Slide 1

Proiect realizat de Pozinrea Andra tefaniaClasa a XI a BNatura i simbolismulCuprinsCe este simbolismul?

Poezia simbolist;

Trsturile simbolismului literar;

Ipostaze ale naturii n poezia simbolist.

Ce este simbolismul?SIMBOLISMULeste o micare artistic i literar de la sfritul secolului al XIX-lea, care se opunea parnasioanismului i naturalismului. Potrivit simbolismului, valoarea ficrui obiect i fenomen din lumea nconjurtoare poate fi exprimat i descifrat cu ajutorul simbolurilor. Centrul de dezvoltare a acestui curent a fost n Frana. Numele curentului a fost dat de poetulJean Moreas, care n 1886, a publicat un celebru articol-manifest, Le symbolisme. n acelai an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat "simbolist" i n fruntea creia s-a gasit poetulStephane Mallarme.

n acel articol, Jean Moreas vorbete despre o art care fi inamica declamaiei, a falsei sensibiliti i proclam ca poeza trebuie s sugereze, nu s descrie. La acestea adaug folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate i preioase i a versurilor impare ce ar permite rennoirea limbajului poetic.Dei simbolismul francez a durat foarte puin, el a feritilizat poezia modern, negnd gndirea tiinific, raionalist. Pe drumul deschis de simbolism au pit ulteriorArthur Rimbaudcu experiena clarviziunii, s-au nscut tema luiCharles Baudelairea corespondenelor i una din temele poeziei lui Stephane Mallarme n care lumea ntreag este doar o imens carte.

Poezia simbolistPoezia simbolistromneasc apare la sfritul secolului al XIX-lea, perioad mcinat de adnci contradicii sociale. Pe fondul napoierii industriale i al unei agriculturi ce mai pstra rmaie feudale, contradiciile dintre clase se ascut. Creaia literar de la sfritul secolului trecut i nceputul secolului nostru exprim o stare de spirit antiburghez. Scriitorii devin tot mai sensibili la suferinele "dezmotenitorilor", ei dezvluie exploatarea i asuprirea, comunic exasperarea provocat de monotonia vieii provinciale din acea vreme.n literatura romn, simbolismul ptrunde prin poemele i textele teoretice ale luiAlexandru Macedonski. Ali reprezentani sunt tefan Petic,Ion Minulescui, mai ales,George Bacovia, care folosete poezia simbolist drept pretext, pentru a crea o poezie metafizic, cu nuane expresioniste sau existenialiste. De altfel, Macedonski avea s-i revendice mai trziu, n 1889, printr-un articol intitulat n pragul secolului, merite de pionier al simbolismului pe plan european.

Ion MinulescuGeorge BacoviaAl. Macedonski

Coresponden Minulescu Emil IsacManuscris - Macedonski

Manuscris MacedonskiManuscris BacoviaTrsturile simbolismului literarRaportul dintresimbol(semn,cuvant) i eul poetic nu este exprimat, ci sugerat, aadarsugestiaeste o manier artistic obligatorie a creaiei simboliste;Tema general o constituie starea confuz i nevrotic a poetului ntr-o societate superficial, meschin, incapabil s perceap, s inteleag i s aprecieze nivelul artei adevrate; alte teme i motive simboliste: oraul de provincie sufocant, natura ca stare de spirit, anotimpurile apocaliptice, dezintegrarea de materie, iubirea scitoare, moartea ca proces de descompunere, solitudinea dezolant, motivul apei ca substana eroziv, motivul instrumentelor muzicale, motivul cromatic, olfactiv, etc.Poezia simbolist exprim numai atitudini poetice sau stri sufleteti specifice acestui curent literar: tristeea, dezgustul, oboseala psihic, disperarea, apsarea, spaima, nevroza, toate fiind sugerate prin simboluri, fr a fi numite;Corespondena dintre cuvintele-simbol i elementele din natur este principalul procedeu artistic de construire a poeziilor simboliste. Trsturile obiectului din natur sugereaz strile interioare ale eului liric. (De ex: cuvntul-simbol "plumb" are drept corespondent un metal greu, de culoare cenuie, maleabil i cu o sonoritate surd);Preferina pentru imagini imprecise, difuze, fr contur;Muzicalitatea creaiei simboliste se construiete fie prin prezena instrumentelor muzicale, fie prin muzicalitatea interioar a versurilor (prin verbe sau interjecii auditive);Cromatica este de asemenea fie exprimat direct prin culori cu putere de simbol, fie sugerat prin corespondene;Olfactivul se manifest prin mirosuri puternice;Sinestezia este un procedeu artistic care marcheaz asocierea concomitent a mai multor percepii diferite (sunet, culoare, parfum) i trezirea simultan a simurilor;Versul liber este o noutate prozodic; refrenul accentueaz starea poetic, prin repetiia cromatic, olfactiv sau muzical a simbolurilor.

