1

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE RELAłII INTERNAłIONALE ŞI STUDII EUROPENE ANUL DE STUDIU 2008-2009

SINTEZA CURSULUI LA DISCIPLINA

DREPT EUROPEAN AL DREPTURILOR OMULUI AN III SEMESTRUL II

TITULAR DE CURS – PROF. UNIV. DR. ION DRAGOMAN Codul cursului: RI/RI/3/6/03 Denumirea cursului: Drept european al drepturilor omului Tip de curs: obligatoriu; Durata cursului / număr de credite: 1 semestru; Perioada de accesare a cursului: prelegeri şi seminarii pentru studenŃii anului III, în semestrul II

al anului universitar; Manualul recomandat: Ion Dragoman, Drept european al drepturilor omului, Editura FundaŃiei

România de Mâine, Bucureşti, 2009. Obiectivele cursului: însuşirea de către studenŃi a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale

persoanei şi a modalităŃilor lor de valorificare în faŃa jurisdicŃiilor europene şi naŃionale; prezentarea principalelor sisteme de protecŃie europeană a drepturilor omului, din perspectiva efectivităŃii drepturilor garantate şi a eficienŃei mecanismelor de aplicare a convenŃiilor care le fundamentează; facilitarea cunoaşterii integrării dreptului european al drepturilor omului în dreptul intern al statelor, o atenŃie deosebită fiind acordată obligaŃiilor României şi modului în care românii pot să-şi valorifice drepturile garantate în faŃa autorităŃilor interne (îndeosebi judiciare) şi europene.

Modul de stabilire a notei finale: examen semestrial; ConsultaŃii pentru studenŃi: pe Internet şi în fiecare zi de joi la sediul facultăŃii, după orele de

curs; Adresa e-mail a responsabililor pentru contactul cu studenŃii: iondragoman@yahoo.com şi

istratescu_anelis@yahoo.com; Titularul cursului: Prof. univ. dr. Ion Dragoman, e-mail iondragoman@yahoo.com, sediul

FacultăŃii de RelaŃii InternaŃionale şi Studii Europene, Bucureşti, Splaiul IndependenŃei, nr. 313, sector 6, interval orar disponibil pentru studenŃi în fiecare zi de joi la sediul FacultăŃii, între orele 12.00-13.00.

2

2. CONłINUTUL TEMATIC AL CURSULUI

1. Prolegomene la dreptul european al drepturilor omului - NoŃiunea de drept, drept european, drepturile omului şi drept european al drepturilor omului - Normele, izvoarele şi principiile dreptului european al drepturilor omului - Obiectul şi subiectele raporturilor juridice specifice dreptului european al drepturilor omului - RelaŃiile dreptului european al drepturilor omului cu alte discipline ştiinŃifice 2. Drepturile omului în tradiŃiile constituŃionale comune ale statelor europene - Originea şi evoluŃia drepturilor omului în statele europene - Drepturile omului în constituŃiile şi legile actuale ale unor state europene - InstituŃii ale statelor europene cu atribuŃii în protecŃia drepturilor omului 3. InstituŃii ale Consiliului Europei cu atribuŃii în protecŃia drepturilor omului - Participarea statelor europene la organizaŃii regionale de protecŃie a drepturilor omului - Sistemul instituŃional al Consiliului Europei de protecŃie a drepturilor omului - Curtea Europeană a Drepturilor Omului 4. Guvernarea Uniunii Europene şi drepturile omului - Sistemul instituŃional al UE şi cetăŃenia europeană - AtribuŃii de protecŃie a drepturilor omului ale instituŃiilor, organelor, oficiilor şi agenŃiilor UE - AgenŃia Europeană a Drepturilor Fundamentale 5. Drepturile judiciare în dreptul european al drepturilor omului - Clasificări ale drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului - Dreptul la un proces echitabil şi cel la libertate şi siguranŃă - Legalitatea infracŃiunilor şi pedepselor şi dreptul de a nu fi judecat de două ori pentru aceeaşi

faptă

6. Drepturile civile şi politice - Dreptul la viaŃă, interzicerea torturii şi a sclaviei - LibertăŃile gândirii şi ale acŃiunii sociale şi politice în societăŃile democratice - Dreptul la respectarea vieŃii private şi de familie şi la protecŃia proprietăŃii 7. Drepturile economice, sociale şi culturale în Carta Drepturilor Fundamentale ale UE Ńi

Carta Socială Europeană - Dreptul la instruire şi la muncă - Dreptul la locuinŃă, la protecŃia sănătăŃii şi la securitate socială - Drepturile europene de solidaritate rezultate din cetăŃenia europeană 8. Mecanisme şi proceduri jurisdicŃionale ale dreptului european al drepturilor omului - Sesizarea, admisibilitatea cererilor şi rezolvarea amiabilă la Curtea Europeană a Drepturilor

Omului - Procedura de fond şi forŃa juridică a actelor CurŃii Europene a Drepturilor Omului - Proceduri şi acŃiuni judiciare pentru protecŃia drepturilor fundamentale 9. Mecanisme şi proceduri nejurisdicŃionale utilizate de instituŃiile europene de protecŃie

a drepturilor omului - Modul de acŃiune în cadrul ConvenŃiilor Consiliului Europei de protecŃie a drepturilor omului - Efectivitatea dreptului de petiŃie al cetăŃenilor europeni - Procedurile nejurisdicŃionale ale Consiliului Europei şi OSCE 10. OperaŃii europene externe de protecŃie a drepturilor omului şi dreptului internaŃional

umanitar - Participarea europeană la operaŃiile umanitare sub egida ONU şi NATO - Sprijinul european al operaŃiilor umanitare desfăşurate de alte organizaŃii regionale - OperaŃii europene de promovare a drepturilor omului şi dreptului internaŃional umanitar

3

3. CONłINUTUL TEMATIC AL SEMINARIILOR 1. Sistematizarea fundamentelor dreptului european al drepturilor omului 2. Asemănări şi deosebiri între sistemele constituŃionale naŃionale ale statelor europene de

protecŃie a drepturilor omului, inclusiv în privinŃa respectării reglementărilor internaŃionale 3. Specificitatea dreptului Consiliului Europei faŃă de dreptul comunitar instituŃional 4. Explicarea aplicării directe, imediate şi prioritare a dreptului comunitar în ceea ce priveşte

protecŃia drepturilor fundamentale ale cetăŃenilor europeni 5. ImportanŃa drepturilor judiciare în ansamblul libertăŃilor fundamentale în guvernarea bazată

pe ideea statului de drept 6. InterdependenŃele reciproce între diferitele drepturi civile şi politice rezultate din

jurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor Omului 7. Inventarierea agenŃiilor guvernamentale şi europene de protecŃie a drepturilor economice,

sociale şi culturale, din perspectiva eficacităŃii lor 8. Aprecieri asupra atitudinii participanŃilor la procesele intentate României la instanŃa de la

Strasbourg 9. Elementele principale ale controlului nejurisdicŃional a respectării drepturilor omului în

Europa 10. InterferenŃe politice, juridice, umanitare şi militare în operaŃiile europene externe

desfăşurate pentru respectarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului.

4. Bibliografie minimă obligatorie - Ion Dragoman, Drept european al drepturilor omului, Editura FundaŃiei România de Mâine,

Bucureşti, 2009; - ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului - Regulamentul CurŃii Europene a Drepturilor Omului, intrat în vigoare la 1 noiembrie

1998, cu modificările ulterioare (www.echr.coe.int);

5. Bibliografie facultativă - Dragoman Ion, ProtecŃia juridică a drepturilor omului, Editura FundaŃiei România de Mâine,

Bucureşti, 2008; - Ionel Olteanu, Drept european al drepturilor omului, vol. I - Drept material european al

drepturilor omului, Curs universitar, Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007; - Corneliu Bârsan – ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului, Comentariu pe articole,

vol. II Procedura în faŃa CurŃii şi executarea hotărârilor, Editura CH Beck 2006, Bucureşti; - Corneliu Liviu Popescu, ProtecŃia internaŃională a drepturilor omului – surse, instituŃii,

proceduri, Bucureşti, Editura All Beck, 2000. - Principalele instrumente internaŃionale privind drepturile omului la care România este

parte, vol. I şi vol. II, Bucureşti, Ed. IRDO 2003.

4

SINTEZA CURSULUI

PROLEGOMENE la

DREPTUL EUROPEAN AL DREPTURILOR OMULUI

ÎnŃelegerea noŃiunii de „drept european al drepturilor omului” (DEDO), mai ales în condiŃiile în care doctrina nu i-a definit pe deplin trăsăturile specifice, presupune analizarea succesivă a unor chestiuni ce Ńin de teoriile politice şi juridice referitoare la: guvernarea europeană şi drepturile omului; dreptul şi indivizii; dreptul european; drepturile omului; normele, izvoarele şi principiile DEDO; obiectul şi subiectele raporturilor juridice de DEDO; relaŃiile ştiinŃei DEDO cu alte discipline ştiinŃifice; influenŃa DEDO asupra altor sisteme de protecŃie juridică a drepturilor omului. Considerate ca fundamente conceptuale, instituŃionale şi operaŃionale ale DEDO, aceste chestiuni vor face în continuare obiectul cercetării aprofundate şi detaliate în limita necesităŃilor de studiu impuse unui manual universitar.

Trecând peste definiŃiile date de dicŃionarele curente, termenul de guvernare presupune cu necesitate, în înŃelesul său cel mai general, acŃiunea de a conduce o societate politică, ceea ce înseamnă implementarea unei ordini publice şi juridice care să promoveze şi să protejeze nu numai existenŃa comunităŃii în ansamblu prin acŃiunea autorităŃilor publice instituite (guvernanŃii) ci şi drepturile specifice ale membrilor societăŃii (guvernaŃii); în acest sens larg, avem de a face cu o activitate de guvernare la nivelul tuturor comunităŃilor, de la cele locale, trecând prin cele statale, până la cele supranaŃionale, inclusiv la nivelul societăŃii globale a întregii umanităŃi. Istoria organizării politice a societăŃilor umane ne arată că timp de mii de ani statul a dominat în domeniul exercitării puterii publice asupra indivizilor, astfel încât termenul de guvernare a fost utilizat exclusiv în dreptul constituŃional intern, desemnând în sens propriu şi general „exercitarea de către suveran a autorităŃii publice”, cu alte cuvinte, fiind ”suveranitate aplicată” ori, într-un sens restrâns şi special, numai puterea executivă şi organele sale administrative, separate de cele legislative şi judiciare.

În dreptul intern al statelor nu s-a concretizat o ramură de drept având ca singur obiect „drepturile omului” materia respectivă făcând parte în principal din dreptul constituŃional, pentru realitatea că legile fundamentale ale statului reglementează principiile generale de organizare şi funcŃionare a statelor, drepturile şi îndatoririle naturale ale cetăŃenilor precum şi atribuŃiile autorităŃilor publice şi raporturile dintre acestea.

Prin noŃiunea de „drept european” se înŃelege mai întâi, ansamblul normelor juridice care se aplică ordinii juridice a UE cuprinse în actele constitutive dar şi în cele comunitare, ansamblu de norme desemnat prin expresii diferite, între care mai utilizate sunt „dreptul comunitar”, „dreptul aplicabil ComunităŃii Europene” sau „drept instituŃional comunitar european”; aceste denumiri sunt mai adecvate cât timp doar Comunitatea are personalitate juridică, utilizându-se în paralel şi sintagmele „drept european”, „dreptul UE”, şi chiar „drept unional” pentru a sugera adăugarea la ordinea juridică comunitară integrată sistemelor juridice ale statelor membre şi a regulilor proprii pilonilor interguvernamentali (PESC şi JAI).

Literatura de specialitate a fost reticentă în propunerea unei definiŃii a DEDO deşi monografiile pe acest subiect s-au înmulŃit. După exemplul sistemelor juridice naŃionale unde nu există un „drept al drepturilor omului”, problematica respectivă fiind înscrisă în dreptul constituŃional, mulŃi autori au preferat expresia mai neutră de „protecŃie europeană a drepturilor omului”; Chiar şi atunci când se utilizează sintagma DEDO se preferă definiŃia prin sintagma „protecŃie juridică europeană a drepturilor omului”.

Am putea defini DEDO ca fiind o parte a dreptului european reprezentată de ansamblul regulilor juridice de protecŃie a drepturilor fundamentale ale omului, izvorâte din principiile generale de drept european, din tradiŃiile constituŃionale comune ale statelor europene şi din instrumentele internaŃionale de protecŃie a libertăŃilor umane esenŃiale elaborate de organizaŃiile europene, toate acestea putând fi realizate prin intermediul mecanismelor nejudiciare şi judiciare europene.

Izvoarele DEDO sunt parŃial comune cu cele ale dreptului constituŃional al statelor europene ca şi ale dreptului comunitar, evocând atât solidaritatea şi specificitatea statelor europene cât şi existenŃa unei conştiinŃe europene în curs de dezvoltare prin eforturile depuse de UE, CE şi OSCE la recunoaşterea generală a drepturilor omului.

5

EsenŃializare a normelor, principiile DEDO permit organizarea instituŃiilor de garantare a

drepturilor omului şi funcŃionarea mecanismelor protectoare, fiind deduse la început pe cale doctrinară şi introduse apoi în instrumentele normative şi în sentinŃele instanŃelor specializate, constituind nu numai moştenirea juridică comună a Europei ca formă a dreptului natural ci şi modalitate de armonizare a legislaŃiilor statelor prin reguli generale inerente ordinii juridice comunitare, prin coerenŃa şi complementaritatea care sunt induse diferitelor categorii de surse ale drepturilor omului.

Fundamentate pe izvoarele proprii enunŃate, raportul juridic de DEDO se stabileşte între persoane fizice şi juridice, între acestea şi autorităŃile publice de la diferite niveluri de guvernare precum şi între state sau între state şi organizaŃiile europene de promovare a drepturilor omului; prin exercitarea de către aceşti titulari a drepturilor şi obligaŃiilor inerente relaŃiilor sociale obiective se finalizează norma juridică de DEDO. În legătură cu obiectul DEDO merită evidenŃiat că specificul protecŃiei drepturilor omului în timp de conflict armat a generat „dreptul internaŃional umanitar” (DIU) prin care se garantează drepturile persoanelor care nu participă la ostilităŃile militare precum şi a victimelor uzului de forŃă în conflictele armate internaŃionale şi fără caracter internaŃional.

Subiectele raporturilor juridice de DEDO nu pot fi decât oamenii, fie în mod individual, ca persoane fizice, fie organizaŃi în diverse grupuri, ca subiecte colective de drept, persoane juridice şi instituŃii publice. Trebuie menŃionat că în materia drepturilor omului nu se distinge, ca în dreptul civil, între capacitatea juridică de folosinŃă şi cea de exerciŃiu, toate fiinŃele fiind titulare de drepturi inerente, pentru unele categorii de persoane defavorizate constituindu-se drepturi speciale prin instrumente particulare. De asemenea, spre deosebire de dreptul internaŃional tradiŃional unde încă persistă controverse în legătură cu calitatea persoanelor fizice de subiect de drept al raporturilor internaŃionale, în DEDO această calitate nu numai că nu este contestată ci este chiar fundamentul raporturilor juridice respective în cadrul mecanismelor internaŃionale şi supranaŃionale de garantare a libertăŃilor fundamentale, ca efect al guvernării europene. Simplificând lucrurile, sunt subiecte de DEDO statele, persoanele fizice şi juridice precum şi organizaŃiile europene.

Formată din ansamblul cunoştinŃelor teoretice, metodologice şi practice referitoare la protecŃia juridică a drepturilor omului, ştiinŃa DEDO se află într-un raport de la parte la întreg faŃă de ştiinŃa dreptului constituŃional al statelor din Europa, de ştiinŃa dreptului comunitar instituŃional european şi de ştiinŃa dreptului internaŃional al drepturilor omului elaborat de organizaŃiile pan-europene.

Pe de altă parte, ştiinŃa DEDO are raporturi reciproce şi schimburi benefice cu celelalte studii europene cu preponderenŃe istorice, politice, sociologice, cum ar fi Cultura şi civilizaŃia europeană, OrganizaŃiile europene şi euro-atlantice, InstituŃiile UE, Istoria gândirii sociale şi politice europene, Istoria Europei contemporane, RelaŃiile politice-diplomatice şi militare europene, Specificul politic şi cultural al Europei de Sud-Est, Politici europene de dezvoltare locală şi regională, Managementul crizelor comunitare, Integrarea economică europeană, Interculturalitate şi integrare europeană. Ca disciplină aparŃinând ştiinŃelor juridice, DEDO constituie o abordare specifică prin care se mediază legături cu teoria generală a dreptului şi statului, cu dreptul internaŃional public şi privat sau cu dreptul european monetar şi social ori cu dreptul administrativ la nivel naŃional sau european. La înŃelegerea DEDO participă şi Teoria şi Istoria relaŃiilor internaŃionale ori Metodologia programelor de finanŃare internaŃională, Geopolitica, RelaŃiile publice şi comunicarea internaŃională precum şi Doctrinele politice contemporane, Metodele de cercetare socială şi politică, Religie şi societate în epoca globalizării, Psihologia educaŃiei, Teoria instruirii. ŞtiinŃa DEDO, ca finalitate pragmatică nu putea să nu aibă în vedere discipline în care să fie relevat specificul românesc în acest domeniu, fapt pentru care ea întreŃine raporturi reciproce cu Istoria României contemporane, România în relaŃiile internaŃionale, Integrarea europeană şi euro-atlantică a României, Securitate şi apărare naŃională, DiplomaŃia României în epoca modernă şi contemporană.

Partea întâi INSTITUłIILE

Fără instituŃii profesioniste şi competente să organizeze şi să monitorizeze aplicarea

drepturilor fundamentale, libertăŃile umane nu şi-ar vedea realizarea practică în viaŃa de zi cu zi a membrilor societăŃii. Organe structurale ale guvernării naŃionale ori europene, instituŃiile sunt esenŃiale atât în procesul proclamării drepturilor omului cât şi în controlul protecŃiei corespunzătoare a acestora la nivel local, statal şi continental. RaŃiuni de sistematizare a materiei au impus prezentarea şi analizarea separată a instituŃiilor organizate prin tradiŃiile constituŃionale comune ale statelor europene, a organismelor internaŃionale europene în domeniu (în special CE şi OSCE) şi a sistemului instituŃional al UE cu atribuŃii în gestionarea problematicii DEDO; în fiecare din cele trei segmente ale PărŃii întâi vor fi evidenŃiate aspecte ale organizării şi funcŃionării instituŃiilor respective precum şi modalităŃile în care indivizii le pot sesiza atunci când DEDO este încălcat.

6

DREPTURILE OMULUI ÎN TRADIłIILE CONSTITUłIONALE COMUNE ALE STATELOR EUROPENE

Pe cale convenŃională, jurisprudenŃială şi doctrinară s-a învederat faptul că dreptul

supranaŃional european al drepturilor omului are ca sursă tradiŃiile constituŃionale comune ale statelor europene.

Guvernarea statală a fost definită ca fiind exerciŃiul de influenŃă şi control prin lege şi constrângere asupra cetăŃenilor unui stat, tradiŃia europeană limitând puterile statale prin constituŃie, prin idealul statului de drept şi al democraŃiei şi prin principiul supremaŃiei legii în raporturile dintre autorităŃi şi indivizi. Este, însă, adevărat că şi în cazul guvernării tradiŃionale constituŃionale s-au putut ivi regimuri politice nedemocratice care, inclusiv în Europa, au evoluat către autoritarism, dictatură şi totalitarism, cu consecinŃe funeste pentru drepturile cetăŃeneşti; chiar acesta este motivul pentru care Europa şi statele europene pun astăzi preŃul cuvenit pe respectarea tradiŃiilor constituŃionale comune bazate pe valorile statului de drept, democratic şi social astfel încât în viitor să nu mai fie posibile derapaje ale guvernării spre violarea libertăŃilor fundamentale ale omului. Teoriile bunei guvernări deosebesc între guvernarea ca un mijloc de a ajunge la un scop şi cea care este un scop în sine.

Teoria drepturilor individuale s-a născut din această stare a guvernării statelor europene, mizând pe starea de natură a omului transformată prin contract social în guvernare, elemente centrale ale teoriei tradiŃiilor constituŃionale comune ale suveranităŃilor din Europa.

Deşi teoria contractului social a introdus principiul drepturilor individuale, ea a fost abandonată atunci când s-a interpretat juridic că aceste drepturi sunt absolute, contractul trebuind să fie interpretat în favoarea celor obligaŃi ceea ce era în contradicŃie cu necesităŃile sociale, astfel încât s-a căutat un alt fundament al drepturilor. El a fost găsit nu în contract, considerat o ficŃiune, ci chiar în individ, care reprezintă sursa oricărui drept, deoarece numai el este o fiinŃă reală, liberă şi responsabilă; în veacul al XIX-lea a apărut teoria suveranităŃii naŃionale, o altă componentă a tradiŃiilor constituŃionale comune statelor europene, în care societăŃile politice sunt considerate persoane juridice reale dispunând de drepturi proprii în timp ce indivizii care le compun sunt persoane fizice cu sentimentul responsabilităŃii morale care-şi pot conduce în mod liber actele fără constrângerea unei forŃe naturale, fiind în interesul lor (de fapt şi de drept) ca societatea politică să funcŃioneze bine.

Toate statele europene dispun astăzi de sisteme juridice fundamentate pe suveranitate, independenŃă, unitate şi indivizibilitate, în care dincolo de forma de guvernământ monarhică sau republicană avem de a face cu regimuri ale statului de drept (expresia engleză „rule of law” semnificând supremaŃia dreptului în organizarea socială), democratic (guvernarea poporului, de către popor, pentru popor) şi social (combinat cu economia de piaŃă bazată pe libera iniŃiativă şi concurenŃă) în care demnitatea omului, drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti, libera dezvoltare a personalităŃii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiŃiilor democratice şi idealurilor proclamate social; la aceste principii generale de organizare a comunităŃilor naŃionale europene trebuie adăugate cele conform cărora statul se organizează potrivit mecanismului separaŃiei şi echilibrului puterilor (legislativă, executivă şi judecătorească) în cadrul democraŃiei constituŃionale.

Din aceste principii generale rezultă şi câteva principii specifice comune ale sistemelor juridice actuale ale statelor europene precum certitudinea juridică, aşteptarea legitimă şi proporŃionalitatea.

Toate sistemele juridice naŃionale europene sunt bazate şi pe principiul respectării drepturilor fundamentale făcându-se distincŃie între drepturile individuale (sau publice) şi drepturile politice, între care se află şi dreptul de petiŃie prin care se pot face plângeri, observaŃii şi reclamaŃii când sunt încălcate ambele categorii de drepturi, fie autorităŃilor executive fie celor legislative, iar când e vorba de cele judiciare avem de a face, de fapt, cu sesizări şi cereri de judecată. Iată de ce dreptul de petiŃie a căpătat o valoare principială iar în sistemul libertăŃii moderne a inclus toate categoriile de autorităŃi în responsabilitatea statului de a primi sesizări ale încălcării drepturilor atât din partea cetăŃenilor (toate categoriile de drepturi) cât şi a celorlalŃi rezidenŃi ai teritoriului naŃional (numai drepturile individuale nu şi cele politice).

Apărarea drepturilor inerente ale fiinŃei umane de eventualele încălcări ale semenilor săi şi de abuzurile autorităŃilor s-a implementat în toate statele europene prin includerea lor în legile fundamentale, organice şi ordinare ale organizării sociale, în care sunt prevăzute instituŃiile cu atribuŃii în acest domeniu precum şi mecanismele de reparare a violării lor. De fapt, în constituŃiile moderne, drepturile individului au fost recunoscute atât prin declaraŃii ale drepturilor cât şi prin garanŃii ale acestora. DeclaraŃiile drepturilor omului şi cetăŃeanului sunt un produs direct al filozofiei secolului XVIII şi al mişcării spirituale generate de aceasta, fiind principalele axiome degajate de filozofi şi teoreticieni ca fundamente ale organizării politice juste şi raŃionale; ele sunt emanaŃii ale adunărilor constituante,

7

autorităŃi legale şi suverane, fără a fi totuşi legi în sensul strict al tehnicii judiciare, ci doar declaraŃii de principii de neînchipuit în Antichitate ori în Evul Mediu.

