între mărimile pen-siilor

Între mărimile pensiilor la bărbaţi şi femei există diferenţe destul de semnificative. Aceasta se observă din datele prezentate în fig.5.15. Calculele indică că în total pentru perioada 2001-2006 mărimea pensiei medii pentru limită de vîrstă la femei a fost cu 10-15% mai mică decît la bărbaţi.

Dinamica ce caracterizează procesul de schim-bare a raportului dintre mărimile pensiilor la băr-baţi şi femei, în perioada examinată, a avut o ten-dinţă neesenţială de apropiere a acestora. În acelaşi timp, formula nouă de calculare a pensiei, care pune mărimea pensiei într-o dependenţă mai mare de sa-lariu şi stagiul de cotizare, urmează să contribuie la creşterea diferenţierii dintre pensiile la bărbaţi şi

femei. Aceasta este legat, în primul rînd, de faptul că femeile, de regulă, au un salariu mai mic şi ies la pensie cu 5 ani mai devreme, ceea ce reduce semni-ficativ stagiul de cotizare. Plus la aceasta, problema perioadelor necontributive se referă, în mai mare măsură, la femei decît la bărbaţi, ceea ce şi mai mult reduce stagiul de cotizare şi, respectiv, reduce mări-mea pensiei.

Însă în practică aceasta nu se întîmplă, ceea ce se observă din fig.5.16, în care sînt reflectate datele pri-vind raportul dintre mărimile pensiilor noi stabilite la bărbaţi şi femei. Analiza demonstrează că mărimi-le medii ale acestor pensii treptat se apropie. Astfel, dacă în anul 2001 diferenţa dintre pensiile bărbaţilor şi femeilor a constituit 10.7%, atunci în semestrul întîi al anului 2006 – doar 1.9%. Însă, dacă exami-

65

năm acest raport după tipurile de pensii noi stabilite (tabelul 5.4), atunci se poate de observat că practic peste tot mărimea pensiei medii la bărbaţi este mai mare decît mărimea pensiei medii la femei. Spre exemplu, în anul 2006 mărimea medie a pensiilor noi stabilite pentru lucrătorii din sectorul neagricol la bărbaţi a fost cu 23.7% mai mare decît la femei, iar pentru cei din sectorul agrar – cu 4.0%, iar pensiile de invaliditate se deosebeau cu 2.0%.

Prezenţa acestui paradox este legat de diferenţa în structura de beneficiari de pensii. Astfel, în structura

femeilor predomină beneficiarii de pensii neagricole (în semestrul întîi al anului 2006 acestea au consti-tuit 54.7%), iar ele au cel mai înalt nivel de pensii. În aceeaşi perioadă la bărbaţi în structura de beneficiari de pensii 46.4% au constituit pensionarii de invalidi-tate, pensia medie a cărora a fost de 1.7 ori mai joa-să decît pensia pensionarilor din sectorul neagricol. Aceasta şi a condus la apropierea mărimii medii a pensiilor noi stabilite la bărbaţi şi femei, care, la rîn-dul său, s-a reflectat asupra raportului dintre pensiile bărbaţilor şi femeilor în general.

Fig.5.16. Mărimea medie a pensiilor noi stabilite, lei

Fig.5.15. Mărimea pensiei medii pentru limită de vîrstă, lei

66

Egalarea mărimilor pensiilor medii la pensiona-rii noi în general este legată de faptul că la bărbaţi în structura de beneficiari de pensii predomină in-valizii şi pensionarii pentru limită de vîrstă, care

beneficiază de pensii agricole, iar la femei – pen-sionarii pentru limită de vîrstă, care beneficiază de pensii neagricole, mărimea cărora, de regulă, este mai mare.

Tabelul 5.4.Mărimea pensiilor noi stabilite, lei

Anul Pensionarii pentru limită de vîrstăDe invaliditate Total pensionarice beneficiază de pensii

neagricolece beneficiază de pensii

agricolebărbaţi femei bărb/fem bărbaţi femei bărb/fem bărbaţi femei bărb/fem bărbaţi femei bărb/fem

2001 183.6 162.8 1.13 129.1 119.2 1.08 156.8 138.7 1.13 158.5 143.2 1.112002 230.8 201.1 1.15 160.4 142.0 1.13 167.6 152.9 1.10 181.6 165.4 1.102003 265.7 234.7 1.13 191.0 177.1 1.08 190.5 175.8 1.08 217.0 204.4 1.062004 417.9 346.8 1.21 272.7 255.8 1.07 284.7 253.5 1.12 326.8 299.9 1.092005 473.9 388.4 1.22 279.2 265.8 1.05 273.0 250.1 1.09 339.3 325.8 1.042006 552.4 446.7 1.24 321.7 309.2 1.04 313.0 288.3 1.09 387.6 380.4 1.02

67

6. Rezultatele ModelăRii

Programul de modelare

În cadrul prezentei lucrări s-a efectuat o mode-lare profundă pentru diferite variante de prognoze, care determină parametrii sistemului viitor de pen-sionare.

În calitate de scenariu de bază s-a utilizat urmă-toarea variantă de prognoză (sînt prezentate caracte-risticile principale ale scenariului):

1. În calitate de scenariu demografic a fost utilizat pronosticul demografic moderat-optimist, care pre-supune îmbunătăţirea condiţiilor social-economice, creşterea nivelului de trai, promovarea unei politici demografice active, orientate spre susţinerea famili-ilor cu copii, reducerea mortalităţii şi unei politici de migraţiune, orientate spre încetarea scăderii mi-gratorii.

2. Pronosticul macroeconomic, bazat pe progno-za pe termen mediu pînă în anul 2009, elaborat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

3. Vîrsta de pensionare se consideră neschimbată (62 / 57) pe parcursul întregii perioade de progno-zare.

4. Indexarea pensiilor se efectuează în confor-mitate cu legislaţia în vigoare, adică coeficientul de indexare constituie mărimea medie dintre creşterea medie anuală a indicelui preţurilor de consum şi creşterea anuală a salariului mediu pe ţară.

5. La calcularea pensiei se utilizează formula, prevăzută la moment de către legislaţia în vigoare.

6. Suma contribuţiilor, în baza cărora se calculea-ză venitul mediu lunar asigurat, nu se indexează.

La formarea scenariilor suplimentare de mode-lare:

1. Au fost utilizate aceleaşi pronosticuri: demo-grafic moderat-optimist şi macroeconomic.

2. S-a schimbat vîrsta de pensionare. În calitate de variante suplimentare s-au utilizat:

• Majorarea vîrstei de pensionare pînă la 60 de ani – pentru femei şi pînă la vîrsta de 65 de ani – pentru bărbaţi;

• Majorarea vîrstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei pînă la vîrsta de 65 de ani;

• Micşorarea vîrstei de pensionare pînă la 55 de ani – pentru femei şi pînă la 60 de ani – pentru băr-baţi.

3. A fost prevăzută posibilitatea de recalculare a pensiei pentru pensionarii care lucrează.

4. S-a examinat varianta de includere a fermieri-lor şi altor lucrători din domeniul agriculturii într-un sistem obligatoriu de pensionare separat.

5. S-a studiat posibilitatea de stabilire a pensiei doar în baza părţii a doua a formulei de pensionare.

Modelarea

Modelarea s-a efectuat în scopul determinării stabilităţii financiare şi a nivelului de asigurare cu pensii propus de către sistem în cadrul legislaţiei de pensionare în vigoare în cazul vîrstei de pensionare neschimbate.

Volumul deplin al indicatorilor de ieşire calculaţi în baza „Modelului analitic al sistemului de pensio-nare al Republicii Moldova” este prezentat în Ane-xa 2. Mai jos sînt examinaţi parametrii de ieşire de bază, care caracterizează calitatea sistemului de pen-sionare: rata de înlocuire şi stabilitatea sistemului de pensionare.

Dinamica schimbării mărimii nominale a pensiei este un indicator puţin informativ atît din punctul de vedere al evaluării perspectivelor de dezvoltare a sistemului de pensionare, cît şi al nivelului de trai, pe care îl asigură pensionarilor acest sistem. În acest sens indicatorii cei mai importanţi sînt rata de înlo-cuire a salariului pierdut, pe care sistemul de pensio-nare îl propune participanţilor săi, precum şi nivelul de stabilitate al sistemului de pensionare.

Este de menţionat că există diferite metode de evaluare a ratei de înlocuire. Pentru sistemul de pensionare în general deseori se utilizează rata de înlocuire care reprezintă raportul dintre mărimea medie a pensiei şi mărimea medie a salariului cal-culat.

Rata de înlocuire calculată în cadrul scenariu-lui de bază dovedeşte despre faptul că, spre regret, sistemul de pensionare care funcţionează în pre-zent poate propune participanţilor săi la ieşirea la pensie un nivel de asigurare destul de modest. În fig.6.1 este prezentat graficul care indică dinami-ca raportului dintre salariul mediul lunar şi pensia medie pentru o perspectivă de lungă durată. Din datele prezentate în grafic se observă clar, că din 1995 rata de înlocuire este în permanentă des-creştere. Pe parcursul ultimilor zece ani rata de

68

înlocuire s-a redus de la 44.9% pînă la 28.7% în anul 2005. Modelarea arată că odată cu menţine-rea condiţiilor actuale de funcţionare a sistemului de pensionare, rata de înlocuire se va reduce şi în continuare, pînă în anul 2040, iar ulterior se stabi-lizează aproximativ la nivelul de 11-12%. Va creşte

şi, destul de semnificativ, diferenţa dintre mărimea salariului mediu calculat şi mărimea medie a pen-siei stabilite. Astfel, dacă în anul 2005 mărimile acestora se deosebeau de 3.2 ori, atunci către finele perioadei de prognozare această diferenţă va fi de 8.5 ori.

60

40

mii

lei

20

0

salariul pensia rata de înlocuire

1995 2000 2005 2010 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

45

40

35

30

20

25

%

15

10

5

0

Fig.6.1. Dinamica şi raportul dintre salariul mediu calculat şi pensia medie

35

25

15

5

-5

pentru limită de vîrstă (neagricole)pentru limită de vîrstă (agricole)

de invaliditatede urma

2005 2010 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

Fig.6.2. Rata de înlocuire pentru pensionarii din diferite grupuri

69

În fig.6.2 este prezentată rata de înlocuire, calcu-lată pentru diferite categorii de beneficiari de pensii. În primul rînd, se poate de menţionat omogenitatea tendinţei de schimbare a acestui indicator la toate categoriile de beneficiari examinate pentru o per-spectivă de lungă durată. În perioada 2005-2050 rata de înlocuire se va reduce de mai mult de două ori. O oarecare diferenţă, care se observă în comporta-mentul ratei de înlocuire la diferite grupuri de pen-sionari, se explică mai întîi de toate prin diferenţele dintre mărimea stagiului de cotizare realizat, care se

ia în consideraţie în formula de pensionare. Astfel, la persoanele angajate mărimea medie a stagiului realizat este de 38 de ani, iar la persoanele angajate în domeniul agriculturii – 28 de ani. Aşadar, la cal-cularea mărimii pensiei conform formulei noi, veni-tul asigurat se înmulţeşte cu 0.48 pentru persoanele angajate în alte domenii decît agricultura, cu 0.34 – pentru persoanele angajate în domeniul agricultu-rii şi cu 0.35 – pentru pensionarii de invaliditate de gradul II (cea mai numeroasă categorie din cadrul pensionarilor de invaliditate).

2005 2010 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

rata de înlocuire rata admisibilă de înlocuire

35

30

25

20

15

10

5

0

%

Fig.6.3. Compararea ratelor de înlocuire

O altă rată de înlocuire, ce caracterizează eficien-ţa funcţionării sistemului de pensionare în general, este rata admisibilă de înlocuire (vezi fig.6.3), care indică ce mărime maximă a acestui indicator poate asigura sistemul de pensionare în aceste condiţii de funcţionare şi cu condiţia asigurării stabilităţii aces-tuia. Calculele arată că, practic pe parcursul întregii perioade de prognozare rata admisibilă de înlocui-re în cadrul scenariului de bază depăşeşte cea reală, ceea ce vorbeşte despre o stabilitate destul de bună a sistemului în general.

În fig.6.4 se observă destul de clar că, în cazul menţinerii condiţiilor actuale de funcţionare a sistemului de pensionare în Republica Moldova, practic pe întreaga durată de prognozare sistemul va avea proficit. Pînă în anul 2025 proficitul siste-mului de pensionare va creşte lent, ceea ce, în mare măsură, se explică prin regulile actuale de indexare a pensiilor. Ulterior, proficitul sistemului de pen-sionare treptat se va reduce, ceea ce, la rîndul său,

se explică prin înrăutăţirea condiţiilor demografi-ce şi creşterea ratei de împovărare a sistemului de pensii.

Proficitul stabil al sistemului de pensionare dove-deşte despre posibilităţile existente de creştere a ratei de înlocuire.