Ipostaze ale naturii n poezia simbolist: Alexandru MacedonskiMulte dintre primele poezii ale lui Alexandru Macedonski graviteaza in jurul temei ascensionale si al imaginilor de zbor. Poetul isi traduce astfel setea de ideal printr-o nevoie de inaltare, de extaz, de frenezie a inaltimilor. Atrage atentia in acest context imagistic prezenta corabiei, constructie hibrida ce apartine in egala masura lumii acvatice si celei uraniene. De aceea, ea constituie adesea la Macedonski vehiculul trecerii din lumea reala intr-o lume ideala care apartine inaltului:

Prin lumile luminei se-ntraripa sa zboareSi-n urma sa desira frumosi margpritari,Pamantu-n departare il lasa sub picioare Si-mbratiseaza totul cu aripile-i mari!(Noapte de Septembre).

In poeziaStepa, natura dobandeste o anume complexitate, nascuta din convertirea aspiratiei spre un orizont mai inalt de spiritualitate dintr-o atitudine intelectuala intr-o traire. Macedonski devine acum poetul marilor elanuri vitale care se exteriorizeaza in nevoia de zbor sau de expansiune:

In zadar, asupritoare, omenirea-nainteaza,Stepa larga e si astazi un domen necucerit;N-o spinteca nici pluguri, nici orase n-o brazdeaza.Pe sub iarba matasoasa, cu talaz netarmuit,Se revarsa, fara margini, printre locuri mlastinoase,Si de ceruri se izbeste, alergand spre rasarit.In acea salbaticie de pustiuri onduloase,In picioare calc trecutul, corp si duflet ma cufund

Pentru a ilustra caracterul evanescent si efemer al tuturor lucrurilor din natura,Macedonski se foloseste atat de imaginile descompunerii cat si de cele ale norilor, ale jocurilor de apa si ale mirajelor.

In colt tacut de vreo Sahara,Castel as pune sa-mi zideascaDe pe-o terasa infloritaPrivirea mea s-ar pierde-n caleSub frunzatura-nchipuitaDe soare vesel stralucitaSi scanteind de portocale.Fantani de ape saritoareAr racori-o-n orice clipaCu picaturi nalucitoareCe-n urma-n limpede izvoareS-ar scurge lenes sau in pripa(Castele-nSpania)

In poemulNoaptedemaifeeria natuii e perceputa din perspectiva nevrozelor baudelairiene iar efectele de lumina baroce dautablouluui un aer de idila crepusculara. Aceeasi atmosfera se regaseste in sonetulAvatar, unde sentimentul inconsistentei lucrurilor isi gaseste compensatia intr-o stralucitoare risipa de culoare si lumina, de unde nu lipsesc insa accentele melancolice generate de sentimentul efemeritatii:

Gradina in odihna zacea-ntre ziduri albeNinsesera din piersici suave flori roz-albeAu curs de-atunci noiane de veacuri paganesti-Uitata mi-este groapa sub flori si sub parfume

Dimitrie AnghelIn ce priveste imaginea naturii in poezia lui Dimitrie Anghel, se poate remarca o deosebita capacitate de transmitere a senzatiilor olfactile.Miresmele, carora se abandoneaza eul liric, creeaza o lume de vis; lumea reala pare a se desolidifica, isi pierde starea de agregare, devine fantomatica, asemanatoare lumii onirice, realul combinandu-se cu iluzoriul:

Se cata ram cu ram, se-nclina, si-n urma iarasi vin la loc.Cochetarii si gratii albe, si roze gesturi, dulci aromeImprastie in aer dantul acesta ritmic de fantomeCe e de spuma sus pe ramuri se face jos de catifea,Si astfel umbrele cazute pe pajiste par mantii greleIn parcul legendar in care s-a prefacut gradina mea.(Balul pomilor)

PoemulCurcubeulinfatiseaza naturaca pe un miraj multicolor. In spatele realitatii se cauta o lume de vis. Substituirea lumii reale cu o alta creata de imaginatie genereaza sentimentul unei adevarate crize a realului aflat intr-un permanent proces de volatilizare:

Ce schimbatoare e la munteLumina; cat ai scapara,Un curcubeu a-ntins o punteSa ma avat pana la tine,Pe puntea asta de culori.Dar cand sa urc, frumoasa punteS-a daramat, - s-acuma noriiAu tras perdeaua catre munte

Ion MinulescuIn lirica lui Ion Minulescu tema naturii se contureaza sub aspectul peisajelor exotice:

Dau fluviilor gratii de reptile,Dau marilor priviri fosforescente,Iar muntilor din zare, aspecte de gorile,Si brazilor, pe coaste, pozitii indecente.(Romanta soarelui)

In ultimele sale volume, insa, Minulescu zugraveste universul material sub aspectele sale cotidiene si banale. Acum superiorul este redus in permanenta la inferior, subtilul la grosier, iar fuga din real este inlocuita prin inglodarea ostentativa intr-o natura ce are tot mai mult aspectul unui infern derizoriu, cum se intampla in poeziile Acuarela, Moartea pasagerului,Amiaza rurala, Ultima ora.