Documentul cel mai cunoscut în acest sens este DeclaraŃia RevoluŃiei Franceze din 1789 asupra drepturilor omului şi cetăŃeanului, ai cărei autori erau conştienŃi că nu legiferează ci elaborează un text principial dar extrem de util şi de convingător pentru impunerea libertăŃilor fundamentale în conştiinŃa publică.

Realitatea este că drepturile individuale garantate de ConstituŃie nu sunt nelimitate ci au două restricŃii principale: respectarea dreptului egal al celorlalŃi şi menŃinerea ordinii publice.

Apărător al drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale indivizilor, statul şi-a creat instituŃii speciale care să vegheze ca legea fundamentală şi cele obişnuite să fie în concordanŃă cu aspiraŃiile societăŃii. Dintre instituŃiile tradiŃionale care promovează prin proceduri necontencioase drepturile omului amintim: Parlamentul, Şeful Statului, Guvernul, ministerele şi celelalte autorităŃi publice centrale, instituŃiile administraŃiei locale iar dintre cele moderne evidenŃiem Avocatul poporului, Consiliul NaŃional pentru Combaterea Discriminării şi pentru Promovarea EgalităŃii de Şanse, diferitele agenŃii naŃionale cu atribuŃii într-un anume drept (libertate) a omului; participarea societăŃii civile la promovarea respectării drepturilor individuale se realizează în statele europene în special prin intermediul presei libere dar şi al asociaŃiilor şi fundaŃiilor cu caracter umanitar, care se dovedesc adesea instrumente importante în perfecŃionarea guvernării naŃionale în domeniul echilibrului dintre interesele publice şi cele private.

InstituŃiile contencioase constituŃionale reprezintă garanŃii ale drepturilor individuale proclamate prin legile fundamentale ale statelor europene, a căror organizare şi funcŃionare de principiu este reglementată chiar de ConstituŃie, indiferent că poartă numele de Consiliu ConstituŃional (FranŃa), Tribunalul ConstituŃional Federal (Germania), Curtea ConstituŃională (Italia şi România) ori Tribunalul ConstituŃional (Spania).

Contenciosul administrativ, spre deosebire de cel constituŃional care aplică principiul supremaŃiei ConstituŃiei prin verificarea constituŃionalităŃii legilor elaborate de Parlament şi astfel aparŃine dreptului constituŃional, are ca obiect aplicarea principiului supremaŃiei legilor faŃă de actele normative cu putere juridică inferioară, adică a actelor administrative sau nesoluŃionarea în termenul legal a unei cereri adresate autorităŃilor publice, aparŃinând astfel dreptului administrativ.

Contenciosul civil, penal ori de altă natură rezultă din atribuŃiile constituŃionale conferite magistraturii ca putere judecătorească, instanŃele şi Ministerul public având obligaŃia legală de a proteja prin mijloace procesuale drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor.

Referitor la raporturile dintre dreptul naŃional şi cel internaŃional al drepturilor omului se consideră că statele europene pot face parte din trei sisteme diferite. În prima grupă, în care s-ar putea integra Belgia, Spania, FranŃa, Portugalia, Luxemburg, ElveŃia, întâlnim aplicarea teoriei moniste care consideră că avem de a face cu aceeaşi ordine juridică a dreptului naŃional şi internaŃional, ceea ce înseamnă, de fapt, recunoaşterea tacită a primatului dreptului internaŃional prin încorporarea automată a tratatelor internaŃionale în ordinea constituŃională naŃională fără modificarea dispoziŃiilor convenŃiilor internaŃionale de drepturi ale omului. În a doua grupă, al cărei prototip este Italia, avem de a face cu transformarea automată globală a sistemului dreptului intern confruntat cu dreptul internaŃional general, astfel încât, pentru a fi aplicată direct, norma internaŃională suferă un proces de transformare, marcat de adoptarea unor norme interne identice în conŃinut; în cadrul acestui proces există o prezumŃie de acord permanent între cele două sisteme, în sensul că sistemul dreptului intern este deschis la o transformare continuă pentru a fi pus de acord cu evoluŃia dreptului internaŃional general care conŃine şi DIDO. În sfârşit, Olanda, oferă exemplul unei Ńări din a treia grupare, în care avem de a face cu o transformare punctuală (ad-hoc) a dreptului intern prin acte normative interne ca decrete, ordonanŃe şi decizii judiciare care condiŃionează aplicarea internă a dreptului internaŃional mai ales în sentinŃele judecătoreşti.

Deşi guvernarea europeană prin intermediul UE stabileşte principiul aplicării directe, imediate şi prioritare a legislaŃiei comunitare în ordinea juridică internă a statelor membre, există puncte de vedere care clasifică statele UE tot în trei grupe: cele în care dreptul comunitar se bucură de o prevalenŃă absolută asupra dreptului intern, inclusiv la nivel constituŃional (Olanda, Austria); cele în care dreptul comunitar dispune doar de o prevalenŃă limitată asupra celui naŃional constituŃional (Italia, Spania, Danemarca, Belgia, Marea Britanie, Suedia, Irlanda); şi cele în care dreptul constituŃional primează asupra dreptului comunitar (FranŃa, Grecia). În ceea ce o priveşte, în ConstituŃia din 1991 a României, respectarea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti reprezintă un principiu general de organizare constituŃională prin art. 1 par. 3 astfel încât prin dispoziŃiile din art. 11 (tratatele ratificate fac parte din dreptul intern dar ratificarea lor poate avea loc numai după revizuirea ConstituŃiei dacă are dispoziŃii contrare legii fundamentale) s-ar părea că se consacră o ordine juridică dualistă; cu toate acestea, prin art. 20 (interpretarea şi aplicarea dispoziŃiilor constituŃionale conform DIDO şi prioritatea acestuia faŃă de legile interne) şi art. 148 par 2 (interdicŃia revizuirii ConstituŃiei dacă ar avea ca rezultat suprimarea drepturilor fundamentale sau a garanŃiilor acestora), ConstituŃia din 1991 a statuat un sistem monist cu prioritatea dreptului internaŃional.

8

CONSILIUL EUROPEI

De la crearea sa în 1949, Consiliul Europei a fost o forŃă a păcii şi cooperării, ancorată în patrimoniul nostru comun, în drepturile omului şi democraŃie, pentru ca de la căderea zidului Berlinului în 1989 şi odată cu răspândirea valorilor democratice pe cuprinsul Europei, OrganizaŃia să câştige o nouă dimensiune politică, aceea a unităŃii în diversitate a europenilor care au o tradiŃie instituŃională comună în ceea ce priveşte respectarea drepturilor fundamentale ale individului dar şi o nouă dimensiune geografică, prin extinderea competenŃei sale teritoriale din Islanda la FederaŃia Rusă şi din Norvegia la Balcani.

Consiliul Europei a fost creat la 5 mai 1949 prin semnarea la Londra a statutului său de către 10 state (Belgia, Danemarca, FranŃa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda şi Suedia), într-un context favorabil pentru mişcarea paneuropeană care l-a iniŃiat şi care a condus la apariŃia şi a altor organizaŃii europene precum Uniunea Europei Occidentale (martie 1948), OrganizaŃia Europeană de Cooperare Economică (aprilie 1948), NATO (aprilie 1949) şi Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului (9 mai 1950); caracterul său interguvernamental şi interparlamentar a fost clar exprimat în comunicatul oficial dat publicităŃii, în care se preciza că noua organizaŃie era un ansamblu format din Comitetul Miniştrilor, cu atribuŃii în dezvoltarea cooperării între guverne şi Adunarea Consultativă (devenită din 1974 Parlamentară), exprimând aspiraŃiile popoarelor din Europa.

Având în vedere momentul creării CE, când procesele integraŃioniste erau doar o viziune pentru viitor, statele fondatoare n-au putut opta decât pentru structura clasică a organizaŃiilor internaŃionale, deja validată de practica internaŃională, în care participanŃii sunt egali reprezentaŃi în drepturi în instituŃiile nou create. Aşa s-a ajuns la acceptarea formulei instituirii a trei organe statutare plenare, unul cu caracter deliberativ (Adunarea), altul cu caracter decizional (Comitetul) şi un organ administrativ (Secretariatul) impus de continuitatea activităŃilor permanente şi de necesitatea gestionării resurselor materiale, umane şi acŃionale.

Avându-se în vedere încă de la început amploarea sarcinilor asumate şi probabilitatea dezvoltării lor în viitor s-a stabilit ca organele politice (Adunarea şi Comitetul) să poată, la rândul lor, să înfiinŃeze organele subsidiare necesare pentru completarea structurii instituŃionale în vederea îndeplinirii cu eficacitate a misiunii de protecŃie a drepturilor omului prin democraŃie şi statul de drept.

Organele subsidiare au o funcŃie importantă în punerea în contact direct a guvernelor statelor europene prin intermediul Comitetului Miniştrilor al CE, fapt pentru care numărul lor a ajuns la aproape 200 de comitete, comisii şi subcomisii cu caracter consultativ sau tehnic, permanente sau ad-hoc.

Ca orice organizaŃie internaŃională, personalitatea instituŃională a CE este determinată şi de sediul său, Palatul Europei din Strasbourg (menŃionat în art. 11al Statutului), de personalul permanent propriu, reprezentat de cei aproximativ 1800 de funcŃionari internaŃionali recrutaŃi din statele membre şi reuniŃi în Secretariatul organizaŃiei, de limbile oficiale (engleza şi franceza) şi cele utilizate ca limbi de lucru (germana, italiana şi rusa), de fondurile băneşti proprii, Consiliul fiind finanŃat de guvernele statelor membre ale căror contribuŃii la bugetul comun(art.38 şi 39 din Statut) sunt calculate proporŃional cu populaŃia şi bogăŃia lor, de Drapelul adoptat în 1955, cercul celor 12 stele aurii pe fond albastru simbolizând unitatea popoarelor Europei, de Imnul Europei consacrat în 1972 în aranjamentul muzical fără text realizat de Herbert von Karajan al preludiului Oda Bucuriei din Simfonia a IX-a de Beethoven şi de Ziua Europei, desemnată în 1964 ca fiind 5 mai când s-a creat CE, aniversarea ei având scopul de a-i asocia mai strâns pe cetăŃeni la procesul de unificare europeană.

Comitetul Miniştrilor (CMCE) e considerat în opiniile specializate ca fiind „vocea guvernelor”, fiind organul competent să decidă şi să acŃioneze în numele CE (art. 13). În ceea ce priveşte organizarea, el este alcătuit din miniştrii afacerilor externe ai statelor membre sau din reprezentanŃii permanenŃi (supleanŃii) ai acestora de la Strasbourg, fiecare reprezentant dispunând de un vot (art. 14); emanaŃie a guvernelor care-şi prezintă în condiŃii de egalitate demersurile naŃionale privind problemele cu care se confruntă societăŃile statelor europene, CMCE constituie şi forumul în care se elaborează răspunsurile europene la aceste provocări, împreună cu APCE fiind gardianul valorilor fundamentale ale CE, mai ales prin misiunea de a controla respectarea angajamentelor statale.

Adunarea parlamentară (APCE, Consultativă până în 1974) este cel de-al doilea organ principal al organizaŃiei de apărare a drepturilor omului în Europa, reprezentând forŃele politice ale parlamentelor statelor membre, cu alte cuvinte „vocea popoarelor europene”, fapt pentru care s-a dovedit a fi motorul extinderii cooperării europene către toate statele democratice din Europa. CompetenŃele sale sunt prevăzute în art. 22 şi 23 ale statutului CE, în care se arată că ea reprezintă organul deliberativ care dezbate următoarele chestiuni ale căror concluzii le prezintă CMCE sub formă de recomandări: orice probleme legate de scopul CE ori care îi sunt supuse spre avizare de Consiliul Miniştrilor; ordinea de zi şi-o stabileşte Ńinând seama de activitatea altor organizaŃii europene interguvernamentale din care fac parte unii sau toŃi membrii CE.

9

Secretariatul CE este compus dintr-un Secretar general, un Secretar general adjunct şi

personalul necesar; Secretarul general şi adjunctul său sunt desemnaŃi de APCE, iar ceilalŃi membri ai secretariatului sunt numiŃi de Secretarul general pe baza Regulamentului administrativ, funcŃiile respective fiind incompatibile cu atribuŃiile internaŃionale, cu sarcina de a fi membru al APCE şi a unui parlament naŃional ori alte atribuŃii remunerate de un guvern.

Ca instituŃii subsidiare principale ale CE trebuie analizate Congresul AutorităŃilor Locale şi Regionale (CALRCE), Comisarul pentru drepturile omului (CDO) şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO); ele sunt subsidiare numai prin faptul că nu sunt menŃionate în Statutul CE ci sunt create de organele statutare ale acestuia şi prin convenŃii internaŃionale, activitatea lor desfăşurându-se net ca esenŃială şi importantă în cadrul celorlalte organe subsidiare ale CE.

Congresul AutorităŃilor Locale şi Regionale s-a înfiinŃat în 1994 ca organ consultativ al CE care înlocuieşte ConferinŃa autorităŃilor locale şi regionale iniŃiată în 1957 ca o primă formă în favoarea reprezentării într-o asociaŃie internaŃională a colectivităŃilor substatale, funcŃionând pe baza RezoluŃiei statutare 2000(1) a CMCE care-i stabileşte şi competenŃele, între care amintim acelea de a fi vocea regiunilor şi municipiilor din Europa precum şi forumul de dialog privilegiat unde reprezentanŃii puterilor locale şi regionale îşi dezbat problemele comune şi prezintă guvernelor consilierea organelor statutare ale CE în toate aspectele politicii locale şi regionale, cooperarea cu organizaŃiile naŃionale şi internaŃionale care reprezintă activităŃile locale şi regionale, examinarea situaŃiei democraŃiei descentralizate şi promovarea unor structuri autonome locale eficiente, observarea alegerilor locale şi încurajarea creării de euroregiuni.

Comisarul pentru Drepturile Omului a fost instituit ca organ subsidiar principal al CE în anul 1999 prin RezoluŃia (99) 50 a CMCE, după propunerea Summit-ului de la Strasbourg din 1997 şi discutarea prealabilă a proiectului în APCE. Mandatul care fixează competenŃa sa prevede că el este o instituŃie independentă, împuternicită să promoveze educaŃia drepturilor omului dar şi respectarea acestora prin asigurarea unor comportamente conforme cu instrumentele normative ale CE. Având, deci, un rol complementar şi esenŃialmente preventiv, CDO exercită funcŃii diferite de ale CEDO şi ale altor organe convenŃionale, fără a dispune de puteri jurisdicŃionale ci doar de posibilitatea de a oferi consiliere, analiză şi recomandări către statele europene pentru remedierea insuficienŃei legislative şi prevenirea încălcării drepturilor omului.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului reprezintă un exemplu al evoluŃiei dreptului internaŃional în direcŃia completării guvernării internaŃionale cu organisme jurisdicŃionale, eliminându-se astfel una din tradiŃionalele critici la adresa dreptului internaŃional că, spre deosebire de dreptul intern care este complet, n-ar dispune nici de sancŃiuni în cazul violării normelor sale şi nici de instanŃe judiciare învestite cu autoritatea de a soluŃiona conflictele judiciare dintre subiecŃii dreptului internaŃional, inclusiv atunci când este vorba de indivizi. Prin Protocolul nr.9 al CEADOLF s-a deschis petiŃionarilor individuali posibilitatea de a-şi prezenta cauza în faŃa CEDO, ceea ce a avut ca urmare creşterea continuă a numărului de cazuri aduse în faŃa organelor ConvenŃiei şi a făcut tot mai dificilă sarcina de a menŃine durata procedurilor în limite acceptabile, mai ales că între 1989 şi 1996 numărul de state a crescut de la 23 la 40, astfel încât, prin Protocolul nr.11 s-a restructurat mecanismul de control, înfiinŃându-se o Curte unică şi permanentă care a înlocuit sistemul instituŃional precedent. Referitor la înfiinŃarea CEDO şi statutul judecătorilor ei sunt revelatoare următoarele dispoziŃii: înfiinŃarea CEDO, cu funcŃionare permanentă, în scopul asigurării respectării angajamentelor ce decurg pentru statele contractante din CEADOLF şi din protocoalele sale (art.19); compunerea CurŃii dintr-un număr de judecători egal cu cel al statelor părŃi (art.20); exercitarea mandatului de către judecători cu titlu individual, ei trebuind să se bucure de reputaŃie morală şi să posede o competenŃă judiciară recunoscută, neputând exercita activităŃi incompatibile cu cerinŃele de independentă, imparŃialitate sau disponibilitate (art. 21); alegerea judecătorilor de APCE în numele statelor, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe o listă de trei candidaŃi (art. 22) pentru un mandat de 6 ani cu posibilitatea realegerii (art. 23); posibilitatea revocării judecătorilor din funcŃie doar dacă ceilalŃi judecători decid cu majoritatea de două treimi că nu mai corespund condiŃiilor necesare (art. 24); accederea judecătorilor pe timpul exercitării funcŃiilor lor la privilegiile şi imunităŃile prevăzute de art.40 din Statutul CE şi de acordurile încheiate în virtutea acestui articol (art. 51). Organizarea CEDO se bazează pe următoarele reguli: punerea la dispoziŃie a Grefei, ale cărei sarcini şi organizare sunt stabilite prin Regulamentul CurŃii, asistată de secretari juridici (art. 25); reunirea CurŃii în Adunare plenară pentru alegerea la 3 ani a Preşedintelui şi vicepreşedinŃilor, constituirea Camerelor şi alegerea preşedinŃilor acestora, a grefierului şi grefierilor adjuncŃi (art. 26); desfăşurarea activităŃii de examinare a cauzelor cu care este sesizată Curtea în Comitete de trei judecători, în Camere de şapte judecători care-şi constituie comitete pe o perioadă determinată şi într-o Mare Cameră de 17 judecători, magistratul ales în numele unui stat parte la litigiu fiind membru de drept al Camerei şi al Marii Camere, statul putând însă să desemneze o persoană care să activeze în calitatea de judecător atunci când titularul este absent sau nu-şi poate desfăşura activitatea (art. 27).

10

CompetenŃa CEDO se fundamentează pe următoarele dispoziŃii: acoperirea de către competenŃa CurŃii a tuturor problemelor privind interpretarea şi aplicarea ConvenŃiei şi a Protocoalelor sale, atât în ceea ce priveşte cererile individuale ori interstatale cât şi avizele consultative (art. 32); în privinŃa cauzelor interstatale, părŃile contractante pot sesiza CEDO asupra oricărei pretinse încălcări a ConvenŃiei de către un alt stat (art. 33); dar Curtea poate fi sesizată printr-o cerere şi de către orice persoană fizică, orice organizaŃie neguvernamentală sau orice grup de particulari care se pretinde victimă a unei încălcări de către statele contractante a drepturilor recunoscute în CEADOLF, statele angajându-se să nu împiedice prin nicio măsură exerciŃiul eficace al acestui drept (art. 34); posibilitatea acordării de către CEDO, la cererea CMCE, a avizelor consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea CEADOLF (art. 47) şi atribuŃia CurŃii de a decide dacă cererea de aviz consultativ este de competenŃa sa (art. 48); avizul trebuie să fie motivat şi transmis CMCE. CompetenŃa CEDO se finalizează în funcŃionarea sa, demers în care în care se aplică următoarele prevederi: atribuŃia comitetelor, prin vot unanim, de a declara inadmisibilă sau de a scoate de pe rol o cerere individuală atunci când o astfel de decizie poate fi luată fără o examinare complementară, decizia fiind definitivă (art. 28); atribuŃia Camerelor de a se pronunŃa asupra admisibilităŃii şi a fondului cererilor individuale dacă nu s-a luat o decizie conform art. 28 dar şi asupra cererilor interstatale (art. 29); posibilitatea acordată Camerei, atât timp cât nu a pronunŃat hotărârea sa, de a se desesiza în favoarea Marii Camere, în cazul în care cauza adusă în faŃa sa ridică o problemă gravă privitoare la interpretarea CEADOLF sau dacă soluŃionarea unei probleme poate conduce la o contradicŃie cu o hotărâre pronunŃată anterior de Curte, în afara cazului în care una din părŃi se opune la desesizare (art.30); atribuŃia Marii Camere de a examina cererile de aviz consultativ şi de a se pronunŃa asupra cererilor interstatale şi individuale atunci când cauza i-a fost deferită prin desesizare Camerei (art.31); impunerea unor condiŃii de admisibilitate în cazul cererilor individuale în sensul epuizării căilor de recurs interne, trecerea a 6 luni de la data deciziei interne definitive, nereŃinerea cererilor anonime, repetarea cererii examinate anterior de CEDO sau deja supusă unei alte instanŃe internaŃionale de anchetă sau de reglementare, când cererea este în mod vădit nefondată sau abuzivă (art.35). Procedura mecanismului de control al respectării drepturilor omului de către statele europene este detaliată în art. 36-46 şi va fi prezentată într-un capitol ulterior.

România este reprezentată la CEDO de un judecător în timp ce titularii de cereri îşi susŃin personal doleanŃele ori sunt reprezentaŃi de avocaŃi români şi străini. Un loc principal în reprezentarea intereselor statelor în faŃa instanŃei de la Strasbourg îl are Agentul Guvernamental pentru CEDO a cărui activitate este reglementată de OrdonanŃa Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faŃa CEDO şi Comitetului Miniştrilor ale CE şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenŃiilor pe cale amiabilă.

Pe lângă instituŃiile subsidiare principale, sistemul instituŃional al CE a generat în timp o multitudine de organe consultative, asemănătoare prin atribuŃiile lor cu agenŃiile naŃionale specializate, cu o importanŃă deosebită în domeniile lor de expertiză şi competenŃă. Având în vedere că există peste 200 de astfel de organisme create fie de instituŃiile principale, fie prin textele convenŃiilor europene adoptate de Consiliu, spaŃiul nu ne permite decât enumerarea lor exemplificativă, cei interesaŃi având posibilitatea de a găsi amănuntele necesare în lucrările de specialitate şi de informare elaborate de Consiliul Europei.

UNIUNEA EUROPEANĂ

La 9 mai 1950 (de atunci ziua de 9 mai este sărbătorită ca Ziua Europei Unite), ministrul de externe al FranŃei, Robert Schuman, a lansat DeclaraŃia prin care propunea să se plaseze ansamblul producŃiei franco-germane a cărbunelui şi oŃelului sub o Înaltă Autoritate Comună, într-o organizaŃie deschisă şi altor Ńări europene, realizându-se astfel fuziunea intereselor indispensabile stabilirii unei comunităŃi economice administrată de un organism supranaŃional şi se va introduce fermentul unei comunităŃi mai largi şi mai profunde între popoare mult timp opuse prin diviziuni sângeroase.

La 20 iunie 1950 se deschide la Paris ConferinŃa de elaborare a Tratatului instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului, parafat şi semnat în 1951 şi, după ratificare, intrat în vigoare în 1952 pe o perioadă de 50 de ani. Odată cu instituirea primei comunităŃi europene (CECA), lupta pentru o nouă Europă Unită e departe de a fi încheiată, în anii următori manifestându-se permanent opoziŃia între cei care vor să întărească elementul supranaŃional deja apărut şi cei care vor să-l slăbească sau să-l diminueze.

În martie 1957 statele membre ale CECA semnează la Roma Tratatul instituind Comunitatea Europeană Economică (CEE) şi Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM), pe o durată nelimitată, care, odată ratificate, intră în 1958 în vigoare. Odată cu cele două tratate intră în vigoare Protocoalele de la Bruxelles, relative la privilegii şi imunităŃi ca şi la Curtea de JustiŃie unică a celor trei comunităŃi, precum şi ConvenŃia de la Roma privitoare la unele instituŃii comune ale ComunităŃilor Europene.

11

Din acest moment, organizarea supranaŃională europeană are la bază trei comunităŃi

distincte, bazate pe tratate constitutive proprii, supuse unor instituŃii comune care dispun de o adevărată putere de decizie chiar dacă au competenŃe doar în domeniul economic.

Bazate pe ideea pieŃei comune cu cele patru libertăŃi fundamentale, libera circulaŃie a mărfurilor, a persoanelor, a capitalurilor şi a serviciilor (libertăŃi având o natură juridică diferită de aceea a drepturilor fundamentale ale omului, finalitatea celor dintâi fiind piaŃa unică pe când a celorlalte de a obliga autorităŃile publice să nu le restrângă decât în cazurile prevăzute de lege), ComunităŃile europene create de state într-o arhitectură instituŃională originală şi-au format cu timpul propria „ordine comunitară”, ca sistem de reguli autonome conŃinute în tratate (dreptul originar) sau adoptate de instituŃii (dreptul derivat, constând în regulamente, directive, decizii, recomandări şi avize, care formează un ansamblu coerent ce se încorporează direct în ordinea juridică naŃională, fiind aplicate direct, imediat şi prioritar de autorităŃile interne ale statelor).