Analiza formulei de pensionare

Vom examina influenţa formulei de pensionare, utilizate la calcularea pensiei, asupra mărimii însăşi a pensiei. În acest scop vom calcula diferite variante ale ratei de înlocuire. Rata medie de înlocuire în ca-drul sistemului, care caracterizează raportul dintre mărimea medie a pensiei şi salariul mediu în fieca-re an de prognoză. Rata de înlocuire la momentul ieşirii la pensie, care se calculează faţă de ultimul salariu, cu care angajatul a ieşit la pensie. De ase-menea, vom calcula rata de înlocuire la momentul ieşirii la pensie cu presupunerea scenariului că, în-

70

cepînd cu anul 2010, toate pensiile pentru pensio-narii ce vor ieşi la pensie se vor calcula doar în baza formulei noi. Rezultatele calculării sînt prezentate în fig.6.5.

În fig.6.5 se vede clar că la calcularea ratei de în-locuire prin orişicare metodă pentru o perspectivă de lungă durată, aceasta are o tendinţă de descreş-tere. Însă dacă pensiile se calculează doar în baza formulei noi de pensionare, are loc o reducere des-tul de rapidă şi bruscă a ratei de înlocuire, calcula-te la momentul ieşirii la pensie, ceea ce dovedeşte despre faptul că, formula nouă de pensionare, cu menţinerea celorlalte condiţii, acordă o mărime

mai mică a pensiei. Efectuînd comentarii la grafi-cul prezentat, se poate de menţionat că rata de în-locuire, calculată la momentul ieşirii la pensie, de regulă, este mai înaltă decît rata medie de înlocuire în cadrul sistemului, o reducere nesemnificativă a acesteia (faţă de rata medie de înlocuire) în anul 2025 se explică prin faptul că, în această perioa-dă sistemul de pensionare al Republicii Moldova, în corespundere cu legislaţia în vigoare, practic va trece la calcularea pensiilor conform formulei noi. Apoi rata de înlocuire calculată la momentul ieşirii la pensie, creşte cu cîteva puncte procentuale, care, în mare măsură, se explică prin schimbarea situaţi-

Fig.6.4. Stabilitatea sistemului de pensionare

35

30

25

20

%

15

102006 2010 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

la momentul ie irii la pensie la momentul ie irii la trecerea în anul 2010medie

Fig.6.5. Compararea ratelor de înlocuire pentru pensionarii pentru limită de vîrstă (neagricole)

2005 2010 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

Bilanţul în % faţă de PIB Cheltuielile în % faţă de PIB Veniturile în % faţă de PIB

15.0

10.0

5.0

0.0

-5.0

-10.0

-15.0

71

ei macroeconomice în a doua jumătate a perioadei de prognozare şi, în primul rînd, reducerea ritmu-rilor de creştere a salariului şi a inflaţiei, ceea ce asigură o devalorizare mai mică a venitului mediu lunar asigurat.

Probabil, cauza principală, că pensiile calculate în baza formulei noi sînt mai mici decît pensiile calculate în baza formulei vechi, constă în faptul că în ultima formulă lipseşte indicatorul ce ţine de venitul mediu lunar asigurat, care în prezent nicicum nu se indexează, şi de aceea destul de

repede se devalorizează, odată cu ritmurile înal-te de creştere a salariului şi a inflaţiei. În acelaşi timp, dacă acest indicator ar fi indexat cel puţin în funcţie de inflaţie, situaţia treptat s-ar nivela, ceea ce se vede destul de bine în fig.6.6, unde sînt prezentate datele privind corelarea dintre părţile pensiilor calculate conform formulei noi şi celei vechi. Aceasta permite de a evita declinul ratei de înlocuire, care inevitabil se va întîmpla odată cu trecerea la calcularea pensiei doar în baza formu-lei noi (fig.6.5).

fără indexare în funcţie de inflaţie

2006 2011 2016 2021 2026 2031 2036 2041 2046

1.4

1.2

1.0

0.8

0.6

0.4

0.2

0.0

Fig.6.6. Corelarea dintre părţile pensiilor calculate conform formulei noi şi a celei vechi

Din cîte s-a menţionat mai sus, mărimea mai mică a pensiei, calculată conform formulei noi, în mare măsură, se datorează lipsei indexării venitu-lui mediu lunar asigurat. Odată cu ritmul destul de

înalt al creşterii salariului, care de obicei însoţeşte economiile ţărilor ce se află în perioada de tranzi-ţie, are loc şi devalorizarea rapidă a venitului asigu-rat faţă de salariu, ceea ce se vede clar în fig.6.7.

Rata de cre tere a salariului (nominală)

100

80

60

40

20

00.5 5 9.5 14 18.5 23 27.5

Fig.6.7. Raportul venitului mediu asigurat faţă de salariul mediu

72

În condiţiile ritmurilor de creştere a salariului, lu-ate în calcul în pronosticul macroeconomic de bază, raportul dintre mărimea venitului mediu asigurat şi mărimea salariului mediu se va micşora de la 57.1%

în anul 2006 pînă la 36.5-35.5% în anii 2020-2025. Apoi valoarea acestui indicator se stabilizează şi chiar puţin se majorează, datorită ritmului de creş-tere a salariului (fig.6.8).

60

2006

raportul venitului asigurat faţă de salariu mediu

2010 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

50

40

30

20

10

0

Fig.6.8. Raportul venitului mediu asigurat faţă de salariul mediu conform pronosticului macroeconomic de bază, procente

Aşadar, pentru a evita o reducere bruscă a mă-rimii pensiei medii, odată cu trecerea la calcularea pensiei, utilizînd doar formula nouă de calcul, este necesar de a elabora un mecanism de indexare a mă-rimii venitului mediu lunar asigurat. Însă acest me-canism urmează să fie foarte bine gîndit, deoarece o indexare excesivă poate conduce la dezechilibrarea întregului sistem de pensionare.

În fig.6.9 sînt prezentate datele privind influenţa posibilă a deciziei luate referitor la indexarea venitu-lui mediul lunar asigurat în conformitate cu ritmul de creştere a inflaţiei, luat în calcul la pronosticul ma-croeconomic de bază, asupra mărimii ratei de înlo-cuire şi stabilităţii sistemului de pensionare. Din gra-ficul prezentat se observă destul de clar că, indexarea venitului mediu lunar asigurat permite creşterea ratei de înlocuire, calculată pentru sistemul de pensionare în general, cu 4-5 puncte procentuale către finele pe-rioadei de prognozare, însă aceasta conduce la apari-ţia deficitului bugetului de pensionare către aceeaşi perioadă (finele perioadei de prognozare). În acelaşi timp, se poate de menţionat şi faptul că pe parcursul unei perioade destul de îndelungate (practic pînă în anul 2045) sistemul de pensionare va avea proficit. Apariţia deficitului către finele perioadei de progno-zare ar putea fi condiţionată de situaţia demografică

nefavorabilă, influenţa căreia ar putea fi corectată cu ajutorul schimbării vîrstei de ieşire la pensie.

Modificarea vîrstei de pensionare

Din cîte se cunoaşte modificarea vîrstei de pensi-onare are o influenţă fortificatoare asupra sistemului de pensionare în general. Odată cu creşterea vîrstei de pensionare se majorează şi numărul persoanelor ocu-pate, cît şi se reduce numărul de pensionari, în urma cărora se micşorează rata de împovărare a sistemului de pensii şi creşte rata admisibilă de înlocuire. În fig. 6.11 este prezentat graficul de modificare a ratei de îm-povărare a sistemului de pensionare la diferite aranja-mente de schimbare a vîrstei stabilite de ieşire la pen-sie. Un efect maxim ar putea fi atins în cazul majorării vîrstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei pînă la 65 de ani. În acest caz către finele perioadei de prognozare rata de împovărare a sistemului de pensii se va reduce de 1.3 ori comparativ cu aceeaşi rată de împovărare a sistemului de pensii, obţinută către finele perioadei de prognozare de la vîrsta de 62/57. Majorarea vîrstei de pensionare pentru bărbaţi pînă la 65 de ani şi pentru femei – pînă la 60 de ani va reduce această rată de 1.15 ori. Reducerea vîrstei de ieşire la pensie şi stabilirea acesteia la nivelul de 60 de ani pentru bărbaţi şi 55 de

73

ani – pentru femei va conduce la o oarecare creştere a ratei de împovărare a sistemului de pensii– de 1.07 ori.

În total în perioada de prognozare rata de împovăra-

re a sistemului de pensii va creşte în cazul utilizării vîr-stei de ieşire la pensie stabilite de legislaţie: 65/65 de ani – de 1.9 ori; 62/57 – de 2.2 ori; 60/55 de ani – de 2.4 ori.

10

8

6

4

2

0

-2

-4

2005 2010 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

26

21

16

%

11

6

1

Bilanţul actual în % faţă de PIB cu indexare

Bilanţul curent faţă de PIB fără indexare

Rata medie de înlocuire fără indexare

Rata medie de înlocuire cu indexare

Fig. 6.9. Stabilitatea sistemului de pensionare

2005 2010 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

1.4

1.2

1.0

0.8

0.6

0.4

0.2

0.0

62/57 65/60 65/65 60/55

Fig.6.10. Rata de împovărare a sistemului de pensii

Aşadar, se poate de concluzionat că povara asu-pra sistemului de pensionare va creşte la utilizarea oricărei variante de stabilire prin legislaţie a vîrstei de ieşire la pensie. Aceasta este legat de tendinţele

nefavorabile ale situaţiei demografice, îmbătrînirea populaţiei şi, ca urmare, creşterea ratei de împovăra-re de către persoanele în vîrstă. Însă, majorarea vîr-stei de ieşire la pensie va permite de a modera puţin

74

tendinţele nefavorabile create.În fig. 6.11 sînt prezentate datele, ce caracterizea-

ză raportul dintre diferite mărimi ale ratelor de îm-

povărare a sistemului de pensii şi rata care reflectă povara asupra sistemului de pensii la vîrsta de ieşire la pensie de 62/57 de ani.

10.0

-10.0

-15.0

-20.0

-25.0

-30.0

5.0

0.0

-5.020102005 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

65/60 65/65 60/55

Fig. 6.11. Modificarea ratei de împovărare a sistemului de pensii

Din cîte s-a menţionat, creşterea vîrstei de pen-sionare permite creşterea ratei admisibile de în-locuire în cadrul sistemului de pensionare. În fig. 6.12 sînt prezentate datele privind schimbarea va-lorii acestui indicator la diferite variante de modi-ficare a vîrstei de pensionare. Este destul de clar că în cazul oricărei variante de modificare a vîrstei de pensionare, nu se va reuşi de a evita scăderea ratei de înlocuire către finele perioadei de prognozare. În acelaşi timp, majorarea vîrstei de pensionare, de

exemplu, pînă la 65 de ani pentru bărbaţi şi femei, permite de a ridica rata admisibilă de înlocuire în anul 2050 practic cu 30% comparativ cu rata care ar putea fi obţinută în cazul menţinerii vîrstei de pensionare la nivelul actual (fig.6.13). Pe lîngă aceasta, oricare majorare a vîrstei de pensionare are un efect destul de bun la începutul procesului de majorare, ceea ce permite nu doar de a reţine scăderea, ci şi de a majora rata admisibilă de în-locuire.

65/6062/57 65/65 60/55

30

25

20

15

10

5

020102005 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

Fig.6.12. Rata admisibilă de înlocuire

75

30.0

10.0

5.0

0.0

-5.0

-10.0

25.0

20.0

15.0

65/60 65/65 60/55

20102005 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

Fig.6.13. Modificarea ratei admisibile de înlocuire

Deşi modificarea vîrstei de pensionare schim-bă destul de semnificativ rata admisibilă de în-locuire (în anul 2050 aceasta va creşte cu 39%), valoarea absolută a ratei de înlocuire rămîne des-tul de joasă. De aceea cu ajutorul doar a majoră-rii vîrstei de pensionare nu se vor soluţiona toate problemele.

În prezent în Republica Moldova mărimile con-tribuţiilor de asigurare pentru diferite categorii de plătitori se deosebesc destul de mult (persoanele angajate în alte domenii decît agricultura achită cu mult mai mult). În viitor este necesar de a tinde spre aceea ca mărimile contribuţiilor de asigurare să fie mai echitabile.

Modificarea contribuţiilor de asigurare

Legislaţia de pensionare a Republicii Moldova prevede pentru diferite categorii de plătitori diferite mărimi ale contribuţiilor de asigurare, ceea ce con-duce la un proces de redistribuire destul de esenţial în interiorul sistemului de pensionare şi, ca urmare, la o necorespundere între volumul contribuţiilor de pensii şi volumul plăţilor de pensionare, de care be-neficiază o categorie sau alta de pensionari.

Mai jos sînt prezentate unele rezultate ale mode-lării efectuate în scopul determinării mărimii ratei admisibile de înlocuire, care ar putea fi obţinută în cazul:

- evidenţierii lucrătorilor angajaţi în alte sectoare decît cel agricol, care achită contribuţii de asigurare în sistemul de pensionare conform tarifului cel mai

înalt de contribuţii de asigurare, într-un sistem de pensionare separat;

- stabilirii pentru toate categoriile de plătitori ai contribuţiilor de asigurare a unui tarif unic în mărime de 26% din salariu (pentru categoriile de plătitori, care în prezent achită contribuţii de asi-gurare în formă de taxă fixă, mărimea acestei taxe s-a calculat, reieşind din 26% din salariul mediu pe economie).

