AFECTIUNI RENALE;cauze, simtomatologie ,explorari paraclinice si de laborator Cauzele bolilor renaleCele mai frecvente cauze ale bolilor renale, reprezentand aproape doua treimi din cazuistica, sunt diabetul zaharat si hipertensiunea arteriala. Alte cauza din afectiune renala sunt:- glomerulonefrita (inflamatia glomerulului, structura responsabila cu filtrarea);- ateroscleroza;- anomaliile congenitale (de exemplu, rinichiul polichistic);- obstructiile tractului urinar;- medicamentele;- maladiile obstructive (calculi, tumori, mariri de volum ale prostatei);- infectii repetate;- lupusul;- maladii autoimune.Simptomele bolilor renaleSimptomele de inceput sunt nespecifice: oboseala, scaderea capacitatii de concentrare, tulburari de somn, greata, varsaturi, scaderea poftei de mancare, paloare si mancarime a pielii, crampe musculare nocturne, edeme ale membrelor inferioare si ale fetei (mai vizibile dimineata, la trezire). Alte simptome legate de bolile renale sunt: dureri in regiunea lombara, care pot iradia catre vezica urinara sau organele genital; modificari ale cantitatii sau culorii urinei; mictiuni (urinari) mai rare sau mai frecvente decat de obicei; urinari  frecvente, in special in timpul noptii. Explorarile imagistice a. ecografia,. tomografia computerizata sau arteriografia.. Progresele inregistrate de explorarea ecografica (ecografia Doppler color) cresc loarea acestei explorari in eluarea traumatismelor renale;b. radiografia reno-cala c. urografia intravenoasa Examenele de laborator efectuate in urgenta, cuprind: hematocrit, hemoleucograma, glicemie, transaminaze serice, uree, creatinina, acid uric, probe de coagulare, sumar de urina, urocultura etc

AFECTIUNI PULMONARE cauze,simtomatologie,explorari paraclinice si de laboratorSIMTOME1. Scurtarea respiratiei 2. Tuse constanta care se agraveaza 3. Dureri de cap dimineata 4. Glezne umflate5. Tulburari de somn si insomnii 6. Torace dilatat, in forma de butoi 7. Nuanta albastruie a buzelor sau a unghiilor

CAUZE; Ca urmare a poluarii atmosferice, a fumatului nociv, a tratarii necorespunzatoare a infectiilor pulmonare, treptat se pot instala bolile pulmonare cronice.factori predispozanti si anume:Fumatul:.Poluarea atmosferica.Factorii ocupationali InfectiileFactorii familiali sunt reprezentati de: fumatul pasiv si gazul metan.Factorii geneticiSimptomele unei boli pulmonare croniceCel mai frecvent simptom pe care il acuza acesti bonavi este dispneea (dificultatea in respiratie), accentuata de efort. Unii bolnavi acuza initial simptome ca: tuse, sputa, respiratie suieratoare, astenie si scadere ponderala.EXPLORARI PARACLINICELeucograma.   Studiul coagularii si al fibrinolizei   2. Examenul radiologic. 3. Electrocardiograma 4. Scintigrafia pulmonara.5. ecocardiografia bidimensionala si Eco-Doppler 6. Tomografia computerizata 7. Arteriografia pulmonara

EXAMENE DE LABORATOR hematologie coagulare examen sputa spirometrie

AFECTIUNI DIGESTIVE

SIMTOATOLOGIE Dificultatea la înghiţire (disfagia).Evacuarea pe gură a aerului şi gazelor din stomac Durerile puternice localizate în toată zona abdominalăDurerea în capul pieptului (epigastricăGreaţaVărsătura

CAUZE In cazul care nu se respecta o alimentatie corecta, nu exista preocupare pentru propria sanatate si avand in vedere actiunea permanenta a numerosi factori nocivi asupra organismului, intregul sistem digestiv al unei fiinte umane poate deveni o sursa de boala ascunsa cu focare permanente. Un aparat digestiv care nu functioneaza normal nu va putea transforma mancarea in energie si nu va putea transmite mineralele, vitaminele si celelalte substante nutritive catre toate sistemele organismuluiExplorarile paraclinicetomografia computerizata Examenele de laborator.Dinamica hematocritului, hemoglobinei si leuco-citozeiGrupa sangvina si Rh- Transaminazele Pentru traumatismele pancreasului amilazemia si amilazuria Testele de coagulare 1. Examen radiologic 2. Examenul secreţiei gastrice 3. Arteriografia selectivă şi mai ales prin ecografie şi tomografia computerizată 1. Examenul obiectiv se realizeaza un bilant general prin care se cerceteaza o patologie, se evidentiaza unele perturbari endocrine ( hiperparatiroidism, hipercorticism) terenul vascular,2. Endoscopia digestiva superioara3. Teste pentru Helicobacter pylori

4. Examenul radiologic 5. Testul pentru hemoragiile oculte 6. Hemoleucograma 7. Testele secretorii si determinarea gastrinei serice

HEMORAGII CEREBRALE

.Cauze - anomalii ale vaselor de sange (anevrism sau malformatii vasculare);- tensiune arteriala crescuta (hemoragie intracerebrala hipertensiva);- depozitele de proteine localizate de-a lungul vaselor de sange (angiopatie amiloida);- leziuni produse ca urmare a unor traumatisme la nivelul creierului.In unele cazuri, cauza nu poate fi depistata. Sangele irita tesuturile creierului, provocand umflarea acestuia (edem cerebral). Sangele se poate strange sub forma unei mase, numita hematom. Tumefierea sau hematomul vor mari presiunea asupra tesuturilor din zona creierului si le pot distruge rapid. Alti factori care cresc riscul de hemoragie intracerebrala sunt:Boli ale sangelui (hematologice);- scaderea nivelului de trombocite;- coagulare intravasculara diseminata;- hemofilia;- leucemia;- anemia cu celule in forma de secera. Amiloidia cerebrala sau tumori cerebraleBoli hepatice (sunt asociate cu un risc crescut de sangerare, la modul general).

Simptome

Simtomele variaza in fuctie de localizare si cantitatea de tesut cerebral afectat. De obicei se declanseaza brusc, fara avertismente, de multe ori chiar in timpul activitatii de rutina. Acestea pot progresa treptat sau se pot agrava in timp.