EvoluŃia sistemului comunitar al guvernării europene supranaŃionale, odată instituit, a fost destul de rapidă, desfăşurându-se în trei direcŃii şi anume: extinderea continuă a spaŃiului comunitar, perfecŃionarea instituŃională şi adâncirea domeniilor de intervenŃie comunitară, aşa cum se stabilise încă în 1950 în DeclaraŃia Schuman, procese evidenŃiate şi în schema prezentată mai jos şi studiate în amănunt la alte discipline de studii europene. Merită însă precizat, datorită importanŃei pe care o au în clarificarea drepturilor fundamentale ale cetăŃenilor europeni într-o guvernare supranaŃională, că în procesul evolutiv al construcŃiei europene reperele principale le-au constituit Tratatul de fuziune din 1965 a instituŃiilor celor trei comunităŃi, Actul din 1975 privind alegerea Parlamentului European (PE) prin vot universal, direct şi secret, Actul Unic European (AUE) din 1979 şi modificările structurale aduse de Tratatele de la Maastricht, Amsterdam, Nisa şi Lisabona.

Într-adevăr, după ani întregi de stagnare, AUE a deschis o etapă revoluŃionară în istoria construcŃiei europene, determinând hotărârea statelor membre de a realiza UE pe baza, pe de o parte, a comunităŃilor supranaŃionale existente funcŃionând după regulile lor proprii şi, pe de altă parte, a cooperării interguvernamentale în materie de politică externă şi de securitate comună (PESC); de fapt, dincolo de instituŃionalizarea PESC şi pe lângă revizuirea tratatelor originare, la Maastricht s-a consacrat un nou domeniu al construcŃiei europene şi anume cooperarea în domeniile justiŃiei şi afacerilor interne (CJAI). Iar după reformele instituŃionale de la Amsterdam şi Nisa, Tratatul de la Lisabona de modificare a TUE şi TCE aflat încă în procedură de ratificare a stabilit că guvernarea europeană a celor 27 de state membre se va fundamenta pe două tratate şi anume Tratatul privind UE (care dispune în principal asupra organizării supranaŃionale a Europei) şi Tratatul privind funcŃionarea UE (prin schimbarea denumirii TCE), ceea ce înseamnă că Uniunea se substituie în întregime ComunităŃii Europene şi îi succede acesteia, divizarea structurii instituŃionale pe trei piloni (unul comunitar şi doi interguvernamentali, PESC şi CJAI) pierzându-şi din importanŃa anterioară. Prin art. 3b nou introdus, delimitarea competenŃelor UE este guvernată de principiul atribuirii, în temeiul căruia Uniunea acŃionează numai în limitele competenŃelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate, celelalte competenŃe aparŃinând în continuare statelor membre; exercitarea competenŃelor supranaŃionale este reglementată de principiul subsidiarităŃii (în domeniile care nu sunt de competenŃa sa exclusivă, Uniunea intervenind numai dacă şi în măsura în care obiectivele acŃiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre la nivel central, regional şi local) şi de cel al proporŃionalităŃii (conform căruia acŃiunea uniunii, în conŃinut şi în formă, nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor).

În 2001 Comisia Europeană a adoptat Carta Albă a Guvernării Europene, o adevărată strategie a perfecŃionării metodelor prin care Uniunea îşi utilizează puterile încredinŃate de cetăŃeni. Propunerile de reformă instituŃională iniŃiată prin Carta Albă menŃionată se bazează pe cinci principii ale bunei guvernări şi anume deschiderea şi transparenŃa instituŃională, participarea activă, responsabilitatea proprie, eficacitatea şi coerenŃa interinstituŃională; fiecare din aceste principii este important prin el însuşi dar aplicarea lor este întărită prin sistemul proporŃionalităŃii şi subsidiarităŃii.

Teoria drepturilor fundamentale ale omului elaborată prin jurisprudenŃa CEJ ca principiu de drept comunitar, obligă instanŃa de la Luxemburg să determine drepturile fundamentale printr-o comparare calitativă a tuturor prevederilor constituŃionale ale statelor membre precum şi a celor convenŃionale din CEADOLF; Curtea nu poate recunoaşte nici o măsură comunitară contrară drepturilor fundamentale dar nu ia în considerare tradiŃiile constituŃionale comune şi DEDO ca izvoare de drept ci doar ca şi criterii de orientare din care, printr-o comparare calitativă şi Ńinând cont de obiectivele specifice ale UE va deduce garanŃiile procesuale, adică drepturile fundamentale aplicate în ordinea comunitară.

12

„ConstituŃionalizarea” construcŃiei pretoriene a CEJ în materie de respectare a drepturilor

fundamentale se realizează în sfârşit, prin art. F.2 al Tratatului de la Maastricht din 1993 care afirmă expres că „Uniunea respectă drepturile fundamentale, aşa cum sunt garantate de CEADOLF şi aşa cum rezultă din tradiŃiile constituŃionale comune ale statelor membre, în calitate de principii generale ale dreptului comunitar”. ConvenŃionalizarea protecŃiei drepturilor fundamentale este ulterior consolidată în tratatele unionale ce vor urma. Astfel, Tratatul de la Amsterdam oferă perspectiva formării unui sistem comunitar propriu de protecŃie a drepturilor fundamentale prin art. 6.1. care prevede că „Uniunea se bazează pe principiile libertăŃii, democraŃiei, respectării drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale şi pe cel al statului de drept, principii ce sunt comune statelor membre. Urmează, în mod cronologic, elaborarea Cartei Drepturilor Fundamentale ale UE (CDFUE) în anul 2000, care marchează voinŃa Uniunii de a se înzestra cu un catalog de drepturi fundamentale specifice ordinii comunitare.

Caracteristicile cadrului instituŃional unic al UE se referă la: atribuŃii complexe (în sensul că nu pot fi transpuse în tradiŃionala distincŃie dintre puterile legislativă, executivă şi judiciară); structură policentrică (cu un centru de greutate al instituŃiilor la Bruxelles dar şi cu sedii ale acestora în alte state membre); loialitate pentru mai multe cauze (adică nu numai Uniunii ci şi statelor membre şi cetăŃenilor săi); separarea puterilor (în sensul că fiecare instituŃie are atribuŃii specifice).

Potrivit art. 9 al TUE, aşa cum a fost înlocuit de Tratatul de la Lisabona, Uniunea dispune de un cadru format din 7 instituŃii şi anume PE, Consiliul European, Consiliul, Comisia Europeană, Curtea de JustiŃie a UE, Banca Centrală Europeană şi Curtea de Conturi, fiecare din acestea acŃionând în limitele atribuŃiilor ce le sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condiŃiile şi scopurile prevăzute de acestea şi cooperând unele cu altele în mod loial.

Parlamentul European acŃionează în domeniul protecŃiei drepturilor omului la fel ca adunările reprezentative naŃionale, adică prin participarea la procesul de legiferare, prin întrebări şi interpelări adresate instituŃiilor executive şi prin anchete de verificare a informaŃiilor legate de violarea DEDO.

Consiliul European şi Consiliul UE dezbat şi decid numeroase activităŃi referitoare la drepturile omului, publicând anual Raportul privind drepturile omului la nivel internaŃional, participând la stabilirea politicii UE privind drepturile fundamentale; importante sunt şi regulamentele care conŃin prevederi specifice protecŃiei drepturilor omului sau poziŃiile şi acŃiunile comune în cazul încălcărilor grave şi sistematice ale libertăŃilor cetăŃeneşti în state care nu sunt membre ale UE.

Comisia europeană are un rol decisiv în introducerea drepturilor omului pe agenda europeană; deşi nu există un comisar însărcinat special cu protecŃia drepturilor fundamentale, întreaga componenŃă a Comisiei este implicată în acest domeniu, după cum se poate observa mai ales în cazul comisarilor responsabili cu justiŃia, libertatea şi securitatea, cel de la protecŃia mediului, de la educaŃie, formare, cultură şi tineret sau cel de la sănătate şi ajutor umanitar.

Curtea de JustiŃie a UE asigură respectarea drepturilor omului prin interpretarea şi aplicarea tratatelor la sesizarea atât a instituŃiilor UE şi a statelor membre cât şi a persoanelor fizice şi juridice; în plus, statele membre stabilesc căile de atac necesare pentru a asigura o protecŃie jurisdicŃională efectivă în domeniile reglementate de dreptul unional.

Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate este abilitat să vegheze la respectarea drepturilor omului în Ńările terŃe, luând măsurile necesare de avertizare şi sancŃionare dacă este cazul ori pe cele de asistenŃă umanitară, iar Consiliul Economic şi Social va fi consultat în domeniul promovării drepturilor sociale, culturale şi economice în timp ce Consiliul Regiunilor va asista PE, Consiliul şi Comisia în asigurarea drepturilor specifice membrilor colectivităŃilor locale.

În sfârşit, una din structurile cele mai eficace în cazul abuzării drepturilor omului este reprezentată de Ombudsmanul European, împrumutată din tradiŃiile constituŃionale comune ale statelor membre referitoare la Avocatul poporului; de obicei, Ombudsmanul efectuează ancheta în baza unei plângeri însă poate demara investigaŃiile şi din proprie iniŃiativă.

Ombudsmanul încearcă, în măsura posibilului, să găsească o soluŃie amiabilă care să remedieze cazul de administrare defectuoasă şi să permită obŃinerea unui rezultat favorabil pentru autorul plângerii. Dacă încercarea de conciliere eşuează, Ombudsmanul poate formula o serie de recomandări în vederea rezolvării cazului, iar dacă instituŃia nu îi acceptă recomandările, el poate întocmi un raport special adresat PE.

AgenŃia Europeană a Drepturilor Fundamentale a început să funcŃioneze la Viena şi a reprezentat la început modalitatea de a acorda CDFUE forŃa unui instrument juridic unional; independentă de alte elemente ale sistemului instituŃional european şi specializat în protecŃia drepturilor fundamentale, AgenŃiei i-au fost încredinŃate trei categorii de atribuŃii şi anume culegerea de informaŃii şi date, acordarea asistenŃei consultative la cererea instituŃiilor UE şi ale statelor membre şi sensibilizarea publicului în direcŃia promovării drepturilor individuale; ca urmare, ea nu poate

13

adopta acte normative în domeniul său de specializare, nu se poate pronunŃa asupra legalităŃii actelor comunitare şi naŃionale în ceea ce priveşte conformitatea acestora cu DEDO şi nici nu poate primi şi examina plângeri individuale în cazul administrării defectuoase a drepturilor omului.

În 2007 a apărut Instrumentul European pentru DemocraŃie şi Drepturile Omului, formă perfecŃionată a IniŃiativei Europene cu acelaşi nume funcŃională între 1999-2006, instrument financiar prin care se cofinanŃează proiecte care urmăresc să dezvolte şi să consolideze democraŃia, statul de drept, respectarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale în Ńările terŃe. Strategia Instrumentului European pe 2007-2010, fundamentată pe analiza situaŃiei internaŃionale ca şi pe lecŃiile învăŃate ale trecutului şi-a propus cinci obiective: întărirea respectului faŃă de drepturile omului şi libertăŃile fundamentale în Ńările şi regiunile unde sunt puse în pericol; întărirea rolului societăŃii civile în promovarea drepturilor omului şi reformelor democratice, în sprijinirea concilierii paşnice a grupurilor de interese şi consolidarea reprezentării şi participării politice; sprijinirea acŃiunilor de drepturi ale omului şi de probleme democratice în zonele de aplicabilitate a Orientărilor UE, inclusiv în dialogurile drepturilor omului, apărătorii drepturilor omului, pedeapsa cu moartea, tortura şi copiii în conflictele armate; sprijinirea şi întărirea cadrului regional şi internaŃional de protecŃie a drepturilor omului, justiŃia, supremaŃia drepturilor şi promovarea democraŃiei; edificarea încrederii şi perfecŃionarea corectitudinii şi transparenŃei proceselor electorale democratice, în special prin monitorizarea alegerilor.

Partea a doua DREPTURILE

DeclaraŃiile de drepturi ale omului au remarcat „indivizibilitatea ansamblului facultăŃilor şi

drepturilor fără de care omul nu îşi poate împlini cu adevărat personalitatea” iar doctrinele drepturilor fundamentale au apreciat că o dată cu trecerea timpului „drepturile naturale au cunoscut un îndelungat proces de cristalizare prezentându-se astăzi ca o instituŃie extrem de complexă, aparŃinând în egală măsură atât ordinii juridice interne cât şi internaŃionale”. Universalitatea drepturilor individuale ca şi tradiŃiile constituŃionale comune ale statelor europene au imprimat specificitatea libertăŃilor umane fundamentale în cadrul dreptului european al drepturilor omului.

DREPTURILE JUDICIARE

Din punct de vedere al conŃinutului lor, drepturile pe care le avem în vedere sunt calificate ca fiind naturale, inerente, esenŃiale, fundamentale sau individuale, determinative, care nu generează clasificări deoarece sunt echivalente: sunt naturale pentru că nu trebuie să fie neapărat conferite de un act normativ, fiind inerente tuturor fiinŃelor umane; sunt esenŃiale sau fundamentale pentru că pe baza lor oamenii pot obŃine toate celelalte drepturi subiective rezultate din practicarea relaŃiilor sociale legale; şi sunt individuale deoarece sunt acordate şi pot fi revendicate doar persoanelor fizice, nu şi celor juridice şi colectivităŃilor umane mai largi, chiar în cazul în care se vorbeşte de drepturile minorităŃilor ori drepturi ale popoarelor. Reamintim şi faptul că la momentul actual nu se mai distinge între drepturi, libertăŃi şi inviolabilităŃi, cei trei termeni fiind, de asemenea, echivalenŃi, chiar dacă în unele cazuri predomină anumite prerogative specifice drepturilor, iar în alte situaŃii e vorba de posibilităŃile de acŃiune după voinŃa sau dorinŃa subiectului, specifice libertăŃilor; de altfel, chiar dicŃionarele obişnuiesc să definească „libertăŃile” (la plural) ca fiind „drepturi fundamentale democratice”.

Între drepturile civile şi cele politice există raporturi de complementaritate, chiar dacă primele îl apără pe individ în relaŃiile sale cu puterea de stat iar celelalte au ca efect indirect întărirea puterii de stat; din acest motiv s-a considerat că ele formează un tot inseparabil, evoluând ulterior împreună, ca „prima generaŃie” de drepturi ale omului, în care drepturile politice sunt singura garanŃie a drepturilor civile şi a libertăŃii individuale, neavând voie să confundăm libertatea poporului cu conducerea de către popor.

Chiar complementare fiind, drepturile civile (şi politice) şi cele economice (şi sociale) sunt încadrate în domenii diferite ale sistematizării lor istorice şi valorice ale drepturilor omului. Astfel, unii autori optează pentru următoarea tipologie: ■ drepturile omului care Ńin de integritatea personală, în care s-ar încadra dreptul de a nu fi torturat sau ucis sau de a nu fi închis fără proces legal, ca şi dreptul la conştiinŃă şi expresie, la asociere ş.a.; ■ drepturile civile, considerate ca asimilabile noŃiunii de stat de drept, cuprinzând drepturile cetăŃenilor în relaŃia cu propriul lor guvern; ■ drepturile politice, care permit cetăŃenilor să participe la guvernare, votând reprezentanŃii poporului sau refuzându-le unora accesul la autoritate ori ocupând funcŃii publice; ■ drepturi economice, sociale şi culturale, a căror realizare necesită resurse, fiind drepturi pozitive, distincte de drepturile negative care impun ca ceva să nu se facă şi, deci, nu necesită resurse.

14

În CDFUE avem de-a face cu trei categorii de drepturi şi anume drepturi civile (drepturile

omului şi drepturile judiciare garantate de CEADOLF), drepturile politice (derivând din cetăŃenia europeană) şi drepturile economice şi sociale (care includ drepturile prevăzute de Carta Comunitară a Drepturilor Sociale ale Muncitorilor adoptată în 1989 de Consiliul European sub forma unei declaraŃii. În sfârşit, o ultimă clasificare a drepturilor omului are în vedere efectivitatea acestora, criteriu după care există drepturi garantate, sancŃionate efectiv de legislaŃia pozitivă şi pentru care există mecanisme de control eficace şi drepturi virtuale, programatorii, cum este cazul majorităŃii drepturilor economice, sociale şi culturale; la rândul lor drepturile garantate proclamate în constituŃiile şi convenŃiile europene sunt de natură juridică diversă şi nu beneficiază de o protecŃie identică, existând o protecŃie absolută pentru drepturile intangibile care fac parte din „nucleul dur” al drepturilor omului, aplicabil atât în timp de pace cât şi în timp de război şi o protecŃie relativă pentru drepturile condiŃionate a căror exercitare poate fi redusă la minim prin limitările, restricŃiile şi derogările aplicabile mai ales în situaŃii de criză. Acestea din urmă sunt divizate, la rândul lor, de unii autori, în drepturi condiŃionate judiciare (libertăŃile persoanei, drepturile procesuale) şi extrajudiciare (dreptul la respectarea vieŃii private, libertatea de gândire, de expresie şi de asociere, etc.), la intersecŃia dintre drepturile condiŃionate şi cele intangibile existând şi drepturi indirecte sau complementare (dreptul la nediscriminare sau dreptul la un recurs efectiv).

Prin combinarea mai multor criterii de clasificare pot fi generate şi alte sistematizări ale drepturilor omului, cum ar fi, spre exemplu, aceea între drepturi individuale şi colective sau între drepturile generale (zise şi primare, ca dreptul la viaŃă), drepturi particulare (drepturile justiŃiabililor, spre exemplu), drepturi cu dimensiune socială (libertăŃile sindicale sau interdicŃia muncii forŃate) şi drepturi economice (dreptul la respectarea proprietăŃii ş.a.). Realitatea este că orice clasificare a drepturilor comportă o doză de subiectivism şi arbitrar, nici o sistematizare nefiind complet satisfăcătoare. În cadrul Consiliului Europei s-a distins între drepturile civile (şi politice) şi cele economice (sociale şi culturale) doar la început când părea că CEADOLF era dedicată doar drepturilor civile şi politice iar CES celor economice, sociale şi culturale. Indivizibilitatea drepturilor fundamentale a făcut însă ca prin Protocoalele adiŃionale ale ConvenŃiei de Apărare a Drepturilor Omului şi LibertăŃilor Fundamentale să fie reglementate ulterior şi anumite drepturi economice (sociale şi culturale) cum ar fi dreptul de proprietate şi cel de instruire, recunoscute ca libertăŃi civile ca atare şi de toate constituŃiile statale europene, rămânând ca drepturile „pur” economice (sociale şi culturale) să fie reglementate de Carta Europeană Socială Revizuită, în care s-au inclus şi drepturile considerate colective din generaŃia a treia de drepturi ale omului, cum ar fi cele de coeziune socială şi cele de protecŃie a vieŃii faŃă de unele aplicaŃii ale biomedicinei. Punând la fundamentul său valorile comune (drepturile omului, democraŃia, statul de drept) ale UE, Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii dă un conŃinut mai clar şi mai precis drepturilor fundamentale vizate de art. 6 din TUE, cuprinzând într-un instrument unic şi comun tuturor statelor membre ca ansamblu de libertăŃi şi drepturi recunoscute în Europa dar până în anul 2000 dispersate în instrumente diferite; exprimând dreptul naŃional şi european în materie şi realizând codificarea acestuia, Carta este primul instrument supranaŃional care materializează principiul indivizibilităŃii drepturilor omului prin cuprinderea diferitelor drepturi într-un singur text, drepturile fundamentale fiind proclamate în mod post modern în jurul a şase valori fundamentale, şi anume, demnitatea, libertatea, egalitatea, solidaritatea, cetăŃenia şi justiŃia.

Dreptul la un proces echitabil este cuprins în tradiŃiile constituŃionale comune ale statelor europene fiind reglementat de art. 21 din ConstituŃia României, art. 6 din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 47-48 din ConvenŃia Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Dreptul la un proces echitabil include de fapt mai multe drepturi fundamentale legate de desfăşurarea proceselor de orice natură judiciară ar fi ele, şi anume dreptul de acces la un tribunal, care trebuie să fie legal, independent şi imparŃial, drepturile de apărare în cursul procedurilor, inclusiv prin egalitatea dintre „armele” acuzării şi apărării, dreptul la publicitatea şi celeritatea procedurii judiciare, dreptul la executarea sentinŃelor definitive, dreptul la prezumŃia de nevinovăŃie.

Referitor la garanŃiile procedurale enunŃate explicit (independenŃa şi imparŃialitatea instanŃei, publicitatea, celeritatea) sau implicit (egalitatea armelor dintre apărare şi acuzare) de textul art.6, jurisprudenŃa a adăugat alte două drepturi şi anume dreptul de acces la un tribunal şi cel la executarea sentinŃelor definitive. Cum am menŃionat deja, procesul echitabil presupune şi garanŃiile acordate acuzatului precum şi dreptul la executarea sentinŃelor date. În ceea ce priveşte garanŃiile, este vorba de dreptul la prezumŃia de nevinovăŃie şi drepturile la apărare iar referitor la executarea hotărârilor judecătoreşti CEDO a afirmat expres că noŃiunea de proces echitabil nu acoperă doar accesul la justiŃie şi desfăşurarea procedurilor ci şi finalizarea acestora prin executarea sentinŃelor

15

definitive şi obligatorii deoarece altfel dispoziŃiile art. 6.1 al CEADOLF ar fi private de orice efect util, în special în sfera protecŃiei dreptului de proprietate, căruia îi sporeşte forŃa juridică. Instituit prin art. 6 par. 2, dreptul la prezumŃia de nevinovăŃie obligă nu numai autorităŃile penale ci şi pe cele administrative în cazul sancŃiunilor administrative şi fiscale şi produce efecte şi ulterior desfăşurării procesului penal, inclusiv în cazul unei proceduri în reparaŃie angajată împotriva statului de o persoană achitată în temeiul prejudiciului suferit ca urmare a acuzaŃiei penale neîntemeiate; încălcarea prezumŃiei de nevinovăŃie ca principiu fundamental al dreptului penal european se manifestă de multe ori sub forma inversării sarcinii probei, CEDO statuând că alte prezumŃii legale de fapt şi de drept nu sunt în sine incompatibile cu prezumŃia de nevinovăŃie în cazul în care sunt menŃinute „între limite rezonabile având în vedere gravitatea obiectului cauzei şi respectând drepturile la apărare.

Dreptul la neretroactivitatea legii şi la legalitatea infracŃiunilor şi a pedepselor Uniformizarea dreptului la neretroactivitatea legii şi la legalitatea infracŃiunilor şi a pedepselor

la nivelul Consiliului Europei s-a realizat prin art. 7 „Nici o pedeapsă fără lege” al ConvenŃiei din 1950 şi art. 49 din CDFUE.

AparŃinând mai mult domeniului legislativ decât celui judiciar, dreptul la neretroactivitatea legii şi la legalitatea infracŃiunilor şi pedepselor stă la baza dreptului european penal modern nu numai în favoarea acuzaŃilor ci şi împotriva acŃiunilor abuzive ale autorităŃilor. Textele dispozitive ale principiului nullum crimen, nulla poena sine lege au fost precizate prin practica instanŃelor europene naŃionale şi supranaŃionale prin extinderea sferei noŃiunii de „pedeapsă” din domeniul penal la alte proceduri judiciare asociate sancŃiunilor din alte domenii, cum ar fi prevenŃia, reparaŃia şi reprimarea faptelor ilicite astfel încât un ordin de confiscare ori o arestare nu sunt numai măsuri de executare forŃată a unei condamnări pecuniare ci adevărate pedepse în sensul art. 7 din CEADOLF; cu toate acestea, sunt excluse din sfera de aplicare a art. 7 măsurile judiciare care nu pot fi considerate pedepse penale, aşa cum este cazul interdicŃiei definitive de a se afla pe teritoriul unui stat (calificată drept măsură contravenŃională) sau cel al amenzilor cu caracter disciplinar (sancŃiune administrativă). De altfel, cazuistica aprecierii judecătoreşti a pedepsei are efecte nu numai asupra dreptului la un proces echitabil ci şi în aplicarea regulii „non bis in idem” consacrată de art. 4 din Protocolul 7 la CEADOLF prin care se interzice judecarea şi sancŃionarea de două ori pentru aceeaşi faptă. Fiind un drept intangibil care beneficiază de o protecŃie absolută, la fel ca dreptul la viaŃă, interzicerea torturii şi a sclaviei, dreptul la neretroactivitatea legii pune unele probleme în cazul recidivei, fapt pentru care CEDO a estimat că „atunci când o persoană este condamnată în stare de recidivă prin aplicarea unei legi noi, principiul securităŃii juridice cere ca termenul legal de recidivă să nu se fi împlinit deja în temeiul legii anterioare”.

