SISTEMUL DE FRÂNAREStudenţi:Udilică Ramona,Urleci Mădălin,Tuiu Cătălin,Vasile MihaiÎNDRUMĂTOR Şef lucrări: SUSTER HELENE

CUPRINS1.Compunerea generală

2.Sisteme de frânare

3.Tipuri de mecanisme de frânare şi acţionare

4.Construcţia frânelor simplex,duplex şi duo

5.Concluzii

Sistemul de frânare reprezintă sistemul prin care conducătorul auto îşi execută controlul activ asupra vitezei în sensurile următoare:

-reducerea vitezei autovehiculului până la o valoare dorită sau chiar la oprirea lui, cu o deceleraţie cât mai mare şi fără o deviere pericloasă de la traiectoria de mers;-imobilizarea automobilului staţionat pe un drum orizontal cât şi pe rampă şi în pantă;-menţinerea constantă a vitezei automobilului în cazul coborâri unor pante lungi.

COMPUNEREA GENERALĂ A SISTEMULUI DE FRÂNARE

În conformitate cu legislaţia rutieră,automobilele cu masă totală sub 5000 kg trebuie echipate cu două sisteme de frânare independente:Θ sistemul de frânare de serviciu cu acţiune asupra tuturor roţilor

ELEMENTE:1-frâne disc2-frâne cu tambur ale roţilor din spate3-conducte elastice4 ,5,8 -conducte rigide3,7-conducte elastice 6-dispozitiv11-pârghie de acţionare12-cablu flexibil 13-cablu inextensibil

Θ sistemul de frânare de avarie şi de staţionare,care poate suplini în mers până la oprire,sistemul frânei de serviciu şi să menţină automobilul imobilizat.Poate să fie cu acţionare asupra tuturor roţilor sau asupra roţilor uneia din punţi.

În cazul automobilelor mai mari şi al autoturismelor de clasă mijlocie şi mare se mai introduce suplimentar un servomecanism vacuumatic în circuitul de acţionare al frânei de serviciu,pentru a micşora forţa aplicată la pedală.Alimentarea servomecanismului se face de la o sursă de vacuum,care la autoturismele echipate cu M.A.S.este colectorul de admisie.La defectarea servomecanismului vacuumetric sistemul de acţionare lucrează ca un sistem de acţionare simplu.

14-servomecanism vacuumetric

15-colector de admisie

Schema de principiu a sistemului de frânare în staţionare

Conform cu dispoziţiile legale, funcţionarea echipamentului de frânare pe un autovehicul este repartizată în două dispozitive :-dispozitivul de frânare principal;-dispozitivul de frânare de securitate.

.

Aceste două dispozitive comportă comenzi în întregime independente şi usor accesibile.

1-pedala de frână

2-servofrână cu depresiune

3-pompă centrală tip tandem

4-rezervorul de lichid de frână

5-frână cu disc

6-repartitorul forţei de frână

7-frână cu tambur

Tipuri consructive de mecanisme de frânare

1.Frâne cu tambur cu doi saboţi interiori

2.Frâne disc de tip deschis

3.Frâne cu tambur şi bandă exterioară

Tipuri de mecanisme de acţionare

1.Acţionarea mecanică a frânelor Dezavantaje:

dificultatea asigurării frânării concomitente a tuturor roţilor;

-dificultatea realizării distribuţiei dorite a forţelor de frânare pe punţile automobilului.

2.Acţionarea hidraulică a frânelor

Dezavantaje:

-dificultatea realizării distribuţei dorite a forţelor de frânare pe punţile automobilului;

-randament scăzut datorită numărului mare de articulaţii care în general nu se ung în exploatare.

3.Acţionarea hidraulică cu servomecanism

Automobilele cu greutatea totală mai mare de 3500 daN,prevăzute cu frâne cu coeficient de eficacitate redus(frâne disc),forţa conducătorului aplicată pe pedala de frână nu mai asigura o frânare suficient de eficace.Datorită acestui fapt acţionarea hidraulică este asociată cu un servomecanism care asigură o creştere suplimentară a presiunii lichidului din conducte.

Schema de principiu a dispozitivului de frânare cu transmisie hidraulică

1-cilindrul principal,

2-cilindrii de lucru

3,4-conductele de legatură

5-pedala de frană

Lichidul sub presiune se transmite prin conductele 3 si 4 către frânele din faţă şi din spate,acţionând prin intermediul pistonaşelor cilindrilor de lucru 2,saboţii sau bacurile (plăcuţele) pe care se află garniturile de fricţiune.Pentru eliminarea aerului care eventual ar pătrunde în coloana de lichid, cilindrii de lucru sunt prevăzuţi cu supape speciale destinate acestui scop.La apăsarea pedelei de frână se transmite o presiune egală la toţi cilindrii de lucru,iar eforturile de acţionare a frânelor depind de diametrele pistoanelor.

Tipuri de sisteme de acţionare hidraulică, cu servomecanism vacuumatice

Se deosebesc;

-servomecanisme cu acţionare directă de la pedală(când servomecanismul formează cu cilindrul principal un ansamblu comun(figura b şi c)

-servomecanisme cu acţionare indirectă,prin presiunea dată de cilindrul principal care este o construcţie separate(a si d).

