Sistemul circulator

Structura sangelui

Componentele sangelui sunt:

plasma sangvina 55% - contine 90% apa, 9% substante organice (proteine – albumine, globuline, fibrinogen) si 1% substante anorganice (Na+, K+, Ca2+, Mg2+, Cl-, HCO3-)

elemente figurate 45%:

globulele rosii (hematiile sau eritrocite - aproximativ 5 milioane/mm3); au rol in transportul O2 si CO2 si in mentinerea echilibrului acido-bazic;

globulele albe (leucocitele - aproximativ 7.000 mm3) – participa la reactia de aparare a organismului;

plachetele sangvine (trombocitele - aproximativ 250.000/mm3) – au rol in hemostaza.

Grupele sangvine

Sistemul circulator este format din inima, vasele sangvine şi limfatice.

Inima este un organ musculos, cavitar, tetracameral care pompează ritmic in artere sangele pe care il primeste prin vene. Are aproximativ 300 g si marimea unui pumn de adult. In ciuda dimensiunilor se contracteaza zilnic de aproximativ 100.000 de ori si pompeaza peste 7.200 l de sange. Este constituita din doua atrii si doua ventricule separate prin septurile interatrial si interventricular. Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv prin orificiile atrio-ventriculare prevazute cu valve care se deschid doar intr-un anumit sens spre ventricule: stang (bicuspida) si drept (tricuspida).

Inima este alcatuita din trei straturi concentrice: endocard, miocard si epicard, stratul mijlociu avand o importanta speciala atat prin dezvoltare cat si prin proprietatile sale.

In miocard, in afara celulelor miocardice, mai exista celule specializate in generarea si conduce rea impulsurilor de contractie; acestea constituie ţesutul excitoconductor nodal (embrionar).

Epicardul este o membrana conjunctiva subtire ce acopera suprafata cardiaca si constituie foita visceral a epicardului. Intre foitele pericardului se gaseste cavitatea pericardica cu o lama subtire de lichid care favorizeaza alunecarea in timpul activitatii cardiace.

Vascularizatia inimii, extrem de bogata, este asigurata de cele doua artere coronare (dreapta si stanga), care se desprind de la originea aortei si se impart in ramuri care nu se anastomozeaza intre ele. Obstructia unei coronare sau a ramurilor sale provoacă necroza teritoriului cardiac deservit ( lllfarctul miocardic). Sângele venos al cordului este colectat de venele cororonare, care se varsă in sinusul coronarian ce se deschide direct in atriul drept.

Activitatea mecanica a inimii

Inima functioneaza ca. o dubla pompa aspiratoare - respingatoare, contracţiile ventriculare ritmice asigura circulaţia sangvina permanenta prin cele doua circuite, sistemic si pulmonar, iar aparatul valvular al inimii imprima un sens obligatoriu circulatiei intracardiace a sangelui.

Succesiunea unei contractii (sistola) şi a unei relaxări cardiace (diastola) constituie ciclul sau revoluţia cardiacă, avand o durata de 0,8 s (70/min).

Sistemul vascular

Sistemul vascular este format din vase de dimensiuni diferite: artere, arteriole, metaarteriole, capilare, venule si vene.

Circulatia sangvina este alcatuita din doua circuite vasculare separate dar strans corelate functional:

circulatia mare sau sistemica - circulatia sistemica incepe in ventriculul stang, prin artera aorta care transporta sangele cu oxigen si substante nutritive la tesuturi si organe. De la nivelul acestora, sangele incarcat cu dioxid de carbon este preluat de cele doua vene cave care il duc in atriul drept. Sistemul aortic - este format din artera aorta si din ramurile ei, care iriga toate tesuturile si organele corpului omenesc. Sistemul aortic incepe din ventriculul stang cu aorta ascendenta, din care se desprind cele doua artere coronare. Dupa ce urca 5-6 cm, se curbeaza si formeaza arcul aortic, care se continua cu aorta descendenta, subimpartita in toracala si abdominala. Terminal, aorta abdominal se bifurca in arterele iliace comune, stanga si dreapta. Artera aorta pleaca din ventriculul stang si prezinta trei portiuni: aorta ascendenta, arcul aortic si aorta descendenta. Din acestea se desprind ramificatii pentru toate organele. Presiunea sub care circula sangele in artere si care se transmite peretilor vasculari reprezinta tensiunea arteriala. Ea este corelata cu sistola si diastola; astfel in timpul sistolei ventriculului stang presiunea in aorta si ramificatiile ei mari creste brusc pana la 120 – 140 mm Hg, valoare care reprezinta presiunea (tensiunea) arteriala maxima (sistolica). In timpul diastolei are loc scaderea presiunii arteriale pana la 70 – 80 mm Hg, valoare denumita presiune (tensiune) arteriala minima (diastolica). Diferenta dintre presiunea maxima si minima diminua progresiv pe masura micsorarii calibrului arterei. Presiunea arteriala se masoara la nivelul arterei brahiale. Capilarele sunt vasele sanguine cele mai mici avand lungime de aproximativ 0,5mm si diametrul intre 5 si 20 microni. Capilarele se desprind din metaarteriole, ramificatii ale arteriolelor si fac legatura cu venulele sau se anastomozeaza cu ramuri laterale ale altor capilare principale, formand retele capilare de forme si dimensiuni variabile in functie de activitatea metabolica a tesutului. Capilarele, desi contin doar aproximativ 5% din sangele circulant reprezinta sectorul functional cel mai important al circulatiei deoarece la nivelul lor, prin intermediul lichidelor interstitiale, au loc schimburile de substante nutritive si plastice si schimburile respiratorii dintre sange si celule. Schimburile dintre plasma si lichidele interstitiale au o importanta vitala deoarece asigura celulelor O2, substante energetice si plastice necesare si inlatura CO2 ca si substantele neasimilabile rezultate din metabolism. Structura capilarelor permite schimburile dintre plasma sangvina si lichidele interstitiale care se fac prin pinocitoza, difuziune si filtrare. Venele sunt vase sangvine prin care sangele circula dinspre capilare spre inima si au un volum de 3 ori mai mare decat cel al arterelor. Sistemul venos al marii circulatii se colecteaza in vena cava superiara si vena cava inferioara care se deschid in atriul drept. Venele cava (superioara si inferioara) aduc sangele neoxigenat din organism in atriul drept. Legatura dintre sistemul arterial şi sistemul venos este realizata de sistemul capilar. Sistemul venos al marii circulatii este reprezentat de doua vene mari: vena cava superioara si vena cava inferioara. Vena cava superioara strange sangele venos de la creier, cap, gat, prin venele jugulare interne, de la membrele superioare, prin venele subclaviculare, si de la torace (spatii1e intercostale, esofag, bronhii, pericard si diafragm), prin sistemul azygos. Vena cava inferioara aduna sangele venos de la rnembrele inferioare, de la peretiii si viscerele din bazin, de la rinichi, suprarenale, testicule, respectiv ovare, de la peretele posterior al abdomenului (venele lombare), cat si de la ficat (venele hepatice). Vena cava inferioara se formeaza prin unirea venei iliace comune stangi cu cea dreapta. La randul ei. fiecare vena iliaca comuna este formata prin unirea venei iliace externe cu vena iliaca interna. Vena iliaca interna colecteaza sangele de la peretii si viscerele din bazin.

circulatia mica sau pulmonara – incepe in ventriculul drept prin trunchiul arterei pulmonare care transporta spre plaman sange cu CO2. Trunchiul pulmonar se imparte in cele doua artere pulmonare,

care duc sangele cu CO2 spre reteaua capilara din jurul alveolelor, unde i1 cedeaza a1veolelor care-l elimina prin expiratie. Sangele cu O2 este colectat de venele pulmonare, cate doua pentru fiecare plaman. Cele patru vene pulmonare sfarsesc in atriul stang. Circulatia pulmonara este cuplata in serie cu cea sistemica, sangele din ventriculul drept fiind propulsat prin artera pulmonara spre plamani, unde are loc schimbul de gaze, dupa care revine prin venele pulmonare in atriul stang. Artera pulmonara pleaca din ventriculul drept, iar dupa un traiect scurt se bifurcă pentru cei doi plamani si transporta sange neoxigenat. Venele pulmonare pornesc cate doua din fiecare plaman, se deschid in atriul stang si transporta sange oxigenat.

Anatomia corpului uman - sistemul limfatic

Sistemul limfatic este alcatuit din ansamblul capilarelor limfatice care incep in tesuturi si se continua cu vase limfatice din ce in ce mai mari care se colecteaza in doua trunchiuri limfatice mari.

Aceste trunchiuri limfatice mari - canalul toracic si canalul limfatic drept - se deschid in venele subclaviculare.

Structura capilarelor limfatice este asemanatoare cu cea a capilarelor sangvine, capilarele limfatice fiind alcatuite dintr-un endoteliu permeabil iar structura vaselor limfatice este asemanatoare cu cea a venelor, vasele limfatice fiind alcatuite din aceleasi tunici ca si acestea - tunica externa, tunica medie si tunica interna. Peretele vaselor limfatice este mai subtire decat cel al venelor si este prevazut cu valvule semilunare care inlesnesc circulatia limfei.

Pe traseul vaselor limfatice se gasesc ganglioni limfatici, grupati in anumite zone ale corpului (cervical, axilar, inghinal, abdominal etc.), unde se primesc imunoglobuline si limfocite.

Circulatia limfatica este o cale derivata a marii circulatii prin care reintra in vene o parte din lichidele interstitiale.