Simptomele includ:•gust anormal;•modificari ale gradului de vigilenta;-apatie;-somnolenta,letargie;-inconstienta, coma;•dificultati de vorbire sau de intelegere a conversatiilor;•dificultati la inghitire;•dificultati la scris sau citit;•dureri de cap;

-care se pot declansa in pozitia culcat;-care apar cand pacientul se trezeste din somn;-care se accentueaza la schimbarea pozitiei;• lipsa coordonarii;• pierderea echilibrului; • dificultate in miscari;- probleme in a misca parti ale corpului;- tremor al mainii;- pierderea abilitatilor motorii fine;- slabiciuni in diferite parti ale corpului;• greata si varsaturi;• convulsii;• modificari ale senzatiilor;- senzatii anormale;- diminuari ale simturilor;- paralizie faciala;- amorteala sau furnicaturi; • tulburari de vedere;- orice tulburari ale vederii;- diminuarea acuitatii vizuale, pierderea ei partiala sau totala;- vedere dubla;- pleoape cazute;- pupile de marimi diferite;- miscari necotrolate ale ochilor;

In general, diagnosticul include:- evaluarea simptomelor fizice;- tomografie a creierului pentru detectarea posibilelor fracturi ale craniului sau pentru confirmarea hemoragiei;- un RMN poate dezvalui cu o claritate mai mare care este cauza sangerarii.

Alte teste pot include:- electrocardiograma, radiografie toracica si/sau sumar de urina;- examinari vasculare complete, hemoleucograma completa si/sau analize de sange;- analiza lichidului cefalorahidian;- angiografie conventionala

Diabet zaharat

Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin valori crescute ale concentrației glucozei în sânge (hiperglicemie) și dezechilibrarea metabolismului.ClasificareOMS recunoaște trei forme principale de diabet zaharat : tipul 1, tipul 2 și gestațional (de sarcină). Cele mai frecvente forme sunt diabetul zaharat tip 1 și diabetul zaharat tip 2. Termenul diabet zaharat tip 1 a înlocuit mai mulți termeni vechi cum ar fi diabet juvenil și diabet insulino-dependent. La fel, termenul diabet zaharat tip 2 a înlocuit denumiri vechi, printre care și diabet insulino-independent (non insulino-dependent). Diabetul zaharat tip 1Diabetul zaharat tip 1 se caracterizează prin distrugerea celulelor beta pancreatice producătoare de insulină din insulele Langerhans din pancreas, fapt care conduce la un deficit de insulină. Principala cauză este o reacție autoimună mediată de limfocitele T. Diabetul zaharat tip 1 reprezintă aproximativ 10% din cazurile de diabet zaharat din Europa și America de Nord. Majoritatea pacienților prezintă debutul în plină sănătate, frecvent la vârsta copilăriei (deși poate să apară la orice vârstă). Sensibilitatea la insulină este normală mai ales în stadiile incipiente.Hormonul numit insulina permite celulelor corpului să utilizeze glucoza ca sursă de energie. Cand secreția de insulină este insuficientă sau când insulina nu-și îndeplinește rolul în organism, afecțiunea se numește diabet zaharat. Diabetul poate fi ținut sub control printr-o supraveghere atentă a dietei și a greutății și prin exerciții fizice, ca supliment al tratamentului medical.Prin digestie, unele alimente cu carbohidrați sunt transformate în zahăr (glucoză, mai exact) mai repede decat altele. Acestea au un indice glicemic mai înalt. Diabeticii ar trebui sa opteze pentru alimentele care se digeră mai lent. Un aport de grăsimi și proteine poate să scadă indicele glicemic al unei mese. Consultați dieteticianul sau medicul înainte de a vă modifica dieta.Alimente cu indice glicemic foarte scăzut: legume verzi, fasole boabe, alune, brânză, unt, soia, linte, pește, ouă, crustacee, orz, carne, fructe ;Indice glicemic scăzut: fasole la cuptor, mazăre, naut, fasole neagră, cartofi dulci, nuci, porumb dulce, mere, portocale, struguri, iaurt, pere, pâine de secară, paste, fulgi de ovaz ;Indice glicemic moderat: pepene roșu, sfeclă, banane, stafide, pâine albă și integrală, biscuiți din secară, mussli, orez, zahăr cristalizat ;Indice glicemic foarte înalt: miere, orez expandat, fulgi de porumb, prăjituri din orez, morcovi, baghetă, păstârnac, cartofi.

Tipul 1 necesită tratamentul cu insulină prin injecție, sau, mai nou, inhalare.

Diabetul zaharat tip 2

Diabetul zaharat tip 2 se datorează rezistenței crescute la insulină a țesuturilor, însoțită de scăderea secreției de insulină. Lipsa de răspuns la insulină a țesuturilor se datorează cel mai probabil modificării receptorului pentru insulină de pe membrana celulară.Tipul 2 este tratat cu medicație orală o lungă perioadă, el necesitând aportul extern de insulină doar din momentul în care tratamentul oral nu mai este eficient în controlul concentrației glucozei sanguine (tipul 2 este caracterizat printr-o insulinemie ridicată (ca efect compensatoriu), fapt care duce, în timp, la epuizarea capacității endogene de secreție; noile medicamente orale care ridică sensibilitatea celulelor la insulină au tendința să protejeze funcția de secreție, în contrast cu cele care dimpotrivă, își bazează acțiunea pe stimularea acesteia).Factori care pot cauza diabetul tip 2 includ: regimul sedentar de viață și abundența calorică a dietei moderne, fapt concertizat în obezitate sau măcar indici ai masei corporale ridicați, fumatul de tutun, o mărire a nivelului de colesterol, tensiune (presiunea) arterială înaltă.ComplicațiiToate tipurile de diabet au simptome și complicații similare. Hiperglicemia poate duce la deshidratare, și necorijată o perioadă măsurată în săptămâni sau luni, la cetoacidoză. Complicațiile de termen lung ("tardive") sunt de ordin vascular și neurologic. Problemele vasculare sunt de 2 tipuri: macrovasculare și microvasculare; cele macrovasculare sunt reprezentate de maladia cardiovasculară (infarct, angină) și accidentul vascular cerebral (AVC); problemele microvasculare sunt nefropatia diabetică (gravă maladie renală) și retinopatia diabetică (problemă care constă într-o alterare continuă și uneori brutală a retinei, fapt care poate conduce la orbire). Tot de natură microvasculară este și impotența provocată de diabetul necontrolat, ca și o parte dintre problemele piciorului diabetic, care se manifestă printr-o lentoare a vindecării plăgilor pe extremități, infecții repetate și dificil de tratat, gangrenă cu risc de amputare, etc. O altă categorie de complicații tardive ale diabetului sunt cele de ordin neurologic, anume neuropatia diabetică. Aceasta se manifestă prin pierderea senzației, simțului, în membrele inferioare (picioare) și dureri neuropatice (senzații de durere, arsură, în picioare, fără cauze imediate externe); Complicațiile neurologice au și ele, cel puțin în parte, tot o etiologie microvasculară.

