Sinteze Pedagogie I Mata

SINTEZE

PEDAGOGIE IFUNDAMENTELE PEDAGOGIEI. TEORIA ŞI

METODOLOGIA CURRICULUM -ULUI

Postuniversitar

1. Pedagogia – ştiin ţă a educa ţiei

1.1. Pedagogie şi educa ţie� educaţia – obiectul de studiu al pedagogiei

1.2. Trăsăturile şi func ţiile educa ţiei� fenomen specific uman, aplicabil doar la specia umană� caracter social – istoric� caracter naţional� caracter universal� caracter prospectiv� caracter permanent

1.3. Func ţiile educa ţiei� funcţia culturală (cognitivă)� funcţia economică (de pregătire pentru viaţa activă)� funcţia axiologică (formarea individului pentru integrarea în viaţa socială)� funcţia psihologică

Asist. dr. L. Mâ ţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011

1. Pedagogia – ştiin ţă a educa ţiei

1.4. Structura ac ţiunii educa ţionale� S = subiectul educaţiei; � O = obiectul educaţiei; � S’= subiectivitatea obiectului educaţiei;� F.E. = finalităţile educaţiei (ideal, scopuri, obiective); � D.E. =dispozitiv educaţional; � M = mesaj educaţional; � C.O. = comportamentul obiectivat (de răspuns); � C.I.I. = conexiune inversă internă; � C.I.E = conexiune inversă externă

� S.E. = situaţie educaţională / C.P.S. = câmp psihosocial;� A.E. = ambianţă educaţională;


Structura acţiunii educaţionale


S.E.M.E.

C.I.I.

C.I.E.A.

S OS’

I.E.S.E.O.E.

D. C.O.

FORMALĂ NON-FORMALĂ

FORMELE EDUCAŢIEI - Defini ţii

� Cuprinde influenţele intenţionate şi organizate, care au loc în instituţiile şcolare, cu scopul formării şi dezvoltării personalităţii.

� Se realizează în instituţii specializate(şcoli de diferite tipuri).

� Valorifică influenţele formative, educative a altor forme de organizare a educaţiei, în afară şi după etapa şcolarităţii.

� Se realizează în afara instituţiei şcolare, în instituţii culturale, organizaţii de copii şi tineret.


1.5. Formele educa ţiei

INFORMALĂ

� Include influenţele neintenţionate, cu care se confruntă individul şi care nu sunt organizate pedagogic.

� Cele mai semnifi-cative mesaje sunt emise de mass-media (ziare, reviste, internet).


FORMELE EDUCAŢIEI - Activităţi

� activităţi formale: - lecţie;- activitate practică;- curs; - seminar;- activitate în laborator; - activitate în cabinete şcolare

� activităţi extraşcolare:- în afara clasei(olimpiade, cercuri pe discipline);- în afara şcolii(spectacole; excursii; conferinţe);- după integrarea profesională (de formare continuă)


INFORMALĂ

� activităţi de relaxare, de antrenare în situaţii cotidiene:- lectură;- vizionare TV;- documentare internet;- jocuri diverse în familie, cu prietenii;- discuţii pe diferite teme;- vizite la muzee cu familia etc.


FORMELE EDUCAŢIEI – Avantaje şi dezavantaje

� (+) Asigură introducerea elevului în munca intelectuală organizată.

� (-) Predomină informarea asupra aspectelor calitative ale schimbării.

� (+) Valorifică posibilităţi, resurse, căutări locale.

� (-) Există pericolul scăderii valorii pedagogice, ştiinţifice, formative.


INFORMALĂ

� (+) Determină un interes de cunoaştere, în urma contactului cu mediul ambiant.

� (-) Se poate crea un conflict cu finalităţile educaţiei morale, estetice.

2. Educa ţia în contemporaneitate

2.1. Problematica lumii contemporane şi solu ţii educative: noile educa ţii� definiţie: noile educaţii reprezintă „cel mai pertinent şi mai util răspuns al sistemelor

educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane”� exemple de noi educaţii:

- educaţia ecologică- educaţia pentru pace- educaţia interculturală- educaţia pentru schimbare- educaţia pentru drepturile omului- educaţia pentru timpul liber- educaţia pentru comunicare şi mass-media- educaţia demografică- educaţia pentru tehnologie şi progres

2.2. Educa ţia permanent ă - de la necesitate la posibilitate� Educaţia permanentă nu este o „nouă educaţie”, ci o schimbare de abordare a educaţiei pe tot

parcursul vieţii� autoeducaţia:

- derivă din educaţia permanentă;- activitate conştientă, constantă, sistematică, direcţionată spre formarea propriei personalităţi


3. Componentele educa ţiei

3.1. Educa ţia intelectual ă:� dimensiunea cognitivă a activităţii de

formare-dezvoltare a personalităţii umane;� obiective:

- informare intelectuală; - formarea intelectuală

3.2. Educa ţia moral ă:� formarea profilului moral;� obiective:

- formarea conştiinţei morale; - formarea conduitei morale şi a trăsăturilor de voinţă şi caracter

