Simbolismul romanesc.pdf

7/22/2019 Simbolismul romanesc.pdf

1/9

1

Simbolismul in spatiul romanesc

Simbolismul e un curent literar aparut in Franta si in Belgia francofona la

sfarsitul secolului al XIX-lea si prelungindu-si ecourile pana in preajma primului

razboi mondial.Curentul simbolist s-a manifestat prin excelenta in poezie,dar

modelul liricii simboliste a impregnat insa,intr-o anumita masura si teatrul sau

poezia epocii.In afara literaturii se recunoaste existenta unui curent simbolist in

pictura si muzica.O particularitate o constituie dimensiunea sa europeana:

raspandirea rapida,influenta aproape simultana asupra artelor din mai multe

culturi si tari,in special Europa.

Asupra simbolismului au fost formulate inca de la aparitie puncte de vedere

diverse,chiar extreme.Unii cercetatori au vazut un entuziasm si amdiratie

neconditionata in amploarea de care s-a bucurat crentul,altii au considerat

simbolismul o miscare obscura,hibrida ce nu a dus la aparitia unor mari valori.

Ceea ce azi este numita poezie simbolista acopera o considerabila diversitate de

scoli,teorii,mode.Incarcarea de a gasi o teorie unificatoare e ingreunata,

propunandu-se multiple formule magice,identificari ale simbolismului cu muzica,

subconstinetul sau teorii psihologice.Inainte de toate,simbolismul a presupus o

metafizica,postuland planul suprarealitatii,al ideilor pure si ajungerea prin initiere

la o cunoastere suprarationala transcendenta.Poezia simbolista a fost o gnoza,o

cale de a descifra corespondente mistice intre realitate si oniric,prin descifrarea

simbolurilor magice.Justificarea metafizica intemeieaza insa o adevarata religie a

artei,manifestata prin estetism,prin cultul artificialitatii;imaginea si estetica e

contrazisa de o ruptura profunda in planul psihic,simbolul avand de asemenea si

valenta unei coborari in subconstient.Nou infiintata retorica se bazeaza pe

folosirea simbolului,a sugestiei,a versului liber,toate lucrand concomitent la

obtinerea unor strai vagi,fluide.Noua sensibilitate se caracterizeaza deseori prin

nevroza sau spleen,decadenta sau simt al morbidului,uratul,grotescul ajungand sa

formeze o categorie estetica de sine statatoare.Cu toate aceste inovatii,excesivul,

lipsa de masura poate duce la o prea mare abstractizare,cu consecintaartificializarii poeziei,sau transformarea lirici intr-o poetica ostentativa,deranjanta

In esenta,simbolismul reprezinta inceputul poeziei moderne,oferindu-i acesteia

statutul de arta suprema si obligatia de a cauta mereu noutatea,dezvoltandu-i in

acelasi timp constiinta de a dispune de un limbaj propriu.

Curent cosmopolit,dezvoltat initial in Franta in deceniul 1885-1895,simbolismul

a fost teoretizat de un numar mare de reprezentanti strain,precum grecul Jean


2/9

2

Moras(Ioannis Papadiamantopoulos),americanii Stuart Merril sau Francis Viele

Griffin si belgienii Emile Verhaeren si Albert Mockel.Termenul simbolism intra in

circulatie dupa 1886,cand Jean Moras publica manifestul literar Le Symbolisme in

suplmentul literar al ziarului Le Figaro.Termenul a cunoscut apoi o mare

popularitate,numind si poeti anteriori precum Baudelaire sau poeti ai epocii ce aurefuzat eticheta(Rimbaud).Poetii francezi au epocii se grupau in jurul unei

personalitati,frecventand cafenele sau cenacluri si infintand reviste mai mlt sau

mai putin obscure,obiceiuri preluate si de intelectualitatea romaneasca a

secolului al XX-lea.