Rezultatele modelării conform primului scenariu sînt prezentate în fig.6.14, conform celui de-al doilea – în fig.6.15.

Pensionarii care lucrează

În conformitate cu legislaţia în vigoare în prezent pensiile pensionarilor care lucrează nu se supun re-calculării, deşi continuînd să lucreze, ca urmare, continuă să achite contribuţiile de pensii. Ponderea acestor contribuţii în volumul total al contribuţi-ilor de pensii în anul 2005 a constituit 5.6%. Pen-tru o perspectivă de lungă durată acest indicator va avea o tendinţă de creştere şi către finele perioadei de prognozare (anul 2050) poate constitui pînă la 13%. Tendinţele de schimbare a numărului de pen-sionari care lucrează şi a ponderii contribuţiilor acestora în volumul total al contribuţiilor de pensii sînt prezentate în fig.6.16. Este necesar de menţio-nat că, în acest caz sînt examinaţi doar pensionarii care continuă să lucreze după împlinirea vîrstei de pensionare.

76

20102005 2015 2020

scenariul 1 scenariul de bază

2025 2030 2035 2040 2045 2050

60

50

40

30

20

10

0

Fig.6.14. Rata admisibilă de înlocuire pentru lucrătorii angajaţi în alte sectoare decît cel agricol conform scenariului 1.

20102005 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

40

30

20

10

0

scenariul de bazăscenariul 2

scenariul 2 plus majorarea vîrstei de pensionare

Fig.6.15. Compararea ratelor admisibile de înlocuire

A fost examinat scenariul, conform căruia toate contribuţiile de asigurare achitate de pensionarii care lucrează sînt îndreptate la recalcularea pen-siilor acestora, deşi anterior acestea în realitate erau redistribuite între toţi pensionarii. Reieşind din aceasta a fost calculată rata de înlocuire, pe care ar putea s-o obţină un bărbat, care lucrează neîntrerupt pe parcursul a 20 de ani (începînd cu anul 2000) şi are un salariu ce corespunde salariu-lui mediu pe ţară, în următoarele presupuneri ale scenariului:

– scenariul 1 – bărbatul iese la pensie în vîrstă de 62 de ani;

– scenariul 2 – bărbatul amînă ieşirea sa la pensie (pentru un an, doi, trei etc.);

– scenariul 3 – bărbatul iese la pensie în vîrstă de 62 de ani, însă continuă să lucreze şi pensia i se recal-culează anual. Adaosul la pensie din contul contri-buţiilor plătite se calculează ca suma contribuţiilor, împărţită la durata vieţii rămase reflectată în luni.

Ratele de înlocuire obţinute sînt prezentate în fig.6.17.

77

Numărul pensionarilor ce lucrează, mii pers. Ponderea contribuţiilor pensionarilor ce lucrează, %

201020050

50

100

150

2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050

mii

pers

.

15

10

5

0

%

Fig.6.16. Numărul relativ al pensionarilor lucrători

40

30

20%

10

062 63 64 65 66

vîrsta, ani

67 68 69 70

scenariul 1 scenariul 2 scenariul 3

38.0

31.3

Fig.6.17. Rata de înlocuire

78

7. totaluRile Şi peRSpeCtivele de dezvoltaRe ale SiSteMului de penSionaRe al RepuBliCii Moldova

1. Sistemul postreformatoriu de pensionare al Republicii Moldova s-a dezvoltat pe fundalul unei scăderi a numărului total de pensionari şi a creşterii destul de semnificative a pensiilor nou-stabilite (în special în ultimii ani), ceea ce este legat de majora-rea vîrstei de pensionare, precum şi de aşa-numitul efectul de cohortă, care se manifestă printr-o influ-enţă destul de înaltă asupra numărului pensiona-rilor „noi”, schimbărilor ce au avut loc în numărul unor cohorte separate după vîrstă şi sex pe parcur-sul diferitor ani.

2. Majorarea vîrstei de pensionare, prevăzută de reforma de pensionare, s-a reflectat asupra structu-rii beneficiarilor de pensii. Astfel, dacă în numărul total al pensionarilor predomină pensionarii pentru limită de vîrstă, atunci printre pensiile noi stabilite ponderea mai mare îi revine pensionarilor de invali-ditate. Pe lîngă aceasta, dacă la femei după îngheţa-rea majorării vîrstei de pensionare creşterea numă-rului de pensionari de invaliditate a încetat, atunci la bărbaţi aceasta s-a înregistrat pe parcursul întregii perioade de post-reformă.

3. Printre pensionarii ce beneficiază de pensii în condiţii avantajoase (bărbaţi în vîrsta de pînă la 62 de ani şi femei – pînă la 57 de ani) numărul femeilor este practic de două ori mai mare decît cel al bărba-ţilor. Acestea sînt, de regulă, mamele ce au născut şi educat 5 şi mai mulţi copii pînă la vîrsta de 8 ani. Numărul acestora este divizat practic uniform între pensionarii ce beneficiază de pensii neagricole şi cei ce beneficiază de pensii agricole.

4. Pensionarilor pentru limită de vîrstă, care au ieşit la pensie în perioada anilor ’90 ai secolului trecut (care în prezent au 70 de ani şi mai mult), le este caracteristică predominarea pensionarilor ce beneficiază de pensii agricole. Pentru cei care au ieşit la pensie după anul 1990, se înregistrează o reducere bruscă a numărului de pensionari care au fost ocupaţi în agricultură. Numărul bărbaţilor s-a redus practic cu o treime, iar a femeilor – cu un sfert.

5. Pe parcursul ultimilor şase ani mărimea nomi-

nală a pensiei medii în Republica Moldova a cres-

cut de la 139.0 lei pînă la 440.2 lei, adică de 3.2 ori. Practic toate tipurile de pensii au crescut în ritmuri identice. O creştere atît de sincronizată a mărimilor diferitor tipuri de pensii, în mare măsură, este lega-tă de reglementarea legislativă complexă, care, de regulă, prevede schimbarea concomitentă a tuturor tipurilor de pensii stabilite. Aceasta a condus la men-ţinerea raportului destul de stabil dintre mărimile pensiilor de diferite tipuri pe parcursul unei perioa-de îndelungate.

6. Începînd cu anul 2003, mărimea pensiilor noi stabilite este mai joasă ca mărimea pensiei medii. Iar cu timpul această diferenţă tot creşte. Probabil situa-ţia creată se explică prin faptul că, mărimea pensiilor nou-stabilite este în dependenţă directă de mărimea medie lunară a venitului asigurat, care se calculează reieşind din salariul neindexat pentru toată perioada de muncă, ceea ce conduce la devalorizarea mărimii salariului pentru perioadele anterioare.

7. Mărimea pensiei depinde de anul stabilirii acesteia. La pensiile stabilite pînă în anul 1991 se observă o dependenţă destul de clară: cu cît mai de-vreme acestea sînt stabilite, cu atît mărimea medie a pensiilor este mai mică. Însă după anul 1991 această tendinţă începe să se încalce. Mărimea pensiei medii pentru cohortele alăturate poate să difere destul de esenţial, iar după anul 2003 a început scăderea mări-mii medii a pensiilor nou-stabilite.

8. Mărimea pensiei medii în expresie reală rămî-ne cu mult în urma valorii minimului de existenţă al pensionarului. Însă aici s-au înregistrat şi tendinţe pozitive. Astfel, dacă în anul 2001 aceste valori se de-osebeau de 3 ori, atunci în anul 2005 reţinerea con-stituia doar 1.7 ori.

9. Începînd cu anul 2001 se înregistrează o scăde-re a raportului dintre pensia medie şi salariul mediu. Pe parcursul anilor 2001-2003 valoarea acestui indi-cator s-a redus de la 25.6% pînă la 23.8%. Acţiunea de proporţii privind majorarea pensiilor, petrecută în anul 2004, a permis de a majora mărimea pensi-ei cu cel puţin 50%, ceea ce, la rîndul său, a permis de a majora rata de înlocuire pînă la 29.4%. Însă în anul 2005 rata de înlocuire a scăzut din nou pînă la

79

28.9%, iar în semestrul întîi al anului 2006 a consti-tuit 26.7%. Micşorarea continuă a ratei de înlocuire, în mare măsură, este legată de faptul că, salariul în Republica Moldova creşte cu ritmuri mai înalte decît pensiile, deoarece, conform legislaţiei în vigoare, pensiile se indexează doar cu mărimea medie dintre creşterea medie anuală a indicelui preţurilor de con-sum şi creşterea anuală a salariului mediu lunar pe ţară pentru anul precedent. În asemenea situaţie este inevitabilă scăderea permanentă a ratei de înlocuire. Agravează situaţia şi mărimile mai mici ale pensiilor nou-stabilite, ceea ce este legat de specificul formu-lelor de pensionare utilizate.

10. Analiza sistemului de pensionare al Republicii Moldova permite de a determina tendinţele princi-pale ale dezvoltării acestuia şi de a identifica locurile cele mai vulnerabile. Sistemul de pensionare ce func-ţionează în prezent poate propune participanţilor săi după ieşirea la pensie un nivel de asigurare destul de modest. Cu menţinerea condiţiilor actuale de funcţi-onare a sistemului de pensionare, rata de înlocuire se va reduce şi în continuare, pînă în anul 2040, iar ulte-rior se stabilizează aproximativ la nivelul de 11-12%. Va creşte şi, destul de semnificativ, diferenţa dintre mărimea salariului mediu calculat şi mărimea medie a pensiei stabilite. Astfel, dacă în anul 2005 mărimile acestora se deosebeau de 3.2 ori, atunci către finele perioadei de prognozare această diferenţă va fi de 8.5 ori. În acelaşi timp, practic pe întreaga durată de pro-gnozare sistemul de pensionare va avea proficit.

11. Pentru a evita o reducere bruscă a mărimii

pensiei medii, odată cu trecerea la calcularea aceste-ia, utilizînd doar formula nouă de calculare a pensiei, este necesar de a elabora un mecanism de indexare a mărimii venitului mediu lunar asigurat. Însă acest mecanism urmează să fie foarte bine gîndit, deoarece o indexare excesivă poate conduce la dezechilibrarea întregului sistem de pensionare.

12. Modificarea vîrstei de pensionare are o influ-enţă fortificatoare asupra sistemului de pensionare în general. Odată cu creşterea vîrstei de pensionare se majorează şi numărul persoanelor ocupate, cît şi se reduce numărul de pensionari, în urma cărora se micşorează rata de împovărare a sistemului de pen-sii şi creşte rata admisibilă de înlocuire. Calculele de prognoză au demonstrat că, dacă vîrsta de ieşire la pensie pentru bărbaţi şi pentru femei se va majora pînă la 65 de ani, atunci rata de împovărare a siste-mului de pensii se va reduce de 1.3 ori, ceea ce, la

rîndul său va permite de a majora rata admisibilă de înlocuire cu 30% către finele perioadei de progno-zare. Pe lîngă aceasta, oricare majorare a vîrstei de pensionare va ava efect destul de înalt la începutul procesului de creştere.

13. Legislaţia de pensionare a Republicii Moldova prevede pentru diferite categorii de plătitori diferite mărimi ale contribuţiilor de asigurare, ceea ce con-duce la un proces de redistribuire destul de esenţial în interiorul sistemului de pensionare şi, ca urmare, la o necorespundere între volumul contribuţiilor de pensii şi volumul plăţilor de pensionare, de care be-neficiază o categorie sau alta de pensionari. În cazul evidenţierii plătitorilor de contribuţii de asigurare pentru angajaţii sectorului neagricol într-un sistem de pensionare separat (aceştia achită cele mai înal-te contribuţii de asigurare), rata de înlocuire pentru beneficiarii de pensii neagricole va creşte de două ori.

14. Din punct de vedere al creşterii ratei de înlo-

cuire, un oarecare efect îl poate avea stabilirea unui tarif unic (maxim în prezent) al contribuţiilor de asi-gurări pentru toate categoriile de plătitori. Aceasta va permite de a ridica rata de înlocuire cu 17 – 20%.

15. Un efect şi mai înalt îl poate avea stabilirea unui tarif unic al contribuţiilor de asigurări în com-binare cu majorarea, prin legislaţie, a vîrstei de ieşire la pensie pînă la 65 de ani pentru bărbaţi şi pentru femei. Aceasta va permite de a ridica rata de înlocu-ire la începutul perioadei de prognozare cu un sfert, iar către finele perioadei de prognozare – cu 50 la sută.

16. Amînarea ieşirii la pensie, de asemenea, con-tribuie la creşterea ratei de înlocuire. Fiecare an de amînare permite de a majora pensia cu 8-10%. Un efect şi mai înalt poate avea recalcularea pensiilor pensionarilor ce lucrează, în conformitate cu mări-mea contribuţiilor achitate de către aceştia. Aceas-ta sporeşte practic de două ori rata individuală de înlocuire a unui bărbat / pensionar care lucrează la atingerea vîrstei de 70 de ani, iar sporul anual al pensiei poate constitui 11-13%. În acelaşi timp, în cazul ieşirii la pensie în vîrsta stabilită de legisla-ţie (cu toate celelalte condiţii), rata de înlocuire a unui bărbat pensionar către 70 de ani chiar puţin va scădea de la 20.2% la 62 de ani pînă la 18.7% la 70 de ani, iar sporul anual al pensiei constituie cel mult 3%.