E caldSi lacul pare o harta de noroiE harta unei tari dupa razboi,In care - dezgustat de-atata murdarie S-a sinucis si ultimul broscoi,Un biet scolar cu nota 3 la geografiePe malul lacului,Un bou,O vaca,Un vitelSi-un taurRecita Testamentul nouSi poezia veche, din clasele primare:'Viitor de aurTara noastra are!'(Amiaza rurala)

George BacoviaIn poezia bacoviana natura este surprinsa in aspectele sale declinante, crepusculare, autorul avand o predilectie deosebita pentru amurguri si pentru peisajele de toamnna Scanteigalbene, Vant, Amurg:

Vant umed, si frumza zboara, undeva.Uitati-va ce gol, ce ruina-n amurg Amurgul galben m-a-ngalbenit, si m-apasa,Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg.(Scanteigalbene)

Apa, ca substanta mortuara ia adeseori in lirica bacoviana forma ploilor interminabile care erodeaza lucrurile marcand insinuarea lenta a nefiintei in materia lucrurilor. Zapada, asociata de obicei cu reprezentarile puritatii este la randul ei un simbol funebru. Albul ei este albul vampiric, albul spectral care aduce sugestia mortii. Adeseori potopurile bacoviene sunt un amestec de ploaie si de ninsoare care reduce lumea la noroiul primordial:

Si toamna, si iarnaCoboar-amandoua;Si ploua, si ninge, -Si ninge, si ploua.Si nopatea se lasaMurdara si goala;(Moina)

Ploile si ninsorile se asociaza cu cromatica crepusculara dominata de violet, culoare funerara prin excelenta. Se poate spune ca in paleta de culori pe care Bacovia o foloseste pentru a reda natura, violetul reprezinta echivalentul cromatic al plumbului. Universul poetic se caracteriezaza printr-o fuga spre violet care sugereaza disolutia tuturor fiintelor si a tuturor lucrurilor in moarte:

Amurg de toamna violetDoi plopi, in fund, apar in silueteApostoli in odajdii violete Orasul tot e violet.(Amurg violet)

Frecvente la Bacovia sunt de asemenea galbenul, care, dupa propriile marturisiri ale poetului, reprezinta simbolul unei constiinte dezagregate, rosul si negrul, intalnite mai ales in imaginile de descompunere. Astfel, in poeziileNegrusiAmurg antic, spectacolul cromatic naste o senzatie nelinistitoare:

Iar visul din parc in lac se rasfrange Amurgul pe lebede pune culori:De sineala, de aur, de sange.(Amurgviolet)

Uneori sunt cultivate contrastele cromatice violente de alb si rosu Tablou de iarna -sau de alb-negru:

Si frunze albe, frunze negre;Copacii albi, copacii negri;In parc ninsoarea cade rar.(Decor)

Lumea exterioara striveste sub aglomerari de materie orice elan spiritual. Ea este una a plumbului stare bolnavicioasa a materiei de o densitate paroxistica care pare sa traga totul in jos. De aici si frecventa imaginilor de cadere in poeme precumPlumbsiPlumbdeiarna.Se poate observa in acest context o proiectie antropomorfa, umanoida a spatiului carceral, care este redat fara cea mai mica urma de sentiment. In acest context, Bacovia este vizibil diferit de simbolisti, care iau din lumea sensibila exact ceea ce le trebuie pentru a fauri o viziune simbolica asupra lor insisi natura reprezinta mijlocul de a-si exprima sufletul. Pentru Bacovia, insa, natura se configureaza ca un spatiu inchis, caracterizat printr-o anumita ambiguitate. Ea este o proiectie a subiectului liric, un cosmar al acestuia dar in acelasi timp un topos real configurat cu ajutorul unor detalii foarte concrete, juxtapuse insa dupa o logica care nu mai este cea a realului. Acest univers este tumbal, sepulcral. Lipsa de apetenta pentru universul inconjurator se traduce prin incercarea de a-i substitui acestuia o lume imaginara configurata dupa principiul fanteziei dictatoriale:

Iarna, de-o vreme ma duce regretulPrin cranguri, pe margini de linii ferate Trec singur spre seara pe ape-nghetateHau! Hau! departat sub stele-nghetate(Plumb de iarna)