REUMATISM

Semne si simptomeSemnele si simptomele bolilor reumatice includ:- febra;- inflamatie;- durere;- rigiditate musculara.CauzeFactori care favorizeaza aparitia afectiunilor reumatice:- prezenta in sange a unor toxine din cauza functionarii necorespunzatoare a metabolismului, digestiei sau excretiei;- ereditatea;- infectii la nivelul dintilor, amigdalelor si a veziculei biliare;- expunerea la frig Clasificarea Bolilor Reumatismale

1) REUMATISME INFLAMATORII (articulare si viscerale)

-Reumarismul articular.-Poliartrita reumatoida.-Spondilita anchilozanta.-Reumatism secundar infectios2) REUMATISM DEGENERATIV-Artroza si poliartrozele.-Spondiloza si spondilartrozele

3) REUMATISM ARTICULAR PERIFERIC-Reumatismul cu caracter inflamator sau degenerativ.

4) MANIFESTARI DE TIP REUMATISMAL ÎN ALTE AFECTIUNI-Artroza genunchiului.-Artroza de umar.-Artroza de pumn.-Artroza de sold.-Artroza gleznei

ANEMIILE Simptomatologia generala a anemiilor.anemiei acute predomina ametelile, tulburarile de vedere, dispneea, paloarea intensa, tahicardia, hipotensiunea arteriala si, uneori, lipotimia sau colapsul. in anemia cronica pe primul plan se situeaza paloarea pielii si a mucoaselor, vizibila mai ales la palme, buze, unghii si mucoasa bucala, tulburarile nervoase, astenie, tulburari de memorie, ameteli, cefalee, tendinta la lipotimie, semnele cardiovasculare (palpitatii, dureri precordiale, dispnee), tulburarile digestive (anorexie, flatulenta sau constipatie), amenoreea si tulburarile menstruale la femeie. Examenul de laborator precizeaza gradul de scadere a eritrocitelor si a hemoglobinei, valoarea globulara, anomaliile eritrocitelorAnemia reprezinta diminuarea cantitatii de hemoglobina functionala circulanta totala.Clasificare - Clasificarea anemiilor se realizeaza pe baza: 1. volumului corpuscular mediu: - microcitare; - normocitare; - macrocitare. 2. concentratiei corpusculare medii de hemoglobina: - hipocrome; - normocrome; - hipercrome. 3. factorilor etiologici: - scadere excesiva a volumului sanguin in hemoragii acute sau cronice;- distrugere excesiva de globule rosii in bolile hemolitice si in hipersplenism; - diminuare a eritropoiezei din cauza afectarii sintezei de nucleoproteine; - a deficitului de fier din alimentatie; - a inhibarii maduvei hematogene (in intoxicatii); - a involutiei maduvei hematogene

Cauza cea mai frecventa a lipsei de fier in organism este pierderea abundenta de sange la femeile in perioada ciclului menstrual. Daca sangele pierdut nu este inlocuit cu cel absorbit prin alimentatie, se instaleaza carenta. Ulcerul de stomac: daca nu este tratat, el provoaca anemie din cauza hemoragiilor interne care au loc regulat. Alimentatia saraca in fier: vegetarienii sunt cei mai predispusi la carentele de fier, deoarece fierul din carne este cel mai bine absorbit de catre

organismul uman. Uneori, organismul este cel care distruge hemoglobina. Acesta este cazul unor tipuri rare de anemii, cum este aplazia

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilitati ale asistentei.Pentru a asigura pacientului o terapie medicamentoasa eficienta si corecta, asistenta trebuie sa fie familiarizata cu indicatiile, dozarile si efectele medicamentului prescris. De asemenea pacientul trebuiein terogat ina in tea f iecare i adminis tar i despre eventuale le reac t i i a le rg ice d in t recut la subs tanta respective. Asistenta trebuie sa aiba cunostintele si abilitatile de a minimiza anxietatea pacientului si demaximize eficienta medicamentului (cunoscand modalitatea de administare, timpul etc.)Medicamentele pot fi administrate pe diverse cai.c a l e a d e a d m i n i s t a r e m u c o d e r m i c a•calea de administare enterala•c a l e a d e a d m i n i s t r a r e p a r e n t e r a l a•cale de administrate endotraheala•cale de administare epidurala•calea de administare intrapleuralaPrevenirea erorilor in admnistarea medicatieiInaintea admnistarii oricarei medicatii aceasta trebuie comparata cu medicatia prescrisa de medic din foaia de observatie. Se va verifica mental regula celor cinci “p”:•pacientul potrivit•medicamentul potrivit•doza potrivita•calea de administare potrivita•timpul (ora) de administare potrivit Intodeauna se va verifica si data expirarii fiecarui medicament pe care il vom administra.Totodata, inaintea oricarei administrari medicamentoase se vor avea in vedere drepturile pacientului:-dreptul de a stii de ce i se administreaza un anumit medicament si la ce efecte adverse sa se astepte-dreptul de a refuza medicatia prescrisa

HEMORAGIILE

Prim ajutor- Se întinde accidentatul la orizontală- Se face hemostaza provizorie, realizabilă, pe mai multe căi: compresiune manuală sau digitală, pansament compresiv, • flectarea puternică a extremităţii, • aplicarea garoului, • pensarea vasului sângerânddefinitie– este revărsarea sângelui din patul vascular ca rezultat allezării traumatice sau dereglarea permeabilităţii peretelui vascular.Clasificarea hemoragiilor:1. Dupa principiul anatomic:

– A r t e r i a l a– V e n o a s a– C a p i l a r a– Parenchimatoasa

2. Dupa mecanismul de aparitie:•Hemoragia per rhexin•Hemoragia per diabrosin•Hemoragia per diapedesin3. Dupa referinta la mediul extern:ExternaInternaa) Propriu-zis interneCavitareIntratisulara:.Petesii- hemoimbibitii intradermalePurpura- hemoimbibitii submucoaseHematom- hemoragie in tesuturi cu formarea unei cavitati ininteriorul careia se determina sange cu cheagurib) Hemoragii interne exteriorizate- hemoragii in cavitati interne care comunica cumediul extern4. Dupa timpil apritiei:Primare- hemoragia ce apre in momentul traumeiSecundare- hemoragia care apare peste un interval de timp de la momentul tarumei sipoate fi:Precoce:– U n i t a r a– R e c i d i v a n t a-Tardiva– U n i t a r a– R e c i d i v a n t a

5. Dupa evolutie:– Acuta- hemoragia are loc intr-un scurt interval de timp– Cronica- hemoragie lenta in cantitati mici (oculta)6. Dupa gradul VCS pierdut:•Gradul I (usoara)- pierderea pana la 10- 15% VCS (500-700 ml);•Gradul II (mediu)- pierderea pana la 15-20% VCS (1000-1400 ml);•Gradul III (grava)- pierderea pana la 20-30% VCS (1500-2000 ml);•Gradul IV (hemoragie masiva)- pierdere mai mult de 30% ( mai mult de 2000 ml).