Noul curent s-a manifestat insa si in cadrul celorlalte arte.Spre exemplu,in teatru

Maurice Maeterlinck a creat drama simbolista,bazata pe creearea unei atmosfere

magice,iar proza simbolista,reprezentata de J.K.Huysmans si Georges Rodenbach

se preocupa de forma,lirism si preocupari mondene.In pictura,miscarea a

cunoscut o ampla dezvoltare,desi a fost mult timp ridiculizata prin utilizareanotiunii de kitsch.Pictorii Odilon Redon,Gustave Moreau refuzau realul

reprezentand in operele lor idei

sau alegorii vizionare.Miscarea a

fost continuata de curentul Art

nouveau,bazat strict pe elemente

decorative si arabescuri.In

muzica,Claude Debussy si Maurice

Ravel produc atmosfere indefinite,

bazate pe tehnica sugestiei.Simbolismul romanesc s-a

manifestat aproape exclusiv in

poezie,marcand la fel ca in restul

tarilor europene inceputul poeziei

moderne,a teoretizarii actului

artistic si a constituit si primul moment al sincronizarii cu miscarile artistice

ocidentale.Istoria curentului acopera o perioada instinsa,de la Alexandru

Macedonski(n.1854),Mircea Demetriade(n.1861) pana la N.Davidescu(n,1887).In

jurul anului 1900 sunt publicate mai multe articole teoretice despre poeziamoderna semnate de Al.Macedonski si Stefan Petica sau de catre alti membrii ai

cenaclului lui Macedonski sau al revistei Literatorul.Totusi,din numarul mare de

discipoli putin pot fi mentionati prin originalitate,majoritatea fiind poeti mimetici,

sau care urmaresc doar sa socheze publicul,alunecand in naivitati sau banal.

Inceputul secolului pana la razboi e o perioada de afirmare a curentului,aparand o


3/9

3

grupare in jurul lui Ovid Densusianu si al revistei Viata noua.In continuare,Ion

Minulescu(1881-1944) si George Bacovia(1881-1957) sunt considerati cei mai

reprezentativi poeti simbolisti romani.Ei apar cand curentul este deja definitivat in

teorie si il ilustreaza intr-un mod original,cu toate ca pot fi de asemena

considerati simbolisti intarziati.Dupa razboi,simbolismul trece in planul secund,devenind fundal pentru alte orientari

artistice.

Mijloacele de popularizare ale curentului

au fost multiple si diverse,noii poeti intreti-

nand schimburi de idei active. Cenaclurile,

dintre care cel mai important a fost cenaclul

lui Macedonski,cu atmosfera sa ezoterica,

catifea rosie,lumina lumanarilor si fumul de

tigara servesc drept punct important deintalnire,aproape toti poetii,inclusiv Bacovia

facand parte dintr-unul la un moment

dat.Cafenelele literare precum Fialkovski,

Cef Boulevard sau Kubler si saloanele,dintre care cel mai apreciat salonul lui

Al.Bogdan Pitesti,personalitate controversata sunt si ele in centrul atentiei

literare.Mediul universitar a ramas mult timp indiferent la noile miscari,Ovid

Densusianu incepand sa tina cursuri despre noua literatura abia in perioada

interbelica.Prima revista importanta a fost Literatorul,infiintata de Macedonski,

aparand la Bucuresti intre 1880 si 1919;in ea au debutat nume ca Bacovia sau IonBarbu.Urmatoarea revista ca importanta este Viata noua,editata bilunar la

Bucuresti intre 1905 si 1925 de Ovid Densusianu.In perioada 1904-1916 apar si

numeroase reviste simboliste efemere,precum:Linia dreapta(Bucuresti, editata de

T.Arghezi),Revista celorlalti(Bucuresti,Ion Minulescu),Gradina Hesperidelor

(Bucuresti,Al.Stamatiad),Orizonturi noi(Bacau,G.Bacovia),Simbolul (avandu-l ca

redactor pe Tristan Tzara) si Flacara(redactor Ion Pillat).

Inceputurile simbolismului romanesc au dus la aparitia unor tipologii ale

poetului:artistul-boem,poetul provincial,micul functionar ce infiinteaza reviste

obscure,tanarul pasionat de lecturi moderne si vizionar,bolnavul de ftizie,poetulcu cariera sau politicieni.In ciuda diversitatii,poezia isi pastreaza autonomia

esteticului,fiind separata de orice activitate cotidiana.O parte din simbolistii

romani au fost atrasi de curentele ezoterice,oferindu-le astfel sentimentul

elitismului,al participarii la o stiinta secreta a logosului.O astfel de miscare

ezoterica,populara printre primii simbolisti(Macedonski,Obedenaru,Petica)este


4/9

4

cea a ordinului cabalistic rozicrucian(sau al Rozei-Cruce)condus de J.Pladan,cu o

neinsemnata activitate literara,dar foarte extravagant.Apar aluzii la metempsiho-

za,spiritism si alchimie.Simbolismul rozei,al cifrelor,pietrelor pretioase,mitologiei,

fac parte din inventarul ocultist modern.