Elementul esenŃial al supremaŃiei legii şi securităŃii juridice, legalitatea infracŃiunilor şi a pedepselor nu poate fi afectată nici măcar în timp de război sau de alt pericol public, noŃiunea de „legalitate” fiind pentru judecătorul european sinonimă cu cea de „lege” care creează ordinea publică nu numai prin dreptul scris ci şi prin cel nescris, cu condiŃia exigenŃei de „previzibilitate” a normei juridice pentru a asigura securitatea juridică în societate; totuşi, atât CEDO cât şi CEJ au refuzat interpretarea prin analogie în dauna părŃilor a principiului legalităŃii incriminărilor şi a pedepselor, afirmând că rezultatul interpretării judecătoreşti trebuie să fie „conform cu substanŃa infracŃiunii şi previzibil în mod rezonabil” ceea ce înseamnă că se impune o interpretare strictă a legii (care prin definiŃie ar trebui să dispună de claritate pentru a elimina dubiile care obligă la interpretări).

Dreptul la un recurs efectiv şi interdicŃia abuzului de drept Dreptul fundamental la un recurs efectiv este inserat în art. 129 din ConstituŃia României, art.

13 din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului. Hotărârea statelor membre ale Consiliului Europei de a lua noi măsuri care să asigure garantarea colectivă a dreptului la un recurs efectiv s-a materializat în 1984 prin adoptarea unui nou Protocol adiŃional la ConvenŃia din 1950, art.2 al acestui Protocol nr. 7 referindu-se astfel la „dreptul la două grade de jurisdicŃie în materie penală”.

Art. 17 din CEADOLF interzice abuzul de drept, mai ales în scopul protejării ordinii publice interne împotriva pericolului totalitar, fascist sau comunist şi sancŃionarea atingerilor aduse securităŃii interne a statelor.

Dreptul la un recurs efectiv, acesta este un drept relativ şi complementar, fără existenŃă independentă şi care nu poate fi invocat decât în raport cu un alt drept recunoscut convenŃional; cu toate acestea, jurisprudenŃa CEDO a admis că se poate constata o încălcare a art. 13, indiferent dacă a survenit sau nu o încălcare a unui drept substanŃial din ConvenŃie, ceea ce înseamnă că dreptul la recurs efectiv a căpătat un conŃinut autonom când CEADOLF este încorporată în dreptul intern. Realitatea este că dreptul la un recurs efectiv intră în concurenŃă cu alte drepturi de natură echivalentă, în special cu dreptul de control al legalităŃii detenŃiei (art. 5 par. 4) şi cu dreptul la un proces echitabil, fiind, faŃă de acestea, o garanŃie cu caracter general. Pe de altă parte, dreptul la un recurs efectiv se exercită, aşa cum prevede art.13, în faŃa instanŃelor naŃionale, de unde rezultă

16

caracterul subsidiar al garanŃiei europene şi obligaŃia epuizării căilor interne de recurs. În ceea ce o priveşte, efectivitatea recursului este mai strictă în cazul în care se invocă un drept intangibil, se combină cu dreptul la executarea deciziilor judiciare, trebuie să asigure deciziile prompte ale instanŃelor sesizate şi acordarea unor reparaŃii adecvate pentru întârzierile deja invocate şi implică un recurs ce se opune executării unei măsuri de expulzare colectivă a străinilor (art. 4 din Protocolul 4) înainte ca autorităŃile naŃionale să se fi pronunŃat în privinŃa conformităŃii cu ConvenŃia. În ceea ce-l priveşte, art. 2 din Protocolul 7 constituie în materie penală o garanŃie suplimentară a dreptului la un proces echitabil prin impunerea unui drept autonom la două grade de jurisdicŃie, ca drept relativ şi complementar, a cărui încălcare este evidentă dacă procedura penală nu se conformează acestei condiŃii, recursul de „jurisdicŃie deplină” presupunând ca judecătorul să deŃină prerogativa de a refuza, în toate privinŃele, atât în fapt cât şi de drept, hotărârea pronunŃată; jurisprudenŃa de la Strasbourg a statuat, de altfel, că faptul de a pretinde un recurs în baza art. 13 nu este similar cu a pretinde „un drept de apel” care nu este garantat ca atare decât de art. 2 din Protocolul 7 în materie penală.

Dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară La fel ca şi în alte state europene, ConstituŃia României prevede în par. 3 al art. 52 că „statul

răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare”, ca un drept particular al individului, rezultat din dreptul general al persoanei vătămate într-un drept al său sau într-un interes legitim de o autoritate publică printr-un act administrativ care permite recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei; de fapt, în cazul despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare avem de a face cu o situaŃie agravată care trebuia reglementată expres, răspunderea statului fiind stabilită în condiŃiile legii şi fără a înlătura răspunderea magistraŃilor care şi-au exercitat funcŃia cu rea-credinŃă sau gravă neglijenŃă. În Carta Drepturilor Fundamentale ale UE acest drept este inclus în art. 41 referitor la „dreptul la bună administrare”, par. 3 al acestui articol stipulând că „orice persoană are dreptul la despăgubire din partea Uniunii pentru daunele cauzate de instituŃiile, organismele sau agenŃii acesteia, aflaŃi în exerciŃiul funcŃiunii, conform principiilor generale comune şi dreptului statelor membre”. Referiri la posibilitatea despăgubirii victimelor abuzurilor în CEADOLF din 1950 se regăsesc în art. 41 şi art. 5 par. 5. Art. 41 conŃine o clauză generală de „reparaŃie echitabilă” formulată în sensul că atunci când Curtea hotărăşte că a avut loc o încălcare a drepturilor fundamentale şi dacă dreptul intern statal nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinŃelor acestei încălcări, ea va acorda părŃii lezate acea reparaŃie echitabilă dacă este cazul; în schimb, art. 5 par. 5 prevede o situaŃie specială, mai strâns legată de drepturile judiciare, aceea a dreptului la reparaŃii al oricărei persoane care este victima unei arestări sau a unei deŃineri contrare dreptului la libertate şi la siguranŃă.

Legiuitorul european internaŃional a considerat util să asigure garantarea colectivă a acestor drepturi prin adoptarea în 1984 a Protocolului nr. 7 la CEADOLF, al cărui art. 3 se referă la „dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară”.

Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă „Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori” a căpătat o existenŃă expresă de sine

stătătoare în 1984, prin adoptarea Protocolului nr. 7 la ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului, în art. 4. Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de două ori pentru aceeaşi infracŃiune a fost încorporat şi în art. 50 din CDFUE (Titlul VI JustiŃia).

După consacrarea sa convenŃională, acest drept a fost mai bine precizat de către doctrina DEDO în sensul: că, deşi în determinarea noŃiunii de „sancŃiune penală” face ca aplicarea regulii non bis in idem să fie delicată, se interzice jurisdicŃiilor unui stat (nu însă şi jurisdicŃiilor naŃionale a două sau mai multe state) să urmărească sau să pedepsească penal pentru aceeaşi infracŃiune o persoană care a fost anterior achitată sau condamnată printr-o hotărâre definitivă; că principiul amintit nu interzice totuşi ca jurisdicŃii distincte să judece infracŃiuni diferite rezultate din aceeaşi faptă penală, interzicându-se totuşi cumulul unor acŃiuni administrative (în sensul dreptului naŃional) cu acŃiuni penale privind aceleaşi fapte după ce infracŃiunea administrativă în cauză a fost reîncadrată ca infracŃiune penală; că art. 4 din Protocolul 7 nu se opune cumulului unei sancŃiuni penale cu o sancŃiune fiscală sau disciplinară şi nu interzice exercitarea acŃiunilor în faŃa judecătorului din secŃia penală în paralel cu o procedură în faŃa unei jurisdicŃii administrative în vederea aplicării unei sancŃiuni administrative pecuniare; că interzicând acŃiunile de urmărire cumulative, se vizează doar acŃiunile subsecvente angajate intenŃionat iar nu pe cele declanşate din eroare; că regula se aplică şi în caz de concurenŃă între CEDO şi alte jurisdicŃii internaŃionale, spre exemplu cele din sistemul ONU, instanŃa europeană neputând fi sesizată dacă mai întâi a fost sesizat Comitetul ONU al Drepturilor Omului, acesta din urmă putându-se pronunŃa într-o cauză deja examinată de CEDO a cărei procedură s-a încheiat.

17

DREPTURILE CIVILE ŞI POLITICE

Dreptul la viaŃă. Este un drept consacrat de art. 2 din CEADOLF. Acest drept aproape discreŃionar al autorităŃilor publice de a lua viaŃa unei persoane în interes

public în timp de conflicte armate interne şi internaŃionale, dar şi în situaŃia când legea permitea, pentru a feri societatea de consecinŃele mortale ale „păcatului originar”, când anumiŃi indivizi violau legea, era temperat în filozofia CEADOLF, prin obligaŃia de a respecta dreptul internaŃional umanitar şi prin interzicerea în art. 15 a derogărilor în caz de stare de urgenŃă la drepturile constituind „nucleul dur” al drepturilor omului, constând în dreptul la interzicerea torturii (art. 3), dreptul la interzicerea sclaviei (art. 3) şi dreptul la legalitatea pedepselor şi a infracŃiunilor (art. 7); în ceea ce priveşte dreptul la viaŃă, care completa lista drepturilor incluse în „nucleul” dur al drepturilor nederogabile, art. 15 preciza măsurile derogatorii ale statelor în stare de urgenŃă, nu îngăduiau „nici o derogare de la art. 2, cu excepŃia cazului de deces rezultând din acte licite de război”. Protocolul nr. 6 la CEADOLF din 1983 a introdus două reguli noi, de la care erau interzise atât derogările (art. 3), cât şi rezervele (art.4), ceea ce dădea o forŃă juridică considerabilă respectivelor dispoziŃiilor privind abolirea pedepsei cu moartea şi pedeapsa cu moartea în timp de război. Ulterior, în 2002, prin art. 1 al Protocolului nr. 13 adoptat la Vilnius, pedeapsa cu moartea a fost total abolită, inclusiv în timp de război, de la această dispoziŃie statele neputând face nici derogări şi nici rezerve.

SocietăŃile organizate şi civilizate nu exclud însă posibilitatea unor atingeri aduse dreptului la viaŃă în interes general, tocmai pentru a proteja viaŃa colectivităŃilor umane, art. 2 din CEADOLF conŃinând o clauză de excepŃie conform căreia recurgerea la forŃă devenită absolut necesară pentru apărarea ordinii publice şi care a provocat moartea, nu constituie în anumite cazuri o violare a legii internaŃionale, cu o condiŃie substanŃială şi una procedurală; condiŃia substanŃială se referă la interzicerea excesului în folosirea forŃei legale, în sensul că forŃa folosită trebuie să fie strict proporŃională cu realizarea scopului autorizat, proporŃionalitatea apreciindu-se tocmai în funcŃie de pericolul public pentru vieŃile umane şi integritatea corporală, iar cea procedurală implică o astfel de angajare a forŃei încât dreptul la viaŃă să fie protejat, ca şi obligaŃia autorităŃilor de a controla în mod eficace orice recurgere la forŃă de către agenŃii statului pentru ca responsabilii eventualelor excese să fie identificaŃi şi pedepsiŃi, mai ales dacă e vorba de motive rasiste în folosirea violenŃei armate (art. 14), când trebuie să se dea dovadă de o vigilenŃă deosebită.

Interzicerea torturii. Este consacrată în art. 3 al CEADOLF, cât şi în art. 4 al CDFUE, ceea ce demonstrează că alături de alte valori, interdicŃia torturii se include în dreptul la demnitate, care Ńine de identitatea persoanei umane, ca fiinŃă înzestrată cu raŃiune şi conştiinŃă, componentă a dimensiunii umane, a civilizaŃiei şi a progresului. Avem de-a face cu o obligaŃie statală negativă de a nu aplica rele tratamente persoanelor care Ńin de jurisdicŃia lor şi cu alta pozitivă (prin combinarea art. 3 cu art. 1) de a proteja integritatea fizică a persoanelor lipsite de libertate, reŃinute sau deŃinute, dar şi în cadrul relaŃiilor interpersonale, prin protecŃia specială a copiilor împotriva relelor tratamente ale rudelor, ori atunci când există suspiciuni că un stat terŃ a comis astfel de practici pe teritoriul statelor europene.

În concepŃia CEDO, definirea torturii se bazează pe criteriul intensităŃii suferinŃelor (tratamente inumane deosebit de grave ce provoacă suferinŃe extrem de grave şi crude care devin astfel o deosebită infamie), pentru a o diferenŃia de tratamentele inumane (acelea care provoacă în mod voit suferinŃe mentale sau fizice de o intensitate deosebită) şi de tratamentele degradante (cele care umilesc individul în mod grosolan în faŃa semenilor, îl determină să acŃioneze împotriva voinŃei şi conştiinŃei sale sau îl înjosesc în proprii ochi); alt criteriu utilizat de instanŃa de la Strasbourg în definirea torturii este cel al aprecierii relative a gravităŃii răului tratament, care permite calificarea concretă a practicii abuzive incriminate şi depinde de ansamblul datelor cauzei, în special de durata lor, de efectele psihice sau mentale, uneori de sexul, vârsta şi starea de sănătate a victimei.

Interzicerea sclaviei şi a muncii forŃate. În cadrul ConvenŃiei din 1950 a fost introdus şi art. 4 referitor la interzicerea sclaviei şi a muncii forŃate, preluat şi completat şi în art. 5 al CEDFUE, care a adăugat şi interzicerea traficului de fiinŃe umane din ConvenŃia Europol, decurgând direct din dreptul la demnitate umană şi având în vedere recentele evoluŃii ale criminalităŃii organizate transnaŃionale, imigrarea ilegală sau reŃelele constituite în scopul exploatării sexuale, ca formă modernă de sclavie; anexa ConvenŃiei Europol defineşte traficul de persoane în scopul exploatării sexuale ca fiind „supunerea unei persoane sub controlul real şi ilegal al altor persoane prin folosirea violenŃelor sau ameninŃărilor sau prin folosirea abuzivă a autorităŃii, cu scopul exploatării prin prostituŃie sau alte forme de exploatare sexuală”. În acelaşi sens, Capitolul VI al ConvenŃiei privind implementarea Acordului Schengen, care a fost integrat acquis-ului comunitar şi reprezintă o formă de protecŃie a drepturilor fundamentale în UE, conŃine în art. 27 dispoziŃii referitoare la reŃelele constituite în vederea migraŃiei ilegale.

18

La Strasbourg s-a format în timp şi o jurisprudenŃă referitoare la munca forŃată sau

obligatorieprin care s-a stabilit că aceasta presupune o constrângere fizică sau morală (ceea ce nu este cazul unui avocat obligat să asiste gratuit o persoană arestată preventiv, Van der Mussele c. Belgia, 1983), în timp ce excepŃiile de la această interdicŃie se bazează pe „ideile dominante de interes general, de solidaritate socială şi de normalitate” (cum ar fi obligaŃia de a îndeplini un serviciu de pompier, Karlheinz Schmidt c. Germania, 1994) care nu trebuie să fie discriminatorii, nici prin natura şi nici prin aplicarea lor (Spotl c. Austria, în legătură cu serviciul civil ca alternativă la cel militar pentru persoanele care au formulat obiecŃii de conştiinŃă).

Dreptul la libertate şi siguranŃă. Cea mai elaborată formă a dreptului la libertate şi siguranŃă se regăseşte în art. 5 din CEADOLF. Făcând parte din categoria drepturilor civile derogabile condiŃionale judiciare, dreptul la libertate şi siguranŃă vizează protejarea libertăŃii fizice a persoanei împotriva oricărei arestări sau detenŃii abuzive ori arbitrare şi, în ciuda vechimii sale, mai este adesea încălcat datorită relativităŃii sale şi interpretărilor ce i se dau, astfel încât jurisprudenŃa supranaŃională a avut nenumărate ocazii de a-l preciza. De altfel, multe state au făcut rezerve la acest drept cu ocazia ratificării ConvenŃiei, cum a fost şi cazul României, care şi-a retras rezerva în 2004.

JurisprudenŃa CEDO a extins aplicarea art. 5 şi în cazul „dispariŃiilor involuntare” de persoane (Kurt c. Turcia, 1998) şi a precizat garanŃiile acordate persoanelor private de libertate, ca o protecŃie jurisdicŃională despre care însăşi instanŃa europeană afirmă că este esenŃială pentru a reduce riscul de arbitrar şi a asigura preeminenŃa dreptului, garanŃii constând în dreptul de a fi prezentat fără întârziere în faŃa unui judecător şi cel de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat. În sfârşit, art. 5, par. 4 garantează dreptul de a intenta o acŃiune în justiŃie în scopul de a obŃine „în termen scurt” o decizie cu privire la legalitatea detenŃiei, iar art. 5, par. 5 prevede, în plus, dreptul la reparaŃie.

Dreptul la respectarea vieŃii private şi de familie Este protejat de art. 26, 27, 28 şi 48 din ConstituŃia României referitoare la viaŃa intimă, familială şi privată; art. 27-inviolabilitatea domiciliului; art. 28 – secretul corespondenŃei; art. 48-întemeierea familiei pe căsătoria liber consimŃită între soŃi şi pe egalitatea acestora, în art. 7, 8 şi 9 din CDFUE, precum şi prin art. 8 (dreptul la viaŃă privată şi familială) şi 12 (dreptul la căsătorie) din CEADOLF.Legiuitorului european internaŃional i s-a părut necesar în 1984 să ia măsuri de garantare colectivă a acestor drepturi, introducând în Protocolul nr. 7, art. 5 referitor la egalitatea între soŃi.

Lucrările doctrinare consacrate acestui drept fundamental analizează separat protejarea vieŃii private, în care se includ, dreptul la viaŃă privată personală, la viaŃă privată socială şi la un mediu sănătos, de protejarea vieŃii de familie, care conŃine la rândul său, dreptul la căsătorie şi pe cel la respectarea vieŃii familiale. Complexitatea dreptului respectiv rezultă şi din completarea jurisprudenŃială a normelor strict convenŃionale cu libertăŃi mai nuanŃate ale vieŃii private şi familiale, precum: dreptul la nume, ca mijloc de identificare personală şi de relaŃie cu alŃii; dreptul la „domiciliu” şi „corespondenŃă” în activităŃile şi localurile profesionale şi comerciale; integritatea fizică şi morală a persoanei, cuprinzând şi viaŃa sexuală a acesteia; dreptul la secretul vieŃii private, adică de a trăi la adăpost de privirile străine şi de a fi lăsat în pace, inclusiv secretul opiniilor şi datelor cu caracter privat şi confidenŃialitatea datelor medicale; libertatea relaŃiilor sexuale între persoane de acelaşi sex şi dreptul persoanei de a-şi schimba identitatea sexuală, etc.

Libertatea de gândire, de conştiinŃă şi de religie Art. 9 din CEADOLF consacră libertatea de gândire, de conştiinŃă şi de religie, ocrotită într-o manieră similară şi prin art. 10 din CDFUE. LibertăŃile gândirii sunt considerate în instrumentele juridice europene, ca având atât o latură strict individuală, şi anume aceea ca persoană să-şi aleagă propriile opinii şi convingeri, cât şi una social-politică, de a-şi manifesta în comun cu alŃii opŃiunile raŃionale şi religioase.

Dreptul de a avea o convingere proprie, ca parte a libertăŃii consacrate de art. 9 din CEADOLF, protejează spiritualitatea individului fără ca statul să poată interveni în conştiinŃa şi credinŃele religioase ale acestuia, deoarece este un element vital al identităŃii şi concepŃiei de viaŃă personale, atât pentru cei religioşi, cât şi pentru atei, agnostici, sceptici sau neutri, fără a distinge între religiile consacrate tradiŃional şi cele mai noi, „convingerea” fiind opinia cu un anumit grad de intensitate, seriozitate, coerenŃă şi importanŃă, superioară simplelor „păreri” sau „idei”.

La rândul său, dreptul de a-şi manifesta convingerile poate fi exercitat individual sau colectiv, în public sau în cadru privat, oricare din manifestări beneficiind de avantajele oferite de principiul neutralităŃii statului faŃă de convingerile morale, politice şi religioase; „manifestarea” se referă atât la îndeplinirea riturilor religioase, inclusiv în închisoare sau în armată ori în cadrul muncii, cât şi la practicarea convingerii în lăcaşurile de cult sau în ceremoniile religioase ori prin intermediul învăŃăturii ori prozelitismului, ca încercare de a-i convinge şi pe alŃii de valoarea propriilor convingeri şi de a-i atrage către acestea.

19

Libertatea de exprimare Dreptul la exprimare este strâns împletit cu libertatea presei şi a

tipăriturilor şi este pe deplin ocrotit prin art. 10 din CEADOLF, dar şi prin art. 11 din CDFUE din 2000, sub titlul „libertatea de exprimare şi de informare”.

De altfel, în cadrul UE, această obligaŃie a respectării libertăŃii şi pluralismului mijloacelor de informare în masă a fost concretizată în dreptul comunitar în Protocolul privind sistemul de transmitere publică radio şi TV în statele membre, anexat la TCE, ca şi în legislaŃia derivată, reprezentată în acest caz de Directiva Consiliului 89/552/CE, iar Curtea de JustiŃie a UE s-a pronunŃat şi ea în acest domeniu în Decizia C-288/89, considerând că menŃinerea pluralismului presei ar putea constitui „o exigenŃă imperativă”, justificând o restricŃionare a liberei circulaŃii a mărfurilor.

NoŃiunea de „informaŃie” vizează nu numai faptele şi ştirile brute sau chestiunile de interes general, care generează o dezbatere publică prin intermediul presei, ci şi informaŃiile „produse” în mod deliberat (programe radio – TV, muzică uşoară, mesajele publicitare), precum şi „discursul comercial” destinat promovării unui serviciu sau produs ori operele de artă, ca şi exercitarea dreptului la opinie de către avocat (Nikula c. Finlanda, 2002); ceea ce înseamnă că libertatea de informare depăşeşte pe plan european limitele domeniului obişnuit al libertăŃii de expresie (discurs politic, filozofic sau religios), nefiind definită prin conŃinutul, calitatea sau importanŃa în sine a informaŃiei, ci prin modalitatea ei de formulare publică, care este protejată, la rândul ei.

Referitor la restricŃiile aduse libertăŃii de expresie, par. 2 al art. 10 cuprinde trei tipuri de limitare a exercitării acesteia şi anume pentru a proteja interesul general, pentru a proteja alte drepturi individuale, şi pentru a garanta autoritatea şi imparŃialitatea puterii judecătoreşti. În afara acestora, dreptul de expresie este limitat şi în caz de stare de urgenŃă, când, în timp de război mai ales, poate fi cenzurată şi presa, fără a fi eliminate informaŃiile necesare protecŃiei victimelor conflictelor armate în conformitate cu prevederile DIU (art. 15), pentru străini (art. 16) sau în cazul în care discursul litigios urmăreşte distrugerea libertăŃilor recunoscute.

Libertatea de întrunire şi de asociere Pe baza tradiŃiilor constituŃionale comune ale statelor europene s-a inclus în ConvenŃia de la Roma din 1950, art. 11 referitor la libertatea de întrunire şi de asociere, reglementată deopotrivă şi prin art. 12 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE.