� conţinuturi:- Educaţia civică- Educaţie religioasă

3.3. Educa ţia estetic ă:� „educaţie prin şi pentru frumos”;� obiective:

- instruirea estetică a elevilor (teoretic);- receptarea frumosului (aplicativ)


3.4. Educa ţia tehnologic ă:� ansamblu de activităţi instructive care îi

pregăteşte pe copii pentru stăpânirea şi dezvoltarea tehnicii;

� obiective: - formarea orizontului cultural-profesional;- formarea unor capacităţi şi deprinderi practice;- familiarizarea elevilor cu diferite profesiuni

3.5. Educa ţia fizic ă:� activitate de formare-dezvoltare corporală

necesară pentru asigurarea şi cultivarea valorilor sănătăţii omului;

� obiective:- întărirea sănătăţii, dezvoltarea şi fortificarea fizică a organismului;- dezvoltarea din punct de vedere psihic şi formarea personalităţii umane

4. Elemente de cercetare pedagogic ă

4.1. Defini ţie� „o strategie proiectată şi realizată în scopul de a

surprinde relaţii şi fapte noi între componentele acţiunii educaţionale şi de a elabora, pe aceasta bază, soluţii optime pentru problemele procesului educaţional”

4. 2. Tipologia cercet ării pedagogice� după scopul fundamental în raport cu care se

desfăşoară:- cercetare fundamentală (cu scop general de cunoaştere, fără intenţii practice specifice);- cercetare concretă, aplicativă (care răspunde unor necesităţi practice imediate);- cercetare de dezvoltare (cu scopul introducerii inovaţiilor în procesul educaţional)

� după funcţia pe care o îndeplineşte:- cercetare constatativă (cunoaşterea şi descrierea unei situaţii educative);- cercetare ameliorativă (îşi propune intervenţii şi verificarea eficienţei inovaţiilor introduse)

� după metodologia adoptată:- cercetare observaţională (neexperimentală) (în care se urmăresc diferite aspecte ale activităţii educative cu scopul optimizării acesteia);- cercetare experimentală (declanşează acţiuni educaţionale originale)


4. 3. Etapele cercetării pedagogice� identificarea şi formularea problemei� documentarea� formularea ipotezei/ipotezelor şi a

obiectivelor� stabilirea metodologiei folosite în

realizarea cercetării� realizarea propriu zisă a cercetării� analiza, prelucrarea şi interpretarea

rezultatelor� elaborarea formei finale a rezultatelor

cercetării� aplicarea rezultatelor în optimizarea

teoretică sau practică a educaţiei

5. Finalit ăţile educa ţiei

5.1. Delimit ări conceptualea) Idealul educa ţional � reprezintă finalitatea educaţională de

maximă generalitate; � defineşte „un model” sau tipul de

personalitate solicitat de condiţiile sociale ale unei etape istorice, pe care educaţia trebuie să-l formeze în procesul desfăşurării ei;

b) Scopurile educa ţiei � sunt finalităţi de generalitate medie

determinate de idealul educaţional; c) Obiectivele educa ţiei � reprezintă categoria de finalităţi

pedagogice cu grad mai mare de concreteţe, care asigură orientarea activităţii la nivelul procesului de învăţământ


5.2. Clasificarea obiectivelor educa ţiei

a) dup ă gradul lor de generalitate :� obiective generale;

� obiective specifice (intermediare);

� obiective concrete, operaţionale (comportamentale, microobiective)

b. dup ă domeniile psihocomportamentale :

� cognitive - asimilarea de cunoştinţe, deprinderi intelectuale;

� afective - formarea convingerilor, sentimentelor, atitudinilor;

� psihomotorii – însuşirea comporta-mentelor bazate pe acţiune manifestă

5. Finalit ăţile educa ţiei

5.3. Formularea obiectivelor opera ţionalea) Defini ţia opera ţionaliz ării : strategie de

analiză a finalităţilor procesului de învăţământ de cadrul didactic prin intermediul a două acţiuni complementare:

� deducerea obiectivelor concrete din obiectivele generale şi specifice;

� definirea obiectivelor concrete (sarcini didactice).

b) Modelul lui Mager:� descrierea comportamentului final –

verbe concrete (să descrie, să definească, să enumere) şi NU abstracte (să înţeleagă, să ştie, să cunoască);

� precizarea criteriului performanţei acceptabile: - cantitativ (cel puţin două, integral); - şi/sau calitativ (clar, expresiv, cursiv);

� determinarea condiţiilor (instrumentele) –cu ajutorul, pe baza, având la dispoziţie


Exemple

Tema lec ţiei: Substantivul

� OC (Cognitiv): să identifice cel puţin trei substantive în textul din fişa de lucru

� OPM (Psiho-motor): să sublinieze cu creionul substantivele din fişa de lucru;

� OA (Afectiv): vor participa activ la identificarea substantivelor din textul scris pe fişa de lucru

6. Curriculum şi educa ţie

6.1. Delimit ări conceptualeCurriculum:� sens restrâns – curriculum desemnează

conţinutul procesului educativ „ansamblul documentelor şcolare care reglementează desfăşurarea activităţii şcolare: plan de învăţământ, programă şcolară, manuale etc”;