Initial,miscarea simbolista starneste adversitati si polemici ce tin de strategiaestetica-intentia de a soca si innoi-si mediul traditional in care evolueaza.Acuzatii-

le majore aduse simbolismului se bazeaza pe ideea de specific national si

autenticitate,pe criterii moraliste.I se reproseaza caracterul de imitatie

neromaneasca,temele morbide,decadente,obscuritatea.Principalii adversari sunt

literati din sfera junimista sau reprezentanti ai samanatorismului si poporanismu-

lui(M.Dragomirescu,N.Iorga,G.Ibraileanu).Reprosul lipsei de spirit national i-a fost

adus pana si in Franta,unde soca diversitatea surselor culturale.Astfel,simbolismul

a fost primul caz de sincronizare mondiala a unui curent artistic.Ceea ce i se

reproseaza in principal este numarul mare de poeti lipsiti de talent ascunsi inspatele inovatiei.Acest fapt duce la publicarea unor articole competente de catre

Macedonski sau Minulescu,contribuind la consolidarea curentului in viata literara

prin editii critice si prezentari de sinteza.

Si in spatiul romanesc simbolismul s-a manifestat si in cadrul celorlalte arte.

Astfel autori precum Stefan Petica,cu piesa Solii pacii(1901) sau Ion Minulescu,cu

Manechinul sentimental(1926) prelungesc preceptele simboliste in dramaturgie.

Proza nu e foarte bogata,dar se individualizeaza maniera stilistica;opera

reprezentatica e romanul lui Macedonski Thalassa sau Craii de Curtea-Veche a lui

Mateiu I.Caragiale,plin de ezoteric,exotic sau dandysm.In pictura apar ecouri inoperele timpurii ale lui Stefan Luchian sau Theodor Pallady.Simbolist veritabil e si

sculptorul Dimitrie Paciurea,cu a sa serie de Himere.

Simbolismul poate fi inteles pe deplin prin analziarea

raporturilor cu alte directii artistice ale

vremii.Romantismul e continuat prin tema poetului

damnat,demonis-mul si antiteza.Samanatorismul si

Traditionalismul au constituit primele centre de ofensiva

asupra noului curent.Cu toate astea,paradoxal,nationalul

si modernul se intersecteaza deseori,revistetraditionaliste publicand traduceri din franceza ale

operelor simboliste.Dupa primul razboi mondial,o serie

de poeti simbolisti evolueaza spre un traditionalism tematic,substituind

imaginarul exotic cu cel autohton,fenomen observat la Ion Pillat.


5/9

5

Influenta Parnasianismului se

suprapune cu cea a

simbolismului, cu toate ca in

principal, parnasienii sunt mai

intelectualisti, eruditi si incearcaconcilierea stiintei cu poezia;

poezia parnasiana e statica,

descriptiva, in contrast cu poezia

simbolista, fluida, tranzitorie.

Modernismul poetic romanesc se

dezvolta din simbolism.Pre-luand

obsesia actualitatii si respingand

estetismul ostentativ si

monotonia discursului.Modenrismul interbelic e divers:

ermetic, nontraditionalist, ironic.

Este un moment al interferentelor,observat la poeti ca Bacovia,Ion Barbu sau

Arghezi. Avangarda preia din simbolism ideea explorarii noului;suprarealismul e

mai profund legat de simbolism ducand spre extrem alunecarea spre oniric si

irational. Reprezentativ este Tristan Tzara(Samuel Rosenstock,1896-1963) care va

initia la Zrich dadaismul.

Simbolul e o parte esentiala a retoricii noului curent,chiar daca nu este o figurade stil in sensul traditional al cuvantului.Din punct de vedere semiotic(stiinta care

se ocupa cu teoria semnelor),simbolul este un mijloc de transmitere de semnifica-

tii,deci de comunicare.El e o imagine concreta,ce poseda o semnificatie proprie,

dar prin care se identifica si un alt sens abstract.Cuvantul provine din limba greaca

unde symbolon era un obiect rupt in doua pentru a deveni mijloc de recunoastere

intre doua persoane.Simbolul e ambivalent,avand doua perspective:a celui care il

decsopera si a celui care il foloseste;el presupune o ierarhizare a planurilor,sensul