Continuare naturală a libertăŃilor gândirii şi rezultantă a naturii sociale a fiinŃei umane, dreptul la libertatea de întrunire paşnică se manifestă prin formarea de grupuri temporare (reuniune, manifestaŃie) în care se face schimb de idei şi informaŃii şi se manifestă în mod colectiv atitudinea politică şi socială, caracteristici care o deosebesc de libertatea de asociere, care presupune constituirea de grupuri permanente care include şi un drept negativ de asociere, de a nu adera la gruparea existentă. În ceea ce priveşte libertatea de întrunire, jurisprudenŃa CEDO a exclus din această noŃiune, manifestările ai căror organizatori şi participanŃi sunt animaŃi de intenŃii violente (Stankov c. Bulgaria, 2001), dar a interpretat extrem de riguros „necesitatea” restricŃionării ei, deoarece o libertate reală şi efectivă de întrunire paşnică nu este compatibilă cu o simplă obligaŃie de neingerinŃă din partea statului, căruia îi revine obligaŃia pozitivă de a asigura desfăşurarea paşnică a unei demonstraŃii licite, deoarece într-o democraŃie, dreptul de a contramanifesta nu poate merge până la a paraliza exercitarea efectivă a dreptului de a manifesta (Plattform c. Austria, 1988), libertatea de întrunire fiind de asemenea, în conexiune cu libertatea de circulaŃie, obstacolele în calea acesteia din urmă impietând şi asupra dreptului de a manifesta (Djavit c. Turcia, 2003).

S-a apreciat că art. 11 din CEADOLF garantează atât dreptul de a fonda un sindicat, care cuprinde „dreptul sindicatelor de a-şi stabili propriile regulamente şi de a-şi administra propriile afaceri”, precum şi dreptul de a adera la un sindicat, care, la rândul său, conŃine libertatea „negativă” de a nu adera la un sindicat.

Dreptul la alegeri libere Ca şi unele drepturi economice şi culturale (protecŃia proprietăŃii şi dreptul la instruire), dreptul la alegeri libere n-a făcut obiectul ConvenŃiei europene din 1950, ci al Protocolului său adiŃional din 1952, în care s-au preluat şi experienŃele constituŃionale ale statelor membre ale Consiliului Europei, în art. 3; CDFUE reglementează acest drept într-o concepŃie supranaŃională, în titlul V referitor la drepturile cetăŃenilor europeni, art. 39 şi 40.

Sursa principală a art. 39 şi 40 din CDFUE este reprezentată de art. 19 al TCE, dispoziŃiile supranaŃionale fiind în concordanŃă cu principiile fundamentale ale oricărui sistem electoral democratic, modalităŃile de exercitare a dreptului la alegeri libere europene fiind Directiva 93/109 din 1993 care instituie principiul nediscriminării între cetăŃenii europeni.

În constituŃiile statelor europene regăsim acest drept politic esenŃial pentru formarea deplină a personalităŃii umane la nivel social, prin posibilitatea acordată de a participa la conducerea treburilor cetăŃii la toate nivelurile de guvernare, de la cea comunală şi locală, până la cea naŃională şi europeană, participarea la alegerile supranaŃionale fiind un drept al cetăŃenilor europeni, alături de dreptul europenilor rezidenŃi într-un alt stat de a participa la alegerile locale în zona de reşedinŃă, deşi

20

nu sunt cetăŃeni ai acelui stat; de altfel, prin dispoziŃiile art. 16 al CEADOLF, străinilor li se poate restrânge activitatea politică, pe motivul limitărilor prevăzute de art. 10 (libertatea de exprimare), art. 11 (libertatea de întrunire şi de asociere) şi art. 14 (interzicerea discriminării), ceea ce explică de ce, de obicei, numai cetăŃenilor proprii le este recunoscut dreptul la alegeri libere.

Libertatea de circulaŃie Libertatea de circulaŃie este proteguită prin art. 25 al ConstituŃiei României, de asemenea, la nivelul guvernării europene supranaŃionale, este reglementată ca drept al cetăŃenilor europeni, strâns legat de cele pentru libertăŃile esenŃiale de circulaŃie a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalurilor în art. 45 din CDFUE; sursa principală a acestei dispoziŃii o constituie art. 18, 62 şi 63 din TCE care asigură un regim discriminatoriu a liberei circulaŃii a persoanelor în spaŃiul comunitar. Dar Carta Drepturilor Fundamentale ale UE conŃine şi alte prevederi cu incidenŃă asupra liberei circulaŃii, cum ar fi cele din art. 18 (dreptul la azil), art. 19 (protecŃia în caz de evacuare, expulzare sau extrădare) şi art. 46 (protecŃia diplomatică şi consulară a europenilor în străinătate). La elaborarea acestui sistem sofisticat, judicios şi modern de protecŃie a drepturilor europenilor la libera circulaŃie, a contribuit şi Consiliul Europei, care, plecând de la absenŃa acestui drept în ConvenŃia din 1950 a luat ulterior măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a libertăŃii fundamentale de a circula, prin introducerea în Protocolul nr. 4 din 1963, a articolelor 2, 3 şi 4. Ulterior, prin art. 1 din Protocolul nr. 7 din 1984 s-au acordat garanŃii procedurale în cazul expulzărilor colective de străini.

DREPTURILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE

Astfel, în ConstituŃia Republicii Franceze din 1958 se prevedea încă din preambul că ataşamentul poporului francez faŃă de drepturile omului este definit în declaraŃia din 1789 confirmată şi completată de ConstituŃia din 1946; doar aceasta din urmă conŃine referiri exprese la anumite drepturi economice, sociale şi culturale, fără a fi detaliate, cum ar fi: necesitatea proclamării „în vremurile noastre” a unor principii politice, economice şi sociale; datoria de a munci a fiecăruia şi dreptul de a obŃine un loc de muncă, nimeni neputând fi persecutat în munca sa pentru originile sau opiniile sale; posibilitatea apărării drepturilor şi intereselor prin acŃiunea sindicală şi dreptul la grevă; participarea oamenilor, numai prin delegaŃii lor, la stabilirea colectivă a condiŃiilor de muncă şi gestionarea întreprinderilor, etc;

Aceleaşi condiŃii politice, sociale şi economice sunt prezente în perioada respectivă şi în procesul de elaborare a ConstituŃiei Republicii Italiene din 1947, a cărei parte întâi referitoare la drepturile şi îndatoririle cetăŃenilor este divizată în 4 titluri care reglementează distinct raporturile civile (libertăŃile), de cele etico-sociale, cele economice şi cele politice (dreptul de asociere în partide, dreptul de a alege şi de a fi ales şi de a ocupa funcŃii publice, alături de îndatorirea de apărare a patriei, de fidelitate faŃă de Ńară, de a respecta ConstituŃia şi legile şi de a participa la cheltuielile publice);

În Legea fundamentală a R.F. a Germaniei din 1949, ca şi în alte constituŃii europene există referiri la drepturile economice, sociale şi culturale în dispoziŃiile generale referitoare la drepturile fundamentale: apărarea demnităŃii umane (art.1); dreptul la libera dezvoltare a personalităŃii (art.2); egalitatea şi nediscriminarea în faŃa legii (art.3); dreptul de a întemeia asociaŃii pentru protecŃia şi ameliorarea condiŃiilor de muncă şi a condiŃiilor economice (art.9); libertatea alegerii profesiunii, locului de muncă şi de educaŃie (art.12); garantarea proprietăŃii şi a dreptului de moştenire (art.14) posibilitatea transformării unor bunuri, în scopul socializării, în proprietate publică sau în alte forme de economie colectivă, cu despăgubire (art.15).

ParticularităŃile drepturilor economice, sociale şi culturale sunt evidente şi în ConstituŃia Spaniei din 1978 al cărei capitol al doilea referitor la drepturi şi libertăŃi include dreptul de educaŃie şi pe cel de asociere în sindicate (inclusiv dreptul la grevă) în secŃiunea dedicată „drepturilor fundamentale şi libertăŃilor publice” iar dreptul de proprietate, la muncă şi remuneraŃie suficientă, la negocierea contractului colectiv de muncă şi de a rezolva împreună cu patronii conflictele de muncă, precum şi libertatea de acŃiune a întreprinderilor în economia de piaŃă, în secŃiunea a doua ce reglementează „drepturile şi îndatoririle cetăŃenilor”;

În ConstituŃia României din 1991 (modificată în 2003) s-au inclus următoarele drepturi economice, sociale şi culturale: dreptul la învăŃătură (art.32); accesul la cultură (art.33); dreptul la ocrotirea sănătăŃii (art.34); dreptul la un mediu sănătos (art.35); libertatea de asociere în sindicate şi patronate (art.40); dreptul la muncă şi la protecŃia socială a muncii (art.41); dreptul la grevă (art.43); dreptul de proprietate privată (art.44); libertatea economică (art.45); dreptul cetăŃenilor la un nivel de trai decent, rezultat din obligaŃia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecŃie socială şi concretizat în dreptul la pensie, la concediu plătit, asistenŃă medicală, ajutor de şomaj şi alte forme de asigurări sociale publice sau private ori de asistenŃă socială (art.47); protecŃia familiei şi educaŃia copiilor (art.48); protecŃia copiilor şi a tinerilor (art.49); protecŃia persoanelor cu handicap (art.50).

21

În CEADOLF s-au inclus doar referiri indirecte la drepturile economice, sociale şi culturale, cum

ar fi: dreptul la muncă, în contextul interzicerii muncii forŃate (art.4); dreptul la educaŃie, în contextul libertăŃii de gândire, de conştiinŃă şi de religie (art.9); dreptul de a constitui sindicate şi de a se afilia în sindicate pentru apărarea intereselor, în contextul libertăŃii de întrunire şi de asociere. Fondatorii Consiliului Europei şi-au dat seama destul de repede că CEADOLF nu putea însă rămâne o cartă rezervată numai drepturilor civile şi politice, astfel încât au adoptat în 1952 la Paris, sub influenŃa tradiŃiilor constituŃionale comune ale statelor europene, un Protocol adiŃional la CEADOLF prin care s-au introdus în protecŃia internaŃională proprietatea privată şi dreptul la instruire, drepturi pe care doctrina le include în categoria celor economice, sociale şi culturale.

Adoptată în 1961 la Torino, CES, aşa cum a fost modificată prin Protocolul său adiŃional din 1988, garantează drepturi fundamentale ce pot fi clasificate în două categorii, una referitoare la condiŃiile de muncă şi cealaltă la aspectele legate de coeziunea socială. Carta Socială revizuită în 1996 s-a substituit treptat celei din 1961 astfel încât cele ce urmează se referă la prevederile actualizate. Partea întâia a CES conŃine recunoaşterea de către state ca obiectiv al politicii lor „atingerea condiŃiilor specifice asigurării exercitării efective a 31 de principii şi drepturi economice şi sociale, a căror realizare o vor urmării prin toate mijloacele utile, pe plan naŃional şi internaŃional”.

Această filozofie specifică a drepturilor economice şi sociale este continuată şi în Partea a doua a CES prin care statele se angajează să se considere legate prin obligaŃiile ce rezultă din existenŃa celor 31 de drepturi şi anume: 1. dreptul la muncă; 2. dreptul la condiŃii de muncă echitabile; 3. dreptul la securitate şi la igiena muncii; 4. dreptul la salarizare echitabilă; 5. dreptul sindical; 6. dreptul de negociere colectivă; 7. dreptul copiilor şi tinerilor la protecŃie; 8. dreptul lucrătoarelor la protecŃia maternităŃii; 9. dreptul la orientare profesională; 10. dreptul la formare profesională; 11. dreptul la protecŃia sănătăŃii; 12. dreptul la securitate socială; 13. dreptul la asistenŃă socială şi medicală; 14. dreptul de a beneficia de servicii sociale; 15. dreptul persoanelor cu handicap la autonomie, integrare socială şi participare la viaŃa comunităŃii; 16. dreptul familiei la protecŃia socială, juridică şi economică; 17. dreptul copiilor şi adolescenŃilor la protecŃie socială, juridică şi economică; etc.

Sub influenŃa tradiŃiilor constituŃionale comune şi a dreptului internaŃional european al drepturilor omului, UE şi-a creat propria filosofie a drepturilor economice, sociale şi culturale; prin contribuŃia covârşitoare a jurisprudenŃei CEJ şi a doctrinei drepturilor fundamentale elaborată de specialiştii în drept comunitar s-a instituit ca principiu general de drept unional că respectarea libertăŃilor individuale reprezintă unul din fundamentele construcŃiei europene.

Astfel, în Titlul I – Demnitatea, în art. 3 referitor la dreptul la integritatea persoanei există şi un paragraf aflat în relaŃie directă cu dreptul la sănătate ca drept social al individului, de maximă importanŃă în actualitate şi mai ales în viitor, prin care se dispune ca „în cadrul medicinii şi biologiei să se respecte în special: a)consimŃământul liber şi în cunoştinŃă de cauză al persoanei implicate, conform prevederilor legii; b)interzicerea practicilor de eugenie, în special a acelora care au drept scop selecŃia persoanelor; c)interzicerea utilizării corpului uman şi a părŃilor sale, ca atare, ca sursă de profit; d)interzicerea clonării umane în scopul reproducerii”. În Titlul al doilea – libertăŃile, există referiri la drepturile economice, sociale şi culturale în următoarele dispoziŃii: art. 12 referitor la libertatea de întrunire şi de asociere, în care se indică expres şi „dreptul oricărei persoane de a înfiinŃa sindicate împreună cu alte persoane şi de a se afilia la acestea pentru apărarea intereselor sale”; art.13, în conformitate cu care artele şi cercetarea ştiinŃifică sunt libere iar libertatea academică este respectată; art.14 dreptul la educaŃie; etc. Şi în Titlul al treilea al CDFUE care sistematizează dispoziŃii referitoare la „egalitatea” şi „nediscriminarea” în politicile comunitare găsim dispoziŃii exprese referitoare la drepturile economice, sociale şi culturale, generate atât de instrumentele universale de protecŃie a drepturilor omului cât şi de practicile europene statale şi supranaŃionale.

Titlul al patrulea al CDFUE reglementează următoarele drepturi: art. 27 referitor la dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderilor, în cazurile şi în condiŃiile prevăzute de dreptul comunitar şi de legislaŃiile şi practicile naŃionale; art. 28 cu privire la dreptul de negociere şi la acŃiuni colective, inclusiv la convenŃii colective de muncă la nivelele corespunzătoare şi la grevă în caz de conflict de interese în scopul apărării intereselor lucrătorilor şi angajatorilor; etc.

Dreptul la protecŃia proprietăŃii. A fost unul din primele consacrate în declaraŃiile de drepturi şi în ConstituŃiile europene: art. 2 şi 17 din DeclaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanului din 1789 art. 17 din CDFUE, art. 1 din Protocolul 1 la CEADOLF.

CEADOLF garantează dreptul de proprietate pe baza dreptului individului de a dispune de bunurile sale, ca „un element tradiŃional fundamental” al dreptului de proprietate (Marckx, 1979) şi conferind noŃiunii de bunuri o sferă de cuprindere autonomă, care a lărgit considerabil domeniul de aplicare al dreptului de proprietate (Oneryldiz, 2002). ProtecŃia conferită de CEDO desemnează „anumite drepturi şi interese constituind active” şi nu se limitează la bunuri corporale ci acoperă toate bunurile cu valoare patrimonială, inclusiv bunurile incorporale cum sunt clientela, interesele

22

economice legate de comerŃ, producŃie, proiectare şi construcŃii, succesiuni şi garanŃii ori creanŃe, acestea din urmă putând fi doar virtuale dacă reclamantul are o „speranŃă legitimă” de a-şi vedea creanŃa realizată; această „speranŃă legitimă” este totuşi limitată doar de bunurile actuale astfel încât nici „speranŃa de a i se recunoaşte subzistenŃa unui drept vechi de proprietate pe care titularul fusese multă vreme în imposibilitatea de a-l exercita efectiv” şi nici „o creanŃă sub condiŃie stinsă dată fiind realizarea condiŃiei” nu pot să fie considerate „bunuri” în sensul art.1 din Protocolul 1 (Moşneanu ş.a. 2002).

Preluând tradiŃiile legale europene din dreptul intern, art.1 din Protocolul 1 admite că dreptul de proprietate nu este absolut, el putând fi supus limitărilor fie prin reglementarea exercitării sale fie prin privarea de proprietate, ambele fiind determinate concret prin marja de apreciere acordată statelor care stabilesc condiŃiile în care se exercită, la care s-ar putea adăuga şi o limită „descoperită” jurisprudenŃial şi anume „atingerea dreptului de proprietate în substanŃa lui” (Sporrong şi Lönnroth c. Suedia, 1982). În ceea ce priveşte privarea de proprietate, pentru a fi conformă cu CEADOLF, aceasta trebuie să urmărească un scop de utilitate publică (orice politică legitimă şi rezonabilă de ordin economic, de justiŃie socială sau de altă natură urmărită de legiuitorul naŃional, cum ar fi legile de restituire din fostele state comuniste care n-ar trebui totuşi să creeze „noi prejudicii disproporŃionate”) şi să respecte condiŃiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaŃional (precizia, accesibilitatea şi previzibilitatea dreptului intern pentru cetăŃeni şi principiile generale de drept internaŃional pentru străini). Referitor la reglementarea folosinŃei bunurilor, limitarea prevăzută de art.1 din Protocolul 1 impune ca ea să corespundă unui scop de interes general „sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuŃii sau a amenzilor”, lăsând la latitudinea statelor să definească „ceea ce este necesar” pentru această reglementare.

În limitările dreptului de proprietate, CEDO a stabilit că se impune să controleze şi o condiŃie de proporŃionalitate între exigenŃele interesului general al societăŃii şi imperativele protecŃiei proprietăŃii individuale, deoarece dreptul la despăgubiri în cazul afectării bunului face parte din dreptul de proprietate, controlul CurŃii exercitându-se în funcŃie de natura atingerii aduse dreptului de proprietate. Dacă este vorba de o expropriere sau chiar de naŃionalizare, raportul de proporŃionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat trebuie să fie „rezonabil” .

Dreptul la instruire. Fiind un drept al omului important, necesar şi util pentru înŃelegerea tuturor celorlalte drepturi şi libertăŃi ca şi pentru asumarea responsabilităŃilor în societate, dreptul la educaŃie a fost înserat şi în art. 14 din Titlul al doilea (libertăŃile) al CDFUE. Art. 2 din Protocolul nr. 1 la CEADOLF a făcut obiectul a numeroase rezerve şi declaraŃii interpretative prin care majoritatea statelor europene tind să elimine orice obligaŃie de asistenŃă financiară a instituŃiilor private de învăŃământ, dreptul la instruire al persoanei fiind combinat cu cel al părinŃilor de a decide asupra educaŃiei religioase şi filozofice, întemeindu-se pe principiul pluralismului educativ, enunŃat pe cale jurisprudenŃială. În această concepŃie, statului îi revine dubla obligaŃie de a garanta tuturor şi fără discriminare un drept de acces la instituŃiile de învăŃământ existente şi de a asigura recunoaşterea oficială a studiilor pentru a permite folosirea diplomelor pe plan profesional în întreaga Europă, după cum prevăd mai multe convenŃii şi politici ale Consiliului Europei şi ale UE; răspunderea statului poate i antrenată dacă nu-şi îndeplineşte obligaŃia generală de a veghea ca toŃi copiii să-şi poată exercita dreptul la instruire cu respectarea convingerilor religioase şi filozofice ale părinŃilor (Costello-Roberts c. Marea Britanie, 1993). Tot pe cale jurisprudenŃială s-a statuat că art.2 din Protocolul 1 vizează să „ocrotească posibilitatea unui pluralism educativ pentru protejarea societăŃii democratice, aşa cum e aceasta concepută de către ConvenŃie” (Kieldsen c. Danemarcei, 1976); acest principiu al pluralismului educativ se impune atât învăŃământului de stat cât şi privat, statul având obligaŃia de a-l implementa în întregul învăŃământ public prin ansamblul funcŃiilor educative (programe de învăŃământ, gestionarea sistemului şcolar, disciplina).

Dreptul la nediscriminare Principiul egalităŃii descoperit încă din timpul primei revoluŃii a drepturilor omului a fost întărit ulterior prin consacrarea dreptului la nediscriminare astfel încât în tradiŃiile constituŃionale comune ale statelor europene ele sunt astăzi îngemănate în cadrul principiilor fundamentale de organizare socială în texte care statuează că toŃi cetăŃenii sunt egali ca demnitate socială şi în faŃa legii, fără deosebire de sex, rasă, limbă, religie, opinii politice, condiŃii personale şi sociale. Această valoare principială a egalităŃii fără nici un fel de deosebire face ca dreptul la nediscriminare să fie aplicabil tuturor drepturilor şi libertăŃilor, atât celor civile şi politice cât şi celor economice, culturale şi sociale, atât drepturilor absolute cât şi celor relative, atât libertăŃilor garantate cât şi celor programatice, atât celor directe cât şi celor complementare. De această poziŃie specială a dreptului la nediscriminare şi-au dat seama şi fondatorii Consiliului Europei când l-au inclus în texul CEADOLF într-o formă generalizat prohibitivă sub titlul „interzicerea discriminării” din art.14.

Prin art.1 din Protocolul nr.12 adoptat în anul 2000 se prevede „interzicerea generală a discriminării”. Aceeaşi filozofie a condus şi Uniunea Europeană care, inspirată nu numai din CEADOLF şi de tratatele constituŃionale comune dar şi de propriul drept comunitar şi de jurisprudenŃa CEJ a inclus în CDFUE două texte referitoare la egalitate şi nediscriminare în cadrul Titlului al treilea „Egalitatea”, art. 20-21.

23

ImportanŃa dreptului la nediscriminare rezultă şi din faptul că multe din reclamaŃiile înaintate la Strasbourg se referă nu numai la drepturile „independente” ci invocă şi art.14 referitor la existenŃa unei discriminări, pentru România dându-se atât soluŃii de încălcare a interdicŃiei discriminării combinată cu încălcarea dreptului la o instanŃă echitabilă (Moldovan s.a.) ori protecŃia proprietăŃii (Beian, 2007) cât şi soluŃii în care nu s-a constatat încălcarea dreptului la nediscriminare (Monory, Reiner, Ştefănescu). Cu toate acestea, potrivit jurisprudenŃei CEDO, clauza de nediscriminare este autonomă în economia CEADOLF, putând fi invocată şi în absenŃa încălcării altui drept garantat sau asupra unor drepturi ce nu sunt explicit garantate, cum ar fi modalităŃile de garantare a libertăŃii sindicale(concediere, negocieri şi încheiere de convenŃii colective, grevă).

Partea a treia PROCEDURI PROTECTOARE

CONTROLUL JURISDICłIONAL AL RESPECTĂRII DREPTURILOR OMULUI ÎN EUROPA

Rolul şi importanŃa procedurilor judiciare în cadrul mecanismelor europene de control al

respectării drepturilor omului rezidă din specificitatea funcŃiei judecătoreşti în ansamblul puterilor statale de a verifica dreptul în cazurile controversate, atât în actele particularilor cât şi în acelea ale organelor legislative, executive sau administrative.

Legile de organizare judecătoreşti reglementează tocmai independenŃa, imparŃialitatea şi obiectivitatea judecătorilor prin stabilirea drepturilor şi obligaŃiilor acestora în iniŃierea, desfăşurarea şi finalizarea proceselor. Principiul de bază al organizării judiciare în statele europene este acela că există mai multe tipuri de instanŃe şi anume cele de fond, cele de apel şi cele de recurs, până la Înalta Curte de JustiŃie şi CasaŃie care de obicei nu mai judecă fondul ci doar controlează dacă judecătorul de fond nu a încălcat legea (deci numai în drept), interpretările sale fiind obligatorii pentru instanŃele de fond, ceea ce unifică şi stabilizează jurisprudenŃa.

Mult mai importante pentru ceea ce ne interesează sunt principiile de funcŃionare ale instanŃelor judiciare în care se includ şi garanŃiile constituŃionale pentru apărarea drepturilor omului prin proceduri procesuale care asigură o justiŃie echitabilă în favoarea părŃilor, cum ar fi oralitatea şi necesitatea dezbaterilor, căutarea adevărului şi stabilirea corectă a stării de fapt, rolul activ al judecătorului şi egalitatea armelor între părŃile care se confruntă, inclusiv în ceea ce priveşte admisibilitatea şi valoarea probelor prezentate instanŃei, obligaŃia existenŃei mai multor grade de jurisdicŃie ori a stabilirii responsabilităŃii statului pentru erorile judiciare. Principii ale procedurilor judiciare există şi în faza de finalizare a proceselor prin stabilirea caracterului definitiv şi executoriu al sentinŃelor judecătoreşti după parcurgerea tuturor formelor de recurs atunci când una din părŃi nu este mulŃumită de decizia luată de către instanŃa de fond.