80

anexă

Procesul de îmbătrînire a populaţiei schimbă principial structura demografică a populaţiei lumii şi echilibrul social-economic dintre generaţii. Acest proces abordează problema privind formele de sus-ţinere socială a populaţiei vîrstnice şi înaintează ce-rinţe noi faţă de sistemele de pensionare.

Îmbătrînirea populaţiei pe fundalul reducerii nu-mărului populaţiei în vîrstă aptă de muncă face siste-mele de pensionare tradiţional distributive în viitor destul de costisitoare şi majorează povara asupra po-pulaţiei lucrătoare. Aceasta, de asemenea, generează un şir de probleme, printre care:

• tarifele înalte şi crescătoare ale impozitului (care sînt condiţionate de creşterea duratei vieţii şi a ponderii populaţiei de vîrstă pensionară) la fondul de remunerare a muncii pentru finanţarea sistemu-lui distributiv, ceea ce poate conduce la creşterea şo-majului;

• eschivarea de la plata impozitului şi „retragerea” în sectorul informal, unde productivitatea este mai joasă;

• plasarea incorectă a resurselor statale, deoarece veniturile fiscale deficitare sînt direcţionate la plata pensiilor, şi nu la dezvoltarea învăţămîntului, ocroti-rii sănătăţii sau a infrastructurii;

• transferurile netransparente între generaţii (deseori în favoarea grupurilor cu venituri mai în-alte);

• precum şi creşterea datoriilor latente imense la plata pensiilor (prin datoria latentă imensă la plata pensiilor se subînţelege valoarea drepturilor obţinu-te de pensionari şi angajaţi), din cauza cărora siste-mul de pensionare îşi pierde echilibrul financiar.

Toate problemele menţionate se manifestă nu în toate ţările cu un sistem de asigurare cu pensii distributiv, însă au loc în majoritatea ţărilor atît în curs de dezvoltare, cît şi celor dezvoltate. Aceasta indică asupra caracterului neîntîmplător al acestor probleme, care se ascund în însăşi natura econo-miei şi strategia schemelor tradiţionale cu plăţi stabilite.

În condiţiile unei economii în dezvoltare siste-mele solidare statale reprezintă sursa conflictelor politice imense şi a promisiunilor populiste. De

aceea guvernele multor ţări încearcă să limiteze rolul sistemelor statale distributive şi să ridice responsabilitatea înseşi a lucrătorilor în asigura-rea cu pensii, stimulînd acumulările private de pensii.

La sfîrşitul secolului XX – începutul secolului XXI în multe ţări ale lumii au avut loc reforme ale sistemelor de asigurare cu pensii, în legătură cu pro-blemele apărute în acest domeniu. Scopurile princi-palele ale acestor reforme au fost:

• reducerea poverii asupra populaţiei lucrătoare (în viitor);

• implementarea principiilor de asigurare;• diminuarea datoriei statale latente la plata pen-

siilor.Printre tendinţele principale pe parcursul refor-

melor se poate de evidenţiat: trecerea de la protecţia socială, bazată pe principiul distributiv la finanţarea privată şi în interiorul sectorului privat, trecerea de la planificarea în baza plăţilor stabilite la planificarea bazată pe contribuţiile stabilite1.

Se poate de evidenţiat trei grupuri principale de ţări:

• ţările care au implementat sistemul cumula-tiv, ca o parte integrantă a sistemului obligatoriu. Astfel, ţările din America Latină – Bolivia, Me-xic, Salvador şi Chile - în urma reformei au creat sisteme cumulative obligatorii de conturi indivi-duale de pensii, în care mărimea pensiei depinde de valoarea contribuţiilor de pensii şi a venitului obţinut din investiţiile acestora. O parte din ţările Europei de Est şi CSI (ceva mai mult de zece ţări) – Ungaria, Kazahstan, Slovenia, Letonia, Bulgaria, Estonia, Croaţia, Federaţia Rusă, Macedonia, Litu-ania – pornind pe calea spre economia de piaţă, au realizat trecerea la sisteme de pensionare mixte sau de multe niveluri.

• Suedia, Italia, Polonia, Letonia, Federaţia Rusă, Kîrgîzstan şi Mongolia au implementat conturile condiţional-cumulative.

1 Blake D., Cairns A., Dowd K. Pension metrics: stochastic pension plan design and value-at-risk during the accumu-lation phase //Insurance: Mathematics and Economics.-2001.-№29.-p.187-215.

Analiza riscurilor sistemelor de pensionare condiţional-cumulative şi cumulative

81

• alte ţări, inclusiv Republica Moldova, Georgia şi Armenia s-au limitat la adaptarea unor parametri ai sistemului de pensionare în vigoare la situaţia social-economică formată.

La începutul anilor 1990 criza economică a agra-vat situaţia în sfera socială a Republicii Moldova. Problemele în domeniul protecţiei sociale şi asigu-rării cu pensii au apărut concomitent cu scăderea producerii, creşterea inflaţiei şi scăderea nivelului de trai al populaţiei. Acestea permanent se agravau, iar către mijlocul anului 1996 au căpătat un caracter îndelungat.

Din momentul adoptării Legii cu privire la asi-gurarea cu pensii de stat legislaţia de pensionare a suportat schimbări esenţiale. Aceasta a fost condi-ţionat de situaţia economică a ţării, inclusiv de sta-rea financiară a sistemului. Criza economică, ritmul înalt al inflaţiei, reforme separate, precum reforma banilor, au condiţionat necesitatea introducerii mo-dificărilor în legislaţia de pensionare.

Neachitările sistematice şi datoriile agenţilor eco-nomici influenţau negativ asupra stării financiare a sistemului de asigurare cu pensii. Următoarele moti-ve au favorizat situaţia creată:

– ineficienţa sistemului fiscal, – reducerea semnificativă a persoanelor ocupate

în economia naţională, – eschivarea de la plata impozitelor, – diminuarea ponderii salariului în structura ve-

niturilor populaţiei, – tarifele înalte ale cotelor de asigurare socială.S-a redus nivelul total de asigurare cu pensii.

Preţurile la mărfurile de larg consum şi servicii creş-teau cu ritmuri mai înalte decît mărimile pensiilor. Raportul dintre pensia medie şi bugetul minim de consum s-a diminuat de la 38,2% în anul 1993 pînă la 18,8% în anul 1997, iar raportul dintre pensia mi-nimă şi bugetul minim de consum – de la 27% pînă la 14,1% respectiv.

A crescut povara de plăţi sociale asupra popula-ţiei economic active a ţării. Raportul dintre numărul pensionarilor şi populaţia ce activează a crescut de la 51,1% în anul 1992 pînă la 61,4% în anul 1996.

Necesitatea reformării sistemului de asigurare cu pensii s-a confirmat şi prin prognoza de dezvolta-re a acestuia. Calculele privind rata defalcărilor în sistemul de asigurare cu pensii, efectuate de către Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, au indicat că pentru a menţine nivelul de asigurare cu pensii în condiţiile tendinţei formate de creştere economică a ţării şi situaţiei pe piaţa muncii, pro-

centul defalcărilor în sistemul de asigurare cu pensii urmează să crească pînă la 45 procente şi mai mult. Asemenea situaţie nu putea asigura o dezvoltare efi-cientă a sistemului de pensionare din cauza nivelului înalt al cotelor sociale. În ţările dezvoltate procentul defalcărilor în sistemul de pensionare se află la un nivel de 15-20%.

Rezultatele calculelor, de asemenea, au indicat la influenţa negativă a situaţiei demografice agravate asupra dezvoltării sistemului de asigurare cu pensii: din anul 2008 raportul dintre numărul pensionarilor şi persoanele în vîrstă aptă de muncă va începe să se agraveze semnificativ.

Aşadar, la sfîrşitul anilor 1990 necesitatea refor-mării sistemului de pensionare şi aducerii acestuia în conformitate cu realităţile economice noi a deve-nit inevitabilă.

Factorii principali care au determinat necesitatea imperioasă de reformare a sistemului de asigurare cu pensii au fost:

• reducerea încasărilor mijloacelor financiare în Fondul Social (în prezent Casa Naţională de Asigu-rări Sociale), care a condus la reţinerea achitării pen-siilor şi altor plăţi sociale;

• reducerea nivelului de asigurare cu pensii şi alte plăţi sociale;

• creşterea poverii privind plăţile sociale asupra populaţiei economic active;

• cotele de asigurări sociale înalte, care nu deter-mină creşterea ratei de producere, creează un egalita-rism în defalcări şi nu stimulează achitarea acestora;

• dezechilibrul în stabilirea mărimilor cotelor achitate de către angajatori şi angajaţi;

• ponderea semnificativă a cheltuielilor indirecte ce ţin de asistenţa socială;

• distribuirea iraţională a mijloacelor, ceea ce nu permite de a direcţiona sumele necesare spre asis-tenţa socială a păturilor vulnerabile ale populaţiei;

• pierderea legăturii dintre mărimea pensiei şi aportul de muncă al angajatului;

• discordanţa legislaţiei de pensionare;• ineficienţa sistemului de administrare al asis-

tenţei sociale.Ca urmare reforma sistemului de pensionare a

fost orientată spre:– asigurarea unui ajutor material adecvat la bătrî-

neţe tuturor locuitorilor, în cazul pierderii capacită-ţii de muncă, în cazul pierderii întreţinătorului;

– respectarea principiilor de echitate socială da-torită creării unui sistem de pensionare transparent şi clar tuturor, în cadrul căruia majoritatea cetăţeni-

82

lor beneficiază de pensii în funcţie de aportul aces-tora în sistem;

– atingerea stabilităţii sistemului financiar şi res-pectarea disciplinei financiare;

– crearea sistemului de asigurare cu pensii, ce co-respunde intereselor tuturor generaţiilor.

Deci, în Republica Moldova pe parcursul efec-tuării reformei, care a fost iniţiată în anul 1999, s-a menţinut sistemul de pensionare de un sin-gur nivel, bazat pe o redistribuire semnificativă a cotelor de asigurare, însă totodată, a fost intro-dusă o formulă nouă de calculare a pensiei, care ia în consideraţie drepturile de pensii acumulate. Aceasta a permis în mod direct de a lega cotele cu mărimea pensiei plătite şi de a face sistemul mult mai transparent. Concomitent a început majora-rea pe etape a vîrstei de pensionare şi a stagiului de cotizare necesar.

Însă analiza rezultatelor de funcţionare a siste-mului reînnoit de pensionare al Republicii Moldova a demonstrat că modificările introduse în structu-ra acestuia nu au permis de a face faţă, în deplină măsură, consecinţelor ce ţin de schimbarea demo-grafică, instabilitatea financiară şi nivelul inadecvat de asigurare cu pensii. În prezent sistemul statal de asigurare cu pensii al Republicii Moldova reprezintă un hibrid destul de complicat, care include un şir de elemente din sistemul vechi de pensionare, moştenit din vremea sovietică, şi, totodată, care reflectă speci-ficul perioadei de trecere de la sistemul vechi la cel nou.

În legătură cu aceasta problema privind necesita-tea de reformare în continuare a sistemului de pen-sionare a devenit din nou actuală. Una din variantele de reformare examinată este posibilitatea utilizării schemei cu contribuţii stabilite.

Este de menţionat că, în prezent diferite ţări utili-zează destul de activ în practica de creare a sisteme-lor moderne de pensionare schemele de pensionare cumulative şi condiţional-cumulative. Studierea ex-perienţei internaţionale poate fi utilă la alegerea co-rectă în procesul de luare a deciziei privind direcţiile principale de reformare în continuare a sistemului de pensionare al Republicii Moldova.

Ulterior vor fi examinate principiile de bază ale creării schemelor de pensionare cumulative şi con-diţional-cumulative şi evidenţiate problemele la care urmează de atras atenţia în procesul de implemen-tare a acestor scheme în sistemele statale de pensi-onare.

Principiile de creare a sistemului de pensionare condiţional-cumulativ

Schema conturilor condiţional-cumulative (SCC) a apărut în anii ’90 ai secolului trecut. Primul stat, care a aplicat în practică această schemă a fost Su-edia, ulterior acest exemplu l-au urmat Italia, Po-lonia, Letonia, Kîrgîzstan, Mongolia. În prezent încă cîteva state examinează posibilitatea utilizării SCC în cadrul sistemelor sale de asigurare cu pen-sii, printre care Austria, Spania, Cehia, Japonia şi altele.

În conformitate cu această schemă, pentru fiecare participant al sistemului de pensionare se introduce un cont condiţional-cumulativ, pe care se înscriu contribuţiile acestuia şi venitul investiţional condi-ţional calculat la acestea. M.Gora şi E.Palmer, care fac parte din numărul autorilor sistemelor statale de pensionare din Polonia, Suedia şi Letonia, bazate pe SCC, au determinat caracteristicile SCC în felul ur-mător1:

– Contribuţiile, bazate pe salariile individuale, formează acumulările condiţionale pe conturile in-dividuale.