INFECTIILE APARATULUI GENITAL FEMININ

Infectiile aparatului genital femininSursele de infectie sunt de origine :•Sursa endogena– este reprezentata de germenii care se gasesc la nivelul aparatuluigenital care sub influenţa factorilor favorizanţi devin patogeni;•Sursa exogena- ajunge in organismul femeii in diferite circumstante:-Sarcina,nasterea si lehuziafavorizeaza patrunderea germenilor -Avorturile-Raporturile sexuale-Explorarile si interventiile ginecologice ca: histerometria, dilatatii ale colului,histerosalpingografia, chiuretajul biopsic1.VulvovaginiteVulvovaginita este una din cele mai frecvent afectiuni intilnite in ginecologice. Inmarea majoritate sunt contagioase si se transmisi prin contact sexual. Foarte rar infectia este localizată strict la mucoasa vaginala, de cel mai multe ori se asociaza cuvulvita sau cervicita.Definitie= inflamatiile mucoasei vaginale asociate cu cele vulvare datorita unor agenti patogeni cu transmitere sexuala sau agenti ce apartin florei normale dar sidatorita unor factori chimici, mecanici, alergici, hormonali sau deficiente de igienaintima.(Fiziologie vaginala. -Vaginul este rezistent la infectie prin doua mecanisme:-aciditate marcata- pH local normal acid (3,8-4,2), siepiteliu gros, protectiv.In flora vaginala sunt 5-15 specii bacteriene diferite (streptococi grup B, E. coli),anaerobi si aerobi care populează vaginul. Tipul si numarul poate varia in functie demodificarile normale si anormale de la nivelul vaginului.Lactobacillus acidophilusdominant vaginal sanatos. (Acidul lactic şi peroxidul dehidrogen produsi delactobacilisunt toxici pentru bacteriile anaerobe.)Modificarile care afecteaza pH-ul acidsi determin un mediu mai alcalin

Factorii gazda:- Nivelul normal de estrogenieste o conditie necesară pentru un mediu vaginalnormal şi rezistenţa la infecţie.a. Estrogenul stimulează proliferarea şi maturarea epiteliului vaginal, asigurândo barieră fizică pentru infecţie.b.E p i t e l i u l v a g i n a l m a t u r p r o d u c eglicogen, n e c e s a r p e n t r u m e t a b o l i s m u llactobacililor.Dacă nivelul deglicogen este redus, numărul de lactobacili scadec.Condiţiile asociate cu scăderea nivelului de estrogeni se asociază cu o creştere asusceptibilităţii la infecţii vaginale.- I m u n i t a t e a c e l u l a r ă ş i u m o r a l ăj o a c ă d e a s e m e n e a u n r o l i m p o r t a n t î n mecanismele de apărare vaginală.Factori care afectează mediul vaginal.1. Antibioticelemodifică microbioiogia vaginului şi cresc riscul de infecţie.2. Hormonii.Scăderea nivelului de estrogeni sau creşterea nivelului de progesteron poate afecta epiteliul vaginal şi creşte riscul de infecţie

Patologia benigna a sanului

Patologiile mamare apar din adolescenta pana la batranete. O buna parte din aceste afectiuni sunt rezultatul unor modificari hormonale care apar

odata cu pubertatea, dar exista si alti factori de risc, unii determinanti altii favorizanti. Astfel, nasterea primului copil dupa 28 ani, anticonceptionale luate inainte de prima sarcina mai mult de 10 ani, traumatisme mamare, expunerea sanilor la ultraviolete pot determina aparitia acestor formatiuni la nivelul sanilor. Alimentatia bogata in grasimi, consumul de alcool si fumatul sunt un factor de risc in plus. Stresul a fost, este si va fi un factor agravant, dar si determinant al unei patologii a sanului1. Fibroadenomul mamar este o tumora benigna intilnita la varste tinere (20-30 ani). Se considera ca dezvoltarea este favorizata de hiperestrogenism. Aceasta afectiune debuteaza insidios, frecvent in partea supero-externa a sanului. La palpare se percepe ca o formatiune rotunda, nedureroasa, dura, mobila fata de piele dar aderenta de restul tesutului glandular. Aspectul pielii nu se modifica, mamelonul nu se retracta si nu apare adenopatie axilara (marirea ganglionilor din axila).2. Mastoza fibrochistica este cea mai frecventa stare precanceroasa a sanului. Se caracterizeaza prin aparitia de numeroase chisturi mici si noduli fibrosi in ambii sani. Apare frecvent dupa 30 ani datorita unor dezechilibre hormonale. Un rol important in etiologia aceste afectiuni il au hormonii tiroidieni. Are evolutie ciclica, accentuandu-se inaintea menstrei si diminuand pina la disparitie dupa menstra. Volumul si consistenta sanilor sunt crescute. Apar dureri spontane sau la palpare iar uneori se observa o secretie seroasa mamelonara. Are loc proliferarea tesutului fibros si se formeaza un placard sub care poate exista un cancer, nodulii impiedicand palparea tumorii ceea ce duce la imposibilitatea stabilirii unui diagnostic clinic. De aceea este indicata mamografia.3. Chisturile mamare apar, in general, in perimenopauza. Evolutia lor poate fi urmarita ecografic. Probleme pot sa apara in cazul chisturilor vechi, de dimensiuni mari deoarece modificarile epiteliale din interiorul chisturilor sunt punctul de plecare al transformarilor maligne.Ce se poate face pentru a depista in timp util o afectiune a sanului? - fiecare femeie trebuie sa-si autoexamineze sanii o data pe luna, imediat dupa menstruatie, si sa se adreseze specialistului daca observa vreo modificare cum ar fi: aparitia unor formatiuni, modificari ale tegumentului, accentuarea desenului vascular, aparitia unei secretii mamelonare sangvinolente, marirea ganglionilor in axila;- sa ceara medicului sa-i examineze si sanii atunci cind solicita o

consultatie ginecologica;- sa faca un control de rutina o data pe an;- daca are o afectiune a sanilor, sa o monitorizeze pentru a depista eventuale modificari astfel incat sa se poata preveni sau trata in faze incipiente un cancer de san.