Merită să evidenŃiem faptul că în statele europene s-a acŃionat şi se acŃionează permanent pentru perfecŃionarea procedurilor judiciare, astfel încât, atât la nivel naŃional cât şi supranaŃional ele să devină mai suple-pentru a fi înŃelese şi accesibile părŃilor, mai rapide-pentru ca procesele să nu dureze mai mult, mai ieftine-pentru ca oricine să-şi poată valorifica dreptul şi, în special, mai eficace-pentru că procedurile judiciare reprezintă de multe ori singurul mijloc prin care dreptul şi justiŃia se pot realiza în interesul superior al comunităŃii juridice care cere ca drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului să fie efectiv respectate.

Referitor la rolul jurisdicŃiei în procesul aplicării dreptului, teoriile juridice apreciază că stabilirea de norme individuale de către tribunal reprezintă un stadiu de trecere în procesul care începe cu elaborarea ConstituŃiei şi duce prin legiferare şi obişnuinŃă la decizia judecătorească iar de la aceasta la executarea sancŃiunii; această dinamică a dreptului, în care dreptul se reproduce tot mereu pe sine însuşi pleacă de la general şi abstract la individual şi concret, fiind un proces de individualizare sau concretizare mereu crescândă atât la nivel naŃional cât şi la nivelul justiŃiei europene supranaŃionale. Individualizarea normei generale se face în cadrul procedurilor judiciare prin verificarea de către instanŃe a faptului dacă în diferitele cazuri concrete există condiŃiile determinate abstract într-o normă generală ale unei consecinŃe ale unei fapte ilicite concrete; această constatare a stării de fapt care condiŃionează consecinŃa faptei ilicite se include în constatarea normei de drept generale care trebuie aplicată, adică în constatarea că se află în vigoare o normă generală care leagă de starea de fapt existentă o anumită sancŃiune. În DEDO, atât la nivelul instanŃelor statale cât şi a celor supranaŃionale, procedura debutează după sesizare cu constatarea stării de fapt şi a existenŃei dreptului naŃional şi internaŃional pertinent, după care instanŃa se pronunŃă asupra constatării corespondenŃei dintre cele două norme prin emiterea unei hotărâri judecătoreşti ce conŃine adesea o sancŃiune la adresa, după caz, a statului, a autorităŃilor publice sau a persoanelor fizice şi juridice implicate.

24

În cadrul contenciosului constituŃional din România, la fel ca şi alte state europene, pot avea

calitatea de participanŃi la procedurile de verificare a respectării drepturilor omului: cei care au dreptul să sesizeze Curtea ConstituŃională asupra constituŃionalităŃii legilor înainte de promulgarea acestora, şi anume Preşedintele României, preşedinŃii celor două Camere, Guvernul, Înalta Curte de JustiŃie şi CasaŃie, Avocatul Poporului, un număr de cel puŃin 50 de deputaŃi sau de cel puŃin 25 de senatori şi chiar Curtea ConstituŃională din oficiu în cazul iniŃiativelor de revizuire a ConstituŃiei(art.146 lit.a); unul din preşedinŃii celor două camere sau un număr de cel puŃin 50 de deputaŃi ori cel puŃin 25 de senatori, în cazul sesizării CurŃii ConstituŃionale asupra constituŃionalităŃii tratatelor sau a altor acorduri internaŃionale (art.146 lit.b); unul din preşedinŃii celor două Camere, un grup parlamentar sau acelaşi număr de 50 deputaŃi ori 25 de senatori pentru deciziile asupra constituŃionalităŃii regulamentelor Parlamentului (art.147 lit.c); instanŃele judecătoreşti sau de arbitraj comercial în cazul hotărârilor asupra excepŃiilor de neconstituŃionalitate privind legile şi ordonanŃele în vigoare, excepŃii ce pot fi ridicate şi direct de Avocatul Poporului(art.146 lit.d); Preşedintele României, unul dintre preşedinŃii celor două camere, primul ministru sau preşedintele CSM, când Curtea soluŃionează conflictele juridice de natură constituŃională dintre autorităŃile publice (art.146 lit.e). În afara acestor participanŃi cu drept de sesizare prevăzuŃi chiar de ConstituŃie, Legea 47/1992 de organizare şi funcŃionare a CurŃii ConstituŃionale (Mon. Of. nr. 643/2004) prevede în secŃiunea referitoare la procedurile jurisdicŃionale că la contenciosul constituŃional mai pot participa Ministerul Public, avocaŃii părŃilor, Ministrul JustiŃiei(ca reprezentant al Guvernului), partidul politic căruia i se contestă constituŃionalitatea.

ParticipanŃii la contenciosul administrativ rezultă atât din textele constituŃionale exprese (Prefectul şi alte autorităŃi publice) cât şi din cele ale art.1 din Legea nr.544/2004 (Mon. Of. nr. 1154/2004) şi anume următoarele subiecte de sezină: persoanele care se consideră vătămate în drepturile şi interesele legitime de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluŃionarea în termenul legal a unei cereri ori prin ordonanŃe ale Guvernului considerate neconstituŃionale, chiar şi în situaŃia când actul administrativ cu caracter individual era adresat altui subiect de drept; Avocatul Poporului; Ministerul Public, când apreciază că încălcările drepturilor, libertăŃilor şi intereselor legitime ale persoanelor se datorează unui exces de putere al autorităŃilor; autorităŃile publice emitente ale actelor administrative ilegale; AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici şi orice persoană de drept public vătămată într-un drept sau interes legitim. În contenciosul civil pot fi părŃi la procedurile judiciare în conformitate cu Codul de procedură civilă: orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autorităŃile publice şi statul, care au calitatea de reclamanŃi sau pârâŃi în procesele civile, împreună cu reprezentanŃii şi asociaŃii lor; Ministerul Public; terŃi intervenienŃi într-un proces dintre alte persoane dacă au interesul de a invoca drepturi proprii; pârâŃii pot să cheme în garanŃie alte persoane împotriva cărora ar putea să se îndrepte dacă ar cădea în pretenŃiuni cu o cerere în garanŃie sau în despăgubiri; titularul dreptului în cazul când pârâtul deŃine un lucru pentru altul. În sfârşit, în contenciosul penal există, cu drepturi şi obligaŃii specifice la nivelul procedurilor procesuale, următoarele categorii de participanŃi: învinuitul; inculpatul; partea vătămată; partea responsabilă civilmente; partea civilă; organele de cercetare şi urmărire penală; moştenitorii părŃilor în situaŃia exercitării acŃiunii civile; martorii şi martorii asistenŃi; specialişti sau tehnicieni folosiŃi pentru constatările tehnico-ştiinŃifice; organele medico legale; experŃii; interpreŃii; comisiile rogatorii, instanŃele judiciare şi delegarea acestora; organele de poliŃie şi cele de deŃinere a arestaŃilor; soŃul sau rudele apropiate ale inculpatului în cazul cererilor de liberare provizorie; comisiile medicale competente să avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculoşi; executorii judecătoreşti şi organele proprii de executare ale organizaŃiei păgubite.

În contenciosul internaŃional referitor la drepturile omului apar ca participanŃi la procedurile judiciare atât statele europene ori autorităŃile, persoanele fizice şi juridice ale acestora cât şi organizaŃiile europene internaŃionale împreună cu instituŃiile, organele, oficiile sau agenŃiile acestora dar şi terŃii intervenienŃi reprezentaŃi de state, persoane fizice sau juridice din afara Europei. Astfel, în sistemul UE, în procedurile judiciare de control al respectării drepturilor fundamentale în faŃa CurŃii de JustiŃie (înfiinŃată în 1952 şi unică din 1957 pentru toate cele trei ComunităŃi Europene) ori a Tribunalului de primă instanŃă (creat în 1989) şi a Tribunalului pentru contenciosul funcŃiei publice (creat în 2004) apar ca participanŃi: judecătorii raportori şi avocaŃii generali ai instanŃei europene; statele membre, reprezentate de guvernele lor sau de alte autorităŃi publice; Comunitatea europeană şi instituŃiile, organele, oficiile şi agenŃiile acestora, în special Consiliul, Comisia sau Parlamentul; autorităŃile publice şi instanŃele jurisdicŃionale naŃionale; agenŃii şi funcŃionarii UE; persoanele particulare, fizice şi juridice, întreprinderile şi cetăŃenii europeni. În ceea ce priveşte statutul lor, toŃi aceşti participanŃi au drepturi şi obligaŃii obişnuite în procesele jurisdicŃionale, de la cele de asigurare a funcŃionării justiŃiei până la cele strict personale în calitate de reclamanŃi şi recurenŃi ori pârâŃi sau martori. În sistemul Consiliului Europei toate organele acestuia pot fi implicate în proceduri judiciare şi distingem între cauzele interstatale (art. 33 din CEADOLF) în care orice stat membru poate sesiza

25

CEDO asupra oricărei pretinse încălcări a drepturilor omului de către un alt stat membru, de cererile individuale (art.34 din CEADOLF) în care Curtea de la Strasbourg poate fi sesizată de către orice persoană fizică , ori organizaŃie neguvernamentală sau orice grup de particulari care se pretinde victimă a unei încălcări a drepturilor omului săvârşită de un stat membru; în acest de-al doilea caz, potrivit art.36 referitor la intervenŃia terŃilor în proces (art.36 din CEADOLF), statul a cărui cetăŃean este reclamantul are dreptul de a prezenta observaŃii scrise şi de a lua parte la audieri şi, în interesul bunei administrări a justiŃiei, preşedintele CEDO poate invita orice stat membru care nu este parte în cauză sau orice persoană interesată (alta decât reclamantul) să prezinte observaŃii scrise sau să ia parte la audiere.

Procedurile jurisdicŃionale naŃionale de protecŃie a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului se desfăşoară numai în cadrul instanŃelor şi jurisdicŃiilor de orice tip, de la sesizarea autorităŃilor publice ale puterii judecătoreşti şi până la executarea hotărârilor acestora pentru restabilirea drepturilor încălcate, atât în tribunalele care judecă fondul cât şi în cele de recurs. În DEDO s-a stabilit cu suficientă precizie ce se înŃelege prin noŃiunea de „proces echitabil” pe baza dreptului pozitiv şi a jurisprudenŃei; în acest sens prin „tribunal” ca instanŃă independentă, imparŃială, şi instituită prin lege cu competenŃa de a hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaŃiilor persoanelor cu caracter civil ori asupra temeiniciei oricărei acuzaŃii în materie penală îndreptată împotriva indivizilor, se înŃelege numai un organ care se bucură de plenitudine de jurisdicŃie, răspunzând unei serii de exigenŃe, precum celeritate, publicitate şi egalitate a armelor dar şi mai ales, independenŃa faŃă de execuŃie ca şi de părŃile în cauză.

În cadrul controlului contenciosului constituŃional, avem de a face cu rezolvarea excepŃiilor de neconstituŃionalitate a unei legi ridicate în faŃa unei instanŃe judecătoreşti. Acest tip de control se caracterizează prin faptul că se realizează la sesizare şi a posteriori, fiind un control „concret”, esenŃialmente juridic şi jurisdicŃional, prin crearea unui raport triunghiular între persoana care consideră că drepturile sale au fost lezate printr-o normă constituŃională, instanŃa în faŃa căreia se invocă excepŃia şi instanŃa chemată să hotărască asupra ei. De aceea, deciziile CurŃii constituŃionale sunt adesea invocate şi în controlul exercitat de către CEDO.

În contenciosul administrativ, desfăşurat în paralel sau succesiv cu cel constituŃional, civil sau penal şi invocat şi el în jurisprudenŃa CEDO, sesizarea instanŃei competente de fond şi de recurs (tribunalele administrativ fiscale, secŃiile de contencios administrativ şi fiscal ale curŃilor de apel şi SecŃia de contencios administrativ şi fiscal a ÎCCJ) se face numai după îndeplinirea procedurii administrative prealabile (cu excepŃiile prevăzute de art.7 alin. 5 din Legea nr.554/2004 sau de legea specială), reclamant putând fi subiectele de sezină menŃionate din art.1 al legii organice specifice şi anume persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluŃionarea în termenul legal a unei cereri, Avocatul Poporului, Ministerul Public, prefect, AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor publici; cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art.82 din Codul de Procedură civilă la care reclamantul va anexa copia actului administrativ atacat ori răspunsul autorităŃii publice prin care se comunică refuzul rezolvării cererii sale sau orice înscris care să probeze îndeplinirea procedurii prealabile. În cazuri bine justificate, se poate cere instanŃei să dispună şi suspendarea executării actului atacat, până la pronunŃarea instanŃei de fond.

Procesul constant de perfecŃionare a organelor şi procedurilor judiciare s-a accentuat după intrarea Ńării noastre în Consiliul Europei în 1993 şi s-a intensificat mai ales după integrarea în UE din anul 2004, prin participarea la procedurile judiciare supranaŃionale ale CEDO şi CEJ. Reforma reală a justiŃiei, cerută şi aşteptată de cele două organizaŃii europene poate fi însă concepută în afara soluŃionării solicitărilor propriilor cetăŃeni, presupunând simplificarea şi accelerarea procedurilor de judecată în contextul respectării garanŃiilor procesuale ale justiŃiabililor. În calitate de justiŃiabil sau doar de beneficiar secundar şi sporadic al unor componente ale serviciului public al justiŃiei (notari, mediatori, executori judecătoreşti etc.), cetăŃeanul român şi ceilalŃi rezidenŃi din Ńara noastră trebuie să beneficieze de proceduri clare, concrete, realizabile într-un interval rezonabil de timp şi care să conducă la creşterea calităŃii actului de justiŃie.

Curtea de justiŃie a UE are rolul, ca instituŃie jurisdicŃională comunitară, de a verifica legalitatea actelor comunitare şi de a asigura interpretarea şi aplicarea uniformă a dreptului unional, fiind formată din trei instanŃe şi anume Curtea de JustiŃie (propriu-zisă), Tribunalul de Primă InstanŃă şi Tribunalul FuncŃiei Publice; primele două sunt compuse în prezent din câte 27 de judecători, câte unul pentru fiecare stat membru în timp ce la TFP constituit în 2005 există 7 judecători cu misiunea specializată de a instrumenta „litigiile cu privire la funcŃionarii publici europeni. La CEJ judecătorii sunt asistaŃi de 8 „avocaŃi generali” care prezintă în dosarele în care sunt sesizaŃi, în mod independent şi imparŃial, opinia lor juridică sub forma unor „concluzii”, instanŃa funcŃionând în adunare plenară (27 de judecători), în Marea Cameră (13 judecători) sau în camere de 5 sau 3 judecători; ataşat CurŃii de justiŃie, Tribunalul de Primă InstanŃă nu dispune de avocaŃi generali permanenŃi(această funcŃie putând fi îndeplinită în mod excepŃional de un judecător) şi se întruneşte în camere de 3 sau 5

26

judecători(câteodată o cauză poate fi atribuită unui singur judecător, dar şi în Marea Cameră (13 judecători) sau şedinŃa plenară (27 judecători) când importanŃa şi complexitatea litigiului o impune.

Curtea poate fi sesizată de cetăŃeni persoane fizice şi juridice, de state şi de instituŃii comunitare cu următoarele tipuri de cereri şi acŃiuni pe care este competentă să le soluŃioneze potrivit dreptului originar, Statutului CurŃii şi Regulilor sale de procedură: cererea de interpretare a dreptului comunitar, care poate fi adresată de orice instanŃă judiciară a unui stat membru pentru a clarifica o problemă de drept al UE, în care se pronunŃă o decizie în chestiuni prealabile, obligatorie pentru instanŃele naŃionale, aşa cum s-a întâmplat de multe ori pe parcursul construcŃiei comunitare în elaborarea principiului de drept comunitar al respectării drepturilor fundamentale; acŃiunea în constatarea omisiunii de a acŃiona a unui stat membru, introdusă de către Comisia Europeană (ca „gardian al tratatului”) sau de un alt stat membru, după ce se acordă „pârâtului” posibilitatea de a răspunde reclamaŃiilor şi dacă nu ia măsuri de a reintra în legalitatea juridică europeană, decizia CEJ conŃinând stabilirea faptului omisiunii de îndeplinire a obligaŃiilor unionale, măsurile de remediere şi, în cazul unei noi sesizări, aplicarea de penalităŃi cominatorii şi/sau amendă; acŃiunea în anulare a actelor normative elaborate de instituŃiile comunitare (regulament, directivă, decizie) care poate fi introdusă de orice stat, instituŃie comunitară şi persoană interesată, în două luni de la data publicării sau comunicării, caz în care instanŃa poate anula actul dacă se constată lipsa de competenŃă a instituŃiei respective în adoptarea actului, încălcarea unei cerinŃe procedurale esenŃiale, a procedurilor tratatelor sau a unei reguli legate de interpretarea acestora ori abuzul de putere al instituŃiei; recursul în carenŃă, care este acŃiunea în constatarea omisiunii de a acŃiona a unei instituŃii comunitare, judecată atât de CEJ cât şi de TPI, la fel ca şi acŃiunea în anulare; controlul hotărârilor TPI prin care CEJ poate anula deciziile primei instanŃe fie cu retrimitere fie cu reŃinerea cauzei spre soluŃionare; reexaminarea de către CEJ a hotărârilor TPI care soluŃionează acŃiunile introduse împotriva TFP.

Procedurile judiciare ale sistemului de justiŃie al UE se desfăşoară conform Statutului şi Regulilor de procedură ale CEJ în patru etape şi anume procedura scrisă, instrucŃia preliminară, procedura orală şi deliberarea în vederea luării deciziei, după care ar putea interveni şi proceduri speciale de reexaminare dacă apar noi dovezi ce pot afecta hotărârea sau aceasta prejudiciază terŃe părŃi.

La Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg se au în vedere obiectivele şi principiile Consiliului Europei şi, în special, ale ConvenŃiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a LibertăŃilor Fundamentale, pentru aplicarea căreia s-a instituit o procedură specială, cu caractere de originalitate şi chiar unicitate nu numai pentru sistemul DEDO dar şi faŃă de alte instanŃe similare ale altor organizaŃii internaŃionale regionale, ceea ce nu înseamnă renunŃarea la permanenŃele dreptului procesual care asigură dreptul la un proces echitabil. Spre deosebire de perioada anterioară intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la CEADOLF la 1 noiembrie 1998, astăzi este instituită o Curte Europeană a Drepturilor Omului prin care se realizează o jurisdicŃie unică ce utilizează un mecanism de control reformat, pe care-l vom prezenta în continuare (deoarece cunoaşterea mecanismului originar are doar o importanŃă istorică).

Protocolul nr. 11 a suprimat în 1998 clauzele facultative de acceptare a dreptului de recurs individual şi a jurisdicŃiei CurŃii şi oferă de drept individului posibilitatea de a sesiza direct organul judiciar de control. În ceea ce priveşte reformarea procedurii aceasta a devenit mai transparentă şi mai puŃin complexă: fiecare cerere individuală este analizată mai întâi pentru admisibilitate iniŃială de un comitet de trei judecători după care este înaintată unei camere de şapte judecători cu competenŃa de a decide definitiv asupra admisibilităŃii şi care va judeca fondul în cazul în care eşuează încercările de soluŃionare amiabilă. Hotărârea Camerei nu devine definitivă decât dacă nici una din părŃi nu cere în termen de trei luni retrimiterea cauzei în Marea Cameră compusă din 17 judecători; această cale de atac excepŃională trebuie acceptată de un colegiu compus din 5 judecători care analizează reclamaŃiile referitoare la chestiunile grave referitoare la interpretarea sau aplicarea ConvenŃiei de către Camera de 7 judecători.

Referitor la normele strict procedurale, acestea sunt detaliate în Regulamentul Interior al CurŃii adoptat la 4 noiembrie 1998 în care se prevede: publicitatea şedinŃelor de judecată, cu excepŃia cazului când CEDO decide altfel datorită circumstanŃelor excepŃionale Ńinând cont de necesitatea de a proteja moralitatea, ordinea publică, siguranŃa naŃională sau interesele justiŃiei; accesul publicului la documentele depuse la Grefă şi la hotărâri, cele definitive fiind de altfel publicate, prezentarea în scris şi semnarea cererii de către reclamant sau de reprezentantul său; desfăşurarea procedurii de examinare a admisibilităŃii cererii în scris în faŃa Camerei, cu posibilitatea ca la cerere sau din oficiu să de procedeze la o audiere înainte de a se lua decizia, în care părŃile sunt invitate să se pronunŃe şi asupra chestiunilor de fond pentru a nu prelungi inutil procedura; oralitatea procedurii de examinare în fond (când n-a fost realizată o audiere în prealabil); conducerea dezbaterii în cursul şedinŃei de către preşedintele formaŃiunii jurisdicŃionale, după o procedură contradictorie în care ambele părŃi îşi expun personal sau prin reprezentanŃi poziŃiile asupra cauzei, într-o deplină „egalitate a armelor între individ şi stat; posibilitatea oferită terŃilor intervenienŃi (art.36 din CEADOLF) de a prezenta observaŃii” scrise şi a lua parte la audieri, tehnică la care se recurge tot mai des datorită avantajului dat de folosirea

27

marcată a dreptului comparat, în dispozitivul hotărârilor CEDO făcându-se adesea trimitere la observaŃiile care i-au fost prezentate.

După cum am văzut deja, părŃile la procesele desfăşurate în faŃa CEDO sunt statele (care pot avea atât calitatea de reclamant cât şi pe aceea de pârât) şi indivizii (care nu pot fi decât reclamanŃi, o cerere împotriva unui particular nefiind în competenŃa CEDO); mai exact, pârât nu poate fi la CEDO decât un stat care a inclus CEADOLF în ordinea lui juridică internă iar reclamant poate fi un alt stat care a ratificat ConvenŃia (art.33) ori un individ (art.34) ca persoană aparŃinând de „jurisdicŃia” statului despre care se pretinde că i-a încălcat drepturile.

În recursul statal, reclamantul nu este considerat ca acŃionând pentru a-şi face respectate propriile drepturi ci mai degrabă ca supunând CurŃii o problemă referitoare la ordinea publică din Europa, fără niciun fel de reciprocitate, intervenŃia fiind făcută în numele tuturor statelor şi în beneficiul oricărui individ, fără ca între statele respective să existe vreun diferend sau reclamantul ori cetăŃenii săi să fie „victima” unei violări a ConvenŃiei. În recursul individual, sesizarea CurŃii de orice persoană fizică, indiferent de naŃionalitatea de reşedinŃă, starea civilă sau capacitatea persoanei, de către orice „organizaŃie neguvernamentală”, noŃiunea fiind înŃeleasă în sensul excluderii oricăror organizaŃii guvernamentale şi de orice „grup de particulari”, concept prin care se desemnează o asociaŃie informală, adesea temporară, formată din două sau mai multe persoane care reprezintă aceleaşi interese şi care, în toate cele trei cazuri de sesizare individuală permise de art.34 se pretind victime ale unei încălcări de către statele europene părŃi la CEADOLF a drepturilor recunoscute prin acest instrument juridic. Termenul de „victimă” condiŃionând dreptul de recurs individual decurge din faptul că, spre deosebire de reclamantul statal, cel particular trebuie să aibă un interes personal de a acŃiona, interes izvorât din lezarea concretă a drepturilor sale printr-o decizie sau măsură statală, fiind suficient pentru judecătorul european să existe o legătură directă între respectivul reclamant şi violarea invocată; noŃiunea de „victimă” s-a extins pe cale jurisprudenŃială până la acceptarea ideii de „victimă potenŃială/eventuală”, în care se include orice persoană susceptibilă de a cădea sub incidenŃa unor legi despre care se pretinde că sunt incompatibile cu CEADOLF(mai ales în cazul protecŃiei drepturilor străinilor), şi a celei de „victimă indirectă”, în cazul celor care au suferit un prejudiciu din cauza violării drepturilor unui terŃ sau care au un interes personal valabil privind încetarea violării, cum ar fi, spre exemplu, moştenitorii victimei directe.