– La sfîrşitul perioadei de gestiune pe cont se cal-culează norma rentabilităţii, bazată pe creşterea su-mei contribuţiilor de pensii achitate.

– La data ieşirii la pensie suma acumulată se transformă în pensie pe viaţă.

– La data ieşirii la pensie se calculează mărimea pensiei (anuitate) în baza capitalului condiţional-cu-mulativ şi duratei prognozate a vieţii rămase. Mări-mea pensiei poate fi indexată. Condiţia necesară a stabilităţii financiare este ca coeficientul utilizat să nu depăşească ritmul de creştere a sumei contribu-ţiilor achitate.

– Se creează rezerve demografice.Scopurile principale ale reformei de pensionare,

atinse din contul introducerii SCC, au fost formula-te de către E.Palmer, care se consideră autorul siste-mului modern al conturilor condiţional-cumulative, după cum urmează2.

– Echitatea în ceea ce priveşte persoanele cu dife-rite istorii ale contribuţiilor.

– Redistribuirea transparentă.

1 Marek Gora and Edward Palmer. Shifting Perspectives in Pensions. Nu este publicată. Pe site-ul Băncii Mondiale, sub aceeaşi denumire, este plasată versiunea esenţial re-vizuită a articolului, în care textul dat nu a fost inclus.

2 Palmer, E. (2000), The Swedish pension reform model: Framework and issues, World Bank Pension Primer, Wa-shington D.C.

83

– Stabilitatea financiară în condiţiile schimbări-lor demografiei şi economiei.

Echitatea în ceea ce priveşte persoanele cu diferi-te istorii ale contribuţiilor se obţine datorită faptului că, mărimea pensiei se determină de către contribu-ţiile personale ale fiecărui pensionar, precum şi du-rata preconizată de beneficiere de pensie.

Notă. Principiul echităţii în ceea ce priveşte per-soanele cu diferite istorii ale contribuţiilor îl încal-că, deşi în măsură neesenţială, garanţia unei mărimi minime a pensiei, care este prezentă în sistemele de pensionare ale Suediei, Poloniei şi Letoniei. De o pensie minimă pot beneficia atît persoanele, con-tribuţiile cărora exact sînt suficiente pentru aceas-tă pensie, cît şi persoanele, care au achitat într-atît de puţin, că contribuţiile acestora nu sînt suficiente chiar şi pentru plata unei pensii minime (mai detali-ata această chestiune este examinată în Anexă).

Transparenţa redistribuirii în schemele condi-ţional-cumulative se obţine prin aceea că, această redistribuire este finanţată din contul surselor bu-getare comune sau a fondurilor speciale, destinate anume acestor scopuri, şi nu din contul contribu-ţiilor la pensia condiţional-cumulativă. Pensia con-diţional-cumulativă este o pensie pentru limită de vîrstă, alte tipuri de pensii, în special pensia de in-validitate plătită pînă la atingerea vîrstei de pensi-onare generale, urmează să fie finanţate din contul fondurilor speciale. Pe lîngă transparenţă, separarea sarcinilor ce ţin de redistribuire şi asigurare cu pen-sii pentru limită de vîrstă permite de a atinge sco-pul al treilea – stabilitatea financiară în condiţiile schimbărilor demografiei şi economiei. Teoretic, în general pensia condiţional-cumulativă, deţine pro-prietatea de stabilitate financiară de lungă durată şi necesită doar unele corectări. În acest scop legisla-ţia de pensionare din Suedia prevede un sistem de echilibrare anuală pentru partea pensiei condiţio-nal-cumulative.

Însă stabilitatea financiară de lungă durată a pen-siei condiţional-cumulative, desigur, nu înseamnă un echilibru anual al contribuţiilor şi plăţilor. Din an în an în urma oscilaţiilor demografice se poate înre-gistra proficit sau deficit al contribuţiilor de pensii. Anume de acest fapt este legată necesitatea creării rezervelor demografice, despre care s-a menţionat mai sus.

Să revenim la chestiunea ce ţine de stabilitatea de lungă durată – îndeplinirea obligaţiunilor – a pensiei condiţional-cumulative şi să examinăm chestiunile ce ţin de:

– perioadele necontributive – concediul pentru în-grijirea copilului, serviciul militar, boala, şomajul etc;

– garanţia mărimii minime a pensiei;– invaliditate;– decesul persoanei asigurate pînă la atingerea

vîrstei de pensionare.Pentru ca perioadele necontributive să-şi prezin-

te aportul în pensia pentru limită de vîrstă condiţio-nal-cumulativă, este necesar ca pe parcursul acestor perioade să se achite contribuţii de pensii. De aceea, pe parcursul perioadelor necontributive urmează să fie prevăzute plăţi pentru pensii, achitate din bugetul de stat sau fondurile speciale.

Garanţia unei mărimi a pensiei minime înseam-nă achitarea diferenţei dintre pensia cîştigată, cal-culată în baza contribuţiilor de pensii achitate şi a venitului investiţional obţinut, şi mărimea pensiei minime garantate. Pentru a achita această diferenţă din contul mijloacelor sistemului de pensionare con-diţional-cumulativ, mijloacele necesare ar trebui să fie retrase de la alţi pensionari – alte surse în aceste scopuri nu există. De aceea plata suplimentară, pînă la mărimea pensiei minime garantate, urmează să fie finanţată din alte surse – bugetul de stat sau fondu-rile speciale.

În cazul stabilirii invalidităţii pînă la atingerea vîrstei de pensionare, pensia începe să fie achitată pînă la împlinirea vîrstei de pensionare. Cu toate acestea, mărimea acumulărilor condiţionale poate fi foarte mică şi pensia condiţional-cumulativă, calcu-lată în baza acestora, de asemenea, poate să fie mică. De unde s-ar putea lua mijloace pentru plata pensi-ei? Răspunsul este acelaşi – din bugetul de stat sau fondurile speciale. Mai mult ca atît, persoana poate să se vindece, iar gradul de invaliditate – retras. Dacă pe parcursul perioadei de incapacitate de muncă nu au fost transferate contribuţii în sistemul de pen-sii condiţional-cumulativ, atunci mărimea pensiei condiţional-cumulative va fi foarte mică. De aceea perioada de invaliditate poate fi examinată ca o „pe-rioadă necontributivă” şi urmează de prevăzut plata contribuţiilor de pensii din contul bugetului de stat sau a fondurilor speciale.

Nu sînt cunoscute exemple privind moştenirea capitalului condiţional în cazul decesului persoa-nei asigurate pînă la atingerea vîrstei de pensiona-re, însă, în principiu aceasta nu contravine la ni-mic. De aceea, soţia supravieţuitoare ar putea pe deplin să moştenească acumulările condiţionale ale soţului.

84

Riscul actuarial ce ţine de determinarea incorectă a parametrilor SCC

Deşi SCC este un sistem destul de transparent, în care se urmăreşte o legătură vădită între contribuţii şi plăţi, determinarea corectă a tuturor parametrilor de funcţionare a acestuia este o sarcină actuarială destul de complicată. În primul rînd, aceasta este le-gat de următoarele momente:

– Introducerea SCC necesită evaluarea mă-rimii capitalului condiţional iniţial: drepturilor de pensii, acumulate în sistemul vechi. Mărimea capitalului condiţional iniţial urmează să reflec-te diferenţa în istoria contribuţiilor plătitorilor şi să se determine, reieşind din salariul şi stagiul de muncă pentru perioada de pînă la iniţierea refor-mei. În practică, evaluarea capitalului iniţial este o sarcină destul de complicată, deoarece erorile în procesul de evaluare a parametrului dat pot să se manifeste nu chiar îndată şi să submineze des-tul de grav stabilitatea financiară a sistemului de pensionare într-o perspectivă medie sau de lungă durată. Astfel, după părerea experţilor, unul din motivele deficitului SCC de lungă durată în Fede-raţia Rusă este evaluarea exagerată a capitalului condiţional iniţial.

– O influenţă majoră asupra stabilităţii financiare are formula de indexare a pensiilor şi acumulărilor condiţionale. Orice abatere de la schema clasică de indexare, precum ar fi indexarea suplimentară sau modificarea însăşi a schemei de indexare, urmează să fie analizată destul de minuţios. În special, în Fe-deraţia Rusă formula de indexare ia în consideraţie nu doar creşterea bazei de contribuţii în SCC, însă şi modificarea numărului de pensionari. În viitor timpul va arăta care va fi influenţa acestei corectări asupra stabilităţii sistemului în condiţiile demografiei schimbătoare.

– Este necesar, ca SCC să nu acopere riscurile necaracteristice acesteia, spre exemplu, riscul de invaliditate, precum este în prezent în Federaţia Rusă. Pentru asigurarea de riscul de invaliditate este necesar de a utiliza alte scheme, care urmează să prevadă transferuri în SCC pentru persoana dată pe parcursul perioadei de invaliditate. Aceasta va permite invalidului în cazul reabilitării să benefi-cieze de pensia condiţional-cumulativă în mărime acceptabilă. Descrierea detaliată a schemelor, care ar putea fi utilizate la asigurarea în cazul riscului de invaliditate nu se încadrează în limitele prezentei lucrări.

– Stabilitatea financiară de lungă durată a SCC nu înseamnă echilibrul anual al contribuţiilor şi plăţilor. Întru atenuarea influenţei oscilaţiilor demografice se creează rezerve demografice. Evaluarea mărimii acestor rezerve este o sarcină complicată, deoarece este legată de pronosticul dezvoltării situaţiei demo-grafice în viitor.

Principiile de creare a sistemului de pensionare cumulativ

Dezvoltarea largă a asigurării obligatorii cumu-lative a început în ţările Americii Latine. Începînd cu Chile în anul 1981, apoi în Argentina, Peru, Columbia, Mexic, Uruguay, Bolivia etc. Exemplul statelor din America Latină a fost preluat de unele state din Europa şi Asia, printre care: Bulgaria, Ka-zahstan, Polonia, Federaţia Rusă, Croaţia, Ungaria, Letonia şi Lituania. Aşadar, experienţa asigurării cumulative de pensionare este cu mult mai mare, decît aplicarea SCC.

Asigurarea obligatorie cumulativă de pensii este formată din două etape – etapa de acumulare şi eta-pa de plăţi:

– De acumulări se preocupă FCP. Etapa de acu-mulare se organizează conform schemei cu contri-buţii stabilite, însă în unele ţări sînt stabilite garanţii de acumulări minime / venituri minime.

– De plata pensiilor (anuităţilor) se ocupă com-paniile de asigurări – oricare companii de asigurare a vieţii sau companii specializate de anuităţi.

În conformitate cu regulile schemelor de asigu-rare obligatorie cumulativă de pensii, pentru fiecare participant al sistemului de pensionare se introduce un cont individual de acumulare, pe care se înscriu contribuţiile acestuia şi venitul investiţional calculat la aceste contribuţii. Spre deosebire de SCC acumu-larea se efectuează nu „condiţional”, ci de facto, de aceea contribuţiile lucrătorilor se investesc utilizînd pieţele financiare şi nu sînt direcţionate la plata pen-siilor curente.

În pensia cumulativă cu contribuţii stabilite, ba-zată pe conturi individuale, nu apare nici deficit, nici proficit, cu condiţia că:

– la etapa de acumulare a contribuţiilor, la aces-tea se calculează norma de rentabilitate1 cîştigată de facto de schema de pensionare;

1 În afirmaţia dată se subînţelege că norma de rentabilitate se determină ţinînd cont de cheltuielile pentru funcţio-narea schemei.

85

– mărimea pensiei se calculează la data ieşirii la pensie în baza duratei vieţii rămase a pensionarului;

– la etapa de plăţi pensia se indexează, reieşind din rentabilitatea cîştigată de facto de schema de pensionare.

Aşadar, în cazul îndeplinirii condiţiilor menţio-nate mai sus, pensia cumulativă deţine proprietatea de stabilitate financiară de lungă durată, prin care se subînţelege capacitatea acesteia de a-şi îndeplini obligaţiunile fără atragerea mijloacelor suplimen-tare sau majorarea contribuţiilor. Aceasta, evident, nicidecum nu înseamnă o egalitate a sumelor anuale ale contribuţiilor şi plăţilor; la începutul funcţionării sistemului plăţile în genere lipsesc.

Scopurile principale ale reformei de pensionare, care se ating datorită introducerii pensiei cumula-tive obligatorii, în mare măsură, sînt asemănătoare celor deja menţionate pentru SCC – acestea sînt şi creşterea motivării de plată a contribuţiilor, şi re-

distribuirea transparentă, şi stabilitatea financiară a sistemului de pensionare în condiţiile schimbărilor demografiei şi economiei.

Avantajul suplimentar al sistemului de pensiona-re cumulativ, după părerea ideologilor săi, îl consti-tuie că, acumulările de pensii pot stimula dezvoltarea pieţelor financiare, ridica flexibilitatea pieţei muncii şi să contribuie la dezvoltarea economiei în general.