� sens larg – curriculum desemnează întregul program al acţiunilor educative, cu toate componentele şi interacţiunile dintre ele, „un traseu de învăţare bine definit”

Concepte-cheie:� Conţinutul învăţământului devine o

componentă a curriculum-ului;- conţinutul educaţional, - conţinutul curricular

� Plaja orar ă - numărul minim şi maxim de ore prevăzute pentru o disciplină de studiu

� Profil de formare- descrie aşteptările societăţii;- sintetizează principalele cunoştinţe, capacităţi, aptitudini şi atitudini pentru fiecare absolvent la finele parcursului şcolar


� Arii curriculare - grupează obiectele de studiu :- Limbă şi comunicare (Lb. şi lit. română);- Matematică şi ştiinţe (Matematică, Informatică, Biologie, Fizică, Chimie);- Om şi societate (Geografie, Istorie, Religie, Cult. Civică, socio-umane);- Educaţie fizică şi sport- Tehnologii (Educaţie tehnologică, TIC)- Arte (Educaţie muzicală, Educaţie plastică)- Consiliere şi orientare

� Cicluri curriculare - periodizări ale şcolarităţii, grupând mai mulţi ani de studiu:- achiziţii fundamentale (0-III);- dezvoltare (III-VI);- observare şi orientare (VII-IX);- aprofundare (X-XI);- specializare (XII-XIII)


Tipuri de curriculumNoul Curriculum naţional – N.C.N.:� curriculum nucleu – „trunchiul comun” (C.N.):

numărul minim de ore de la fiecare disciplină obligatorie din planul cadru de învăţământ;

� curriculum la decizia şcolii (C.D.Ş.) - acoperă diferenţa de ore dintre curriculum nucleu şi numărul maxim de ore pe săptămână, pe discipline şi ani de studiu. Curriculum-ul la decizia şcolii se poate elabora în 3 variante:- curriculum nucleu aprofundat (C.N.A.) - diversificarea activităţilor de învăţare până la acoperirea numărului maxim de ore din plaja orară a disciplinei respective;- curriculum extins (C.N.E.) - parcurgerea în întregime a programei, adică atât a segmentului obligatoriu cât şi a celui suplimentar, marcat prin *;- curriculum elaborat de şcoală (C.E.Ş.) - implică diferite tipuri de activităţi opţionale:

- opţional la nivelul disciplinei;- opţional la nivelul ariei curriculare;- opţionalul la nivelul mai multor arii curriculare


6.2. Elementele componente ale con ţinutului curricular

� cunoştinţe� deprinderi

� priceperi

� atitudini

� valori� comportamente

6.3. Trăsăturile curriculum-ului� caracter social-istoric

� amplificare

� diversificare şi specializare continuă

� caracter naţional


6.4. Criterii de selec ţie a con ţinuturilor� criterii filosofice� criterii ştiinţifice� criterii psihologice� criterii pedagogice

6.5. Documente curriculare� Planul – cadru de înv ăţământ - structurează

conţinuturile învăţământului pe ani şcolari, pe profiluri de învăţământ, indicând numărul minimal şi sau maximal de ore pentru fiecare disciplină de învăţământ sau arie curriculară;

� Programa şcolar ă - structurează conţinuturile învăţământului pe fiecare disciplină şcolară;- structura programei şcolare pentru învăţământul primar: obiective-cadru, obiective de referinţă, activităţi de învăţare, sugestii metodologice, evaluare;- structura programei şcolare pentru învăţământul gimnazial şi cel liceal: competenţe generale, competenţe specifice, conţinuturi, atitudini, valori


� Manualul şcolar - reprezintă un instrument orientativ pentru profesor şi principalul instrument de lucru pentru elev;

- funcţii: de informare, de formare, de autoinstruire, de antrenare;

- exigenţe: ştiinţifice, psihopedagogice, igienice, estetice, economice

� Auxiliarele curriculare (curriculum suport) - integrează ansamblul materialelor didactice aflate la dispoziţia profesorului şi elevilor: culegeri, ghiduri metodologice, caiete speciale, planşe, atlase

Bibliografie orientativă

� Bocoş, M., Jucan, D. (2008). Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculum-ului. Repere şi instrumente didactice pentru formarea profesorilor. Bucureşti: Editura Paralela 45.

� Cojocariu, V.M. (2009). Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculum-ului. Bucureşti: Editura V&I Integral.

� Cristea, S. (1998). Dicţionar de termeni pedagogici. Bucureşti: E.D.P., R.A.

� Dumitriu, C., Sacară, L., Pedagogie I : Suport pentru curs şi seminar, Editura Alma Mater, 2007.

� Mâţă, Liliana (2010). Ghid de pregătire psihopedagogică pentru gradele didactice. Bacău: Editura Alma Mater.


Adrese

Blog:

pedagogie-dppd.blogspot.com

E-mail:[email protected]

Sinteze Pedagogie I Mata

Documents

Transcript of Sinteze Pedagogie I Mata