Admisibilitatea cererilor indirecte începe cu filtrarea acestora după introducerea lor prin examinarea de către un judecător-raportor care decide dacă aceasta va fi analizată de Comitet sau de Cameră; Comitetul (trei judecători) are doar competenŃa de a respinge în unanimitate cererile vădit inadmisibile printr-o decizie definitivă (art.28). Cererile individuale nerespinse de comitet ca şi cererile statale sunt apoi transmise Camerei împreună cu raportul judecătorului-raportor, moment în care se controlează admisibilitatea cererii printr-o decizie definitivă care nu soluŃionează litigiul în fond dar care poate dispune acest lucru, după ce Camera îşi examinează competenŃa ratione personae, ratione temporis, ratione loci şi ratione materiae. Pentru ca o cerere să fie declarată admisibilă este necesar potrivit art.35 din ConvenŃie ca cererile statale şi individuale să fie introduse în termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive prin care s-a violat un drept recunoscut de ConvenŃie şi numai cu condiŃia epuizării căilor de recurs interne, aşa cum se înŃelege din principiile de drept internaŃional general recunoscute, iar în cazul exclusiv al cererilor individuale se cere ca ele să nu fie în mod esenŃial aceeaşi cu o cerere examinată anterior de Curte sau supusă deja unei alte instanŃe internaŃionale de anchetă sau de reglementaredacă ea nu conŃine fapte noi; oricum, cererile individuale pot fi declarate inadmisibile când Curtea le consideră incompatibile cu dispoziŃiile CEADOLF, când sunt în mod vădit nefondate sau abuzive. Conform art.35 din ConvenŃie, decizia Camerei asupra admisibilităŃii cererii, distinctă de hotărârea pe fond, trebuie să fie motivată şi să indice dacă a fost votată în unanimitate sau în majoritate; decizia de inadmisibilitate este definitivă punând capăt procedurii fără a putea face obiectul unui recurs, în timp ce decizia de admisibilitate poate fi pusă ulterior sub semnul întrebării de o decizie de inadmisibilitate. După faza admisibilităŃii, Camera trebuie să stabilească starea de fapt şi să faciliteze o încercare de soluŃionare amiabilă, în orice moment al procedurii putând decide radierea de pe rol a unei cereri.

Etapa procesuală a examinării cererilor admisibile se realizează în condiŃiile art.38 al ConvenŃiei care prevede examinarea cauzei în condiŃii de contradictorialitate şi procedura de rezolvare pe cale amiabilă. Pe baza acestor dispoziŃii, Camera joacă rolul unui organ judiciar de instrucŃie cu sarcina de a stabili faptele prin cererea de informaŃii, invitarea părŃilor să prezinte probe scrise, fixarea termenelor pentru depunerea de memorii scrise, audierea părŃilor, martorilor şi experŃilor sau efectuarea unei anchete/descinderi la faŃa locului, lipsa de cooperare a statului în vederea stabilirii stării de fapt putând conduce la constatarea unei violări (Aktas c. Turcia/2003). În paralel sau în continuarea acestei etape se încearcă soluŃionarea pe cale amiabilă a cauzei, funcŃia de conciliere a Camerei constituind, la fel ca şi hotărârea formală, unul din mijloacele de rezolvare a litigiilor ce implică drepturi ale omului; părŃile au tot mai mult tendinŃa de a se înŃelege asupra litigiului, astfel încât, în ceea ce priveşte România, dacă în 2007 au avut loc 16 soluŃii amiabile, în 2008 numărul acestora a ajuns la 60. Potrivit art.39, decizia de confirmare a soluŃionării pe cale amiabilă ia forma unei hotărâri

28

de radiere a cauzei aflate pe rol care se comunică Comitetului Miniştrilor în vederea supravegherii executării sale. De altfel, scoaterea de pe rol este prevăzută expres în art.37.

În etapa examinării preliminare a cererii, cauza poate fi rezolvată prin trei modalităŃi principale şi anume decizia de inadmisibilitate, apoi decizia de admisibilitate, soluŃionarea pe cale amiabilă şi radierea de pe rol şi, în sfârşit, decizia de admisibilitate şi continuarea procesului. În întreaga fază a examinării prealabile Curtea este, prin formaŃiunile sale, rând pe rând anticameră a cererilor, judecător de instrucŃie, conciliator şi jurisdicŃie consultativă astfel încât termenul procedurii (reformate de Protocolul nr.11) ajunge totuşi la aproximativ 16 luni. Din momentul eşecului soluŃionării pe cale amiabilă se trece la faza judecăŃii pe fond la sfârşitul căreia se ia hotărârea dacă drepturile omului şi libertăŃile fundamentale au fost sau nu încălcate, cu măsurile de satisfacŃie corespunzătoare.

InstanŃa de drept comun a judecăŃii de fond este Camera de şapte judecători care în multe cazuri decide să examineze fondul o dată cu admisibilitatea cauzei; de fapt, atunci când s-a decis să reŃină plângerea, Camera poate invita părŃile să facă probe suplimentare şi concluzii scrise, inclusiv, în ceea ce-l priveşte pe petiŃionar, o eventuală cerere de satisfacŃie echitabilă, şi să asiste la o audiere publică asupra fondului cauzei. Art. 40 al ConvenŃiei se referă expres la această audiere publică şi accesul la documente. În interesul bunei administrări a justiŃiei, Preşedintele Camerei poate să invite sau să autorizeze orice stat contractant care nu este parte în cadrul procedurii sau orice persoană interesată, alta decât petentul, să depună concluzii scrise şi să ia parte la audieri, statul contractant al cărui cetăŃean este parte în cauză putând interveni de drept; trebuie subliniat că în timpul procedurii privind fondul pot fi purtate, prin intermediul grefierului, negocieri confidenŃiale pentru eventuala soluŃionare amiabilă. Litigiul judecat de curte este soluŃionat prin adoptarea unei hotărâri care trebuie să fie motivată, ca şi deciziile privind admisibilitatea sau inadmisibilitatea (art.45); soluŃia Camerei se adoptă cu votul majorităŃii judecătorilor prezenŃi, în caz de egalitate de voturi pro şi contra fiind preponderent votul Preşedintelui, orice judecător având dreptul să adauge opiniei majoritare opinia sa separată, indiferent dacă e contrară sau concordantă cu cea din hotărârea adoptată. Fiind o „judecată declaratorie”, decizia CurŃii se limitează la constatarea violării ConvenŃiei deoarece contenciosul drepturilor omului este un contencios al legalităŃii şi nu al anulării, astfel încât CEDO nu poate desfiinŃa actele statale incriminate; această ultimă operaŃie aparŃine competenŃei ordinii juridice interne care are sarcina de a remedia violarea constatată, eventual de a-şi modifica legislaŃia. Cu toate acestea, în cazul violării dreptului la proprietate hotărârea obligă statul pârât la restituirea în natură a bunului reclamat (în lipsa acestei restituiri acordându-se daune materiale iar în cazul violării dreptului la justiŃie statul pârât poate fi obligat la redeschiderea unei proceduri judiciare sau la executarea unei sentinŃe (Iosif s.a. c. România/2003 Mon.Of. 561/2008). Când Curtea hotărăşte că un articol sau mai multe ale CEADOLF nu au fost încălcate, decizia se trimite spre informare Comitetului Miniştrilor al CE iar dacă s-a constatat violarea dispozitivelor respective, ea trebuie să analizeze şi asupra reparaŃiei echitabile prevăzute în art.41.

ReparaŃia echitabilă decurge din cadrul clasic al dreptului de despăgubire existent în tradiŃia dreptului judiciar internaŃional care prevede acordarea unei prestaŃii băneşti către partea vătămată deşi acordarea de „prejudicii”, oricare ar fi gravitatea, natura şi durata violării drepturilor omului nu se potriveşte cu vocaŃia ConvenŃiei de a instaura o ordine publică europeană a drepturilor şi libertăŃilor. Reexaminarea unei cauze este supusă dispoziŃiilor art.43 referitor la retrimiterea în faŃa Marii Camere.

Caracterul definitiv al hotărârii nu reprezintă totuşi un obstacol pentru o eventuală cerere în revizuire sau în interpretare pentru a sustrage hotărârea vreunui recurs adresat altei autorităŃi, spre exemplu la CEJ sau la Consiliul Drepturilor Omului din sistemul ONU; ca orice revizuire, este însă necesară descoperirea de către părŃi a unui fapt nou de natură să exercite o influenŃă decisivă asupra soluŃiei deja pronunŃate, având în vedere caracterul excepŃional al procedurii, bazată pe o „reexaminare strictă” a durabilităŃii cererii, ceea ce a făcut să se recurgă rar la acest mecanism şi de multe ori fără succes. Protocolul 14 dispune în plus atribuŃia Comitetului Miniştrilor de a sesiza Curtea cu votul unei majorităŃi de două treimi pentru ca aceasta să se pronunŃe asupra dificultăŃii de interpretare a unei hotărâri care împiedică executarea.

ForŃa obligatorie şi executarea hotărârilor face obiectul art.46. Supravegherea executării hotărârilor este încredinŃată Comitetului Miniştrilor al CE care poate

să ia măsurile necesare de control în două faze, prima referitoare la „invitarea” statului să-l informeze asupra măsurilor luate în urma pronunŃării hotărârii, şi a doua constând într-o decizie sub forma unei rezoluŃii finale prin care se constată, pe baza informaŃiilor furnizate de statul în cauză, că şi-a îndeplinit funcŃiile pe care i le conferă art.46.

Mecanismele necontencioase de garantare a drepturilor omului se caracterizează prin faptul că nu dispun de forŃa de constrângere necesară asigurării îndeplinirii lor atunci când nu sunt transpuse în practică de bunăvoie, sunt extrem de diversificate, o altă notă specifică a procedurilor nejurisdicŃionale fiind posibilitatea largă de intervenŃie în cadrul acestora a organizaŃiilor neguvernamentale cu preocupări în domeniul respectării drepturilor omului.

29

În conformitate cu tradiŃiile constituŃionale comune ale statelor europene, controlul

parlamentar asupra respectării drepturilor omului se realizează sub forma informărilor prezentate de Guvern şi de celelalte organe ale administraŃiei publice, a întrebărilor şi interpelărilor, a dezbaterii rapoartelor şi declaraŃiilor primului ministru, a analizării rapoartelor unor organe centrale autonome, a verificărilor efectuate în comisiile permanente sau în consiliile de anchetă precum şi prin forme mai moderne cum sunt acelea realizate prin intermediul unor autorităŃi publice ce depind de Parlament fără a fi în subordinea acestuia cum sunt Ombudsmanul şi Curtea de Conturi.

Mecanisme nejurisdicŃionale de protecŃie a drepturilor omului În cadrul controlului administrativ al respectării drepturilor fundamentale avem de-a face cu

un adevărat recurs legat de existenŃa unei proceduri administrative speciale (sesizare, subiecŃi, termene, căi de atac, decizii de rezolvare), cum este cazul recursului graŃios, introdus la autoritatea de la care emană actul administrativ şi are dreptul de a reveni şi a retracta propriile acte dacă au încălcat drepturile reclamate, şi recursul ierarhic, introdus la autoritatea administrativă superioară, prin care particularii solicită anularea actelor administrative ale organelor inferioare care le vatămă drepturile sau interesele; în acelaşi context trebuie amintit controlul specializat exercitat de inspecŃii de stat din cadrul ministerelor, organelor centrale de specialitate sau autorităŃilor locale autonome ori de instituŃiile publice special constituite cu atribuŃii de control, cum ar fi Curtea de Conturi şi Garda Financiară, astfel de organisme existând în toate statele europene, utilizând proceduri administrative specifice de monitorizare a respectării legilor şi drepturilor omului. La rândul său, controlul respectării libertăŃilor umane prin autorităŃi administrative independente se realizează în sistemele naŃionale europene prin activitatea şi procedurile unor organisme precum Ombudsmanul, Comisia de acces la documentele administrative, Consiliul ConcurenŃei, Comisia de operaŃiuni bursiere, Consiliul Superior al Audiovizualului, Autoritatea de ProtecŃie a Datelor cu Caracter Personal, Comisia pentru MinorităŃi NaŃionale, Consiliul de Combatere a Discriminării ori alte agenŃii şi oficii care se ocupă de problematici mai specializate precum protecŃia copiilor, vârstnicilor sau persoanelor cu handicap, refugiaŃilor şi migranŃilor, egalităŃii de şanse dintre femei şi bărbaŃi, animalelor şi mediului natural, sănătăŃii şi muncii, culturii, învăŃământului şi ştiinŃei ş.a.m.d.

Prin Carta Drepturilor Fundamentale ale UE adoptată în anul 2000 şi dotată cu forŃă juridică obligatorie prin Tratatul de la Lisabona, s-a precizat că responsabilitatea respectării libertăŃilor fundamentale revine nu numai statelor membre când pun în aplicare dreptul Uniunii ci şi instituŃiilor, organismelor şi organizaŃiilor comunitare care utilizează mecanisme proprii de supraveghere, cu respectarea principiului subsidiarităŃii. Este însă evident că, la fel ca în cazul statelor, monitorizarea necontencioasă a respectării libertăŃilor fundamentale se realizează şi în guvernarea supranaŃională a UE mai ales prin intermediul autorităŃilor parlamentare şi executive deoarece instituŃiile judiciare aplică proceduri jurisdicŃionale, aşa cum e cazul sistemului CEJ, sprijinit şi de Eurojust şi Parchetul European ca şi de ReŃeaua Judiciară Europeană.

Un alt mecanism necontencios de apărare a drepturilor individuale fundamentale este stabilit prin 25a al TUE şi 16B al Tratatului privind funcŃionarea UE (aşa cum au fost modificate la Lisabona în 2007) prin care se prevede modalitatea de stabilire a normelor privind protecŃia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către statele membre, respectarea acestor norme fiind încredinŃată controlului unei autorităŃi independente, care la nivelul UE este Controlorul European al ProtecŃiei Datelor (CEPD), fiecare instituŃie unională dispunând de un Delegat pentru ProtecŃia Datelor care cooperează cu CEPD.

Tot o monitorizare nejurisdicŃională a libertăŃilor fundamentale consacrate prin CDFUE se realizează prin ReŃeaua de experŃi în materia drepturilor fundamentale, creată în 2002 în scopul evaluării punerii în aplicare a fiecărui drept enunŃat de Cartă, care prezintă PE rapoarte anuale cu privire la situaŃiile drepturilor fundamentale în ansamblul UE şi în statele sale membre. Un rol important îl avea şi Centrul European de Monitorizare a Rasismului şi Xenofobiei, ca instituŃie descentralizată a UE cu sediul la Viena înfiinŃat în 1997 cu scopul de a studia fenomenele respective şi consecinŃele lor pentru a elabora strategii de combatere la nivel unional şi în statele membre prin intermediul unui instrument de lucru denumit ReŃeaua Europeană de Informare asupra Rasismului şi Xenofobiei (RAXEN); din 2007, Centrul de la Viena a fost înlocuit de AgenŃia Drepturilor Fundamentale a UE, organism independent care, fără a examina plângeri individuale, îşi realizează mandatul de supraveghere a respectării libertăŃilor individuale prin culegerea de informaŃii şi date, formularea de consultaŃii la cererea UE şi statelor şi sensibilizarea publicului cu privire la drepturile fundamentale. În domeniul monitorizării drepturilor civile îşi aduce o contribuŃie importantă EUROPOL iar în acela al drepturilor economice, sociale şi culturale o serie de alte agenŃii aflate sub autoritatea Consiliului Economic şi Social precum AgenŃia Europeană a Mediului, AgenŃia pentru Evaluarea Medicamentelor, cea pentru Securitate şi Sănătate în Muncă ş.a. Toate instituŃiile, organele, oficiile şi agenŃiile UE cu

30

mandate în monitorizarea respectării drepturilor fundamentale cooperează în realizarea atribuŃiilor lor şi cu alte organizaŃii europene, aşa cum este şi OSCE.

ÎmbunătăŃirea respectării angajamentelor OSCE şi promovarea cooperării şi dialogului în cadrul dimensiunii umane au fost analizate regulat de către Consiliul Permanent al organizaŃiei pan-euopene care este informat de Preşedintele în exerciŃiu asupra cazurilor grave de presupusă neconformitate cu libertăŃile fundamentale pe baza informaŃiilor oferite de Biroul de la Varşovia pentru InstituŃii Democratice şi Drepturile Omului (BIDDO), a rapoartelor şi recomandărilor Înaltului Comisar pentru MinorităŃi NaŃionale (ÎCMN) sau a rapoartelor întocmite de şefii de misiune OSCE şi a informaŃiilor primite de la statele implicate.

Fără a fi un Avocat al MinorităŃilor NaŃionale sau un anchetator al violărilor drepturilor individuale, ÎCMN funcŃionează în cadrul OSCE ca un instrument de identificare şi rezolvare preventivă a tensiunilor etnice care pot ameninŃa pacea, stabilitatea sau relaŃiile dintre statele OSCE; operând independent faŃă de părŃile implicate în tensiunile etnice, ÎCMN are mandatul de a conduce misiunile pe teren şi de a se angaja în eforturile de diplomaŃie preventivă încă din fazele timpurii ale crizei. În afara atribuŃiei de a obŃine informaŃii la prima mână de la părŃile implicate, el poate promova dialogul, încrederea, toleranŃa şi cooperarea între acestea sau poate propune alertarea timpurie a organizaŃiei, atrăgând atenŃia asupra seriozităŃii situaŃiei.

Spre deosebire de alte organizaŃii europene, OSCE nu este dotată cu proceduri jurisdicŃionale de control al respectării drepturilor omului, aşa că accentul cade pe mecanismele necontencioase şi cooperative de întărire consecventă a statului de drept, garantarea securităŃii juridice a indivizilor, eliminarea pedepsei cu moartea şi condamnarea fermă a tuturor formelor de tortură ca cele mai grave forme de violare a demnităŃii umane, promovarea toleranŃei şi nediscriminării mai ales faŃă de rromi (Ńigani) şi muncitori migranŃi, respectarea şi asigurarea respectării dreptului internaŃional umanitar, încurajarea şi facilitarea libertăŃii de circulaŃie, contactelor umane, schimburilor culturale şi educaŃionale, libertăŃii de expresie şi presei libere, independente şi pluraliste, ca o componentă esenŃială a societăŃii democratice libere şi deschise şi sistemelor responsabile de guvernare.

În afara contenciosului drepturilor omului realizat prin intermediul CEDO, scopul Consiliului Europei de realizare a unei mai mari unităŃi a continentului prin salvgardarea şi respectarea libertăŃilor fundamentale ale fiinŃei umane este dus la îndeplinire prin practica organelor principale şi secundare ale organizaŃiei, înfiinŃate conform statutului ori convenŃiilor europene. De fapt, chiar şi în CEADOLF există dispoziŃii referitoare la utilizarea unor proceduri nejurisdicŃionale, cum ar fi cea prevăzută de art. 52 (Anchetele Secretarului General) referitoare la posibilitatea oferită statelor membre de a furniza, la solicitarea Secretarului General al CE, a explicaŃiilor cerute asupra felului în care dreptul lor naŃional asigură aplicarea efectivă a tuturor prevederilor ConvenŃiei, ori dispozitive referitoare la avizele consultative, care deşi aparŃin unei instanŃe judiciare se desfăşoară după o procedură cu caracter administrativ, după cum se poate vedea din art.47-48.

În ceea ce priveşte controlul nejurisdicŃional al CE în domeniul exercitării democratice a drepturilor omului, s-a creat cu timpul un sistem complex de monitorizare a modului în care statele membre îşi respectă angajamentele asumate, efectuată prin intermediul comisiilor permanente ale CE (Comisia Europeană pentru Cooperare Juridică, Comisia Permanentă pentru Drepturile Omului ş.a.) dar în care sunt implicate direct Comitetul Miniştrilor, Adunarea Parlamentară, Secretariatul şi Congresul Puterilor Locale şi Regionale din Europa; în timp ce organele principale coordonează şi decid asupra promovării drepturilor inerente definite în instrumentele juridice europene, comisiile permanente examinează periodic aplicarea de către state a diferitelor convenŃii ale CE, putând recurge la serviciile unor experŃi ale căror rapoarte sunt uneori date publicităŃii.

Astfel, Comitetul Miniştrilor examinează problemele respectării angajamentelor privind situaŃia democraŃiei, drepturilor omului şi a statului de drept în orice stat membru dacă este sesizat de un stat, de Secretarul General sau pe baza unei recomandări a Adunării Parlamentare, în cadrul unei asemenea examinări Ńinându-se seama de orice informaŃie pertinentă provenită din sursele interne ale organizaŃiei sau din cele externe (OSCE, spre exemplu); Adunarea Parlamentară a evoluat semnificativ în sensul aplicării acŃiunii de monitorizare la toŃi membrii Consiliului, fără excepŃie, prin adoptarea Deciziei nr. 500/1995 şi a RezoluŃiei nr. 1115/1997, aceasta din urmă vizând îndeplinirea obligaŃiilor asumate de state în termenii statutului CE, ai ConvenŃiei Drepturilor Omului şi ai tuturor celorlalte convenŃii europene la care au aderat, precum şi onorarea angajamentelor acceptate de autorităŃile statale cu ocazia admiterii în CE; pe plan instituŃional, AP a înfiinŃat o comisie de monitorizare, organism indispensabil în controlul parlamentar al respectării libertăŃilor inerente şi esenŃiale existenŃei fiinŃelor umane.

La fel, la nivelul Congresului AutorităŃilor Locale şi Regionale din Europa există un mecanism propriu de monitorizare politică a modului de îndeplinire a prevederilor Cartei Europene a Autonomiei Locale, procedurile constând în mod concret în rapoarte de monitorizare elaborate pentru fiecare stat în parte, ale căror concluzii oferă argumente convingătoare pentru adoptarea de reforme legislative semnificative, dar şi în rapoarte generale, al căror scop constă în stabilirea unui dialog politic constructiv cu toate statele în vederea aplicării standardelor europene privind guvernarea locală şi

31

regională. Şi Secretarului General i-au fot încredinŃate sarcini specifice în materie de monitorizare, astfel încât el poate supune atenŃiei CM o problemă privind modul de îndeplinire a angajamentelor sau poate fi solicitat să stabilească contacte, să strângă informaŃii sau să emită avize, în realizarea mandatului său fiind asistat din 1996 de o unitate de monitorizare. Prezentarea controlului nejurisdicŃional al CE în ceea ce priveşte respectarea demnităŃii umane ar fi incompletă fără a aminti procedurile pe care le utilizează Comisarul pentru drepturile omului care, acŃionând împreună cu alte instituŃii ale CE, poate adresa CM şi APCE, dacă el consideră oportun, rapoarte, recomandări sau avize asupra oricăror cazuri de nerespectare a drepturilor omului, inclusiv un raport anual asupra activităŃii sale, cu respectarea competenŃelor celorlalte mecanisme de supraveghere instituite prin prevederile Statutului CE şi convenŃiilor europene.

În cadrul ConvenŃiei Europene din 1987 pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante s-a instituit un Comitet European care examinează tratamentul persoanelor private de libertate în vederea întăririi, dacă este cazul, a protecŃiei împotriva torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante; funcŃionând pe baza propriului său regulament interior, acesta organizează vizitarea oricărui loc aflat sub jurisdicŃia statelor în care persoanele sunt private de libertate de către o autoritate publică după notificarea asupra intenŃiei de a efectua o vizită adresată guvernului părŃii interesate care are, la rândul său, obligaŃia de a acorda toate facilităŃile pentru îndeplinirea sarcinilor Comitetului.

ConvenŃia Europeană pentru Reprimarea Terorismului din 1977 însărcinează Comitetul European pentru Probleme Penale să urmărească executarea prevederilor sale prin înlesnirea reglementării amiabile a oricărei dificultăŃi şi care s-ar ivi (în timp ce diferendele referitoare la interpretarea şi aplicarea ei pot fi supuse arbitrajului care decide după propria sa procedură arbitrală); Comitetul responsabil de executarea ConvenŃiei respective are, prin Protocolul de amendare din 2003 următorul mandat: este informat cu privire la aplicarea convenŃiei

La rândul său, ConvenŃia din 1981 pentru protejarea persoanelor faŃă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal creează un Comitet consultativ care, potrivit regulamentului său interior de funcŃionare şi la convocarea Secretarului General al CE, poate face propuneri în vederea ameliorării aplicării ConvenŃiei, formulează avize asupra propunerilor de amendament sau, la solicitarea unui stat asupra oricărei probleme de aplicare a mecanismului convenŃional şi supune Comitetului Miniştrilor un raport asupra lucrărilor şi funcŃionării procedurilor la încheierea fiecărei reuniuni. Proceduri asemănătoare sun aplicate şi de Grupul de state împotriva corupŃiei (GRECO) în continuitatea executării ConvenŃiei civile asupra corupŃiei din 1999, de Grupul de experŃi (GRETA) care monitorizează mecanismul de aplicare a ConvenŃiei privind lupta împotriva traficului de fiinŃe umane din 2005 sau de Comitetul Director pentru Bioetică în supravegherea executării ConvenŃiei europene din 1997 pentru protecŃia drepturilor omului şi a demnităŃii fiinŃei umane faŃă de aplicaŃiile biologiei şi medicinii. Sisteme de control necontencios sunt prevăzute şi pentru ConvenŃia – cadru de protecŃie a minorităŃilor naŃionale din 1995 (Comitet consultativ) ca şi pentru Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare în 1992 (comitet de experŃi), ambele mecanisme de monitorizare asistând organele principale ale CE, prin aplicarea unor proceduri prevăzute în propriile regulamente interioare. Un sistem mai elaborat este prevăzut pentru respectarea drepturilor sociale prevăzute de Carta Socială Europeană.