indirect fiind mai important decat obiectul reprezentat intuitiv,asa cum focul sau

cerul inlocuiesc ideea de demonic sau divin.Legatura dintre imagine si sens e mediata de simbol,existent in virtutea unei

legaturi sau corespondente.Simbolistii au preluat teoriile filozofice si mistice ale

analogiei universale,considerand ca exista legaturi secrete intre planul realitatii si

cel al esentelor,al ideilor pure.Rolul poetului devine acela de a surprinde si

comunica lumii;simbolul devine o functie de cunoastere,de sondare a msiterului


6/9

6

cosmic.Unii teoreticieni,ca Albert Mockel,au enuntat o opozitie intre simbol si

alegorie,sau intre simbolul trait(viu,autentic)si cel conventional(conceptualizat),

care devine neinteresant pentru poezie,fiind un cliseu poetic.

In literatura,simbolul e descris prin limbaj,imaginea unui obiect fiind desemnata,

evocata.Metoda simbolista prefera evocarea,sugestia,excluzand discursivitatea,traducerea simbolului.Ca avantaj,el isi poate largi sfera,orice reprezentare senzo-

riala avand capacitatea de a fi transformata in simbol.In lirica romaneasca sunt

preluate simboluri ca Orfeu,Narcis,Salomeea,nimfele,imbinate cu simboluri

inedite,ca paianjenul de aur,flori de sange,somnul ursilor sau zborul corbului.

Simbolul poetic e construit si reconstruit in interiorul textului,existand mai multe

metode stilistice de creeare a sa:repetitia unui cuvant-cheie(specifica lui Bacovia),

punerea sa in scena sau dezvoltarea narativa.Intr-un text literar se pot identifica

simboluri bazate pe reprezentari spatiale,statice,obiectuale(cheia,pescarusul,

umbra,cavoul) si dinamice(calatoria,scuturarea florilor).In simbolismul romanescexista o preferinta pentru simboluri vegetale,insa intr-un scenariu ambiguu.

Scuturarea florilor e cel mai des-intalnita,avand si ecouri eminesciene;ea poate

sugera trecerea timpului,imaginea feerica a mortii.

Sinestezia e definita,ca notiune psihologica,prin asocierea spontana intre

senzatii de natura diferita care par sa se sugereze reciproc,si a fost ulterior inclusa

de simbolistii francezi in teoriile lor estetice,raportata la cateva versuri din sonetul

Correspondances a lui Baudelaire.De asemena,s-a particularizat varianta auditiei

colorate in sonetul Voyellea a lui Rimbaud.Ideea sinesteziei intre arte a fost

aplicata in operele muzicale ale lui Wagner,amestec de peozie,muzica si pictura.Sinestezia are valoarea unei cai de cunoastere,de acces catre esente,catre

unitatea misterioasa a lumii.Teoretic,se produce o perturbare a simturilor,

deschizand un drum catre suprarealitate.Teoria a circulat si in Romania, avand in

principal valente manieriste sau decorative,neavand un loc central in poem.Cel

mai adesea senzatii diferite sunt alaturate,dar prin pastrarea individualitatii:

Halucinant cand este-auzul,vederea este fermecata(Macedonski-Noaptea de

mai).Uneori,limbajul poetic extinde transpuneri analogice fixate in limba,

modifcand sensul unor adjective sau verbe.Metafora sinestezica poate fi

interpretata ca o figura de stil-hipalaga(modalitate de concentrare a expresieipoetice prin transferarea metonimica a insusirii unui obiect asupra altuia): parfu-

mul palid al rozei(N.Davidescu-Nevroza) poate fi citit ca derivand din parfumul

rozei palidesau ca o extindere de sens a adjectivului palid.

Sinsteziile propriu-zise sunt de multe ori rezultatul unei perceptii estetizante,in

care naturalul apare ca o opera de arta;metafora cea mai raspandita este cea a


7/9

7

interpretarii muzicale a parfumurilor sau culorilor.In putine situatii insa este

sinestezia construita constient,deseori ea aparand natural;chiar si asa,unele

versuri sunt enunturi rationale,teoretice,nu perceptii proaspete.S-a remarcat o

preferinta lexicala pentru cateva cuvinte sinestetice,precum dulce,blond,sonor,

vibratie sau alb.Metafora sinestezica este insa un caz al artificializarii limbajuluipoetic.