Riscurile legate de rentabilitatea investiţiilor

Rentabilitatea investiţiilor – este un parametru foarte important, care determină eficienţa introdu-cerii pensiei cumulative. Este de menţionat că, din punctul de vedere al sistemului de pensionare este importantă nu rentabilitatea nominală, ci mărimea depăşirii rentabilităţii investiţiilor asupra ratei de creştere a salariului.

Tabelul A1Creşterea salariului şi rentabilitatea acţiunilor şi obligaţiunilor de stat în măsuri1 reale

(după excluderea inflaţiei), anii 1953-1995, %Germania Japonia Marea Britanie SUA

Salariul 4.8 5.2 3.6 1.0Obligaţiuni de stat 3.9 3.8 1.0 2.3Acţiuni (ce se cotează la bursă) 10.1 10.8 10.8 9.8

1 L. Thompson. Older and wiser – the economics of pension reform, Washington, D.C. The Urban Institute Press, 1998.

Datele din tabelul A1 indică despre lipsa depen-denţei directe dintre ritmul de creştere a salariului şi rentabilitatea investiţiilor. Dimpotrivă, acestea mai degrabă ilustrează afirmaţia bazată pe teoria curbei de paritate a puterii de cumpărare, că investiţiile re-ale (de tipul acţiunilor) au o rentabilitate reală apro-piată pentru o perspectivă de lungă durată.

Rentabilitatea investiţiilor este un factor pro-gnozabil destul de dificil, pe lîngă indicatorii macroeconomici, într-o măsură esenţială aceas-ta va depinde şi de reglementarea investiţiilor de pensii. În tabelul A2 sînt prezentate datele isto-rice privind rentabilitatea investiţiilor de diferite tipuri.

Tabelul A2Rentabilitatea medie a diferitor tipuri

de investiţii în Marea BritanieTipul de investiţii 1899-2000 (% anual) 1975-2000 (% anual) 1990-2000 (% anual)

Nominală Reală Nominală Reală Nominală Reală Acţiuni 9.7 5.5 17.5 10.5 15.0 11.8Obligaţiuni de stat 5.1 1.1 13.1 6.4 12.6 9.4Obligaţiuni de stat indexate - - - - 9.3 6.2Depozite bancare, cambii etc. 5.0 0.9 10.0 3.5 7.2 4.2Inflaţia (preţurilor cu amănuntul) 4.0 - 6.3 - 2.9 -

86

Reieşind din datele prezentate este clar că, renta-bilitatea acţiunilor este mai mare decît rentabilitatea investiţiilor de alte tipuri. În legătură cu aceasta ar fi firesc de a aştepta de la fondurile de pensionare in-vestiţii înalte în acţiuni. Însă analiza experienţei reale de investiţii în diferite ţări nu confirmă acest fapt1.

Din tabelul A3 se observă că în Marea Britanie, SUA şi Irlanda acţiunile într-adevăr reprezintă tipul

1 Srinivas, P.S., Whitehouse, E.R. and Yermo, J. (2000), ‘Regu-lating private pension funds’ structure, performance and in-vestments: cross-country evidence’ Pension Reform Primer series, Social Protection Discussion Paper, World Bank (Inter-net: www.worldbank.org).

principal (predominant) de active, însă în celelalte ţări, acţiunile nu predomină. Este, de asemenea, de menţionat că, în multe state dezvoltate ale Europei continentale (Elveţia, Franţa, Germania, Italia etc.) în acţiuni se investeşte doar o parte destul de mo-destă a activelor. Principala cauză a acestei situaţii este fluctuaţia înaltă de preţuri la acţiunile între-prinderilor.

Tabelul A3Ţara Investiţii în acţiuni, % Investiţii cu o rentabilitate fixă, %

Marea Britanie 78 14SUA 62 27Irlanda 58 30Australia 41 15Belgia 40 46Brazilia 38 38Peru 35 60Canada 28 48Chile 28 68Suedia 28 62Argentina 27 70Danemarca 27 63Olanda 26 63Elveţia 14 69Franţa 14 38Austria 13 71Germania 8 74Italia 8 63Spania 5 76

O utilizare şi mai rezervată a acţiunilor este de-monstrată de către fondurile statale de pensii. Cerce-tările efectuate de către specialistul grupului econo-mic de expertiză E.L.Hotulev2, utilizînd datele privind structura portofoliilor de investiţii ale fondurilor sta-tale de pensii din diferite ţări, dovedesc despre fap-tul că, majoritatea fondurilor utilizează obligaţiunile guvernamentale şi depozitele bancare în calitate de instrument financiar principal de investiţii. Valoarea

2 Е.Л. Хотулев, Регулирование деятельности государ-ственных накопительных пенсионных систем

medie a instrumentului menţionat în totalitatea cercetărilor a constituit 75%. Pe locul doi după nivelul de utilizare se află împrumuturile, obli-gaţiunile ipotecare şi obligaţiunile sub gajul imo-bilului. Acestea, în medie constituie circa 14% în structura portofoliului de investiţii. Investiţiile în bunurile imobile se află pe locul trei după popula-ritate – 8%. Investiţiile în acţiuni constituie doar 3%, însă, după părerea autorului, cu care este greu să nu fii de acord, asemenea pondere nesemnifica-tivă a celui mai profitabil instrument financiar în structura portofoliilor de investiţii ale fondurilor statale de pensii este legată, în primul rînd, de re-glementarea dură a investiţiilor din partea statu-lui. Informaţia detaliată privind structura porto-foliilor de investiţii în diferite ţări este prezentată în tabelul A4.

87

Tabelul A4Caracteristica comparativă a structurii portofoliului de investiţii în diferite ţări

Ţara Anul Creanţele de stat. Depozite

Împrumuturi. Obligaţiuni ipotecare. Obligaţiuni sub

gajul imobiluluiAcţiuni Bunurile imobile

Alte active

Canada 1991 100 0 0 0Egipt 1995 100 0 0 0Pakistan 1981 100 0 0 0Sri Lanka 1997 100 0 0 0Elveţia 1997 100 0 0 0SUA 1997 100 0 0 0Yemen 1996 100 0 0 0Columbia 1982 100 0 0 0India 1995 100 0 0 0Venezuela 1981 100 0 0 0Nigeria 1980 96 3 1 0Senegal 1980 93 6 1 0Jamaica 1987 91 9 0 0Tanzania 1996 90 0 0 10Coreea de Sud 1997 89 3 3 6Ruanda 1980 82 4 5 8Etiopia 1996 80 0 0 20Costa Rica 1987 79 15 0 6Burundi 1981 78 9 6 8Peru 1988 76 7 0 17Kenya 1994 73 0 11 16Japonia 1995 63 17 19 0Malaysia 1996 63 21 15 1Maroc 1994 58 32 7 3Camerun 1989 57 40 2 1Mauritius 1996 56 0 2 42Iordania 1995 52 25 17 6Filipine 1995 44 38 10 8Tunisia 1990 43 30 0 27Suedia 1996 42 40 0 18Sudan 1982 26 58 0 16Ecuador 1986 10 83 3 3Valoarea medie 75 14 3 8

Sursa: Iglesias, Palacios (2000)

Din cîte arată cercetările aceluiaşi autor, por-tofoliile investiţionale conservative ale fondurilor statale de pensii generează, de regulă, o rentabili-tate joasă. Din cele 22 de fonduri statale de pensii din diferite ţări, pe parcursul perioadei analizate doar 10 au avut o rentabilitate reală pozitivă. Cu toate că rata acestei rentabilităţi a fost foarte joasă: aceasta oscila în limitele de la 0,8% pînă la 5,4%. Totodată, doar în două ţări (Coreea de Sud şi Ma-

laysia) această rentabilitate a depăşit rentabilitatea reală a depozitelor bancare. De aceea, urmează de recunoscut concluzia autorului privind faptul că, în asemenea condiţii investiţiile în fondul statal de pensii cumulativ sînt mai puţin atrăgătoare pentru populaţie decît depozitele în organizaţiile creditare. Datele privind rentabilitatea portofoliilor de inves-tiţii ale fondurilor statale de pensii sînt prezentate în tabelul A5.

88

Tabelul A5Indicatorii rentabilităţii portofoliului de investiţii al fondurilor

statale de pensii şi al depozitelor bancare

Ţara Perioada de gestiune Rentabilitatea reală*, % Rentabilitatea reală a depozi-telor bancare*,%

Coreea de Sud 1988-97 5.4 2.9Malaysia 1958-96 3.2 3Maroc 1985-96 2.3 2.5Suedia 1961-95 2.1 0.9SUA 1955-96 3.4 1.7Canada 1971-89 1.8 2.6India 1977-97 1.6 1.3Singapore 1961-95 1.5 1.1Japonia 1970-94 1.4 -1.6Filipine 1978-91 0.8 -0.4Sri Lanka 1960-97 -0.3 2.8Kenya 1978-90 -3.9 -1.3Jamaica 1979-86 -4.5 -4.3Guatemala 1985-95 -4.9 -1.9Costa Rica 1980-96 -5.0 -2.3Egipt 1981-95 -9.1 -3.7Ecuador 1980-87 -9.3 -5.6Tanzania 1986-96 -11.2Venezuela 1079-89 -15.3 -8.6Zambia 1980-91 -28.5 18.4Uganda 1986-94 -33.1 -22.7Peru 1981-87 -44.0Media** -6.7 -2.6* Valoarea acumulată, % anual** Simplă (neponderată)

Este de menţionat că structura portofoliului de investiţii depinde nu doar de restricţiile privind in-vestiţia mijloacelor acumulărilor de pensii aplicate de către stat, dar şi de nivelul de dezvoltare al pieţii hîrtiilor de valori. Dacă piaţa de capital nu este dez-voltată, ceea ce este caracteristic pentru ţările în curs de dezvoltare, atunci se îngustează alegerea instru-mentului financiar, lipseşte posibilitatea investiţiilor eficiente ale mijloacelor în interiorul ţării. Limitarea instrumentelor financiare nu permite de a forma portofoliul de investiţii cu o rentabilitate bună, iar aceasta generează pierderea profitului şi are un preţ social destul de înalt, deoarece diminuează mărimea viitoare a pensiei.

În acest sens este interesantă experienţa Federa-ţiei Ruse, care a implementat componenta ce ţine de acumulare în cadrul sistemului obligatoriu de pensionare. Istoria de investiţii a mijloacelor acu-mulărilor de pensii din Federaţia Rusă are o dura-

tă destul de scurtă. Legea Federală nr.111.ФЗ „Cu privire la investirea mijloacelor pentru finanţarea părţii cumulative a pensiei pentru limită de vîrstă în Federaţia Rusă” a fost adoptată la 24 iulie 2002. În conformitate cu legislaţia dreptul, de a se ocupa de investirea acumulărilor de pensii îl deţine ban-ca „Внешнеэкономбанк”, precum şi companiile private de administrare. Este necesar de menţionat că în prezent ponderea companiilor private de ad-ministrare constituie doar 6.7% din suma totală a mijloacelor acumulărilor de pensii, celelalte se află la dispoziţia băncii „Внешнеэкономбанк”, deoarece marea majoritate a persoanelor asigurate nu au ma-nifestat nici o iniţiativă în selectarea portofoliului de investiţii (companiei de administrare).

Banca „Внешэкономбанк”, precum şi compania statală de administrare, are un nivel restrictiv destul de semnificativ în selectarea instrumentelor investiţi-onale. În fond, ea are dreptul de a utiliza doar hîrtiile

89

de valori ale statului, ceea ce nu poate să nu se re-flecte asupra rezultatelor rentabilităţii acesteia. Com-paniilor private de administrare le este acordată o li-bertate mai mare în selectare, ceea ce permite unora

din ele să aibă o rentabilitate destul de înaltă. Datele privind rentabilitatea investiţiilor efectuate de banca „Внешэкономбанк” şi zece companii de administra-re mai cunoscute sînt prezentate în tabelul A6.

Tabelul A6Totalurile de administrare a acumulărilor de pensii

Companiile de administrareRentabilitatea (anuală), %

2004 2005 2006„Внешэкономбанк” 7.33 12.07 5.67UNIVER Management -1.75 36.76 39.17Zolotoe secenie -0.17 29.61 17.86

Uralsib- Upravlenie kapitalom 0.27 35.3 33.87UralSib 0.64 36.16 31.45Doverie Kapital 2.12 26.49 35.74Pallda Esset-Management 3.91 21.52 16.75Alfa-Kapital 4.31 11.69 18.24Anton-Management 4.48 20.69 19.80Troika Dialog -4.1 51.72 31.81Region Esset-Management 3.03 15.16 11.96

Sursa: http://www.npfunds.ru/

Analizînd primele totaluri ale administrării acu-mulărilor de pensii, se poate de constatat instabili-tatea de comportare a indicatorului ce ţine de ren-tabilitatea investiţiilor. Aceasta este caracteristic atît pentru companiile statale de administrare, cît şi pen-tru cele private.