Adoptată în 1961 şi revizuită în 1996, Carta Socială Europeană prevede obligaŃia părŃilor contractante de a prezenta Secretarului General, în forma stabilită de CM, a unui raport la interval de doi ani referitor la dispoziŃiile acceptate, precum şi a unor rapoarte la intervale adecvate şi la solicitarea CM referitoare la dispoziŃiile care nu au fost acceptate. Rapoartele astfel prezentate Secretarului General sunt examinate mai întâi de Comitetul European al Drepturilor Sociale compus din 15 experŃi independenŃi aleşi de APCE la care OrganizaŃia InternaŃională a Muncii este invitată să-şi desemneze un reprezentant pentru a participa cu titlu consultativ la deliberări, care va intra în posesia tuturor observaŃiilor transmise Secretarului General de celelalte părŃi interesate după care va elabora un raport cu propriile concluzii.

Procedura administrativ-europeană continuă prin transmiterea raportului CEDS către un Comitet Guvernamental (CG) alcătuit din câte un reprezentant al fiecărei părŃi contractante, dar şi a rapoartelor statale şi a observaŃiilor şi informaŃiilor organizaŃiilor guvernamentale şi neguvernamentale interesate; Comitetul guvernamental va invita, de altfel, cel mult două organizaŃii internaŃionale ale patronilor şi două ale angajaŃilor să-şi trimită observatori cu titlu consultativ la reuniunile sale, putând consulta şi reprezentanŃii ONG-urilor cu statut consultativ pe lângă CE specializate în materia guvernată de Cartă. Comitetul Guvernamental are ca atribuŃie principală pregătirea deciziilor CM în lumina rapoartelor CEDS şi ale părŃilor contractante, selecŃionând în mod motivat, pe baza consideraŃiilor de politică socială şi economică, situaŃiile care vor trebui să fie subiectul pentru recomandările către statele în cauză.

32

În afara mecanismului de control prezentat anterior, Protocolul adiŃional la Carta Socială

Europeană (neintrat în vigoare) prevede un sistem de reclamaŃii colective ce se vor aplica angajamentelor statale ale cărui principale dispoziŃii se referă la: recunoaşterea de către state a dreptului unor organizaŃii naŃionale şi internaŃionale, guvernamentale şi neguvernamentale de a face reclamaŃii invocând aplicarea nesatisfăcătoare a Cartei de către un stat – parte la Protocolul adiŃional; prezentarea reclamaŃiilor sub formă scrisă, indicând concret ce prevederi ale Cartei acceptate de statul respectiv n-au fost aplicate prin măsuri naŃionale satisfăcătoare; adresarea oricăror reclamaŃii către Secretarul General al CE care avizează primirea ei prin informarea statului în cauză şi transmiterea reclamaŃiei către CEDS.

OPERAłII UMANITARE EUROPENE

OperaŃiile umanitare reprezintă o necesitate stringentă atât în situaŃii de pace cât şi în situaŃii de

criză ori în timp de război şi implică eforturi de ajutor a victimelor, bazate de multe ori pe solidaritate, pe cooperare şi colaborare a guvernării naŃionale, supranaŃionale, internaŃionale şi globale.

Preluând elementele din diferitele feluri de definire a operaŃiilor umanitare am putea spune că acestea reprezintă misiunile desfăşurate în context naŃional şi internaŃional pentru alinarea suferinŃelor umane în circumstanŃe în care autorităŃile naŃionale din zonă sunt incapabile sau nu au voinŃa de a acorda sprijinul adecvat populaŃiei care a devenit victima unui dezastru natural sau provocat de om, unor situaŃii endemice ce produc efecte negative asupra felului de a trăi demn (foametea, bolile, sărăcia), unor efecte ale uzului de forŃă militară la nivel intern şi internaŃional, în special ale conflictelor armate caracterizate întotdeauna prin violenŃă sau ale violării drepturilor omului în orice situaŃi; ele se pot desfăşura în contextul operaŃiilor de implementare a păcii, constând în asistenŃă umanitară, ajutor în caz de dezastru şi protecŃia libertăŃilor fundamentale şi a demnităŃii umane în timp de pace, criză şi război.

Se pot evidenŃia următoarele caracteristici ale operaŃiilor europene: desfăşurarea lor sub forma misiunilor de gestionare militară şi civilă a crizelor dar şi ca intervenŃii de asistenŃă umanitară în timp de pace, la dezastru, precum şi la misiuni de protecŃie în timp de conflict armat, pentru a evita pierderile şi pagubele civile excesive; necesitatea cooperării dintre autorităŃile publice şi organismele umanitare civile naŃionale şi europene; subiectul pasiv al acestora, adică fiinŃele umane de oriunde, afectate de calamităŃi şi catastrofe naturale ori de război,caz în cate vorbim de protecŃia răniŃilor, bolnavilor, refugiaŃilor, populaŃiei civile şi personalului umanitar; obiectivul de atenuare a suferinŃelor umane ca şi prevenirea acestora şi înlăturarea pagubelor provocate de dezastre în toate situaŃiile de pericol la adresa existenŃei indivizilor şi comunităŃilor umane.

Pe lângă procedurile jurisdicŃionale şi nejurisdicŃionale pe care le aplică în protecŃia drepturilor omului prin intermediul organelor sale specializate, consecvent scopului său de realizare a unei mai mari unităŃi între membrii săi pentru salvgardarea şi realizarea idealurilor şi principiilor care sunt moştenirea lor comună şi pentru facilitarea progresului lor economic şi social, Consiliul Europei desfăşoară o multitudine de activităŃi pe teren în statele sale membre.

Consiliul Europei are o atitudine mai proactivă, încercând să prevină prin acŃiuni îndelung planificate şi elaborate, reducerea încălcărilor demnităŃii umane, inclusiv prin educaŃia şi formarea culturii drepturilor omului, democraŃiei şi statului de drept, în conformitate cu statutul său; exemplificative în acest sens rămân Planurile de acŃiune pe mai mulŃi ani, elaborate prin DeclaraŃiile CE la nivel înalt, la Viena (1993), Strasbourg (1997) şi Viena (2005) în care sunt preconizate activităŃi pe teren în toate statele sale membre cu următoarele sarcini ale CE: promovarea valorilor fundamentale comune, drepturile omului, statul de drept şi democraŃia; consolidarea securităŃii cetăŃenilor europeni; construirea unei Europe mai umane şi mai cuprinzătoare; dezvoltarea cooperării cu celelalte organizaŃii şi instituŃii internaŃionale şi europene; punerea în aplicare a Planului de acŃiune prin sporirea transparenŃei şi eficienŃei CE. În special de la începutul ultimului deceniu al secolului XX, CE a depus eforturi susŃinute în direcŃia lansării unor noi acŃiuni cuprinzătoare prin care să fie reafirmate şi consolidate la nivelul întregului continent principiile esenŃiale ale democraŃiei, pluralismului, statului de drept şi respectării drepturilor omului. Principalele domenii în care s-a manifestat acŃiunea pe teren în statele membre au fost: protecŃia persoanelor private de libertate, prin intermediul unui sistem de vizite efectuate de Comitetul pentru prevenirea torturii şi a tratamentelor sau pedepselor inumane şi degradante; protecŃia drepturilor minorităŃilor naŃionale; acŃiunea în favoarea egalităŃii dintre femei şi bărbaŃi; lupta împotriva rasismului, a xenofobiei, a antisemitismului şi a intoleranŃei; conlucrarea strânsă cu mass-media în probleme legate de libertatea de expresie şi drepturile omului; promovarea informării asupra drepturilor omului şi susŃinerea educaŃiei în şcoli şi a unor grupuri profesionale în domeniul drepturilor omului; cooperarea cu organizaŃii ale drepturilor omului şi instituŃii de protecŃie a libertăŃilor fundamentele existente la nivel naŃional şi neguvernamental. Pentru protecŃia minorităŃilor naŃionale, CE a imaginat o serie de activităŃi ca parte a programului său de cooperare şi asistenŃă:

33

organizarea întâlnirilor pentru a oferi informaŃii despre ConvenŃia-cadru asupra minorităŃilor şi încurajarea statelor nemembre să o semneze şi ratifice; discutarea evenimentelor interne cu delegaŃii care includ parlamentari, oficiali guvernamentali şi reprezentanŃi ai minorităŃilor; oferirea de opinii asupra legislaŃiei referitoare la minorităŃi de către experŃii CE; organizarea de seminarii de pregătire a elaborării rapoartelor statului cu scopul de a eficientiza procedura de supervizare. OSCE joacă un rol cheie în dezvoltarea societăŃii şi a stabilităŃii continentului nostru, în toate demersurile acestora, inclusiv în cea umanitară, în nenumărate rânduri, şefii de state şi de guverne ale celor 56 de state membre exprimându-şi hotărârea de a continua eforturile de îmbunătăŃire a eficienŃei organizaŃiei ca instrument operaŃional de alertă timpurie, prevenire a conflictelor, gestionarea crizelor şi reabilitare post-conflict; în această direcŃie, mecanismele dimensiunii umane au extins cadrul operaŃional al OSCE la promovarea şi respectarea drepturilor omului, mai ales prin dezvoltarea Biroului pentru InstituŃii Democratice şi Drepturile Omului, crescând implicarea sa în activitatea desfăşurată de Consiliul Permanent şi de către misiunile pe teren şi extinzând cooperarea cu acele organizaŃii şi instituŃii internaŃionale şi europene având preocupări în domeniul dimensiunii umane, aşa cum a fost cazul Kosovo, Moldova sau Georgia. Stabilirea faptelor, raportarea acestora către organele decizionale sau misiunile de experŃi reprezintă esenŃa unor operaŃii ale OSCE desfăşurate pe termen scurt, pentru a investiga cazuri particulare de natură militară sau umanitară, cum au fost, spre exemplu, misiunile exploratorii desfăşurate conform mecanismului adoptat de OSCE la Moscova, în CroaŃia, Estonia şi Moldova. Ele pot preceda, câteodată, misiunile desfăşurate pe termen lung în care Preşedintele în exerciŃiu al OSCE însărcinează un reprezentant special al său cu atribuŃii de investigare a situaŃiei, diplomaŃie preventivă, gestionare a crizelor şi reabilitare post-conflict, după cum a fost cazul particular, spre exemplu, al fostei Iugoslavii, Georgiei şi Ceceniei. Misiunile OSCE au fost generate de necesitatea mai multor situaŃii conflictuale din interiorul a douăzeci de Ńări, unele dintre acestea degenerând în timp spre războaie tragice şi sângeroase, în care violarea drepturilor umane cele mai elementare era regula; mai mult decât ONU, NATO, UE sau CE, organizaŃia responsabilă cu securitatea, cooperarea şi umanitarismul de la Vancouver la Vladivostok părea aptă să intervină prompt şi eficace, cu oameni puŃini dar cu instituŃii de încredere şi autoritate, precum Consiliul Permanent de la Viena, care se reunea în fiecare joi la nivel de ambasadori, Preşedintele în exerciŃiu şi Troika, care şi-au asumat adesea iniŃiative operaŃionale fără condiŃia consensului existent la nivelul Consiliului Ministerial, ReprezentanŃii Personali ai Preşedintelui în exerciŃiu şi şefii de misiune care, cu toŃii, au contribuit la avertizarea timpurie a ameninŃărilor, prevenirea conflictelor şi managementul crizelor. Printre cele mai relevante misiuni în care s-a implicat OSCE se află cele desfăşurate succesiv în Kosovo. În cadrul UE, protecŃia drepturilor fundamentale nu este doar o problemă comunitară internă ci şi una a politicii externe şi de securitate comune.

Potrivit art.10A din Tratatul Uniunii Europene, aşa cum a fost modificat la Lisabona, „acŃiunea Uniunii pe scena internaŃională are la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea şi extinderea sa şi pe care intenŃionează să le promoveze în lumea întreagă: democraŃia, statul de drept, universalitatea şi indivizibilitatea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, respectarea demnităŃii umane, principiile egalităŃii şi solidarităŃii precum şi respectarea principiilor Cartei ONU şi a dreptului internaŃional”; în realizarea acestui deziderat Uniunea defineşte strategii comune şi desfăşoară politici şi acŃiuni comune atât în domeniul diplomaŃiei cât şi al securităŃii, ambele domenii conŃinând şi aspecte umanitare. De asemenea, în conformitate cu art.10B al TUE, competenŃa de a identifica interesele şi obiectivele strategice ale UE revine Consiliului European în toate domeniile acŃiunii externe şi de securitate, deciziile sale referindu-se la relaŃiile UE cu o Ńară sau o regiune ori la o anumită tematică, inclusiv de natură umanitară, ele fiind puse în aplicare de Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi de statele membre, celelalte instituŃii comunitare având roluri specifice în acest domeniu; Secretar General al Consiliului, Preşedinte al Consiliului Afacerilor Externe şi vicepreşedinte al Comisiei, Înaltul Reprezentant reprezintă UE în chestiunile referitoare la diplomaŃie şi apărare, fiind susŃinut în exercitarea mandatului său atât de un serviciu european pentru acŃiunea externă cât şi de organisme europene specializate în domeniul securităŃii (AgenŃia Europeană de Apărare, Comitetul Politic şi de Securitate, Comitetul Militar, Statul Major al UE). Cu toate aceste dezvoltări instituŃionale, domeniul PESC rămâne în esenŃa sa diferit de cel comunitar, fiind în esenŃa sa încă la nivel guvernamental, Consiliul putând încredinŃa realizarea unei misiuni externe, de securitate sau umanitare unui grup de state membre care pot stabili între ele o cooperare structurată permanentă în cadrul UE. De fapt, unele acŃiuni cu caracter umanitar se desfăşoară şi în interiorul UE din moment ce principiul respectării drepturilor fundamentale stă la baza organizării şi funcŃionării guvernării europene supranaŃionale, statele membre şi Uniunea partajându-şi competenŃele în domenii precum: politicile sociale; coeziunea economică, socială şi teritorială; mediul; protecŃia consumatorului; spaŃiul de libertate; securitate şi justiŃie; obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică. Iar în domeniile cooperării pentru dezvoltare şi ajutorului umanitar, Uniunea dispune de competenŃă

34

pentru a întreprinde acŃiuni şi a duce o politică comună, fără ca exercitarea acestei competenŃe să poată avea ca efect lipsirea statelor membre de posibilitatea de a-Ńi exercita propria competenŃă.

PESC se concretizează în diplomaŃie şi politica de securitate; de altfel, încă în 1993 în TUE art.11 preciza: „competenŃa Uniunii în materie de PESC include toate domeniile politicii externe, precum şi toate chestiunile referitoare la securitatea Uniunii, inclusiv la definirea treptată a unei politici de apărare comune care poate conduce la o apărare comună.”

NATO va avea responsabilitatea apărării Europei prin acŃiuni colective de utilizare a forŃei militare (ceea ce nu înseamnă că, potrivit noului său concept strategic, nu poate desfăşura şi operaŃii de stabilitate şi sprijin, inclusiv în domeniul acordării asistenŃei umanitare) în timp ce UE va fi datoare să planifice şi să desfăşoare operaŃiile de răspuns la crize în care accentele cad pe aspectele diplomaŃiei preventive şi ajutorului umanitar mai mult decât pe cele pur militare.

La baza sistemului PSAC stă Strategia Europeană de Securitate (SES) adoptată în 2003 şi denumită „Strategia Solana” (după numele primului ÎRPESC) care direcŃionează eforturile celor 27 de state membre spre dezvoltarea culturii strategice pentru protecŃia rapidă a securităŃii, la nevoie chiar prin „intervenŃie robustă. În implementarea SES, Planul de acŃiune pentru aspectele civile ale PESA, adoptat de Consiliul European de la Bruxelles din iunie 2004, prevede că gestionarea civilă a crizelor include patru tipuri de misiuni şi anume: de poliŃie, stat de drept, administraŃie civilă şi protecŃie civilă.

În ceea ce priveşte misiunile de gestionare civilă a crizelor, documentul intitulat „Obiectivul global 2010”, adoptat de Consiliu în mai 2004, prevede că statele europene s-au angajat să fie în măsură să reacŃioneze militar la o criză printr-o acŃiune rapidă şi decisivă, aplicând o abordare foarte coerentă asupra întregului evantai de operaŃii de gestionare a crizelor prevăzut de TUE, de la misiunile umanitare şi evacuare până la operaŃiile de dezarmare comune şi de asistare a statelor terŃe în lupta contra terorismului şi în reformele în materie de securitate, inclusiv menŃinerea, restabilirea şi reconstrucŃia păcii.

UE şi-a propus încă de la adoptarea liniilor directoare ale PESC să-şi afirme identitatea pe scena internaŃională prin „exportarea” principiilor libertăŃii, democraŃiei, respectării drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale ca şi a statului de drept principii pe care nu guvernarea supranaŃională le-a inventat ci care fac parte din patrimoniul tradiŃional comun al statelor europene.

CoerenŃa operaŃională şi suportul financiar şi logistic al politicii externe a UE în domeniul drepturilor omului, cu sursa juridică în tratatele originare, se regăsesc în câteva instrumente esenŃiale ale promovării diplomatice a libertăŃilor fundamentale ale Europei în lume. Primul dintre acestea este Documentul strategic al Instrumentului European pentru DemocraŃie şi Drepturile Omului (EIDHR) ; al doilea instrument al diplomaŃiei europene în domeniu este reprezentat de Orientările UE privind drepturile omului, inclus şi ele în finanŃarea realizată de EIDHR şi elaborate succesiv în adevărate campanii operaŃionale globale, cum ar fi: Dialogurile Drepturilor Omului (2001); Copiii şi conflictele armate (2003); Apărătorii Drepturilor Omului (2004); Promovarea respectării DIU (2005); ProtecŃia drepturilor copilului (2007); Interzicerea pedepsei cu moartea (2008); Interzicerea torturii şi a tratamentelor sau pedepselor crude ori inumane (2009).

Având în vedere raporturile de la întreg la parte dintre dreptul internaŃional al drepturilor omului (DIDO) şi dreptul internaŃional umanitar (DIU) am putea considera că şi DEDO conŃine o secŃiune particulară referitoare la respectarea drepturilor omului în timp de conflict armat;

Implicarea statelor europene în promovarea şi respectarea DIU se bazează pe art.1 al ConvenŃiilor de la Geneva din 1949, ratificate de întreaga Europă, care conŃine angajamentul de a respecta şi a face să fie respectate normele umanitare în toate împrejurările utilizării violenŃei armate, precum şi pe art. 75 din Protocolul adiŃional I din 1977 care prevede: „garanŃiile fundamentale” ale persoanelor aflate în puterea părŃilor la conflict de a fi tratate cu umanitate, în condiŃii asemănătoare cu protecŃia drepturilor omului în timp de pace. De asemenea, majoritatea statelor a ratificat şi aplică celelalte instrumente de DIU, atât cele care conŃin prevederi referitoare la conducerea ostilităŃilor militare şi regimul juridic al metodelor şi mijloacelor de război (dreptul de la Haga al conflictelor armate) cât şi cele referitoare la protejarea drepturilor victimelor conflictelor armate (dreptul de la Geneva, propriu-zis umanitar).

Şi organizaŃiile europene sunt implicate în promovarea şi respectarea DIU, deşi aplicarea acestuia se realizează prin obligaŃiile concrete ale statelor contractante ale convenŃiilor umanitare cu puŃine referiri la organizaŃiile inter şi neguvernamentale. De aceea, OSCE, CE, NATO şi UE, în special prin intermediul organismelor lor parlamentare n-au făcut altceva decât să apeleze la statele membre să semneze şi să ratifice tratatele de DIU şi să asigure respectarea acestora; de asemenea, sunt cunoscute şi poziŃii comune şi regulamente ale guvernării supranaŃionale a UE în aplicarea sancŃiunilor internaŃionale faŃă de state în care DIU este violat, în embargoul faŃă de persoane, activităŃi militare, arme şi muniŃii care afectează protecŃia umanitară a victimelor, în planificarea şi desfăşurarea operaŃiilor europene umanitare deja menŃionate anterior ca şi în susŃinerea activităŃii eficiente a instanŃelor penale internaŃionale pentru tragerea la răspundere a celor vinovaŃi de violarea DIU atunci când măsurile naŃionale n-au existat sau n-au fost eficace.

35

Activitatea ONG-urilor în domeniul cunoaşterii şi aplicării DEDO este deosebit de complexă, de la aspecte ale sesizării şi investigării pe cont propriu a violărilor drepturilor omului şi DIU până la educaŃia şi instruirea specializată în acest domeniu. Unele dintre ele s-au constituit în adevărate mecanisme de susŃinere a statelor în ratificarea convenŃiilor din domeniu, altele îşi propun să controleze modalitatea de aplicare a convenŃiilor respective, în timp ce altele, la fel ca statele şi organizaŃiile europene sunt preocupate de acŃiunea globală de promovare şi protecŃie eficace a drepturilor esenŃiale ale fiinŃelor umane. Planurile de guvernare naŃională şi supranaŃională conŃin referiri distincte la atragerea şi utilizarea ONG-urilor în mecanismele de apărare a drepturilor omului. De altfel, obiectul principal al acestora nu este diferit de acel al bunei guvernări, în sensul difuzării de informaŃii referitoare la normele DEDOP, de a sensibiliza publicul asupra violărilor acestuia, de a investiga astfel de încălcări în folosul indivizilor, atunci când autorităŃile publice nu-şi fac datoria, de a sesiza instituŃiile abilitate să rezolve conflicte dintre indivizi şi autorităŃi referitoare la acest domeniu şi de a participa la instruirea profesională a agenŃilor publici ori la educaŃia generală a populaŃiei, în special a tineretului, în ceea ce priveşte cunoaşterea şi respectarea eficace a demnităŃii umane. Consiliul Europei, OSCE şi UE au recunoscut influenŃa lor şi s-au relaŃionat cu ele pe baza unor reguli impuse de statutul lor consultativ şi oficial, elaborând, prin intermediul unor organe subsidiare specializate, programe speciale pentru dezvoltarea, consolidarea şi perfecŃionarea sinergică a relaŃiei comune, analizate periodic în cadrul unor reuniuni de lucru comune. politice importante.

ÎNTREBĂRI DEMONSTRATIVE DEDO AN III SEM. II

Adevărat/Fals 1. Pot fi subiecte ale dreptului european al drepturilor omului, atât indivizii, cât şi statele. AlegeŃi varianta corectă: 2. Contenciosul administrativ aplică: a. principiul supremaŃiei ConstituŃiei; b. principiul supremaŃiei legii faŃă de actele normative cu forŃă juridică inferioară.

3. Adevărat/Fals Comitetul Miniştrilor nu reprezintă un organ component al Consiliului Europei. AlegeŃi varianta corectă: 4. Uniunea Europeană: a. a fost înfiinŃată în 1970, b. are la bază DeclaraŃia Schuman; c. reprezintă o instituŃie a Consiliului Europei. 5. Adevărat/Fals Dreptul la un proces echitabil reprezintă un drept judiciar. AlegeŃi varianta corectă. 6.Libertatea de gândire, conştiinŃă şi religie: a. reprezintă un drept civil; b. constituie un drept judiciar; c. presupune dreptul persoanei de a avea propriile opinii şi convingeri. Variante: a. toate variantele; b. a+b; c. a+c.

36

Adevărat/Fals 7. Dreptul de proprietate este un drept economic care nu poate fi limitat în nicio situaŃie. Adevărat/Fals 8. Judecătorii CurŃii Europene a Drepturilor Omului au un mandat de 4 ani care nu poate fi

reînnoit.

Adevărat/Fals 9. OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) îşi are originea în Actul Final

al ConferinŃei de la Paris din 1950. AlegeŃi varianŃa corectă: 10. NATO are responsabilitatea apărării Europei: a. prin desfăşurarea unor forŃe colective în focarele de conflict; b. nu poate desfăşura operaŃii de stabilitate şi sprijin.