Sugestia,vagul sunt invocate constant in caracterizarea poeziei simboliste;

sugestia e una dintre cele mai vagi notiuni,enuntata in manifeste poetice,dar

sumar caracterizata sau detaliata tehnic.Ea a aparut ca rezolvare a unui impas,

datorita suprarealitatii ce nu poate fi numita ci doar evocata,sugerata.Tehnica

sugestiei se opune discursivitatii,deci logicului,rationalului;vagul si indecizia au

avantajul de a nu crea posibilitatea unor conexiuni si a mentine pluripotenta

textului.Limitele discursului indirect sunt ermetismul,obscuritatea si tacerea,

modalitati de a suspenda comunicarea.Sugestia si imprecizia sunt totusicaracteristici ale impresionismului asimilat de simbolism.Trasaturile picturii

impresioniste,ca estomparea contururilor si efectele de umbra si lumina,au fost

preluate si de literatura.

Ambiguitatea,exploatata intens in cadrul noii poetici,e o caracteristica generala

a limbajului,constand in posibilitatea ca o secventa(cuvant,sintagma)sa primeasca

cel putin doua interpretari diferite.Uzual,ambiguitatea e eliminata de context;in

poezie,ea e insa voita,controlata spre producerea de sensuri noi.Nedeterminarea

se produce prin folosirea numeroaselor adverbe nehotarate sau excesul de

substantive nearticulate(poezia Departe,de Ion Pillat sau In gradina de D.Anghel).Cuvintele cu sens abstract prezinta mai multe interpretari,dar excesul lor

dauneaza sensului poetic general.Simbolistii abuzeaza de termeni ca:tristete,rata-

cire,spaima,uitare,ideal.Elipsa si suspensia sunt des intalnite,ajungandu-se ca

punctele de suspensie sa fie o marca facila a profunzimii.Amplificarea si

repetarea elipsei duce la fragmentarism,ce consta in suprimrea tranzitiilor si a

conexiunilor explicite intre imagini si enunturi.Imaginile sunt fragmentate cand

sunt evocate prin detaliu,nu descriptiv.Poetica moderna focalizeaza pe detaliu,ca

o reconstituire a intregului.Simbolismul fonic,prin efectele sonore,aliteratii si ritm

muzical creeaza sensuri vagi,evocative.Efemerul si figurile temporalitatii sunt inovatii simboliste ce constau intr-o noua

perceptie a temporalitatii.Muzica e o metafora a timpului iar simbolul vag e un

simbol in devenire temporala.Perceptia timpului explica echilibrul intre senzorial

si abstract al poeziei simboliste;temporalitatea nu mai e o tema a liricii,devine

materialul ei fundamental.


8/9

8

Surprinderea momentului prezent efemer e principala in poezia simbolista,care

deseori e un text scurt,ce surprinde un moment prin intermediul unui gest sau al

unei aparitii fugitive.Efectul se obtine cu minimum de efecte stilistice,adesea prin

simplul joc al timpurilor gramaticale.Marci temporale ca adverbul cand fixeaza

actiunea intr-un timp continuu.Monotonia,obsesia sunt categorii ce definesc retorica simbolista;monotonia e

un efect resimtit de cititor,dar care nu apartine intotdeauna intentiei autorului.In

text,se regaseste la mai multe niveluri,prin repetitii,convergente,suprasaturare

sau uniformizare.In unele cazuri,monotonia se identifica cu lipsa de stridente sau

e doar un rezultat al supraornamentarii.La Bacovia,monotonia,repetitia maladiva

e sursa muzicalitatii proprii,creand in primul rand efectul obsesiv.

Artificialitatea.Simbolismul e o miscare estetica,in care preferintele se

indreapta spre arta,obiecte,nu natura si spontaneitate.Exista insa si aici o

consonanta intre premisele teoretice si efectee stilistice.Ca forme de manifestarea esteticii sunt:valorizarea estetica a lumii,a naturii(prelucrate insa,in parcuri sau

gradini,ca in poeziile lui Macedonski,Rondelul rozelor din Cismegi si Rondelul apei

din ograda japonezului)sau a limbajului prin cautarea neologismelor,sau

compromis lexical prin vocabularul traditional.

Simbolismul exclude in principiu ironia,mai ales autoironia si umorul.Bacovia

apare uneori in ipostaza de actor,dar registrul sau e mai mult sarcastic,Minulescu

fiind exceptia,avand simt parodic si producerea unor efecte umoristice.