Construcţia frânelor simplex

Frâna simplex are în compunere un sabot primar şi unul secundar care pot fi articulaţi sau flotanţi.În funcţie de modul de acţionare al saboţilor se deosebesc:

-frâne cu deplasare egală a saboţilor şi forţe de acţionare diferite,

-frâne cu deplasare independentă a saboţilor şi forţe de acţionare egale.

Frâna simplex nu este echilibrată transmiţându-se punţii o reacţiune radială care încarcâ suplimentar lagărele roţii.

1-tijă 2-levier 3-came 4,8-bolţuri5-bucse excentrice6-taler7-piuliţe 9,11,16,18-arcuri10-prezon 12-şaibe13,14-sabor5-cablu de actionare 17-receptor

Construcţia frânelor duplex

Frâna duplex are în compunere doi saboţi primari independenţi care pot fi articulaţi sau flotanţi.

Frâna duplex este o frâna echilibrată şi realizează aceeaşi uzură a garniturilor de frecare.

Deficienţa frânei duplex,cu saboţi primari numai la mersul înainte,constă în obţinerea unui moment de frânare redus la mersul înapoi al automobilului.

Valoarea momentului de frânare obţinut la mersul înapoi determină mărirea pantei pe care poate fi imobilizat un automobil cu frâna de staţionare.

Datorită acestui neajuns,la roţile posterioare asupra cărora acţionează frâna de staţionare,nu se întrebuinţează de obicei frâna duplex cu saboţi primari numai la mersul inapoi.

Deficienţa aceasta se înlatură dacă se utilizează frâna duo-duplex.

3,5-şaibe6,10-bolţ11-tampon13-bucşa excentrică16-came

Construcţia frânei duo-duplex

La frânare,pistoanele din cei doi cilindri depărtează saboţii,iar aceştia sub acţiunea forţelor de frecare se deplasează pe direcţia de rotaţie.Fiecare sabot are două reazeme fixe pe care se sprijină în funcţie de sensul de rotaţie al tamburului.

Această soluţie permite să se obţină mai simplu distribuţia dorită forţelor de frânare pe cele două punţi şi să se păstreze aceleaşi dimensiuni ale multor piese ale frânelor roţilor anterioare şi posterioare.

1-tijă2-opritorul 3 ,7-saboţi6-pistonul cilindrului10-bolţ14-braţ

Construcţia frânei servoFrâna servo sau frâna cu amplificare are doi saboţi primari,sabotul posterior este

acţionat de către sabotul anterior. Datorită forţelor de frecare dintre sabotul anterior şi tambur,forţa de acţionare a sabotului posterior este mai mare în comparaţie cu forţa de acţionare a sabotului anterior.

În modul acesta momentul de frânare se măreşte în mod substanţial.Frâna servo se utilizează la unele autoturisme de capacitate cilindrică mare,deoarece cu o forţă nu prea mare la pedală asigură un moment de frânare mare,fără întrebuinţarea unui servomecanism auxiliar.

Frâna servo nu este echilibrată, încărcând suplimentar lagărele roţii.

a)frâna uni-servo b)frâna duo-servo

1,2-sabot3-tijă4-dispozitiv de reglare5-reazem imobil6-receptor7-excentric

Sistemul de frânare ABS

Sistemul ABS sau sistemul de antiblocare a roţilor,este un sistem pentru vehicule motorizate ce previne blocarea roţilor în timpul frânării.Un sistem ABS tipic e compus dintr-o unitate centrală electronică,patru traductoare de viteză (unul pentru fiecare roată) şi două sau mai multe valve hidraulice pe circuitul de frânare.Unitatea electronică monitorizează constant viteza de rotaţie a fiecărei roţi. Când detecteaza că una din roţi se roteşte mai încet se mişcă valvele pentru a scădea presiunea în circuitul de frânare,reducând forţa de frânare pe roata respectivă.

Sistemul de prevenire a blocării roţilor autovehiculului

Autovehiculele echipate cu sistem ABS îşi conservă maniabilitatea şi stabilitatea direcţională,chiar şi în cazul unei frânării violente.

Sistemul ABS contribuie intr-o mare măsură la siguranţa rutieră.

Evoluţia sistemului ABS

Cerinţe impuse:-trebuie să se adapteze foarte rapid la condiţiile de aderenţă aleatoare;

-dirijabilitate- prin acesta se întelege că se impiedică blocarea roţilor din faţă

-aceleraţie maximă- se înţelege utilizarea maximă a aderenţei;

-stabilitate direcţională-se înţelege că se împiedică blocarea roţilor spate,prin reglarea presiunii de frânare spate;

-gestionarea cuplului de forţe diferite care apare în timpul frânării pe o şosea cu aderenţă diferită la roţi;

-să pună la dispoziţie informaţia în legătură cu viteza.

ConcluziiΘ una dintre măsurile de securitate activă prin construcţie o constituie dimensionarea corectă a dispozitivului de frânare.Θ diagnosticarea sistemului de frânare se poate realiza fie în condiţii de deplasare a automobilului pe drum, fie în atelier, cu ajutorul standurilor specializat din punct de vedere al momentului realizat de frâna principală (de serviciu)Θ regimul termic prezintă o mare importanţă pentru funcţionarea frânelor în bune condiţii.

VĂ MULŢUMIM!

STUDENŢI:Udilică Ramona Urleci Mădălin

Tuiu CatalinVasile Mihai