Din cîte deja s-a menţionat, rentabilitatea in-vestiţiilor este un indicator prognozabil destul de dificil, care este expus unor oscilaţii destul de înalte. Pentru a evalua influenţa modificării aces-tui indicator asupra mărimii pensiei cumulative în perspectivă, a fost efectuată o analiză retros-pectivă a dinamicii de dezvoltare a acestuia. Este cunoscut că, pentru o perspectivă de lungă du-rată nivelul mediu al rentabilităţii reale integrale a acţiunilor (dividendele plus creşterea preţului) în diferite ţări este foarte asemănător1, de aceea pentru a avea o închipuire despre posibilitatea in-fluenţei instabilităţii rentabilităţii investiţionale asupra mărimii pensiei cumulative, se poate de utilizat şi datele internaţionale. În cazul dat au fost utilizate datele SUA (din anul 1871 pînă în anul 1995) şi ale Canadei (din anul 1924 pînă în

1 Vezi, spre exemplu, articolul Thompson, L. Older and Wiser – The Economics of Pension Reform, Washington, D.C., 1998. (The Urban Institute Press).

anul 2000)2. Vom menţiona că, valoarea geome-trică medie a rentabilităţii acţiunilor americane şi canadiene în perioadele sus-menţionate au fost de circa 7% (6.9% pentru acţiunile americane şi 7.1% - pentru cele canadiene).

2 Datele privind rentabilitatea acţiunilor şi obligaţiunilor în SUA sînt bazate pe lucrările:

Sylla, Rychard, Jack W. Wilson, Charles P. Jones (1990) „Financial Markets Panics and Volatility in the Long Run, 1830-1988.” Crashes and Panics: The Lessons from History, Eugene W. White (ed.) New York: Dow Jones Irwin Press.

Sylla, Rychard, Jack W. Wilson, Charles P. Jones (1994) „US Financial Markets and Long Term Economic Growth, 1790-1989.” Economic Development in Historical Per-spective, Thomas Weiss and Donald Schaefer (eds.) Stan-ford University Press.

Wilson, Jack W. and Charles P. Jones (1987a) “Stocks, Bonds, Paper and Inflation: 1870-1985.” The Journal of Portfolio Management, Vol. 14, No 1.

Wilson, Jack W. and Charles P. Jones (1987b) “A compari-son of Annual Common Stock Returns: 1871-1925 with 1925-1985.” The Journal of Business, Vol. 60, No 2.

Wilson, Jack W. and Charles P. Jones (1997) “Long term and Risks for Bonds”. The Journal of Portfolio Manage-ment, Vol. 14, No 1.

Datele privind salariul în industria SUA sînt oferite de către M. Alier şi D. Vittas.

Datele canadiene – Web-site al Institutului actuarial din Canada: www.actuaries.ca.

90

Nivelul înalt al dispersiei valorilor posibile ale mărimii pensiei cumulative este determinat de rentabilitatea investiţiilor destul de schimbătoare. În fig.A1 este reflectată rentabilitatea reală inte-grală1 a acţiunilor şi obligaţiunilor de lungă durată

1 Ia în consideraţie atît modificarea preţului hîrtiei de va-lori, cît şi plăţile de dividende şi cupoane.

(15 ani). Din figura dată se observă că, rentabilita-tea reală integrală a investiţiilor oscilează într-un diapazon destul de larg: de la -40% pînă la +54% pentru acţiuni şi de la -18% pînă la +35% - pentru obligaţiuni.

Fig. A1. Rentabilitatea reală integrală a acţiunilor şi obligaţiunilor, %

605040302010

0-10-20-30-40

SUA

18901870 1910 1930 1950 1970 1990 2010

Canada605040302010

0-10-20-30-40

Acţiuni Obligaţiuni

18901870 1910 1930 1950 1970 1990 2010

Sînt foarte înalte şi fluctuaţiile rentabilităţii medii pentru o perioadă îndelungată. În calitate de exemplu, în fig.A2 este reflectată rentabilita-tea medie a investiţiilor în acţiuni în SUA pentru diferite perioade (20-40 de ani) – pe axa absci-selor este indicat anul de încheiere a perioadei respective de acumulare, care coincide cu anul de ieşire la pensie a cohortei următoare de lucră-tori. Se vede că, fluctuaţiile rentabilităţii medii sînt destul de înalte – pentru acţiunile SUA chiar pentru o perioadă de acumulare de 40 de ani ren-tabilitatea medie se află în diapazonul de la 3.8% pînă la 9.4%.

Aşadar, nu se pune la îndoială că rentabilitatea acţiunilor este cu mult mai înaltă decît rentabilitatea altor tipuri de investiţii, însă costul acţiunii este ex-pus unor fluctuaţii destul de serioase. În fig.A3 sînt prezentate datele privind căderea indicelui acţiuni-lor la bursa de fonduri din New-York, care a urmat după criza petrolieră, legată de crearea ОPEC. Din cîte se vede din grafic, nivelul indicelui (în preţuri reale!) s-a restabilit doar peste 12 ani!

Examinînd influenţa rentabilităţii investiţiilor asupra eficienţei componentei de acumulare a siste-mului de pensionare, este necesar de a avea în vedere că rentabilitatea investiţiilor la etapa de acumulare şi la etapa de achitare a pensiei poate să fie diferită. Aceasta este legat de deosebirile în reglementarea acumulărilor de pensii pe parcursul acestor două

91

14

12

10

8

6

4

2

01890 1910 1930 1950 1970 1990 2010

SUA

14

12

10

8

6

4

2

0

Canada

1890 1910 1930 1950 1970 1990 2010

20 de ani 30 de ani 40 de ani

Fig.A2. Rentabilitatea medie a acţiunilor pentru perioadele de acumulare de 20, 30 şi 40 de ani1, %.

1 În perioadele de acumulare de cîte zece ani au avut loc chiar şi mărimi medii negative ale rentabilităţii.

etape, cît şi de faptul că de acumulările de pensii şi plata pensiilor se pot ocupa diferite instituţii finan-ciare, de exemplu, de acumulările de pensii se pot ocupa FCP, iar de plata pensiilor – companiile de asigurări1.

Chestiunea privind influenţa fluctuaţiilor renta-bilităţii şi crizelor economice asupra acumulărilor în sistemul cumulativ obligatoriu de pensionare rămî-ne a fi o chestiune puţin examinată. Mai jos sînt pre-zentate rezultatele succinte al exemplului imitativ, care ilustrează influenţa fluctuaţiilor rentabilităţii şi prezenţa perioadelor de criză asupra mărimii indi-viduale a pensiei cumulative. Conform condiţiilor

1 Vezi, de exemplu, articolul privind sistemul de pensionare din Polonia A. Chlon, M. Gora, M. Rutkowski. Sharing Pension Reform in Poland: Security through Diversity. Social protection discussion paper No. 9923. 1999. Site-ul Băncii Mondiale.

exemplului, se presupune că, baza de calcul al con-tribuţiilor în pensia cumulativă este salariul în Repu-blica Moldova. Fluctuaţiile rentabilităţii investiţiilor se prognozează utilizînd datele istorice ale SUA pri-vind rentabilitatea acţiunilor. Calculele au fost efec-tuate utilizînd un model stohastic individual, special elaborat, la baza căruia este pusă metoda de modela-re stohastică a rentabilităţii şi metoda de modelare a crizelor, elaborată de CIAIA2.

În fig.4a este reflectată dinamica mărimilor acumulărilor de pensii cu intervale unilaterale de încredere de 5% pentru un bărbat care a intrat în sistemul de acumulare la vîrsta de 20 de ani cu un salariu identic salariului mediu pe ţară şi care a ieşit la pensie la vîrsta de 62 de ani. Calculul s-a efectu-

2 Modelul dat a fost elaborat în cadrul cercetării economice aplicate „Crearea sistemului actuarial de susţinere a refor-mei sistemului de pensionare” la comanda Ministerului dezvoltării economice şi comerţului al Federaţiei Ruse.

2

2

3

3

92

at cu presupunerea că mărimea medie a venitului investiţional şi abaterea medie pătratică sînt egale corespunzător cu 5% şi 0.171 (valorile acestor para-metri corespund datelor istorice, care au fost înre-gistrate în SUA în perioadele fără crize). Din cîte se vede din figura dată devierile mărimilor posibile ale acumulărilor, iar respectiv, şi a pensiilor sînt destul de semnificative.

Figurile 4b şi 4c reflectă influenţa crizei economi-ce şi timpul începutului acestuia (faţă de timpul de ieşire la pensie) asupra mărimilor acumulărilor de pensii. Pentru comparabilitatea rezultatelor calculele au fost efectuate cu aceleaşi valori ale parametrilor, care au fost utilizate în exemplul precedent. Cu toa-te acestea, a fost modelată criza economică identică celei care s-a înregistrat în SUA în perioada Marii

Depresii (valoarea medie a rentabilităţii în perioada de criză a constituit 16.9%). Au fost examinate două variante de survenire a crizei, cu 5 ani (fig.A4b) şi cu 15 ani (fig. A4c) înainte de ieşirea la pensie a participantului. Pentru comparaţie, în această serie de grafice sînt incluse rezultatele modelării, cînd în perioada acumulărilor nu s-a înregistrat nici o criză economică (fig. A4a).

Rezultatele modelării pe deplin corespund închi-puirii intuitive despre influenţa negativă a crizelor economice asupra sistemelor de pensionare cumu-lative şi, în special, asupra mărimii acumulărilor de pensii. Cel mai favorabil rezultat se înregistrează cînd criza revine anilor de vîrstă prepensionară. În acest caz participanţii pot pierde mai mult de 50% ale acumulărilor de pensii.

1969.12 1973.09 1977.06 1981.03 1985

120

100

80

60

40

20

0

Fig. A3. NYSE coeficientul

a b cFig. A4. Mărimea acumulărilor de pensii în funcţie de prezenţa

şi timpul începutului crizei economice

93

Problema datoriei latente la plata pensiilor

Prin datoria latentă la plata pensiilor se subîn-ţelege costul drepturilor acumulate ale pensionari-lor şi lucrătorilor în sistemul vechi de pensionare. Odată cu trecerea ţării de la un sistem redistributiv, cu o datorie esenţială la pensii, la un sistem de mai multe niveluri, care include componenta cumulati-vă, de regulă, o parte din contribuţii sînt direcţio-nate pe conturile individuale. Din această cauză se formează deficit în finanţarea sistemului în perioa-da de trecere: defalcările rămase în sistemul redis-tributiv nu sînt suficiente pentru acoperirea plăţilor pensionarilor actuali. Întru lichidarea acestui deficit este necesar de a căuta alte surse de finanţare pentru acoperirea deficitului sau de a reduce mărimea plă-ţilor de pensii.

În primul caz pot fi utilizate mijloace din impo-zitele comune. La rîndul său, reducerea mărimii plă-ţilor poate fi realizată prin creşterea vîrstei de pensi-onare, reducerea atractivităţii de ieşire anticipată la pensie, înăsprirea criteriului de beneficiere de pensie de invaliditate, modificarea regulii de indexare şi de calculare a pensiei.

Experienţa de aplicare a schemelor de acumulare

Experienţa de aplicare a schemei de acumulare în ţările Americii Latine a demonstrat că:

– o parte esenţială a populaţiei economic active a rămas în afara sistemului de pensionare: practic nicăieri nu sînt acumulări de pensii la persoanele angajate pe cont propriu, vulnerabili de asemenea, sînt femeile, lucrătorii tineri şi cei ce au un salariu modest, persoanele ocupate în sectorul informal. Cuprinderea limitată de către sistemul nou de pen-sionare, în mare măsură, se explică prin cheltuielile administrative excesive ale fondurilor de pensionare şi recompensele de comision pentru administratorii fondurilor private de pensii, precum şi neîncrederea în sectorul financiar din cauza riscului de a pierde mijloacele pînă la ieşirea la pensie;

– practic privatizarea de pensii nu a contribuit la îmbunătăţirea funcţionării pieţei muncii (iar în Argentina ocuparea informală chiar a crescut de la 30% în anul de introducere a sistemului nou pînă la 45.1% în anul 20031);

1 Яценко. В. Основы и уроки пенсионных реформ//Со-циальный вестник №3, 2006

– sistemul de pensionare cumulativ poate fi justi-ficat din punct de vedere economic doar în caz dacă rentabilitatea investiţiei acumulărilor de pensii de-păşeşte ritmul de creştere a salariului, în caz contrar este dificil de a asigura o înlocuire adecvată a sala-riului prin pensie;

– influenţa acumulărilor de pensii asupra creş-terii economice s-a dovedit a fi cu mult mai modes-tă, decît au presupus specialiştii Băncii Mondiale. Aceasta se explică prin faptul că practic în toate ţă-rile majoritatea contribuţiilor de pensii se investesc în creanţe de stat, şi nu în sectorul real al econo-miei. Concentrarea excesivă a activelor de pensii în hîrtiile de valori ale statului în comun cu restricţiile dure la investiţia peste hotare fac sistemul de pen-sionare foarte vulnerabil faţă de riscurile politice. (Astfel, după colapsul economic din anul 2001 în Argentina portofoliul real investiţional al fonduri-lor de pensii a scăzut pînă la 10.4%, iar în anul 2002 - pînă la 45.2%)2;

– veniturile investiţionale medii anuale în ţări-le care au implementat schemele de acumulare, cu toate că indicatorii iniţiali sînt durabili, pe parcursul ultimilor ani au o tendinţă de descreştere (rentabili-tatea reală în Chile în perioada 1981 – 1990 a consti-tuit 10.4%, iar din anul 2001 pînă în anul 2005 – s-a redus pînă la 7 %)3.