Primul ajutor in cazul arsurilor

Arsura este o leziune provocata de actiunea caldurii asupra tesuturilor; o temperatura care depaseste 46 grade celsius este nociva pentru tesuturi. Arsurile pot fi de diferite tipuri ;- arsuri termice: provocate de caldura sub forma de corpuri solide supraincalzite (fierul de calcat), lichide sau vapori fierbinti, flacari- arsuri chimice: provocate de acizi sau baze- arsuri electrice: prin electrocutare- arsuri prin radiatii: radiatii solare Masuri de sigurantaPentru ca salvatorul sa nu devina el insusi o victima trebuie sa aiba in vedere cateva masuri de siguranta: - se va intrerupe sursa agresiunii: curentul electric,gazul- se va indeparta victima din mediu (incendiu) sau din apropierea sursei de caldura - daca este vorba de arsuri electrice, salvatorul trebuie sa-si ia masuri de siguranta suplimentare: sa nu atinga victima cu mainile goale ci sa folosesca materiale electroizolante- se va indeparta victima dintr-o zona cu risc de explozie- in cazul unui incendiu se va incerca evitarea inhalarii fumului, fie prin folosirea unor masti speciale fie prin aplecarea capului la intrarea in cladire- focul se stinge cu apa, stingator CO2 sau, de la caz la caz, cu paturi, zapada, pamant etc.- in cazul unei victime ale carei haine au luat foc, aceasta va fi oprita sa alerge (desi aceasta este de obicei reactia victimelor), se va culca la sol si eventual se va acoperi cu o patura.Evaluarea arsurilorIn functie de profunzimea leziunilor provocate, sunt 4 grade de arsuri:- gradul I: cand este afectat doar stratul superficial al tegumentului (epidermul); pielea este rosie, inflamata si dureroasa; exemplu de arsura de gradul I este eritemul solar- gradul II: cand este afectat si dermul (stratul mijlociu al pielii); pielea este rosie, inflamata, foarte dureroasa si acoperita de flictene cu continut clar (basicute cu lichid galbui); exemplu de arsura de gradul II sunt arsurile provocate de lichidele fierbinti sau metale supraincalzite- gradul III: pielea alba cu flictenele au continut sangvinolent si durerea

este mai putin intensa, datorita distrugerii terminatiilor nervoase- gradul IV: cand sunt distruse toate straturile pielii, aparand necroza, cruste negre, tesuturile fiind complet carbonizate, Aprecierea gravitatii starii victimei se face in functie de gradul arsurii si de suprafata corporala arsa.

Anestezia

Clasificarea anesteziei.

1. Anestezia locala2. Anestezia de conducere3Anestezia generala

ÎNGRIJIRI POST-OPERATORII GENERALE

În absenta complicatiilor, perioada post-operatorie dureaza de la câteva zile (chirurgie laparoscopica) pâna la 7-10 zile (chirurgie deschisa); se suprapune intervalului de la sfârsitul interventiei chirurgicale pâna la parasirea spitalului.Trebuie luate masuri care sa previna sau sa trateze unele incidente sau accidente post-operatorii imediate sau precoce, favorizând o însanatosire rapida a pacientului prin recuperarea functiilor vitale periclitate de traumatismul chirurgical.1. Întoarcerea bolnavului la patSe face cu brancardul, de preferinta însotit de medicul anestezist care asigura securitatea functiei respiratorii si cardio-vasculareDupa trezire, bolnavul va fi asezat în pozitia pe care o suporta cel mai bine; se recomanda pozitia Fowler (permite o relaxare a musculaturii membrelor inferioare si abdomenului, miscarile respiratorii se pot efectua mai usor2. Combaterea durerii postoperatoriiSunt folosite doua tipuri de substante:- analgetice majore (opiacee, derivate si succedanee ale morfinei),- analgetice minore (neopiacee).În general, durerea generata de traumatismul operator cedeaza în 24-48 ore; daca persista, se agraveaza sau îsi schimba caracterele → semn care precede aparitia unei complicatii mai grave (supuratia plagii, ocluzie intestinala, peritonita precoce post-operatorie)3. Terapia sedativaOpiaceele asigura, pe lânga analgezie, si o sedare a bolnavului.4. Combaterea varsaturilor si parezei intestinale5. Profilaxia bolii trombo-embolice post-operatorii6. Urmarirea temperaturii bolnavului7. Supravegherea functiilor vitalea) Aparatul respiratorc) Aparatul digestiv:d) Aparatul urinar8. Terapia antimicrobiana

9. Îngrijirea regiunii operate:- o plaga operatorie care evolueaza normal poate fi lasata dupa 48 ore fara pansament, infectarea ei de la exterior ne mai fiind posibila (în primele 48 ore se recomanda sa nu se umble la un pansament curat, pentru a permite constituirea barierei de fibrina) → supraveghere mai usoara, cu sesizare din timp a diverselor complicatii (seroame, abcese parietale, etc.);Externarea bolnavului se va face când plaga operatorie este cicatrizata, cu firele scoase si se afla în afara complicatiilor post-operatorii

INGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC

Infarctul miocardic acut( IMA) se caracterizeaza printr-o zona de necroza ischemica in miocard, determinata de o obstructie coronariana prin tromboza.90-95 % dintre cazurile de IMA sunt produse de ateroscleroza coronariana.Factorii care favorizeaza aparitia IMA sunt cunoscuti sub numele de factori de risc si acestia sunt: varsta, sexul, fumatul, stresurile, sedentarismul, obezitatea, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, hiperlipemia, etc.Factorii care declanseaza IMA sunt: efortul intens, mesele copioase, stress-ul, factorii meteorologici ( in special, expunerea la frig), infectii ale tractului respirator, etc.Manifestarile de dependenta( semne sau simptome) : durerea, hipotensiunea arteriala, hipertermia, alte semne.Durerea anginoasa, intensa, violenta, insuportabila care nu cedeaza la nitroglicerina sau repaus.Caracterul durerii variaza de la un bolnav la altul si este descris ca:O senzatie de constrictie sau in ghearaO senzatie de presiune sau ca un corset de fier care impiedica respiratiaUneori ca o simpla jena retrosternala, o senzatie de arsura, de greutate sau apasare suportabila.Durerea poate fi tipica (cu localizare retrosternala sau precordiala cu sau fara iradieri, instalata brusc si de intensitate mare) sau atipica (cu localizare extratoracica: in epigastru, abdomen, brate, antebrate, coate , pumni).Durerea poate iradia in umarul si bratul stang, in regiunea cervicala, in mandibula.Durata durerii poate de la 30 de minute, pana la cateva ore( 48 de ore), nu cedeaza la nitriti, apare de obicei in repaus si determina agitatia bolnavului. Durerea este insotita de :Anxietate marcataSenzatie de moarte iminentaDispneeTranspiratii reciSughitGreturi si varsaturiStare de slabiciune.AmeteliDistensie abdominalaSenzatie de plenitudine epigastricaHipotensiunea arteriala poate sa apara imediat sau la cateva ore, este

precedata , din cauza actiunii stresante a durerii, de o usoara crestere a TA. Cand TA scade brusc,este iminent pericolul socului cardiogen. De regula, hipotensiunea arteriala este insotita de tahicardie.Febra, este la inceput absenta, dar apare la 12- 24 de ore de la debut ( in jur de 38 grade).Alte semne: uneori tabloul clinic este dominat de la inceput de starea de soc , manifestata prin : paloare, tegument rece si umed, puls rapid si filiform,alterarea starii generale, oligurie gravaDebutul atipic este frecvent indeosebi la varstnici cu debut nedureros, mascat de unele din semnele si simptomele mentionate anterior, care apartin complicatiilor infarctului miocardic acut.IMA este una dintre afectiunile in care evolutia poate sa duca la moarte.Ingrijirea acestor bolnavi constituie o urgenta medicala.Examinarile care se fac in IMA sunt:ElectrocardiogramaExaminari de laborator din sange: VSH- crescuta, fibrinogen- crescut, T.G.O. – crescuta, leucocitoza, creatinfosfokinaza- crescuta.CoronarografieCateterism cardiacVentriculografie radioizotopica

In faza de prespitalizare, care este intervalul de la debutul infarctului miocardic si pana in momentul sosirii bolnavului in spital, asistentul medical trebuie sa rezolve principalele probleme din aceasta perioada.Prevenirea mortii subite consta in asezarea bolnavului in decubit dorsal si interzicerea efectuarii oricarei miscari. Psihoterapia este, de asemenea, foarte importanta.Pentru a se preintampina alte complicatii se face :sedarea durerii la indicatia medicului:morfina mialgin Fortral Deoarece morfina poate provoca hipotensiune arteriala si deprimarea ventilatiei pulmonare, este indicata asocierea morfinei cu atropina 0,5- 1 mg pentru a preveni aceste fenomene.Daca durerile sunt de mai mica intensitate se poate incerca linistirea lor cu algocalmin, fenobarbital, codeina.Urmarirea T.A. si pulsului.Mentinerea T.A. cu perfuzii de glucoza 5%, dextran, marisang si H.H.C.Urmarirea pulsului si corectarea extrasistolelor cu xilina de uz cardiologic. Se mentine permeabilitatea cailor aeriene prin aspiratie.OxigenoterapieTransportul de urgenta intr-o unitate spitaliceasca se face obligatoriu cu targa.Ingrijirea in spital ( interventii)Instalarea bolnavului in pat: Mutarea bolnavului de pe targa in pat face personalul sanitar fa sa permita bolnavuluinici o miscar, pentru a nu i se agrava situatia.Salonul va fi linistit, incalzit si bine aerisit.Pozitia bolnavului in pat va fi cat mai comoda.Se vor aplica in continuare masurile de prim ajutor prin administrarea la indicatia medicului a sedativelor ( pentru combaterea anxietatii), a calmantelor, si oxigenoterapiei.

Supravegherea functiilor vitale: Urmarirea infarctului consta in monitorizarea cu supravegherea permanenta in primele zile a EKG, T.A., a ritmului cardiac si a respiratiei.Recoltarea probelor de laborator: Asistentul medical va recolta sange pentru probe de laborator indicate de medic( pentru dozarile enzimatice, a

fibrinogenului, glicemiei, determinarea leucocitozei, a VSH, colesterolului, acidului uric).Pentru prevenirea complicatiilor tromboembolice se administreaza anticoagulante: heparina si trombostop ( se va verifica timpul Quick), iar pentru preintampinarea hiperexcitabilitatii miocardului, se administreaza xilina 200mg im sau iv sau in perfuzie.Administrarea medicatiei se va face cu mare punctualitate, deoarece intarzierile pot provoca bolnavului emotii inutile.Tratamentul medicamentos se va face la pat in pozitie orizontala.Asistentul medical va avea pregatite medicamente pentru eventuale complicatii. Desi medicamentele se administreaza strict la indicatia medicului,in caz de urgenta, cadrul mediu poate interveni cu unele medicamente( nitroglicerina) si oxigen.Alimentatia bolnavului cu IMA este pasiva la pat, in primele zile, in decubit dorsal. Treptat, se va trece la alimentatia activa la pat( numai la recomandarea medicului in pozitie sezanda). Dupa mobilizarea bolnavului, acesta poate servi masa in sala de mese.Mesele vor fi fractionate pentru a se evita consumul de cantitati mari la o masa.Regimul alimentar va fi hiposodat si hipocaloric.In primele zile, regimul alimentar este alcatuit din: pireuri si lichide date lent cu lingura, ceaiuri, compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, oua moi.Se interzice total fumatul.Urmarirea evacuarilor de urina si fecale: Se va servi bolnavul cu urinar si bazinet fara ca acesta sa fie ridicat in pozitie sezanda. Constipatia trebuie combatuta cu clisme uleioase sau laxative usoare.Diureza si scaunul se noteaza pe foaia de observatie.Igiena bolnavului: Baia generala sau partiala se face la pat fara sa oboseasca bolnavul( in primele zile fara sa fie ridicat).Mobilizarea bolnavului: In prima saptamana se recomanda repaus absolut la pat, iar daca bolnavul nu are dureri, febra sau alte complicatii, incepand chiar din primele zile se pot face miscari pasive ale degetelor de la maini si picioareTreptat, se permit: schimbarea pozitiei in pat, miscari active ale membrelor.Mobilizarea se face progresiv ( sederea pe marginea patului, sederea in fotoliu, ridicarea din pat), sub controlul pulsului si a TA, initial in prezenta medicului.Crearea unui mediu psihologic favorabil prin:Evitarea discutiilor cu voce tareInterzicerea vizitelor in grupEvitarea vizitelor lungiInterzicerea comunicarii vestilor neplacuteFacilitarea contactului cu bolnavii restabiliti, pentru un bun efect psihic .