Prin simbolism,in literatura romana a fost introdusa o serie de inovatii formale,figuri de repetitie,jocul cu sunetele,ritmul,rima si structura strofei,toate legate de

conceptia simbolista conform careia poezia are o esenta muzicala,muzica fiind un

ideal de arta pura in care semnificatiile vagi actioneaza asupra ascultatorului.

Incercarea de a imita muzica prin limbaj se explica prin poetica sugestiei; prezen-

tarea poemului ca piesa cvasimuzicala incepe din titlu:romanta(la Minulescu)sau

cantec,prin adoptarea refrenelor sau introducerea in text a unor note muzicale(

Macedonski-Guzl).

Latura materiala a limbajului e pusa in valoare de repetitia unor sunete;ele imita

deseori sonoritati din natura(onomatopee),trezesc impresia armoniei(eufonie)sau provoaca asociatii vagi ca luminozitate,deschidere,melancolie(efect sugestiv

simbolic).Dupa ce Ren Ghil stabileste corespondente intre vocale,consoane si

instrumentele muzicale in Trait du verbe,in 1886,Macedonski ii preia teoriile in

jurul anului 1890,cu subtitlul poezie simbolista-instrumentalista(In arcane de

padure,Pe balta clara).Simbolistii recurg uneori la muzicalitatea suplimentara a


9/9

9

rimelor interioare;se obtin efecte sonore si prin repetarea unor unitati textuale:

cuvinte,grupuri de cuvinte,versuri.Dintre simbolistii romani,folosesc refrenul cei

atrasi de spectacol,Macedonski(Noaptea de decemvrie,Valtul rozelor),Minulescu

(Romanta policroma,Acuarela)sau Bacovia,intr-un mod obsesiv(Amurg violet).

Poeziile cu forma fixa se leaga tot de obsesiile muzicale ale simbolismului;poeziile se supun unor constrangeri formale.Forma fixa impune repetitii creatoare

de muzicalitate.Se intalnesc sonete,rondeluri,triolete sau chiar exercitii de ingeni-

ozitate tehnica:Mircea Demetriade compune un dublu sonet(Pianistul,cu patru

catrene si patru tertine),iar Mihai Codreanu un sonet invers.

Simbolistii romani continua incercarea de a produce noi formulari ritmice;versul

scurt e impins pana la limita,bisilabic sau monosilabic(Al.Macedonski-Naluca unei

nopti)in incercarea de a producecantabilitate.In directia opusa,e culrivat versul

foarte lung,de pana la 17-18 silabe,in special de catre D.Anghel(Farmec de

noapte),producand o idee de fluiditate sau ton elegiac.Fluiditatea se obtine prinanularea cezurii si ingambament,poezia continuand fara respectarea pauzelor

formale.

Simbolismul european a fost insa legat de introducerea versului liber,a carui

teoretician principal a fost poetul Gustave Kahn.Printre predecesori figureaza si

Macedonski,cu poezia Hinov,din 1880,dar oarecum accidental,nefiind in

concordanta cu poezia viitorului.Dupa ce e practicat insistent de Ovid Densusianu,

ajunge deja normal printre simbolistii secolului XX.Forme de proza poetica au

existat si inaintea simbolismului,dar acum se impune ca specie autonoma,in

special prin Petica,intre 1889 si 1900.Ceea ce confera familiaritate poeziei simboliste,dincolo de procedee este

imaginarul unic.Poezia simbolista se fixeaza definitiv in universul interior psihic,

imaginativ sau mistic.Spatiul este de obicei concentric:camera,parcul,orasul.Eul se

poate identifica cu alte ipostaze temporale,dar nu contemplativ psihic, imaginativ

sau mistic.Spatiul este de obicei concentric:camera,parcul,orasul.Eul se poate

identifica cu alte ipostaze temporale,dar nu contemplativ.Miturile sunt mereu

actualizate,pentru rezolvarea unei crize de identitate.Visul,reincarnarea,calatoria(

potentiala,in timpul reveriei),obsesii muzicale reprezentate prin instrumente sau

natura de obicei redata prin senzatii(cald,frig),sunt,alaturi de nevroza,melancoliesi boala teme predilecte in poezia simbolista.

Simbolismul romanesc.pdf

Documents

Transcript of Simbolismul romanesc.pdf