Compararea schemelor condiţional-cumulative şi cumulative

Schemele bazate pe SCC sînt redistributive, de-oarece contribuţiile pentru fiecare an achită aloca-ţiile aceluiaşi an. Însă, într-o situaţie stabilă (cu un tarif fix al contribuţiilor de pensii), ritmul de creş-tere a bazei de contribuţii este tariful de creştere a bazei impozabile – sumei contribuţiilor de pensii. De aceea, dacă guvernul va emite obligaţiuni cu o rentabilitate egală cu creşterea sumei contribuţiilor, adică cu ritmul de creştere a productivităţii muncii şi ritmul de creştere a forţei de muncă, atunci aceste obligaţiuni vor avea o rentabilitate a SCC. În acest sens sistemul SCC se poate de examinat ca un sistem finanţator (cumulativ), bazat pe obligaţiuni financia-re. Asemenea interpretare a SCC corespunde propu-nerii laureatului premiului Nobel în domeniul eco-

2 Яценко. В. Основы и уроки пенсионных реформ//Со-циальный вестник №3, 2006

3 Яценко. В. Основы и уроки пенсионных реформ//Со-циальный вестник №3, 2006

94

nomiei James Buchanan1, care în anul 1968 a propus de a modifica impozitul social în SUA cu un salariu obligatoriu de cumpărare de către persoane a obliga-ţiunilor de asigurare socială.

În opinia lui M.Gora şi a lui E.Palmer, sistemul cumulativ cu contribuţii stabilite se va deosebi în re-alitate de cel SCC doar prin investiţia în acţiuni; dacă unicul tip de active al schemei cu contribuţii stabilite va fi obligaţiunile de stat, atunci acesta se va rezuma la un sistem statal redistributiv. În caz că rentabilita-tea obligaţiunilor de stat va depăşi tariful rentabilităţii „economice”2, atunci pentru plata pensiilor guvernul va fi nevoit să perceapă impozite suplimentare.

Notă. Sistemul de emulare cumulativ SCC cu contribuţii stabilite riscă să devină ineficient în urma cheltuielilor de concurenţă între FPC, pe care aceştia le vor suporta în plus la cheltuielile administrative obişnuite, iar rentabilitatea mai înaltă a hîrtiilor de valori sporeşte datoria statului în viitor.

Aşadar, schemele bazate pe SCC se deosebesc de cele cumulative cu contribuţii stabilite prin lipsa de finanţare, precum şi prin faptul că rentabilitatea se determină nu de piaţa financiară, ci de factorii de-mografici (numărul lucrătorilor) şi macroeconomici (ritmul de creştere a salariului, şomajul etc.).

Aşadar, din punct de vedere economic SCC şi sis-temul cumulativ cu contribuţii stabilite se deosebesc, în primul rînd, prin portofoliul de investiţii. Siste-mul cumulativ cu contribuţii stabilite care investeşte doar în obligaţiuni de stat, este o formă ineficientă a SCC, dacă rentabilitatea obligaţiunilor este mai mare decît tariful nominal al schemei de rentabilitate, ba-zată pe SCC, iar costurile de administrare sînt mai mari decît costul administrării SCC.

* * *Sistemul de pensionare cumulativ poate fi justifi-

cat din punct de vedere economic doar în caz dacă rentabilitatea investiţiei acumulărilor de pensii de-păşeşte ritmul de creştere a salariului, în caz contract este dificil de a asigura o înlocuire adecvată a cîşti-gului de pensii.

Conform Cadrului de cheltuieli pe termen mediu, elaborat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în ţară se prognozează un ritm de creştere a salariului destul de înalt. Astfel, dacă conform re-

1 Buchanan, J (1968), Social insurance in a growing econ-omy: a proposal for radical reform, National Tax Journal, 21, December, 386-95.

2 �кономи�еская ставка доходности, это ставка, обе-�кономи�еская ставка доходности, это ставка, обе-спе�иваемая ростом объема взносов, т.е. ставка, рав-ная номинальной доходности УНС.

zultatelor anului 2005 ritmul real de creştere a aces-tui indicator a constituit 7.0%, ceea ce a permis de a majora salariul mediu lunar cu 19.6% comparativ cu anul 2004, atunci în anul 2006 se presupune de a majora acest indicator cu 14.0%. Pronosticul presu-pune că, ulterior, în anii 2007-2008 ritmul de creştere a salariului va scădea puţin, deşi se va menţine ori-cum înalt – pînă la 12% în anul 2007-2008 şi 11.0% - în anul 2009. Implementarea pe etape a reformei în domeniul salarizării (anii 2006-2009) va contribui la majorarea dublă a ritmului de creştere a salariului (de la 7.0% în anul 2005 pînă la 14.0% în anul 2006) şi menţinerea ritmului de creştere a acestui indicator la un nivel destul de înalt în perspectivă medie. În re-zultatul acestei reforme salariul mediu lunar în Repu-blica Moldova urmează să se majoreze cu circa 70%.

Pe lîngă aceasta, salariul mediu în Republica Moldova rămîne în urmă de salariul mediu în ţările dezvoltate. Această diferenţă urmează treptat să se reducă, ceea ce presupune ritmuri destul de înalte de creştere a salariului şi după anul 2009, adică pe o perspectivă pe termen mediu. Calculele prognoza-te, efectuate de către Centrul Independent Actuarial Informaţional Analitic, bazate pe prognoza cheltuie-lilor pe termen mediu ale Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, demonstrează că ritmurile reale de creştere a salariului în următorii 10 ani pot con-stitui circa 9.8%. Nu se poate de aşteptat o rentabili-tate reală de la careva instrumente financiare, în care vor fi investite acumulările de pensii.

Realizarea cu succes a componentei de acumu-lare din cadrul sistemului de pensionare depinde de capacitatea pieţei financiare şi a pieţei hîrtiilor de va-lori de a absoarbe productiv fluxul de mijloace ale acumulărilor de pensii şi de a asigura participanţilor unui asemenea sistem de pensionare un nivel raţio-nal al venitului, preferabil nu mai jos decît ritmul de creştere a salariului.

Întru atingerea acestor scopuri este necesară sta-bilitatea macroeconomică şi promovarea reformării pieţelor financiare şi a pieţei hîrtiilor de valori. Pen-tru aceasta, de asemenea, este necesară prezenţa unui număr mare de bănci solvabile şi depozitarii specia-le licenţiate. Este necesară strategia de gestionare a datoriei de stat, deoarece majoritatea investiţiilor, la etapa iniţială de introducere a componentei cumu-lative în cadrul sistemului de pensionare, se vor am-plasa în hîrtiile de valori ale statului. Urmează să fie creată infrastructura financiară corespunzătoare.

Deşi Republica Moldova a atins un anumit nivel de stabilitate macroeconomică, pieţele financiare şi pieţele hîrtiilor de valori ale acesteia nu sînt încă des-tul de dezvoltate. De aceea cerinţele principale faţă

95

de piaţa financiară, necesare pentru iniţierea cu suc-ces a introducerii componentei cumulative în siste-mul de pensii, sînt dificil de îndeplinit. În legătură cu aceasta va fi dificil de a garanta un venit raţional al acumulărilor de pensii şi de a asigura o administrare eficientă a activelor de pensionare.

Dezvoltarea sistemului de pensionare cumulativ, în mare măsură, depinde de încrederea participan-ţilor acestuia în faptul că acumulările de pensii ale acestora vor fi investite într-un mod sigur şi vor avea un randament înalt. Din cîte se cunoaşte, activele de pensionare sînt administrate mai eficient de către companiile de administrare nestatale, deoarece pen-tru acestea legislaţia prevede posibilităţi de investiţii a mijloacelor acumulărilor de pensii mai puţin con-servative. Însă neîncrederea existentă faţă de insti-tuţiile financiare nestatale poate provoca situaţia, care în prezent se înregistrează în Federaţia Rusă, cînd majoritatea participanţilor la componenta de pensionare cumulativă din cadrul sistemului rusesc de pensionare nu-şi folosesc dreptul de transferare a acumulărilor în companii de administrare nestatale, dar le lasă la dispoziţia băncii „Внешэкономбанк”, care reprezintă o companie de administrare de stat. Cu toate acestea, rentabilitatea anuală a acumulări-lor de pensii la banca „Внешэкономбанк” a consti-tuit în anul 2006 doar 5.7%, iar inflaţia a constituit 10.9%. Aceasta înseamnă că acumulările de pensii a majorităţii participanţilor la schema de pensionare cumulativă nu doar că nu au avut nici un venit raţio-nal, dar chiar s-au devalorizat. Desigur, nedorinţa de transferare a acumulărilor de pensii în companiile de administrare nestatale este legată nu doar de ne-încrederea participanţilor faţă de acestea. Informa-rea proastă şi chiar interesul slab, din cauza nivelului scăzut de asigurare cu pensii, îi face pe participanţii sistemului de pensionare cumulativ destul de pasivi în chestiunile ce ţin de administrarea acumulărilor sale. Riscul de administrare proastă a activelor de pensionare ameninţă cu reducerea eficienţei în urma utilizării sistemului de pensionare cumulativ.

Urmează de avut în vedere că, cheltuielile ce ţin de promovarea reformei sistemului de pensionare şi a introducerii componentei cumulative de pensio-nare, vor necesita surse financiare suplimentare sau atragerea în aceste scopuri a unor mijloace financiare din bugetul Fondului de pensii. În legătură cu aceasta va fi necesar de a majora cota tarifului de asigurare pentru plătitorii contribuţiilor de asigurare şi, respec-tiv, de a majora povara fiscală asupra acestora, sau de a diviza cota contribuţiilor de asigurare, stabilită în prezent, între partea distributivă şi cea cumulativă a sistemului de pensionare. Totodată, din partea distri-

butivă a sistemului de pensionare va fi exclusă o parte a mijloacelor, ceea ce va încălca echilibrul acestuia şi va limita destul de grav posibilităţile iniţiativelor noi privind nivelul de asigurare cu pensii.

Includerea componentei cumulative de pensi-onare va înainta cerinţe noi din punct de vedere al administrării sistemului de pensionare. Monitoriza-rea contribuţiilor fiecărui lucrător, achitate de către acesta pe parcursul vieţii în sistemul de pensionare şi a venitului din contribuţiile acumulate va solicita de la Casa Naţională de Asigurări Sociale susţinerea unui număr destul de mare de date ce ţin de stagiul şi salariul fiecărui lucrător pentru o perioadă cu mult mai lungă decît a fost în sistemul vechi. Aceasta, la rîndul său, va solicita crearea unei baze de date na-ţionale, exacte, complexe, pentru a monitoriza in-formaţia necesară şi starea contului pentru fiecare lucrător. În acest scop se va solicita elaborarea unui program informaţional, necesar întru ajustarea sis-temului de evidenţă a salariului existent în CNAS; este necesar de a elimina obstacolele în domeniul te-lecomunicaţiilor şi alte domenii în aşa mod, ca acest sistem să funcţioneze pe dimensiuni naţionale. Este necesar de a spori capacitatea sistemelor informaţi-onale din cadrul CNAS ce ţin de prelucrarea şi păs-trarea datelor.

Pe lîngă aceasta, introducerea elementului cumu-lativ va solicita de la departamentele responsabile de colectare a contribuţiilor şi plata pensiilor o respon-sabilitate mai înaltă pentru activitatea lor financiară faţă de participanţii la sistemul de pensionare.

Pensia condiţional-cumulativă, formată con-form teoriei, deţine în general proprietatea de sta-bilitate financiară de lungă durată şi necesită doar nişte modificări neesenţiale. Spre deosebire de sis-temul de pensionare cumulativ acesta nu are o de-pendenţă atît de serioasă de nivelul de dezvoltare a pieţelor financiare şi a pieţelor hîrtiilor de valori, precum şi de eficienţa de administrare a activelor de pensionare. Iar în condiţiile economiei în curs de dezvoltare şi a ritmurilor înalte de creştere a salariului acesta asigură o valoare mai adecvată a ratei de înlocuire pentru participanţii la schema dată de pensionare, deoarece contribuţiile de pen-sii acumulate pe conturile individuale, de regulă, se indexează conform ritmului de creştere a sala-riului. Însă, urmează de avut în vedere că, sistemul de pensionare condiţional-cumulativ, precum şi cel cumulativ, va solicita o reformă destul de serioasă a administrării întregului sistem de pensionare, cre-area unei baze de date naţionale şi formarea unui sistem actuarial de susţinere a reformării sistemu-lui de pensionare al Republicii Moldova.

Firma editorial-poligrafică „Elena-V.I.” SRLmun. Chişinău, str. Academiei, 3

tel./fax: (373 22) 72-50-26