Se va face educatia sanitara a pacientului privind regimul de viata postinfarct. Acesta cuprinde : Modul in care trebuie luate medicamenteleAlimentatie echilibrataReluarea treptata si progresiva a efortului fizicPrezentarea la control periodicSe va incerca restabilirea increderii in sine si in capacitatea de munca anterioara imbolnavirii.

GERIATRIE ROLUL ASISTENTEI IN INGRIJIREA BOLNAVULUI VARSNIC

Ingrijirea bolnavilor este o mare raspundere, care reclama cunostinte profesionale temeinice si calitati morale deosebite. Cunostintele profesionale ale asistentei medicale trebuie sa corespunda profilului sanitar in care lucreaza. Deprinderile practice si priceperea profesionala trebuie sa fie bine insusite pentru ca manopera sa fie executata corect, rapid, curat, frumos si elegant.

Asistenta medicala trebuie sa cunoasca: principiile nursing de ingrijire a bolnavilor pentru examinari complementare, tehnica tratamentului modern, dar in acelasi timp sa cunoasca evolutia bolilor, toate complicatiile posibile in cursul evolutiv, precum si masurile de urgenta care trebuie luate pana la sosirea medicului. Este necesar ca asistenta sa cunoasca simptomele si epidemiologia bolilor infecto-contagioase, precum si modul de prevenire a infectiilor intraspitalicesti.

Asistenta trebuie sa fie o buna gospodina, care gospodareste locul ei de munca. O insusire de capetenie a cadrelor medicale trebuie sa fie punctualitatea. Asistenta trebuie sa respecte exact timpul si spatiul prevazut pentru efectuarea unui lucru. Administrarea medicamentelor mai tarziu, nerespectarea dozelor prescrise, schimbarea cu intarziere a pansamentelor, recoltarea de cantitati imprecise, nerespectarea regimului prescris bolnavilor, nerespectarea asepsiei unei manevre dauneaza si pot avea efecte neplacute. Pastrarea secretului profesional este o alta datorie fundamentala a cadrelor sanitare. Tot ceea ce asistenta afla despre bolnav sau boala lui de la medic, din analizele de laborator, buletinul de examinare sau din foaia de observatie, confidentele facute de bolnav sau de familia sa, datele culese cu ocazia vizitelor la domiciliu, date relative la modul de viata, locuinta, etc… a celor vizitati si luati in supraveghere, hotaraste alaturi de tehnicitatea si pregatirea medicala – calitatea si valoarea muncii asistentei. Ea trebuie sa fie intotdeauna atenta si binevoitoare si amabila fata de bolnavi, independenta de ingrijirile ei proprii. Cadrele medii trebuie sa cunoasca psihologia bolnavului pentru a castiga increderea sa. Bolnavul – mai ales daca este in stare grava – are in permanenta banuiala ca i se ascunde ceva asupra starii lui. Din acest motiv, trebuie sa se evite discutiile sau comunicarile soptite medicului in fata bolnavului. Atitudinea fata de familiile bolnavilor trebuie sa fie de asemenea principala. Castigarea increderii familiei este aproape tot atat de importanta ca si a bolnavului

ANGINA PECTORALA

Angina pectoralaeste definite ca o durere retrosternala sau in regiunile toracice adiacente si care are character relative specific: cu aparitie in accese de scurta durata (3-5 min) , declansata cel mai adesea de effort sau emotii si calmate la repaus sau administrare de NTGAngina reprezinta cea mai frecventa forma de Cardiopatie ishemica.Forme clinice si fiziopatologice de angina:- AP stabile de effor

-A instabila, -A. vasospastica (Prinzmetal)-A. microvasculara

ETIOLOGIE:

Cauza principala este ATEROSCLEROZA CORONARIANAAfectarea coronariana neaterosclerotica-este rara si cel mai frecvent ignorataAfectarea functionala a microvascularizatiei coronare (cu a. coronare normale la explorarea coronarografica)Ischemie miocardica fara afectare coronariana-in Sao, CMH, HTP severa, SMi,etcUnele conditii generale, insotite de un sindrom hyperkinetic: anemii severe, hipertiroidia, febra, etc

MECANISMELE DE PRODUCERE A ISHEMIEI IN AP:

1. cresterea nevoilor de oxigen de la nivelul miocardului, in prezenta unei stenoze coronare care impune o limita fixa fluxului coronar de rezerva

2. scadera tranzitorie a fluxului coronar ca o consecinta a vsc coronare3. Variatiile tonusului vasomotor al sistemului coronarian-este un fenomen

fizilogic cu variatii circadiene. Spasmul coronar sever al unei artere epicardice

4. Poate produce o ocluzie vasculara aproape totala si tranzitorie, cu ischemie miocardica regionala masiva. Spasmul se produce mai rar pe artere coronare strict normale si mai frecvent pe corobare cu leziuni ATS incipiente sau putin semnificative.-Angina Prinzmetal.

5. AP produsa exclusive prin cresterea nevoilor miocardice de O2, in conditiile unui flux coronarian normal este posibila, dar f rar apare in practica. Se intalneste in conditii patologice cum sunt: Sao, aritmii severe,

6. Rolul microvascularizatiei in AP si ischemie este din ce in ce mai mare in contextual descrierii AP cu coronare normale

CIRCULATIA COLATERALA CORONARIANA:

Reprezinta fenomenul adaptativ de prevenire sau limitare a ischemiei-care se produce intr-o perioada lunga, ca urmare a unei stenoze coronariene. Pe cordul normal exista o circulatie coronara performanta intre ramurile coronariene distale, dar la o presiune de perfuzie normala, vasele colaterale sunt nefunctionale.. Transormarea canalelor anastomotice rudimentare intercoronariene in vase colaterale mature se produce in timp

variabil, in raport cu grd stenozei sau cu prezenta unei obstructii coronare totala.

