SimboluriJOCULGavrilescu este prins intr-un joc pe care nu-l cunoaste si pe care nu-l ia in serios.In acest caz jocul contine un mesaj pentru care eroul nu este pregatit.Personajul si-a tradat iubirea,ori jocul tigancilor incearca sa-i trezeasca acest sentiment refulat.Pentru el,moartea presupune refacerea unitatii primordiale si prin ea reintegrarea in spatial a eternitatii-padurea verde.LABIRINTULSimbol al vietii,labirintul este spatiul tenebros, dar regenerator din trupul marii zeite,forma a imaginarului nascator de excese si proiectie a infinitului.Labirintul este creat din rapantii,ofera posibilitati de alegere,presupune probe,incercari si ispite,experiente in care ratiunea este inutila.O parabola bine configurata apare in “La tiganci”,unde Gavrilescu devine prizonierul unui univers labirintic.Intrarea lui in bordeiul cu multe cotloane este asociata cu o regasire,dar sugereaza si sentimentul abandonului care naste revolta.Parasit de cele trei fete ,personajul incearca sa gaseasca drumul cel bun urmarind peretele unui paravan care pare nesfarsit,iar momentul in care apare dincolo de acest paravan,sufocat de caldura se dezbraca. Nuditatea inseamna parasirea formei si individualitatii, conditie pe care Gavrilescu o accepta greu, cu teama si apoi cu resemnare.Gavrilescu impins de frica,inaintand cu prudenta ,alergand din instinct ,reuseste sa ajunga in ultimul moment intr-un coridor semiluminat,probabil aproape de poarta celeilalte vieti,si capata sansa de a fi imbracat din nou, aproape impotriva vointei sale,dupa cum ii spune baba.Instinctiv, pleaca si rataceste in lumea existentei istorice pentru a se putea intoarce si a regasi paradisul sau nunta cu Hildegard.Experienta lui Gavrilescu echivaleaza cu initierea in moarte, caci « a iesi si a intra intr-un labirint este ritual initiatic prin excelenta; si totusi,orice existenta, chiar si ea mai linistita, poate fi asimilata cu inaintarea intr-un labirint ».Ratacirea in bordeiul tigancilor contine un mesaj si un avertisment asupra lumii profane, deoarece, intors in realitatea istorica, eroul afla un alt labirint: in locurile conuscute sunt alti oameni si alte posibile drumuri.

LUMINAGavrilescu este lovit de lumina, inainte de a patrunde in universul miraculos de la tiganci. Intalnirea cu lumina este anticipata prin povestea despre colonelul Lawrence, pe care”arsita” Arabiei “l-a lovit ca o sabie”.Obsedat de aceasta fraza auzita intamplator, Gavrilescu isi traieste experienta mortii ca pe o lumina”alba,incandescenta,orbitoare” si care ii declanseaza anamneza.Sub imperiul luminii, Gavrilescu isi aduce aminte de ziua insorita din Charlottenburg, adica de momentul in care si-a abandonat adevaratul destin.Lumina zilei, cu precadere a ceasului halucinant care este amiaza, proiecteaza fiinta intr-un univers magic.Si libertatea individuala este reprezentata prin simbolul luminii.MOARTEAGavrilescu,un musician ratat ,care a trait cu sentimentul inutilitatii,considerandu-se pedepsit pentru pacatele lui , « isi percepe si moartea ca pe o ratare » .Moartea sa inseamna ,in primul rand ,anularea acestui sentiment al mediocritatii;el este condamnat sa-si traiasca in labirintul intunecat toate dorintele ratate,apoi i se deschide poarta mortii.De aceea ,pentru el moartea este mai intai o atingere,apoi un fior si in cele din urma o constrangere.Pentru Gavrilescu ,moartea nu inseamna lumina;el isi gaseste mireasa (pe Hildegard),dar pornesc spre padure,adica spre un alt labirint,in care este condamnat sa-si traiasca iubirea ratata,sa simta aripa,fiorul si necrutarea mortii si abia dupa aceea sa ajunga la fereastra luminata,adica la implinirea armoniei prin nunta mioritica.Povestea sa ilustreza frica normala de moarte.

NUMERELELa Eliade,apar o serie de numere simbolice,a caror semnificatie se pastreaza ,de regula,in sfera mitului.In “La tiganci” aproape toata experienta lui Gavrilescu este subliniata prin numere semnificative;el merge cu tramvaiul de trei ori pe saptamana,numar al tuturor ritualurilor si al hierofaniilor;tot odata ,in traditia folclorica ,trei este si semnul echilibrului si al perfectiunii.In aceeasi nuvela ,sapte,cifra a creatiei anunta regenerarea personajului dincolo de moarte ,caci mireasa se afla in a saptea camera.Tigancile s-au stabilit in Bucuresti de 21 ani,adica de trei ori sapte,semn al creatiei perfecte,caci lui Gavrilescu i se da sansa renasterii.

RATATIn planul vietii sociale sau in cel al istoriei individuale,ratarea declanseaza revolta sau preocuparea pentru universul interior,ceea ce obliga la cautarea altor cai de devenire.Gavrilescu este profesor de pian care traieste din meditatii,impacat cu ideea ca plateste pentru pacatele sale.Invinuirea vaga,compatimitoare si ironica pe care si-o aduce,provine din nostalgia iubirii ratate.El si-a gasit perechea ursita ,pe Hildegard,dar a fugit din cauza unor ratiuni marunte si lase.Si-a impus sa uite si sa se resemneze,insa in fiinta sa profunda sentimentul s-a pastrat intact.Inainte de a intra in curtea tigancilor,are senzatia ca a mai trait o astfel de zi,iar apoi isi aminteste ca era ziua in care o parasise pe Hildegard.Moartea sa inseamna regasirea iubirii pierdute,adica tocmai ceea ce ratase in timpul vietii.

SETEAExpresie a conditiei umane ,setea dubleaza tendinta naturala a devenirii: « cu cat omul sufera mai mult,cu atat e mai insetat de Dumnezeu,de adevar ,de liniste,de iubire ».Setea topeste fiinta,o aduce la starea impersonala, nediferentiata, de samanta. Gavrilescu, desi avertizat sa nu bea prea multa cafea,el cere si apa, si isi potoleste setea band direct din cana,satisfacandu-si setea intrand in starea de disolutie si in moarte.