TABLOUL CLINIC:

DUREREA ANGINOASA-defineste in mod esential boala, are caractere ce o fac usor de recunoscut, daca este tipica si anamneza este riguroasaElementele caracteristice ale durerii anginoase:SEDIUL DURERII:- este tipic retrosternal, in portiunea medie sau inferioara

-mai rar este precordial sua cu predominanta epigastrica, interscapulara sau numai in zonele de iradiere

B.IRADIEREA DURERII: este relative variata dar stereotipa. Iradierile cele mai frecvente sunt in :-umarul stang sip e fata interna a bratului, antebratului si degetele 4 si 5 ale mainii la baza gatului anterior, in ambii umeri, bibrahial, interscapular, laterocervical stag, in mandibula, dinti, regiunea faringiana, epigastruIn unele cazuri durerea debuteaza in zonele de iradiere si apoi se extinde si retrosternal.

SENZATIA DUREROASA ANGINOASA este tipic de CONSTRICTIE sau presiune retrosternala sau/si precordiala . -o parte din bolnavi descriu o senzatie de arsura, strivire sau discomfort greu de definitDurerea precordiala ca o intepatura stric localizata intr-un punct cel mai probabil nu este AP.DURATA SI INTENSITATEA DURERII: sunt variabile.

In medie accesul dureros dureaza 3-5 minute si este de intensitate medie. Angina incepe gradat, atinge un maxim apoi senzatia dureroasa se sterge sau dispare, spontan sau dupa incetarea efortului sau la administrare de NTG.Durerea aparuta in repaus cu o durata mai mare de 10-15 minute este neobisnuita in AP , se intalneste mai ales in Angina instabila; o durere cu o durata peste 20-30 min si este intense ne sugereaza probabilitatea constitutirii unui IMA

CONDITIILE DE APARITIE ALE DURERII ANGINOASE –Sunt cele care cresc consumul miocardic de O2, astfel durerea este produsa tipic de effort fizic, factori psihoemotionali, frig, pranzuri bogate, effort sexual, tahiaritmii, dar mai poate sa apar si in somn sau repaus (A. Prinzmetal)

Frecventa acceselor anginoase –rare (1/sapt)-dese (zilnice).

Cresterea frecventei acceselor, eventual insotita de cresterea intensitatii lor are semnificatia unei ischemii severeSEMNE SI SIMPTOME ASOCIATE:dispneea asociata durerii anginoase este expresia unei disfunctii ventriculare ventriculare tranzitorii , sistolice sau diastolice, de cauza icschemica acuta.

1. Transpiratii trecatoare sau/si paloarepot insotii accesul anginos2. senzatia de oboseala- nu are o explicatie prea clara3. sincopaINCETAREA ACCESULUI ANGINOS poate surveni spontanm dupa incetarea efortului sau dupa adm SL de NTG (care este si un test diagnostic)

EXAMENUL FIZICEXAMENUL FIZIC GENERAL: poate sa fie strict normal , sau poate furniza elemente importante cum ar fi prezenta arcului cornean sau a xantelasmelor-indicii ale anomaliilor metabolismului lipidic,; sau mai pot prezenta claudicatie intermitenta, sufluri pe A. femurale sau iliace, absenta pulsatiilor arteriale in diferite regiuni ale menbrelor’

EXAMENUL CARDIACEste Strict NORMAL INTERCRITIC , dar poate sa fie concludent in

criza-frecventa cardiaca crescuta, ritm sinusal sau apar aritmii (ESV , TV nesustinute sau rar bradiaritmii), TA creste.FORME CLINICE DE ANGINA PECTORALA:

AP CRONICA STABILA: 1. AP DE NOVO- este o AP de effort sau de repaus, cu debut sub o luna, dar

cel mai frecvent sub 2 sapt; precede cel mai adesea un IMA2. A. AGRAVATA:este forma de AP care si-a modificat in ultimele zile

sau sapt caracterele; accesele dureroase sunt mai frecvente sau /si mai intense, apar si in repaus mai greu la nitrati

3. A. NOCTURNA: apare predominant sua exclusive noaptea4. A. DE REPAUS este angina care apare in repaus 5. A. PRECOCE POSTINFARCT-este angina cu aparitie in primele 14

zile de la debutul IMA; semnificatia este relativ severa, -poate sa fie expresia unei ischemii la distanta, prin compromiterea circulatiei colaterale sau a unei vsc pe placa de aterom fisurata.

6. A. PRINZMETAL (A. varianta) apare de obicei in repaus, este mai intense si mai prelungita si se insoteste de supradenivelarea segm ST. Semnifica o ischemie transmurala data de spasmul unei a coronare epicardice.

7. A. INSTABILA ; se refera la o angina cronica cu acccese dureroase nelegate de conditii speciale de aparitie si care raspund greu la tratament

8. A. ATIPICA: defineste posibile forme de angina, ale caror crt principale difera de angina tipica, mai ales in ceea ce priveste localizarea, caracterulsenzatiei dureroase, etc

9. A. INSTABILA: apare o ischemie miocardica severa, ca urmare a unei placi de aterom fisurate si incomplete trombozate si care poate evolua in timp scurt (zile) spre IMA.

CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ANGINEI PECTORALECLASA I: activitatea obisnuita nu produce angina, poate sa apara la effort intens, rapid si prelungit\CLASA II : angina apare la urcatul scarilor rapid sau la mers rapid. Exista o limitare usoara a activitatilor obisnuiteCLASA III: angina apare la urcatul scarilor in conditii normale sau la mers obisnuit. Exista o limitare marcata a activitatilor obisnuite CLASA IV; Angina apare si in repaus, bolnavul nu poate efectua nici o activitate fara ca aceata sa produca durere

INVESTIGATII PARACLINICE NEINVAZIVEEKG

EKG DE EFFORTECO Cardiac ECO Transesofagiana

1. EXPLORARI IZOTOPICE:- sintigrafia pe perfuzie miocardica :- sintigrafia pe perfuzie miocardica

EXAMENE BIOCHIMICE; -enzimele miocardice-normale- anomalii ale metabolismului lipidic- glicemie

6. Rx standard .ARTERIOGRAFIA CORONARIANA.DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL

TRATAMENT

1. TRATAMENT IGIENO DIETETIC:-informarea pacientului Reducerea factorilor de risc cardiovasculari:- FUMATUL –INTERZIS

- HTA tratata corespunzator- Regim hipolipidic- Scadere in greutate- Corectarea valorilor glicemiei dace este

cu DZ- Modificare stilului de viata

Exercitii fizice regulate